Organizarea Achizitiilor Legumelor In Intreprinderile Agroindustriale

TEMA: Organizarea achizițiilor legumelor în întreprinderile agroindustriale

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Aspecte teoretice privind organizarea activității de achiziții, si rolul ei în unitățile economice.

Conținutul și rolul activității de achizitii

Etapele organizarii si desfasurarii procesului de achizitie in intreprinderile agroindustriale

Elementele cheie luate in considerare in procesul de organizare si desfasurare a activitatii de achizitii

Capitolul II. Caracteristica conditiilor economico-financiare a intreprinderii S.A. „Fabrica de Conserve Olanesti”

2.1. Caracteristica condițiilor economico-organizatorice a S.A. ”Fabrica de Conserve Olanesti”

2.2. Caracteristică situației economico-financiare a S.A.” Fabrica de Conserve Olanesti

Capitolul III. Analiza procesului de achizitie a legumelor .” Fabrica de Conserve Olanesti”

3.1 Organizarea si desfasurarea procesului de achizitie in cadrul intreprinderii

S.A. “Fabrica de conserve Olanesti

3.2 Descierea si propunerea unor cai de ameliorare care ar maximiza eficacitatea activitatii de achizitii “Fabrica de conserve Olanesti

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Încă din timpurile epocii de piatră omenirea fiind supusă diferiților factori și în special celor naturali, pentru a supravețui, era necesar să-și asigure anumite consumuri, cum ar fi: hrană, îmbrăcăminte, adăpost, teritorii de vînare, diferite unelte de vînătoare etc. Și pînă în prezent omenirea este într-o continuă luptă pentru o viață mai prielnică, mai ușoară și nu în cele din urmă mai aprovizionată cu toate cele necesare bunăstării vieții. În goana permanentă a omenirii după bunătățile materiale, aceasta nu numai a construit diferite mașini unelte pentru producerea bunurilor materiale necesare, dar a și inventat diferite metode și mecanisme privind obținerea de profituri nu numai de la producere dar și de la corectitudinea organizării eficiente a producerii, aprovizionarea cu mărfuri, transportarea lor, etc.

Deci, la statornicirea relațiilor de piață o mare importanță o are asigurarea oportună și în volumul necesar a procesului de producere. Locul central în realizarea acestei sarcini îi revine funcției de achiziții, care este de neînlăturat în orice întreprindere.

Actualitatea chestiunilor privind organizarea și dirijarea achizițiilor în unitățile economice în ultimii ani ia avantaje și mai înalte, fapt ce se lămurește prin momentul că în condițiile economiei de piață se dezvoltă infrastructura pieței, se măresc volumele de desfacere și se acutizează competitivitatea mărfurilor în ce privește cucerirea noilor segmente de piață.

Astfel, achiziționarea reprezintă o acțiune de angajament financiar, de cumpărare a resuselor materiale sau produse, fiind o tranzacție monetară de succes.

Achiziționarea este un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale și echipament tehnic. Achiziționarea, ca o componentă a activității de aprovizionare, este precedată, de exemplu, de acțiunile de determinare a nevoilor, de stabilire a dimensiunilor acestora și a momentelor cînd sunt necesare și este urmată de negocierea condițiilor de furnizare, de aducerea efectivă a resurselor materiale.

Drept scop la elaborarea lucrării date ne-am propus de a studia procesul de organizare achizițiilor precum și de a analiza rolului și funcțiile acesteia.

Având în vedere scopul propus ținem să inaintam anumite sarcini pentru a atinge scopul propus:

evidențierea aspectelor teoretice privind activitatea de achiziții;

analiza rolului și funcțiilor specifice a activității de achiziții în cadrul unităților economice;

analiza economică financiară a întreprinderii S.A. „Fabrica de Conserve Olanesti”

analiza procesului de achiziție în cadrul întreprinderii.

Propunerea unor direcții de perfecționare a procesului de achiziție în întreprindere.

Baza informațională a tezei o constituie diferite manuale și surse de specialitate si rapoarte financiare de la S.A. „Fabrica De Conserve Olanesti”

CAPITOLUL I: Aspecte teoretice privind organizarea activității de achiziții, si rolul ei în unitățile economice.

1.1. Conținutul activității de achiziții.

În literatura de specialitate, ca și în practica economică, sunt utilizați frecvent termeni ca: achiziționare, aprovizionare, cumpărare, alimentare, etc. Acești termeni au însă o semnificație asemănătoare sau, după caz diferită. Astfel “achiziționarea” reprezintă o acțiune de angajament financiar “de cumpărare” a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzacției efectivă În raport cu achiziționarea, “aprovizionarea” are un conținut mai larg; achiziționarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale și echipamente tehnice. Achiziționarea ca o componentă a activității de aprovizionare, este precedată, de exemplu, de acțiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunilor acestora și a momentelor de satisfacere fiind urmată apoi de negocierea condițiilor de furnizare, de aducere efectivă a resurselor materiale etc.

Deci în contextual celor relatate anterior Achiziția este activitatea restrînsă de utilizare a banilor pentru mărfuri.

Achizitionarea nu constă în mod simplu în a scrie ”comenzi” și în a cere repede prin telefon cîteva procente reduceri. Rolul modern al aprovizionarii și gestiunii materialelor cere:

colaboratori calificați;

o integrare eficientă în organizarea întreprinderii;

o conducere a întreprinderii care să fie interesată de progresul intregii entitati.

„Astfel achizițiile trebuie să ofere organizației matreriale calitative de o manieră fiabilă, la cel mai scăzut cost pe termen lung practicabil”.

O achiziție profesională este orientată spre obținerea pentru toate mărfurile, servicii și echipamente-un raport bun preț/calitate pentru a economisi cheltuieli inutile. Achizițiile judicioase aduc fiecărei economii naționale în dezvoltare o contribuție determinantă pentru lupta contra risipei și pentru a exploata economic resursele. Activitatea achizitorului este necesară în special pentru inovări. Grație inovărilor creative ale pieții de aprovizionare poziția propriilor produse se întărește. Inovările creative se modifică cu rapiditate. Ele antrenează noi succese, noi progrese, noi superiorități.

Astfel obiectivele achizitiilor sunt:

Ooznxmdjm m m, m,zn cxkln Ooobo

a aproviziona organizația cu un flux constant de materiale și servicii necesare desfasurarii activitatii intreprinderii.

a asigura continuitatea aprovizionării prin întreținerea unor relații eficace cu sursele de aprovizionare;

a cumpăra cu eficiență și economie obținînd cel mai bun raport preț/calitate pentru fiecare unitate monetară cheltuita;

a gestiona stocurile astfel încît să se ofere cel mai înalt nivel de deservire posibil;

a întreține relații solide de cooperare cu alte departamente, oferind informații și consultanță pe măsura necesității, în scopul de asigura funcționarea eficace a organizației ca ansamblu;

a contribui la obținerea unei proiectări eficace a noilor produse;

a selecta cei mai buni furnizori de pe piață;

La adoptarea oricărei decizii în procesul de achiziții, trebuie avute în vedere următoarele principii:

Principiul liberei concurențe;

Principiul utilizării eficiente a fondurilor alocate;

Principiul transparenței;

Principiul tratamentului egal;

Principiul confidențialității;

Principiului asumării răspunderii;

Principiului evitării concurenței neloiale;

Principiului proporționalității.

Aplicarea acestor principii conduce la realizarea unei proceduri de atribuire a contractului de achiziție caracterizată prin: corectitudine, eficiență, accesibilitate la informații. Mentionind anterior obiectivele achizitiilor am observat ca unul foarte important este ‚selectarea celor mai viabili furnizori de pe piata” insa aceasta un achizitor califica o poate face in primul rind prin cercetarea pietii de aprovizionare.

Astfel scopul petrecerii cercetării pieților de materii prime și materiale determină concomitent și tipul pieților care necesită a fi cercetate. Acestea pot fi:

pieți spontane( satisfac la moment necesitățile de materii prime și materiale);

pieți de intermediere( pieți utilizate de furnizori);

pieți de materiale de înlocuire;

pieți noi.

Informația primită trebuie să reflecte așa categorii de piață ca: oferta, cererea, balanța de piață.

Studierea pieții de materie primă și materiale de regulă se face paralel cu fabricarea noilor produse. Unul din elementele principale în politica achizițiilor este analiza prețului materialelor necesare de achiziționat. Pentru ca adesea se propun produse la preturi inalte nejustificate astfel cei responsabili de achizitii pe baza evidentelor contabile pot determina corectitudinea pretului la un produs.

Si anume:

Deasemeni se ia în considerație și cheltuielile de transport. Se atrage atenția nu doar la distanța de transportare dar și la tipul transportului, viteza de livrare, încărcătura, metodele de ambalare, metodele de descărcare. Achizitionare are un scop unic, de a asigura efectiv îndeplinirea sarcinilor de producere.

1.2. Etapele organizarii si desfasurarii procesului de achizitie

in intreprinderile agro-industriale.

Obiectivul activității de achiziții îl constituie asigurarea disponibilității asupra factorilor de producție în cantitățile necesare, la calitatea stabilită, la termenele sau perioadele oportune și la cele mai mici prețuri, din orice sursă accesibilă și legală, astfel încât prin producție și vânzare să se asigure o poziție bună pe piață, dezvoltarea și profitul scontat.

Circuitul economic al întreprinderii

Faze

Sursa:

Schema nr.1 : Circuitul economic al întreprinderii economice

Nu toate întreprinderile acordă achizițiilor aceeași importanță. Acest lucru depinde de ponderea pe care o au cheltuielile totale efectuate pentru achiziția de materii prime și materiale în totalul cheltuielilor întreprinderii. Dar, totusi orice intreprindere are nevoie de intrari, asa icit sa-si poata asigura continuitatea procesului de producere astfel activitatea de aprovizionare este inevitabila in orice intreprindere. Insa pentru ca aceasta actiivitate sa aduca benificii intreprinderii este necesar ca sa fie bine organizata, gestionata si monitorizata fie de seful acestui departament sau chiar de catre directorul general al intreprinderii.

In general o achizitie bine organizata trebuie sa respecta urmatoarele etape:

– planificarea necesarului de materie prima;

– selectarea furnizorilor;

– negocierele cu furnizorii selectati;

– incheierea contractelor;

Planificarea necesarului de materie prima: Sarcinile de baza ale planificarii achizitiilor sunt:

Cresterea profitabilitatii si eficientii intreprinderii;

Reducerea costurilor de achizitie;

Reducerea preturilor;

Fuzionarea comenzilor;

Negocierera de acorduri mai avantajoase;

Reducerea numarului de furnizori;

Adoptatrea metodei „reprocitatii” in relatiile cu furnizorii;

Implimentarea metodelor de calitate la fiecare etapa -TQM;

Implimentarea metodei – JIT;

Orice planificare este o pregatire a procedurilor si deciiziilor ulterioare. Exista diferite planificari, intr-o intreprindere, in functie de domeniul de activitate. Acestea trebuie coordonate permanent, ele depinzind unele de altele.

