ORGANIZA ȚIA ȚĂ RILOR EXPORTATOARE DE PETROL (ORGANIZATION OF THE PETROLEUM EXPORTING COUNTRIES) Conduc ător știin țific: Prof. univ. doctor Gheorghe… [622311]

UNIVERSITATEA BABE Ș – BOLYAI

FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

CATEDRA DE ECONOMIE POLITIC Ă

REZUMAT TEZ Ă DE DOCTORAT :
ORGANIZA ȚIA ȚĂ RILOR EXPORTATOARE DE PETROL
(ORGANIZATION OF THE PETROLEUM EXPORTING
COUNTRIES)

Conduc ător știin țific:
Prof. univ. doctor Gheorghe Ciobanu

Doctorand: [anonimizat]

2011

Cuprinsul lucr ării (f ără subcapitole)

Introducere

Capitolul 1. Exploatarea petrolului și comer țul interna țional cu petrol anterior
cre ării OPEC
1.1. Importan ța petrolului pentru economia mondial ă
1.2. Perioada de pân ă la primul r ăzboi mondial. Formarea companiilor petroliere
1.3. De la sfâr șitul primului r ăzboi mondial pân ă la formarea OPEC

Capitolul 2. Crearea OPEC. Șocurile petroliere din 1973/1974 și 1979/1980
2.1. Crearea OPEC
2.2. Șocurile petroliere din 1973/1974 și 1979/1980

Capitolul 3. OPEC pe pia ța contemporan ă a petrolului
3.1. Pia ța mondial ă a petrolului – caracterizare general ă
3.2. OPEC – cel mai important furnizor de pe pia ța mondial ă a petrolului
3.3. Provoc ările la adresa OPEC

Capitolul 4. Viitorul OPEC
4.1. Viitorul petrolului ca surs ă de energie a economiei mondiale
4.2. Jocurile geopolitice din regiunea Golfului Per sic
4.3. Influen ța factorilor analiza ți asupra viitorului OPEC

Capitolul 5. Pre țul petrolului
5.1. Formarea pre țului petrolului
5.2. Factorii care influen țeaz ă pre țul petrolului. Studiu de caz: pre țul petrolului în
2008
5.3. Efectele cre șterii pre țului petrolului asupra economiei mondiale

Concluzii generale

Bibliografie selectiv ă

Cuvinte cheie: Organiza ția Ță rilor Exportatoare de Petrol, cartel, resurse
energetice, hidrocarburi, petrol, resurs ă strategic ă, r ăzboi, Agen ția Interna țional ă
pentru Energie, eficien ță energetic ă, resurse regenerabile, ță ri exportatoare de petrol,
ță ri importatoare de petrol, companii petroliere, oli gopol, pre țul petrolului, tranzac ții
futures, șocuri petroliere, stocuri strategice, geopolitic ă.

Introducere
Motiva ție. Teza de Doctorat „Organiza ția Ță rilor Exportatoare de Petrol” este
rezultatul unei curiozit ăț i intelectuale și al unei provoc ări.
Curiozitatea intelectual ă s-a format și dezvoltat în cadrul nivelurilor anterioare
de studii: Licen ță în Tranzac ții Economice Interna ționale – Facultatea de Știin țe
Economice și Gestiunea Afacerilor și Masterat în Managementul Rela țiilor
Interna ționale – Institutul de Istorie, ambele în cadrul Un iversit ăț ii Babe ș-Bolyai din
Cluj-Napoca.
No țiunile dobândite în cadrul celor dou ă niveluri de studii ne-au f ăcut s ă ne
apropiem de teoria realist ă a rela țiilor interna ționale, al c ărei precept fundamental este
că statele sunt motivate în ac țiunile lor în primul rând de interese de putere și
securitate și mai pu țin de idealuri.
Poate c ă în niciun alt domeniu nu se manifest ă mai pregnant teoria realist ă a
rela țiilor interna ționale decât în domeniul resurselor, dintre care ce le energetice de țin
un rol enorm. Securitatea energetic ă a devenit o component ă esen țial ă a securit ăț ii
na ționale și a interesului na țional, iar competi ția pentru resurse de energie confer ă,
al ături de cea din alte domenii, o dimensiune economic ă deosebit de important ă
rela țiilor interna ționale.
Mergând de la general c ătre particular, petrolul este cea mai important ă surs ă
de energie a economiei mondiale, iar actorul aflat în permanen ță în centrul aten ției pe
pia ța global ă a petrolului este Organiza ția Ță rilor Exportatoare de Petrol, cunoscut ă
dup ă acronimul OPEC, de la denumirea sa în limba englez ă, Organization of the
Petroleum Exporting Countries.
Pe baza acestor considera ții de principiu, ne-am dorit s ă întreprindem o
cercetare conform normelor universitare asupra rolu lui, locului și importan ței OPEC
pe pia ța global ă a petrolului, și deci în economia global ă.

În ceea ce prive ște cea de-a doua component ă a motiva ției, provocarea,
aceasta a ap ărut în zilele imediat urm ătoare admiterii la Doctorat, în încercarea de a
alege între dou ă sau trei posibile teme de cercetare, printre care și OPEC. La o prim ă
căutare de surse bibliografice, am constatat c ă bibliografia în limba român ă referitoare
la OPEC fie se g ăse ște cu relativ ă dificultate, fie este „diluat ă” în cadrul mai larg al
problemelor globale contemporane, economice și politice. Astfel c ă am sim țit
provocarea de a oferi o lucrare dedicat ă Organiza ției Ță rilor Expoartatoare de Petrol,
pentru a contribui în m ăsura posibilit ăț ilor la îmbog ăț irea bibliografiei în limba
român ă referitoare la acest subiect. Nu avem îns ă nici pe departe preten ția c ă, prin
demersul nostru, am deschis un drum sau am reu șit s ă realiz ăm o cercetare
exhaustiv ă.
Metodologie. Sub aspect metodologic, am abordat tema de cercetar e din trei
unghiuri, din trei perspective, care se întrep ătrund și se completeaz ă reciproc pe
parcursul lucr ării. Acestea sunt perspectiva economic ă, perspectiva istoric ă și
perspectiva geopolitic ă.
Perspectiva economic ă este cea mai consistent ă dintre cele trei și se bazeaz ă
pe prezentarea și analiza de date referitoare la rezervele de petro l, produc ție, consum,
pre țuri, la datele economice fundamentale ale ță rilor membre OPEC, precum și la
implica țiile macro-economice ale evolu ției pre țului petrolului.
Structur ă. Din punct de vedere structural, ne-am organizat mu nca în cinci
capitole.
Capitolul 1 scruteaz ă perioada cuprins ă între anul 1857 (începutul industriei
petroliere moderne) și 1960, anul fond ării OPEC.
Capitolul 2 este dedicat primilor 20 de ani de existen ță ai OPEC, 1960 – 1980.
Capitolul 3 cuprinde perioada 1980-2010
În capitolul 4 vom încerca s ă intuim coordonatele pe care va evolua viitorul
OPEC.
Capitolul 5 este un capitol special, care analizeaz ă problematica pre țului
petrolului, cu un studiu de caz asupra turbulentulu i an 2008.

