Organizarea Activitatii In Unitatea de Invatamant
CUPRINS
INTRODUCERE
Calitatea este un mod de viață
Zi de zi, pas cu pas ne lovim de termenul de calitate, dacă în alte vremuri eram preocupați de pura existență sau de aspectele cantitative ale lucrurilor, astăzi trăim în magia calității. Nu înseamnă, că toți știm să apreciem calitatea la justa valoare, nu înseamnă, că termenul acoperă aceeași arie de adevăr pentru toți cei care-l utilizează, că are aceeași valoare pentru toți. Trebuie să recunoaștem, că prin analogie cu sistemul economic care a născut termenul și preocupările pentru calitate, în viața cotidiană calitatea este la fel de controversată, multiplu înțeleasă și subiectiv interpretată.
Totodată trebuie să recunoaștem că și în condițiile în care exigența noastră cere calitate în anumite domenii, suntem tentați, ca în alte situații să renunțăm sau să acceptăm soluții de compromis. Exersarea unui mod de viață care are ca principiu de bază calitatea, atrage după sine și creșterea nivelului de exigență, în primul rând cu propria persoană, apoi cu mediul social. Demersurile deci, trebuie să pornească din interiorul fiecărui individ în parte, persoanele distincte trebuie să își pună o serie de întrebări și să își dea răspunsurile pentru a porni pe drumul calității. Adoptarea unei culturi a calității este esențială deci atât din punctul de vedere al indivizilor componenți ai societății, cât și pentru asigurarea dezvoltării instituțiilor și sistemului de învățământ în general în vederea realizării rolului de ofertant și executant de servicii educative către societate.
O societate educată este o societate prosperă, nivelul educației determinând atât rezolvarea problemelor economice majore, cât și a celor sociale.
Motivul pentru care am ales această temă nu s-a datorat exploziei de informații despre calitate sau managementul calității în educație ci mai degrabă complicațiilor majore pe care le poate aduce fie o evaluare defectuoasă a calității, fie lipsa unei asigurări a calității în educație. Mai mult, pe lângă cauzele multiple și variate ale modificărilor indicatorilor SNIE (sistemul de indicatori pentru educație), evaluarea calității și asigurarea calității pot anticipa o serie de afecțiuni care pot acționa ca factori defavorizanți, ce pot întreține sau agrava situația unității de învățământ, statul de unitate acreditată, respectiv autorizată: conducerea defectuasă, pierderera beneficiarilor educației, scăderea eficienței etc.
Un alt motiv al alegerii acestei teme are la origine munca prestată de mine, încă dinainte de anul I de facultate, într-o unitate de învățământ preuniversitar, timp în care am constatat că fără informații valoroase despre evaluarea calității în educație și fără implementarea unui management al calității, unitatea de învățământ nu mai poate fi un furnizor de educație.
Scopul și obiectivele lucrării „Asigurarea calității procesului educațional la școală prin intermediul standardelor calității"
Scopul cercetării este de implementarea sistemului de management al calității de către Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității din Grădința CIMBRA BARAOLT
Pentru a realiza scopul propus, au fost stabilite următoarele obiective:
analizarea conceptelor de calitate, de management al calității, caracteristicile sistemului de management al calității
abordarea problematicii calității în învățământul românesc
argumentarea rolului CEAC, ca parte componentă a sistemului de evaluare și asigurare a calității, în îmbunătățirea calității educației la Grădinița Cimbra Baraolt
Măsurarea gradului de satisfacție al părinților cu privire la calitatea educației furnizate de Gradinița Cimbora Baraolt și dezvoltarea parteneriatului Grădiniță-Familie
Ipotezele de lucru:
Evaluarea internă a unităților de învățământ, realizată de CEAC, este menită să valideze activitatea acesteia în ansamblu
Evaluarea internă a unei instituții de învățământ într-un mediu concurențial în condițiiile producerii unor servicii pentru satisfacerea clienților poate influența calitatea educației furnizate de instituție
Calitatea trebuie generată, asigurată în mod conștient și programatic;
Instrumentarul metodologic utilizat în cercetare:
Documentarea bibliografică – identificarea surselor bibliografice;
Documentarea directă (practică);
Aplicarea unor instrumente manageriale: organigrama, regulamentul, planul operațional, PDI, planificarea, analiza, etc.
Ancheta prin chestioar,
Ghidul de interviu.
Primul capitol al lucrării, Dezvoltarea conceptului de calitate, este structurat în subcapitolele: Definiții, Istoric și Principiile managementului calității și este prezentat conceptul de calitate, preocupările de-a lungul timpului pentru realizarea calității: controlul, inspecția și asigurarea calității și pribcipiile managementului calității.
Al II-lea capitol al lucrării, Abordări românești ale problematicii calității în învățământ, este dedicat necesitații evaluării instituțiilor educaționale, sistemului de management și asigurarea a calității în învățământul preuniversitar, descrie pași ai reformelor din învățământ privind evaluarea instituțională până la înființarea Agenției Române de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar și rolul acesteia.
Capitolul al III-lea, Implementarea sistemului de managemet al calității la Grădinița Cimbra Baraolt, este aplicația este concretă de implementare a componentei sistemului național de management și asigurare a calității la nivel local, Comisia de evaluare și asigurare a calității și care realizează evaluarea internă a unității de invățământ. Noutatea și originalitatea științifică. Lucarea reprezintă o cercetare sistematică a implementării sistemului de management al calității într-o grădiniță: înființarea CEAC, organizarea CEAC, activitatea CEAC și măsurarea gradului de satisfacție al al părinților cu privire la calitatea educației furnizate de Gradinița Cimbora Baraolt ca punct de plecare în dezvolatrea parteneriatului familie-grădiniță.
CAP.1. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE CALITATE
1.1.Definiții
Conform dicționarelor comune, prin calitate se înțelege: ,,Un atribut distinctiv esențial al unui obiect, o însușire sau o caracteristică specifică a acestuia care îl deosebește de alte obiecte: „flotabilitatea este una dintre calitățile lemnului“ sau „calitatea esențială a granitului este duritatea“.Poziție, situație, titlu care conferă un anumit drept: este sensul juridic al conceptului, nerelevant pentru discuția de față".
Un nivel sau grad de excelență, valoare sau merit, asociat unui anumit obiect, produs, serviciu sau persoană. În acest sens practic, calitatea înseamnă cât de „bun“ este cineva sau ceva: „fabrica X realizează numai produse de calitate“; „calitatea automobilului X este mai mare decât a automobilului Y“; „creșterea calității învățământului este obiectivul esențial al reformei educației“.
Șerban Iosifescu citează și alte definiții ale calității: Phil Crosby menționează calitatea drept „conformarea la anumite specificații“; Joseph Juran definea calitatea drept „adecvarea la utilizare sau la scopul pentru care produsul a fost creat“și Noriaki Kono definește calitatea pe două dimensiuni: pe de o parte, prin specificațiile tehnice ale produsului / serviciului respectiv (engl.: must be) și, pe de altă parte, prin atractivitatea acestuia, prin ceea ce anume îl determină pe client să aleagă produsul sau serviciul respectiv. Ca urmare, pe lângă specificațiile strict tehnice și numărul mic de defecte, un produs de calitate este acela care satisface niște nevoi (și cât mai multe nevoi) ale clientului.
Conceptului de calitate i s-au asociat de-a lungul timpului diverse înțelesuri pornind de la ideea, că orice producție se desfășoară într-un cadru economic bine determinat, iar economia este direct dependentă de micro- și macromediul său. Astfel, dincolo de definițiile lexicale sau cele adaptate la diverse momente de dezvoltare economico-socială, sau chiar unor arii de producție (servicii) și științifice, trebuie să privim evoluția conceptului în dezvoltarea sa istorică .
În continuare prezentăm doar câteva dintre posibilele definiții existente corelate contextului în care sunt utilizate:
ca și categorie filosofică – calitatea – reprezintă „totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri”, adică totalitatea trăsăturilor ce caracterizează esența unui lucru.
există și o interpretare evaluativă, respectiv calitatea indică o ”însușire (în special bună) a unei persoane sau a unui lucru”, de unde derivă și interpretarea ca „titlu, situație care conferă un drept”.
în economie, calitatea se definește ca „măsura în care un ansamblu de caracteristici implicite satisface cerințele”. Această definiție însă este rezultatul unui lung proces de dezvoltare a conceptului, care a trecut prin etape, ca: satisfacerea unei necesități; conformitatea față de specificație; gradul de satisfacere al consumatorului; conformitatea cu caietul de sarcini; capacitatea de a îndeplini o trebuință; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; conformitatea cu un model dat; satisfacerea în totalitate a beneficiarilor; reflectarea mărcii fabricii în ansamblul necesităților beneficiarilor; corespunzător pentru utilizare și conformanța față de cerințe; expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care satisface nevoia pentru care a fost creat și în care respectă restricțiile și reglementările sociale în contextul unei eficiențe economice; ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate și implicite
în pedagogie definițiile sunt legate de atingerea unor standarde măsurate în rezultatele la învățătură sau / și rezultatele procesului socializării; satisfacerea așteptărilor părinților, a clienților serviciilor de educație; a corespunde obiectivelor, adecvat scopului, deci conceptul caracterizează legătura între așteptări și rezultate – relația dintre cerințe și rezultatele reale, fiind bazat pe valori și exprimat prin alegere – promovează excelența
se practică și un sistem al celor 4 înțelesuri, respectiv, pe de o parte antagonistul cantității; legat de ideea de nivel, treaptă; ca și atribut: sofisticat, pur, simplu; fără greșeală, fără cusur – preluat din sistemele de asigurarea calității în industrie
să nu uităm însă de componenta organizațională care se reflectă prin prezența permanentă a percepției problemelor legate de calitate și reflecția asupra lor (conceptul antagonic fiind delăsarea, dezinteresul), în acest context pe de o parte calitatea educației instituționalizate se poate defini foarte generalizat ca gradul de dezvoltare intelectuală, socială, și personală a personalității elevului, iar pe de altă parte devine un concept local și instituțional
Există o multitudine de sensuri în care este utilizată sintagma ,,calitate a învățământului”: valoare relativă sau ,,nivel de excelență”; bun, foarte bun sau excelent; caracteristică sau apreciere necuantificabilă.
1.1.2. Istoric
Se apreciază că documentul, referitor la calitate, având vechimea cea mai mare, este "GENEZA": "lumea a fost creată în 6 zile și după fiecare zi Dumnezeu a zis – a fost bine făcut -". În codul lui Hammourabi (anul 2150 ÎH) capitolul CCXI se prevede: "dacă un zidar construiește o casă și ea se dărâmă omorând ocupanții, zidarul va fi și el omorât". La fenicieni se tăia mâna celor care realizau produse ce nu erau conforme cu modelul.
Cea mai veche reprezentare a controlului calității a fost descoperită în Egipt în mormântul lui Rekh-Mi-Re din Theba, 1450 ÎH; este prezentat un egiptean care verifica perpendicularitatea unui bloc de piatră cu firul de plumb, în prezența tăietorului de piatră (reprezentarea este preluată ca emblemă a Institutului Juran din S.U.A.); o reprezentare similară s-a găsit și în mormintele aztece.
În Evul Mediu corporațiile dictau reguli clare și aveau și aveau un sistem de formare și de control care garantau clienților conformitatea produselor. Raportul lui Colbert din 3 august 1664 adresat lui Ludovic XIV menționa: "dacă fabricile noastre, printr-un lucru îngrijit, vor asigura calitatea produselor noastre, aceasta va duce la creșterea interesului străinilor pentru a se aproviziona de la noi și banii lor se vor scurge către regat". În 1723 Țarul Petru I. a dat un ucaz prin care se stabileau normele pentru încercarea armamentului, precum și pedepsele pentru cei care, din lipsă de atenție, favorizau livrarea către armată a armelor de proastă calitate.
La sfârșitul secolului XVII Vaquette de Gribenval, inspector general al artileriei, a semnalat și dezvoltat principiul interschimbabilității, care este cheia producției moderne, și a dat publicității primele reguli de fabricație: limitarea dimensiunilor la un ansamblu de valori standard ; determinarea toleranțelor față de aceste valori standard ; stabilirea unui sistem de control care preciza dimensiunile și instrumentele necesare pentru control.
În 1920 în America, George Edwards a separat funcția calitate de funcția fabricație. În 1931 matematicianul Walter Shewhart, a introdus statistica ca mijloc de verificare a calității.
În timpul celui de-al doilea război mondial s-au dezvoltat metodele statistice datorită volumului mare de control ce trebuia aplicat diferitelor categorii de armament și au fost puse la punct tabelele de eșantionare statistică la concernul Bell-System, de către Harold F. Dodge si Henry Romig. În 1945 Dr. A.V. Feigenbaum a publicat lucrarea "Calitatea ca o metodă de conducere". (http://www.scribd.com/doc/56129888/proiect-calitate)
După al doilea război mondial, cei doi mari specialiști americani în calitate Edward Deming si Joseph M. Juran, numit și seniorul calității mondiale, (născut în 1904) au ținut în Japonia cursuri despre calitate și control statistic și au pus bazele calității în industria japoneză. În 1961 s-a prezentat cartea "Controlul total al calității" care se aplica din 1951 la consernul General Electric.
Evoluția conceptului
Se poate aprecia că preocupările pentru calitate, apărute în timpurile foarte vechi, au fost accelerate în secolul XX, perioada în care s-a produs și o spectaculoasă evoluție a acțiunilor și conceptelor de calitate (fig. 1.1).
Dezvoltarea conceptelor s-a accentuat rapid în anii 70’- 90’ pe două coordonate: componenta socială și componenta economică.
Etapele de evoluție a conceptelor și acțiunilor calitate, precum și caracteristicile lor le enumerăm în continuare. Pentru fiecare etapă de dezvoltare se descriu obiectul, perioada de început și cea dominantă, conceptele cheie, metodele utilizate, persoanele implicate și exemple de aplicare (amintind și autorii metodelor).
Inspecția – fiind caracteristică începutului de secol XX, are ca obiect detectarea defectelor pentru a reacționa prin luarea de măsuri. Inspecția se realizează prin supraveghere permanentă de către personalul specializat din departamentul de inspecție (maiștrii), sau cu scopul ,,de a stabili conformitate cu standardele de performanță" .
Controlul calității – Începând din anii ‘30 accentul se transferă din ce în ce mai mult pe controlul (stăpânirea) calității produsului finit în vederea atingerii nivelului de calitate acceptabilă prin utilizarea statisticii, probabilității, eșantionajului, metrologiei. Această metodă se prelungește până în anii '60 și are în vedere productivitatea si divizarea muncii. Inginerii caliticieni sunt direct responsabili de realizarea obiectivelor. Autorul metodelor statistice în controlul calității este W.A. Shewhart, ca exemplu de practică se poate aminti Dodge și Romig, iar W Edwards Deming propune pe de o parte un ciclu de activități successive, prin care se poate realiza apropierea de calitatea dorită prin planificare, efectuare, verificare și intervenție reglatoare ; iar pe de alta, prin cele 14 direcții de acțiune stipulate se asigură productivitatea dorită în condiții de calitate. Armata și compania Bell-Telephone au aplicat cu success direcțiile de acțiune descries de către Deming.
Asiguarea calității – Joseph M. Juran încă de la începuturile anilor ’50, propune un model de “trilogia calității”, respectiv planificarea calității, ținerea sub control al calității, îmbunătățirea calității, deci construirea permanentă a calității intermediare și finale. Stabilește o serie de activități de reglare și prevenire prin proceduri organizatorice, având în vedere satisfacerea încrederii clientului. Noțiunea-cheie pentru viziunea lui Juran o reprezintă fiabilitatea, intervenția se poate realiza în toate etapele fabricației de către toți participanții la producție.