Spre exemplu:

* planificarea aprovizionarii;

* planiicarea productiei;

* planificarea vinzarilor;

* planificarea personalului;

* planificarea financiara;

* planificarea investitiilor;

De regula planificarea se organizeaza in 3 etape:

un plan anual;

un plan pe termen mediu (2-3 ani);

un plan pe termen lung (3-10ani);

Orizonturile temporale ale acestora planuri, difera da ;

Planificarea necesarului de materie prima: Sarcinile de baza ale planificarii achizitiilor sunt:

Cresterea profitabilitatii si eficientii intreprinderii;

Reducerea costurilor de achizitie;

Reducerea preturilor;

Fuzionarea comenzilor;

Negocierera de acorduri mai avantajoase;

Reducerea numarului de furnizori;

Adoptatrea metodei „reprocitatii” in relatiile cu furnizorii;

Implimentarea metodelor de calitate la fiecare etapa -TQM;

Implimentarea metodei – JIT;

Orice planificare este o pregatire a procedurilor si deciiziilor ulterioare. Exista diferite planificari, intr-o intreprindere, in functie de domeniul de activitate. Acestea trebuie coordonate permanent, ele depinzind unele de altele.

Spre exemplu:

* planificarea aprovizionarii;

* planiicarea productiei;

* planificarea vinzarilor;

* planificarea personalului;

* planificarea financiara;

* planificarea investitiilor;

De regula planificarea se organizeaza in 3 etape:

un plan anual;

un plan pe termen mediu (2-3 ani);

un plan pe termen lung (3-10ani);

Orizonturile temporale ale acestora planuri, difera da la o ramura la alta si chiar intre companiile din cadrul aceleiasi ramuri. Cele trei planuri din set sint elaborate ca un asamblu, fiecare fiind corelat cu celelalte.

Planul pe termen lung este uneori considerat ca un document-scenariu. El este conceput asfel incit sa permita un control anual, executat pe o asa-numita baza „dinamica”, al faptului ca intreprinderea evolueaza conform strategiei alese. In acest plan se regasesc mai ales aspectele legate de dezvoltatrea intreprinderii.

Planul pe termen mediu este, de asemenea, elaborat anual si pe aceesi baza. Totusi acest plan este de regula mult mai cuprinzator. Principalele scopuri ale unui asemenea plan sunt:

■ elaborarea obiectivelor de intreprindere;

■ elaboarea planurilor de achizitii si de vinzari;

■ identificarea problemelor si a opurtunitatilor;

■ identificarea nevoilor de decizii privind politicile intreprinderii;

■ oferirea bazei de referinta pentru un plan anual;

Prin acest tip de abordare, diversele elemente ale planului sint integrate unele cu altele, de exemplu, vinzarile cu productia si cu aprovizionarea cu materii prime. Din acest plan sint deduse o serie de previziuni in legatura cu vinzarile, achizitiile, forta de munca si indicatorii de rezultate financiare.

Planul anual este, apoi, o confirmare a informatiilor detaliate care constituie nivelurile vinzarilor, productiei, achizitiilor si cheltuielilor de capital, indicatori conturati in planul pe termen mediu.

Planificarea achizitiilori depinde de:

1. planificarea veniturilor;

2. planificarea vinzarilor;

3. planificarea capacitatilor;

4. planificarea productiei;

Succesul unei unitati economice care se vede profitabila, oricare fiind mijloacele si obiectivele sale, depinde in mare masura, de eficienta planificarii activitatii de aprovizionare. In procesul de planificare al activitatii de aprovizionare a unitatii economice destingem urmatoarele etape:

I. planificarea programei de productie;

II. calcularea necesarului de resurse materiale;

III. cautarea surselor de acoperire a necesitatilor de aprovizionat;

IV. incheierea contractelor cu furnizorii;

V. furnizarea resurselor materiale;

Pe baza acestei planificari se stabilesc:

● bugetul vinzarilor;

● bugetul productiei;

● bugetul aprovizionarii si stocurilor;

Acest buget, denumit si bugetul costurilor materiale, formeaza baza pentru consumul de materiale al productiei. Cu stocurile initiale si cu stocurile finale planificate pentru materiale, este posibil sa se determine cantitatile de material care trebuie achizitionate si sa se calculeze costurile ce revin materialelor.

Desfasurarea activitatii unitatilor economice presupune asigurarea in conditii economice, in timp util, ritmic, in cantitatile, caliatea si sortimentatia prevazuta a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru toate destinatiile de consum, si in primul rind pentru productia de baza. Aceasta se realizeaza prin elaborarea , inca inaintea perioadei de gestiune la care se refera, a unei strategii, a unui plan si a unor programe de aprovizionare judicioase. Prin planul de aprovizionare se contureaza politica globala in asigurarea bazei materiale si cu echipamente tehnice pe o anumita perioada de timp , de regula un an; orizontul de timp poate fi si mai mare, caz in care datele de evaluare a strategiei in aprovizionarea materiala au, de aceasta data, un caracter de previziune, de evolutie probabila. Acesta reprezinta baza orientativa pentru delimitarea cadrului in care conducerea unitatii economice isi organizeaza intreaga activitate de achizitii.

In definirea continutului planului si programelor de achizitii materiale se iau in vedere „obiectivele strategice” specifice acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune care asigura indeplinirea lor.

„Obiectivul de baza” al strategiei in achizitionarea materiei prime este; asigurarea completa ci complexa a cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate si complexa a cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vinzare avantajoase, prezinta grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un cost minim”.

Acestui obiectiv de baza i se osociaza o serie de obiective derivate intre care retinem:

formarea unor stocuri minim-necesare, care asigura o viteza accelerata a mijloacelor circulante aferente;

mentinerea stocurilor afective in limitele maxime si minime estimate;

protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii si stocarii;

asigurarea unui grad de certitudine ridicat in achizitionarea materiei prime pe un orizont lung de timp.

Indeplinirea unor asemenea „obiective” necesita punerea in valoare a urmatoarelor modalitati de actiune:

-elaboarea unor planuri si programe de achizitii fundamentate pe baza de documentatie tehnica si economica de executie a produselor, lucrarilor si prestatiilor.

-analiza pietii in vederea depistarii furnizorilor cu cele mai avantajoase conditii de livrare si testarea credebilitatii acestora;

-preocuparea continua pentru organizarea si concretizarea cu preponderenta pe baza de contracte comeciale, a relatiilor de colaborare cu partenerii furnizori, incheiate pe un orizont cit mai lung de timp;

-aplicarea in procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informational simplu, operativ cu sfera extinsa de cuprindere, informatizat.

Prin aceasta baza strategica se trece la elaborarea planului si programelor de aprovizionare materiala a intreprinderilor.

Continutul final al planului de achizitii trebuie sa evidentieze o situatie reala, judicios dimensionata in ceea ce priveste volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia generala conturata de conducerea asigurarii materiale in raport cu tenditiile si mutatiile ce se inregistreaza pe piata interna si internationala de materii prime.

Continutul planului si programelor de aprovizionare a unitatilor economice se defineste prin mai multi „indicatori specifici” care, in functie de natura lor economica pot fi grupati pe doua categorii:

„indicatori” care reflecta necesitatile de consum de materii prime, materiale, combustibil, energie, lubrifianti, piese de scimb, destinate realizarii activitatii de ansamblu a unitatii economice, in primul rind a celei de baza in vederea indeplinirii obiectivilor strategice finale;

„indicatori” care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale a necesitatilor de consum.

Continutul si structura planului si programelor de aprovizionare materiala a unei unitati economnice il vom reprezenta mai jos.

TABELUL 1.

Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii, este necesara asigurarea unui „echilibru perfect si stabil” intre necesitati si resurse pe intreaga perioada de gestiune, situatie care se exprima prin urmatoarele relatii:

Npl + Ssf = Spi + ARi + Na

Orice abatere de la aceasta „egalitate” determina fie imobilizari nejustificate de resurse materiale sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie aparitia la un moment dat a lipsei de materiale – situatie care perturba desfasurarea normala a activitatii generale a unitatilor economice, realizarea obiectivelor economico – financiare la dimensiunele proiectate. Ambele „stari de fapt” genereza consecinte economice nofavorabile importante, de regula, mai accentuate pentru al doilea fenomen.

Selectarea furnizorilor – s-ar putea argumenta ca cele mai importante decizii de achizitii sunt cele care privesc selectarea surselor potrivite de aprovizionare, cu alte cuvinte daca se ia decizia corecta privind sursa de aprovizionare intr-o anumita situatie atunci cerintele companiei cumparatoare ar trebui sa fie perfect satisfacute. În aceste conditii compania ar primi în orice moment bunurile sau serviciile necesare. Și totusi, insasi simplitatea acestei afirmatii trateaza complexitatea procesului de luare a deciziilor privind sursele de aprovizionare, deoarece pentru a se ajunge la decizia corecta trebuie sa se ia în considerare numerosi factori.

Decizii eficace privind sursele de aprovizionare vor fi luate numai atunci cind vor fi analizati toti factorii relevanti și vor fi comparati acesti factori cu riscurile și oportunitatile aplicabile. Nu toate deciziile privind sursele de achizitionare vor justifica acelasi nivel inalt de atentie, dar în achizitiile majore o decizie luata printr-un proces riguros va fi intotdeauna recompensata. Achizitorii semnificativi care domina componenta a unei piete trebuie sa dedice o cantitate considerabila de timp și un important efort de reflectie asupra srtucturii optime a pietii de aprovizionare și uneori sa intreprinda masuri directe pentru noi furnizori sau pentru a sprijini concurentii mai putin importanti. Ca sa de-a rezultate adecvate procesul de definire a surselor de aprovizionare, necesita efectuarea unor cercetari de piata de aprovizionare. Aceste cercetari sunt o componenta fireasca activitatilor de achizitii. Cercetarea pietii de aprovizionare identifica ansamblul de surse curente și potentiale, care formeaza o piata de aprovizionare care investigheaza capacitatile acestora pentru gasirea “furnizorului bun”. Desi ar fi foarte greu de conceput o difinitie a unui “furnizor bun” care sa fie acceptabila pentru toata lumea, exista o serie de caracteristici care pot fi considerate ca fiind de dorit pentru un furnizor tipic, astfel urmatoarele caracteristici sunt:

Livreza la timp

Ofera calitate constanta în timp

Cere un prêt adecvat

Are un istoric de stabilitate

Ofera servicii auxiliare adecvate

Este receptiv la nevoile noastre

Isi tine cumparatorul la curent cu gradul de avansare al lucrarilor .

Majoritatea angajatilor responsabili de achizitie nu au nici o dificultate în a defini caracteristicele pe care le cer de la un furnizor, deoarece ei vad în identificarea și în selectarea surselor de aprovizionare potrivite unul din principalele lor roluri. Cu toate acestea la modul general exista un grad mai scazut de preocupare în legatura cu atributele unui “client bun” sau ale unui “comparator bun”. Atitudinea traditionala este ca achizitorul cheltuieste banii iar furnizorii ar trebui incurajati sa concureze energic intre ei pentru a fi acceptati de cumparatori.