Capitolul 1. Exploatarea petrolului și comer țul interna țional cu petrol
anterior cre ării OPEC
Prima țar ă intrat ă în statisticile interna ționale ca produc ător de petrol este
România, cu o produc ție de 257 de tone în anul 1857, realizat ă în localitatea Râfov,
lâng ă Ploie ști. Doi ani mai târziu, în Statele Unite ale Americ ii (SUA) s-a descoperit
petrol în ora șul Titusville din statul Pennsylvania.
În deceniile urm ătoare, s-au realizat descoperiri de z ăcăminte de petrol în alte
zone ale lumii: Rusia (1870); Indonezia (sfâr șitul secolului XIX), Mexic (începutul
secolului XX), Venezuela (1920).
La început, petrolul a fost folosit pentru iluminat , înlocuind uleiul ob ținut din
gr ăsime de balen ă. Dup ă introducerea iluminatului electric, petrolul și-a g ăsit o nou ă
menire, aceea de a da na ștere mi șcării, odat ă cu inventarea automobilului. Ulterior,
utiliz ările petrolului s-au diversificat, pe m ăsura dezvolt ării petrochimiei.
De aceast ă perioad ă se leag ă infiin țarea marilor societ ăț i petroliere. Prima
mare companie petrolier ă și una din primele companii multina ționale din lume a fost
Standard Oil. Compania a fost fondat ă în 1870 în SUA și dup ă ce a “cucerit” pia ța
american ă și-a extins opera țiunile în Europa, China și Africa de Sud. Intrat ă sub
inciden ța Legii americane anti-trust, a fost dizolvat ă în 1911 în mai multe societ ăț i.
Dou ă dintre cele mai mari companii petroliere din lume de ast ăzi, ExxonMobil și
Chevron, î și au originea în Standard Oil.
La sfâr șitul secolului XIX, a fost fondat ă Royal Dutch Shell, unul din cei mai
puternici concuren ți ai Standard Oil. Compania s-a format prin fuziune a dintre firma
olandez ă Royal Dutch Petroleum și cea britanic ă Shell Transport and Trading
Company. Royal Dutch Shell a concurat Standard Oil pe pie țele din India și China și
fost unul din cei mai importan ți investitori str ăini în industria petrolier ă din România,
Rusia, Venezuela și Mexic.
O alt ă companie important ă a fost Anglo-Pesian Oil Company, fondat ă dup ă
primul r ăzboi mondial pentru a exploata petrolul recent desc operit în Iran. Compania
a devenit unul dintre cei mai importan ți furnizori de petrol pentru pia ța european ă,
dobândind și concesiuni petroliere în America de Sud. Ulterior a fost denumit ă British
Petroleum, iar ast ăzi numele s ău este BP.
Un reper important în aceast ă perioad ă îl reprezint ă Primul R ăzboi Mondial.
Acesta a fost primul mare conflict purtat cu mijloa ce de lupt ă mecanizate, motorizate,
a c ăror deplasare în teatrele de opera țiuni a fost asigurat ă de petrol. Statele care au

avut acces la resurse de petrol au avut un avantaj strategic esen țial în acest conflict.
Petrolul a dobândit astfel odat ă cu Primul R ăzboi Mondial o importan ță strategic ă,
dup ă ce anterior de ținea o importan ță în principal economic ă și comercial ă.
Asigurarea accesului la resurse de petrol a devenit un punct esen țial în strategiile de
politic ă extern ă ale puterilor mari și mici, iar petrolul va de ține dup ă aceast ă perioad ă
un rol din ce în ce mai important în calculele geop olitice ale guvernelor.
În primele decenii ale secolului XX, s-au descoperi t importante z ăcăminte de
petrol în Orientul Mijlociu. În Iran (1901), Irak ( 1921), Kuweit și Arabia Saudit ă
(1938) s-au realizat importante descoperiri de c ătre companiile petroliere occidentale,
Orientul Mijlociu dovedindu-se cel mai important de pozit de resurse petrolifere de pe
Glob. În acest fel, centrul de greutate al industri ei petroliere s-a mutat din emisfera
vestic ă (SUA, America Latin ă) în emisfera estic ă (Orientul Mijlociu).
Companiile petroliere au dobândit concesiuni pentru exploatarea petrolului în
ță rile din Orientul Mijlociu, fiind sprijinite la niv el diplomatic și politic de guvernele
din ță rile lor de origine.
Ță rile de țin ătoare de resurse se aflau îns ă din punct de vedere politic în
situa ția de colonii sau în componen ța unor imperii. Astfel c ă posibilit ăț ile lor de a
valorifica avantajele de ținerii de resurse de petrol erau limitate de slabel e capacit ăț i
administrative și politice, situa ție care a permis companiilor petroliere occidentale și
statelor comsumatoare de petrol s ă beneficieze de importante avantaje strategice în
negocierile privind exploatarea petrolului.
Pia ța interna țional ă a petrolului pân ă în anii `60 ai secolului XX a fost a șadar o
pia ță în care societ ăț ile petroliere și ță rile consumatoare au fost juc ătorii principali,
statele de țin ătoare și produc ătoare de petrol de ținând un rol mai degrab ă pasiv.

Capitolul 2. Crearea OPEC. Șocurile petroliere din 1973/1974 și 1979/1980
Fondarea OPEC a fost rezultatul unui context favor izant, marcat de
evenimente cu ac țiune de ansamblu și cu ac țiune punctual ă.
Situa ția de ansamblu a pie ței interna ționale a petrolului a fost marcat ă de
crea șterea sus ținut ă a cererii de petrol de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial,
concomitent cu mutarea centrului de greutate al pro duc ției de petrol din emisfera
vestic ă în Orientul Mijlociu. Cre șterea cererii în SUA și nevoia foarte mare de energie
pentru reconstruc ția economiilor r ăvăș ite de r ăzboi ale Europei (ajutat ă, printre altele,

de planul Marshall) și Japoniei au f ăcut ca cererea pentru petrolul din Orientul
Mijlociu s ă creasc ă în ritm sus ținut.
Sub aspectul ac țiunii punctuale, sunt de re ținut trei evenimente: na ționalizarea
petrolului iranian, criza Suezului și reducerile de pre țuri operate de companiile
petroliere.
În Iran, petrolul era exploatat în baza unui acord de concesiune încheiat între
guvern și compania Anglo-Iranian Oil Company – AIOC (actua la British Petroleum),
în care pachetul majoritar de ac țiuni era de ținut de guvernul de la Londra.
Comparativ cu profiturile AIOC, care de ținea monopolul exploat ării
petrolului, veniturile încasate de statul iranian s ub form ă de redeven țe erau mici.
Acesta a fost motivul principal care a determinat g uvenrul de la Teheran s ă solicite
modific ări ale acordurilor de concesiune, în sensul cre șterii redeven țelor pl ătite de
compania britanic ă. Pozi țiile de negociere fiind imposibil de armonizat, dup ă trei ani
de discu ții continue, guvernul a na ționalizat industria de petrol, în mai 1951.
La initiativa Guvernului britanic, petrolul iranian a fost supus unui boicot
interna țional, la care au luat parte și companiile americane prezente în Orientul
Mijlociu. Cu sprijinul SUA, britanicii au reu șit în anul 1954 schimbarea guvernului
iranian.
De și na ționalizarea petrolului a e șuat, în anul 1957 Parlamentul iranian a votat
legea petrolului, care prevedea c ă subsolul este proprietate a statului și c ă orice
contract de concesiune va fi încheiat pe principiul împ ărțirii în propor ții egale a
beneficiilor, atât din activitatea de produc ție cât și din comercializarea petrolului.
Canalul de Suez a fost na ționalizat de Egipt în anul 1956, ac țiune care a
provocat reac ția armat ă a Angliei, Fran ței și Israelului. Conflictul a cauzat blocarea
traficului prin canal, iar vasele care aduceau petr ol în Europa a trebuit s ă fie dirijate pe
la Capul Bunei Speran țe, ceea ce a provocat ruperea ritmului de aprovizio nare. Statele
europene au fost nevoite s ă ra ționalizeze timp de câteva s ăpt ămâni consumul și s ă
apeleze la rezervele americane de petrol.
Criza Suezului este un moment important deoarece a fost pentru prima dat ă
când un eveniment petrecut în afara unei ță ri produc ătoare de petrol a determinat
coalizarea statelor arabe exportatoare. S-a înregis trat primul embargo asupra
petrolului destinat Angliei și Fran ței.
Ceea ce a constribuit îns ă decisiv la coalizarea statelor exportatoare de pet rol
au fost reducerile operate în pre țul petrolului de c ătre marile companii petroliere