Calitate totală – Este curentul caracteristic anilor '80 – '90, și promovează. În vederea obținerii unei calități totale a proceselor și produselor se aplică conducerea lor globală, respectiv prevenirea din concepție are o importanță majoră. Intervenția se poate efectua de către toți membrii organizației și ai mediului apropiat. Activitățile de bază reprezintă formarea indicatorilor și motivarea oamenilor pentru obținerea calității totale. În acest domeniu trebuie să amintim de activitatea mai multor “guru” ai calității. Un savant introduce noțiunea de “zero defecte” (Zero Defects), și sloganurile calității totale: “Fă totul bine de prima dată!” (Do it right first time ) și “calitatea nu costă” (quality is free ) Kaouru Ishikawa utilizează o abordare originală a ciclului PDCA al lui Deming, totodată stabilește metodologia de lucru a “Cercurilor Calității”, utilizând ca instrumente de lucru diverse diagrame deja cunoscute sau de concepție proprie (“scheletul de pește”). Armand V. Feigenbaum pornind de la controlul și asigurarea calității ajunge la calitatea totală, în acest sens are în vedere următoarele direcții: calitatea este determinată de cerințele consumatorilor, toți sunt răspunzători pentru calitate și toate compartimentele trebuie să participe la realizarea calității.
Exemple de companii care au adoptat ideea de calitate totală, doar din cele mai cunoscute: IBM, AFCERO, Martin Company.
1.1.3. Principiile managementului calității
O încercare mai recentă de îmbunătățirea a calității organizatorice este Managementul Total al Calității și care ,,încearcă să obțină implicarea tuturor în satisfacerea așteptărilor clienților, organizația fiind privită ca un set de priocese cu furnizorii, și clienții interni, externi, totul fiind îndreptat spre îndeplinirea cererilor clienților externi".
Un principiu al managementului calității este o regulă fundamentală, pentru conducerea și operarea unei organizații, orientată spre îmbunătățirea continuă a rezultatelor pe termen lung prin concentrarea asupra clienților dar și asupra cerințelor tuturor părților interesate.
Principiile de baza ale Total Quality Management – TQM sunt urmatoarele:
Principiul 1: Orientarea spre client
Organizațiile depind de clienții lor. De aceea trebuie înțelese necesitățile existente, anticipate cele viitoare, acordarea unei permanente atenții pentru întâmpinarea cererilor și depășirea așteptărilor clienților. Aplicarea principiului "Orientarea spre client" duce la următoarele acțiuni:
Înțelegerea întregii game de necesități ale clienților și așteptărilor acestora cu privire la produse, servicii, preț, etc. ;
Asigurarea unei abordări echilibrate între nevoile și așteptările consumatorilor și acționarilor;
Comunicarea acestor nevoi și așteptări în întreaga organizație, măsurând satisfacția clientului și acționând asupra rezultatelor, și întreținerea relațiilor cu clienții.
Principiul 2: Conducerea
Conducătorii stabilesc unitatea țelurilor și direcția organizației. Ei trebuie să creeze și să mențină mediul intern adecvat implicării personalului în activitățile pentru realizarea obiectivelor organizației. Aplicarea principiului "Conducerea" necesită următoarele acțiuni:
Conducătorii trebuie să fie activi, să devină exemplu pentru organizație, să înțeleagă și să răspundă la schimbările din mediul înconjurător ;
Să ia în considerare nevoile acționarilor inclusiv a personalului, proprietarilor, cumpărătorilor, furnizorilor, comunității locale și întregii societăți ;
Să stabilească o viziune clară asupra viitorului organizației ;
Să stabilească valorile și modelele ce trebuie urmate la toate nivelele organizației ;
Construirea încrederii și eliminarea îndoielii ;
Furnizarea resurselor necesare către angajați și oferirea libertății de a acționa cu responsabilitate ;
Înnoirea, încurajarea și recunoașterea contribuției angajaților ;
Promovarea unei comunicări deschise și cinstite ;
Educarea, formarea și antrenarea personalului ;
Stabilirea obiectivelor propuse, a țintelor și implementarea strategiilor de atingere a lor.
Principiul 3: Implicarea personalului
Oamenii, la toate nivelele, sunt esența organizației; prin implicarea deplină își vor folosi abilitățile pentru beneficiul organizației.
Acceptarea apartenenței și responsabilității de a rezolva probleme ;
Activa căutare a oportunităților de dezvoltare, de îmbunătățire a competențelor, cunostințelor și experienței personalului ;
Împărtășirea liberă a cunoștințelor și experienței în echipe și grupuri ;
Concentrare în crearea de valori pentru clienți ;
Buna reprezentare a organizației către consumatori, comunității locale și întregii societăți ;
Satisfacția în muncă, mândria de a fi parte a organizației.
Principiul 4: Abordarea procesului
Rezultatele așteptate sunt obținute mult mai eficient când resursele necesare și activitățile sunt organizate ca un proces.
Definirea procesului de atingere a rezultatului așteptat ;
Identificarea și măsurarea intrărilor și ieșirilor procesului ;
Identificarea interfețelor procesului cu funcțiile organizației ;
Evaluarea posibilului risc, a consecințelor și impactul procesului asupra cumpărătorilor, furnizorilor și a altor acționari ;
Identificarea clienților interni și externi, furnizorilor și altor acționari din cadrul procesului ;
Când se dezvoltă, creează procesul se iau în considerare etapele procesului, activități, fluxuri, măsuri de control, nevoia de perfecționare, echipament, metode, informații, materiale și alte resurse de atingere a rezultatului dorit.
Principiul 5: Abordarea sistemului de management
Identificarea, înțelegerea și coordonarea unui sistem de procese care se desfasoară pentru obiective date, contribuie la eficacitatea și eficiența organizației.
Definirea sistemului de identificare ori dezvoltare a procesului ca efect al obiectivelor obținute;
Structurarea sistemului pentru a atinge obiectivele în cel mai eficient mod ;
Îmbunătățirea continuă a sistemului prin măsurători și evaluări și stabilitatea forței de constrângere principală pentru acțiune.
Principiul 6: Dezvoltarea continuă
Dezvoltarea continuă trebuie să fie permanentul obiectiv al organizației.
Realizarea continuă a îmbunătățirii produsului, proceselor, și sistemelor de obiective pentru fiecare persoană din cadrul organizației ;
Aplicarea conceptelor de dezvoltare de bază pentru creșterea graduală și dezvoltarea continuă ;
Utilizarea unei evaluări periodice față de stabilitatea unor criterii de excelență în identificarea ariilor de îmbunătățire a dezvoltării continue ;
Recunoașterea îmbunătățirii.
Principiul 7: Abordarea efectivă a adoptării deciziilor
Deciziile efective se bazează pe o analiză logică a datelor și informațiilor.
Luarea măsurilor și colectarea datelor și informațiilor relevante pentru obiective;
Asigurarea că datele și informațiile sunt suficient de corecte, reliefate și accesibile;
Analizarea datelor și informațiilor utilizând metode valide;
Întelegerea valorilor alocate din tehnicile statistice și luarea deciziilor și acțiunilor bazate pe rezultatele balanțelor de analiză logică cu experiență și intuiție.
Principiul 8: Relațiile de avantaj reciproc cu furnizorii
O organizatie și furnizorii ei sunt în interdependență și intensificarea relațiilor reciproce și folositoare fac posibilă crearea valorilor de ambele părți. Abilitatea unei organizații și a furnizorilor săi de a crea valoare, este sporită de existența relațiilor reciproc avantajoase.
Identificarea și selectarea furnizorilor cheie;
Stabilirea relațiilor cu furnizorii astfel încât balanța țintelor pe termen scurt cu considerațiile pe termen lung despre organizație și societate în general, creează o comunicare clară și deschisă;
Inițierea îmbinării dintre dezvoltare, îmbunătățirea produselor și proceselor;
Stabilitatea cointeresată a clarei înțelegeri a nevoilor clienților;
Împărtășirea informațiilor și a planurilor de viitor și admiterea îmbunătățirii furnizorilor și așteptărilor.
CAP. 2. ABORDĂRI ROMÂNEȘTI ALE PROBLEMATICII CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
În primul rând, era și este necesară o schimbare radicală a statutului instituției educative și a concepției privind funcțiile sistemului educativ în cadrul societății reale, adică în raport cu indivizi concreți, cu grupuri și comunități sociale concrete, care se manifestă atât ca purtători reali ai propriilor nevoi de educație, cât și ca susținători și beneficiari ai instituției educative. Această,, schimbare constă practic în a pune instituția școlară în interacțiune directă cu mediul social și, pe plan global, în a pune sistemul de învățământ în interacțiune directă cu societatea reală, cu înțelesul de societate civilă".
În sistemul educațional, examenele de absolvire sau de admitere reprezintă o modalitate de „eliminare“ a absolvenților, respectiv a candidaților care nu respectă „specificațiile“, stabilite la nivel național sau local, privind competențele, cunoștințele deprinderile etc., care trebuie deținute la sfârșitul unui ciclu școlar sau, respectiv, pentru admiterea într-o instituție de învățământ. În educație predomină, încă, o asemenea abordare „cantitativistă“: calitatea educației oferită, de exemplu, de un liceu este dată de numărul sau procentul de absolvenți care promovează examenul de bacalaureat iar creșterea calității ar însemna creșterea, numerică și procentuală, a absolvenților care promovează acest examen.
Calitatea activității în învățământ este vizată deopotrivă de sistemele de autoevaluare ale unităților de învățământ, ca și de evaluările externe de tip inspecții școlare. De asemenea se trag concluzii (uneori eronate!) referitoare la calitatea școlilor și în urma analizei rezultatelor evaluărilor elevilor la ieșirea din sistem (Testarea Națională la sfârșitul a 8 clase de școlarizare, Bacalaureatul la sfârșitul școlarizării în licee teoretice, de profesionalizare și vocaționale; examenele de absolvire la sfârșitul școlarizării în școlile de arte și meserii cu durată de 2 ani, an de completare, traseu liceal). Totuși, tocmai datorită nerelevanței datelor obținute și a imposibilității de interpretare obiectivă a lor se impune aplicarea unor standarde clar definite și implementarea unui sistem de asigurarea calității în unitățile de învățământ, pentru a ne permite o reală evaluare a progresului realizat în timp de către școli, a valorii adăugate create și o comparare obiectivă a nivelurilor lor de dezvoltare organizațională.
Începând din anul școlar 1997, odată cu implementarea în sistemul românesc de învățământ a Reformei cuprinzătoare, care viza deopotrivă înnoirea și dezvoltarea curriculară pe toate treptele și în toate formele învățământului preuniversitar (planuri de învățământ care permit dezvoltarea CDȘ, programe curriculare care vizează obiective de dezvoltare a personalității copilului, pe treptele mai înalte ale școlarității – competențe, auxiliare curriculare – manuale alternative, caiete de lucru, ghiduri pentru profesori ș.a.), punerea unor baze noi în evaluarea rezultatelor școlare (sistemul examenelor naționale, standarde și descriptori de performanță pentru învățământul primar, aprecierea elevilor din învățământul primar prin calificative de tip descriptiv în locul notelor, ghiduri de evaluare, culegeri de teste și alți itemi de evaluare a elevilor și carelor didactice) regândirea problematicii legate de dezvoltarea politicilor de personal, utilizarea eficientă a bazei materiale existente și dezvoltarea în continuare a acesteia.
Nevoia de educație se manifestă ca o necesitate socială și trebuie considerată ca atare nu în sensul că este prestabilită de organisme macrosistematice în baza unor strategii sau politici educative, ci în sensul că izvorăște în mod ,,natural” din funcționarea reală a societății. Nu orice nevoie socială este și o nevoie de educație, ci doar acele nevoi care se adresează direct sistemului educativ și, mai precis, instituției școlare și care pot fi acoperite prin mijloace educative.
Școala și, în general, ,,sistemul educativ, nu-și pot asuma nevoi de educație pe care nimeni nu le resimte, care nu le sunt adresate în mod direct sau de a căror satisfacere nimeni nu este interesat". Acțiunile reformei au avut un impact puternic în sistemul de învățământ preuniversitar, mai ales prin faptul că implementarea noutăților s-a făcut rapid, “din mers”, câteodată fără o informare și pregătire prealabilă a cadrelor care trebuiau să realizeze cerințele, ceea ce a dus de multe ori la rezistență sau datorită neclarității obiectivelor de urmat și a ceea ce au de făcut la acțiuni eronate, a căror consecințe au ieșit la iveală mult mai târziu.
Pentru domeniul educației, cantitatea de resurse pe care societatea le alocă în mod real este indicatorul cel mai semnificativ al concepției privind importanța educației, al stadiului la care au ajuns nevoile sociale de educație și al locului pe care acestea il ocupă în ierarhia priorităților sociale. În domeniul educației, nevoia de a întelege și respecta prezentul este la fel de importantă ca nevoia de a proiecta viitorul. Pentru ca un anumit scop să exprime o necesitate, el trebuie pus în relație directă cu realitatea concretă a educației, cu indivizii, grupurile și contextul social care alcătuiesc, la un moment dat, câmpul real (și nu imaginar) de desfășurare a acțiunii educaționale.
Oricum ,,efectele pe termen lung au fost benefice și cu timpul s-a reușit implementarea și a acelor idei “ascunse” ale reformei, care duc direct la adoptarea unei viziuni din punctul de vedere al eficienței, eficacității și calității.
Marea majoritate a documentelor europene nu definesc direct și explicit calitatea, ci doar indirect, utilizând drept ,,note definitorii o serie de categorii de indicatori și indicatori individuali": un sistem sau subsistem educațional oferă educație de calitate dacă există creșteri semnificative la anumiți indicatori – cum ar fi ratele de succes la examene, la testările naționale și internaționale de tip PISA sau TIMSS etc. ,,Această lipsă de unitate, mentionează Șerban Iosifescu, chiar la nivel conceptual, se datorează faptului că acest concept are o profundă și puternică încărcătură culturală.
O definiție unică a calității învățământului este inaplicabilă diversității sistemelor de învătământ europene, ale căror particularități rezultă din culturi, tradiții și condiții economico-sociale diferite.
Astfel modificările ulterioare cerute de documentul “Educație și formare al Consiliul European de din 2000, ale planurilor de învățământ și a curriculelor cu auxiliarele aferente nu a mai ridicat probleme deosebite, majoritatea personalului implicat înțelegând necesitatea adaptării sistemului nostru la cerințele europene și cea a integrării în normele impuse de comunitatea europeană.
În urma acestei întruniri s-au stabilit indicatorii calității cuprinse în 4 arii de interes ai calității: informațiile asimilate, indicii de succes și tranziție, monitorizarea procesului educațional în școală, resurse și structuri.
În aria informații asimilate, care reprezintă de fapt nivelul de cunoaștere al elevilor în domeniile considerate cruciale în Europa, respectiv, matematică (cunoștințe solide în domeniul capacității analitice și logice), citire (abilitatea de a citi și capacități de bază în înțelegerea unui text scris), științe (dobândirea de instrumente necesare operațiilor de investigare, analiză și sinteză), informație și tehnologii de comunicare, limbi străine, a învăța să înveți (formarea capacităților necesare educației continue), educația civică (formarea abilităților necesare socializării, recunoașterea drepturilor și a îndatoririlor).
A doua arie de interes, succes și tranziție cuprinde indicatori ce identifică și măsoară abilitățile elevilor de a-și finaliza studiile și de a trece cu succes de la o treaptă a școlarizării la alta. Indicatorii din această arie se referă la domeniile: rata abandonului școlar (procentul de tineri care părăsesc școala fără a dobândi capacitățile de bază sau fără o pregătire vocațională elementară care i-ar putea ajuta în integrarea pe piața muncii), finalizarea pregătirii secundare (facilitarea corelației teoretic-practic și bazele pentru continuarea educației), rata de participare la pregătirea superioară (important în vederea calificării superioare a forței de muncă, în dezvoltarea unor noi tehnologii).
Aria monitorizarea procesului educațional în școală indică nivelul de participare a diferiților factori de susținere (stakeholders) în sistemul educațional. Cele două domenii de interes cuprinse în această arie sunt: evaluarea și compararea educației din școală (performanța școlii fiind măsurată prin comparație între instituții) și implicarea părinților (gradul de implicare voluntară, directă). ,,Implicarea comunității în educație nu este un slogan ci o necesitate. Nu cred că există un segment din activitatea școlii în care cooperarea și parteneriatul în cadrul comunității să nu aibă un efect benefic. Vom enumera doar câteva din domeniile susceptibile acțiunii comunitare: finanțare, dezvoltare a școlii, revizuirea standaredelor educaționale, relația cu părinții etc."
A patra arie, resurse și structuri poartă patru domenii: educația și pregătirea profesorilor (formarea inițială de calitate susținută de o continuă dezvoltare profesională), participarea la sistemul preșcolar, numărul elevilor pe un calculator (fiind necesar un număr suficient de calculatoare), bugetul de cheltuieli pe număr de elevi (totalul resusrselor financiare asigurate educației, cu odistribuție locală și regională echitabilă).