În abordarea traditionala a procesului de luare a deciziilor privind sursele de aprovizionare, functia de achizitie a unei organizatii este implicata în:

identificarea furnizorilor care fabrica sau furnizeaza produsul sau serviciul

selectarea unei liste restrinse pornind de la furnizorii disponibili

expedierea unei solicitari de informatie catre fiecare dintre cei trei furnizori în care sa se prezinte cerintele companiei.

selectarea celui mai bun furnizor dintre cei care au remis o oferta

adresarea comenzei de achizitie furnizorului selectat prin specificarea:cantitatii, termenilor de livrare , locul livrarii, pretul și calitatea ceruta.

Atunci cind se iau deciziile respective pentru determinarea furnizorilor potentiali se utilizeaza urmatoarele criterii:

Perspectiva economica și o atitudine sanatoasa în afaceri;

Un bun istoric în ceea ce priveste aprovizionarea pietii pe care opereaza cumparatorul;

O baza financiara solida ;

O capacitate tehnica, potrivita cu instalatii moderne;

O orientare spre calitate totala;

Un management eficace din punct de vedere al costurilor;

Aprovizionare eficace, achizitie și control;

Un bun moral în rindul angajatilor;

Aranjamente logistice eficace;

O mentalitate axata pe deservirea clientului ;.

Atunci cind se colecteaza și se analizeaza informatiile privind furnizorii potentiali se iau în consideratie urmatoarele elemente:

reputatia

evaluarea

performante inregistrate

liste aprobate

publicatii periodice

surse de servicii

reprezentanti comerciali

alti achizitori

agenti

Evaluarea surselor curente și potentiale de aprovizionare este un proces care se desfasoara continuu în departamentele de achizitii. Sursele existente cu care o intreprindere lucreaza pe o baza regulata pot fi evaluate în mare parte pornind de la istoricul rezultatelor lor. Acest proces este adesea cunoscut sub denumirea de “clasament al vinzatorilor”.

Variabilele de luccru care determina alegerea unui furnizor sunt enuntate astfel: calitate, cantitate, programare în timp și prêt.

Negocierele – au loc in cadrul intilnirilor directe cu furnizorii care deasemenea sunt foarte importante și presupun o inalta pregatire. Negocierele includ mai multe etape:

1.Pregatirea;

2. Colectarea informatilor;

3. Intilnirea care include la rindul sau:

etapa introductiva

etapa discutiilor;

etapa acordului;

etapa post negociere;

În cadrul etapei date se negociaza pretul, cantitatea, calitatea și termenii de livrare. Pretul si cantitatea materiei prime nu se poate de negociat din timp pentru ca sunt niste variabile de moment, pretul se stabileste in dependent de cerere si de oferta pe piata autohtona la produsul dat iar cantitatea se negociaza in dependent de resursele financiare pe care intreprinderea le va dispune in momentul negocierii. Daca ne referim la calitate atunci furnizorii nu prea ar putea acorda certificate de conformitate si calitate pentru ca produsele se livreaza direct de pe cimp, in dependenta de situoatie si produs, doar la fabrica deja se fac analize de laborator cu scopul de depista compozitia chimica si daca cantitatea de nitrati nu depaseste norma. Cit despre termenii de livrare care se negociaza atunci acest element depinde de produsul care urmeaza a fi achizitionat pentru ca fiecare gama de produse agricole are perioada sa de maturitate. E evident faptul ca achizitii se vor face doar in aceste luni, astfel cantitatea de materie prima livrata in fiecare zi va depinde deprodusul achizitionat cit si de potentialul intreprinderii din punct de vedere cantitativ de a prelucra in 24 de ore, dearece produsele achizitionate nu se depoziteaza, ele sunt supuse direct spre prelucrare. Tot in etapa negocierilor se determina si cine va efectua transportarea cit si in ce ambalajul se va efectua livrarea si care va fi costul livrarii,

Incheierea contractelor – care urmeaza dupa etapa negocierelor și se incheie pe anumite perioade in dependenta de materialul achizitionat si de posibiliatile financiare ale intreprinderii, cu specificarea urmatorelor conditii:

– Livrarea comenzei;

– Planificarea transportului;

– Iesirea marfii din depozitul furnizorului sau de pe cimp;

– Facturarea;

– Marfa transit

– Receptia marfii;

– Verificarea facturii;

– Depistarea diferentelor;

– Achitarea pentru produsele și seviciile livrate.

Contractele se incheie cu acordul directorilor generali adica a partilor contractante unde furnizorul se obliga sa livreze cumparatorului la data cutare stipulata in contract, iar cumparatorul se obliga sa primeasca marfa in cantitatea stabilita ,in caz de refuz de a primi marfa comandata cumparatorul va achita furnizorului o amenda in valoare de 15% din valoarea marfii. In majoritatea contracelor incheiate de companie e indicat termenul de 14 zile din data semnarii prezentului acord, termen in care intreprinderea se obliga sa achite marfa.

1.3. Elementele cheie luate in consideratie in procesul de organizare si desfasurare a activitatii de achizitii.

Calitatea

Calitatea produselor sau serviciilor este intr-o masura din ce în ce mai mare vazuta ca o conditie “eliminatorie”, orice furnizor trebuind sa demonstreze ca o poate indeplini inainte de a fi meritat sa fie luat în consideratie, daca nu intelege și nu satisface constant parametrii tehnici specificati, un furnizor potential nu are nici o sansa sa obtina un contract cu o organizatie achizitoare care și-a croit filozofia profesionala în jurul necesitatii de a face afaceri numai cu vinzatori constienti de nevoile specifice ale clientilor lor și capabili sa le faca fata.

Angajatii responsabili de achizitie sunt preocupati de calitate din doua puncte de vedere, astfel:

1.Calitatea proiectarii sau a parametrilor tehnici specificati- am specificat noi materialul potrivit pentru comanda și am comunicat cerinta noastra furnizorului intr-un mod clar și lipsit de ambiguitate? Aici e vorba de calitatea legata de performanta.

2.calitatea de conformitate – a livrat Furnizorul materialul în conformitate cu parametrii specificati? De regula, raspunsul la aceasta intrebare este dat de inspectie.

Cind e vorba de inspectarea bunurilor, atentia se poate indrepta spre atribute sau variabile. Atributele sunt relative și usor de verificat, dat fiind faptului ca ele sunt fie prezente fie absente. Insa inspectia variabilelor este mult mai dificila. O varibila este ceva ce trebuie evaluat sau masurat. De cele mai multe ori ,o politica viabila din punct de vedere economic consta în a concepe teste de tip “acceptat/respins”, care sa permita evaluarea variabilelor ca atribute.

Activitatile de inspectie pot fi clasificate ca procese de control al calitatii, impreuna cu alte activitati care presupun monotorizarea în scopul de a se asigura ca defectele sunt depistate. Asigurarea calitatii poate fi deosebita de control prin aceea ca ea include toate activitatile legate de atingerea unui anumit nivel de calitate, printre care:

Proiectarea produselor, inclusive probarea și testarea lor.

Specificarea parametrilor tehnici, care trebuie sa fie clari.

Evaluarea furnizorilor, pentru a se asigura ca ei pot oferi ceea ce li se cere.

Educarea și instruirea personalului responsabil de aprovizionare.

Inspectia și testarea produselor.

Filozofia “calitatii totale” aprofundeaza aceasta preocupare și se bazeaza pe implicarea activa a tuturor celor vizati, calitatea totala în lantul de aprovizionare ar insemna ca furnizorii la fel ca și clientii, sa fie implicati în determinarea calitatii. Metoda inspectarii și evaluarii furnizorilor este inlocuita printr-un efort de grup vizind eliminarea articolelor defectuoase, accentual punindu-se mai curind pe preintimpinare decit pe depistare și corectare. În general toate oganizatiile productive opteaza pentru selectarea unur bunuri conform propriilor specificatii ale cumparatorului care are o importanta esentiala pentru achizitii în procesul de comercializare. Cind achizitioneaza bunuri ai caror parametrii sunt definiti de furnizori, vinzatorii cu amanuntul trebuie sa aleaga o marca de fabrica sau de comert, insa atunci cind fac achizitii pornind de la un caiet de sarcini, acesti vinzatori isi definesc parametrii proprii, care sunt de obicei foarte rigurosi și detailati.

În general activitatile legate de atingerea unui nivel de calitate se infaptuiesc prin aplicarea unor metode și anume:

controlul statistic de proces

specificarea parametrilor tehnici

principiile economice ale calitatii

standartizare

valuarea furnizorilor dupa calitate.

Cantitatea

Cantitatea adecvata de comanda nu coincide intotdeauna cu cantitatea necesara pentru consum. O asemenea coincidenta perfecta ar aparea în cazul unei achizitii unice și izolate, dar majoritatea achizitiilor privesc cereri de consum curente și repetitive. Pentru aceste achizitii repetitive se foloseste o intreaga serie de politici de efectuare a comenzilor.

Cantitatile necesare pot fi agregate sau divizate prin diferite modalitati, iar cantitatea comunicata departamentului de achizitie ca necesara sau ceruta în productie nu v-a fi obligatoriu, sa fie aceeasi cu cantitatea pe care departamentul de achizitii o va comanda de la furnizori.

Politicile de efectuare a comenzilor folosite de functia de achizitii sunt:

Comenzile globale care reunesc mai multe cereri de consum de dimensiuni mici;

Comenzile de rezervare a unei capacitati de productie;

Contractele periodice în care se specifica o cantitate totala pe o perioada specificata și la un prêt convenit;.

Cantitatea de comanda economica. Corect aplicata, formula CCE functioneaza intr-adevar foarte bine avind drept rezultat stocuri mai mici, comenzi mai putine și nici o reducere a gradului de deservire, justificindu-și astfel denumirea. Ea este economica în sensul ca ea reprezinta o cantitate de comanda chibzuita și eficienta, care evita costurile inutile insa aplicarea acestei metode este necesara doar în anumite situatii deoarece poate aduce consecinte nefericite.

Formula de baza:

CCE=√(2×cantitatea utilizata annual × costul comandarii) / (costul unitar × costul stocarii)

Formulele CCE nu ar trebui folosite daca rata consumului sau a cererii nu este aproximativ constanta sau daca timpul mort este lung și incert.

Principiile filosofiei de productie Just-în-time care impun urmarirea și eliminarea oricarei risipe din productie, precum și metodele de planificare și de achizitii asociate lor, au fost concepute în cea mai mare parte de catre producatorii japonezi. Ideea de baza este simpla, daca piesele fabricate în intern sunt produse exact cantitatea necesara pentru urmatoarea etapa a procesului de productie, adica “exact la timp” pentru executarea urmatoarei operatiuni, atunci stocurile de produse în curs de fabricatie sunt eliminate aproape în intregime. Metodele traditionale, cum ar fi CCE, echilibrarea unitatii-perioade și algoritmul celui mai mic cost, tind sa considere nivelurile costurilor interne legate de achizitionare și de stocare ca fiind constante și sa le foloseasca pentru a calcula cantitatile de comandat. Sistemele just-în-time nu considera nici un element ca fiind constant sau dat. S-a afirmat ca în costul comandarii erau incluse sase elemente:negociere, documentare, masuri de accelerare a livrarilor, inventariere la receptie, inspectarea la receptie și transport. Transportul și negocierea nu pot fi ocolite , dar atunci cind un sistem de tip J.I.T. functioneaza în mod adecvat, se diminuiaza nevoia de documentare, dar acclerarea livrarilor, de inventariere la receptie și de inspectare. În consecinta, costurile legate de cumparare sunt mai mici și, conform formulei cantitatile comandate devin, la rindul lor, mai mici.

