Organizarea Ameliorativa a Unei Pajisti Degradate din Zona de Silvostepa

Cuprins

1. Introducere

2. Caracterizarea cadrului natural

2.1 Cadrul natural

2.1.2 Hidrografia și hidrologia

2.1.3 Clima

2.1.4 Vegetația

2.1.5 Solul

3. Masuri de imbunatatire a pajistilor

3.1 Masuri de suprafata

3.2 Masuri radicale(infiintarea pe pajisti temporale)

4. Organizarea pasunatului rational

4.1 Folosirea pajistilor

4.2 Organizarea ameliorativa a unei pajisti degradate

5. Concluzii

6. [NUME_REDACTAT] 39

=== Lucrare de diploma ===

Organizarea ameliorativa a unei pajisti degradate

din zona de silvostepă, Hârlău, [NUME_REDACTAT].1 [NUME_REDACTAT]. În condițiile din țara noastră, agricultura are o importanță deosebită, ea asigurând cantitățile de produse agroalimentare necesare consumului fiziologic normal al populației, un număr mare de locuri de muncă, materii prime pentru industriile prelucrătoare și nu în ultimul rând baza furajeră necesară realizării rațiilor alimentare pentru animale.

Dezvoltarea producerii furajelor este strâns legată de creșterea efectivelor de animale atât în sectorul de stat cât și în sectorul particular.

În consecință, recomandabil este cultivarea speciilor furajere, a căror soiuri asigură producții mari, cum ar fi: leguminoasele perene, sfecla furajeră, culturile succesive, pajiștile temporare.

Importanța asigurării cu nutrețuri de calitate și alimentația rațională a animalelor a fost susținută cu peste 100 de ani în urmă de [NUME_REDACTAT] de la Brad, fondatorul agriculturii științifice românești, care menționa:,,Cea dintâi îmbunătățire de făcut vitelor noastre este de a nu le lăsa să moară de foame … cine vrea să aibă lapte mult și bun trebuie să hrănească bine vacile cu substanțe făinoase, cu furaje suculente…”

O importantă sursă de furaje o constituie cele peste 4,98 milioane hectare de pajiști pentru care sunt necesare o serie de măsuri care să ducă la creșterea considerabilă a producției în următorii ani. Suprafața destinată culturilor folosite exclusiv pentru furaj reprezintă aproape 39% din suprafața agricolă.

Bacteriile din nodozitățile leguminoaselor contribuie, de asemenea, la ridicarea fertilității solului prin fixarea azotului atmosferic și depozitarea lui în sol.

Din întreaga suprafață destinată producției furajelor, mai mult de 70% este reprezentată de pajiști permanente, iar mai puțin de 30% este cultivată cu plante furajere.

Înființarea de pajiști temporare în locul unor pajiști permanente degradate constituie, ca și în cazul înființării lor pe terenuri arabile, una din cele mai importante măsuri în procesul de îmbunătățire a bazei furajere.

Pajiștile cultivate cu soiuri și specii valoroase de graminee și leguminoase perene, pot și trebuie să contribuie la obținerea unor furaje cantitativ și calitativ la un preț de cost scăzut.

Solurile pe care sunt situate pășunile și fânețele în țara noastră, se caracterizează printr-o fertilitate naturală mai scăzută. Prin recoltele lor plantele atrag anual cantități apreciabile de azot, fosfor, potasiu, calciu și alte elemente.

Pentru obținerea de producții mari de furaje și stăvilirea procesului de eroziune, pajiștile permanente degradate de pe pante trebuie transformate în pajiști temporare prin crearea unui covor vegetal bine încheiat. Sporirea producției pajiștilor temporare se poate realiza și prin stabilirea sortimentelor și a dozelor cele mai favorabile de îngrășăminte minerale și organice.

Din anuarul statistic al anului 2000 reies următoarele:

hectare

Suprafața cultivată în profil de exploatare cu principalele culturi furajere:

hectare

Producția agricolă la principalele culturi furajere:

Răspândirea pajiștilor permanente. Pe plan mondial pajiștile permanente ocupă o sup0rafață de două ori mai mare decât terenurile arabile, extinzându-se pe uriașa suprafață de cca. 3 miliarde hectare.

[NUME_REDACTAT] se găsesc suprafețe întinse de pajiști în [NUME_REDACTAT] (47,2% din suprafața totală), Grecia (39,8% din suprafața totală), Olanda (29,0% din suprafața totală), Spania (20,2% din suprafața totală).

În anul 2000 suprafața pajiștilor permanente în țara noastră era de 4906100 hectare (20,1 % din suprafața totală, și 33,1% din suprafața agricolă), cele mai mari suprafețe găsindu-se în regiunea de podișuri și dealuri (42,1%), și în regiunea de munte (27,4%) iar cele mai mici în regiunile de câmpie și de lunci, văi și depresiuni.

Pajiștile de dealuri se folosesc mai mult ca pășuni, dau producții scăzute și nutreț de calitate slabă. Pajiștile cu valoare mai ridicată se întâlnesc în regiunea de munte, iar mai productive în lunci, văi și depresiuni folosite ca fânețe sau mixt. Suprafețe însemnate de pajiști în regiunea de deal sau de munte se găsesc într-o avansată stare de degradare, ca urmare a folosirii cu un număr mare de animale, eroziunii solului, alunecărilor de teren. În lunci, văi și depresiuni se înregistrează frecvent excesul temporar sau permanent de apă care a favorizat instalarea vegetației ierboase higrofile.

Clasificare. La baza clasificării pajiștilor stau mai multe criterii: originea, durata de existență, modul de folosință.

După origine deosebim: pajiști naturale și pajiști artificiale sau semănate.

Pajiștile naturale au luat naștere mai mult sau mai puțin spontan sub acțiunea factorilor externi (condiții pedoclimatice, relief, regimul de apă și nutriție, intervenția omului) și interni, determinați de însușirile biologice ale speciilor de plante care alcătuiesc covorul vegetal. În funcție de modul cum au luat ființă pajiștile naturale pot fi: primare și secundare.

Pajiștile naturale primare au luat naștere în regiuni de pe glob unde factorii ecologici nu au permis formarea pădurilor. Reprezentanții tipici ai acestor pajiști sunt: stepe rusească, preeria cu ierburi înalte, marile câmpii americane cu ierburi scunde, savana africană, tundra nordică, regiunile înalte ale munților de la limita superioară a pădurilor, regiunile de stepă din diferite țări ca și din SE țării noastre.

Suprafețe însemnate de pajiști naturale s-au format în locul pădurilor defrișate sau arse, în goana omului pentru mărirea suprafețelor de pajiști sau prin exploatarea necruțătoare a pădurilor. Aceasta reprezintă pajiștile naturale secundare și ocupă cea mai mare suprafață de pe glob. Sunt deci „naturale” numai în sensul că vegetația s-a instalat spontan, fără să fin însămânțată de om. În țare noastră, pajiștile din această categorie se întind de la nivelul mării până la etajul subalpin, ocupând o suprafață de peste 4 milioane hectare.

Pajiști permanente. Intervenția omului în ecosistemele de pajiști naturale s-a accentuat progresiv, astăzi fizionomia formațiunilor respective, indiferent de originea lor, fiind determinată în primul rând de om și de animalele crescute el. Cerințele pratotehnicii impun introducerea unei noi noțiuni, aceea de „pajiște permanentă” care definește toate pajiștile, indiferent de originea lor sau stadiul evolutiv, pe care vegetația s-a instalat în mod spontan. Caracteristica principală, comună tuturor formațiunilor de pajiști reunite în această categorie este permanența vegetației.

Pajiști temporare. Aceste pajiști se înființează în locul permanente după distrugerea vegetației prin mobilizarea stratului superficial al solului și însămânțarea unei specii s-au amestecuri de specii ierboase perene. Asemenea pajiști se înființează și pe terenurile arabile, în apropierea complexelor de creștere a taurinelor și ovinelor, în cultură irigată sau neirigată.

Aceste pajiști se reînnoiesc periodic de la 3-5 (8) ani și din această cauză se numesc și pajiști temporare. Se pot introduce în rotații cu plante anuale de nutreț, cereale, cartof,etc.

Pajiștile temporare mai sunt cunoscute în literatura noastră și sub denumirea de pajiști artificiale, pajiști cultivate sau pajiști semănate. Sunt considerate pajiști temporare toate pajiștile semănate inclusiv culturile pure de graminee și leguminoase perene. Pajiștile se folosesc prin pășunat, cosit (pentru fân sau masă verde) sau mixt. Ca rezultat al modului de folosire, pajiștile, în special cele permanente au fost delimitate teritorial în pășuni și fânețe, rezervându-se fânețelor pajiștile cu vegetație alcătuită în cea mai mare parte din speciile de talie înaltă de pe terenurile fertile, iar pentru pășuni pajiștile cu speciile de talie mică sau mijlocie de pe terenurile în pantă sau plane, cu soluri cu fertilitate mai scăzută. Suprafețe însemnate de pajiști a folosință mixtă, în care pășunatul alternează cu cositul.

Cap.2 Caracterizarea cadrului natural

2.1. Cadrul natural

[NUME_REDACTAT], este situat în zona de contact a trei mari unități naturale de relief: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] este caracterizată printr-o suprafață vălurată de câmpie deluroasă. Teritoriul orașului Hârlău ocupă sectorul de sud-vest, respectiv sub zona centrală a câmpiei Jijiei inferioare și a Bahluiului. La nivelul comunei, se pot deosebi două sectoare;

[NUME_REDACTAT] este zona cea mai înaltă și caracterizarea prin dezvoltarea reliefului structural și a glacisurilor formate dezagregarea conglomeratelor din zona înaltă.

Față de [NUME_REDACTAT] se delimitează printr-un abrupt pe linia localităților Cotnari-Balș-Tîrgu-Frumos și Strunga, iar față de [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, se remarcă prin înălțimile de sud și est de la Strunga.

Altitudinile medii sunt de 175-200 metri, iar altitudinea maximă se află pe teritoriul comunei, la nord de satul Giurgești.

Caracterul de podiș este determinat de platouri întinse structural, formate pe gresii și calcare caolitice, mai rezistente la eroziune.

