Organizarea, Amenajarea și Dezvoltarea Durabilă a Spațiului în Municipiul București

=== ca3b5df0e39d3aa6f8170e10342273faf2b0f83d_480092_1 ===

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

LUCRARE DE

………………………………

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad

NUME:

Prenume :

Student:

NUME

Prenume

București , 2017

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

LUCRARE DE

……………………………..

Titlu: Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului în municipiul București

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad didactic

NUME:

Prenume :

Student:

NUME

Prenume

București , 2017

Pagina de gardă (A se șterge indicație și printa liberă)

ABREVIERI

Titluri de periodice

Referiri la denumiri de publicații și acte normative

Alte abrevieri

CUPRINS

§Introducere…………………………………………………………………………………………

§Capitolul I. Stadiul cunoașterii în domeniul studiat……………………………

1.1.Importanța si relevanța temei alese…………………………………………..

1.2.Investigarea literaturii de specialitate………………………………………..

1.3. Explicarea conceptelor ( din titlu) sau a legislatiei in domeniu………………

§Capitolul II. Contribuții personale

2.1 Obiectivele și metodologia cercetării……………………………………………
2.2 Prezentarea generală a instituției Direcția Națională de Urbanism………………

§Capitolul III. Prezentarea si analiza domeniului studiat………………………….
3.1.Prezentarea rezultatelor cercetarii si analiza acestora…………………………..
2.4 Propuneri de studiu pentru cercetări viitoare…………………………………..

Concluzii………………………………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………………………..

Anexe…………………………………………………………………………………………………..

Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului în municipiul București

§CAPITOLUL II. CONTRIBUȚII PERSONALE

OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Studiul de față intenționează să extindă cunoașterea, înțelegerea și utilizarea conceptelor și abordărilor fundamentale din domeniul amenajării, organizării spațiului durabil în municipiul București Transferul în contexte economice a fundamentalor de tip conceptual-metodologic conduc la analiza și soluționarea de probleme practice la nivel de municipiul București. Ne referim la analiza, sinteza și interpretarea cantitativă și calitativă a informațiilor și a datelor referitoare la activitatea economico-socială în scopul elaborării de rapoarte și studii necesare la nivelul instituțiilor responsabile de menținerea și inovarea organizării administrativ-teritoriale a Municipiului București.

Aplicarea integrată a conceptelor și metodelor specifice în formularea de argumente și dezvoltarea de alternative pentru dezvoltarea durabilă pentru municipiul București au efect la nivel macroeconomic și implicit la nivel de îmbunătățire a stilului de viață al cetățenilor. Evaluarea, interpretarea și explicarea într-o viziune integratoare a fenomenelor și tendințelor constatate în organizarea și amenajarea geografică a Bucureștiului sunt esențiale managementului organizațiilor publice.

Pentru relevarea unor noi metode și propuneri de acționare în domeniu, apelăm la aplicarea metodelor, instrumentelor și tehnicilor manageriale la specificul sectorului public în domenii specifice precum: administrația publică, din România și Uniunea Europeană, raporturile de serviciu dintre funcționari și autoritățile și instituțiile administrației publice, raporturile de muncă dintre personalul angajat și instituțiile angajatoare . Cu siguranță, nucleul cercetării va fi constituit de înțelegerea unor aspecte tehnico-legislative privind activitatea de urbanism, amenajarea teritoriului și protecția mediului. Însușirea și punerea în practică a metodologiei de elaborare a unor proiecte în domeniul sectorului public, constă în următoarea structură: fundamentele teoretice și metodologice ale unui demers privind organizarea spațiului geografic în București, condiționările fizico-geografice în organizarea spațiului, resursele umane și organizarea spațiului geografic, structura fondului funciar și modul de utilizare a terenurilor, evoluția organizării administrative a spațiului, identificarea și ierarhizarea așezărilor cu rol de loc central din Banat și zonele de influență ale acestora la diferite nivele ierarhice. Rezultatele cercetării, intenționăm să conducă la înțelegerea și aplicarea conceptelor, tehnicilor și metodelor de contabilitate specifice instituțiilor publice, cât și la propuneri pentru cercetări și aplicații practice viitoare. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administrațiilor publice locale și centrale pentru ideea de planificare. Această noțiune nu poate fi separate definitiv desemnifica ția pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană, i-au conferit-o. De altfel, la începutul anilor '90, termenul "planificare" părea la fel de tare compromis înconștiința colectivă românească, ca și cel de "sistematizare".Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană, după 1993 și declanșarea negocierilor pentru aderare, după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a numai avea viitor în România. În ultimii ani, termenul de planificare apare în numeroaseacte normative și în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE.Importanța pe care instituțiile UE o acordă planificării și programării financiare a impusdeschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni încontextul economiei libere de piață și societății democratice de după 1990.Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale și ale dezvoltării spațiale este puternic legat de ideile de parteneriat și participativitate, câștiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în țările democratice.Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" definește noțiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. De origine latină, cuvântul strategie are conotații în lumea Greciei antice,fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanții militari ai uneicetăți. În prezent termenul păstrează încă o semnificație militară, extinzându-și însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieții sociale și economice.