Timpul

Recunoasterea faptului ca “timpul” este o variabila-cheie și necesitatea de a minimiza timpul, considerat o risipa în lantul de aprovizionare, au condus în ultimii ani la un grad mai inalt de preocupare în legatura cu timpul și cu receptivitatea. Astazi multi economisti de vaza sustin ca desi, pretul continua sa fie important, un determinat major în alegerea unui furnizor sau a unei marci de produs este “ costul timpului”. Costul timpului nu reprezinta decit costurile suplimenare pe care trebuie sa le suporte un client în perioada în care asteapta o livrare sau cauta alternative.

Asigurarea efectuarii livrarilor la timpul potrivit reprezinta un obiectiv standart al functiei achizitiilor. Daca bunurile și materialele ajung cu intirziere sau daca productia nu este executata la timpul potrivit, s-ar putea pierde vinzari, productia ar putea fi intrerupta, iar clientii nemultumiti ar putea invoca anumite clauze contractuale legate de prejudicii. Cu toate acestea, pentru a se obtine o livrare la timp, este vital sa se asigure ca departamentele utilizatoare sunt la curent cu timpii morti, aplicabili și cu orice alta informatie necesara. Insa nici masurile de acest tip nu sunt suficiente.

Functia achizitiilor detine un rol practic pe pietele de aprovizionare, convingindu-i pe furnizori sa livreze în conditiile și la momentele convenite.

Primul pas spre obtinerea unei livrari la timpul oportun consta în a lua o decizie ferma și precisa privind bunurile solicitate și momentele cind sunt ele necesare. Numai în cazuri exceptionale aceasta responsabilitate ii revin prin definitie functiei de achizitii și aprovizionare. O etapa vitala pentru obtinerea livrarii la timp consta în a se asigura ca furnizorii sunt informati și perfect constienti de faptul ca livrarea la timp este, un element important în combinatia lor de marketing. Aceasta ar insemna ca furnizorii sa stie ca achizitorul, atunci cind face o alegere intre furnizori alternativi, acorda o importanta semnificativa performantelor lor efective în ceea ce priveste livrarile. La rindul sau aceasta inseamna ca trebuie sa se tina anumite evidente .

Daca datele limita specificate în comenzile de achizitie sau în cererile de declansare a productiei sunt corecte , atunci este usor sa se masoare și sa se inregistreze reusita sau esecul furnizorului în ceea ce priveste livrarea la timp și sa se comunice furnizorului “ cit de bine se descurca” ei. De fapt experienta a aratat ca atunci cind furnizorul isi da seama ca datele limita cerute, asa cum sunt ele inscrise în comenzile de achizitie și în graficele de declansare a fabricatiei sunt exacte și atunci cind furnizorilor li se atrage atentia asupra faptului ca ori de cite ori nu vor livra la timp vor fi nevoiti sa-și justifice intirzierele și asupra faptului ca livrarea la timp conteaza foarte mult pentru viitoarele atribuiri de contracte, se obtine adesea de pina la 94% de livrari efectuate la timp.

Pretul

În continuare vom examina modul în care preturile sunt determinate atit pe termen scurt, cit și pe termen lung. În prezent orice decizie de achizitii este afectata de numerosi factori: calitate, termeni de livrare, furnizor și nu în ultimul rind pretul. Trei factori sunt luati în consideratie în majoritatea deciziilor legate de preturi:

1.Concurenta și piata.

2.Valoarea.

3.Costul de productie.

Acesti factori tind sa exercite influiente de sensuri diferite, oricare din ei putind deveni factori cheie al deciziei referitoare la pret. Un factor destul de important în ceea ce priveste obtinerea unor preturi joase este reducerea costurilor de achizitii. Aceasta se poate obtine printr-o strinsa colaborare intre beneficiar și furnizor în cadrul unui parteneriat. Prin colaborare ei pot elimina costurile suplimentare din toate verigile lantului de aprovizionare. Acest lucru poate obtinut prin masuri precum:

Reducerea numarului de furnizori de lantul de aprovizionare;

Conceperea noilor produse în colaborare furnizori

Atragerea unor furnizori receptivi.

Folosirea unor baze de date integrate

Sprijinirea furnizorilor –cheie.

De asemenea pe scara larga se aplica metoda de determinare a preturilor în baza costurilor de productie. Achizitorii ar putea insista asupra unei justificari a preturilor prin evidente contabile referitoare la costuri atunci cind anumite articole sunt fabricate conform cerintelor lor specifice.

Uneori atunci cind este greu sa se determine în prealabil costul unor lucrari se folosesc asa-numitele contracte “cost-plus”. Pretul contractual final care urmeaza a fi platit în cadrul unor asemenea aranjamente este egal cu costul efectiv generat plus un adaos a carui valoare poate fi egal cu un procent convenit din cost sau cu o suma fixa convenita conditional de anumite stimulente.

Pentru comunicarea preturilor se folosesc larg patru metode:

Se pune la dispozitie o lista de preturi.

Preturile sunt estimate și comunicate la cerere, pe baza unei liste de preturi care nu este pusa la dispozitia clientilor.

La cerere se fac estimari individuale de preturi, pe baza unor criterii special elaborate.

Se depun oferte de licitatie în plic sigilat sau propuneri de oferta.

În general exista citeva criterii pe baza carora se acorda reduceri de preturi: Promptitudinea platii;

Multi furnizori sunt pregatiti sa ofere o reducere de pret în cazul în care clientul nu-i face sa-și astepte banii.

Cantitatea;

Numerosi furnizori folosesc reducerile de preturi ca stimulente pentru a atrage clientul sa cumpere o cantitate mai mare de produs. Reducerile de acest tip pot fi foarte atractive și ar trebui intotdeauna analizate cu multa atentie

Statutul;

Reducerile de preturi pot fi oferite și în functie de statutul organizatiei cumparatoare.

Constuirea unor relatii de colaborare pe termen lung cu furnizorii care și-au confirmat competenta conteaza mult mai mult decit o ocazie unica de a obtine un pret scazut, dar aceasta nu exclude toate ofertele speciale. Modul în care ar trebui calculat pretul contractelor importante este un subiect în sine. Adesea se pun la bataie sume enorme de bani și este vorba de perioade lungi de timp, deci exista un risc important.. Intr-o perspective traditionala cumparatorul trebuie sa-și concentreze atentia asupra pretului. În prezent preturile pot fi reduse în proportii considerabile prin lucru în strinsa colaborare cu furnizorii-cheie și prin concentrare pe elimenarea costurilor inutile din toate verigile lantului de aprovizioanare.

CAPITOLUL II: Caracteristica conditiilor economico-financiare a intreprinderii S.A. „Fabrica de Conserve Olanesti”

2.1 Caracteristica conditiilor economico-organizatorice de conserve S.A. „Fabrica de conserve Olanesti”

Trecerea la economia de piață a fost și este o etapă importantă pentru toate țările ex-URSS. Acest eveniment s-a desfășurat în diferite țări la diferite nivele, unele înregistrînd o trecere rapidă altele mai anevoioasă, mai lentă. noastră este una din țările în care ,,trecerea’’ este destul de pasivă, cauza fiind faptul că acest proces nu a fost și nici nu este bazat pe relațiile economice de piață, ci tot în baza celor socialiste. Odată cu acest eveniment a avut loc crearea de noi forme organizatorico- juridice: S.A., C.A.P.C., G.T., A.G.Ț. care la momentul actual se confruntă cu o situație destul de critică și anume, “piața de desfacere’’ și concurența. În Republica Moldova s-au format patru zone agricole: de Nord, Centrală, de Sud și de Sud – Est. Deși Republica Moldova ocupă o suprafață relativ mică de 33,7 mii km2 fiecare zonă se deosebește după climă, sol, relief, presiune atmosferică, numărul de locuitori la 1 km2, numărul de întreprinderi industriale, legături de transport, ș.a. Drept studiu de caz, cît privește situația economico-financiara a unităților agro-industriale ne-a servit S.A “Fabrica de conserve Olanesti”.   S.A. "Fabrica de conserve Olanesti" si-a început activitatea în 1957 ca punct de primire si prelucrare a tomatelor. Ulterior se formeaza ca uzina, ce a fost data în exploatare în 1972, cu o productivitate de 54 mln. banci conventionale pe an. Dupa un proces îndelungat de retehnologizare, productivitatea uzinei a fost majorata pina la 76,4 mln.banci conventionale pe an.  "Fabrica de conserve Olanesti" pe tot parcursul activitatii sale a punctat pe calitate si pastrarea traditiilor. În procesul de producere se utilizeaza numai materie prima naturala, ecologic pura fara utilizarea conservantilor si emulgatorilor. 
“Fabrica de conserve Olanesti” este o întreprindere cu capital privat 100%. S.A. "Fabrica de conserve Olanesti" a devenit Societate pe Actiuni de tip deschis la 01 octombrie 1994 în cadrul Programei de stat, referitor la privatizarea in masa in Republica Moldova, contra bonuri patrimoniale. Insa odata cu destramarea Uniunii Sovietice si cu trecerea la economia de piata totusi sa demonstrat ca un astfel de complex gigant practic e imposibil de organizat si condus fara investii deasemenea gigante din parte statului, cu atit mai mult anii au trecut si utilajul de ici nu mai corespunde cerintelor de astazi, se consuma prea multe resurse, dar se capata o minima eficienta.,

Asadar activitatea intreprinderii este legitimata prin urmatoarele documente: Statutul Societatii pe Actiuni fiind inregistrat de Stat pe linga Ministerul Justitiei al Republicii Moldova cu certificatul nr. 162005133 din 18.10.1994. cu sediul juridic: raionul Stefan-Voda, satul Olanesti strada 31 august 238. Prin certificatul MD nr.0002665 din 20.12.2004 atribuit fabricei de catre Camera de Inregistrare de pe linga Departamentul Tehnologii Informationale al Republicii Moldova sa atribuit societatii numar unic de identificare de Stat cu Codul Fiscal 1003608003586 statutul societatii fiind de tip deschis. Capitalul statutar al intreprinderii constituie 15337705 lei la care detinatori sunt Depozitul National al VM 11,18 % , S.A „Nistru Olanesti” 7,99 % , S.R.L „Scorpoil-Cinci” 61,59 % si deja pe cele 19.24 % din actiuni le detin citeva persoane fizice. Operatiunile financiar-bancare pe care le efectueaza fabrica se exercita prin intermediul conturilor bancare asfel intreprinderea are un cont curent deschis in BC „MoldIncomBank” S.A filiala Causeni si unul deschis in BC „VictoriaBank” S.A filiala 3 Mun. Chisinau. Deasemenea in aceasta ordine de idei e important sa mentionam ca sursa principala de finantare a intreprinderii care sunt vitale activitatii pe care o desfasoara fabrica, sunt creditele acordate de catre aceste banci.