începând cu anul 1947. For țate de existen ța unei oferte mai mari decât cererea și
confruntând-se cu o competi ție din ce în ce mai intens ă din partea URSS și a unor
companii independente mai mici, marile societ ăț i petroliere au redus pre țul de vânzare
a petrolului de la 2,22 dolari pe baril în 1947 la 1,78 de dolari pe baril în 1960, cu un
minim de 1,60 dolari pe baril înregistrat în anul 1 953. În acest fel, veniturile ță rilor
exportatoare de petrol au avut de suferit.
Aceste succesiuni de evenimente au determinat ideea convoc ării a unui
congres al mini ștrilor petrolului din ță rile exportatoare de petrol. Congresul s-a
desf ăș urat la Bagdad în septembrie 1960, iar rezultatul s ău a fost înfiin țarea
Organiza ției Ță rilor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Membrii fondatori ai OPEC sunt Arabia Saudit ă, Iran, Irak, Kuweit și
Venezuela. Ulterior, la Organiza ție au aderat alte state: Qatar (1961), Libia (1962) ,
Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Niger ia (1971), Ecuador (1973) și
Angola (2007). Aceste dou ăsprezece ță ri sunt membrii actuali ai OPEC.
Organiza ția este condus ă de Conferin ța Ministerial ă, la care particip ă mini ștrii
petrolului din ță rile membre. La aceste întâlniri se stabile ște, printre altele, pre țul
petrolului oferit de OPEC. Organul executiv al OPEC este Secretariatul, condus de un
Secretar General desemnat de Conferin ță . Alte organe și organisme ale OPEC sunt
Consiliul Guvernatorilor, Comisia Economic ă, Fondul OPEC pentru Dezvoltare
Interna țional ă, fiecare cu atribu ții specifice prev ăzute în Statutul Oragniza ției.
Dac ă în primii zece ani de existen ță singura realizare major ă a OPEC a fost
împiedicarea unor noi reduceri în pre țul petrolului, deceniul 1970 – 1980 a reprezentat
perioada de glorie absolut ă a Organiza ției. Acesta a fost deceniul primelor șocuri
petroliere.
Profitând de un context favorabil reprezentat de cr e șterea cererii globale de
petrol, declinul produc ției de petrol a SUA, cre șterea ponderii OPEC în oferta global ă
și declan șarea la 7 octombrie 1973 a celui de-al patrulea r ăzboi arabo – israelian,
statele OPEC au reu șit s ă impun ă cre șteri continue ale pre țului petrolului. În acest
scop, ță rile arabe membre ale Organiza ției au recurs la impunerea unui embargou
asupra livr ărilor de petrol c ătre ță rile importatoare occidentale care sprijineau Israe lul.
Izbucnirea r ăzboiului, cu atmosfera de incertitudine inerent ă, embargoul impus
de ță rile arabe și lipsa unor alternative de aprovizionare (având în vedere c ă Statele
Unite și al ți produc ători din afara OPEC func ționau la capacitate deplin ă) au cauzat o
criz ă energetic ă în ță rile consumatoare. OPEC a reu șit asfel s ă impun ă un pre ț al

petrolului de 5,12 dolari/baril în octombrie 1973 și de 11,65 dolari/baril în ianuarie
1974, fa ță de nivelul de 2,18 dolari/baril înregistrat în feb ruarie 1971. Pre țul de 11,65
dolari pe baril a devenit efectiv în ianuarie 1974 și marcheaz ă primul șoc petrolier .
Pe parcursul deceniului opt al secolului trecut, de precierea dolarului, moneda
în care se vinde petrolul, a determinat ță rile OPEC s ă urm ăreasc ă constant cre șterea
pre țului petrolului. În decembrie 1978, pre țul proiectat pentru sfâr șitul anului 1979 a
fost de 13,54 dolari/baril. Încerc ările lor au primit un ajutor semnificativ în anii 1 979
și 1980, odat ă cu declan șarea Revolu ției Islamice în Iran și respectiv cu începutul
războiului dintre Irak și Iran.
Revolu ția iranian ă a redus exporturile de petrol ale ță rii la un nivel aproape de
zero, echivalentul unei pierderi de 3,5 milioane de barili pe zi pentru pia ța petrolier ă
interna țional ă. Grevele de la exploat ările de petrol au cauzat un declin al produc ției
zilnice de la 5 milioane de barili, în septembrie 1 978, la 100.000 de barili, în
decembrie acela și an.
Profitând de criz ă și de raportul cerere-ofert ă favorabil ca urmare a reducerii
exporturilor iraniene, în cadrul Conferin ței de la Geneva din martie 1979, membrii
OPEC au amendat precedentul pre ț stabilit pentru sfâr șitul lui 1979 și au fixat o nou ă
cota ție, de 14,55 dolari/baril, în vigoare de la 1 april ie 1979.
Între timp, pia ța mondial ă a c ăzut într-o dezordine total ă. În ciuda cre șterii de
către Arabia Saudit ă a produc ției zilnice cu 2 milioane de barili pentru a compen sa
reducerea exporturilor Iranului, pre țul spot a ajuns la 40 dolari/baril. În iunie 1979, pe
fondul incertitudinilor legate de situa ția din Iran și de efectele acesteia asupra ță rilor
din Golf, pre țul OPEC a fost ridicat la 18 dolari/baril.
Pe 22 septembrie 1980, Irakul a atacat Iranul, decl an șând un r ăzboi care avea
să dureze pân ă în anul 1988. Confrunt ările armate au cauzat distrugeri la capacit ăț ile
de produc ție și transport ale petrolului, ceea ce a avut ca efect imediat o reducere
brusc ă a produc ției cu aproape 4 milioane de barili pe zi (15% din produc ția zilnic ă a
OPEC și 8% din produc ția de petrol din afara lumii comuniste). În decemb rie 1980,
pre țul oficial al OPEC a fost stabilit la 32 dolari, pe ntru ca în octombrie 1981, ță rile
membre s ă adopte un pre ț de 34 dolari/baril.
Succesiunea de evenimente din 1979 și 1980 marcheaz ă al doilea șoc
petrolier .
Sintetic, evolu ția pre țului petrolului în perioada celor dou ă șocuri petroliere
este eviden țiat ă în graficul urm ător.

Graficul 2.2. Pretul petrolului produs de OPEC
in perioda socurilor petroliere – dolari/baril
0510 15 20 25 30 35 40
Pret 2.18 2.36 2.90 5.12 11.65 12.70 13.30 14.55 18.00 24.00 32.00 34.00 feb.-71 ian.-72 iul.-73 oct.-73 ian.-74 ian.-76 iul.-76 ap r.-79 iun.-79 dec.-79 dec.-80 oct.-81

Fenomenele șocurilor petroliere, dincolo de semnifica ția lor economic ă de
șocuri asupra ofertei, î și merit ă pe deplin denumirea. Pân ă în anul 1973, în psihologia
consumatorului occidental petrolul era o marf ă abundent ă și ieftin ă. Dintr-o dat ă îns ă,
prin embargoul impus de ță rile arabe membre ale OPEC, petrolul nu mai era nic i
abundent și nici ieftin.
Șocurile petroliere au avut efecte semnificative asu pra economiei mondiale. O
prezentare succint ă acestor efecte urm ăre ște impactul pe care l-a avut cre șterea
pre țului petrolului asupra statelor membre OPEC și asupra țărilor importatoare de
petrol.
În ceea ce prive ște statele membre OPEC , efectele directe ale șocurilor
petroliere s-au concretizat în cre șterea veniturilor din exporturile de petrol și, pe baza
acestor venituri, în cre șterea rezervelor valutare. Prezent ăm aceste dou ă efecte în
tabelele urm ătoare.

Tabelul 2.2. Veniturile membrilor OPEC din exportul de petrol- în milioane de
dolari (dac ă nu este specificat altfel)
Țara Venituri din exportul de petrol
1973 1979
Algeria 987,7 7.000
Arabia Saudit ă 4.340 19.651
Emiratele Arabe Unite 900 11.500
Ecuador 128,8 800
Gabon (anul 1974) 172,7 900
Indonezia (miliarde rupii) 303,9 7.200
Iran 21.443,4 20.500
Irak 1.840 19.200
Kuweit (milioane dinari kuweitieni) 506 11.735,4
Libia (anul 1974) 5.999 13.000
Nigeria (milioane naira) 1.368,6 15.900
Qatar 463,1 3.100
Venezuela (milioane bolivari) 13.037 37.995

Tabelul 2.3. Cre șterea rezervelor valutare ale ță rilor membre OPEC
între 1974 și 1981
Țara Rezerve valutare, în milioane DST
1974 1976 1979 1981 (august)
Algeria (milioane de dolari) 1.379 1.711 2.213 3.36 0
Arabia Saudit ă 11.667 23.261 14.791 25.649
EAU 370 1.660 1.108 2.348
Indonezia 1.219 1.290 3.093 5.332
Iran 6.848 7.603 11.682 –
Irak 2.673 3.960 – –
Kuweit 1.143 1.660 2.268 3.343
Libia 2.953 2.759 4.902 10.466
Nigeria 4.596 4.478 4.235 6.873
Qatar 59 118 228 –
Venezuela 5.319 7.364 5.958 7.517