În România, conceptul de dezvoltare economico – socială locală își face simțită apariția odată cu manifestarea fenomenelor de descentralizare teritorială și desconcentrare a servicilor publice. Aceasta nu înseamnă că înainte de 1989 nu au existat politici de dezvoltare locală, ci numai că acestea erau elaborate într-o alta politică.

Ea este rezultatul deciziilor interne, respectiv al acțiunii înteprinderilor existente, dar și al unor decizii externe inteprinderilor, implementate de administrația locală și de alti actori locali pentru simularea economiei locale, prin acțiuni ce se referă laː crearea de incubatoare de afaceri și parcuri de activități pentru sprijinirea inteprinzătorilor locali și străini în înfiintarea de inteprinderi mici si mijlocii, având în vedere rolul lor în dinamizarea economiei, dezvoltarea infrastucturii, etc.

Dezvoltarea locala se inscrie in logica descentralizarii, care trebuie concepută nu numai ca o reformă politică și juridică, ci si ca o politică economică, fiind necesara o mai buna adaptare a serviciilor publice la nivelul utilizatorilor, la diversitatea situațiilor, concomitent cu luarea în considerare a riscului de accentuare a inegalitățiilor dintre diferite zone ale țării si cu menținerea viziunii de ansamblu asupra teritoriului național.

Dezvoltarea economiei locale, ca acțiune destinată eliminării dispariților intraregionale, trebuie să respecte următoarele principii. Principiul politic al autonomiei teritoriale, pentru a asigura urmarirea scopurilor precedente cu respectul diversitatii culturale, al dreptului la diferența si al teritorialității. Principiul geografic al echității teritoriale, pentru a ameliora disparițile diferențelor dintre centru si periferie si a asigura fiecăruia, acolo unde se află, aceleasi șanse de a-si satisface nevoile fundamentale.Principiul economic al cresterii endogene, pentru valorificarea resurselor locale. Principiul sociologic al echitasii sociale pentru a ameliora inegalitasile sociale si a asigura satisfacerea nevoilor fundamentale ale grupurilor sociale celor defavorizate. Principiul ecologic al proiecției ecosistemului, pentru a asigura reproducerea resurselor naturale pe termen lung . Principalele obiective ale strategiei de dezvoltare a teritoriului național vizează, printre alteleː

–         dezvoltarea social-economică echilibrată a regiunilor și a zonelor țării;

–         ameliorarea cadrului de viață a locuitorilor;

–         gestionarea resurselor locale și protejarea mediului;

–         utilizarea rațională a terenurilor;

–         corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, în funcție de impactul dezvoltăriilor sectoriale asupra conditiilor de viață ale populației;

Pornind de la principalele dezechilibre regionale, a căror atenuare necesită o abordare la nivel național, pbiectivele prioritare ale unei strategii de dezvoltare teritorială pe termen mediu si lung ar trebui sa vizezeː

–         dezvoltarea sistemului de transport si telecomunicatii, integrarea acestuia în sistemele europene, pentru valorificarea avantajelor decurgand din poziția României la intersecția unor axe majore de comunicații nord-sud și euro-asiatice;

–         gospodarirea rațională a resurselor de apa;

–         protecția mediului, a zonelor naturale de valoare deosebită, redresarea ecologică a regiunilor cu probleme acute de poluare și degradare a mediului, promovarea conceptului dezvoltării durabile;

–         protejarea patrimoniului cultural și istoric;

–         protecția populației și a localităților împotriva dezastrelor naturale;

–         atenuarea dezechilibrelor pe piața muncii;

–         coordonarea cerințelor de dezvoltare a teritoriului și localizarea activităților cu necesitățile de apărare națională;

–         adoptarea reglementarilor pentru punerea in aplicare a Legii privind dezvoltarea regională.

–         constituirea ʺRegiunilor de dezvoltareʺ, Comisiilor pentru Dezvoltare Regională constituirea Consiliului National pentru Dezvoltare Regională și a Agențiilor pentru Dezvoltarea Regională, recrutarea și formarea personalului acestora;

În Europa, atentia tot mai mare acordată dezvoltarii echilibrate și durabile se datorează menținerii, uneori chiar agravării unor dezechilibre aparute în perioadele anterioare, sau noii perceptii asupra acestora în actualul context social, economic și politic. Abordarea la nivelul structurilor europene, a problemei politicilor reginale porneste de la aprecierea că amenajarea spatiului constituie un instrument important in cristalizarea identității europene. Politica regionala a devenit o politica cheie a Uniuni Europene în actualul context de extindere a construcției europene. O uniune economică și monetară de succes impune dezvoltarea fiecarui Stat Membru, altfel există riscul sa fie favorizate economiile mai puternice, sau chiar să eșueze această construcție. Politica regională a UE are, de aceea, ca scop realizarea coeziunii economice și sociale a tuturor Statelor Membre.

