ORGANISME INTERNA ȚIONALE ȘI EUROPENE CU ATRIBU ȚII ÎN [617186]

ORGANISME INTERNA ȚIONALE ȘI EUROPENE CU ATRIBU ȚII ÎN
DOMENIUL PROTEC ȚIEI MEDIULUI

Protejarea mediului este esen țială pentru calitatea vie ții genera țiilor prezente și viitoare.
Provocarea actual ă este reprezentat ă de combinarea protec ției mediului cu cre șterea
economic ă continu ă într-un maniera ă care sa fie sustenabil ă.
În domeniul protec ției mediului există un număr mare de organiza ții care conservă,
analizează și monitorizează mediul î n diferite modali tăți. Aceste organiza ții de mediu pot fi
globale, r egionale, na ționale sau locale .

Organismele interna ționale și europene cu atribu ții în domeniul protec ției mediului sunt
urmă toarele:

1. Organiza ția Națiunilor Unite (ONU)

ONU a fost î nființată la 24 octombrie 1945 de 51 de țări, angajate să mențină pacea prin
cooperare interna țională și securitate colectiv ă. Astă zi, aproape toate na țiunile lumii sunt
membre ONU : în total 192 de state.
Când state le devin membre ONU, ele acceptă și își asumă obliga țiile prevă zute în Carta
Națiunilor Unite, un tratat intern ațional care stabile ște principiile de bază ale rela țiilor
interna ționale.
Conform Cartei , ONU are patru obiective majore :
să men țină pacea și securitatea interna țional ă;
să dezvolte rela ții de prietenie între na țiuni;
să coopereze la rezolvarea probleme lor interna ționale și la promovarea respectului
pentru drepturile omului;
să fie un centru pentru armonizarea ac țiunilor tuturor statelor.
ONU oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor interna ționale și pentru formularea de
politici în chestiuni care ne afectează pe to ți. În cadrul Organiza ției toate statele membre –
mari sau mici, bogate s au să race, cu vederi politice și sisteme sociale diferite – au un cuv ânt
de spus și drept de vot egal.
Prin intermediul programelor sau organiza țiilor coordonate de Națiunile Unite, statele
beneficiaz ă de asisten ță tehnică și financiar ă în sect oare de interes pentru fiecare țară:
protec ția mediului, d emografie, drepturile omului, să nătate, agricultur ă, industrie,
consolidare a institu țiilor democratice , etc.
În momen tul de față se urmărește consolidarea procesului de luar e a deciziilor privind
mediu la nivel mondial în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite.

În cadrul ONU există urmă toarele organisme cu atribu ții în domeniul mediu lui:

a) Programul Na țiunilor U nite pentru Mediu (UNEP)

Principalul organism al ONU creat î n vederea protec ției mediului, UNEP, a fost înfiin țat
imediat dup ă Conferin ța Na țiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfășurată la Stockholm
în anul 1972. UNEP are mandatul de a coordona la nive l mondial integrarea politicilor de
protecț ie a mediului în celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvolt ări durabile.
Mandatul UNEP s -a consolidat permanent, în prezent actionând pentru implementarea
deciziilor luate la cel mai înalt nivel politi c la Conferin ța Națiunilor Unite pentru Mediu și
Dezvoltare, desfășurată la Rio de Janeiro în 1992, ș i la Summit -ul Mo ndial pentru
Dezvoltare Durabilă, desfaș urat la Johannesburg , în 2002.
UNEP este coordonat de un Consiliu de Administrație , împreun ă cu un director executiv,
care este în acela și timp și Secretar G eneral Adjunct al ONU și al Comitetul ui
Reprezentan ților Permanen ți.
Programele UNEP acoper ă următoarele domenii: evaluarea st ării mediului, conservarea și
protec ția biodiversit ății, managementul c himicalelor, protec ția apelor, protec ția zonelor de
coast ă, protec ția solurilor, protec ția stratului de ozon, schimb ările climatice, energiea
durabil ă, poluare a urban ă, controlul polu ării industriale, consum ul durabil.
Faptul c ă are sediul în Africa, la Na irobi, oferă organiza ției posibilitatea de a î nțelege mai
bine problemele de mediu cu care se confrunt ă țările cu economii î n curs de dezvoltare.
UNEP are șapte divizii care promoveaz ă și facilitează un mamagement al mediului riguros
în vederea asigurarii dezvoltă rii durabile:
Avertizare preventiv ă și evaluare ;
Implementarea politicii de mediu;
Tehnologie, industrie și economie;
Cooperare regională;
Legislatie de mediu ș i convenții internaționale;
Comunicare și informarea publicului;
Fondul global pentru mediu.
Totodat ă, aceast ă organiza ție oferă acces la date și informa ții referitoare la mediu și sprijină
guvernele î n utilizarea acestora în vederea asigurarii unei dezvoltar i durabile .
Această organiza ție interna țională sprijină dezvoltarea in frastructuri i instituționale și legale
în vederea protejă rii mediului la nivel global.
UNEP oferă sprijin statelor , în special celor cu economii în curs de dezvoltare, în vederea
participă rii la negocierile interna ționale, îndeplin irii obliga țiilor asumate prin acord urile
interna ționale, dezvolt ării de institu ții și să formuleze și să adopte legi care să protejeze
mediul.
UNEP dezvoltă ghiduri privind politicile de mediu și a inițiat un proces , la nivel ministerial
și interguvernamen tal în vederea creșterii numărului de actori implicați în luarea deciziilor
privind mediu l și revigor ării obliga țiilor globale în vederea asigurării unei dezvolt ări
durabile.