Ca o continuare a acestor demersuri începute de Comunitatea Europeană în anul 2000, au avit loc o serie de cercetări, s-au finalizat lucrări de pilotare și la reuniunile europene din domeniu s-au raportat rezultatele în scopul implementării sistemelor eficiente de asigurare a calității în vederea îmbunătățirii pregătirii pentru viață a copiilor de pe teritoriul bătrânului continent.
2.1. Repere conceptuale și metodologice privind sistemul național de management și de asigurare a calității educației
Măsurabilitatea efectelor educației este o ,,căutare permanentă, în toate sistemele educaționale. Care sunt sistemele de valori, cum este ancorată educația în spiritualitatea unui popor și calea pe care merge acesta sunt probleme existențiale grave, la care nimeni nu ar încerca să răspundă cu ușurință".
Toate documentele europene consideră eficiența și calitatea educației drept premise fundamentale ale coeziunii sociale, ale cetățeniei active, ale creșterii economice și ale dezvoltării umane în vederea tranziției spre o societate a cunoasterii.
Asigurarea calității a fost identificată, ca necesitate, mai întâi în economie și, apoi, a devenit preocupantă și pentru alte domenii, inclusiv pentru învățământ. Aspirația de a realiza produse de o calitate superioară a parcurs succesiv, în secolul XX, patru etape: inspecția calității, controlul calității, asigurarea calității și managementul total al calității. Bineînțeles, școala nu putea rămâne dezinteresată de achizițiile din economie și, treptat, o serie de concepte (control, calitate, inspecție, audit, conformitate, monitorizare, excelență, eficiență, eficacitate etc.) au devenit falimiare și pentru învățământ, ajungându-se chiar la exagerări (,,să transformăm cantitatea într-o nouă calitate") sau la preluări tale-guale, din alte domenii, fără adaptările necesare la specificul activității educative.
Calitatea reprezintă o componentă esențială a politicii de dezvoltare a competivității comunității europene. Ea se adresează simultan întreprinderilor, autorităților publice și consumatorilor și vizează stabilirea cadrului global pentru dezvoltarea acelor condiții tehnice și politice, care sunt indispensabile pentru ameliorarea calității produselor și serviciilor, a competivității întreprinderilor europene și a calității vieții cetățenilor. Comisia Europeana a constatat recent că, deși se vorbește mult depre industria sau economia europeană, nu se poate spune că există o ,,imagine a calității europene" și nici o ,,cultură europeană a calității"! Și aceasta, în profida faptului că, încă din 5 decembrie 1993, Comisia Europeană a introdus conceptul ,,calitate" în Cartea Albă, intitulată Creștere, competivitate, noi locuri de muncă iar programul O politică de competivitate industrială pentru Uniunea Europeană stabilea că statele trebuie să asigure resursele financiare necesare pentru realizarea calității. Dimensiunea economică a calității a fost completată, ulterior, cu alte două coordonate, între care cea educativă a devenit o prioritate. Spațiul educativ european și asigurarea calității în educație au fost configurate prin două procese care au devenit deja de notorietate: Procesul Bologna și Procesul Lisabona.
Declarația privind crearea spațiului european al învățământului superior, cunoscută mai cu seamă sub titulatura de Declarația de la Bologna, a fost semnată pe 19 iunie 1999 de miniștrii respinsabili cu educația din 29 de țări europene (astăzi ea este adoptată de 40 de state). Alegerea orașului Bologna nu este întâmplătoare, întrucât aici funcționează cea mai veche universitate din Europa (1088). În ceea ce privește cea de a doua componentă a asigurării calității în educație, Procesul Lisabona, aceasta își are originea în martie 2000 când Consiliul European de la Lisabona a stabilit că Europa să devină, până în anul 2010, ,,cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere și capabilă să susțină o creștere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe și mai bine".
Realizarea progresivă a obiectivelor societății cunoașterii reclamă, neîntârziat, o schimbare semnificativă de optică pentru a determina ,,revoluționarea educației, acordarea unei priorități absolute învățământului… logica progresului poate fi stăpânită numai prin performanță, resursele umane fiind elementul cheie în această competiție mondială."
Cele doua procese majore de reformă initiate de Ministerul Educației si Cercetării în domeniul învățământului preuniversitar, descentralizarea și managementul calității, sunt perfect compatibile și convergente cu direcțiile europene de reformă a sistemelor de educație și formare profesională în vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale "Procesului Lisabona".
Pornind de la aceste direcții majore de reformă și având în vedere, pe de o parte, atât intenția Ministerului de a dezvolta un sistem unitar de asigurare a calității aplicabil pentru toate nivelurile și formele de învățământ și, pe de altă parte, principiile care fundamentează politica de asigurare a calității în învățământul preuniversitar, Agentia Româna de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) a elaborat reperele generale, conceptuale și metodologice ale viitorului cadru național de management al calității educației în învățământul preuniversitar. Aceste repere au ca fundament legislația din domeniul asigurării calității educației, ele reprezentând primul pas de operaționalizare a prevederilor legale în metodologii, ghiduri și celelalte instrumente care, conform legii, vor fi elaborate în perioada imediat următoare.
Aceste repere conceptuale și metodologice fundamentează Strategia pe termen mediu privind implementarea sistemului de management al calității educației în învățământul preuniversitar.
Construirea unui sistem național coerent și unitar de management al calității. În conformitate cu prevederile legale, sistemul de management și de asigurare a calității cuprinde, ca etapă premergătoare și pregătitoare, autorizarea și acreditarea instituțiilor de învățământ, întrucât sistemele de management și de asigurare a calității pot fi implementate numai după ce unitățile școlare îndeplinesc un numar de cerințe de funcționare, considerate minimale.
Organizarea și funcționarea instituțiilor școlare (și nu numai) trebuie ,,să consfințească un grad înalt de autonomie profesională și, în aceelași timp, de răspundere managerială. Demersul instituțional către calitate și responsabilitate poate avea diverse căi – important este ca aceste căi să aibă o arie de sprijin, fundamentată științific și statistic ,,. Ca atare, pentru a nu introduce în sistem un sistem dublu de principii, standarde, metodologii și proceduri, managementul calității la nivel național cuprinde două elemente fundamentale: asigurarea funcționării instituțiilor de învățământ și asigurarea și managementul calității la nivel de instituție școlară și la nivel de sistem.
Asigurarea funcționării instituțiilor de învățământ. Dreptul la educație, înscris în Constituție, este realizat, în mare măsură, prin garantarea accesului liber, neîngrădit, al fiecărei persoane la sistemul național de educație și de formare profesională. Pentru asigurarea acestui drept fundamental, fiecare instituție de învățământ va funcționa pe baza unor standarde care să ofere tuturor participanților la educație garanția ca educația primită este conformă cu cerințele stabilite la nivel național. Ca urmare, standardele naționale vor fi unitare, vor aborda toate domeniile prevăzute de lege și vor fi aplicate individual fiecărei unități școlare. Fiecare instituție de învățământ nou înființată va fi supusă unei proceduri de evaluare în două faze, autorizarea provizorie și acreditarea.
Prin autorizarea provizorie se certifică faptul că există toate premisele pentru ca oferta de educație a respectivei instituții să fie conformă cu cerințele legale. Evaluarea în vederea autorizării va avea următoarele ținte: procedurile pentru dezvoltarea instituțională – de planificare strategică și operațională; managementul (conducerea) și structura instituțională; resursele umane proiectate; facilitățile (spații școlare, auxiliare etc.), resursele materiale și cele financiare; oferta educațională – inclusiv curriculum-ul adoptat de instituția școlară și auxiliarele curriculare prevăzute; sistemul informațional; procedurile de asigurare și de management al calității; prognozele și așteptările privind rezultatele școlare.
Acreditarea instituțiilor de învățământ certifică, în afara existenței și reînnoirii premiselor și faptul că procesele educaționale, în special procesele de predare și de învățare, respectă reglementările legale iar rezultatele sunt cele așteptate și se înscriu, totodată, în limitele considerate ca acceptabile la nivel național. Aceste rezultate se referă la: rezultatele scolare propriu-zise – indicatorii de "reușită" școlară; satisfacșia beneficiarilor direcți și indirecți (elevi, părinții acestora, angajatori sau, după caz, alte instituții care școlarizează absolvenții etc.) față de educația oferită; rezultatele privind dezvoltarea personalului și dezvoltarea managerială; creșterea rolului și a răspunderii sociale și comunitare; raportarea la principalii indicatori stabiliți la nivel național.
Instituțiile acreditate se supun evaluării periodice la fiecare 5 ani. Scopul evaluării periodice este de a verifica dacă instituția școlară se menține la nivelul standardelor naționale de acreditare. Ca urmare, evaluarea periodicț va fi echivalentă cu o reacreditare.
Insuccesul la evaluarea periodica nu va însemna nicidecum desființarea unității de învățământ. Desființarea este o măsură extremă și care va fi luată numai în cazurile în care nu există nici o altă soluție de menținere a unității școlare. Ca atare, evaluarea periodică nu urmărește nici desființarea unităților școlare și nici găsirea sau pedepsirea unor (eventuali) vinovați. Scopul ei fundamental este identificarea acelor domenii sau zone în care este necesară o intervenție de aducere sau de readucere a functionării instituției școlare la nivelul stabilit de lege. Această intervenție va fi realizată de instituția sau instituțiile care, în fața legii, au răspunderi în acest sens: instituția școlară însăși dar și administrația locală sau județeană, inspectoratul școlar sau Ministerul. Intervenția se va materializa prin diferite programe de sprijin care vor viza aspectele deficitare (de exemplu, construirea / reabilitarea spațiilor școlare, calificarea / perfecționarea personalului didactic sau de conducere, procurarea de echipamente, materiale sau de auxiliare curriculare, optimizarea relațiilor cu comunitatea, îmbunătățirea documentelor programatice etc.).
Se anticipează, că un număr semnificativ de unități școlare, cu precădere în mediul rural dar și în mediul urban, să nu îndeplinească, la prima evaluare periodică, standardele naționale. Este esențial ca această diagnoză, pe care o dorim sincer, să ducă la sensibilizarea opiniei publice și a factorilor politici în direcția alocării unor resurse suficiente pentru ca sistemul de învățământ să poată funcționa în condiții cel puțin normale.
Managementul propriu-zis al calității este a doua dimensiune a sistemului național al calității. Dacă în domeniul acreditării instituționale, accentul se pune pe latura "obiectivă" a calității (anume, respectarea standardelor), în privința calității latura "subiectivă" devine cel puțin la fel de importantă. Aceasta deoarece, dincolo de orice prevederi legale, calitatea educației este produsă, generată, asigurată la nivelul relației educaționale fundamentale, cea dintre profesor și elev dar ea este definită și constatată la nivelul beneficiarilor de educație. Ca urmare, nu putem vorbi de asigurarea calității decât la nivelul școlii, pentru că doar acolo se poate genera încrederea participanților la procesul educațional că rezultatele obținute vor avea valoare pentru ei. Încrederea este o necesitate absolută a unui sistem funcțional de management al calității, întrucât frica și neîncrederea generează, de regulă, date false. Ca atare, activitatea școlară centrată pe calitate trebuie să fie motivată intrinsec, pe baza unor principii, concepte și reprezentări comune, deci pe baza unei culturi comune a calității.
Cercetările desfășurate în ultimii ani de către Institutul de Știinte ale Educației au demonstrat inexistența acestei culturi comune, fiind evidente câteva caracteristici care vor afecta introducerea unui sistem național de management al calității:
Diversitatea extremă și caracterul contradictoriu al modului în care este înțeleasă “calitatea educației”.
Existența unor preocupări explicite pentru asigurarea calității doar la nivelul unui număr foarte mic de unități școlare.
Centrarea activității manageriale pe funcționarea unității școlare și nu pe dezvoltarea acesteia.
Centrarea întregii activități școlare pe proceduri și nu pe obiectivele stabilite și nici pe rezultatele obținute.
Asigurarea calității este considerată drept responsabilitatea exclusivă a școlii iar implicarea celorlalți parteneri și actori nu este considerată ca oportună.
Aprecierea resurselor materiale (echipamente, manuale, materiale didactice etc.) drept principalele surse ale calității educației.
Aceste constatări fac necesară introducerea progresivă a sistemului național de indicatori, standarde și proceduri privind asigurarea și evaluarea calității educației. Implementarea sistemului de management al calității va avea două dimensiuni fundamentale:
Dezbaterea publică, reală și consistentă, urmată de obținerea acordului actorilor educaționali, în special al beneficiarilor direcți si indirecți.
Legiferarea elementelor sistemului național de management al calității numai după ce un număr semnificativ de unități scolare vor îndeplini criteriile și standardele acceptate și vor fi capabile să realizeze procedurile respective.
Standardul este ,,un document stabiliot prin consens și aprobat de un organism recunoscu, cvare furnizează – pentru utilizări comune și repetate – regului, linii directoare și carcteristici referitoare la activități și rezultatele acestora, în scopul obținerii unui grad de ordine într-un context dat .
Standardele de calitate vor fi definite pe trei niveluri: minimal, de referință și de excelență:
Standardele minimale vor cuprinde acele elemente de calitate pe care actorii educaționali le vor considera absolut necesare. Aceste elemente vor fi introduse în standardele de acreditare care vor fi, astfel, reînnoite și îmbogățite periodic. Astfel, standardele de acreditare vor cuprinde, treptat indicatori și descriptori privind calitatea nu numai privind funcționarea unității școlare.
Standardele de referință indică nivelul optim de calitate pentru sistemul de învățământ și pentru fiecare unitate școlară în parte, în conditiile date, iar
Standardele de excelență nivelul ideal al calității, stabilit în functie de țintele strategice definite prin politici și strategii educaționale.
Introducerea unei categorii suplimentare de standarde (“standardele de excelență”) are următoarele motive:
Necesitatea aplicării principiului îmbunătățirii și învățării continue: standardele de excelențăa vor orienta dezvoltarea unităților școlare care îndeplinesc deja cerințele stipulate în standardele de referință.
Evidențierea exemplelor de bună practică în domeniul calității.
Stimularea competiției între unitățile școlare – inclusiv prin acordarea unor “premii de excelență” în diferite domenii ale calității.
Facilitarea orientării beneficiarilor (elevi, părinți, angajatori etc.) spre acele unități școlare care le satisfac cel mai bine nevoile și interesele prin evidențierea clară a “domeniilor de excelență” ale fiecărei unități școlare.
Este important de subliniat, că numai cerințele minimale de calitate, și numai după introducerea lor în standardele de acreditare, vor produce consecințe legale. Evaluarea, la nivel național și local, pe baza standardelor de referință și a celor de excelență va avea un dublu rol:
Raportarea în fața beneficiarilor direcți și indirecți în privința calității ofertei educaționale evidențiind rolul fiecărui actor în creșterea sau, dimpotrivă, în diminuarea calității, la nivel de sistem, dar și la nivelul fiecărei unități școlare. Introducerea unui sistem de raportare urmărește aplicarea consecventă a principiului răspunderii publice.
Orientarea dezvoltării sistemului de învățământ și a fiecărei unități școlare în parte pe baza țintelor strategice stabilite la nivel național și local și prin compararea performanțelor sistemului românesc de învățământ cu alte sisteme școlare.
Toți actorii educaționali esențiali – instituționali sau non-instituționali – vor fi implicați în managementul și asigurarea calității. Rolurile acestor actori, așa cum apar ele conturate în legislația existentă, sunt prezentate, sintetic, în continuare:
Cadrele didactice contribuie la asigurarea calității, prin: pregătire continuă; adecvare la nevoile elevilor și ale comunității; activitate didactică în conformitate cu documentele normative și bazată pe o metodologie centrată pe elev; învățare continuă, dezvoltare profesională și personală; evaluare și autoevaluare.
Elevii contribuie la asigurarea calității prin: învățare continuă; implicare activă și responsabilă în propria educație; participare la viața școlii.
Părinții, autoritățile locale, comunitatea în general, contribuie la asigurarea calității prin: implicare activă și responsabilă în viața școlii; participarea la conducerea unității școlare; asigurarea resurselor și condițiilor pentru o educație de calitate.