Daca ne referim la perioadele 2006-2008 întreprinderea producea un sortiment vast de produse asa ca: 

• mazare verde conservata;
• castraveti conservati;
• rosii conservate;
• assorti – legume conservate – castraveti, ardei, patisoni, rosii;
• tomate in suc de rosii;
• suc de tomate;
• sosuri, ketchup,adjica;
• gogosari si ardei conservati;
• pasta de tomate;
• conserve din fasole si mazare uscata; 
• pasta din mere si prune;
• compoturi din diferite fructe;
• dulceata si magiun din fructe si altele. 

Pe cind in 2009 sortimentul de marfuru a fost mai restrins din mai multe motive.

În structura sa intreprinderea include:

Sectia de producere, include:
• Doua linii de producere a mazarii verzi cu o productivitate de 25 t/schimb; 
• O linie de producere a legumelor conservate si compoturilor cu o productivitate de 5 t/schimb;
• O linie de producere a sucurilor cu miez si a pastei din fructe naturale cu o productivitate de 14 t/schimb;
• Doua linii de prelucrare a tomatelor pentru producerea pastei de tomate si a sucului de rosii cu o productivitate a cite 30 t/schimb fiecare;
• Linia de conservare aseptica a pastei de tomate si semifabricatelor din fructe 
– 5 cisterne cu capacitatea de fiecare.
• Statia de vacum pentru fierbere cu o productivitate de 800 t/zi.

• O retea autonoma de asigurare cu apa potabila, cazangerie, retea de caldura si vapori de apa, sistem de canalizare si statie de epurare a apelor si alte servicii auxiliare (serviciul transport, sectia mecanica, timplarie s.a). 
• Un terminal cu depozit de productie finita si retea de cale ferata amplasat la de la fabrica.

Daca ne referim la activitatea de prelucrare a fructelor, atunci in 2009 fabrica a colectat si a prelucrat doar prune din ele se face pasta absolut fara adaus de zahar sau alti componenti chimici dupa care ea se ambaleaza in barele de plastic si se exporta in Germania. Ceea ce tine de prelucrarea legumelor aici deja gama sortimentala achizitionata si prelucrata e mai mare astfel fabrica prelucreaza si conserveaza rosii, castraveti, si mazare verde produsele date aproximativ in intregime se comercializeaza pe piata Rusiei.

Daca ne referim la furnizorii de la care întreprinderea achiziționează materii prime atunci ei desemenea activeaza in raza raionului Stefan-Voda, decit ambalajul deja se achizitioneaza atit din Chisinau (borcane de sticla) cit si din Ungaria (ambalaj din metal pentru mazare verde). Căile de comunicare de care beneficiază întreprinderea sunt drumurile rutiere naționale și internaționale, care sunt principalul mijloc pe care se efectuează transportarea materiilor prime și a materialelor achiziționate. În tabelul de mai jos sunt analizate legăturile administrativo-economice și căile de comunicare în gospodărie :

TABELUL 2

Legăturile administrativo-economice și caracteristica căilor de

comunicare a S.A „Fabrica de Conserve Olanesti

Astazi acest complex agro-industrial specializat in prelucrarea legumelor si fructelor, mai concret sectiile de prelucrare si conservare de ici functioneaza doar 2-3 luni la o capacitate minima deoarece cum am mai spus utilajul de ici este uzat, consuma prea multe resusrse si nu mai corespunde standartelor actuale. Daca cu 25-30 ani in urma intreprinderea angaja circa 1000 muncitori atunci la moment ea angajeaza maxim 150 la sezon.

Dar totusi necatind acestor dificultati fabrica activeaza si incearca sa progreseze prin aplicarea unor noi metode de management in toate sectoarele existente la intreprindere impuse de catre Directorul General , Domnul Pogorschi Pavel care defapt mai incearca sa reinvie acest complex agro-industrial.

Dumnealui fiind capul intregii intreprinderi are un sir intreg de responsabilitati și obligatiuni de rezolvarea carora depinde în mare masura succesul entitatii.

Astfel directorul general are urmatoarele functii:

Organizarea activitatii economico-financiare;

Reprezentarea intereselor intreprinderii fata de agentii economici;

Deschiderea conturilor bancare;

Convocarea adunarilor în intreprindere;

Incheierea contractelor;

Angajarea personalului;

Pastrarea integritatii societatii;

Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare, este necesar ca în final sa se asigure derularea activitatilor de prelucrare ,conservare și desfacere a productiei finite în stricta concordanta cu necesitatea relizarii “obiectivului de baza” al intreprinderii: ”functionalitatea ei în conditii de eficienta obtinerea de profituri cit

mai mari din investitiile de capital efectuate”. Dupa alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi și functii a atributiilor și responsabilitatilor specifice respectiv a activitatilor pe care le au de realizat viitorii angajati cu precizarea raspunderilor ce le revin. În concretizarea actiunii se are în vedere incarcarea rationala cu sarcini și atributii a fiecarui post pe orice nivel ierarhic din structura organizatorica a compartimentelor. În repartizarea sarcinilor pe posturi de complexitate ale acestora sa asigure, în conditiile unei intensitati normale a muncii, folosirea integrala a timpului disponibil al fiecarui lucrator. Functionarea în economia de piata a S.A „Fabrica de conserve Olanesti” face ca aceasta sa nu-și poata permite sa accepte sa aiba angajati peste necesarul strict determinat, sa plateasca salarii celor care nu-și aduc aportul prevazut la indeplinirea obiectivelor intreprinderii. Astfel conducerea intreprinderii urmareste, analizeaza și evalueaza modul cum isi exercita atributiile de serviciu fiecare angajat datorita acestui fapt daca ne referim la rapoartele financiare pe perioada anilor 2006-2009 observam ca numarul personalului angajat sa micsorat de la 149 în 2006 la 121 în 2009. Si asta pentru ca reisind di situatia economico-financiara la intreprindere cit si de potentialul pietii autohtone de realizare a produselor agro-industriale a considerat ca un numar mare de angajati ar duce la prea mari cheltuieli.Insasi Directorul General pe linga responsabilitatile de mai sus mentionate mai e responsabil de aprovizionare si marketing. În concluzie, datorita activitatii pe care o desfasoara si a numarului de angajati personalul este divizat pe sectii. (Anexa 1)

Personalul societatii este constituit în stricta corespundere cu genurile de activitate pe care le practica, astfel fabrica dispune și de mijloacele fixe necesare pentru desfasurarea activitatilor date de producere, prelucrare si conservare.

De indata ce intreprinderea deja activeaza de 16 ani independent, administratia de aici a reusit totusi ca majoritatea mijloacelor fixe folosite în lucrarile de prelucrare, producere, ambalare care intr-adevar sunt de o valoare imensa, sa fie cit de cit reinoite achizitionindu-le și sa apartina la acest moment proprietatii private spre deosebire de primii ani de activitate cind multe din utilajele necesare activitatii de prelucrare nu functionau. Si totusi speram ca S.A. „Fabrica de Conserve Olanesti” va avea un viitor de succes datorita experientii intregului, personal angajat aici, dar mai cu seama Directorului General care administreaza intreprinderea pentru ca din start s-a pus drept scop progresul și anume prin:

angajarea unui personal cu experienta;

atragerea de investitii, fie straine, fie autohtone, ceea ce ar permite:

1) achizitionarea mijloacelor tehnice necesare moderne cu un randament înalt și cu o productivitate insemnata;

2) achizitionarea materiilor prime calitative și la preturi convenabile;

Realizare acestor obiective ar influienta si ar favoriza dezvoltarea in lant a proceselor de ici, ceea ce ar duce la micsorarea costurilor de productie, la majorarea rentabilitatii si eficientii activitatii pe care o practica fabrica ca rezultat acesti factori ar duce la majorarea profitului ceea ce inseamna insasi progres.

Caracteristica starii Economico-financiare a S.A „Fabrica de conserve Olanesti”

Pentru a efectua o caracterizare economico-financiară „Fabrica de conserve Olanesti” , este nevoie să facem apel la unele grupe de indicatori, care ne-ar permite să efectuăm această caracterizare. Printre aceștia pot fi: componența și structura veniturilor din vînzarea produselor agricole, care ne va permite să efectuăm o caracterizare a veniturilor întreprinderii și în același timp să observăm specializarea întreprinderii, indicatorii utilizării resurselor de muncă, care de asemenea ne va permite să analizăm situația întreprinderii din acest punct de vedere. Alte grupe de indicatori ar putea fi indicatorii efecienței utilizării factorilor de producție, eficiența economica și încă multe alte grupe de indicatori care ne vor permite să efectuăm o caracterizare a S.A „Fabrica de conserve Olanesti” din mai multe unghiuri de vedere. În continuare ne propunem de a analiza specializarea întreprinderii cercetînd structura și dinamica veniturilor din vînzări pe tipuri de activități și componența și structura veniturilor din vînzarea produselor finite analizînd datele din tabelele cu aceeași denumire care urmeaza:

TABELUL 3

Componența, structura și dinamica veniturilor din vînzări pe tipuri de

activități în cadrul S.A „Fabrica de conserve Olanesti” pe perioada 2006 –2009.

Conform datelor din tabelul de mai sus “Componența, structura și dinamica veniturilor din vînzări pe tipuri de activități în S.A “Fabrica de conserve Olanesti”, se constată faptul că cea mai mare pondere în structura veniturilor pe tipuri de activități în anii 2006-2009 o au veniturile din activitatea de bază a întreprinderii, adică care apare în urma vînzării produselor finite. Altor venituri precum ar fi veniturile din arenda le revin doar o parte neînsemnată din totalul veniturilor, aceasta constituind de la 0.1% pînă la 0.6%. Analizînd acest tabel, încă o dată ne dăm foarte bine seama de faptul că S.A “Fabrica de conserve Olanesti”, este o întreprindere cu o specializare în domeniul prelucrarii si conservarii, și a vînzării producției finite proprii.

Specializarea înseamnă reducerea ramurilor mici, mai puțin convinabile pentru gospodărie și mărirea volumului producției unei sau două ramuri de bază, pentru dezvoltarea cărora fabrica posedă condiții favorabile.

TABELUL 4

Analiza structurii cifrei de afaceri in dinamica .”Fabrica de conserve Olanesti”

Analizind tabelul anterior putem concluziona ca pe perioda anilor 2006-2009 veniturile din activitatea operationala ocupa cea mai mare pondere cu mici devieri pe parcursul anilor . Si anume in marime de 87-97 % sunt venituri provenite din comercializarea produselor finite, deasemenea observam clar ca fabrica nu are venituri din activitatea de investitii pe cind din cea financiara sunt, si anume incepind cu 2006 circa 2.7 % din totalul sumei de venituri si deja in 2007-2009 circa 11-12% din suma totala de afaceri.

În toate ramurile de producție a bunurilor materiale, inclusiv în industrie, oamenii produc produsele necesare cu ajutorul mijloacelor de producție care se clasifică în mijloace fixe și obiecte de muncă.