2.2 PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUȚIEI

DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE URBANISM

Direcția Națională de Urbanism București s-a înființat prin Hotarâre numar: 1058 din 3 /10/90 privind înfiintarea, în cadrul prefecturilor judetene si Primariei municipiului Bucuresti, a Directiei de programe si urbanism comercial .Conform art. 3 a Hotărârii de mai sus, atributiile Directiei de programe si urbanism comercial sunt urmatoarele: – conturează, divide, comasează diferitele unități în societăti, pentru a asigura prefecturilor judetene și Primariei municipiului București, exercitarea dreptului prevazut de lege, respectiv înființarea societăților comerciale de interes local, precum și numirea sau revocarea conducerii acestora. Diviziunile acesteia sunt Serviciul proiectre urbane, serviciul de urbanism, serviciul de autorizare , serviciul de publicitate stradală și serviciul autorizații-rețele. Direcția rimeste de la coordonatorii de balanță repartițiile emise pentru produsele deficitare pentru consumul populației, le defalca pe agenții economici din teritoriu, indiferent de natura capitalului lor social (public, mixt, privat sau cu participare straină); – inițiază și propune proiectele de decizii cu aplicabilitate pe plan local, cu privire la actele de comerț; – asigură realizarea urbanismului comercial în teritoriu, în care scop avizează documentațiile tehnice privind profilarea magazinelor, proiectele de amplasare a firmelor și reclamelor luminoase, precum si schimbarea profilului de activitate a unitatilor in contextul expansiunii economice; – acordă asistență de specialitate pentru orientarea partenerilor externi în scopul inființării de societăti mixte, sau altor forme de atragere a capitalului strain; – studiază cauzele de regres în activitatea agentilor economici pentru prevenirea situațiilor de faliment, în sectoarele de mare interes pentru populație, în scopul înlaturării unor convulsii în aprovizionarea cetățenilor; – furnizează date pe a caror baza Guvernul, organele locale ale administrației de stat sa poată lua masuri operative pentru prevenirea sau înlăturarea unor discontinuități în aprovizionarea populației pe diverse segmente de piață; – indeplinește alte atributii prevăzute în actele normative în vigoare, precum și in deciziile organelor administrației de stat. Conform art. 3, structura organizatorică și statul de funcții se vor stabili de către prefecturi, respectiv de către Primăria municipiului București, în limita numărului de posturi prevăzut la art. 1.

Activitatea de urbanism și amenajare a teritoriului are un puternic impact asupra dezvoltării economice prin realizarea la nivel național a unei organizări spațiale echilibrate care să conducă nemijlocit la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale precum și la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, național și european. De asemenea, amenajarea teritoriului este un domeniu de viitor. La începutul anilor ’90, una dintre primele structuri guvernamentale care s a ocupat de dezvoltarea spațială s a numit Comisia Națională de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, apoi a fost înființat un minister de profil, iar acum există o direcție în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței. Și pentru U.E. și Consiliul Europei, amenajarea teritoriului reprezintă un domeniu de interes. Există și o politică de amenajare a teritoriului european despre care se vorbește cu insistență în ultimii ani și care urmărește conectarea vestului cu estul continentului prin diferite rețele (cum ar fi coridoarele europene de transport) sau regiuni transfrontaliere. Conform legii, activitatea de amenajare a teritoriului se desfășoară pe întreg teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale la nivel național, regional, județean, orășenesc și comunal. Obiectivele principale ale acestei activități extrem de complexe și dinamice au în vedere, printre altele, dezvoltarea echilibrată și utilizarea rațională a teritoriului, dezvoltarea socială și economică echilibrată a țării, îmbunătățirea calității vieții oamenilor și a colectivităților umane și nu în ultimul rând, gestiunea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului. Putem afirma, deci, că în contextul procesului de integrare în Uniunea Europeană, dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului devin domenii tot mai importante. Dacă dezvoltarea regională reprezintă o politică a U.E. cu vechi tradiții, în ultimii ani și amenajarea teritoriului se impune ca o temă de interes comunitar. Politicile de dezvoltare spațială și regională în U.E. fac obiectul unor dezbateri susținute, de cel puțin 3 decenii, în sensul unei mai bune armonizări și corelări. România, în prezent membră a U.E., se află într un amplu, dificil și continuu proces de construcție legislativă și instituțională.