[NUME_REDACTAT] Moldovenesc este alcătuit din platouri și dealuri ce limitează spre sud Tîrgu-Frumos, reprezentând regiunea de nord-vest a marii unități naționale. Altitudinile medii sunt de 200-250 metri, predominând formele de relief cuprinse între 175-200 metri.

2.1.2.Hidrologia și hidrologia

Din punct de vedere hidrografic ,teritoriul comunei Hârlău face parte din [NUME_REDACTAT], cu excepția unor suprafețe reduse din extremitatea nordică, care sunt drenate de doi afluenți ai râului Bahlui-Cârjoaia și Putina.

Din lungimea totală a Bahluiețului (50km) cea mai mare parte se află pe teritoriul comunei Tîrgu-Frumos.

Densitatea rețelei hidrografice este de 0.5-1,25 km /km² iar debitul mediu anual, înregistrat pe Bahluieț, la Tîrgu-Frumos este de 0,324 m³ / secundă.

Din punct de vedere hidrologic, teritoriul comunei aparține la 2 unități:

unitatea hidrologică a dealurilor și podișurilor înalte, cu debite de apă mai mici spre sud și mai mari spre nord (care asigură râurilor o scurgere permanentă)ș

unitatea hidrogeologică a [NUME_REDACTAT], cu ape subterane de diferite niveluri, în funcție de relief și structura geologică; în zona de culmi și platouri, apa subterană se află la adâncimi de până la 3 m și are debit slab, apa subterană de pe versanții Bahluiețului se află la adâncimea de 0-10 m, cu debit relativ constant și este potabilă.

Între apele subterane din șesuri și albia minoră a pâraielor are loc un schimb reciproc. În timpul iernii pâraiele se aprovizionează exclusiv din apa subterană.

2.1.3.[NUME_REDACTAT] Hârlău se află într-o zonă cu climă temperat continentală, cu ierni reci și veri calde, cu vânturi neregulate, mai frecvente din nord-vest și nord iarna și din sud și sud-vest mai cu seama primăvara și cu ploi suficiente mai cu seamă la începutul verii .

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8,3ºC și 9,5ºC, a lunii celei mai reci, sub minus 3ºC și a celei mai calde în jur de 21ºC. media precipitațiilor este cuprinsă între 502,3-529,0mm.

Regimul termic

Regimul vânturilor

Se află subliniat în tabelul mai jos.

Vânturile din această zonă se orientează în lungul văii Bahluiului, adică pe direcția NV-SV. Intensitatea cea mai mare o au vânturile ce suflă dinspre N-V și nord, mai cu seamă pe timp de iarnă. Primăvara și vara, vânturile bat din Sud și Sud-Vest și Sud.

Vânturile dinspre Vest sunt mai umede și aduc mase de aer încărcate cu vapori de apă ce asigură precipitațiile ce cad în zonă.

Vânturile puternice, însoțite de ploi, dăunează culturilor păioase ajunse la maturitate și plantațiile pomicole.

Regimul vânturilor (stația Iași)

Temperaturile medii lunare negative se înregistrează ân lunile de iarnă. Cea mai friguroasă lună fiind ianuarie, cea mai călduroasă fiin iulie.

Temperaturile minime absolute sub –28ºC se înregistrează în toate lunile de iarnă și pot cauza pagube serioase unor culturi perene sau anuale ori bienale înființate din toamnă.

Brumele timpurii (toamna) și târzii (primăvara) pot determina pagube serioase. În medie, primul îngheț se poate produce la jumătatea lunii octombrie, cu limite variind între 10 octombrie și 25 noiembrie.

Ultimul îngheț poate avea loc, în mediu la 15 a V-a având limite foarte largi de manifestare în timp, respectiv 2 a III-a și 21 a V-a.

Brumele timpurii afectează culturile de legume (ardei, tomate, pătlăgele vinete, castraveți, porumbul când nu este ajuns la maturitate.

Regimul termic prezentat este favorabil principalelor plante ce se cultivă în zonă: grâu, porumb, orz, lucernă, sfeclă pentru zahăr, viță de vie, pomi fructiferi și legume.

Regimul pluviometric

Suma medie a precipitațiilor anuale are valori de 502mm la Tîrgu-Frumos, 510,7 la Cotnari, și 529,0 la Roman.

Precipitațiile au un grad de favorabilitate mai redus față de temperatură, zona fiind in medie secetoasă. În general, culturile de legume reușesc bine numai dacă sunt posibilități de irigare.

2.1.4.[NUME_REDACTAT] punct de vedere geobotanic, teritoriul Hârlău, aparține zonei pădurilor cu următoarele subzone:

subzona pădurilor

subzona silvostepei

Subzona pădurilor se întinde pe o suprafață de circa 723 ha și reprezintă extremitatea vestică a masivului păduros Voinești-Horlești-Mădârjac-Sinești.

Pădurea de pe raza teritoriului Hârlău ocupă un șleau de deal acoperit de Carpinus betulus, în partea cea mai înaltă Quercus petraea, Tilia tomentosa și Fraxinus excelsior la care se adaugă Quercus pedunculiflora în partea inferioară a versanților.

Arboretul este format din: Errenymus vulgaris, E. verucosa, Viburnum lantana, Corzlus avelana, Cornus sanquinea și altele.

Pătura erbacee este reprezentată de specii ca: Brachypodium silvaticum, Lathyrus venetus, Lamium maculatum, Geranium robertianum, Mycelis muralis, Carex pilosa (indică aciditatea solului), Geum ierbarum, Gelium silvatica.

Subzona silvostepei ocupă toate celelalte terenuri neocupate de păduri, însumând circa 3513 ha.

Pajiștile sunt răspândite pe versanții erodați, afectați de alunecări și salinizare și pe unele de șesuri și funduri de văi inundabile cu soluri salinizate.

Marea majoritate a pajiștilor este folosită ca pășuni care au o productivitate mediocră datorită faptului că sunt afectate de spălarea de suprafață a solului, alunecări, sărăturare și înmlăștinare. Pentru că sunt prost îngrijite și exploatate, aceste pajiști sunt îmburuienate și permanent erodate, diminuându-se continuu suprafața reală de folosință.

Flora acestei pajiști cuprinde diferite asociații de specii precum: Chrysopogon gryllus (în poienile din păduri), Stipa capillata )pe versanți și coame), Festuca valesiaca (în pante cu înclinare moderată), Festuca pseudovina (pe versanți cu expozitie nordică și nord-estică), Andropogon ischaemum(pe suprafețe degradate), Cynodon dactylon (pe terenuri fertile), Poa bulbosa, Lolium perene și altele. Pe terenurile salinizate se dezvoltă Puccinelia distans, Statice gmelini, Salicornia herbaceea, Artemisia salina.și altele.

În subzona de silvostepă se găsește intercalată vegetația cultivată, iar în cadrul acesteia se află o diversă vegetație segetală.

Vegetația cultivată este relativ diversă și corespunde condițiilor naturale, economice, sociale și tradițiilor zonei. Principalele specii care se cultivă în Tîrgu-Frumos sunt: grâul, orzul de toamnă, porumbul, lucerna, ovăzul, floarea-soarelui, vița de vie, pomii fructiferi, și plantele legumicole.

Vegetația segetală sau vegetația reprezentată de bunurile din culturile agricole este formată din aproape toate speciile găsite în județul Iași.

În culturile prășitoare, cele mai frecvente sun buruienile: Echinochloa cruss-galli, Amaranthus angustifolius, Sonchus arvensis, Sinapis arvensis, Chenopodium glaucum (pe locuri umede și sărate), Crypsis aculeata (pe lăcoviști slab salinizate) și altele.

În culturile de floarea-soarelui se găsesc suplimentar speciile: Rubus arvalis, Orobanche reticulata.

În culturile de cereale, cele mai frecvente buruieni sunt: Sinapis arvensis, Setaria glauca, Stachys annua, Hibiscum trionum, Polygonum convulvulus, Vicia tetrasperma, Rubus arvalis, Agrosthema gitago.

De mare importanță sunt “buruienile problemă” din unele culturi legumicole cum ar fi Galinsoga parviflora, Hibiscus trionum, Echinocloa, Agropyron arvensis.

2.1.5.[NUME_REDACTAT] de pedogeneză și hidrografie, proprii zonei biologice, orografice, climatice, geologice, ca și unele procese specifice de pedogeneză: bioacumularea, gleizarea, pseudogleizarea și sărăturarea, au determinat apariția unei mare diversități pedologice.

Pe teritoriul orașului Hârlău, se întâlnesc patru clase de soluri (după “Sistemul românesc de clasificare a solurilor” București 1980):

clasa molisolurilor cuprinde : cernoziomirile tipice, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argiloiluviale, solul cenușiu tipic, rendzine și pseudorendzine. Aceste soluri ocupă o suprafață de 7740 ha, (peste 57%).

Clasa argiluvisolurilor cuprinde: soluri brune argiloiluviale și soluri brune podzolite.

Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate reprezentate de: litoral tipic, soluri aluviale molice, gleizate, eredisoluri, coluvisoluri, și soluri desfundate.

Alături de solurile prezentate în aceste clase, sunt foarte comune (în procent de peste 25%) complexele de soluri, cum ar fi : cernoziom –soloneț, sol aluvial-colovial-lăcoviște, cernoziom-eredisol, sol cenușiu-eredisol, cernoziom-sol brun litosol, diferite cernoziomuri și altele.

În funcție de pretabilitate pentru arabil, se disting șase clase de aptitudine, în funcție de principalii factori limitativi (volumul edafic, sărăturarea, aciditatea, panta, eroziunea, excesul de umiditate, textura, riscul de inundare și altele):

Clasa I: terenuri cu pretabilitate foarte bună pentru culturile de câmp, ocupă circa 13 ha;

Clasa a II-a: terenuri cu pretabilitate bună, pericolul de degradare poate fi diminuat prin tehnologii culturale, ocupă peste 690 ha (51%) din suprafața cartată pedologic;

Clasa a III-a: terenuri cu pretabilitate mijlocie care necesită masuri de amenajare și ameliorare, ocupă o suprafață de peste 1570 ha (circa 12%),

Clasa a IV-a: terenuri cu pretabilitate slabă, recomandate pentru culturi de câmp; necesită măsuri intensive de amenajare și ameliorare; ocupă circa 2370 ha (17,2%) din suprafața cotată;

Clasa a V-a: terenuri nepretabile, în condiții de neamenajare. Pentru culturile de câmp, livezi, vii se, întinde pe circa 1875 ha (13,7)%;

Clasa a VI-a: terenuri necorespunzătoare, puternic afectate de factorii de degradare.Cuprinde 245 ha, adică 1,7% din total.