Mijloacele fixe sunt acele mijloace de muncă care participă la mai multe cicluri de producție, își păstrează forma lor naturală și materială, și își transmit valoarea lor treptat în noul produs. Conform celor menționate în cadrul S.A. „Fabrica de conserve Olanesti” sunt utilizate diferite mijloace de producție în scopul obținerii unui profit maxim cu cheltuieli minime. Pentru a analiza componența și structura mijloacelor fixe de producție cu destinație agricolă din ”Fabrica de conserve Olanesti”, vom reflecta tipurile de mijloace fixe existente.

TABELUL 5

Analiza structurii mijloacelor fixe in dinamica „Fabrica de conserve Olanesti”

Din tabelelul de mai sus e evident faptul ca pe parcursul perioadei 2006-2009 structura mijloacelor fixe sa modificat neesential, doar ca din 2008 valoarea utilajelor fata de 2006 si 2007 sa majorat cu 2% ceea ce ne demonstreaza ca in 2008 sau achizitionat careva utilaje noi necesare procesului de prelucrare. Dar, daca ne referim la strcuctura mijloacelor fixe pe un an atunci in cea mai mare proportie de 42-44% pe parcursul perioadei 2006-2009 au constituit-o utilajele si instalatiile.

Functionarea în economia de piata a S.A „Fabrica de conserve Olanesti” face ca aceasta sa nu-și poata permite sa accepte sa aiba angajati peste necesarul strict determinat, sa plateasca salarii celor care nu-și aduc aportul prevazut la indeplinirea obiectivelor intreprinderii.

Astfel o altă caracteristică a S.A. „Fabrica de conserve Olanesti”, reprezintă analiza asigurării întreprinderii cu forță de muncă, folosind în acest scop diferite tabele ce se combină, ce reflectă repartiția și structura forței de muncă după gen, calitate și alte caracteristici la nivelul fabricei. Astfel in baza datelor din tabelul ce urmează vom analiza indicatorii utilizării resurselor de muncă „Fabrica de conserve Olanesti.”

TABELUL 6

Indicatorii asigurării și utilizării resurselor de muncă la

S.A. „Fabrica de conserve Olanesti.”

Potrivit indicatorilor asigurării și utilizării resurselor de muncă „Fabrica de conserve Olanesti” deducem că resursele de muncă sunt folosite în mediu de 60%. dar, totusi e evident faptul ca in 2009 si 2008 coieficientul; de folosire a resurselor sa micsorat fata de 2007 cu 19% si respectiv cu 11% ca urmare a micsorarii numarului de zile lucrate de 1 salariat pe an. Pe cind asigurarea cu resurse de muncă vedem ca variaza de la an la an.

În ceea ce privește indicatorul “Înzestrarea forței de muncă cu mijloace fixe de producție” în dinamică s-a majorat, astfel atingând în anul 2009 nivelul de 301,85 mii lei la 1 lucrător, ceea ce contribuie la majorarea productivității muncii.

În procesul desfășurării activității întreprinderii pentru asigurarea continuității economico-financiare se obțin mijloace de la bănci sau de la alte persoane fizice și juridice, cea ce impune analiza lichidității întreprinderii. Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita la termen obligațiile sale ce decurg din procesele de aprovizionare și desfacere a mărfurilor din prestările de servicii efectuate de alte unități economice, din relațiile cu bugetul statului etc.

În dependență de gradul de lichiditate a activelor curente se disting trei tipuri de lichidități: lichiditatea generală, lichiditatea absolută, lichiditatea intermediară.

Analiza indicatorilor lichidității bilanțului contabil se efectuează după următorul tabel.

TABELUL 7

Dinamica indicatorilor lichidității în întreprinderea S.A. „Fabrica de conserve Olanesti” în perioada anilor 2006-2009.

Analizând indicatorii lichidității în dinamică putem mtrenționa că lichiditatea generală înregistrează pe intreaga perioada analizata, abateri neesentiale inregistrind o usoara crestere acesta fiind un factor pozitiv dearece incepe sa se apropie de marimile teoretice care de fapt sunt cu mult mai mari de 2-2,2. Daca ne referim la lichiditatea absolută atunci e una foarte mica ceea ce e foarte negativ, si ne demonstreaza sigur ca intreprinderea nu e in capacitate sa-si achite in perioadele corespunzatoare datoriile. Lichiditatea intermediară înregistrează o majorare nu pre esențială, care de asemenea si el este un factor pozitiv pentru întreprindere.

Deasemenea un aspect important de care in mare masura depinde eficienta economica a intregii entitati este gradul de utilizare a factorilor de producție care contribuie la dezvoltarea activității intreprinderii și la mărimea rezultatelor financiare. Sistemul indicatorilor ce prezintă eficienta utilizarii factorilor de productie include productivitatea unui muncitor, randamentul mijloacelor fixe etc. Fiecare din acești indicatori se completează reciproc, elucidând una din laturile eficienței economice a producției finite obținute la fabrica.

TABELUL 8

Analiza eficientei utlizarii factorilor de productie „ Fabrica de conserve Olanesti”

Analizind eficienta utilizarii factorilor de productie putem deduce ca pe parcursul perioadei analizate atit productivitatea anuala a unui muncitor pe an cit si pe ora si deasemenea si randamentul mijloacelor fixe au crescut din 2008 evident dupa care in 2009, iar sau micsorat putin insa totusi acesti indicatori au ramas mai mari in comparatie cu 2007. Asupra variatiei acestor indicatori au influientat urmatorii factori: majorarea veniturilor din vinzarii in 2008 si 2009 fata de 2007 , micsorarea numarului de salariati in perioadele respective in comparatie cu 2007, achizitionarea unor instalatii si utilaje incepind cu ceea ce priveste consumurile la un leu vinzari, ele sau micsorat ceea ce e un factor pozitiv si ca efect deasemenea au influientat pozitiv asupra profitului brut.

Aprecierea rezultatelor financiare obținute în perioada raportată ocupă un loc central în analiza economico-financiară a întreprinderii. Profitul perioadei de gestiune până la impozitare reprezintă suma rezultatelor din cele trei tipuri de activități și rezultatul excepțional.

Analiza și mărimea rentabilității financiare se poate obține prin:

Sporirea profitului net pe seama creșterii volumului de activitate și a sporirii rezultatelor pe fiecare tip de activitate. Realizarea acestor două obiective se bazează pe optimizarea activității în domeniile: organizări interne, gestiunii stocurilor, calităților, calității produselor și serviciilor, gestiunii comerciale etc.;

Creșterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a mijloacelor fixe și reducerea nevoii de fond de rulment (în special, prin reducerea stocurilor și a creanțelor);

Reducerea ponderii capitalului propriu angajat în totalul capitalurilor investite, cu condiția ca venitul obținut prin îndatorare să fie superior costului datoriilor. Rentabilitatea financiară constituie în perioada de gestiune principalul indicator privind performanțele întreprinderii, care depinde de justețea politicii comerciale, de eficiența capitalului angajat (rentabilitatea economică) și de politica financiară a acesteia. Abordarea sistematică a problematicii rentabilității permite poziționarea corectă a întreprinderii în segmentul strategic căruia îi aparține și, totodată, fundamentarea obiectivă a orientărilor de perspectivă.

Eficiența economică a producției agricole în întregime este determinată de nivelul de rentabilitate. În tabelul ce urmează vom prezenta calculul indicatorilor activității economico-financiare a “Fabrica de conserve Olanesti”.

TABELUL 9

Analiza rezultatelor financiare si a rentabilitatii in dinamica la

S.A “Fabrica de conserve Olanesti”

În urma analizei indicatorilor activității economico-financiare observăm că în perioada de gestiune rentabilitatea generală, economică și financiară s-au micsorat din 2007 spre 2009, ceea ce prezintă o situație negativa pentru fabrica.

Denumirea figurei

În concluzie analizind atit histograma data, cit si tabelul de mai sus, am putea afirma că fabrica doar in inregistrat cel mai inalt nivel de rentabilitate la toate tipurile de rentabilitate, in 2008 deja rentabilitatile sau micsorat esential si in 2009 chiar au inregistrat marimi negative. E o realitate foarte stranie si deosebita pentru ca conform analizei economice efectuata mai sus e evident faptul ca din 2007 spre 2009 majoritatea indicatorilor au crescut dar in final am obtinut rentabilitati negative in comparatie cu 2007.

Denumirea figurei

Astfel in continuare vom incerca sa gasim si sa argumentam cauzele care au dus la rezultatele economice negative obtinute de intreprindere in comparatie cu anii precedenti, prin prezentarea unei histograme.

denumirea fugurii

In urma acestei analize economice putem deduce urmatoarele: cu toate ca au cresut veniturile din vinzari, intreprinderea a realizat totusi o rentabilitate negativa, deoarece a inregiztrat cheltuieli imense atit necesare procesului productiv cit si in gestionarea si administrarea fabricei. Astfel, ar fi necesar ca în continuare fabrica să caute soluții cât mai eficiente de a reduce consumurile directe de materiale, comerciale si administrative care nemijlocit duc la variația costurilor de producție și respectiv la mărimea profiturilor obținute.

CAPITOLUL III: Analiza procesului de achizitie in cadrul

S.A “Fabrica de conserve Olanesti”

3.1 Organizarea si desfasurarea procesului de achizitie in cadrul intreprinderii agro-industriale S.A. “Fabrica de conserve Olanesti”

Toate organizatiile au nevoie de intrari în procesul de productie a unor bunuri și servicii provenind de la furnizor sau producatori externi. Astfel și intreprinderea “Fabrica de Conserve Olanesti” fiind un sistem deschis, se caracterizeaza printr-un flux mare de intrari și iesiri a diferitor resurse. Acest flux formeaza un circuit sub forma unui lant ce poate fi prezentat prin urmatoarea relație:

ACHIZITIONARE → DEPOZITARE → PRODUCERE → DESFACERE

Un rol important în acest lant revine sectiei de achizitie, dar este stiut faptul ca toate sectoarele coreleaza intre ele și se influienteaza reciproc.

Astfel procesul de achizitie în intreprinderea “Fabrica de Conserve Olanesti” respecta urmatoarele etape:

●Analiza necesitatilor de consum a intreprinderii și gruparea acestora;

●Evaluarea furnizorilor;

●Negocierea;

●Incheierea contractelor;

Planificarea necesitatilor de consum a intreprinderii se face de catre administratia de la fabrica dar nu inainte de a cauta si de a obtine surse de finantare aceste surse sunt creditele acordate fabricei de catre banci. Asta pentru ca odata ce intreprinderea stie concret de ce resurse financiare dispune, isi poate planifica cantitatile de produse necesare deoarece furnizorii livreaza doar cit se achita la moment. Deasemenea atunci cind se planifica cantitatile de produse cei responsabili de aceasta procedura mai apeleaza la datele de anii trecuti, cit si iau in consideratie cantitatea de produse fabricate care poate fi realizata sau care sa realizat in anul precedent. Atunci cind se fac planificari asupra materiei prime necesare de achizitionat in periodele viitoare se fac planuri pe termen scurt de regula un an deoarece nu se cunoaste concret, daca cantitatile produse anul current se vor realiza in intregime. In procesul de planificare al activitatii de aprovizionare a unitatii economice destingem urmatoarele etape:

I. planificarea programei de productie;

II. calcularea necesarului de resurse materiale;

III. cautarea surselor de acoperire a necesitatilor de aprovizionat;

Pe baza acestei planificari se stabileste:

● bugetul vinzarilor;

● bugetul productiei;

● bugetul aprovizionarii ;

Acest buget, denumit si bugetul costurilor materiale, formeaza baza pentru consumul de materiale al productiei.