Conducerea școlii contribuie la asigurarea și managementul calității prin: asigurarea resurselor, bazei logistice și condițiilor pentru o educație de calitate; asigurarea comunicării interne și externe a instituției școlare; conducerea proceselor de dezvoltare instituțională.
Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității de la nivelul unității școlare contribuie la asigurarea și managementul calității prin: realizarea strategiei de evaluare și asigurare a calității; publicarea raportului anual de evaluare internă privind calitatea educației în organizația respectivă; înaintarea către conducerea instituției școlare a propunerilor de îmbunătățire a calității educației; cooperarea cu ceilalți “actori” implicați.
Inspectoratele școlare județene contribuie la managementul calității, prin: controlul calității pe baza standardelor naționale, elaborate de ARACIP; monitorizarea implementării politicilor și programelor naționale de reformă; implementarea programelor de îmbunătățire a calității la nivel județean; monitorizarea programelor de îmbunătățire a calității la nivelului unităților școlare; îndrumarea și sprijinirea unităților școlare; asigurarea dezvoltării profesionale a cadrelor didactice.
ARACIP contribuie la managementul calității prin: elaborarea și actualizarea periodică a standardelor, indicatorilor de performanță și a metodologiei pentru evaluarea și asigurarea calității în învatamântul preuniversitar; realizarea activității de evaluare externă și acreditare a furnizorilor de educație; realizarea, împreuna cu ISJ si directiile de resort din MEdC a activitatilor de monitorizare si control al calitatii; efectuarea, periodic, din 5 în 5 ani, a evaluării organizațiilor furnizoare de educație acreditate; publicarea rezultatelor evaluărilor externe; elaborarea unor manuale de evaluare internă a calității, diferențiate pe niveluri de învățământ / calificări, tipuri de organizații furnizoare de educație, tipuri de programe de studii; elaborarea, periodică, a unor analize de sistem și a unor recomandări asupra calității învățământului preuniversitar din România.
2.1.1. Centrarea managementului calității pe valoarea adaugată și pe progres
Conceptul de calitate are o încărcătură culturală și valorică evidentă. Calitatea, la nivelul cel mai general, însemna nivelul de excelență, valoare sau merit asociat unui anumit produs sau serviciu. În lege, calitatea este definită drept “ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor precum și standardele de calitate”. Ca urmare, calitatea este relativă la valorile promovate, concretizate prin așteptările (explicite sau implicite) ale unor beneficiari clar identificați.
De aceea, trecerea la un sistem național de management al calități impune o conștientizare și o explicitare a ceea ce înseamnă calitate în toate domeniile vieții școlare. Ca urmare, va trebui să definim foarte clar ce înseamnă o “școală bună”, un “profesor bun”, un “director bun”, un “elev bun” etc. Indiferent de conținutul conceptului, evaluarea calității educației se face pe baza valorii adăugate, adică în funcție de ceea ce școala, educația, adaugă la “zestrea” de cunoaștere, deprinderi, atitudini, competențe generale existente deja la nivelul indivizilor, grupurilor și comunităților.
Cu alte cuvinte, calitatea se referă la plusul înregistrat la nivelul rezultatelor generale ale școlii și în special la nivelul rezultatelor elevilor, prin derularea proceselor educaționale după ce înlăturăm influența premiselor educaționale – factorii de context și factorii de intrare, mai ales resursele disponibile. Datele statistice și cercetările recente demonstrează că școlile sunt foarte diferite în ceea ce privește premisele și resursele puse în joc. De exemplu, unele școli funcționează în comunități în care acționează factori de risc cum ar fi sărăcia, șomajul, nivelul scăzut de educație, lipsa de resurse materiale etc. Chiar dacă aceste școli depun eforturi similare sau chiar mai mari decât școlile care funcționează în comunități favorizate (cu nivel economic, cultural și educațional ridicat etc.), rezultatele obținute vor fi foarte diferite. Ca urmare, nu este nici corectă și nici productivă compararea unităților școlare exclusiv pe baza rezultatelor școlare brute.
De aceea, introducerea evaluării calității pe baza conceptului de valoare adăugată este esențială pentru:
a discerna influență reală a educației asupra rezultatelor obținute. Multe școli obțin rezultate deosebite nu atât din cauza calității corpului profesoral și a proceselor de predare și de învățare, cât datorită influenței factorilor “de intrare”: elevi selecționați, resurse educaționale abundente, comunitatea care sprijină școala etc.
a motiva școlile care obțin rezultate deosebite în termeni de valoare adăugată, chiar dacă rezultatele brute sunt inferioare altor unități școlare. De exemplu, pentru liceele teoretice de tradiție, care se găsesc în fiecare capitală de județ, un procent de 75% de reușită la bacalaureat ar fi o tragedie, în timp ce pentru multe licee agricole acest procent ar trebui considerat drept excepțional.
Calitatea se poate obține și în școlile care acționează în condiții grele iar efortul depus și rezultatele obținute trebuie recunoscute și recompensate.
Pentru a putea măsura valoarea adăugată, este necesară o estimare corectă a condițiilor de intrare, exprimată în factori de risc. În funcție de numărul și intensitatea acestor factori, școlile pot avea, la eforturi egale, rezultate foarte diferite. De aceea, compararea rezultatelor unităților școlare are semnificație numai în interiorul aceleiași “categorii de risc”.
Factorii de risc sunt numeroși și, în același timp, diferiți. Pentru început, se propune un număr de 14 factori de risc:
a) Procentul elevilor care au dreptul la bursă socială – sunt unități școlare în care numărul elevilor care primesc burse este sub 10%, în timp ce în altele numărul elevilor care ar avea acest drept depășește 60%.
b) Procentul familiilor care primesc diferite forme de ajutor social.
c) Procentul familiilor în care cel puțin un părinte este șomer.
d) Procentul familiilor monoparentale.
e) Procentul elevilor migranți (care își însoțesc părinții angajați cu munci sezoniere).
f) Nivelul studiilor părinților elevilor școlii – distribușia procentuală. Nivelul educației părinților este considerat drept factorul care influențează cel mai mult reușita școlară.
g) Numărul absențelor motivate / elev pe considerente medicale – care este un indicator al stării de sănătate a populației școlare.
h) Numărul absențelor nemotivate / elev – care indică, pe lângă atitudinea față de educație a familiei și alte probleme, cum ar fi, de exemplu, utilizarea muncii copiilor în gospodărie.
i) Procentul orelor din planul de învățământ predate de cadre didactice care nu au calificare pentru domeniul respectiv (nu numai orele predate de cadrele necalificate ci și cele predate de profesorii de alte specialități – “catedrele mozaic”).
j) Fluctuația cadrelor didactice – care poate varia între 0 și peste 50%.
k) Cantitatea și starea clădirilor, echipamentelor și auxiliarelor curriculare.
l) Mediul de funcționare – urban central / urban periferic / rural – comună / rural – sat.
m) Timpul petrecut de elevi pe drumul spre / de la școală (peste o oră zilnic) sau distanța parcursă pe jos (sub / peste ).
n) Nivelul violenței și al delincvenței în rândul populației școlare.
Urmează ca, după realizarea de cercetări și după dezbaterea publică, această listă să fie definitivată iar factorii de risc ierarhizați. Unitățile școlare vor fi, apoi, clasificate, după o metodologie specifică, în categorii de risc în funcție de condițiile de funcționare (de la “unități școlare care funcționează în condiții foarte dificile” până la “unități școlare care funcționează în condiții excelente”.
Pentru fiecare categorie de unităti școlare vor fi calculate “medii de referință” pentru indicatorii privind rezultatele școlare, în special rezultatele la examinările naționale dar și alți indicatori privind rezultatele cum ar fi angajabilitatea, continuarea studiilor etc. Judecarea rezultatelor unei unități școlare se va realiza numai prin comparare cu media de referință a categoriei respective. Ca urmare, putem avea școli excelente chiar dacă performanțele sunt sub media brută națională, școlile respective compensând prin valoare adăugată o bună parte din handicapul reprezentat de condițiile “de intrare”:
2.1.2. Fundamentarea managementului calității pe autoevaluare și pe dezvoltarea instituțională,
Având în vedere că producerea, generarea calității se realizează la nivelul relației educaționale fundamentale, este de la sine înțeles și faptul că prima instanță de evaluare, de judecare a calității este școala însăși. Ca urmare, evaluarea internă a calității (autoevaluarea) este esențială pentru orice sistem de management al calității. Mecanismele de autoevaluare vor fi prezente: în toată proiectarea și planificarea dezvoltării unității școlare; în implementarea acestor proiecte, programe, planuri și acțiuni; în funcționarea concretă, de zi cu zi a unității școlare; în evaluarea activității curente și a îndeplinirii scopurilor și obiectivelor propuse.
Este evident faptul că autoevaluarea trebuie să asigure, în primul rând, realizarea principalelor funcții ale evaluării – anume:
îmbunătățirea activității curente – evaluarea trebuie să fie oportună, să împiedice apariția disfuncțiilor majore și, în același timp, să arate foarte clar ce a mers și ce nu în activitățile trecute;
asigurarea feed-back-ului pentru grupurile semnificative de interes – rezultatele acțiunilor trebuie cunoscute de către elevi, părinți, cadre didactice, manageri, comunitate în ansamblul ei, pentru ca toate aceste grupuri de interes să poată judeca dacă “investiția” făcută (nu numai cea financiară) a dus sau nu la impactul scontat și dacă merită continuată sau nu;
revizuirea și optimizarea politicilor și strategiilor educaționale de la nivelul unității școlare pentru ca acestea să servească mai bine misiunii asumate.
Dezvoltarea unor mecanisme și instrumente de autoevaluare, realizate în comun și asumate la nivel cultural și nu numai formal, constituie o etapă esențială în asigurarea calității. Evaluăm pentru a dezvolta, pentru a crește, pentru a învăța și nu pentru a sancționa, pentru a lăuda, pentru a spune “nu se poate” sau pentru a ne liniști că lucrurile merg bine. Este important de subliniat încă o dată, necesitatea ca întreg procesul de autoevaluare să fie perceput ca util și benefic de către toți actorii semnificativi de la nivelul școlii.
Demersul de autoevaluare, condus de comisia pentru evaluarea și asigurarea calității, va cuprinde următoarele etape esențiale:
a) Selectarea domeniului / temei / temelor care vor fi supuse procedurilor de autoevaluare. Primele autoevaluări vor viza toate domeniile prevăzute de lege pentru a avea o imagine completă asupra a ceea ce se întâmplă în școală.
b) Diagnoza și judecarea nivelului de realizare pentru fiecare din temele selectate – utilizând indicatorii și descriptorii din standardele naționale și / sau din standardele proprii.
c) Identificarea punctelor tari, a slăbiciunilor și a țintelor pentru intervențiile de remediere / dezvoltare.
d) Raportarea constatărilor și, dacă este cazul, modificarea / optimizarea proiectului de dezvoltare instituțională și a planurilor operaționale asociate.
e) Desfășurarea activităților de dezvoltare / optimizare / remediere.
f) Reaplicarea instrumentului de evaluare pentru a evidenția progresul realizat.
În toate aceste faze ale procesului de autoevaluare vor fi implicați partenerii semnificativi de la nivelul comunității.
Totodată, procedurile de asigurare a calității nu vor fi separate de procedurile normale de dezvoltare instituțională. Sistemele și procedurile de asigurare a calității nu reprezintă ceva în plus, nu sunt “paralele” față de cele care asigură funcționarea și dezvoltarea unității școlare ci parte integrantă a acestora. Mai mult decât atât: în momentul în care, în mod conștient și deliberat, funcționarea școlii și dezvoltarea instituțională sunt ambele puse sub semnul calității (adică vor răspunde la întrebarea “ce trebuie să facem pentru a crește calitatea educației pe care o oferim ?”), sistemele și procedurile de funcționare și de dezvoltare devin ele însele sisteme și proceduri de asigurare a calității.
Ca urmare, creșterea calității educației trebuie să devină, în mod explicit, baza întregului proces de proiectare / planificare realizat la nivelul unității școlare iar ciclul dezvoltării unității școlare trebuie considerat un ciclu al calității.
Comisia de evaluare și de asigurare a calității nu va trebui să reia întreg procesul de proiectare și planificare ci va avea ca funcții:
Definirea în mod explicit a valorilor, principiilor și indicatorilor calității.
Construirea, prin participare și dezbatere, a consensului tuturor “purtătorilor de interese” (elevi, părinți, cadre didactice, angajatori, administrație locală, alți reprezentanți ai comunității) în privința valorilor, principiilor și indicatorilor de calitate.
Urmărirea respectării, în toate procedurile curente de funcționare și de dezvoltare, a valorilor, principiilor și indicatorilor conveniți.
Evaluarea impactului tuturor proceselor, mai ales al procesului de învățământ, și al tuturor activităților desfășurate în școală asupra calității educației oferite și raportarea în fața autorităților și a comunității asupra modului în care a fost asigurată calitatea.
Propunerea măsurilor de optimizare / creștere / dezvoltare a calității educației oferite de unitatea școlară – la nivelul conceptului, al principiilor, al indicatorilor, al standardelor privind calitatea, dar și al procedurilor curente care privesc funcționarea și dezvoltarea școlii.
Prin sistemul propus de management al calitătii vom promova și principiul practicabilității, asigurându-ne că sistemul nu devine birocratic și dificil de coordonat. Ca urmare, după fireasca perioadă de învățare, considerăm că procedurile de asigurare a calității nu vor “încărca” suplimentar cadrele didactice și, mai ales, directorul școlii. Atragem atenția în mod particular asupra pericolului birocratizării activității de asigurare și de evaluare a calității. Din această cauză, în afara documentelor expres prevazute de actele normative, cantitatea de documente solicitate va fi redusă la minimum, aplicându-se în practică principiul încrederii și al “prezumției de adevăr” pentru declarațiile privind calitatea educației.
Controlul calității, care va fi realizat, conform legii, de către inspectoratul școlar și evaluarea externă, realizată de către ARACIP prin corpul său propriu de experți, vor avea rolul de a valida autoevaluarea realizată de către instituția școlară – atât în privința îndeplinirii criteriilor de acreditare, cât și a celor privind calitatea.
2.1.3. Transparența sistemului național de management și de asigurare a calității
Toate documentele care se referă la evaluarea instituțională în vederea autorizării, acreditării și privind evaluarea calității vor fi publice. Aceste documente sunt: documentele de orientare conceptuală și metodologică a activității; standardele de evaluare instituțională și standardele de calitate; metodologiile de evaluare instituțională în vederea autorizării și acreditării, de evaluare a calității, de selecție a experților, precum și ghidurile asociate; listele de experți implicați în evaluare și rapoartele de autoevaluare și de evaluare externă.
Totodată, toate inițiativele din domeniul managementului și asigurării calității, toate documentele programatice și operaționale vor fi supuse dezbaterii publice sub diferite forme:
2.1.4. Îmbunătățirea continuă a calității – scop fundamental al sistemului național de management al calității.
Activitatea ARACIP și a celorlalte instituții și componente instituționale implicate în managementul și asigurarea calității are ca scop îmbunătățirea continuă a calității educației oferite de învățământul preuniversitar din dubla perspectivă avută în vedere: dezvoltarea sistemului de învățământ și progresul privind indicatorii naționali și respectarea standardelor naționale și creșterea relevanței educației pentru nevoile individuale, comunitare și general sociale și a nivelului satisfacției beneficiarilor direcți și indirecți față de serviciile educaționale oferite.
Evaluarea calității educației se bazează pe trei procese fundamentale, definite prin lege – asigurarea internă a calității, controlul calității și evaluarea externă a calității. Numai evaluarea calității din această triplă perspectivă poate garanta obiectivitatea.
Instrumentele esențiale ale managementului calității pot fi definite, la rândul lor, prin trei caracteristici, prevăzute și ele în lege: componentele, procedurile și domeniile de aplicare.
Îmbunătățirea calității este efectul realizării proceselor specifice, în domeniile definite și folosind componentele stabilite de lege. La rândul ei, îmbunătățirea calității educației va conduce, prin calificările oferite de furnizorii de educație, la adecvarea serviciilor educaționale la nevoile exprimate și implicite ale beneficiarilor, precum și la creșterea satisfacției acestora față de serviciile educaționale oferite.