Cap.3 Masuri de imbunatatire a pajistilor

Pajistile permanente constituie o importanta sursa potentiala de furaje cu conditia aplicarii masurilor de imbunatatire,paralel cu folosirea lor rationala.

Cercetarile au demonstrat ca prin dirijarea fact.naturali si printr-o folosire rationala,productia pajistilor poate spori considerabil.

Masurile ce se aplica pe pajisti,au in vedere obtinerea unor productii sporite si de calitate buna,sunt numeroase si difera de la o situatie la alta.

Unele actioneaza mai mult sau mai putin asupra stratului de telina,fara sa distruga vechea vegetatie, decat cel mult partial,si au ca scop crearea unor conditii mai bune pt.plantele valoroase de pe pajisti si sunt cunoscute sub numele de masuri de suprafata,ca de exemplu,imbunatatirea regimului de umiditate,aplicarea inmgrasamintelor,distrugerea musuroaielor,indepartarea veget.lemnoase,combaterea buruienilor etc.

Altele urmeresc distrugerea completa a veget.existente si pregatirea terenului in vederea infiintarii pajistilor temporare, fiind cunoscute sub numele de masuri radicale.

Aceste masuri se executa o singura data (combaterea eroziunii, nivelare defrisare), periodic la 4-5 ani (supraansamantare) sau annual (fertilizare,combaterea buruienilor)

3.1 Masuri de suprafată

Combaterea eroziunii pe pajisti

Suprafete insemnate de pajisti din reg. colinara si de dealuri sunt afectate de eroziunea solului,ca urmare a distrugerii covorului ierbos prin exploaterea nerationala apajistilor cu un nr:mare de animale.

Prevenirea eroziunii de suprafata pe pajisti

Masuri de ordin agropastoral

-asigurarea conditiilor optime de crestere a plantelor pt.mentinerea unui covor veget.ierbos incheiat;

-refacerea covorului veget.;

-folosirea rationala a pasunilor prin pasunat pe tarlale;

-evitarea supraancarcarii pasunilor cu animale si a pasunstului cand solul este umed;

-brazduirea pt.retinerea si infiltrarea apei in sol;

-soarificarea pt.marirea permeabilitatii pt. apa a solului.

Lucrarile hidrotehnice-sunt simple si foarte eficace si constau in executarea de valuri de pamant si canale de coasta.

Refacerea covorului veget.-se realizeaza prin insamantarea unui amestec de graminee si leguminoase perene cu cresterea viguroasa adaptate conditiilor zonale si stationale locale.

Brazduirea-consta din trasarea unor brazde pe versanti dealungul curbelor de nivel pt. a favoriza infiltrarea apei in sol si a reduce scurgerile de suprafata.Aceste brazde adanci de20-25cm se executa la distanta de 3-4m.

Valurile de pamant-reprezinta coame sau spinari(digulete)dispuse paralel sau sub un unghi ascutit fata de curbele de nivel.

Valurile de pamant orizontale-se construiesc in reg. secetoase,pe versanti lungi,cu inclinatia intr-un singur sens,pe cat posibil uniferma,pe terenuri fara aluneceri si soluri cu textura luto-argiloasa,fara subsol nisipos

Valuri de pamant inclinate-au rol de interceptare a apai de scurgere dintre doua valuri si deversarea ei catre un debuseu cu scopul reducerii scurgerii la suprafata si evitarii spalarii solului.Se executa pe solurile grele,cu capacitate redusa de infiltrare,pe versanti uniformi,cu panta de 20-25%,in zonele cu precipitatii suficiente.

Canalele de coasta-au rolul de a retine total sau partial apa de scurgere de pe versanti.Ele se executa pe terenurile cu panta uniforma si fara rigole sau ogase.

Canalele orizontale sau de nivel-se executa paralel cu curbele de nivel,rolul lor fiind de retinere in totalitate a apei ce se scurge pe versenti.

Canalele de coasta inclinate-au rolul de a elimina apa din precipitatii,ca si valurile de pamant inclinate,si se construiesc la varful ogaselor si ravenelor active.

Combaterea eroziunii in adancime

Lucrarile silvice-constau in plantarea perdelelor forestiere de protectie a albiei,malurilor si a unei zone limitrofe in jurul malurilor ravenei sau torentului lata de 5-15m.

Lucrarile hidrotehnice-se inpart in lucrari executate in bazinul de receptie,lucrari pe reteua de scurgere si lucrari in zona de depunere.

Cleionajele-se construiesc transversal pe directia de inaintare e torentului, in partea mijlocie si treime superioara a ogaselor si a ravenelor active. Pot fi simple, alcatuite dintr-un singur rand de pari cu impletituri de nuiele sau din doua randuri; spaiul dintre randuei se umple cu material coeziv, care se compactizeaza bine cu maiul.

Fascinajele- se construiesc pe soluri usoare inlocuindu-se impletiturile prin doua-trei randuei de fascine, asezate intre doua randuri de pari grosi la distanta de 50-60cm. Dupa construirea cleionajelor si fascinajelor se efectueaza lucrari de plantare pentru consolidarea lor.

Garnisajele- reprezinta lucrari de consolidare a bazei ravenelor prin asezarea unui strat de material lemnos rezultat prin curatirea pajistelor de arbori si arbusti, intr-un atrat gros de 40-50 cm , fixat cu ajutorul unor pari sau prajini. Pe materialul colmatat se fac plantari pentru a se fixa definitiv baza ravenei.

Îmbunatatirea regimului de umiditate pe pajisti

Înlaturarea excesului de umiditate de pe pajisti

Excesul de apa de pe pajisti determina crearea unor conditii nefavorabile pt. instalarea si crearea speciilor de plante valoroase,fiind mai daunator chiar decat insuficienta apei in sol.Datorita excesului de umiditate se inrautateste regimul de aer,materia organica ramanand nedescompusa.

Inlaturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrari de desecare cum ar fi:canale deschise (santuri), canale inchise (drenuri), puturi absorbante, colmatare, indiguiri, sau pe cale biologica, in functie de marimea suprafetelor ce trebuie desecate, de cantitatea de apa ce trebuie eliminata, de posibilitatile tehnico-organizatorice si economice, de cauzele care au dus la excesul de umiditate etc.

Desecarea prin canale deschise-urmareste eliminarea excesului temporar sau permanent de apa si consta in saparea unei retele de santuri pe intreaga suprafata, la 50-150cm adancime, cu sectiunea trapezoidala, in panta continua sub 5% si in unghi ascutit fata de curba de nivel, prin care apa in exces este colectata si evacuata intr-un recipient natural.

In functie de caracteristicile si gradul de umiditate, distanta intre canalele de absorbtie sau de regularizare a apei este de 40-200m, iar lungimea lor pana la 500m.

Canalele colectoare sunt perpendiculare pe curbele de nivel, iar canalul principal de evacuare se construieste pe cotele cele mai joase ale terenului urmarind talvegul vailor sau depres. principale.

Drenajul orizontal-se realizeaza prin drenuri cu cavitatea umpluta cu material filtrant care, in functie de materialele locale folosite, pot fi drenuri din piatra, din fascine sau din scanduri.Pe fundul santului, se realizeaza o galerie pt.scurgerea apei captate, formata din piatra, fascine sau dintr-o conducta triunghiulara din scanduri.Deasupra acestor cai de scurgere a apelor se aseaza un strat de material filtrant cu granulatia diferita, in urmatoarea succesiune de sus in jos:piatra sparta, pietris, nisip, brazde de iarba asezata cu radacinile in sus; restul transeei se acopera cu pamant de umplutura.Distanta intre canale variaza de la 10 la 50m, dupa natura si umiditatea solului.

Drenajul-cartita-consta in galerii subterane, cu peretii intariti prin presare, a carei piesa activa este un dispozitiv sub forma de para-drenor, ce lucreaza la 50-80cm adancime.Distanta intre galerii este de 2-10m in solurile minerale si de 10-20m in solurile turboase, iar lungimea de 50-200m.Apa colectata de drenurile-cartita este descarcata in santuri sau in drenuri tubulare colectoare.

Drenurile tubulare ingropate-au cea mai mare utilizare datorita capacitatii mari de transport, duratei indelungate de functionare, posibilitatii de intretinere si control.Se folosesc tuburi de ceramica, beton sau mase plastice.

Drenajul cu tuburi- consta intr-o retea de conducte subterane si cuprinde drenuri absorbante si drenuri colectoare.Drenurile absorbante se traseaza in siruri paralele si echidistante care descarca apa in colectori, ce conduc apa in colectorii secundari,iar acestia intr-un colector principal care se descarca in emisar sau in canalul principal de evacuare.

Lungimea drenurilor absorbante este de 150-200m si numai pe terenurile in panta de peste 1% poate ajunge la 250m.

Ddrenajul vertical-se realizeaza cu puturi absorbante sau puturi colectoare

Puturile absorbante-se folosesc atunci cand in sol, la mica adancime, se afla un strat permeabil nesaturat de nisip sau pietris.Ele se folosesc pt. evacuarea excesului de apa din depres. izolate, situate la distanta mare de emisar.Putul absorbant este o groapa cu diametrul de cca 2m, ce face legatura intre stratul freatic superior si stratul permeabil inferior.Putul este umplut cu bolovani, pietre si pietris cu dimensiuni crescande spre fundul putului.

Puturile colectoare- numite si puturi californiene sau prin pompare,se folosesc mai rar si anume in cazul cand excesul este cauzat de apele freatice de nivel ridicat.Prin pomparea apei in puturi, se realizeaza o coborare a nivelului freatic.Astfel, acesta metoda se preteaza cel mai bine la conditiile de sol din depres. Radauti.

Puturile colectoare sunt cele care se preteaza cel mai bine la conditiile din zona.

Colmatarea-consta in umplerea micilor depresiuni cu materil adus de apele raurilor, prin abaterea cursurilor acestora cu ajutorul barajelor.In acest fel are loc coborarea nivelului freatic.