În acela și timp, UNEP cooperează și cu societatea civilă și cu sectorul privat î n vederea
protej ării resuselor natur ale mondiale. UNEP promoveaz ă dialogul și cooperarea î ntre toți
factorii implica ți, schimbul în ceea ce prive ște cele mai bune practici, transferul de
cuno ștințe și tehnol ogii și realizarea de demonstra ții de proiecte, precum :
Programul de A cțiune pentru protejarea stratului de ozon, care ajut ă la
implementarea Pro tocolului de la Montreal;
Programul Global de A cțiune pentru prote cția mediul ui marin î mpotriva
surselor de poluare de pe uscat prin promovarea managementului integrat a l
zonelor costiere;
Rețeaua de ac țiune interna țional ă pentru recifurile de corali, care faciliteaz ă
conservarea și managem entul durabil al coralilor din î ntreaga lume.
UNEP are un program energetic puternic prin interm ediul căruia poate să se adreseze
direct consecin țelor pe care l e are produc ția și utilizarea de energie, incluz ând aici
schimbările climatice și poluarea locală a aerului. De asemenea, se preocup ă de problemele
referitoare la energia regenerabil ă, eficien ța energetic ă, transportul, finan țarea și politica
energetică .
Programul se adreseaz ă consumului și produc ției durabile prin intermediul cooper ării cu
guvernele na ționale și sectorul privat pentru:
Integ rarea aspectelor de mediu î n politicile comer ciale na ționale și
interna ționale;
Facilitarea schimbului de practici în domeniul consumului și produc ției
energetice;
Promovarea managementului chimicalelor;
Încurajarea responsabilit ății de mediu prin intermediul s chemelor voluntare,
precum: Ini țiativa Global ă de Raportare, Ini țiativa Financiar ă, Ini țiativa e –
Durabil ă Global ă.

Acest program coordonează implementarea mai multor conven ții, cele mai importate fiind
Conven ția Cadru a Na țiunilor Unite pentru Schimb ări Climatice, Conven ția de la Basel privind controlul
transportului peste frontiere a de șeurilor periculoase și a eliminării acestora , Conven ția pentru Diversitatea
Biologic ă și Conven ția privind Comer țul Interna țional cu Specii pe cale de Dispari ție (CITES) .
În perioada 2005 -2007 Rom ânia a deținut, în numele grupului regional est -european,
funcția de pre ședinte al Com itetului Reprezentanților Permanen ți (CPR) acredita ți la
Nairobi pentru Programul Na țiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).
Rom ânia a prezidat , prin reprezentantul s ău permanent la Nairobi, reuniunile plenare
ordinare și extraordinare ale șefilor de misiune a credita ți pe l ângă UNEP, reuniunile
comune ale celor dou ă subcomitete de lucru – gestionarea politicilor de mediu și comitetul
privind administrarea și bugetul î n domeniul mediului – prezent ând rapoarte ale acestora în
cadrul reuniunilor plenare, precum și ședințele Biroului CPR.