Au existat și efecte indirecte ale cre șterii pre țului petrolului asupra membrilor
OPEC.
Astfel, veniturile din petrol le-au permis statelo r OPEC dezvoltarea unor
programe de investi ții în economiile na ționale. Aceste investi ții au vizat mai multe
obiective: contruirea propriilor flote de vase petr oliere, diversificarea activit ăț ilor
economice pentru a reduce dependen ța foarte mare de exporturile de hidrocarburi și
pentru a crea bazele unei cre șteri economice sus ținute, precum și îmbun ătăț irea
indicatorilor de dezvoltare social ă (cre șterea speran ței de via ță , reducerea ratei
analfabetismului, reducerea mortalit ăț ii infantile, îmbun ătăț irea consumul de calorii
pe locuitor, cre șterea gradului de școlarizare, îmbun ătăț irea educa ției femeilor).
Printre efectele indirecte se num ără îns ă și dou ă efecte negative: efectul
„sindromului olandez” și apari ția de divergen țe cu privire la politica de pre ț a
Organiza ției.
Termenul de „sindrom olandez” se refer ă la consecin țele negative determinate
de cre șterea veniturilor unei ță ri, fiind asociat în primul rând cu descoperirea un ei
resurse naturale. Simptomul apare când intr ările masive de valut ă determin ă cre șterea
cursului monedei na ționale ceea ce duce la sc ăderea exporturilor (mai scumpe prin
aprecierea monedei) și la cre șterea importurilor (mai ieftine prin aprecierea mon edei).
Rezultatul este c ă prosperitatea sectoarelor bazate pe valorificarea noii resurse
descoperite afecteaz ă celelalte domenii ale economiei, care se confrunt ă cu
restrângerea activit ăț ii și șomaj.
Fenomenul „sindromului olandez” a ac ționat ca un obstacol în calea
proiectelor de diversificare a economiilor din cadr ul OPEC. Între 1971 și 1979
ponderile exporturilor de petrol în totalul exportu rilor au crescut, în unele cazuri
foarte mult, ceea ce a adâncit dependen ța statelor membre de exporturile de petrol.
Cre șterile succesive în pre țul petrolului au scos la iveal ă divergen țele existente
între cei doi mari produc ători din Golful Persic, Iranul și Arabia Saudit ă, cu privire la
politica de pre ț a OPEC.
Iranul a militat constant pentru un nivel ridicat de pre ț. La nivel fundamental,
pozi ția ță rii a fost determinat ă de situa ția relativ ă a rezervelor sale de petrol,
semnificativ mai mici decât ale unora din vecinii s ăi (Arabia Saudit ă, Irak, Kuweit).
Astfel c ă politica urm ărit ă de Iran era fructificarea avantajului imediat al u nor pre țuri
mari. Amânarea momentului cre șterii pre țului ar fi însemnat anularea beneficiilor
poten țiale viitoare ale Iranului, întrucât rezervele sale ar putea fi deja epuizate.

De cealalt ă parte, Arabia Saudit ă urm ărea o politic ă de valorificare a petrolului
pe termen lung, date fiind rezervele sale uria șe. Saudi ții se temeau c ă pre țurile mari și
formarea în rândul consumatorilor a unor a ștept ări cu privire la cre șteri viitoare de
pre ț ar putea declan șa o îndep ărtare de petrol, prin conservare și dezvoltarea de surse
alternative de energie, ceea ce ar putea gr ăbi sfâr șitul epocii petrolului, chiar în
condi țiile existen ței unor rezerve ridicate.
Ulterior, cele dou ă viziuni diferite cu privire la politica de pre ț a OPEC au
contribuit la crearea a dou ă tabere: a „radicalilor” (Iran, Irak, Libia, Venezu ela) și a
„modera ților” (Arabia Saudit ă, Emiratele Arabe Unite, Kuweit).
Asupra ță rilor importatoare , șocurile petroliere au însemnat în primul rând
efecte negative asupra balan țelor comerciale ca urmare a cre șterii facturilor de import.
Efectele au variat de la țar ă la țar ă. Cele mai afectate au fost SUA și Japonia, ță ri în
care importurile de petrol reprezentau ponderi impo rtante în consumul intern, în timp
ce Republica Federal ă Germania a fost afectat ă mai pu țin, datorit ă accesului la
importante rezerve de c ărbune, folosit ca alternativ ă la petrol.
De asemenea, ță rile importatoare au avut de suferit sub aspectul c re șterii
infla ției și al încetinirii ritmului de cre ștere economic ă, dup ă cum se poate observa din
tabelul urm ător.
Tabelul 2.7. Pre țul petrolului, infla ția și cre șterea economic ă în ță rile G-7,
în perioada 1960-1982
1960-1970 1971-1982 Țara
Pp R i R PIB Pp R i R PIB
SUA – 4,1 2,7 3,7 30 7,9 2,2
Japonia -6,8 5,6 10,8 26,7 8,2 4,5
RFG -5,2 2,5 5,6 29,4 5,2 2,3
Fran ța -4,1 4,1 5,8 30,5 10,2 3,1
Italia -4,8 3,5 5,9 31,0 14,7 3,3
Marea Britanie -3,6 3,8 3,0 27,5 13,2 1,7
Canada -3,3 2,6 3,0 30,4 8,7 3,7
Pp – varia ția procentual ă anual ă a pre țului petrolului, în moned ă na țional ă; Ri –
rata medie anual ă a infla ției; ; R PIB – rata medie de cre ștere a PIB, în termeni reali,
exprimat în pre țurile anului 1985.

Criza energetic ă declan șat ă de cre șterea pre țului petrolului a determinat îns ă o
coalizare a ță rilor importatoare, în special a celor industrializ ate, grupate în OCDE, în

vederea formul ării unei reac ții organizate la situa ția ap ărut ă. Forma institu țional ă a
acestei reac ții a fost Agen ția Interna țional ă pentru Energie (AIE), fondat ă de ță rile
membre ale OCDE (mai pu țin Fran ța, Finlanda și Islanda) în noiembrie 1974.
În cadrul AIE, statele membre au pus în practic ă politici de reducere a
dependen ței de petrol prin cre șterea eficien ței energetice și dezvoltarea de surse
alternative de energie. Un alt punct important îl r eprezint ă constituirea de stocuri
strategice de petrol, proiectate s ă acopere peste 90 de zile de consum și menite s ă
reduc ă dependen ța ță rilor importatoare de produc ția curent ă.
Șocurile petroliere au determinat schimb ări în ceea ce prive ște oferta mondial ă
de petrol. Aceste schimb ări s-au datorat în general eforturilor companiilor petroliere și
ță rilor occidentale industrializate de a dezvolta sur se alternative de petrol, din dorin ța
de a reduce dependen ța de petrolul OPEC. Existen ța unor pre țuri mari pe pia ță a f ăcut
rentabil ă exploatarea unor z ăcăminte care înainte de 1973 erau ineficiente.
În perioada 1975-1990 s-a înregistrat o cre ștere constant ă a produc ției de
petrol în afara OPEC, de la 29,6 milioane de barili pe zi la 41,6 milioane de barili pe
zi. Se remarc ă Marea Britanie și Norvegia, care au înregistrat cre șteri uria șe de
produc ție în perioada analizat ă în exploat ările din Marea Nordului. Alte ță ri în care a
crescut produc ția de petrol au fost SUA, URSS și China.

Capitolul 3. OPEC pe pia ța contemporan ă a petrolului
Cel de-al doilea șoc petrolier din 1980 -1981, a plasat OPEC în pozi ția
dominant ă pe pia ța mondial ă a petrolului. Organiza ția s-a aflat în postura de a stabili
pre țul de vânzare pe plan mondial, iar statele membre a u ob ținut încas ări valutare f ără
precedent din exporturile de petrol.
Dup ă aceast ă dat ă, pân ă la sfâr șitul deceniului nou ă al secolul XX, OPEC a
cunoscut o evolu ție descendent ă a puterii și veniturilor, situa ție determinat ă de
urm ătorii factori principali: a. recesiunea economic ă mondial ă de dup ă 1980; b.
măsurile de conservare a energiei adoptate de ță rile consumatoare; c. folosirea pe
scar ă mai larg ă a unor surse alternative de energie (c ărbune, gaze naturale, energie
nuclear ă) și c ăutarea de surse regenerabile (energie solar ă, eolian ă); d. dezvoltarea
produc ției de petrol în zone din afara OPEC; e. introducerea, începând cu anul 1983, a
contractelor futures pentru petrol la bursele din N ew York, Londra și Singapore.
Primii trei factori au determinat sc ăderea cererii pentru petrol în general.
Dezvoltarea produc ției de petrol în alte zone (Alaska, Mexic, Marea No rdului) a fost