Indiguirea-poate fi considerata o desecare preventiva, prin aceea ca fereste suprafara respectiva de umiditate in exces.

Completarea deficitului de apa din pajisti

Desimea covorului ierbos cu mare suprafata foliara, consumul relativ ridicat de apa a numeroaselor specii de plante din pajisti, procesul neantrerupt de crestere in timpul perioadei de vegetatie fac ca vegetatia pajistilor sa necesite cantitati mari de apa pt. o dezvoltare si crestere normala.

Momentul udarii stabilit pe baza plafonului minim, trebuie corelat cu faza de vegetatie a plantelor din pajisti.Asa, de exemplu, fanetele se iriga cu mai mult timp inainte de recoltare, cand plantele au un consum mare de apa, adica inaintea inspicarii, iar dupa recoltare, numai dupa refacerea aparatului foliar.

Pasunile se iriga dupa ce animalele au fost scoase din tarla, prin urmare dupa incheierea ciclului de pasunat.

Pt. pajisti, normele de udare sunt mici (300-500mc/ha), dar mai frecvente, in cazul pasunilor.

Irigarea prin revarsare sau prin circuclatie-se aplica doar cand dispunem de o sursa bogata de apa si consta in construirea unei retele de canale permanente cu sectiuni reduse, prevazuta cu prize si stavilare mici.

Irigarea prin aspersiune-este mai indicata pe pajistile permanente unde nu se poate realiza nivelarea si nu duce la eroziune si nici la spalarea elementelor fertilizante.Apa, trecand prin aspersoare, se incalzeste si se imbogateste in oxigen, ceea ce are o influienta favorabila vegetatiei.

Irigarea prin fasii-se aplica numai pe pajistile semanate, pe terenuri nivelate.

Metoda consta in executarea unor canale principale si secundare, sub forma de retea, pe suprafata tarlalelor, din care apa se revarsa in fasii inguste, de latimea semanatorii, orientate in lungul pantei si a caror lungime depinde de panta terenului si natura solului.

Irigarea prin limanuri- consta in construirea de valuri de pamant, orientate pe directia curbelor de nivel, inalte de cca.0,50m, care au si rolul de a stavili procesul de eroziune a solului.

Completarea deficitului de umiditate se mai poate face prin brazduire, retinerea zapezii si infiintarea perdelelor de protectie.

Prin brazduire se imbunatateste regimul de apa al plantelor si se evita eroziunea solului.

Retinerea zapezii se recomanda pe toate pajistile din regiunile secetoase, unde stratul de zapada este subtire si spulberat de vant.Se conetruiesc garduri de diverse materile asezate la o distanta de aproximativ 20 ori mai mare decat inaltimea lor.

Zapada retinuta duce la acumularea unei cantitati mari de apa si protejeaza vegetatia impotriva actiuniinegative a temperaturilor scazute din timpul iernii.

Perdelele de protectie-se recomanda tot pe pajistile din campie.Acestea micsoreaza viteza vantului, reduc evaporatia, retin zapada, impiedica scurgerea apei pe terenurile in panta etc., contribuin la crearea unui regim de umiditate mai bun pt. vegetatia pajistilor.

Indepartarea vegetatiei lemnoase pe pajisti

Vegetatia lemnoasa-arbori si arbusti-se instaleaza pe pajistile secundare din regiunile de deal si de munte reducand suprafata utila a pajistilor si face concurenta plantelor ierboase in ce priveste lumina, apa si elementele nutritive.

In acelasi timp contribuie la inrautatirea calitatii nutretului si ingreuiaza exploatarea pajistilor.

Se intocmesc studii cu privire la relief, sol, acoperirea cu vegetatie lemnoasa, nivelarea si inierbarea suprafetelor defrisate.

Vegetatia lemnoasa se indeparteaza complet sau partial.Se indeparteaza complet sau aproape complet pe terenuri plane, versanti cu o inclinatie de 10-30*,pe pajistile din regiunile uscate pt. a nu inrautati regimul de aprovizionare cu apa al plantelor, pe terenuri cu strat subtire de sol.

Suprafetele cu panta mai mare de 30*, cele cu sol mai subtire de 10cm, precum si cele din vecinatatea ravenelor, ogaselor sau de pe grohotisuri nu vor fi defrisate, pt. a evita declansarea proceselor de eroziune

Speciile de arbori care invadeaza pajistile

In regiunea colinara:Rosa canina, Lygustrum vulgare, Prunus spinosa; in regiunile dealurilor inalte si muntoase:Alnus glutinosa, Carpinus betulus, Fagus silvatica, Picea excelsa;iar pe vai:Salix alba, Populus alba.

In organizarea lucrarilor de defrisare se tine seama de biologia speciilor respective si in special de modul lor de inmultire, masurile de distrugerea lor aplicandu-se diferentiat.

Metode de curatire a vegetatiei lemnoase

-se poate efectua manual ,mecanic, cu ajutorul erbicidelor sau prin incendiere, in functie de specie, gradul de acoperire al terenului, orografia terenului, posibilitatile tehnico-organizatorice si economice etc.

Defrisarea manuala-se aplica inca pe scara larga in tara noastra pt. ca da rezultate foarte bune, insa, este costisitoare.Speciile care nu lastaresc se taie ras la suprafata pamantului, cele cu drajoni din colet se indeparteaza si coletul, iar cele cu drajonare din radacini se reteaza de mai multe ori in perioada de vegetatie.Lucrarile se executa tot timpul anului la rasinoase si la sfarsitul verii, la celelalte specii.Uneltele folosite:toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisat s.a.

Curatirea mecanica-se efectuiaza cu masini speciale actionate de tractoare puternice, ferastraie mecanice pt.taierea arborilor, buldozere etc.Metoda este mai ieftina si cu randament superior, aplicandu-se pe terenurile usor accesibile.

Combaterea vegetatiei lemnoase pe cale chimica-a in ceput sa se aplice tot mai mult pt. curatirea pajistilor de specii lemnoase si consta in stropirea, cu solutii de arboricide de diferite concentratii, fiind simpla si de mare perspectiva.

Felul, doza, concentratia si epoca de administrare ca si numarul de tratamente cu arboricide variaza in functie de specia care urmeaza a fi distrusa, de modul de folosire a pajistei s.a.

Dintre arboricidele utilizate, cele mai bune rezultate le-au datTORDON225, in doza de 5-6 l/ha si 2,4D, in doza de 6 l/ha, tratamentele repetandu-se de 2-4 ori in functie de speciile care urmau a fi distruse.

Indepartarea vegetatiei lemnoase prin ardere-nu se aplica in mod obisnuit pe pajisti, desi unii pratologi considera ca acest procedeu favorizeaza instalarea vegetatiei ierboase valoroase.

Pentru indepartarea vegetatiei lemnoase folosim masini speciale actionate de tractoare puternice cu fierastraie mecanice pentru taierea arborilor.

Indepartarea cioatelor

Dupa taierea arborilor, raman pe teren cioate care stajenesc ingrijirea si exploatarea pajistilor.Daca acoperirea cu cioate este mai mica de 10% si pajistea se foloseste ca pasune, cioatele nu se mai scot, ci se lasa pana putrezesc pe teren.

In mod obisnuit, cioatele se scot dupa 2-3 ani de la defrisare pt. a se reduce cheltuielile necesitate de indepartarea lor, deoarece rezistenta lor la scoatere scda pe masura ce trec anii.

Cioatele se scot manual, cu toporul sau cu cazmaua, cu ajutorul unor parghii actionate manual sau trase de animale, cu masini speciale de scos cioate sau cu ajutorul explozivilor.

Metoda prezinta avantajul ca nu se produoc denivelari mari de teren; este obligatorie pe terenurile cu strat subtire de sol

[NUME_REDACTAT] insemnate de pajisti sunt denivelate de musuroaie, pitre, urmele lasate de animale, eroziune, alunecari.Imbunatatirea acestor pajisti este conditionata de executarea unor lucrari simple care permit folosirea integrala a pamantului, instalarea unui covor vegetal ierbos incheit si uniform, introducerea mecanizarii pe scara larga in lucrarile de ingrijire si exploatere.

Distrugerea musuroaielor

Musuroaiele se formaza pe pajistile neingrijite si ocupa uneori peste 70% din suprafata lor, producand pagube insemnate prin instalarea buruienilor inlocul speciilor valoroase, denivelarea terenului, scaderea productiei si a calitatii nutretului.

Originea musuroaielor este diferita.Unele sunt provocate de animale altele au origine vegetala, fiind cauzate de acumularea materiei organice de la plantele neconsumate, de cioatele arborilor taiati, muschi etc.

In regiunile de campie si dealuri joase sunt mai frecvente musuroaiele de cartite, iar in regiunile de munte si dealuri inalte, cele de furnici si de origine vegetale.

Procedeele de distrugere a musuroaielor sunt conditionate de gradul de acoperire si de varsta lor.Musuroiele intelenite cu acoperirea de pana la 10% se distrug manual, cu sapa si tarnacopul, iar la o acoperire de 20-30%, cu masini de nivelat (gredere,masini rotative), cu freza sau cu masina de curatat pasuni (M.C.P.-1,5).

Daca acoperirea cu musuroaie depaseste 30% si gradul de inclinare al terenului si grosimae stratului permit, pajistile se destelenesc si se reinsamanteaza cu amestec de graminee si leguminoase perene.

Musuroiele de cartita neintelenite se distrug inanul formarii lor, prin lucrari cu grapa si tarsitorea.

Musuroiele de furnici se formeaza obisnuit in jurul unui suport reprezentat de o tufa sau cioata si se distrug manual, iar pe suprafete mai mari si terenuri accesibile, pe cale mecanica.Pamantul rezultat din nivelare se imprastie cat mai uniform, iar vetrele se insamanteaza cu amesrecuri de graminee si leguminoase perene.Bune rezultate se realizeaza cand, dupa distrugerea musuroaielor, se suprainsamanteaza si se fertilizeaza cu ingrasaminte organice si minerale.

Pentru eliminarea musuroaielor de pe cele 5ha cu 15% acoperire vom folosi masini de nivelat (gredere masini rotative ).