CANTITATILE DE LEGUME ACHIZITIONATE DE CATRE INTREPRINDEREA S.A. “FABRICA DE CONSERVE OLANESTI” IN ANUL 2009 PE PARCURSUL PERIOADELOR JOS MENTIONATE SI DE CARE SE VA TINE CONT SI IN 2010

Lipseste denumirea tabelul

TABELUL 10

Astfel in dependenta de cantitatile de produse achizitionate anii precedenti cit si de creditele acordate de banci intreprinderea isi poate planifica cheltuielile si adopta orientativ bugetul aprovizionarii in concordanta cu bugetul productiei si bugetul vinzarilor.

Alegerea furnizorului este urmatoarea etapa în procesul de achizitie si teoretic se poate face prin doua metode, insa in cadrul fabricei analizate se foloseste doar metoda negocierilor directe, alegerea furnizorilor se face tinindu-se cont de mai multe criterii: ■Gradul de respectare a pretului de livrare;

■Gradul de respectare a timpului de livrare;

■Localizarea furnizorului;

■Reputatia generala a furnizorului;

■Increderea ;

■Serviciile oferite de furnizori;

Mai jos vom prezenta furnizorii cu care colaboreaza si lucreaza intreprinderea déjà de multi si de la care achizitioneaza cele mai mari cantitati de legume si material pentru ambalaj;

TABELUL 11

Specificarea furnizorilor S.A “Fabrica de conserve Olanesti”

Toti acesti funizori se evalueaza dupa criteiile sus mentionate insa totusi cele mai principale elemente luate în consideratie la semnarea contractelor de achizitie sunt pretul, calitatea și termenii de livrare.

Negocierele au loc in cadrul intilnirilor directe cu furnizorii care deasemenea sunt foarte importante și presupun o inalta pregatire. Negocierele includ mai multe etape:

1.Pregatirea si Colectarea informatilor;

2. Intilnirea care include la rindul sau:

etapa introductiva

etapa discutiilor;

etapa acordului;

etapa post negociere;

Faza de prenegociere cuprinde toate activitatile de pregatire si organizare a negocierii, astfel directorul general insasi fiind responsabil de achizitii culege si prelucreaza informatii necesare despre partenerii prezenti si potentiali cit si a situatiei financiare a acestora, garantiile ce le pot oferi pentru o buna demarare a tranzactiei pentru ca adesea fabrica se limiteaza in achizitionarea unui tip de produs doar de la un singur furnizor.

În cadrul fazei de negociere deja se negociaza pretul, cantitatea, calitatea și termenii de livrare. Pretul si cantitatea materiei prime nu se poate de negociat din timp in mod concret pentru ca sunt niste variabile de moment, pretul se stabileste in dependent de cerere si de oferta pe piata autohtona la produsul dat iar cantitatea se negociaza in dependent de resursele financiare pe care intreprinderea le va dispune in momentul negocierii. Daca ne referim la calitate atunci furnizorii nu prea ar putea acorda certificate de conformitate si calitate pentru ca produsele se livreaza direct de pe cimp, doar decit la fabrica deja se fac analize de laborator cu scopul de a depista compozitia chimica si daca cantitatea de nitrati nu depaseste norma. Cu toate ca in momentul negocierilor responsabilii de achizitii de la “Fabrica de conserve Olanesti” isi expun unele cerinte fata de dimensiunile castravetilor care se marineaza, asa incit sa nu fie de dimensiuni mari cit si destul de maturi, deasemenea si la rosii sunt cerinte asa incit sa poata fi incluse in borcane cu toate ca rosiile se calibreaza pe loc asa incit o parte se prelucreaza pentru pastele de tomate, iar o parte se marineaza in borcane. Cit despre termenii de livrare care se negociaza atunci acest element depinde de produsul care urmeaza a fi achizitionat pentru ca fiecare gama de produse agricole are perioada sa de maturitate asa dar in luna iunie se achizitioneaza doar mazare verde, in iulie castraveti si in iulie-august, rosii. E evident faptul ca achizitiile se vor face doar in aceste luni astfel cantitatea de materie prima livrata in fiecare zi va depinde de produsul achizitionat cit si de potentialul intreprinderii din punct de vedere cantitativ de a prelucra in 24 de ore, dearece produsele achizitionate nu se depoziteaza, ele sunt supuse direct prelucrarii. Tot in etapa negocierilor se determina si cine va efectua transportarea cit si in ce ambalaj se va efectua livrarea si care va fi costul livrarii, cu toate ca in momentul incheierii contractelor se mai revine asupra acestor elemente.

Incheierea contractelor care urmeaza dupa faza negocierelor și se incheie pe anumite perioade in dependenta de materialul achizitionat si de posibiliatile financiare ale intreprinderii, cu specificarea urmatorelor conditii:

― Livrarea comenzei;

― Planificarea transportului;

― Iesirea marfii din depozitul furnizorului sau de pe cimp;

― Facturarea;

― Marfa transit;

― Receptia marfii;

― Verificarea facturii;

― Depistarea diferentelor;

― Achitarea pentru produsele și seviciile livrate.

Contractele se incheie cu acordul directorilor generali si deasemenea e o etapa destul de complicate as incit continutul contractului cuprinde : obiectul contractului, cantitatile , tipurile, dimensiunile , cit si conditiile de calitate. Inainte de a semna un contract directorul general al fabricei impreuna cu furnizorul formuleaza obiectul contractului asa incit sa inlature orice posibilitate de intelegere gresita.

O alta clauza e pretul pentru fiecare element, pretul se inscrie in contract doar pe unitate de produs adica pe kg , insa contractul mai prevede cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se va achita si reucerile de pret daca furnizorul le acorda achizitorului. Astfel clauzele contractului mereu prevad obligatia vinzatorului de a livra si pe cea a fabricei de a o prelua si plati marfa.

Adesea in cazul S.A. “ Fabricei de conserve olanesti” atunci cind se semneaza contractele ambalarea produselor ca sa fie mai usor transportate revine furnizorului cu exceptia cazurilor cind materia prima se livreaza neambalate .

In ceea ce priveste prevederea termenului de livrare in contract se va indica o data aproximativa dearece cum am mai mentionat inceperea livrarii produselor va depinde de perioada de maturitate a fiecarei culturi, cit priveste plata pentru produsele livrate atunci in contract se mentioneaza locul efectuarii platii, termenul de decontare a facturii cit si garantiile oferite de fabrica.

In majoritatea contracelor incheiate de fabrica e indicat termenul de 14 zile din data semnarii prezentului acord, termen in care S.A. “Fabrica de Conserve Olanesti” se obliga sa achite marfa. Contractul se consideră încheiat la data semnării acestuia de către părți și intră în vigoare din momentul înregistrării lui în modul stabilit de legislație.

Contractul, de obicei se întocmește în două exemplare, unul la cumpărător altul la vînzător. Contractul este întărit juridic, astfel în caz de abatere de la normele stabilite partea care avut de suferit are dreptul de a cere despagubiri. Contractul este format din cîteva părți:

în prima parte de obicei se indică obiectul contractului (prestarea servicilor sau vînzarea de bunuri materile);

partea a II- include obligația părților participante la actul de vînzare-cumpărare.

în a III-a parte se indică responsabilitățile care o să survină în caz de ne îndeplinire adecvată a obligațiilor asumate, astfel părțile poartă raspundere în conformitate cu legislația Republicii Moldova;

în partea a VI-a se indică termenul de plată, acesta de obicei are loc prin transfer bancar.

In unele contracte se mai indică și așa numita forța majoră, aceasta înseamnă că nici una dintre părțile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/și de executarea în mod necorespunzător – total sau parțial – a oricărei obligații care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației respective a fost cauzata de forța majoră, așa cum este definita de lege;

Achitarea are loc prin transfer prin conturi bancare, numai în cazurile cind au loc tranzactii, în valori mai mici decit o mie de lei se achita cu mijloace banesti din caserie

Asadar reisind din cele mentionate mai sus in concluzie as putea spune ca anume domeniul de activitate al intreprinderii cit si ajezarea geografica in Republica Moldova influentiaza fovorabil asupra activitatii de achizitii de ici de la intreprindere intrucit costul de achizitie datorita acestor factori e unul mic. Pentru ca furnizorii cu care colaboreaza fabrica, se afla aproape de intreprindere si transportarea materiei prime nu genereaza costuri inalte un alt moment e ca acest furnizori isi cultiva produsele sale in apropierea riului Nistru ceea ce permite obtinerea unor cantitati inalte de legume la ha si respectiv de ici si pretul de realizare fabricei e unul nu prea mare. Fabrica la rindul ei achizitionind produsele agricole nu le depoziteaza dar direct pleaca spre prelucrare astfel intreprinderea nu suporta cheltuieli in plus privind depozitarea si intretinerea acestor produse in depozit.

3.2 Descierea si propunerea unor cai de ameliorare care ar maximiza eficacitatea activitatii de achizitii “Fabrica de conserve Olanesti”

În prezent toate intreprinderele de succes considera ca achizitiile sunt o activitate de importanta strategica esentiala cu toate acestea nu toate entitatile economice sunt de parerea ca achizitiile reprezinta o functie care ar fi cea mai bine executata de un department specializat. Am putea spune insa ca majoritatea societatilor cu raspundere limitata sau societati pe actiuni mari, fac apel la serviciile unei echipe devotate de specialisti în achizitie. Totusi pentru ca procesul de achizitie sa se desfasoare continuu și anume sa se pastreze furnizorii principali care din punct de vedere al pretului , calitatii, terminilor de livrare satisfac interesele fabricei de conserve este nevoie ca sa se respecte doua tipuri de relatii și anume:”Relatia tranzactionala” și “Relatia de reprocitate” spre care ar fi necesar sa pretinda cel ce e responsabil de achizitii. Adesea Directorul General al fabricei D-nul Pogorschi Pavel care cum am mai spus e responsabil si de aprovizionare realiziaza relatii doar tranzactionale cu furnizorii sai fara a tine cont insa si de o relatie de reprocitate astfel ca rezultat odata ce intre fabrica si furnizorii domina doar o astfel de relatie:

BANI

MARFA

Si fabrica realizeaza doar tranzactii de tipul bani – marfa fara o colaborare si parteneriat in final ea se alege cu costuri ridicate asupra produselor achizitionate si ajunge in asemenea situatie pe care o vom reflecta mai jos :

Astazi marile companii atit autohtone cit și foarte multe din strainatate sunt mult mai preocupate de alegerea unor furnizori implicati în selectarea unor metode de colaborare , de parteneriat si de perfectionare continua a procesului de achizitie astfel si administratia de la fabrica ar trebui sa tina mult cont si de a doua relatie cea de REPROCITATE.