favorizat ă de cre șterea pre țului petrolului, care a f ăcut posibil ă acoperirea costurilor
de produc ție, superioare mediei ță rilor membre OPEC, cauzând pierderea de cot ă de
pia ță de c ătre Organiza ție.
Introducerea contractelor de tip futures a însemnat sfâr șitul sistemului de
pre țuri administrate pentru petrol, ini țiat de produc ătorii americani în secolul al XIX-
lea, continuat de marile companii petroliere occide ntale pân ă în 1960, stabilit apoi
prin negocieri între acestea și OPEC și impus în final de OPEC dup ă 1973. Dup ă
1983, pia ța petrolului a devenit o pia ță matur ă, intrând într-un proces deschis,
impersonal, cu participan ți diver și: produc ători, comercian ți, speculatori. OPEC a
devenit un juc ător printre mul ți al ții, puterea sa constând de acum doar în controlul
ofertei sale totale.
Strategia de ac țiune adoptat ă de OPEC a fost influen țat ă de situa ția dilematic ă
în care s-a aflat Organiza ția în noile condi ții. Pe de o parte, dac ă statelor membre li se
oferea libertate de produc ție pe o pia ță competitiv ă, dorin ța fiec ăruia de a vinde cât
mai mult petrol ar fi dus în cele din urm ă la sc ăderea pre țului, ceea ce ar fi afectat
încas ările din exporturi ale tuturor membrilor, precum și influen ța lor economic ă și
politic ă. Pe de alt ă parte, men ținerea pre țului oficial, stabilit astfel încât încas ările din
exporturi s ă asigure satisfac ție guvernelor membre, se putea face numai prin
reducerea produc ției totale a OPEC. O produc ție mai mic ă ar fi însemnat îns ă
sc ăderea cotei de pia ță a organiza ției și pierderea statului de reper al pie ței.
În final, OPEC a fost nevoit ă s ă adopte o strategie de ac țiune specific ă unui
cartel: regularizarea produc ției prin alocarea de cote pentru fiecare stat membr u. Cu
alte cuvinte, organiza ția a stabilit reguli pentru înt ărirea disciplinei produc ție/pre ț a
ță rilor membre.
Pe parcursul anilor `90 ai secolului XX, evolu ția pre țurilor a fost mai pu țin
dramatic ă decât în perioadele anterioare. În general, perioa da a fost dominat ă de
pre țuri mici, dup ă sfâr șitul r ăzboiului din Golf (1991); spre finalul deceniului, criza
economic ă din Asia de Sud-Est (1997) și iarna blând ă din 1998-1999 au determinat
încetinirea cre șterii consumului de petrol, astfel încât pre țurile au ajuns la nivelul din
1986 -1990.
Începutul secolului XXI marcheaz ă îns ă o revenire spectaculoas ă a OPEC.
Factorul esen țial al acestei reveniri îl reprezint ă cre șterea puternic ă a cererii globale
de petrol, cu prec ădere din partea ță rilor în curs de dezvoltare, dintre care se deta șeaz ă
China. Dac ă din 1990 pân ă în 2010 consumul global de petrol a crescut cu 31, 4%,

consumul regiunii Asia – Pacific a crescut cu 97,3% , în timp ce consumul Chinei a
înregistrat un spor de 290%.
În anul 2008, OPEC a realizat cea mai mare produc ție de petrol din istoria sa,
de 35,7 milioane de barili pe zi.
Datele pentru anul 2010 arat ă c ă OPEC de ține o pondere covâr șitoare din
rezervele certe de petrol de pe Glob, 77,2%, asigur ă 41,5% din produc ția mondial ă și
realizeaz ă 57,5% din exporturi. Aceste cifre eviden țiaz ă c ă OPEC este cel mai
important furnizor de pe pia ța mondial ă contemporan ă a petrolului.
Aceast ă stare de lucruri devine și mai relevant ă dac ă lu ăm în considerare
prognozele referitoare la evolu ția viitoare a pie ței (urm ătorii 20 – 30 de ani). Cre șterea
constant ă a cererii de petrol, cre șterea dependen ței de petrolul importat în ță rile cele
mai mari consumatoare, tendin ța de sc ădere a exporturilor din Africa, America Latin ă
și Rusia începând cu 2010, plaseaz ă OPEC și în special statele membre din Orientul
Mijlociu pe o pozi ție strategic ă favorabil ă, prin rezervele și capacit ăț ile productive de
care dispun.

Capitolul 4. Viitorul OPEC
Consider ăm c ă exist ă dou ă repere esen țiale care vor influen ța viitorul OPEC:
viitorul petrolului ca surs ă de energie a economiei mondiale și jocurile geopolitice din
Golful Persic, regiunea în care se afl ă nucleul structural al Organiza ției.
Viitorul petrolului ca surs ă de energie dominant ă va fi influen țat la rândul
său, în principal, de patru factori: geologici, tehno logici, economici și politici.
Factorii geologici se refer ă la înzestrarea cu resurse de petrol a Planetei. Di n
resursele totale de petrol, doar o anumit ă frac ție se poate extrage și transforma în
rezerve certe de petrol, adic ă în cantit ăț i disponibile pentru consum. Acest raport
dintre rezerve și resurse poart ă numele de factor de extrac ție, iar valoarea sa medie la
nivel mondial este de circa 30%.
Pornind de la rezervele certe de petrol conven țional de la sfâr șitul anului 2010,
de 1.383,2 miliarde de barili și de la valoarea factorului de extrac ție, putem estima
înzestrarea cu petrol conven țional a Planetei la circa 4.610 miliarde de barili.
Rolul factorilor tehnologici este de a cre ște nivelul factorului de extrac ție.
Din punct de vedere tehnologic, extrac ția petrolului se realizeaz ă în trei faze. În faza
primar ă se folose ște presiunea natural ă existent ă în z ăcământului de petrol, asigurat ă
de apa și gazul natural care exist ă împreun ă cu petrolul. În faza secundar ă se

înlocuie ște presiunea natural ă cu presiune artificial ă, prin pomparea în z ăcământ de
ap ă și prin injectarea cu gaz natural. În fine, în faza ter țiar ă se folosesc cele mai
avansate metode de extrac ție, care cuprind diferite procedee termale, miscibi le (care
amestec ă diverse substan țe cu petrolul din z ăcământ) sau chimice care încearc ă s ă
extrag ă maximum din petrolul r ămas dup ă aplicarea metodelor primare și secundare.
Factorul de extrac ție pentru produc ția curent ă de petrol este asigurat prin
utilizarea în principal a metodelor primare și secundare. Pentru cre șterea viitoare a
factorului de extrac ție, rolul primordial va reveni metodelor ter țiare de extrac ție.
O simulare a impactului cre șterii factorului de extrac ție asupra rezervelor certe
și asupra duratei de via ță a petrolului conven țional este oferit ă în tabelul urm ător. O
cre ștere de 1% a factorului de extrac ție ar aduce un plus de circa 45 miliarde de barili
de rezerve conven ționale de petrol, suficient pentru a înlocui aproap e 2 ani de
produc ție mondial ă, la o rat ă de produc ție de 28,3 miliarde de barili pe an.
Tabelul 4.4. Efectul cre șterii factorului de extrac ție asupra rezervelor de petrol
conven țional
Resurse petrol
conven țional
(miliarde barili) Factorul
de
extrac ție Rezerve certe

(miliarde barili) Produc ția
anual ă 2009
(miliarde barili) Durata de via ță
a petrolului
(ani)
4.443,67 30% 1.333,1 28,3 47
4.443,67 31% 1.377,5 28,3 49
4.443,67 35% 1.555,3 28,3 55
4.443,67 40% 1.777,5 28,3 63
4.443,67 45% 1.999,7 28,3 71
4.443,67 50% 2.221,8 28,3 79
4.443,67 60% 2.666,2 28,3 94
4.443,67 70% 3.110,6 28,3 110

Nu este suficient îns ă ca petrolul s ă existe în sol și s ă fie accesibil din punct de
vedere tehnic. Este nevoie ca activitatea de produc ție s ă fie rentabil ă, iar pentru
aceasta elementul esen țial este pre țul de vânzare a petrolului .
Estim ările actuale arat ă c ă pre țul petrolului va cunoa ște o tendin ță de cre ștere
în deceniile care vor urma. Aceast ă tendin ță va fi între ținut ă pe de o parte de costurile
de produc ție tot mai mari, date fiind cerin țele tehnologice tot mai avansate pentru
asigurarea produc ției, iar pe de alt ă parte de cre șterea sus ținut ă a cererii mondiale de
petrol.
La nivelul industriei petroliere globale, costurile marginale au crescut
semnificativ începând cu anul 2003, nivelul din anu l 2008 fiind estimat la 60-70
dolari/baril.