Inlaturarea denivelarilor provocate de animale, eroziune si pietre

Pasunatul pajistilor cu strat subtire de telina slab rezistent la batatorire, pe vreme umeda sau cand solul este imbibat cu apa, duce la o completa denivelare a pajistii.

Aceste pajisti se niveleaza cu ajutorul grederului, iar daca denivelarile reprezinta mai mult de 30% din suprafata, pajistea se desteleneste si se reansamanteaza.

Pe unele pajisti de munte se intalnesc pietre de diferite dimensiuni, la suprafata sau partial ingropate.Pietrele se strang manual sau mecanizat si se indeparteaza de pe pajisti sau se fulosesc la consolidarea portiunilor de teren supuse eroziunii si a drumurilor.

Suprainsamantarea si autoinsamantarea

Aceste lucrari au scopul de a imbunatati compozitia floristica si de a reface covorul ierbos cand acesta este slab incheiat sau prezinta goluri.

Suprainsamantarea se aplica in urmatoarele cazuri:

-acoperirea redusa cu vegetatie ierboasa a solurilor;

-vegetatia este reprezentata in cea mai mare parte de specii cu productivitate si valoare furajera redusa;

-dupa efectuarea lucrarilor de nivelare (distrugerea musuroaielor, a muschilor, strangerea pietrelor etc.);

in urma lucrarilor de drenare, pe suprafetele unde vegetatia a fost partial distrusa;

-la inierbarea versantilor dupa efectuarea lucrarilor de combatere a eroziunii.

Suprainsamantarea se efectuiaza obisnuit cu amestecuri de graminee si leguminoase perene, dar se poate folosi si o singura specie.Amestecurile pot fi complexe alcatuite din 4-6 sp. Sau simple alcatuite din 2-3 sp.

Fertilizarea, conditie esentiala pt. reusita suprainsamantarii, se va aplica diferentiat.

Autoinsamantarea-se executa numai pe pajistile neamburuienate, pt. a nu contribui lainmultirea plantelor nevaloroase si consta in insamantarea naturala a plantelor existente pe pajistile a caror vegetatie este formata din specii valoroase, dar care nu prezinta un covor ierbos incheiat.Pentru aceasta,pajistea nu este folosita si se lasa pana cand speciile valoroase ajung la maturitate si se scutura semintele pe cale naturala sau prin interventia omului.Dupa scuturarea semintelor, vegetatia se cosesta si se indeparteaza de pe pajiste, apoi se discuieste sau se grapeaza energic pt.incorporarea semintelor in stratul superficial al solului, fertilizarea facandu-se ca si la suprainsamantare.

In primul an dupa autoinsamintare, pajistile se folosesc numai prin cosit, iar din al doilea an pot fi folosite si prin pasunat

Aplicarea ingrasamintelor si a amendamentelor pe pajisti

Fertilezarea reprezinta una din principalele masuri de sporire a productiei la toate culturile agricole, insa, pe pajisti rolul ingrasamintelor este multiplu.Paralel cu sporirea productiei are loc si modificarea covorului ierbos, exprimata prin inlocuirea unor specii mai putin valoroase cu altele cu o productivitate si valoare nutritiva mai mare.

Consumul de elemente nutritive pe pajisti

Acest consum este mult diversificat datorita numarului mare de specii cu cerinte diferite fata de elementele nutritive, cresterea continua a plantelor in timpul perioadei de vegetatie, modul de exploatare a pasunilor s.a .Astfel, gramineele sunt mari consumatoare de azot, iar leguminoasele de fosfor si calciu.Pe pasuni consumul de azot mai mare datorita recoltarii plantelor de mai multe ori in timpul perioadei d e vegetatie.Pe fanete consumul de potasiu este mai mare.

Particuleritatile si efectul aplicarii ingrasamintelor pe pajisti

Fertilizarea are actiune complexa asupra pajistilor si se reflecta in aprovizionarea cu elemente nutritive a fiecarei specii si a intregii vegetatii a pajistilor.Prin fertilizare se realizeaza :

-restituirea partiala a elementelor nutritive extrase de plante din sol;

-o influienta pozitiva asupra microorganismelor cu rol in mobilizarea unor elemente nutritive aflate sub forma mai greu accesibila plantelor;

-modificarea structurii vegetatiei, a raporturilor dintre speciile si grupele de specii de plante componente ale vegetatiei pajistei;

-modificarea compozitiei chimice a plantelor (proteina bruta, fosfor, potasiu, microelemente )si cresterea digestibilitatii substantelor nutritive din planta;

-prelungirea duratei de folosire a pajistilor prin realizarea unei repartitii mai bune a nutretului verde in perioada de pasunat.

Speciile ierboase din pajisti cresc in toata peroada de vegetatie, deci consumul de substante nutritive este continuu, insa, cu intensitati diferite.Refacerea repetata a plantalor din pajisti necesita apicarea ingrasamintelor in functie de ritmul acestei refaceri, in scopul repartizarii uniforme a productiei a productiei in cursul perioadei de vegetatie.

Ingrasamintele nu se incorporeaza in sol ci se imprastie la suprafata, dar cu toate acestea, coeficentul de folosire este mai ridicat decat la plantele de cultura de pe terenurile arabile.

Ingrasamintele chimice cu macroelemente

Ingrasamintele cu azot

Ingrasamintele minera le cu azot se folosesc in doze mai mari decat la plantele cultivate.Influienta ingrasamintelor cu azot este complexa, manifestandu-se asupra productiei pajistilor, compozitiei chimice a furajului, structurii si compozitiei floristice a pajistilor si asupra productiei si sanatatii animalelor.

Ingrasamintele cu azot, in cele mai dese cazuri, nu se administreaza singur ci impreuna cu cel de fosfor eventual si cu cel de potasiu.

Efectele ingrasamintelor cu azot:

-modifica compozitia chimica a plantelor, in special continutul in proteina bruta, care se coreleaza pozitiv cu norma de ingrasamant cu azot administrata;

-sporesc gradul de consumabilitate a vegetatiei pajistilor;

-maresc digestibilitatea si valoarea nutritiva a nutreturilor;

-influienta pozitiva asupra compozitiei floristice si structurii covorului vegetal manifestat prin stimularea sau inhibarea cresterii unor specii;

-influienteaza viteza de crestere a plantelor si a pornirii vegetatiei, ceea ce prezinta importanta la folosirea mai timpurie a pajistilor ca pasune.

Epoca optima-de administrare a ingrasamintelor cu azot este primavara la pornirea vegetatiei.Aplicat vara sau toamna, azotul influienteaza in masura mai mica productia pajistilor.

Ingrasamintele cu fosfor

Fosforul are un rol important in metabolismul plantelor, participa la sinteza proteinelor, faciliteaza asimilarea altor elemente nutritive, mareste rezistenta la inghet, scurteaza perioada de vegetatie si favorizeaza activitatea microorganismelor din sol precum si a bacteriilor simbiotice.

Vegetatia pajistilor are nevoie de cantitati mai mici de fosfor decat terenurile agricole si aceasta datorita folosirii plantelor inainte de fructificare.

Rolul fosforului pe pajisti este complex si se manifesta in sporirea productiei, cresterea eficientei ingrasamintelor cu azot, compozitia chimica a plantelor, structura si compozitia floristica a covorului vegetal.

Dozele de ingrasaminte cu fosfor recomandate pe pajisti sunt cuprinse intre 18-64kg/haP2O5.

Epoca optima –de administrare este toamna, in fiecare an, sau in doze mai mari, la 2-3 ani.

Ingrasamintele cu potasiu

Acest element are un rol important in metabolismul plantelor, in sinteza clorofilei si a hidratilor de carbon, in stimularea absorbtiei si evapotranspiratiei, si in sporirea rezistentei plantelor la iernare etc.

Pajistile permanente reactioneaza slab la ingrasamintele cu potasiu si din acesta cauza acestea nu se administreaza singure, ci impreuna cu azotul si fosforul.

Dozele de ingrasaminte cu potasiu pe pajistile permanente se situeaza intre 40-80kg/ha s.a.

Ingrasamintele cu microelemente

Au rol insemnat in metabolismul plantelor, fac parte din compozitia chimica a vitaminelor, a fermentilor, a unor sisteme enzimatice, influienteaza sinteza proteinelor si a hidratilor de carbon.

Unele microelemente contribuie la sporirea productiei si la modificarea compozitiei floristice

Epoca de administrare a microelementelor este primevara odata cu aceea aingrasamintelor cu azot, dar si mai tarziu, in timpul vegetatiei, cand se aplica extraradicular, sub forma de solutie.

Ingrasamintele organice

Gunoiul de grajd

Acest ingrasamant imbogateste solul in macroelemente, microelemente si microorganisme, precum si in materie organica.

Pe langa actiunea directa asupra nutritiei plantelor din pajisti,gunoiul de grajd imbunatateste si regimul termic si de aeratie al solului, sporeste capacitatea de retinere a apei, intensifica activitatea microorganismelor din sol etc.,actionand in felul acesta in mod indiret asupra vegetatiei.

In ceea ce priveste norma de gunoi de grajd, ingrasarea cu 20t/ha echivaleaza cu 300kg azotat de amoniu si200kg superfosfat.

Epoca de administrare –toamna

Daca se folosesc norme mai mari, 30-40t/ha gunoi de grajd, diferentele intre administrarea de toamna si de primavara a gunoiului de grajd se estompeaza.

Compostul.

Acest ingrasamint se prepara din gunoi de grajd si turba in proportie de 1/3, urina sau must de gunoi de grajd cu turba in cantitate de 100-150l/t de turba, din resturi organice la care se adauga cate 100-150kg superfosfat si 50kg sare potasica.

Ingrasamantul are o valoare fertilizanta destul de ridicata, insa mai mica decat a gunoiului de grajd

Urina si mustul de gunoi de grajd.

Acestea sunt ingrasaminte azoto-potasice, urina continand 0.1-1.0%N si 0.4-0.5%K2O, iar mustul de gunoi 0.2-0.8%N si 0.4-0.6%K2O.