Pentru a-și îndeplini rolul, ARACIP va elabora sisteme de indicatori calitativi și cantitativi care să permită judecarea nivelului de performanță, de succes, al sistemului de învățământ preuniversitar. Indicatorii de calitate vor fi exprimați ca date cantitative și statistice, cum ar fi rata de succes, rata de abandon, dobândirea abilităților-cheie și a competențelor-cheie, calificările obținute pe diferite niveluri, participarea și progresul în procesul de învățare, precum și ca indicatori calitativi, de exemplu gradul de satisfacție a elevilor în ceea ce privește oferta, gradul de implicare a partenerilor sociali în sistem, dar ți, nu în ultimul rând, viziunea publică asupra sistemului.
De asemenea, indicatorii promovați de către ARACIP vor acoperi și domenii largi, precum eficiența din punct de vedere al costurilor, fezabilitatea sistemului, efectele schimbărilor economice și tehnologice asupra sistemului, asupra așteptărilor persoanelor cheie și asupra politicilor guvernamentale.
2.1.5. Flexibilitatea și caracterul evolutiv al sistemului național de management al calității
Pentru a se asigura caracterul evolutiv al sistemului managementului calității, ARACIP va elabora și va implementa un sistem de asigurare a calității propriei activități, prin care se va asigura dezvoltarea permanentă a sistemului național de management al calității și adaptarea acestuia la nevoile sociale, și ele în schimbare continuă și rapidă.
Vor fi inițiate proceduri de analiză periodică a nevoilor beneficiarilor de educație, de consultare a actorilor educaționali, de măsurare a nivelului satisfacției acestora față de serviciile educaționale oferite de instituțiile de învățământ.
Pentru a se asigura flexibilitatea și adaptabilitatea sistemului național de management al calității, diferitele categorii și tipuri de unități școlare, chiar instituții școlare individuale îți pot propune, pe lângă standardelor naționale de calitate, standarde și indicatori specifici.
Existenta unor instrumente specifice, adaptate, de asigurare a calității este necesară din mai multe motive:
Există subsisteme ale sistemului de învățământ – învățământul profesional și tehnic, învățământul artistic, învățământul sportiv etc. – care au obiective proprii, care trebuie reflectate în criterii, standarde și indicatori specifici de calitate.
Sistemul național de management al calității nu poate acoperi extrema varietate de condiții specifice în care funcționează instituțiile de învățământ, condiții care trebuie reflectate în sistemul de management al calității.
Nu în ultimul rând, pentru a se impune pe piața serviciilor educaționale, în condițiile descentralizării și ale creșterii ponderii c.d.ș. / c.d.l., fiecare unitate școlară își va crea o “personalitate” proprie, prin care oferta educațională va fi adaptată unor nevoi individuale și comunitare specifice.
Învățământul profesional și tehnic pilotează, cu sprijinul Uniunii Europene prin programul Phare, un sistem propriu de management al calității, bazat pe Cadrul Comun European de Asigurare a Calității. Această experiență, în mod cert utilă, va fi folosită de către ARACIP pentru construirea și dezvoltarea sistemului național de management al calității. Totodată, ARACIP va colabora cu Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) și cu Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA) în elaborarea unei politici comune de acreditare instituțională pentru unitățile școlare care sunt și furnizori de formare profesională.
Flexibilitatea și caracterul evolutiv al sistemului de management al calității sunt asigurate și prin structura standardului de calitate:
Structura standardului: fiecare standard, pornind de la domeniile și criteriile stabilite prin lege, are în componență subdomenii, indicatori și descriptori – cantitativi și calitativi – astfel încât îndeplinirea cerințelor să poată fi dovedită în mod obiectiv.
Existența a trei niveluri ale calității – minimal, optimal și de excelență – face ca, pe masura evoluției calității educației, cerințele minimale să fie introduse în standardele de acreditare iar nivelurile următoare să fie redefinite periodic.
Pe măsura construirii sistemului național de management al calității, acesta va cuprinde și reglementări specifice instituțiilor conexe, coordonate și subordonate Ministerului. Se au în vedere, în special, inspectoratele școlare județene, casele corpului didactic, centrele județene de asistență psihologică și pedagogică, centrele de resurse etc. De asemenea, în colaborare cu Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar (CNFP), vor fi elaborate standardele de calitate pentru programele de formare a personalului din învățământ.
Odată ce sistemul național de principii, criterii, standarde, indicatori și proceduri va fi implementat și va deveni parte a culturii organizaționale, pe de o parte, și pe masură ce va exista o piață a serviciilor educaționale, pe de altă parte, evaluarea externă a unităților școlare va putea fi delegată, în condițiile legii, și altor instituții, publice sau private, care au ca obiect de activitate evaluarea instituțională.
2.2. Actorii care participă la asigurarea calității învățământului și mijloacele lor de care dispun pentru realizarea acestuia
Guvernul și ministerul de resort (finanțatorul resurselor umane + alte chetuieli organizatorice): Stabilirea obiectivelor de conținut; Verificarea și asigurarea calitativă a planurilor și programelor centrale; Verificarea și asigurarea calitativă a manualelor școlare; Stabilirea cerințelor testelor și examenelor naționale; Efectuarea și evaluarea diferitelor tipuri de inspecții școlare, elaborarea analizelor la nivele majore; Acreditarea și angajarea inspectorilor, speciliștilor, metodiștilor, formatorilor. Stabilirea criteriilor diferitelor tipuri de perfecționare. Stabilirea și acreditarea programelor și a cerințelor de perfecționare; Elaborarea și aprobarea metodelor și tehnicilor de evaluare a personalului și ale instituțiilor; Organizarea pregătirii, perfecționării și angajării (demiterii) managerilor unităților de învățământ. Stabilirea atribuțiilor, competențelor, ariilor decizionale etc. ale acestora, precum și evaluarea activității lor; Participări la seminare în specialitate de nivel internațional.
Autoritatea locală (finanțatorul cheltuielilor de funcționare, intreținere, reparații etc.): Stabilirea și aprobarea bugetului unității, fără competențe de evaluare în alte domenii.
Managementul unității (Decizie colectivă a Consiliului de Administrație): Evalurea rezultatelor elevilor la nivelul unității; Aplicarea fișei postului și a celei de evaluare (elaborat centralizat) ale personalului didactic. Acordarea calificativelor finale anuale, acordarea salariului de merit și a premiilor din fondul de 2 %; Completarea formularelor de Contract de muncă ale personalului didactic în baza Concursului Național de ocupare a posturilor vacante; Transcrierea în Programe și Proiecte locale ale documentelor programatice și de planificare centrale; Angajarea și evaluarea activității personalului didactic auxiliar și cel nedidactic.
Parteneri sociali / alți actori: Publicitatea; competențe și responsabilități minime pentru comitetele și consiliile școlare; posibilitatea acordării unor ajutoare și sponsorizări ale diferitelor actori
CAP.3. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMET AL CALITĂȚII LA GRĂDINIȚA CIMBRA BARAOLT
3.1.Cadrul legislativ actual privind calitatea educației
Cadrul legislativ care reglementează managementului calității ca parte integrantă și inseparabilă a funcționarii unității de învățământ este:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/12.07.2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu completări și modificări prin LEGEA nr. 87/13.04.2006, cu modificările ulterioare;
H.G. nr.1258/18.10.2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar
H.G. nr. 21/18.01.2007 pentru aprobarea Standardelor de autorizare de funcționare provizorie a unităților de învățământ preuniversitar, precum și a Standardelor de acreditare și de evaluare periodică a unităților de învățământ preuniversitar
H.G.nr. 22/25.01.2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație
H.G. nr. 320/28.03.2007 privind aprobarea tarifelor de autorizare, acreditare si evaluare periodică a unităților de învățământ preuniversitar
O.M. 5337/11.10.2006 privind aprobarea Codului de etică profesională al experților în evaluare și acreditare ai Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar;
O.M. 5338/11.10.2007pentru aprobarea Metodologiei privind criteriile de selecție și de formare a experților înscriși în Registrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar al experților în evaluare și acreditare și a Programului de formare pentru experții în evaluare și acreditare ai Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar.
3.1.1.Rolul sistemului de evaluare și asigurare a calității
Sistemul național de management și asigurare a calității reprezintă totalitatea structurilor instituționale, normelor, procedurilor și activităților concrete de proiectare, implementare, evaluare și revizuire/îmbunătățire a calității la nivelul sistemului de învățământ, al subsistemelor și al unităților școlare.
Componentele sistemului național de management și asigurare a calității la nivel local, din unitatea de învățământ preuniversitar, sunt:
Comisia de evaluare și asigurare a calității (CEAC);
Documente normative stabilite la nivelul unității de învățământ – hotărâri ale CA, metodologii, regulamente, decizii etc.
Documente reglatoare – ghiduri, manuale și proceduri, strategii, proiecte, programe si planuri, analize si rapoarte etc
Instrumente de evaluare – chestionare, ghiduri de interviu, fișe de observare a activității, fișe de evaluare, liste de verificare, fișe de analiză a documentelor etc.
Activități specifice – reuniuni, asistențe la activități educaționale, interviuri individuale și de grup etc.
Sistemul de evaluare a calității urmărește: îmbunătățirea întregii activități din școlă; asigurarea informării și evaluării satisfacției grupurilor semnificative de interese: elevi, părinți, corp profesoral, comunitate locală; si revizuirea și optimizarea politicilor și strategiilor educaționale de la nivelul unității de invățământ. Sistemul național de management si de asigurare a calității are ca scop esențial îmbunătățirea calității educației definită ca ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite asteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate.
3.1.2. Procesele prin care se asigură calitatea
Calitatea educației este asigurată prin:
Procese interne: planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării, monitorizarea rezultatelor și evaluarea internă a rezultatelor (autoevaluarea) și aplicarea măsurilor reglatoare / corective – dacă este cazul.
Procese externe: evaluarea externă a rezultatelor
Planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării este realizată de: cadrele didactice împreună cu elevii și cu implicarea, acolo unde este cazul, a părinților, a autorităților locale, a inspectoratelor și a altor părți interesate; responsabilii comisiilor metodice și conducerea unității de învățământ.
Monitorizarea rezultatelor se realizează permanent, pe parcursul anului școlar, de către cadrele didactice, elevii, părinții și, dacă este cazul, alte părți interesate. De asemenea, la procesul de monitorizare participă și comisia pentru evaluare și asigurarea calității din scoală, conducerea școlii și responsabilii comisiilor metodice. Procedurile de monitorizare sunt comune, cunoscute și aplicate de fiecare cadru didactic și la nivelul fiecărei comisii metodice.
Evaluarea internă a rezultatelor (autoevaluarea) și aplicarea măsurilor reglatoare / corective este realizată permanent, pe parcursul anului școlar (evaluarea de parcurs a rezultatelor obșinute), dar la sfârsitul anului școlar și al ciclului de proiectare (evaluarea sumativă a rezultatelor obținute si revizuirea documentelor programatice: proiectul de dezvoltare, programe, planuri operaționale etc., dacă este cazul).
Comisia pentru evaluare si asigurarea calității alături de fiecare comisie metodică, și fiecare cadru didactic realizează autoevaluarea și aplică măsurile de îmbunătățire utilizând fișe și alte instrumente de evaluare internă, realizate pe baza descriptorilor din standardele și standarde de referință propuse de ARACIP.
Evaluarea externă a rezultatelor este realizată de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, ca instituție publică de evaluare externă și de alte agenții private, înființate legal si recunoscute de MECTS. Evaluarea externă se realizează cel puțin o dată la 3 ani, pentru unitățile de învățământ acreditate pe baza procedurii de evaluare externă, conform metodologiei în vigoare
3.2.Comisia de evaluare și asigurare a calității din unitatea de invățământ
3.2.1. Prezentarea Gradiniței CIMBORA BARAOLT – Proiect de dezvoltare instituțională
Grădinița "CIMBORA"se află în orașul Baraolt, oraș situat în centrul Bazinului Baraolt. Orașul cu satele aparținătoare (Biborțeni, Bodoș, Căpeni, Micloșoara, Racoșul de Sus) are 10.000 de locuitori. Dezvoltarea economică încadrează localitatea într-o zonă defavorizată, deoarece Intreprinderea Minieră, care oferea principala sursă de venit cetățenilor tendează spre închidere. Sfera privată nu poate folosi forța de muncă existentă în zonă. Deci avem de-a face cu șomaj important și cu grave probleme sociale, care generează lipsa de locuințe și bunuri materiale necesare unei vieți decente.
Unitatea noastră de învățământ școlarizează toți copiii, din orașul Baraolt, cu vârste între 3 – 7 ani. Cei care au venituri permanente pot frecventa grădinița cu program prelungit, cei cu venituri reduse pot frecventa grădinița cu program normal.
Resurse umane:
Nr de grupe: 10/nr. copii 237: 7 grupe program prelungit/168 preșcolari; 3 grupe program normal, cu predare în limba maghiară/69 preșcolari; 1 grupă CES/8 preșcolari; 1 grupa mixtă cu predare in limba română.
Norme didactice si nedidactice: 17 posturi de educatoare, din care 16 titulare; 1 norma secretar și contabil; 3,5 norme îngrijitoare; 2 norme bucătărese; 0.5 norme muncitor intreținere; 1 norma medic școlar; 1 norma asistentă medicală; 1 norma prof itinerant.
Misiunea
Gădinița CIMBORA BARAOLT își asumă o sarcină socială nouă, aceea de a informa, educa, orienta, consilia și sfătui, pe lângă copii, și pe părinții acestora.
Vrem să realizăm un parteneriat deschis, activ și pragmatic care să includă pe toți reprezentanții instituțiilor din localitate ca resursă pentru educarea copiilor, prin sprijinul reciproc pe care grădinița și comunitatea pot și trebuie să-l ofere în cadrul acestui parteneriat, fiind interesate de dezvoltarea educației și dispuse să-și asume valorile democrației.
ȚINTE STRATEGICE:
Sprijinirea copiilor mai puțin motivați și susținuți de familii precum și a celor cu dificultăți de învățare în vederea îmbunătățirii rezultatelor școlare
Extinderea serviciilor educaționale oferite comunității
Modernizarea bazei materiale si asigurarea unui climat de siguranță fizică și psihică pentru toti actorii educației.
Reconstruirea sistemului de management cu accentul pe evaluarea și asigurarea calității
Țintele strategice sunt detaliate pe opțiuni curriculare. Planul de dezvoltare instituțională trebuie să cu prindă și rezultatele așteptate.
OPȚIUNI STRATEGICE 2011-2012
REZULTATE AȘTEPTATE
Un element de bază al proiectului de dezvoltare instituțională este:
ANALIZA SWOT
3.2.2. Înființarea CEAC
În cadrul Consiliului de Administrație al școlii se hotărăște, în baza prevederilor art. 11, alin (1) din O.U.G. nr.75/12.07.2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu completări și modificări prin LEGEA nr. 87/2006, cu modificările ulterioare), înființarea comisiei. Unitatea de învățământ stabilește prin regulamentul intern (ROI) criteriile și procedura de selecția a reprezentanților corpului profesoral.
Consiliul de administrație stabilește perioada de alegere a membrilor comisiei din rândul cadrelor didactice, comunică criteriile stabilite prin Regulament, se preocupă de realizarea cadrului formal de alegere a acestora prin vot secret (în consiliul profesoral), analizează propunerile și autopropunerile din partea cadrelor didactice.
Procedura de selecție a reprezentanților cadrelor didactice din CEAC de la Grădinița CIMBORA BARAOLT cuprinde următoarele etape: aplelul către cadrele didactice; afișarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească; depunerea unei cereri/scrisori de intenție a cadrelor didactice, însoțite de un CV și un raport de activitate; prezentarea cadrelor didactice în consilul profesoral; argumentarea, de către candidați, a oportunității opțiunii lor, precum și a unor propuneri de de îmbunătățire a activității din unitatea de învățământ pe un anumit domeniu; alegerea, prin vot secret, în consiliul profesoral a reprezentanților cadrelor didactice; afișarea rezultatelor.
Consiliul de administrație solicită partenerilor implicați desemnarea membrilor acestora, în termenul stabilit: consiliul elevilor (pentru nivelul profesional, liceal, postliceal), comitetul de părinți/asociația părinților din grădiniță, consiliul local, minoritățile naționale, după caz. Directorul unității scolare emite Decizia de înființare a Comisiei de evaluare si asigurare a calității din unitatea de invățământ. La prima sedință a CEAC, acestă comisie preia, spre operaționalizare și aplicare, Regulamentul și Strategia de evaluare internă a calității, elaborată de Consilul de administrație a unității de învățământ.