Estim ările Agen ției Interna ționale pentru Energie pentru urm ătorii 20 de ani
arat ă c ă cererea de petrol va înregistra o rat ă medie de cre ștere de 1% pe an, de la 84,7
milioane de barili pe zi în 2008 la 105,2 milioane de barili pe zi în 2030. Tendin ța va
fi sus ținut ă de cererea din ță rile din afara OCDE a c ăror rat ă medie anual ă de cre ștere
a cererii va fi de 2,2% pe an, în timp ce estim ările în cazul OCDE arat ă o rat ă de
cre ștere negativ ă, de -0,3% pe an.
Ținând cont de considerentele referitoare la costul marginal în produc ția de
petrol și la prognozele de cre ștere a cererii, este pu țin probabil ca viitorul s ă ne ofere,
ca evolu ție pe termen lung, pre țuri ale petrolului sub 75-85 de dolari pe baril.
Dac ă factorii analiza ți pân ă aici pot fi considera ți ca având o influen ță în
general pozitiv ă asupra viitorului petrolului, cea de-a patra categ orie, factorii politici ,
va c ăuta s ă limiteze consumul de petrol și s ă dezvolte surse alternative de energie.
Factorii politici se refer ă la acele ini țiative adoptate în cadrul institu țiilor
interna ționale care î și propun s ă limiteze folosirea combustibilor fosili. Motiva ția
principal ă ține de asigurarea protec ției mediului înconjur ător, în condi țiile în care
combustibilii fosili sunt responsabili pentru 57% d in emisiile de dioxid de carbon.
Aceste ini țiative î și propun ca, pân ă în anul 2050, emisiile de CO 2 s ă scad ă cu
50% fa ță de nivelul din anul 2000. Pentru a realiza acest d eziderat, va fi nevoie de
transform ări profunde și rapide ale a modului de producere și consum al energiei, ale
proceselor industriale și ale practicilor agricole și de exploatare a fondului forestier.
Inova ția va deveni cuvântul de ordine în toate sectoarele activit ăț ii economice.
Ținând cont de aceste aspecte precum și de transferurile financiare între ță ri
ocazionate de tranzac țiile cu emisii de carbon, se estimeaz ă c ă PIB-ul global va fi mai
mic cu 0,1-0,2% în 2020 și cu 0,9-1,6% în 2030, fa ță de nivelul prognozat în lipsa
unor astfel de ini țiative.
Din cauza acestor schimb ări în activitatea economic ă, cererea de petrol va
cre ște cu o rat ă medie anual ă de doar 0,2% (fa ță de 1% în scenariul de referin ță ),
pentru a ajunge în 2030 la 88,5 milioane de barili pe zi (comparativ cu 105,2 miloane
de barili pe zi în scenariul de referin ță ).
Pentru cel de-al doilea reper care va influen ța viitorul OPEC, am folosit
denumirea generic ă de jocurile geopolitice din regiunea Golfului Persic.
Statele riverane Golfului Persic și membre ale OPEC (Arabia Saudit ă,
Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iran, Irak și Qatar) sunt marcate de rivalit ăț i profunde
între ele, rivalit ăț i care au r ădăcini istorice, politice, religioase, etnice.

Dintre aceste ță ri, cele mai mari ambi ții geopolitice le nutre ște Iranul, stat care
aspir ă la rolul de putere dominant ă în regiunea Golfului Persic. O astfel de situa ție are
îns ă poten țialul s ă fractureze coeziunea OPEC, din cel pu țin dou ă motive.
În primul rând ar fi o provocare la adresa leaders hipului Organiza ției,
reprezentat de Arabia Saudit ă și alia ții s ă, Kuweit și Emiratele Arabe Unite.
În al doilea rând, ar putea avea ca efect presiuni în direc ția modific ării politicii
de pre ț a OPEC, ținând cont c ă Iranul face parte din acele ță ri membre ale
Organiza ției care se pronun ță pentru o politic ă agresiv ă de pre țuri, atitudine aflat ă în
contradic ție cu viziunea Arabiei Saudite, de livr ări ample și pre țuri moderate.
În plus, este de a șteptat ca reac ția puterilor occidentale mari consumatoare de
petrol s ă nu fie deloc moderat ă, putând lua inclusiv o form ă armat ă. În felul acesta,
coeziunea OPEC ar avea și mai mult de suferit, date fiiind rela țiile politice apropiate
dintre Arabia Saudit ă, Kuweit, Emiratele Arabe Unite și puterile occidentale SUA și
Marea Britanie.
Pe baza acestor considera ții, consider ăm c ă provoc ările majore la adresa
viitorului OPEC nu se vor afla în subsol, ci mai de grab ă la suprafa ță .

Capitolul 5. Pre țul petrolului
De-alungul timpului, pre țul petrolului a cunoscut mai multe modalit ăț i de
formare, în func ție de contextul economic și istoric, dar mai ales în func ție de
raporturile de for ță de pe pia ță .
Pân ă la formarea OPEC în anul 1960, pia ța a fost dominat ă de marile
companii petroliere occidentale care, de și s-au aflat în permanen ță în competi ție, au
recurs și la în țelegeri și acorduri secrete pentru a controla produc ția și pre țul. Dup ă
formarea sa, OPEC a dobândit controlul asupra pie ței. Dac ă pe parcursul anilor `60
Organiza ția a reu șit s ă impiedice reducerea pre țurilor, în perioada șocurilor petroliere
a reu șit s ă î și impun ă voin ța în formarea pre țului de vânzare a petrolului.
Un reper esen țial în formarea pre țului petrolului îl reprezint ă introducerea
tranzac țiilor futures cu petrol la Bursa de la New York, în anul 1983. Aducerea pe
burs ă a petrolului a însemnat transformarea mecanismelor de formare a pre țului,
acestea devenind impersonale, deschise și competitive.
În prezent, pre țul petrolului se formeaz ă în cadrul urm ătoarelor tipuri
principale de tranzac ții: tranzac ții la vedere, tranzac ții la termen și tranzac ții cu
produse derivate (futures, op țiuni).

Asupra form ării pre țului petrolului ac ționeaz ă mai mul ți factori, pe care
cercetarea noastr ă i-a grupat în dou ă categorii principale, fiecare cu subcategoriile
sale:
I. Factori intrinseci pie ței petrolului
1. factori fundamentali: a. raportul cerere-ofert ă; b. stocurile de petrol
2. factori adi ționali: a. rata de utilizare a capacit ăț ilor de rafinare; b. condi țiile
de pe pie țele futures
II. Factori extrinseci pie ței petrolului
1. factori monetari: a. rata dobânzii, b. cursul de sc himb al dolarului
2. factori geopolitici
3. factori psihologici
Sub aspectul ac țiunii în timp a acestor factori, factorii fundament ali ac ționeaz ă
pe termen lung (peste 1 an), în timp ce ac țiunea celorlal ți factori se manifest ă pe
termen scurt (sub 1 an, chiar și pe câteva zile sau în cadrul unei singure zile, c um este
cazul tranzac țiilor futures).
Dintre ace ști factori de influen ță , poate cele mai vizibile au devenit în ultima
perioad ă condi țiile de pe pie țele futures. Câteva date sunt de men ționat în acest caz:
– consumul zilnic de petrol în anul 2010 a fost de circa 85 milioane barili;
– tranzac țiile zilnice cu petrol pe pietele futures în acela și an au însumat 1,4 miliarde
barili (o cre ștere semnificativ ă fa ță de 280 milioane barili în 2003);
– s-a remarcat cre șterea ponderii operatorilor necomerciali (speculato ri) în tranzac țiile
futures: de la 20% în anul 2000 la 40% în 2008.
Sumele uria șe atrase în tranzac țiile futures pot cauza în anumite momente
decuplarea pre țului de factorii fundamentali.
În studiul de caz din acest capitol ne-am propus oferirea și argumentarea unei
explica ții pentru evolu ția pre țului petrolului din turbulentul an 2008.
În prima parte a anului, pre țul futures la New York Mercantile Exchage a
cunoscut cre șteri continue, de la 92,9 dolari pe baril în ianuar ie la 133,82 dolari pe
baril în iulie, cu un maxim de 145 dolari pe baril la începutul lunii iulie. Aceasta în
pofida sc ăderii consumului și a existen ței unei situa ții confortabile a stocurilor.
Explica ția pe care am identificat-o pentru aceast ă situa ție paradoxal ă const ă în
existen ța în anul 2008 pe pia ța petrolului a dou ă dinamici opuse, aflate în competi ție.
O prim ă dinamic ă a fost reprezentat ă de factorii fundamentali, iar cea de-a doua de
factorii adi ționali (tranzac țiile futures) și extrinseci pie ței petrolului.