Având în vedere c ă Rom ânia a deținut sau de ține funcții în cadrul UNEP, vicepre ședinte al
Biroului Consiliului de Administra ție al UNEP (2005 -2007) și pre ședinte al Comitetului
Reprezentan ților Permanen ți acredita ți la UNEP (2005 -2007), implicarea autorit ăților
române în activitatea respectivului organism a av ut și are un impact pozitiv pe planul
dezvolt ării rela țiilor bilaterale și multilaterale privind mediu l.
În prezent se urmărește întărirea rolului UNEP și chiar transformarea acestuia din Program
al Națiunilor Unite pentru Mediu în Organizație a Națiunilor Unite pentru Mediu.

Pentru mai multe informa ții referitoare la activitatea desf ășurată în cadrul acestui Program
al ONU puteți accesa pagina de internet: http://www.unep.org/

b) Comisia pentru Dezvoltare Durabil ă a Na țiunilor Unite (CSD)

Comisia pentru D ezvoltare Durabila a fost creată în anul 1993 pentru a asigura continuare a
procesului inițiat de Conferința Națiunilor Unite privind M ediul și Dezvoltarea, cunoscută
și sub numele de Summit -ul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format ă
din reprezentan ți ai 53 de state , aleși odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse
aspecte ale dezvoltă rii durabile , pilonul cel mai important fiind protec ția mediului .
Rolul CSD este de a:
– monitoriza la nivel interna țional, național și regional implementarea recomandărilor
și angajamentelor conț inute î n documentele adoptate la UNCED, î n principal
Agenda 21 și Declara ția de la Rio asupra Mediului și Dezvoltă rii;
– elabora liniile po litice directoare ale implementă rii documentelor UNCED și
Summit -ului Mondial pentru Dezvoltare Durabil ă de la Johannesburg (WSSD) din
2002;
– promovarea dialogului și crearea parteneria telor pentru dezv oltare durabilă î ntre
guverne, comunitatea interna țională ș i grupurile majore identificate î n Ag enda 21 ca
fiind factori cheie pentru realizarea dezvoltarii durabil e.

Alte informa ții referitoare la Comisia pentru Dezvoltare Durabil ă se găsesc la adresa:
http://www.un.org/esa/sustdev/csd/review.htm

c) Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)

Programul Naț iunilor Unite pentru De zvoltare este o reț ea de dezvolt are globală a ONU,
care pl edează pentru dezvoltare și conectează statele prin accesul la cunoștințe, experienț e
și resurse , menite sa ofere oamenilor o viață mai bun ă.

Liderii lumii s -au angajat să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pâna în
2015, inclusiv obiect ivul fundam ental de a reduce cu jumatate sărăcia extremă . Prin
intermediul rețelei sale internaționale, PNUD coordonează eforturile globale și naț ionale
pentru realizarea acestui scop .
Prin programele sale, PNUD permite interacț iunea reprezentan ților dif eritelor națiuni,
creând astfel parteneriate și oferind c ăi de promovare a particip ării, evalu ării și eficien ței la
toate nivelurile.
Prin intermediul unor programe, cum ar fi Ini țiativa Ecuatorial ă și Fondul Global pentru
Mediu (un parte neriat între Pro gramul ONU pentru Mediu și Banca Mondial ă), PNUD
ajută statele să își întăreasc ă capacitatea de a r ăspunde necesit ăților la nivel global, regional
și național, c autând și oferind cele mai bune practici, oferind politici inovative de
consultan ță și facilit ând rela ția dintre parteneri prin proiecte -pilot.
Colaborarea Rom âniei cu P NUD constituie pentru țara noastr ă o programare a ac țiunilor
viitoare, pe direc țiile stabilite ca prioritare la Summit -ul Dezvoltă rii Durabile de la
Johannesburg , precum și un punct forte al activit ăților politicii de mediu din Rom ânia, prin
stabilirea unor rela ții interna ționale solide, cu efecte poz itive asupra elaborării, promovă rii și
managementului pro iectelor de protec ția mediului.
Înființat în Rom ânia din 1971, Biroul pentru Rom ânia al Programului pentru Dezvoltare al
Națiunilor Unite (PNUD) și-a propus ca, prin oferirea unor servicii de consultan ță calificate
și prin asistenț a financiară bine orientată , să sprijine Guvernul României î n domenii de
interes deosebit, precum ener gia și mediul, reducerea să răciei, prevenirea crizelor,
tehnologi a informa ției și comunic ării.