3.2.3. Rolul CEAC. Autoevaluarea
Autoevaluare este modalitatea esențială de asigurare a calității prin care instituția școlară își evaluează, ea însăși, performanța și descrie modul în care acaesta funcționează și se dezvoltă. Comsia pentru evaluarea și asigurarea calității: realizează evaluarea internă a unității de învățământ, pe baza standardelor de funcționare și a celor de calitate; propune o strategie de îmbunățățire a calității în unitatea de învățământ; implementează sistemul de management al calității.
Plecând de la premisele că produsul educațional este relativ dificil de definit (,,Consumatorii produsului" școlii sunt agenții economici, societățile comerciale, firmele, piața muncii) și că eficiența se realizează în școală, dar se probează în afara ei un rol important il joacă subcomisia, CEAC, de elaborare, aplicare și interpretare a chestionarelor, comisie care trebuie să probeze calitatea procesului educațional din unitatea de învățământ.
3.2.4. Componența și organizarea CEAC
Atribuțiile CEAC (cf.art.12 din O.U.G. nr.75/12.07.2005 cu completările si modificări modificările ulterioare) sunt: coordonează aplicarea procedurilor și activităților de evaluare și asigurare a calității, aprobate de conducerea organizației furnizoare de educație, conform domeniilor si criteriilor prevăzute de lege; elaborează anual un raport de evaluare internă privind calitatea educației în organizația respectivă. Raportul este adus la cunostință tuturor beneficiarilor prin afisare sau publicare; formulează propuneri de îmbunătățire a calității educației.
Organigrana CEAC.
In vărful piramidei se regăsește directorul unității de învățământ care asigură conducerea operativă a CEAC (legea permite sa fie un coordonator desemnat de director), acesta fiind direct responsabil de de calitatea educației furnizate de unitatea de învățământ.
O comisie CEAC funcționează după un regulament:
REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A COMISIEI PENTRU EVALUAREA ȘI ASIGURAREA CALITĂȚII EDUCAȚIEI LA GRĂDINIȚA CIMBORA BARAOLT.
Validat în Consiliul de administrație din data de ……………………….
CAPITOLUL I – Dispoziții generale
Art. 1. Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității Educației (C.E.A.C.) este un organism de asigurare internă a calității educației furnizate de GRADINIȚA CIMBORA BARAOLT și înființată în baza următorului cadru legal:
Legea Nr. 87/2006 pentru aprobarea OUG Nr. 75/2005, privind asigurarea calității, Art.(11) și Art. (12);
Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin OMEDC Nr. 4925/2005;
Strategia descentralizării învățământului preuniversitar, aprobată prin Memorandum în Ședința de Guvern din 20 decembrie 2005.
Art. 2. Activității specifice C.E.A.C. i se va aloca, un spațiu destinat.
Art.3. Misiunea Comisiei este de a efectua evaluarea internă a calității serviciilor educaționale oferite în scopul de:
a atesta capacitatea fiecărei structuri furnizoare de educație de a satisface așteptările beneficiarilor și standardelor de calitate, prin activități de evaluare;
a asigura protecția educabililor și a părinților acestora, prin selectarea programelor menite să asigure informații sistematice, curente și credibile din domeniul științelor educației;
a contribui la dezvoltarea unei culturi instituționale a calității în învățământul preuniversitar;
a îmbunătăți calitatea întregii activități din grădiniță;
a asigura informarea și evaluarea gradului de satisfacție a tuturor actorilor educaționali (preșcolari, părinți, cadre didactice, corp profesoral, personal didactic și auxiliar, comunitatea locală etc.);
a revizui și optimiza politicile și strategiile educaționale la nivelul instituției de învățământ.
Art.4 . Rolul Comisiei pentru Evaluarea și Asigurarea Calității Educației:
Realizează evaluarea internă, multicriterială, a instituției de învățământ, a măsurii în care aceasta și programul său îndeplinesc standardele de calitate;
Coordonează aplicarea procedurilor și activităților de evaluare și de asigurare a calității;
Implementează sistemul de management al calității;
Elaborează Rapoarte de evaluare internă privind calitatea educației furnizate de GRADINIȚA CIMBORA BARAOPLT, pe baza standardelor;
Evaluează, analizează și propune conducerii unității de învățământ acțiuni corective continue, bazate pe selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum și pe selectarea și aplicarea standardelor de referință cele mai relevante.
Art.5. Responsabilitatea principală a Comisiei este îmbunătățirea calității educației prin stabilirea unor instrumente și mecanisme instituționale și procedurale în direcția dezvoltării capacității de elaborare, planificare și implementare a programelor de studiu, menite să satisfacă așteptările beneficiarilor.
CAPITOLUL AL II-LEA – Structură organizatorică și funcționare
Art.6. (1). Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității Educației GRADINIȚA CIMBORA BARAOLT este alcătuită din 7 membri.
(2).Conducerea operativă a Comisiei este asigurată de către directorul grădiniței.
(3).Membrii comisiei nu pot îndeplini funcția de director sau director adjunct în această instituție de învățământ.
(4). Componența Comisiei cuprinde:
un responsabil de comisie, desemnat de directorul grădiniței.
3 reprezentanți ai corpului profesoral
un reprezentant al părinților;
un reprezentant al sindicatului;
un reprezentant al Consiliului local;
Art. 7. Selecția reprezentanților corpului profesoral va respecta următoarea procedură:
Apelul către cadrele didactice din grădiniță și comunicarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească, se afișează la loc vizibil.
Cadrele didactice interesate depun o scrisoare de intenție, însoțită de Curriculum-vitae și Memoriu de activitate.
Candidații se prezintă în Consiliul profesoral.
Consiliul profesoral alege, prin vot secret, reprezentanții în Comisie.
Se comunică rezultatele.
Art. 8. (1). Durata mandatului Comisiei este de 4 ani, dar componența poate fi modificată, dacă este necesar.
(2). Încetarea calității de membru în C.E.A.C. se poate realiza în următoarele condiții:
la cerere;
în urma retragerii votului de încredere acordat de către Consiliul profesoral;
în cazul neîndeplinirii sarcinilor asumate;
prin absența nejustificată de la două ședințe consecutiv sau de la trei ședințe într-un an calendaristic;
dacă se află în imposibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile, din diverse motive, pe o perioadă mai mare de 90 de zile;
la săvârșirea oricăror fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară sau penală, cu repercusiuni asupra prestigiului unității de învățământ, IȘJ COVASNA, MECTS și/sau ARACIP, după caz.
Art. 9. Comisia se întrunește în ședință lunar, conform graficului, respectiv în ședință extraordinară, ori de câte ori este cazul.
Art. 10. În îndeplinirea atribuțiilor sale, C.E.A.C. adoptă hotărâri prin votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor prezenți. Hotărârile se fac publice.
CAPITOLUL AL III-LEA – Atribuțiile C.E.A.C.
Art. 11. Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității Educației are următoarele atribuții generale:
Realizează propriul program de activitate, care va sta la baza îndeplinirii rolului, misiunii și atribuțiilor care le revin, în baza legii și a prevederilor prezentului Regulament.
Întocmește semestrial și anual propriul Raport de activitate, pe care îl va prezenta în Consiliul profesoral și Inspectoratului Școlar Județean COVASNA, departamentul Evaluare instituțională și asigurarea calității la termenele stabilite.
Coordonează, monitorizează și evaluează aplicarea procedurilor și activităților de autoevaluare instituțională privind calitatea serviciilor educaționale furnizate de instituția de învățământ, aprobate de conducerea acesteia, conform domeniilor și criteriilor prevăzute de legislația în vigoare (conform următoarelor domenii și criterii:
Capacitatea instituțională (rezultată din organizarea internă și infrastructura disponibilă, definită prin criteriile: structuri instituționale, administrative și manageriale; baza materială; resurse umane).
Eficacitatea educațională (rezultată din mobilizarea resurselor disponibile, în scopul obținerii rezultatelor așteptate ale învățării, definită prin criteriile: conținuturile programelor de studiu; rezultatele învățării; activitatea metodică; activitatea financiară a unității)
Managementul calității, concretizat în următoarele criterii: strategii și proceduri pentru asigurarea calității; proceduri privind inițierea, monitorizarea și revizuirea periodică a programelor aplicate prin CDȘ/CDL și a activităților desfășurate; proceduri obiective și transparente de evaluare a rezultatelor învățării; baza de date, actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calității; transparența informațiilor de interes public cu privire la programele e studii și, după caz, certificate, diplome și calificări oferite; funcționalitatea structurilor de asigurare a calității, conform legii.
Elaborează anual un Raport de evaluare internă privind calitatea serviciilor educaționale furnizate de unitatea de învățământ. Raportul este adus la cunoștința beneficiarilor prin afișare/publicare și este pus la dispoziția evaluatorului extern.
Formulează propuneri de îmbunătățire a calității educației, pe care le prezintă conducerii instituției.
Aduce la îndeplinire propunerile venite din partea IȘJ COVASNA, MECTS și/sau ARACIP, privind măsurile de îmbunătățire și asigurare a calității în învățământul preuniversitar;
Cooperează cu: Inspectoratul Școlar Județean COVASNA, cu Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), cu alte agenții și organisme abilitate sau instituții similare din țară ori din străinătate, potrivit legii.
În funcție de activitățile derulate, în cadrul C.E.A.C. se pot constitui și alte echipe de lucru speciale.
Art. 12. Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității Educației are următoarele atribuții specifice:
Definește, în mod explicit, valorile, principiile și indicatorii calității.
Construiește, prin participare și dezbatere, consensul tuturor purtătorilor de interese (elevi, părinți, cadre didactice, angajatori, administrație locală, alți reprezentanți ai comunității) în privința valorilor, principiilor și indicatorilor de calitate.
Asigură respectarea, în toate procedurile curente de funcționare și dezvoltare, a valorilor, principiilor și indicatorilor conveniți.
Evaluează impactul tuturor proceselor (inclusiv și mai ales al procesului de învățământ) și al activităților desfășurate în grădiniță asupra calității oferite și raportează în fața autorităților și a comunității asupra modului în care a fost asigurată calitatea.
Propune măsuri de optimizare/creștere/dezvoltare a calității educației oferite de instituția de învățământ – la nivel conceptual, al principiilor, indicatorilor, standardelor privind calitatea, dar și a procedurilor curente care privesc funcționarea și dezvoltarea grădiniței.
Deține toate materialele informative despre sistemul de management al calității transmise în sistem și are obligația de a prelucra informația primită și de a o disemina tuturor beneficiarilor.
Art. 13. Coordonatorul Comisiei va stabili atribuțiile fiecărui membru.
Art. 14. În urma consultării membrilor comisiei, coordonatorul va stabili măsurile ce vor fi adoptate în urma constatării unor abateri sau neîndeplinirii atribuțiilor ce revin fiecăruia.
CAPITOLUL AL IV-LEA – Atribuțiile responsabilului C.E.A.C.
Art. 15 – (1) Responsabilul asigură conducerea executivă a comisiei, conducerea operativă fiind realizată de directorul unității de învățământ.
(2). În îndeplinirea atribuțiilor sale, responsabilul emite hotărâri, note de sarcini, semnează documentele, adresele, comunicările care urmăresc îndeplinirea sarcinilor de asigurare a calității. Acestea vor fi semnate/vizate și de conducerea operativă a unității de învățământ.
(3). Responsabilul C.E.A.C. are următoarele atribuții principale:
Reprezintă comisia în raporturile cu conducerea unității de învățământ, IȘJ COVASNA, MECTS, ARACIP, cu celelalte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice din țară și străinătate, cu orice instituție sau organism interesat de domeniul de activitate al comisiei, cu respectarea prevederilor legale în acest sens;
Stabilește sarcinile membrilor comisiei;
Realizează informări către conducerea unității școlare, IȘJ COVASNA, MECTS, ARACIP, privind monitorizarea, consilierea și îndrumarea la nivelul grădiniței, pe baza standardelor, standardelor de referință, precum și a standardelor proprii specifice și propun măsuri ameliorative;
Elaborează sinteze anuale ale rapoartelor de autoevaluare a unității de învățământ și ale activității desfășurate prin inspecție școlară și de evaluare instituțională de către ISJ COVASNA pe care le înaintează conducerii unității, Consiliului de administrație, Consiliului profesoral, ISJ, direcțiilor de specialitate din cadrul MECTS, cât și ARACIP;
Aprobă evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale personalului din cadrul comisiei;
Îndeplinește orice alte atribuții stabilite în sarcina sa de către conducerea unității, ISJ COVASNA,MECTS, ARACIP.
CAPITOLUL AL V-LEA – Dispoziții finale
Art. 16. Orice control sau evaluare externă a calității se va baza pe analiza raportului de evaluare internă a activității din unitatea de învățământ.
Art. 17. Prezentul regulament de organizare și funcționare poate fi modificat, completat și/sau îmbunătățit în funcție de necesitățile ivite pe parcursul activității, cu aprobarea Consiliului de Administrație al grădiniței.
Art. 18. Regulamentul va fi adus la cunoștința membrilor comisiei, cadrelor didactice, elevilor, părinților, autorităților locale, comunității și va fi afișat în loc vizibil.
În baza regulamentului CEAC, dar și a competențelor personale, sunt atribuite sarcini tuturor membrilor comisiei de către responsabilul comisiei de evaluare și asiguarare a calității.
RESPONSABILITATI
ale membrilor Comisiei si subcomisiilor CEAC
Subcomisiile C.E.A.C.: subcomisia de selectare, păstrare și verificare a materialelor și dovezilor, subcomisia de contestații, subcomisia de verificare a documentelor oficiale (cataloage, documente financiare, s.a.m.d.); subcomisia de elaborare, aplicare și interpretare a chestionarelor; subcomisia de observare a predării și învățării; subcomisia de monitorizare a activitatii comisiilor
Fiecare membru al comisiei are sarcini specifice și activități corelate:
SARCINI SI RESPONSABILITATI
3.2.5. Activitatea comisiei CEAC. Instrumentele portofoliului CEAC
După constituirea si funcționalizarea CEAC, aceasta trece la planificarea, realizarea, evaluarea si revizuirea activităților specifice de evaluare si îmbunătățire a calității. Comisia elaborează, în condordanță cu politicile unității de învățământ, procedurile care vor fi aprobate in consilul profesoral
O politică este o descriere cuprinzătoare care precizează în mod clar ce anume dorește să realizeze unitatea școlară.În timp ce politicile prezintă intenția școlii, procedurile spun ce anume face unitatea școlară pentru a-și pune în practică intenția. Instrucțiunile de lucru precizează cu exactitate în ce mod va fi implementată procedura de către membrii personalului. Cea mai simplă formă de procedură este diagrama. O procedura este un document scris care descrie modul în care urmează să se desfășoare o activitate și cine o va desfășura, este autorizată de către conducere. Toți cei care o folosesc sunt de acord cu aceasta și monitorizată prin evaluări interne ale calității. Un extars din procedura subcomisiei CEAC: Elaborarea, aplicarea si interpretarea chestionarelor
Subcomisia CEAC: Elaborarea, aplicarea si interpretarea chestionarelor
(Extras din procedură)
Se elaborează de către membrii subcomisiei chestionare care se aplica conform calendarului activităților; după aplicarea chestionarelor se elaborează un material de interpretare a rezultatelor
Membrii subcomisiei de elaborare, aplicare si interpretare a chestionarelor:
Instrucțiuni de lucru:
Membrii subcomisiei elaborează chestionarele pe baza analizei de nevoi
Chestionarele se aplica conform nevoilor personalului căruia i se solicita anumite răspunsuri
Se colectează chestionarele si se analizează
Pe baza analizei se elaborează de către responsabilul subcomisiei un raport final care sa cuprindă interpretarea rezultatelor
Monitorizarea procedurii
Se realizează de către responsabilul comisiei de calitate
Periodicitate
Conform calendarului de activități
Analiza procedurii
Se face in cazul subcomisiei si in cadrul Comisiei AC
Prezentarea activității se face si in Consiliul Profesoral
Toate documentele comisiei se păstrează într-un portofoliu:
PORTOFOLIUL COMISIEI
Documentele care fac parte din portofoliul Comisiei sunt:
Legislație
Regulamentul propriu de organizare și funcționare
Strategia de evaluare internă a calității
Manualul de calitate
Manualul de inspecție
Planul de acțiune al Comisiei (care cuprinde și Planul operațional al Comisiei)
Registrul de procese-verbale de la întâlnirile membrilor Comisiei
Dosar cu fișele de observare ale lecțiilor
Dosar cu rapoartele de autoevaluare ale cadrelor didactice
Dosar cu rapoarte: Formulare de monitorizare, Raportul de autoevaluare, Planul îmbunătățire, Raportul de inspecție, Rapoarte ale membrilor Comisiei
Dosar cu dovezi
Dosar cu statistici
Planificarea realizează încadrarea activitătii curente a organizatiei in tendintele de perspectivă ale dezvoltării acesteia, stabilind coordonatele obiectivelor de îndeplinit (formulare, termene, responsabilități,resurse). Având în vedere faptul că toți angajații unității de invățământ sunt implicați în procesul de evaluare internă activitatea CEAC trebuie să fie foarte bine organizată și planificată:
PLANIFICAREA ACTIVITATILOR PENTRU EVALUAREA SI ASIGURAREA CALITATII
.