În prima parte a anului, “competi ția” fost câ știgat ă de cea de-a doua dinamic ă:
deprecierea dolarului a determinat p ătrunderea de capitaluri pe pie țele futures de
mărfuri în general și de petrol în particular (înregistrându-se cre șterea num ărului
pozitiilor nete de cump ărare), formându-se o cerere virtual ă în cre ștere care a atras
cre șterea pre țului. Tendin ța a fost sus ținut ă de factori geopolitici (tensiunile dintre
Iran și SUA/Israel pe seama programului nuclear iranian), precum și de factori
psihologici.
În cea de-a doua parte a anului, pre țul a reintrat în linie cu factorii
fundamentali, iar datele negative despre evolu ția economiei mondiale au f ăcut ca
pre țul petrolului s ă scad ă abrupt, pân ă la 42 dolari pe baril în decembrie.
Efectele cre șterii pre țului petrolului asupra economiei mondiale sunt
semnificative. Exist ă îns ă diferen țe în manifestare, în func ție de grupele de ță ri luate
în analiz ă: ță rile dezvoltate, țări în curs de dezvoltare, ță ri s ărace, ță ri membre OPEC.
În cazul ță rilor dezvoltate, pentru datele anului 2004, o cre ștere cu 10 dolari pe
baril în pre țul petrolului genera urm ătoarele efecte:
Tabel 5.7. Indicatorii macroeconomici ai OCDE în ca zul unei cre șteri sus ținute
de 10$/b a pre țului petrolului (anul de baz ă – 2003)
2004 2005
PIB – % -0,4 -0,4
Indicele pre țurilor de consum – % 0,5 0,6
Rata șomajului – % 0,1 0,1
Contul curent – miliarde $ -32 -42

Într-un studiu din 2011, Departamentul Economic al OCDE estimeaz ă c ă dac ă
majorarea de 25 $/b cauzat ă de revoltele populare din Tunisia de la începutul anului
2011 se va men ține, PIB-ul în OCDE s-ar putea reduce cu 0,5% pân ă în 2012, iar
infla ția ar putea cre ște cu 0,75%.
Asupra economiilor emergente, efectele cre șterii pre țului petrolului sunt
diferen țiate, întrucât în aceast ă categorie se afl ă ță ri exportatoare de petrol (Rusia,
Brazilia, Mexic)
Tabelul 5.10. Efectele estimate asupra economiilor emergente mari dup ă 1 an de
cre ștere cu 5$/b în pre țul petrolului
PIB real Infla ția Contul curent Regiunea
% % % din PIB
America Latin ă -0,1 0,6 0,0
ASIA -0,4 0,7 -0,5
Europa emergent ă și Africa 0,2 0,3 0,3

Cele mai afectate de cre șterea pre țului petrolului sunt ță rile cele mai s ărace și
puternic îndatorate:

Tabelul 5.11. Efectul direct al scumpirii petrolulu i cu 5$/b asupra balan ței
contului curent în ță rile s ărace puternic îndatorate
% din PIB Milioane $
Ță ri s ărace puternic îndatorate -0.8 -653.3

În ceea ce prive ște statele membre OPEC, am analizat efectul cre șterii cu 5
dolari pe baril a pre țului petrolului pe baza datelor referitoare la PIB, exporturile de
petrol și balan țele comerciale, cuprinse în Buletinul Statistic al OPEC pentru anul
2009. Aceast ă analiz ă arat ă c ă o astfel de cre ștere a pre țului aduce membrilor OPEC
un plus în balan țele comerciale de peste 40 de miliarde de dolari, e chivalentul a circa
2% din PIB-ul cumulat al Organiza ției. Efectul este mai amplu în cazul acelor ță ri în
care ponderea exporturilor de petrol în PIB este ma i mare.

Tabelul 5.12. Efectul imediat al cre șterii cu 5$/b a pre țului petrolului asupra
balan țelor comerciale ale statelor OPEC
Efectul imediat asupra balantei comerciale Țara % exporturi de
petrol în PIB milioane $ % din PIB
Algeria 13,83 1.363,27 1,03
Angola 62,78 3.230,25 4,70
Arabia Saudita 41,08 11.439,10 3,09
Ecuador 13,05 600,42 1,17
EAU 21,32 3.564,22 1,55
Irak 33,44 3.478,45 2,55
Iran 16,18 4.073,40 1,23
Kuweit 30,67 2.460,10 2,33
Libia 42,25 2.135,25 3,18
Nigeria 32,41 3.942,00 2,37
Qatar 18,96 1.180,77 1,41
Venezuela 10,60 2.934,60 0,87
TOTAL 40.401,85 1,94

Concluzii
Dac ă secolul XX a fost secolul petrolului, începutul se colului XXI aduce tot
mai mult în discu ție sursele alternative de energie, în principal „en ergia verde”. Dup ă
cum arat ă datele cercetate, aceste surse alternative de ener gie vor începe s ă aib ă o
pondere semnficativ ă în mixul de energie peste circa 30-40 de ani.
Pe termen mediu (pân ă în anii 2030 – 2040), cercetarea noastr ă a identificat 3
solu ții principale pe care economia mondial ă le are pentru asigurarea necesarului de
energie: combustibilii fosili, energia nuclear ă și eficien ța energetic ă.
Pe baza cercet ării efectuate asupra evolu ției OPEC de la formarea sa pân ă în
prezent, consider ăm c ă Organiza ția are dou ă mari realiz ări dar și dou ă mari
neîmpliniri.
Prima realizare major ă o reprezint ă îndeplinirea obiectivului fixat la fondarea
Organiza ției de a exercita o influen ță semnificativ ă asupra pre țului petrolului, în
scopul asigur ării unor venituri mul țumitoare ță rilor membre. Dac ă în perioada
șocurilor petroliere OPEC a de ținut o putere absolut ă în acest sens, dup ă anul 1983
puterea sa a devenit relativ ă. Influen ța pe care o exercit ă OPEC în prezent asupra
pre țului global al petrolului este una indirect ă, prin controlul ofertei totale a statelor
membre (prin sistemul cotelor de produc ție).
A doua realizare major ă a statelor membre OPEC o reprezint ă dezvoltarea
economiilor na ționale pe baza veniturilor ob ținute din exporturile de petrol. Chiar
dac ă în acest caz exist ă diferen țe vizibile între ță rile membre, este de necontestat
faptul c ă economiile membre OPEC arat ă cu totul altfel decât în urm ă cu 50 de ani,
iar acest lucru se datoreaz ă în cea mai mare m ăsur ă petrolului.
La capitolul neîmpliniri, prima o reprezint ă gradul redus de diversificare
economic ă a statelor membre OPEC. Ele r ămân astfel dependente într-o m ăsur ă
semnificativ ă de exporturile de petrol, ceea ce le face vulnerab ile la sc ăderea pre țului.
Mai mult, pe m ăsura epuiz ării rezervelor, unele state risc ă s ă se întoarc ă la nivelurile
de dezvoltare anterioare dobândirii statutului de e xportatori de petrol. Excep țiile în
acest caz sunt Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Sunt de remarcat eforturile
Iranului de a- și reduce dependen ța de petrol prin dezvoltarea unui program nuclear,
inten ție care se love ște îns ă de puternica opozi ție a comunit ăț ii interna ționale.
O a doua neîmplinire o reprezint ă faptul c ă Organiza ția, ca platform ă comun ă
de ac țiune a statelor membre, nu a reu șit s ă contribuie la atenuarea divergen țelor
majore (politice, istorice) existente între ță rile membre. De și interesul comun,