România se numără printre țările care au adoptat rapid conceptul de economie ecologică; Are resurse naturale pentru dezvoltarea sa, însă cabana nu a înregistrat încă performanțe notabile în comparație cu alte țări europene.
Scopul acestui studiu este de a oferi o analiză exploratorie a măsurii în care profilul natural, social și economic al României este adecvat pentru dezvoltarea unei economii ecologice. Prima parte prezintă câteva teorii și aspecte practice legate de concept, iar ultima parte prezintă amenințările și oportunitățile care apar prin dezvoltarea economiei ecologice în România. În cadrul acestei cercetări am utilizat o analiză secundară a datelor realizată cu date statistice naționale și europene pentru a evidenția tendințele indicatorilor care caracterizează profilul natural, social și economic al României în perioada 2004-2012 (www.insse.ro, eurostat.eu). De asemenea, a fost utilizată analiza SWOT pentru a obține un diagnostic calitativ al stadiului de dezvoltare a economiei verzi. Acest studiu a fost realizat utilizând diverse surse de informații, cum ar fi strategiile naționale, rapoartele europene și mondiale ale diferitelor autorități competente din domeniu. Trecerea la o economie ecologică va varia în mod considerabil de la o națiune la alta, așa cum depinde. Pe specificul capitalului natural și uman al fiecărei țări și pe gradul său relativ de expansiune. Pentru a atinge acest obiectiv, vor fi necesare mai multe condiții aplicabile; Acestea vor consta în legislație națională, politici, subvenții și stimulente, protocoale internaționale pentru comerț și asistență, infrastructură de piață și juridică. În mod normal, aceste condiții sunt orientate către și încurajează "economia brună" sau "economia neagră" (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, 2011). Acest tip de economie neagră înseamnă că creșterea economică depinde de petrochimie, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazul și că producția se realizează cu cantități mari de dioxid de carbon care se eliberează în atmosferă, rezultând poluarea aerului și epuizarea resurselor naturale. Amenajarea teritoriului a apărut ca o necesitate a „dezordinii” generate fie de razboaie fie de disparitățile de dezvoltare economică, trei fiind țările cu preocupări acute în domeniu: Uniunea Sovietică (cu un regim comunist, centralist, planificator, diferențe mari fiind între vestul și estul URSS), Italia (cu diferențe mari de dezvoltare între nordul și sudul Italiei) și Marea Britanie (criza regiunilor care au fost industrualizate prima dată). Asta la nivel european pentru că preocupări au avut și SUA, care a inițiat proiectul TVA în anii crizeo economice din 1929-1933.

Amenajarea teritoriului constituie un ansamblu de acțiuni și de intervenții, politice sau tehnice, voluntare și concertate, care vizează să asigure, cu ordine și în timp, o repartiție adecvată a populației, construcțiilor, activităților economice și echipamentelor de infrastructură asupra unui teritoriu, ținând cont de constrângerile naturale, antropice și strategice.

Aplicarea amenajării teritoriului se face în mai multe domenii, începând cu ceea ce ține de infrastructură, construcții, urbanism, peisaj etc., unul din principiile la modă care trebuie respectat fiind cel al dezvoltării durabile. Unul din documentele esențiale ale AT la nivel european este Charta europeană a amenajării teritoriuluiadoptată la Torremolinos.Latura globală a AT este dată de importanța sa, de participarea democratică, de funcționalitatea și de prospectivitatea acesteia. Obiectivele generale prevăzute în Chartă sunt: dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor, ameliorarea calității vieții, gestiunea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului înconjurător, utilizarea rațională a teritoriului.

La acestea se mai adaugă și câteva obiective particulare: regiunile rurale, regiunile urbane, regiunile frontaliere, regiunile muntoase, regiunile cu probleme datorate slabei echipări structurale, regiunile în declin, regiunile de coastă și insulele.Între amenajarea teritoriului și dezvoltarea durabilă trebuie să existe conexiuni și corelații pentru a asigura coerența acțiunilor.

§CAPITOLUL III. PREZENTAREA SI ANALIZA DOMENIULUI STUDIAT
3.1.PREZENTAREA REZULTATELOR CERCETARII SI ANALIZA ACESTORA

2.4 PROPUNERI DE STUDIU PENTRU CERCETĂRI VIITOARE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Raularian Rusu, Organizarea spatiului geographic, Mirton, Timișoara , 2007.

Hubert, C.,Les Principles de L’urbanisme (Connaissance de droit) Edition Dalloz, Paris, 1993

Gligor V, Note de curs, Amenajarea teritoriului, ebook, 2011.

http://www.pmb.ro/contact/pmb/pmb_telefoane.php

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=11444

Alpopi Cristina, Elemente de urbanism, Editura Universitară, București, 2008,

Andrei Jean Vasile, Green Economic Structures, in modern business and society, References, București, 2015,p.78.

Corneliu Iatu, Suport de curs Planificare și amenajare teritorială, ebook,