Epoca de administrare –este primavara foarte devreme , la topirea zapezii, cand timpul este umed si racoros, iar vegeatatia nu a inceput sa creasca

Tulbureala de grajd (gulle)

Acest ingrasamant este reprezentat de nu amestec dintre dejectiile lichide si solide ale animalelor si apa folosita la curatarea adaposturilor.Ingrasamintele se colecteaza in bazine speciale unde fermenteaza timp de 3-4 saptamani.

Se imprastie cu ajutorul unr cisterne speciale sau prin irigatie fertilizanta, toamna sau primavara devreme, pt. a evita arderea plantelor si a nu le imprima mirosul neplacut care reduce gradul de consumabilitate a ierbii.

Fertilizarea prin tarlire

Dejectiile lasate de animale in perioada de pasunat pe locurile de odihna se folosesc, de asemenea, drept ingrasaminte organice.Pentru aceasta locurile de odihna se schimba in mod organizat dupa ce pe terenul respectiv s-au acumulat cantitatile de dejectii corespunzatoare unui nivel de fertilizare.

Avantaje:

-inlaturarea transportului si a operatiunilor de incarcare-descarcare si imprastierea unor cantitati mari de ingrasaminte organice uneori pe teren greu accesibil;

-pe pajisti raman atat dejectiile solide, cat si cele lichide, iar elementele fertilizante patrund mai usor la nivelul radacinilor,la care contribuie si calcatul animalelor.

Sistemul de fertilizare a pajistilor

Fertilizarea pajistilr permanente se organezeaza tinandu-se seama de complexul factorilor pedoclimatici, felul ingrasamintelor, dozele si epoca de administrare, modul de folosinta al pajistei si eficienta economica.

Ingrasamintele chimice cu azot se administreaza annual, atat in regiunile umede cat si in cele uscate.

Ingrasamintele cu fosfor se vor administra impreuna cu cele cu azot sau de azot si potasiu in cantitati ce variaza in functie de aprovizionarea solului cu acest element.

Ingrasamintele chimice cu potasiu, in doze moderate, sunt necesare pe pajistile den zonele umede.

Gunoiul de grajd se aplica pe pajistile din statiunile umede si pe soluri erodate, impreuna cu fosforul in primul caz si cu ingeasamintele chimice complete in cel de-al doilea caz.

Ingrasarea prin tarlire se aplica numai in completarea celorlalte procedee de fertilizare.

Mustul de gunoi de grajd, urina si tulbureala dau rezultate mai bune in regiunile umede si se vor administra la 2-3 ani.

Folosirea amendamentelor pe pajisti

Aspecte specifice:

-amendamentele nu pot fi incorporate in sol si din aceasta cauza efectul lor este intarziat;

-pe solurile acide efectul devine evident in stratul de pana la 10 cm al solului numai dupa 2-3 ani;

-speciile de plante caracteristice vegetatiei pajistilor sunt mai adaptate la reactia acida sau alcalina a solului, si deci mai putin receptive la modificarea acestei reactii.

Efectul amendamentelor este:

-reducerea aciditatii solului;

-inactivarea sau reducerea aluminiului mobil;

-mobilizarea principalelor elemente fertilizante, indeosebi a fosforului.

Epoca de administrare a amendamentelor- toamna sau chiar in timpul verii, la interval de 5-10 ani

.Dupa suprainsamantarea parcelelor se aplica ingrasaminte organice si minerale in urmatoarele doze : N 150kg/ha, P 50kg/ha, K 50kg/ha, 20t/ha gunoi de grajd.

Combaterea buruienilor

Pe pajistile permanente se considera buruieni speciile de plante neconsumabile, fara valoare furajera, daunatoare vegetatiei valoroase a pajistilor, daunatoare sau toxice pt. animale.

Metodele de combatere a buruienilor din pajisti difera in functie de cauzele care au dus la aparitia lor, de gradul de imburuienare, de biologia speciilor, de modul in care este utilizata pajistea si de posibilitatile existente, impartindu-se in metode preventive, metode indirecte si metode directe.

Metode preventive de combatere a buruienilor

-cositul resturilor neconsumate de animale si a vetrelor de buruieni de mai multe ori in timpul perioadei de pasunat;

-folosirea gunoiul de grajd fermentat sau semifermentat pt. distrugerea capacitatii de germinare a semintelor de buruieni;

-imprastierea dejectiilor provenite de la animale pt. a nu se crea un mediu bogat in azot, favorabil instalarii buruienilor;

-folosirea pasunilor intr-un sistem organizat, cu un numar de animale corespunzator productiei pajistilor;

-folosirea unui material corespunzator la suprainsamantari;

-recoltarea la vreme a fanatelor, inainte ca majoritatea buruienilor sa ajunga la maturitate si sa scuture semintele;

-pasunatul otavelor cu schimbarea modului de folosinta a fanetelor la interval de 3-4 ani.

Masuri indirecte de combatere a buruienilor

Aceste masuri se refera la lucrarile de imbunatatire a pajistilor, ca de exemplu, reglarea regimului de umiditate, aplicarea amendamentelor si ingrasamintelor, distrugerea musuroaielor etc.

Drenarea contribuie la distrugerea speciilor toxice din familiile Ranunculaceae siUmbelifere, a speciilor higrofile, fara valoare furajera sau cu valoare furajera redusa.

Fertilizarea cu ingrasaminte chimice reprezinta un mijloc principal de reducere aparticiparii speciilor din diverse familii botanice, cu conditia stabilirii unui raport favorabil intre elementele fertilizate.

Masuri directe de combatere a buruienilor.

Acestea se aplica paralel cu cele de prevenire si de combatere.

Distrugerea mecanica.

Consta in cosirea repetata a vetrelor de buruieni, plivitul prin retezarea de la suprafata a buruienilor ce se inmultesc numai prin seminte, de sub colet a celor care formeaza lastari din colet si smulgerea completa din pamant a buruienilor cu inmultire vegetativa prin bulbi sau radacini secundare.

Combaterea buruienilor pe cale chimica.

Pe pajisti se folosesc erbicide cu remanenta redusa.Tratamentul se executa cand plntele sunt in plina crestere si au cea mai mare suprafata foliara.

Epoca de administrare este conditionata de modul de folosire a pajistei, de temperatura aerului(16-18*) si umiditatea relativa a aerului.La fanete erbicidele se aplica cel mai tarziu cu 3-4 saptamani inainte de cosire, iar la pasuni, cel putin cu 2 sapt. Inainte de inceperea pasunatului.

Graparea pajistilor

Are drept obiectiv aerisirea solului in scopul intensificarii activitatilor micro organismelor din sol, incorporarea sem. Si a ingrasamintelor. Se aplica pe scara larga pe pajisti, desi rezultatele sunt nesatisfacatoare.

Grapatul este util la ingrijirea pajistilor din lunci unde predomina gramineele stolonifere,in vederea mentinerii unui strat de sol afanat, bine aerisit, conditie principala pt. dezvoltarea acestor specii de plante.Grapatul se mai executa dupa fertilizare, in scopul incorporarii partiale a ingrasamintelor si la eliminarea resturilor de plante neconsumate in anul precedent, pt.a se crea conditii favorabile regenerarii plantelor.

Pentru îndepărtarea unei suprafețe de 3 hectare acoperite cu 20% mușuroaie, vom aplica:

Musuroiele de furnici se formeaza obisnuit in jurul unui suport reprezentat de o tufa sau cioata si se distrug manual, iar pe suprafete mai mari si terenuri accesibile, pe cale mecanica.Pamantul rezultat din nivelare se imprastie cat mai uniform, iar vetrele se insamanteaza cu amesrecuri de graminee si leguminoase perene.Bune rezultate se realizeaza cand, dupa distrugerea musuroaielor, se suprainsamanteaza si se fertilizeaza cu ingrasaminte organice si minerale.

Pentru eliminarea musuroaielor de pe cele 5ha cu 15% acoperire vom folosi masini de nivelat (gredere masini rotative ).

Pentru înlăturarea excesului de umiditate de pe 4 ha vom folosi:

Drenurile tubulare ingropate-au cea mai mare utilizare datorita capacitatii mari de transport, duratei indelungate de functionare, posibilitatii de intretinere si control.Se folosesc tuburi de ceramica, beton sau mase plastice.

Amestecul de samanta necesar pentru suprainsamantarea celor 12 ha, din care:

Acoperire cu mușuroaie 3 ha, cu 20%

SU= Q=

Qt= 123,9/3=41,3 Kg/ha

Cu exces de umiditate 4 ha

Qt= 165,2/4=41,3 Kg/ha

Supraînsămânțare pe 5 ha, 70% acoperire

Qt= 204,5/5=40,9 Kg/ha

N-norma de samanta in cultura pura a speciei respective;

p-proportia de participare a speciei in amestec;

SU-samanta utila;

P-puritatea;

G-germinatia;

Q-cantitatea de samanta pt. specia din amestec (kg/ha);

Ic-indice de cocurenta;

Q’-cantitatea de samanta pt. specia din amestec ajustata cu 50%;

Q”-cantitatea de samanta pt. specia din amestec ajustata cu 10%

Qt-cantitatea totala de samanta pt. specia din amestec corespunzatoare suprafetei ce trebuie insamantata.

Speciile de plante alese se preteaza cel mai bine la conditiile de mediu din zona depres. Radauti, avand o valoare furajera foarte buna,rezista bine la calcat si se reface cu usurinta(Lolium p.),se intalnesc frecvent in flora sontana a pajistilor din regiunile umede(Phleum p.si Trifolium r.) si raspund excelent la aplicarea ingrasamintelor cu azot dand productii ridicate.

B.Masuri radicale(infiintarea pe pajisti temporare)

Pentru infiintarea unei pajisti temporare, suprainsamantarea pajistilor permanente, inierbarea taluzurilor etc., alcatuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene reprezinta una din cele mai importante lucrari.

In vederea alcatuirii amestecurilor se parcurg mai multe etape de lucru:stabilirea duratei de folosire a pajistii, stabilirea nr. De specii din amestec, stabilirea proportiei gramineelor si leguminoaselor in amestec, alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec, determinarea cantitatilor de samanta la hectar.

Stabilirea duratei de folosire a pajistii temporare

In functie de durata de folosire, pajistile temporare se impart in 3 categorii:

-pajisti cu durata scurta de folosire(2-3ani);

-pajisti cu durata medie de folosire(4-6ani);

-pajisti cu durata lunga de folosire(peste 6 ani).