Sursa:

Astfel tinind cont si respectind si aceasta relatie de reprocitate , intre fabrica si furnizor se va crea un parteneriat adecvat cu furnizorii și o colaborare strinsa și de ceva timp cu acestia, astfel preturile vor putea fi reduse prin elimenarea costurilor inutile din lantul de aprovizionare. Deci daca furnizorul și achizitorul colaboreaza în strinsa legatura pot elimena costurile adaugatoare și reduce preturile care de fapt ar duce la majorarea profiturilor intreprinderii S.A. “Fabrica de Conserve Olanesti” . Aceasta practica de colaborare intre achizitori și furnizori pe care ar fi capabila intreprinderea analizata sa o aplice în practica o putem reda în felul urmator:

Reducerea costurilor inutile cu 15 – 20%

Astazi numeroase intreprinderii recunosc faptul ca isi cheltuiesc o parte mai mare din venituri pe plan extern și o parte mai mica pentru acoperirea unor costuri interne de tipul salariilor și cheltuielilor de regie. O data cu cresterea ponderii cheltuielilor externe cresc și responsabilitatile functiei de achizitii și aprovizionare. Asfel departamentul responsabil de aprovizionare trebuie sa lucreze în strinsa colaborare cu furnizorii. Prin colaborare ei pot elimina costurile adaugatoare din toate verigile lantului de achizitie cu circa 15- 20 % asa cum am mentionat mai sus, si anume, acest lucru poate fi obtinut prin masuri pe care le-am prezentat mai sus schematic, precum:

Reducere numarului de furnizori din lantul de achizitie;

Conceperea noilor produse în colaborare cu furnizorii;

Atragerea unor furnizori cu potential și receptivi;

Folosirea unor baze de date integrate;

Sprijinirea celor mai solicitati furnizori;

Fara nici o indoiala, pentru unele intreprinderi mici mai cu seama cele ce tin de agricultura aprovizionarea cu materie prima și materiale este mai putin importanta decit pentru altele. Cu toate acestea dat fiind faptului S.A. “Fabrica de Conserve Olanesti” isi cheltuieste aproximativ, jumatate din venituri pe materii prime, materiale și servicii functia de achizitii este semnificativa intreprinderii.

Bazindune pe careva date reale colectate din rapoartele financiare a intreprinderii S.A. “Fabrica de Conserve Olanesti” pe perioada anului 2009 vom demonstra semnificatia reducerilor costurilor inutile din lantul de aprovizionare sau a economiilor facute de intreprindere în marime de 5% pe seama cheltuielilor sale pentru materia prima achizitionata.

Intreprinderea analizata pentru anul avut venit din vinzari de 13482573 lei. Pe baza acestei cifre de afaceri intreprinderea a obtinut un profit de 2116713 lei în valoare absoluta și de 15.6% în valoare relativ, astfel:

13482573 lei din vinzari ––––––––––––––––––-100%

2116713 lei profit –––––––––––––––––––––15.6%

La achizitionarea materiei prime sa cheltuit 50% din totalul cheltuielilor astfel avem 5682930, asfel o economie de 5% din cheltuielile pentru materiale va constitui 284146,5 lei deci rezulta un profit total de 2400859,5 lei. În cazul în care, daca rata profitului ar ramiine 15,6% insa fara a se obtine economii din cheltuielile legate de achizitionarea materiei prime ar fi necesar sa se mareasca cifra de afaceri cu 1907552 lei în marime absoluta și cu 14,2% în marime relativa. Astfel, o economie de 5% din cheltuielile materiale intr-o fabrica data poate echivala cu o crestere a cifrei de afaceri cu 14,2%. Aceasta demonstratie nu inseamna insa ca nu ar trebui ca administratia intreprinderii S.A. “Fabrica de Conserve Olanesti” cit și intregul personal sa fie preocupat și de obiectivul cresterii cifrei de afaceri.

Daca totusi analizam sau descriem metode cu scopul de a reduce costurile inutile care sunt legate și de preturile inalte în procesul de achizitie adesea nejustificate de furnizori, in asfel de conditii persoanele responsabile la intreprindere de achizitii ar putea folosi metoda de determinare a preturilor pe baza costurilor de productie. Achizitorii de aici ar putea insista asupra unei justificari a preturilor prin evidente contabile referitoare la costuri atunci cind anumite articole sunt fabricate conform cerintelor specifice. Asadar:

Concluzii și propuneri

Orice activitate socială, are drept scop atingerea unor obiective cu o eficiență economică ridicată. În economia de piață eficiența de piață are o deosebită semnificație. Libera inițiativă și concurență determină ca întreprinderile care nu se impun prin calitate, competitivitate și eficiențe superioare să devină falimentare.

Toate intreprinderile mari trebuie sa aiba un department specializat în domeniul achizitiilor fiindca rolul acestui department e unul foarte important intr-o unitate economica. Acesta am demonstrat-o chiar în lucrare de sus și în analizele economice pe care le-am efectuat asupra intreprinderii, pentru ca orice decizie corecta luata de persoanele responsabile de achizitie poate direct influienta succesul intregii companii. Și anume concretizam ca daca procesul de aprovizionare are loc intr-un mod corect adica se achizitioneaza materie prima ieftina, calitativa și la timp, atunci intreprinderea va inregistra cheltuieli totale mai mici și produse finite mai calitative.

Deci, la statornicirea relațiilor de piață o mare importanță are asigurarea oportună și în volumul necesar a procesului de producere. Locul central în realizarea acestei sarcini îi revine funcției de achiziții, care este de neînlăturat în orice întreprindere.

În urma analizei efectuate asupra acestei teze, care se bazează pe date concrete privind activitatea a S.A “Fabrica de conserve Olanesti” din r-nul Stefan-Voda, sat. Oloanesti, putem face următoarele concluzii:

activitatea de achiziții a materiilor prime și a ambalajului cit si a caruiva utilaj este una din cea mai importantă activitate din lanțul logistic .

amplasarea favorabilă a întreprinderii, condițiile climaterice, cît și infrastructura, sunt niște condiții prielnice pentru desfășurarea activității economice a acestei întreprinderi;

S.A “Fabrica de conserve Olanesti” este o întreprindere agro-industriala care se ocupă cu prelucrarea legumelor si fructelor si producerea conservelor.

conform politicii sale de achiziții, întreprinderea organizează procesul de achiziție a materiilor prime și a materialelor nacesare și își alege furnizorii prin metoda ducerii negocierilor directe cu agenții economici care propun spre vînzare propriile lor produse;

făcînd o analiză a capitolului II, facem concluzia că activitatea economică a S.A “Fabrica de conserve Olanesti” este una nu prea eficienta in 2009 asa incit intreprinderea a realizat doar pierderi mari din cauza cheltuielilor imense.

Dar cum în condițiile economiei de piață a Republicii Moldova nu există întreprindere perfectă, la fel si S.A “Fabrica de conserve Olanesti” are puncte slabe astfel in rezolvarea lor propunem și unele recomandări.

Printre acestea putem enumera:

întreprinderea nu dispune la momentul actual de o persoană sau de un grup specializat pentru efectuarea achizițiilor si a desfacerii productiei finite.

necesita investitii colosale in modernizarea utilajului de prelucrare si conservare.

deasemenea si depozitele de pastrare a produselor finite necesita reparatii moderne.

În scopul ameliorării stării întreprinderii din toate punctele de vedere propun următoarele recomandări:

efectuarea achizițiilor și selectarea furnizorilor de materie primă și materiale prin metoda “tenderului”, în scopul economisirii timpului și stabilirii unor relații de lungă durată cu furnizorii;

instituirea unei echipe specializate în organizarea și desfășurarea achizițiilor de materii prime și materiale;

atragerea investitiilor straine prin aducerea unor argumente reale ca intr-adevar intreprinderea are o ajezare geografica foarte favorabila , sunt surse de munca ieftine, materie prima si are conditii favorabile de a progresa.

dat fiind faptul că munca în contabilitate este preponderent manuală avem o sitauție că se comit multe greșeli, găsirea cărora și corectarea lor presupune cheltuirea unui volum mare de timp și nervi, care ar putea fi evitate în cazul automatizării gestiunii cu anumite programe ca de exemplu contabilitate, ceea ce de fapt este și recomandat pentru întreprinderea noastră. De asemenea se mai recomandă pentru S.A “Fabrica de conserve Olanesti”ca să aplice metode noi de calculare a costului de producție și căutarea căilor noi de reducere a acestuia.

ar fi foarte binevenit ca personalul din întreprindere să fie trimis regulat sau măcar ocazional la perfecționare în cadrul diferitor treninguri, conferințe și cursuri pentru a deprinde îndemnări de utilizare a tehnicii de achiziții și de producere contemporane.

Ar fi foarte bine daca si tot personalul angajat aici la fabrica, sa contribuie la economisirea materiei prime achizitionate cit si la folosirea ei calitativa.

În caz că aceste propuneri vor căpăta o formă practică la întreprindere, măcar parțial, atunci la sigur fabrica va avea numai de cîștigat, atît din punct de vedere organizatoric cît și din punct de vedere economic.

Bibliografie

Albert J. Gasser, “Achiziția – sursa a profitului”, AMA, Chișinău, 2000;

Peter Baily, David Farmer, David Jessop, David Jones, “Principiile și Managementul achizițiilor”, ARC, ……………..2004;

Constantin Gaindric, Luarea decizilor, Știința 1998 …………….;

Ala Cotelnic, “Managementul activității de producție”, Evrica 2003;

Corneliu Russu “Management”, Expert, 1996;

Albert J.Gasser, “Achiziție 2000, Practică și Management” București 2001;

Internet, Google. Alegerea furnizorilor;

Rapoartele financiare privind activitatea S.A “Fabrica de conserve Olanesti” pe anii 2006, 2007; 2008; 2009.

Legea cu privire

11.Gheorghe Basanu, Mihai Pricop, Vlad Gluvacov , Managementul aprovizionarii și desfacerii;

12.Aurel Brinza , Marketing, Aprovizionare, Desfacere.

13. www.fabrica conserve olanesti.md

Surse mai trebuie de adaugat

La cap. I nu sau facut trimiteri la sursele bibliografice (2-3 pe fiecare pag.)

Bibliografie

Albert J. Gasser, “Achiziția – sursa a profitului”, AMA, Chișinău, 2000;

Peter Baily, David Farmer, David Jessop, David Jones, “Principiile și Managementul achizițiilor”, ARC, ……………..2004;

Constantin Gaindric, Luarea decizilor, Știința 1998 …………….;

Ala Cotelnic, “Managementul activității de producție”, Evrica 2003;

Corneliu Russu “Management”, Expert, 1996;

Albert J.Gasser, “Achiziție 2000, Practică și Management” București 2001;

Internet, Google. Alegerea furnizorilor;

Rapoartele financiare privind activitatea S.A “Fabrica de conserve Olanesti” pe anii 2006, 2007; 2008; 2009.

Legea cu privire

11.Gheorghe Basanu, Mihai Pricop, Vlad Gluvacov , Managementul aprovizionarii și desfacerii;

12.Aurel Brinza , Marketing, Aprovizionare, Desfacere.

13. www.fabrica conserve olanesti.md

Surse mai trebuie de adaugat

La cap. I nu sau facut trimiteri la sursele bibliografice (2-3 pe fiecare pag.)