3.3.Activitatea subcomisiei CEAC de elaborare, aplicare și interpretare a chestionarelor
În industria serviciilor, calitatea prestării este cel mai important element concurențial.
Un serviciu de calitate superioară constituie o strategie profitabilă pentru că asigură o stabilitate mai mare a prețurilor într-o competiție strânsă și pentru că împiedică prestarea greșită a multor servicii, al caror cost cu ,,represtarea” ar fi mai mare. Dacă serviciul este prestat la un nivel calitativ superior, profitul va fi pe măsură. Pe termen lung, calitatea produselor și serviciilor unei companii este cel mai important factor care influențează profitul și cea mai eficientă modalitate de a mari cifra afacerilor, ducând atât la extinderea pieței cât și la creșterea cotei de piață.
Evaluarea calității presupune în cazul serviciilor atât aprecierea rezultatului final, cât și a procesului propriu-zis de prestarea e serviciului. În acest sector, calitatea serviciului nu poate fi separată de activitatea de prestare. Fiecare angajat al unei companii de servicii contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică, vizibil sau invizibil, la perceperea pozitivă sau negativă a calității.
Consilul de administrație al grădiniței a propus în Strategia Internă de Evaluare a Calității, perioada 2010-2102 următoarea Țintă strategică: Creșterea eficacității educaționale și Abordarile strategice ale acesteia:
1. Realizarea unei unități formale grădiniță –comunitate în vederea susținerii grădiniței în ceea ce privește asigurarea unui proces educațional de calitate
2. Optimizarea activității didactice în vederea atingerii standardelor de calitate
3. Adaptări și modificări ale programelor de studiu (CDS)
Comisia CEAC a unității de invățământ a proiectat, pe baza unei microcercetări, un plan de intervenție – un proiect care are următorul obiectiv general: Motivarea și dezvoltarea interesului elevilor pentru învățare prin diversificarea ofertei de activități extracurriculare desfășurate în parteneriat cu familia și dezvoltarea relațiilor comunitare prin comunicare, încredere și sprijin reciproc și initulat ,,ALĂTURI DE FAMILIE PENTRU COPII NOȘTRI"
3.3.1 Măsurarea gradului de satisfacție al părinților cu privire la calitatea educației furnizate de Gradinița Cimbora Baraolt și dezvoltarea parteneriatului Grădiniță-Familie
Această microcercetare are în vedere conturarea unei imagini existente a relației Gradiniță – Familie și pentru că un parteneriat de succes trebuie construit pe ceea ce funcționează cel mai bine, prin identificarea punctelor tari, a intereselor și nevoilor familiilor, elevilor și conducerii școlii și să creeze strategii care să răspundă acestora. Respondentii studiului au fost părinții copiilor înscriși în grupele mijlocii de la Grădinița Cimbora Barolt.
Scopul micocercetării
Atragerea părinților, în calitate de parteneri principali, ce pot contribui la dezvoltarea colaborării dinte grădiniță și comunitatea în care ea este amplasată.
Ceea ce conduce la crearea unei grădinițe deschise prin:
Înțelegera școlii ca o parte inegrantă a comunității și ca pe o prioritate a unei dezvoltări comunitare autetice
Transformarea grădiniței într-un centru de educație, ce răspunde nevoilor comunității și beneficiază de sprijinul comunitar
Centrarea efortului partenerial asupra identificării de probleme, soluții, resurse la nivelul educației din comunitate
Obiectivele microcercetării
Identificarea noilor roluri ale grădiniței și ale părinților din perspectiva parteneriatului grădiniță – comunitate;
Descrierea factorilor care contribuie la creșterea coeziunii din cadrul parteneriatului grădiniță – familie;
Identificarea posibilelor forme de organizare a parteneriatului grădiniță – famile.
Identificarea blocajelor care pot apărea în parteneriatul grădiniță – familie;
Identificarea unor soluții de optimizare a parteneriatului grădiniță – famile
Ipotezele microcercetrii
Ipoteza nr.1. Dacă grădinița are inițiativa organizării unor forme de parteneriat relevante pentru comunitate atunci, este posibil ca diverși parteneri să se alăture activităților inițiate de către școală;
Ipoteze de lucru:
a. Parteneriatul se dezvoltă pe componentele comunității care au interes pentru copii;
b. Dacă parteneriatul grădiniță – familie există atunci, produce efecte benefice pentru ambele părți.
Ipoteza nr. 2. Dacă grădinița are acces la mai multe resurse ale comunității (umane, materiale, informaționale, tehnologice) atunci, formele de manifestare ale parteneriatului grădiniță – familie sunt mai diversificate și mai centrate pe nevoile comunității;
Ipoteze de lucru:
c. Cu cât grădinița are responsabilități mai mari în ceea ce privește propriul management cu atât dezvoltarea parteneriatului este mai posibilă;
Instrumente utilizate în microcercetare
S-au folosit următoarele metode de investigație: ancheta cu chestionar, naliza documentelor școlare produse la nivelul unitatii școlare și Discuții cu directorul gădiniței
Ancheta cu chestionar
Primul chestionar a fost aplicat părinților copiilor de la grupa mijlocie. Pentru părinți a fost elaborat un chestionar, urmărind variabile comparabile, care cumulate, pot da o imagine asupra percepției școlii și a rolurilor acesteia în comunitatea locală precum și posibilități de dezvoltare de parteneriate la nivel local. Chestionarul a fost autoaplicat și a cuprins 18 de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau:
identificarea gradului în care părinții sunt mulțumiți de educația furnizată de grădinită, privită sub aspectele capacității instituționale și eficacității educaționale;
frecvența vizitelor la școală a părinților;
identificarea persoanelor pe care părinții le contactează atunci când vin la școală;
implicarea și disponibilitatea părinților în viața școlii;
procedurile de consultare cu părinții folosite de școală (contactarea părinților, alegerea acestora în structurile reprezentative, alegerea materialelor auxiliare, a disciplinelor opționale);
percepția părinților față de colaborarea dintre școală și agenții comunitari.
Alegerea grupului
În cadrul cecercetării selective o operațiune de mare răspundere o reprezintă stabilirea lotului ce urmează a fi supus investigației. Lotul pe care s-a aplicat chestionarul a fost de 28 de părinți ai copiilor de la grupa mijlocie, selectația acestora a avut în vedere faptul că rezultaele anchetei vor constitui baza fundamentării unor schimbări în programele de educație furnizate, în oferta extrașcolară a gradiniței și în dezvoltarea relațiilor comunitare, o oportunitate pentru grădiniță, de care acești părinți vor beneficia în anul școlar următor.
Stabilirea tehnicii de anchetă
Tehnica de anchetă folosită în cadrul cercetării privind relatia familie-grădiniță, gradul de satisfacție, gradul de implicare al părinților ce au copiii la Grădinița Cimbora Baraolt este ancheta direct prin operator (față în față). Această anchetă implică prezența operatorilor pentru punerea întrebărilor și pregătirea operatorilor.
Analiza; prelucrarea și interpretarea datelor. Interpretarea chestionarului pentru părinți (ai copiilor de la grupa mijlocie)
Nr. părinți chestionați: 28
Numărul mare de chestionare completate de mămici este explicat de faptul că acestea au fost completate de mămicile care au participat la ședința cu părinții, ceea ce confirmă că tradițional mama se ocupă de educația copiilor.
Orașul Barolt este un oraș muncitoresc, importanța economică a acestei localități o constituie activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului, industria textilă și de confecții, industria producătoare de materiale de construcții, industria alimentară prin procesarea cărnii și a laptelui, agricultura, morăritul, panificația precum și transporturile, comerțul și serviciile. Astfel, se explică de ce nivelul de educație al părinților este mediu, locurile de muncă sunt calificate si necalificate.
1. Sunteți mulțumit de grădinița în care învață copilul dumneavoastră?
71,4% din cei 28 de părinți sunt mulțumiți de grădinița în care învață copii lor. Cei mai puțin mulțumiți sunt cei care doresc o ofertă educațională mai bogată si condiții materiale mai bune.
2. Îi place copilului dumneavoastră această grădiniță?
Copiii sunt încântați de grădiniță, fiind grupa pregătitoare, sunt curioși, doamna educatoare îi încurajează să vorbească, să se joace; trecerea de la program prelungit la program normal s-a realizat numai în plan fizic nu și emoțional, jocului didactic fiindu-i rezervate mai multe minute, zilnic în perioada acomodării.
3. Sunteți informat asupra progreselor școlare realizate de către copilul dumneavoastră?
Studiul de față a reliefat, 86% din cei 28 părinți sunt foarte mulțumiți, faptul că există un sistem de comunicare foarte bună între familie și grădiniță. El este reglementat și bine cunoscut de toți cei implicați în activitatea educațională din grădiniță: educatoare-preșcolari-părinți. El stabilește procedurile de comunicare grădiniță-preșcolari-părinți astfel încât informațiile să ajungă la cei interesați în timp eficient, clar și complet.
4. Sunteți informat când copilul dumneavoastră prezintă probleme de învățare și de comportament.
O familie bine informată despre actul educațional și de ceea ce se întâmplă cu copilul lor în grădiniță, ajută grădinița în a oferi un serviciu de educație cât mai de calitate. Acest sistem de comunicare conține și procedurile de obținere a feedback-ului de la beneficiari, rezultatul fiind folosit eficient în îmbunătățirea calității educației.
5. În ce măsură considerați că asigură grădinița pentru copilului dvs. (marcați cu x) :
Toți respondenții sunt mulțumiți de securitatea copiilor în grădiniță, 85,71 % dintre părinți consideră că grădinița asigură o bună pregătire teoretică și 64,28 % dintre respondenți sunt foarte mulțumiți de climatul educativ.
Părinții sunt mai puțin mulțumiți de condițiile materiale din grădiniță.
6. Precizați (cu cifre) gradul de importanță pe care-l acordați factorilor educativi din grădiniță:
Cei mai importanți factori educative din grădiniță sunt: sunt regulamentul intern și stilul didactic, la polul opus situându-se activitățile extrașcolare. Părinții percep calitatea si performanta activității educative prin prisma regulilor impuse de sistem și de educatoare. Alți factori educativi nu au fost menționați
7. Care considerați că este :
a) cel mai bun lucru din grădiniță: cadre didactice calificate, pregătirea profesională a cadrelor didactice, corectitudinea directorului grădiniței, rezultatele bune ale copiilor,
b) cel mai rău lucru din grădiniță: copiii nu au condiții pentru ora de educație fizică, copii care se deplasează la grădiniță de la distanta mai mare de 3 km.
Aceste răspunsuri întăresc faptul că o grădiniță bună este acea grădiniță în care îmbunătățirea condițiilor de învățare este însoțită întotdeauna de îmbunătățirea calității educației primite de către preșcolari.
8.Ce modalități de colaborare cu grădinița practicați?
Lipsa de timp a părinților pentru o bună comunicare cu grădinița este reliefată și de numărul mare de respondenți (67,65%) la criteriul ,,întâlnire cu toți părinții,,. De asemenea absența a părinților de la ora de consiliere a părinților este justificată de incompatibilitatea orei programată (Joi, 13-14) cu programul lor de muncă sau de activitățile gospodărești. Sunt părinți care preferă să păstreze o bună corespondență cu doamna educatoare prin intermediul telefonului – 21,42% sau prin bilețele – 3,57 %, însă aceste moduri de colaborare, de regulă, privesc problemele legate de frecvența copiilor, aspecte ale comportării acestora, ținuta, rezultatele la învățătura.
Criteriul ,,altă modalitate" arată că grădinița acordă o atenție deosebită informărilor adresate grupurilor de părinți si consultanțelor individuale destinate părinților, dar aceștia nu sunt invitați să se implice în conceperea și susținerea unor proiecte educaționale.
9. Cum considerați colaborarea dvs. cu grădinița ?
Părinții care nu au timp pentru colaborare recunosc ca relația acestora cu grădinița este nesatisfăcătoare. 50% dintre respondenți consideră ca au o foarte bună colaborare, ceea ce indică faptul că atât grădinița cât și părinții ar putea să fie mai activi suținându-și reciproc interesul ,,educația copiilor".
10. Precizați trei solicitări ale grădiniței către dumneavoastră, din acest an școlar:
Răspunsurile părinților la acest item au fost: a. alegerea cursului opțional, personalizarea sălii de clasă; b. alegerea comitetului reprezentativ al părinților, desemnarea părintelui care să ne reprezinte în consiliul de administrație; c. achiziționarea de caiete speciale/auxiliare
Părinții recunosc că, în general, participă la actul decizional privind curriculum-ul școlii (ce, cum și când să se învețe), grădinița acordându-le acest drept, dar nu se regăsesc printre răspunsuri: invitarea/ participarea acestora la activități care să le ridice nivelul pedagogic, ceea ce demonstrează că școala nu reprezintă un centru de resurse pentru părinți.
11. Care este aportul dumneavoastră personal la buna desfășurare a vieții școlare?
Nu toți părinții dispun de mijloace pentru a se implica în mod activ în activitățile grădiniței. Cei 4 părinți (14,28%) care se implică concret în viața școlii sunt membri ai comitetului de părinți pe clasă, respectiv în consiliul reprezentativ al părinților și participă la actul decizional în școală. Procentul de 35,71 face referire la părinții care au sprijinit financiar amenajarea sălii de clasă.
12. Cum apreciați activitățile extrașcolare organizate în acest an școlar? (bifați o categorie)
Activitățile la care participă părinții sunt, de regulă, cele extracurriculare (spectatori la serbări) și cele care țin de întreținerea grădiniței. Din analiza acestei întrebări reiese faptul că 14,28% dintre părinți consideră ca activitățile extrașcolare sunt formale și tot atâția părinți le consideră instructive.
3. Ce experiențe pozitive ați observat în activitatea noastră extrașcolară pe care doriți să le extindem?
La acestă întrebare părinții au dat foarte puține răspunsuri: invitarea preoților din localitate, participarea reprezentanților autorităților din localitate.
14. Faceți propuneri (altele decât cele prezentate) pentru ca școala să-și poată îmbunătăți condițiile de studiu și de viață a elevilor.
Răspunsurile respondenților au fost:
Opțional de TIC la grupa mare: 15
Opțional de limba engleza la grupa mare: 4
Materiale pentru învățarea limbilor moderne: 4
Sala de gimnastica: 16
Consilier psihologic: 3
Activități după cursuri: 4 (părinți care ar dori un program prelungit)
Excursii si vizite: 5
O parte a părinților au recomandat grădiniței ca educația oferită copiilor să fie mai pragmatică deoarece copiii nu știu ce sa facă, cu cunoștințele asimilate, în viață; sunt nemulțumiți de faptul că grădinița nu oferă servicii de consiliere psihologică ;i ca preșcolarii nu au acces la învățarea limbilor străine în condiții optime.
15. Indicați în ce măsură considerați că următorii factori contribuie la imaginea grădiniței în comunitate.
Părinții pun accentul pe pregătirea de specialitate și pedagogică a cadrelor didactice, pe rezultatele copiilor la școală (când vor fi), însă nu lasă în urmă condițiile materiale oferite de grădiniță. Niciun părinte nu a considerat ca fiind importante relațiile dintre educatoare-copii, între copii și familie. Relațiile dintre educatoare și copii constituie elementul fundamental al vieții școlare. Dacă aceste relații nu satisfac nevoile efective ale copiilor, atunci devine iluzorie îmbunătățirea programelor și metodelor.