Pajistile cu durata scurta de folosire se infiinteaza pe terenuri arabile si intra in rotatie cu culturi furajere anuale.

Pajistile cu durata medie si lunga de folosire se infiinteaza in locul pajistilor permanente degradate, care nu pot fi imbunatatite prin suprainsamantare.

In ceea ce priveste modul de folosire, pajistile de durata scurta se folosesc numai prin cosit, iar cele cu durata medie si lunga se folosesc mixt, prin cosit si prin pasunat.

Stabilirea numarului de specii in cadrul amestecurilor

In functie de durata de folosire, variaza si numarul de specii din amestec, astfel:

-2-3 specii pt. pajisti cu durata scurta de folosire;

-3-4 specii pt. pajisti cu durata medie de folosire;

-4-6 sau mai multe specii pt. pajistile cu durata lunga de folosire.

Stabilirea proportiei gramineelor si leguminoaselor in cadrul amestecului

In amestecurile pt. faneata, cu durata scurta de folosire,se introduce un procent mare de leguminoase cu talie inalta, pt.ca au un ritm de dezvoltare ma rapid decat gramineele si dau productii mari. La o folosire mai lunga se diminueaza procentul de leguminoase si creste cel de graminee.Pe pasune ponderea cea mai mare o au gramineele, care se caracterizeaza printr-o longevitate mai mare decat leguminoasele.

In cazul exploatarii mixte, procentul de graminee este asemanator cu cel de la pasune, dar domina cele cu talia inalta

Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec

La alegerea speciilor ce vor intra in amestec se tine seama de conditiile naturale, talia plantelor, ritmul de dezvoltare, vivacitatea si modul de exploatare.

In cadrul fiecarei grupe de plante se va stabili un procent mai mare de participare pt. speciile cu valoare furajera ridicata, productive, precum si pt. cele cu indici de concurenta mici.

Determinarea cantitatilor de samanta la hectar

-se determina pt. fiecare specie in parte, folosind relatia:

Q=N*p/SU, in care: Q=cantitatea de samanta (kg/ha)pt. specia din amestec;

N=norma de samanta in cultura pura a speciei respective, cand SU=100%

p=proportia de participare a speciei in amestec;

SU=samanta utila.

Valoarea semintei utile se calculeaza pe baza puritatii(P) si germinatiei(G), dupa relatia:

SU=P*G/100

SU=P*G/100;

Q=N*p/SU(kg/ha);

Q’=30%Q+Q;

Q”=10%+Q’;

Qt=Q”*5ha.

Amestecul de samanta necesar pentru suprainsamantarea celor 5 ha pasune

Cantitatile totale: Dactylis glomerata =25 kg; Festuca pratensis =100 kg; Poa pratensis =53,5 kg; Trifolium repens =12 kg; Lotus corniculatus =17kg;

Tehnologia pajistilor temporare

Alegerea terenului-se recomanda in urmatoarele cazuri:

-in locul pajistilor permanente cu acoperire redusa sau vegetatie dumimata de specii cu valoare furajera mica ;

-in locul pajistilor permanente de pe soluri erodate, insa, numai dupa efectuarea lucrarilor de combatere a eroziunii;

-pe terenurile cu exces sau abundenta de apa, dupa efectuarea lucrarilor de drenare;

-in locul pajistilor permanente cu peste 30% acoperire cu musuroaie si in locul pajistilor denivelate prin exploatarea animalelor;

-in locul pajistilor slab productive din jurul fermelor zootehnice.

Pregatirea solului.La infiintarea pajistilor temporare in locul pajistilor permanente, lucrarile de pregatire a solului au drept obiectiv distrugerea vegetatiei vechi si a telinei, afanarea pentru asigurarea conditiilor optime de mineralizare a substantelor organice si maruntirea cat mai buna a solului pentru ingroparea superficiala si uniforma a semintelor.

a)Tehnologii de pregatire a terenului cu mobilizarea totala a stratului de sol.In acest caz distrugerea vegetatiei vechi se realizeaza prin lucrarea repetata a solului, dupa destelenire, cu discurile in agregat cu grapa.De asemenea, distrugerea vegetatiei vechi, se poate realiza prin mobilizarea la o adancime mijlocie numai cu grapa cu discuri sau cu freza, prin folosirea unor erbicide cu actiune totala sau selectiva insotita de lucrari co plugul, grapa cu discuri sau freza.

b)Tehnologii de pregatire a terenului cu mobilizarea partiala a solului.Conditia esentiala pentru aplicarea acestor tehnologii este folosirea unui erbicid de tip Gramoxone pentru distrugerea covorului vegetal, erbicidarea fiind urmata de o afanare la suprafata a solului, la 3-4 cm adancime, in benzi, realizata cu ajutorul frezelor sau cultivatoarelor.

c)Tehnologii de pregatire a terenului fara mobilizarea solului.In cazul terenurilor accidentate, unde nu se pot face lucrari de mobilizare a solului sau cand vegetatia este foarte rara, se aplica supraansamantarea vechiului covor vegetal, fara nici o lucrare pregatitoare.

Culturile premergatoare.Semanatul ierburilor se efectueaza in anul destelenirii pajistilor sau dupa 1-3 ani de culturi anuale pentru furaj.

Fertilizarea si amendarea.La pajistile semanate se folosesc norme mai mari de ingrasaminte decat la cele permanente, deoarece speciile cultivate reactioneaza mai bine la ingrasaminte decat cele spontane, dau productii mai mari, iar consumul de substante nutritive este mai mare.

Aplicarea amendamentelor cu calciu se recomanda in cazul solurilor acide cu un pH sub 5,5 .Dozele orientative sunt de 6-8 t/ha carbonat de calciu sau 4-6 t/ha CaO, incorporarea facandu-se sub brazda cu freza, iar dupa nivelare sub disc.

Folosirea gunoiului de grajd este necesara la infiintarea pajistilor semanate pe soluri acide, pe solurile grele si pe cele erodate.

Gunoiul de grajd se administreaza o singura data la infiintare in cantitate de 20-25 t/ha pe cernoziomuri si soluri brune si in doze duble pe podzoluri, incorporandu-se sub aratura de baza sau, dupa nivelare, sub disc.

La amestecurile de graminee si leguminoase perene dozele cu ingrasaminte cu azot sunt mai mici.

Aplicarea ingrasamintalor se diferentiaza la infiintare si in urmatorii ani.In primul an, la infiintare, se adminustreaza fosforul si potasiul odata cu aratura de baza, iar primavara devreme azotul, in cantitate de 80-120 kg/ha.Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se calculeaza in functie de rezerva din sol, recomandandu-se cca.60-80kg/haP2O5 si eventual 60-80 kg/ha K2O, incorporarea facandu-se la fel ca la ingrasamintele organice.

Planta insotitoare.Amestecurile de graminee si leguminoase perene se seamana cu planta insotitoare sau fara planta insotitoare in functie de conditiile pedoclimatice, in special aprovizionarea cu apa.Planta insotitoare reprezinta un concurent periculos al tinerelor plante.Multe din plantele rasarite pier din cauza acestei concurente sau se dezvolta slab.Se renunta la planta insotitoare si in regiunile umede cind in amestecuri predomina Medicago sativa si Triffoluium repens, deoarece cresterea puternica a leguminoaselor din aceste amestecuri compenseaza productia slaba a gramineelor din primul an.

Samanta si semanatul.Pentru infiintarea pajistilor temporare se folosesc graminee perene in cultura pura sau in amestec si amestecuri de graminee si leguminoase perene.

Alcatuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene.Se pot alcatui amestecuri simple din 2-3 specii sau amestecuri complexe din mai multe specii.La alcatuirea amestecurilor se va tine seama de insusirile biologice ale speciilor in functie de modul de folosire si durata de existenta a pajistilor temporare.

Norma de samanta.La amestecuri, cantitatea de samanta (C) se calculeaza

Tinandu-se seama de norma de samanta in cultura pura a speciei respective (N) si participarea in % in amestec (K):

C=N*K/100

Epoca de semanat este determinata de aprovizionarea strtilui superficial al solului cu apa si rezistenta tinerelor plante la intemperiile din timpul iernii.In mod obisnuit gramineele si leguminoasele perene se seamana primavara devreme cand umiditatea solului asigura germinatia semintelor.

Semanatul.Pregatirea semintelor pentru semanat consta in inlaturarea mecanica a anexelor fructelor de graminee (ariste, perisori, glume ) pentru a usura curgerea lor prin tuburile masinii de semanat.

Semanatul se executa in randuri obisnuite cu semanatorile purtate prevazute cu dispozitive pentru seminte mici.

Patul germinativ se pregateste inaintea semanatului, prin lucrarea superficiala cu combinatorul a terenului pregatit si nivelat din anul precedent, la semanatul de primavara, si in acelasi an, la semanatul de vara.Se cere afanarea stratului de 1-3 cm, iar in adancime solul sa fie tasat.

Adancimea de semanat la graminee si leguminoase perene este redusa fiind de 2-3 cm pentru semintele mari si mijlocii pe soluri usoare sau uscate, 1,5-2,0cm pe cele grele si umede, iar la semintele mici, 0,5-1,0 cm pe solurile grele si 1,5-2,0 cm pe cele usoare.

Lucrari de ingrijire.

Combaterea buruienilor reprezinta cea mai importanta lucrare de intretinere in anul insamantarii.

Buruienile se distrug prin plivit, cosit sau cu ajutorul erbicidelor selective.

Completarea golurilor se efctueaza in primavara anului urmator insamantarii prin mobilizarea superficiala asolului, semanat si tavalugit.

Pajistile semanate se grapeaza incepand din cel de-al doilea an de existenta, primavara si dupa administrarea ingrasamintelor.

De asemenea, se executa cosirea resturilor dupa pasunat si distrugerea musuroaielor.

Stimularea infratirii in primul an se realizeaza prin lucrarea cu tavalugul dupa ce plantele s-au inradacinat sau prin pasunat timp scurt, cu conditia ca solul sa fie bine tasat si plantele inradacinate.

Irigarea pajistilor semanate reprezinta cel mai eficient mijloc de sporire a productiei.Normele de irigare se diferentiaza in functie de conditiile naturale si structura covorului vegetal.Culturile pure si amestecurile de graminee perene furajere suporta norme mari de irigatie.