pragmatic a prevalat în cele mai multe cazuri, aces ta a disp ărut în perioadele de
pre țuri sc ăzute ale petrolului și deci de venituri în sc ădere pentru ță rile membre. Mai
mult, aceste divergen țe profunde au izbucnit uneori sub form ă de conflicte armate. De
asemenea, din punct de vedere al atitudinii fa ță de politica de pre ț, în OPEC se
păstreaz ă divizarea în cele dou ă tabere, a radicalilor și a modera ților.
Cu toate acestea, consider ăm c ă bilan țul general al OPEC este pozitiv,
apreciindu-l dup ă dou ă criterii: din punctul de vedere al ță rilor membre și din punctul
de vedere al pie ței globale a petrolului.
Pentru ță rile membre, ac țiunea comun ă în cadrul OPEC a permis promovarea
cu succes a intereselor proprii, iar influen ța dobândit ă asupra pre țului petrolului le-a
asigurat venituri substan țiale și mai departe dezvoltare economic ă.
OPEC reprezint ă de asemenea un succes strategic pentru statele ara be în
confruntarea cu ță rile occidentale. În aceast ă confruntare, statele arabe au folosit o
arm ă neconven țional ă, arma petrolului.
Pentru pia ța global ă a petrolului, consider ăm c ă existen ța OPEC asigur ă un
echilibru de putere între ță rile exportatoare și cele importatoare de petrol. Faptul c ă
ță rile exportatoare de petrol au reu șit s ă-și promoveze interesele prin ac țiune comun ă
a contribuit la diminuarea frustr ărilor generate de rela ția individual ă, de pe pozi ții
inegale, cu marile state importatoare de petrol. În acest fel, rela ția divergent ă
exportatori de petrol – importatori de petrol a fos t adus ă la masa negocierilor. În lipsa
OPEC, poate c ă am fi asistat la mai multe r ăzboaie ale petrolului și la mai multe
șocuri petroliere.

Bibliografie selectiv ă

I. Surse de date primare
1. British Petroleum, Statistical Review of World Energy 2011, Historical Data ,
http://www.bp.com/
2. CME Group, Light Sweet Crude Oil (WTI) Futures and Options , 2010,
http://www.cmegroup.com/
3. International Energy Agency, Key World Energy Statistics 2010 ,
http://www.iea.org .
4. International Energy Agency, Oil Market Report, ianuarie 2008 – decembrie
2009 , http://omrpublic.iea.org .
5. International Energy Agency, World Energy Outlook 2009 ,
http://www.iea.org .

6. OPEC, Annual Statistical Bulletin 2011/2010 , http://www.opec.org .
7. OPEC, Monthly Oil Market Report, ianuarie 2008 – de cembrie 2009, p.22,
http://www.opec.org .
8. U.S. Commodity Futures Trading Comission, Futures Data , 1986 -2011,
http://www.cftc.gov .
9. U.S. Energy Information Administration, Annual Energy Outlook 2011 with
Projections to 2035 , aprilie 2011, http://www.eia.gov .

II. C ărți și studii
1. Amuzegar, Jahangir, Managing The Oil Wealth, OPEC’s Windfalls And
Pitfalls , I.B. Tauris Publishers, New York, 1999.
2. Arabinda, Gosh, OPEC, the Petroleum Industry, and United States Ene rgy
Policy, Quorum Books, 1983, www.questia.com .
3. Beaud, Michel, Istoria capitalismului de la 1500 pân ă în 2000, Ed. Cartier,
Chi șin ău, 2001.
4. Berkmen Pelin, Ouliaris, Sam, Samiei, Hossein The Structure of the Oil
Market and Causes of High Prices , 21 septembrie 2005, International
Monetary Fund, http://www.imf.org .
5. Buzatu, Gheorghe, O istorie a petrolului românesc , Casa Editorial ă Demiurg,
Ia și, 2009.
6. Cambridge Energy Research Associates (CERA), Peak Oil Theory – “World
Running Out of Oil Soon” – Is Faulty; Could Distort Policy & Energy Debate,
14 noiembrie 2006, http://www.cera.com .
7. Campbell, Colin J., Laherrère, Jean H., The End of Cheap Oil , Scientific
American March 1998, http://dieoff.com/page140.pdf .
8. Chauprade, Americ, Thuall, Francois, Dic ționar de geopolitic ă. State,
concep ții, autori , Ed. Corint, Bucure ști, 2003
9. Ciobanu, Gheorghe (coordonator), Tranzac ții economice interna ționale , Ed.
Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004.
10. Coudert, Virginie, Mignon, Valérie, Penot, Alexis, Oil Price and the Dollar ,
Centre d'Etudes Prospectives et d'Informations Inte rnationales (CEPII), 2008,
http://www.cepii.fr .
11. Currie, Jeffrey, Nathan, Allison, Greely, David , C ourvalin, Damien,
Commodity Prices and Volatility: Old Answers to New Questions , , Goldman
Sachs Global Economics, Commodities and Strategy Re search, Global
Economics Paper No. 194, 2010, p. 12, http://www2.goldmansachs.com .
12. De Launay, Jaques, Charlier, Jean Michel, Istoria secret ă a petrolului, 1859 –
1984 , Ed. Politic ă, Bucure ști, 1984.
13. Făt, Condru ța Maria, Contracte futures și op țiuni , Casa C ărții de Știin ță , Cluj
Napoca, 2009, p. 32.
14. Fesharaki, Fereidun, Razavi, Hossein, Fundamentals of Petroleum Trading ,
Praeger Publishers,Westport, CT, 1991, www.questia.com .
15. Ghanem, Shukri M., OPEC, The Rise and Fall of an Exclusive Club, KPI
Limited, Londra, 1986.
16. Hirsch Robert L., Bezdek, Roger, Wendling, Robert, Peaking Of World Oil
Production: Impacts, Mitigation, & Risk Management ,. US Department of
Energy, februarie 2005, http://www.netl.doe.gov .
17. International Energy Agency, Analysis of the Impact of High Oil Prices on the
Global Economy , mai 2004, http://www.iea.org .

18. International Monetary Fund, Research Department, The Impact of Higher Oil
Prices on the Global Econom, www.imf.org .
19. Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), C limate Change 2007:
Working Group III: Mitigation of Climate Change , 2007, http://www.ipcc.ch .
20. Kaufmann, Robert, Karadeloglou, Pavlos, Di Mauro, F ilippo, Will Oil Prices
Decline Over The Long Run? , European Central Bank Occasional Paper Series
No 98, octombrie 2008, pp. 22, http://www.ecb.int .
21. Kaush, Hans (coord.), Caspian Oil and Gas , International Energy Agency,
1998, http://www.iea.org .
22. Kissinger, Henry, Diploma ția , Ed. Bic All, Bucure ști, 2003.
23. Maugeri, Leonardo (Group Senior Vicepresident ENI) , Squeezing More Oil
Out of the Ground, aprilie 2009, http://www.scientificamerican.com .
24. Organization for Economic Cooperation and Developme nt (OECD) 2011, The
Effects of Oil Price Hikes on Economic Activity and Inflation , OECD
Economics Department Policy Notes, No. 4, http://www.oecd.org.
25. Sedillot, Rene, Istoria petrolului , Ed. Politic ă, Bucure ști, 1979.
26. Reuters, Introducere în studiul pie țelor de m ărfuri, energetice și transporturi,
Editura Economic ă, Bucure ști, 2002.
27. Sandrea, Ivan (StatoilHydro), Sandrea, Rafael (IPC) , Global Oil Reserves –
Recovery Factors Leave Vast Target for EOR Technolo gies , Oil & Gas
Journal, Part 1: November 05, 2007, Part 2: Novembe r 12, 2007,
http://www.its.com.ve .
28. Shojai, Siamack, The New Global Oil Market: Understanding Energy Iss ues
in the World Economy, Praeger Publishers, 1995, p.105, on-line
www.questia.com .
29. The National Petroleum Council, Hard Truths, Facing the Hard Truths about
Energy , 2007, http://downloadcenter.connectlive.com .
30. U.S. Energy Information Administration, Economic Effects of High Oil Prices,
2006, http://www.eia.doe.gov .
31. Yergin, Daniel, Premiul – despre petrol, bani și putere , Vol. I, II, Adev ărul
Holding, Bucure șț i, 2007.

III. Internet și pres ă scris ă
1. Association for the Study of Peak Oil and Gas, www.peakoil.net .
2. Bloomberg, http://www.bloomberg.com .
3. Investopedia, http://www.investopedia.com .
4. Lumea, colec ția anilor 2004-2011.
5. Oil and Gas Journal, aprilie-mai 2011, www.ogj.com .
6. Stratfor Global Intelligence, http://www.stratfor.com .
7. Yahoo Finance, http://finance.yahoo.com/news
8. Ziarul Financiar, www.zf.ro .