Interesele și dorințele părinților privesc mai degrabă performanțele la probele ,,dependente,, (când vor fi la școală) și nu în aceeași măsură mediile școlare.
16. Ce așteptați de la grădiniță pentru viitorul copilului dvs.
Numeroși părinți afirmă că sunt doritori să se implice în procesul de educație al copiilor lor. 32,14 % dintre părinți solicită școlii ca educația oferită copiilor să fie mai practică, mai utilă integrării sociale, dezvoltarea abilităților de viață, preșcolarii nu au opțiuni, nu au modele.
17. Ce propuneți pentru îmbunătățirea relației grădiniță-familie
Părinții consideră că școala ar putea oferi si altceva: consultații pentru părinți pe teme educative și invitarea unor specialiști; mai multe serbări, excursii si expoziții cu lucrările copiilor;
18. Cât de important considerați că este acest mod de consultare a părinților?
Procentul de 75% indică faptul că părinții așteaptă o schimbare a modului de relaționare cu grădinița.
Analiza documentelor școlare produse la nivelul unitatii școlare
Ghid de analiză a documentelor școlare: PDI, Raport de activitate CEAC, Proiecte/Activități comune Gădiniță-Comunitate, Convenții/Contracte/Protocoale cu comunitatea
Discuții cu directorul gădiniței
Ghid de interviu pentru director:
1. Există în școala echipe mixte care includ membrii ai comunității școlare și membrii ai comunității locale?
2. Nivelul de cunoaștere a grădiniței în comunitate (cine cunoaște, ce se cunoaște, cum sunt diseminate informațiile despre școala)
3. Asigură grădinița servicii în beneficiul comunității?
4. Grădinița colaborează cu comunitatea locală în cadrul unor proiecte/activități (numar, tipuri, nr de particianti din comunitate)
Concluzii
Din analiza documentelor școlare se consatată că există forme de organizare ale relației gădiniță – familie. În ceea ce privește relația dintre familie și părinți cele mai frecvente forme de organizare a acestei relații sunt: Ședințele cu părinții; Discuții individuale între cadrele didactice și părinții; Organizarea unor întâlniri cu părinții; Implicarea sporadică a părinților în manifestări culturale ale școlii și activități recreative.
Referitor la dimensiunea formală a parteneriatului școală – familie, conform Regulamentului de Organizare și funcționare a Unităților de Invățământ Preuniversitar pe lângă dreptul părinților de a alege unitatea școlară, la nivelul grădiniței, aceștia sunt implicați în mai multe tipuri formale de organizare: Consiliul reprezentativ al părinților (nu și in Asociația Parinților); Consiliul clasei; Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității în școală; Comitetul de părinți al clasei.
Tot din analiza documentelor și discutiile cu directorul școlii am constat că părinții nu sunt vazuți ca reprezentați ai comunității, cu toate că grădinița este deschisă la comunitate; colaborarea cu părinții este văzută mai mult ca un mijloc de asigurare, creștere a resurselor disponibile și nu ca o satisfacere a unor nevoi ale parinților; părinții nu au o Asociație.
Planul de intervenție propus se sprijină pe rezultatele microcercetrării:
75 % dintre parinti considera foarte important faptul ca au fost consultati prin intemediul acestui chestionar, ceea ce le-a facilitat cunoșterea opiniilor despre școala
7,85 % dintre părinti așteaptă si alceva: consultații pentru părinți pe teme educative și invitarea unor specialiști; mai multe serbări, excursii si expoziții cu lucrările copiilor
27,58% dintre părinti considera că este necesar să se organizeze ore cu elevii la care să poată participa și aceștia
50% dintre părinți consideră că nu au nici un aport personal la buna desfășurare a vieții școlare
numai 14,28 % consideră ca activitățile extrascolare sunt instructive
actorii care contribuie la imaginea școlii si au o mai mică importanta în accepțiunea părinților sunt: relațiile cu familia, relațiile intre elevi si relațiile profesori-elevi
școala are o buna relatie decomunicare cu părintii chiar daca este mai mult de informare
Parteneriatul grădiniță – familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către școală și de care familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către grădiniță sau în parteneriat cu alte organizații/instituții. Aceste servicii pot fi: centre de consiliere, centre de sănătate, de practicare a diverselor sporturi, centre pentru supravegherea copiilor după orele de curs (after-school) care pot avea și alte servicii incluse: predarea limbilor străine, sport, miniexcursii, teatre, spectacole, vizite în diverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; Asociația Părinților etc. În cadrul programelor vizând sprijinul școlar, părinții sunt invitați să se implice în conceperea și susținerea unor proiecte școlare. Poate fi vorba despre strângerea de fonduri, de asistență directă (zugrăvire, donație de haine, reparații etc.), de însoțirea elevilor cu ocazia excursiilor, de conferințe, despre predarea unei arte sau despre oactivitate distractivă, despre organizarea de evenimente sociale sau culturale.
Grădinița ca furnizor de servicii complexe va face trecerea de la educația instituțională, cu accent pe instituție (care are un program, curriculum la care preșlcolarii trebuie să se adapteze) la grădinița centrată pe preșcolar, pe nevoile acestuia și pe ale comunității.
3. 3. 2.Analiza a activității comisiei de asigurare a calității
Al doilea chestionar, de analiză a activitații CEAC a fost aplicat tot personalului din unitate si părinților din structurile de decizie de la nivelul unității de invățămnat, respectiv administrației locale.
Interpretarea chestionarului de analiză a activității comisiei de asigurare a calității
Au fost aplicate chestionare tuturor cadrelor didactice (carte nu sunt membri CEAC) din unitate: 12 educatoare, tot personalului didactic auxiliar și nedidactic, 10 persoane, comitetului de părinți format din 10 persoane, cadre medicale: 2 persoane, factori de decizie la nivelul comunității locale: asistent social-primărie, consilier local (membru comisia de învățământ a CL Baraolt) și viceprimarul localității. Total respondenți: 36 din care 24 își desfășoară activitatea în Grădinița Baraolt. Am ales sa participe la această ancheta și cadrele medicale, asistentul social, un alt consilier local (nu acela desemnat ca membru CEAC, de către CL), comitetul părinților pe grădiniță și viceprimarul cu scopul de îmbunătăți activitatea comisiei.
Comisia CEAC este formată din 5 cadre didactice, un reprezentant al părinților și n reprezentant al Consiliului Local Baraolt.
Aveți informații privind activitatea comisiei?
Respondenții care nu cunosc activitatea comisiei sunt părinții (9), ceea ce explică faptul că raportul de autoevaluare internă nu este făcut public la nivelul comunității.
Cunoașteți cine este responsabilul acestei comisii?
De asemenea, tot părinții sunt cei care nu cunosc responsabilul CEAC și asistentul social de la primărie
Cunoașteți care sunt membrii acestei comisii?
La această întrebare, respondenții care cunosc membrii CEAC sunt numai cadrele didactice și o parte din personalul didactic auxiliar și nedidactic (secretara, contabila, îngrijitorii), 50% din numărul respondenților.
Ați primit sarcini concrete ați înțeles întotdeauna ce aveți de făcut)?
Sarcini au primit numai cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și nedidactic (chestionare), cadrele medicale, asistentul social și viceprimarul localității pentru diferite situații statistice. Concluzia este ca părinții nu sunt implicați în activitatea de evaluare internă și nici nevoia de noi servicii educaționale nu este cunoscută.
Enumerați dificultățile pe care le-ați avut în îndeplinirea sarcinilor (cel puțin 3):
Dificultățile întâmpinate: au fost multe schimbări într-un timp prea scurt, lipsa de resurse financiare, birocratizarea structurilor, părinții spun că activitățile de evaluare a calității ar trebui realizate din afara școlii, nu sunt stabilite seturi de sarcini pe grupuri țintă.
Din cei 26 de respondenți 16 au răspuns că nu au întâmpinat dificultăți în îndeplinirea sarcinilor.
Documentele pe care le-ați primit au fost clare și concise?
Toți cei 26 de respondenți au răspuns Da, ceea ce indică faptul că instrumentele de lucru ale CEAC sunt de calitate din punct de vedere al reprezentării informației, obiective în măsurare si subiective în comparare
7. Enumerați dificultățile pe care le-ați avut în întocmirea documentației solicitate (cel puțin 3):
Răspunsurile indică o organizare a comisiei de asigurare a calității și implicit preocuparea directă și explicită pentru asigurarea calității:
Cadrele medicale: nu am întâmpinat dificultăți, ne-au fost solicitate date statistice, despre starea de sănătate a populației școlare.
Cadrele didactice: prea multe chestionare; prea multe dovezi, în sensul ca fiecare activitate desfășurată trebuie însoțită de procese verbale, liste de prezență, liste de difuzare; o monitorizare paralelă, CEAC și conducerea grădiniței; lipsa consumabilelor (hârtie, toner etc), lipsa de timp (termene prea scurte).
Au răspuns cu ,,nu a fost cazul" 10 persoane, persoanele care nu au fost solicitate comisia CEAC
8. Dacă ați solicitat informații suplimentare, vi s-a răspuns la această solicitare?
Toți cei 26 de respondenți au răspuns Da, ceea ce indică faptul că monitorizarea constituie o prioritate a CEAC
9. Cunoașteți pentru câte principii de calitate se realizează evaluarea activității școlare?
Respondenții care cunosc principiile calității sunt numai cadre didactice.
10. Sunt rugați să enumerați 3 sugestii (cel puțin) pentru activitatea comisiei?
Răspunsurile au fost:
Cadrele didactice: mai puține documente, termene mai lungi, asigurarea materialelor consumabile și a unor materiale informative
Părinții: solicitarea sprijinului părinților, solicitarea sprijinului primăriei, o informare mai clară
Concluziile chestionarului au fost: că monitorizarea, constituie o prioritate a CEAC, calității educației furnizate de grădiniță este o condiție de îndeplinire a standardelor. Subcomisiei CEAC de elaborare, aplicare și interpretare a chestionarelor strânge dovezile de judecarea nivelului de realizare a szandarelor.
CONCLUZII
Oriunde am privi vedem că se promovează calitatea. Calitatea s-a transformat dintr-un factor de diferențiere pe piață într-o condiție pentru pătrunderea pe piață. Asigurarea calității(QA) vizează conținutul programelor de studiu precum și rezultatele învățării. Trebuie subliniată ideea că asigurarea calității nu garantează îmbunătățirea calității. Aceasta rămâne responsabilitatea furnizorilor de educație și formare profesională. Totuși, asigurarea calității poate oferi un sprijin substanțial acestor furnizori. Sistemele de QA trebuie să includă: obiective și standarde clare și măsurabile; norme metodologice pentru implementare, inclusiv implicarea partenerilor; resurse adecvate; metode de evaluare îmbinând auto-evaluarea cu evaluarea externă; mecanisme și proceduri de feedback pentru îmbunătățirea calității; rezultate ale evaluărilor accesibile publicului larg însă crearea infra-structurii de resurse umane și organizarea echipelor ca unități de lucru eficiente este una dintre strategiile de bază.
In urma studiului teoretic am ajuns la cateva concluzii:
Scopul principal al evaluărilor realizate la diverse niveluri îl constituie îmbunătățirea calității sistemului și a procesului de educație și formare profesională.
În această privință, pe lângă dimensiunea de diagnosticare, procesul de evaluare are și o dimensiune importantă de sprijin – fiind considerat ca principala modalitate de a identifica problemele existente și de a planifica și duce la îndeplinire măsuri de ameliorare – ceea ce se aplică atât la nivelul unităților și instituțiilor de învățământ, cât și la nivel local și național
Toate unitățile de învățământ trebuie să își evalueze anual activitatea lor privind dezvoltarea școlară, programele educaționale, activitățile curriculare și extracurriculare, calitatea procesului de predare-învățare, dezvoltarea resurselor umane, relațiile cu comunitatea și dimensiunea europeană în educația oferită
Rezultatele evaluărilor interne sunt utilizate la nivelul unității de învățământ de director și de consiliul de administrație pentru analiza calității activităților educaționale și administrativ și elaborarea deciziilor privind obiectivele politicii educaționale și dezvoltării instituționale. La nivelul autorităților locale, rezultatele sunt utilizate de consiliile locale pentru decizii privind finanțarea unităților de învățământ, iar la nivelul inspectoratelor școlare sunt utilizate pentru a elabora studii de diagnoză și prognoză, cât și pentru a elabora raportul anual privind starea învățământului la nivelul județului. Evaluările interne sunt de asemenea utilizate în scopul sprijinirii evaluărilor externe
În urma cercetării, ca urmare a metodelor aplicate, ipotezele lucrării ,,Asigurarea calității procesului educațional la școală prin intermediul standardelor calității" Aplicație la Grădinița Cimbra Barolt sunt confirmate.
Evaluarea internă a unităților de învățământ, realizată de CEAC, este menită să valideze activitatea acesteia în ansamblu, fapt dovedit
Evaluarea internă a unei instituții de învățământ într-un mediu concurențial în condițiiile producerii unor servicii pentru satisfacerea clienților poate influența calitatea educației furnizate de instituție. Prin microcercetarea ,,Măsurarea gradului de satisfacție al părinților cu privire la calitatea educației furnizate de Gradinița Cimbora Baraolt și dezvoltarea parteneriatului Grădiniță-Familie,, părinții au răspuns la intrebarea UNDE ÎNVAȚĂ COPILUL MEU?. CEAC a concluzionat motivele pentru care grădinița este selectată de către părinți, ce aștepări au părinții de la grădiniță.
Chestionarul poate fi folosit în compararea performanței grădiniței în raport cu descriptorii, „cerințele” fiecărui indicator din standardele de calitate. Mai mult părinții au indicat și modalitățile prin care se pot implica în îmbunătățirea condițiilor din școlă, chiar dacă sunt beneficiari indirecți ai furnizorului de educație.
Calitatea trebuie generată, asigurată în mod conștient și programatic. Evaluarea internă și asigurarea calității sunt două procese care se programează, nu se desfășoară sporadic, se cotrolează și se coordonează, într-un cadru legal și printr-o buă conducere operativă a comisiei CEAC. CEAC este singura comisie din unittaea de invățământ cu statut reglementat prin lege. Instituția elaborează și adoptă strategia și regulamentul de funcționare a comisiei, procedurile de evaluare sunt stabilite de CEAC și aprobate în cadrul institutiei.
Principalele obiective ale evaluării interne sunt legate de asigurarea informațiilor necesare pentru monitorizarea întregii activități a unității de învățământ și pentru evaluările externe. Evaluarea internă (autoevalurea) va determina strângerea informațiilor necesrae atât pentru judecarea schimbărilor deja realizate, cât și pentru proiectarea dezvoltării ulterioare.
Autoevaluarea de realizează pe baza standarelor de calitate și chestionarul este un instrument de bază în judecarea nivelui de realizare a unui standard. Chestionarul aplicat părinților culege informații pentru standarde conform domeniilor: capacitate instituțională, eficacitate educațională și mangementul calității..
În încheiere, este important de subliniat încă o dată faptul că este necesară opțiunea pentru o viziune transformațională asupra calității: întregul sistem de management și de asigurare evoluează împreună, influențându-se reciproc, cu nevoile și interesele beneficiarilor.
Un beneficiar educat și care participă efectiv la managementul calității va cere servicii educaționale de calitate care, la rândul lor, îl vor determina pe beneficiar să fie și mai exigent și mai implicat în managementul calității. Se asigură astfel evoluția comună și reciproc potențată a celor doi poli ai calității: ofertanții de servicii educaționale și beneficiarii acestora.
Comisia de evaluare și asigurarea a calității are un rol esențial în implementarea sistemului de management și asigurarea calității în unitîțile de învățământ. Un rol important în elaborarea organigramei CEAC și a comisiilor de lucru il are directorul unității de învățământ, care de fapt asigură conducerea operativă.
Consider că stăpînirea cunoștintelor de mangement al calității este o cheie a succesului în conducerea unei instituții de învățământ, lucrarea, prin partea practică, a venit cu o modestă contribuție la dezvoltarea competențelor mele manageriale.
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Activitatii In Unitatea de Invatamant (ID: 160163)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.