Demonstratie practica

Alegerea terenului-cele 5ha au o acoperire cu vegetatie de duoa 55%;

Pregatirea solului-vom executa mobilizarea totala a solului pentru distrugerea vegetatiei vechi prin lucrarea repetata cu discurile cu grapa.

Fertilizarea si amendarea-pentru amendarea solurilor cu reactie slab acida determinata de apa freatica la mica adancime vom da 7t/ha carbonat de calciu, 40t/ha gunoi de grajd incorporarea facandu-se sub aratura sau, dupa nivelare, sub disc.Primavara devreme vom aplica si 100kg/ha azot, 70kg/ha P si eventual 70kg/haK incorporate la fel ca ingrasamintele organice.

Planta insotitoare-pentru ca pajistea pe care dorim sa o infiintam se afla intr-o zona umeda iar amestecul de seminte contine si Trifolium repens nu vom mai semana si planta insotitoare.

Samanta si semanatul-am folosit un amestec de graminee si leguminoase perene (5 specii) in care gramineele detin un procent mai mare (pajistea va fi folosita pentru pasunat ).

Norma de samanta –a fost calculata dupa formula:C=N*K/100 (kg/ha)

Epoca de semanat-semanatul s-a efectuat in primavara in luna [NUME_REDACTAT]-s-au pregatit semintele in vederea semanerii(au fost indepartati perisorii de la Poa p.) iar acesta s-a facut in randuri obisnuite cu semanatori purtate.Patul germinativ s-a pregatit inaintea semanatului, printr-o lucrare superficiala cu combinatorul;adancimea de semanat-1,0-1,5cm

Lucrarile de ingrijire-buruienile au fost distruse cu erbicidul Aretit, in doza de 6l/ha, aplicat in faza in care leguminoasele au format 2-3 frunze.In anul urmator insamantarii s-a realizatcompletarea golurilor prin mobilizarea solului, semanat si tavalugit.S-a aplicat si o norma de irigare de 400mc/ha.

CAP.4 Organizarea pasunatului rational

Pasunatul rational, denumit si pasunatul pe tarlale,reprezinta o metoda intensiva de folosire a pajistilor permanente si temporare, care impune aplicarea unui ansamblu de masuri tehnico-organizatorice.

Masurile tehnico-organizatorice se refera la:determinarea productiei pajistilor, stabilirea capacitatii de pasunat, impartirea pajistii in parcele, stabilirea desimii de pasunat, alegerea modului de folosire a parcelelor, intocmirea graficului de pasunat pe parcele, stabilirea lucrarilor de ingrijire inainte si dupa pasunat.

A.Determinarea productiei pajistilor se poate face prin metoda directa(agrotehnica)si metoda indirecta.

Metoda directa sau a cosirilor repetate consta in stabilirea a 4-10 parcele, cu suprafata de 1,0-2,5mp, care se cosesc inaintea fiecarui ciclu de pasunat, dupa ce s-a ridicat roua;masa verde se cantareste se face media cantaririlor din parcelele de proba si se raporteaza la hectar.

Metoda indirecta-consta in transformarea consumului de unitati nutritive, necesare diferitelor activutati ale organismului animal in masa verde.Animalele se cantaresc la inceputul si dupa terminarea pasunatului si se intocmeste un jurnal al pasunatului in care se specifica suprafata ce se pasuneaza, nr. De animale, productia realizata, firajele administrata suplimentar, iarba cosita pt. fan(convertite in UN).

B.Stabilirea capacitatii de pasunat

Capacitatea de pasunat reprezinta nr. De animale care poate fi repartizat pe un hectar de pasune, intr-o perioada de pasunat.

Capacitatea de pasunat (Cp) se stabileste in raport cu productia utila a pajistii(Pu)si necesarul de nutret verde pt. o unitate vita mare pe intreaga perioada de pasunat (G), cu relatia:

Cp=Pu/G (UVM/ha pasune)

C.Impartirea pasunii in parcele

Pt. organizarea pasunatului rational este necesar sa se stabilesca nr. De parcele (N) in care se imparte pajistea si suprafata acestora (s).

Numarul de parcele este in functie de durata ciclului de pasunat (C), care reprezinta intervalul de timp de la inceperea pasunatului pe o parcela pana la revenirea animalelor pe aceeasi parcela, fiind echivalenta cu perioada de refacere a covorului vegetal si de timpul de ocupare (O) a unei parcele, cu relatia:

N=C/O

Suprafata parcelelor se determina in functie de unifomitatea productiei pajistii.Astfel, cand productia este uniforma pe toata suprafata pajistii, marimea unei parcele se calculeaza cu relatia:

s=S/N

S=suprafata pajistii;

N=numarul de parcele.

D.Stabilirea desimii de pasunat

Desimea de pasunat (D) reprezinta nr. De animale care se repartizeaza pe un hectar de parcela din pajiste si se calculeaza, pt. a se evita subincarcarea sau supraincarcarea cu animale, dupa relatia:

D=Cp*N (UVM/ha parcela)

E.Alegerea modului de folosire a terlalelor

Folosirea permanenta a unei pajisti numai ca pasune duce la depecierea ei datorita dispariiei plantelor valoroase care se inmultesc numai prin seminte, locul lor fiind luat de buruieni sau graminee cu valoare furajera slaba.

Pentru a se inlatura acest neajuns se va aplica o rotatie in folosirea pasunii, potrivit careia in fiecare an va f folosita prin cosit sau mixt, aplicandu-se, dupa caz, si lucrari specifice de inbunatatire.

F. Intocmirea graficului pasunatului pe parcele

Graficul pasunatilui impune stabilirea nr. Si duratei ciclurilor de pasunat si a timpului de ocupare a fiecarei parcele

.

G.Stabilirea lucrarilor de ingrijire, inainte si dupa pasunat

Inainte de inceperea folosirii pajistilor prin pasunat se fac lucrari de distrugere a buruienilor, eliminarea excesului de umiditate, reamenajarea drumurilor, a adaposturilor, construirea de poduri- podete etc..In timpul perioadei de pasunat se pot efectua unele lucrari de imbunatatire ce constau in cosirea plantelor neconsumate, imprastierea dejectiilor solide ale animalelor, fertilizarea cu ingrasaminte cu azot dupa fiecare ciclu de pasunat.La incheierea perioadei de pasinat, pe langa lucrarile prevazute a se face in timpul pasunatului se recomanda fertilizarea cu ingrasaminte organice si minerale si depozitarea materialelor folosite.

Suprafața: 24 ha

Perioada de pasinat=170 zile

Data: 1 mai

Necesarul zilnic(Nz)=50kg/zi

Perioada de refacere (Rf)=35 zile

Producția globală (Pg)= 15000kg/ha

K=80%

Perioada de ocupare (O): 5 zile

Folosire: ovine

ciclu de pasunat (C)=35 zile

Calculăm producția utilă:

Pu===12000 kg/ha

Calculăm capacitatea de pășunat exprimată în oi/ha:

Cp===1,4 UVM/ha

Cpfizic===10 oi/ha

Pu→ producția utilă

Rz→ rația zilnică

T→ perioada de pășunat

Calculăm numărul de parcele:

N=+r==8

C→ durata ciclului de pășunat

O→ timpul de ocupare

Calculăm suprafața parcelelor:

s===3 ha/parcelă

Stabilirea desimii de pășunat:

D=Cp x N= 10 x 10= 100 oi/ha

Calculul efectivelor de animale:

Ef= Cp x S= 10 x 24= 240 oi

CONCLUZII

Vegetatia pajistilor permanente reprezinta o importanta sursa de nutreturi suculente si fibroase.In tara noastra se apreciaza ca aceste pajisti asigura cca. 70%din masa verde si 55%din fân.

Intretinerea animalelor pe pajisti, la pasune, le mentine sanatatea, favorizeaza crestrea tineretului, asigura reproductia.

In conditiile din tara noastra eficienta economica este relativ ridicata la pajistile cu vegetatie valoroasa, cu covorul ierbos incheiat si bine ingrijite. La majoritatea pajistilor de deal eficienta economica este redusa, iar petru a fi sporita se impune in primul rand modificarea compozitiei floristice, prin inlocuirea speciilor cu valoare furajera scazuta cu specii valoroase si apoi aplicarea complex de masuri privind imbunatatirea, ingrijirea si exploatarea.

In zona forestiera se afla aproximativ 75% din pajisti le permanente din Romania, cuprinzand un areal atat de vast cu conditii pedoclimatice diferite, cuprinde si o paleta foarte larga de formatiuni de pajisti permanente cu productivitati diferite, si cu valori nutritive diferite.

Pajistile temporare sunt mai productive si dau nutret de calitate mai buna deact pajistile permanente. Productivitatea pajistilor temporare este determinata de precipitatii, altitidine si modul de folosire.

Amestecurile de graminee si leguminoase perene in pajistile temporare dau productii ridicate, datorita folosirii mai bune a niselor ecologice, productii mai mari de proteine determinate de participarea leguminoaselor, economii de ingrasaminte cu azot, capacitate mare de refacere astructurii solului, rezistenta buna la seceta si ger a plantelor crescute in amestec fata de culturile pure.

Data inceperii pasunatului are influenta asupra vegetatiei si conditiilor stationare. Prin pasunatul prea devreme cand solul este umed se distruge se distruge statul de telina, se taseaza solul, se formeaza gropi si musuroaie. Aceste modificari atrag dupa sine importante modificari in compozitia floristica, disparand plante autotrofe valoroase din punct de vedere furajer. Pasunatul prea tarziu duce la disparitia unor specii din compozitia floristica a pajistilor.

Inaltimea de pasunat influenteaza timpul de refacere al plantelor, in felul acesta reducandu-se numarul ciclurilor de pasunat, iar productiile scad.

Frecventa pasunatului prezinta importanta pentru compozitia floristica a pasunilor si pentru productia animalelor.

Bibliografie

1. [NUME_REDACTAT], Bojoi I.-Judetele patriei

2. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] -“Cultura pajistilor si a plantelor furajere”, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iasi 2002

3. [NUME_REDACTAT]–“Cultura pajistilor si a plantelor furajere”, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iasi 2003