Informa ții suplimentare refe ritoare la acest program se află la urmă toarele adres e de
internet: http://www.undp.org/ , www.undp.ro .

d) Comisia Economică a Na țiunilor Unite pentru Europa (UNECE)

Activită țile desfă șurate de UNECE î n domeniul mediului au ca obiectiv protec ția acestuia și
a sănătății umane și promovarea dezvoltării durabile în țările membre, conform principiilor
Agendei 21. Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ
asupra mediului si pentru a evita astfel compromiterea stă rii factorilor de me diu pentru
generațiile viitoare .
UNECE are un Comitet pentr u Politici de Mediu , format din reprezentan ți ai guvernelor , care
se întrune ște periodic pentru a formula politici de med iu și pentru a oferi asistență la
implementarea acestora prin intermediul unor seminarii, wo rkshop -uri, misiuni de asistență
și oferind un for um pentru schimbul de experiență ș i bune le practici.
UNECE joacă un rol activ î n procesul “Mediu pentru Europa” și cooperarea tripartit ă: mediu –
transport -sănătate.

Prin rapoartele performan țelor de mediu , UNECE evalueaz ă eforturile țărilor de a red uce nivelul
poluării și de a proteja resursele naturale. Î n aceste rapoarte sunt prev ăzute recomand ări
pentru îmbună tățirea performan țelor de mediu.
UNECE a negociat 6 tratate de mediu, toate aflate în vigoare în prezent: Conven ția asupra
poluării transfro ntiere a aerului pe distan țe lungi, Conven ția privind evaluarea impactului de
mediu î n context transfrontier (Conven ția de la Espoo) , Conven ția asupra protec ției și
utiliză rii cursurilor de ap ă transfrontier ă și a lacurilor interna ționale, Conven ția asupra
efectelor transfrontier e ale accidentelor in dustriale, Conven ția privind accesul la informa ție,
participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justi ție în problemele de mediu
(Conven ția de la Aarhus ), Conven ția cadru privind protec ția și dezv oltarea durabilă a
Carpa ților (Conven ția Carpatică) .
Informa ții suplimentare privind activitatea acestei organiza ții se află pe pagina de internet:
http://www.unece.org/env/welcome.html

Procesul “Mediu pentru Europa” este un parteneriat al statelor membre UNECE, organiza țiilor
sistemului Na țiunilor Unite reprezentate în regiune, organiza ții interguvernamentale, centre
regionale pentru protec ția mediului, organiza ții neguvernamentale și alte grupuri majo re.

Prima Conferin ță Ministerială “Mediu pentru Europa”, Dobri ș (Cehia), 21 -23 iunie 1991

La aceast ă Conferin ță au fost prezen ți mini ștrii mediului din 34 de state europene, din
Statele Unite, Brazilia, Japon ia, organisme ale Uniunii Europene, institu ții guvernamentale
și organiza ții neguvernamentale. Comisarul pentru Mediu a fost prezent la Conferință.
În cadrul lucr ărilor Conferin ței s-au discutat căile de întă rire a cooperării în vederea
protec ției și îmbun ătățirii mediului, precum și o strateg ie pe termen lung pentru protec ția
mediului î n Europa.
A fost elaborat un set de ghiduri pentru o strategie de cooperare Pan -European ă. Acestea
țin în special cont de: necesitatea intensific ării cooperă rii, int roducerea aspectelor ecologice
în procesul de tran ziție al econo miilor din țările Europei Centr ale și de Est , aspectele
economice ale protec ției mediului , asisten ță pentru î mbun ătățirea mediului di n perspectiva
sănătăți, responsabilitatea pe care trebuie să ș i-o asume fiecare țară pentru problemele
global e de mediu.
Rezultatul l -a constituit u n set de concluz ii ale Conferinței în care miniș trii prezenți și
Comisarul abordează o serie de aspecte extrem de importante pentru dezvoltarea viitoare a
procesului Mediu pentru Europa. A rezultat, de asemenea, n ecesitatea elaborării de către
Comisia Europeana, î n cooperare cu Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru
Europa, a unui raport asupra stării mediului î n Europa (numit ulterior “Mediul î n Europa:
Evaluarea de la Dobri ș”- 1995). Necesitatea dezvolt ării unui program de mediu pentru
Europa în lumina celor prezentate î n raport a fost încă o dată subliniată . Programul ar
constitui un cadru pentru eforturile naționale și internaționale de îmbunătăț ire a mediului ,
axandu -se în special pe Europa Centrala și de Est.

A doua Conferin ță Minist erială “Mediu pentru Europa”, Lucerna, 28 – 30 Aprilie 1993

Cea de -a doua Conferință Mediu pentru Europa care s -a desfășurat la Lucerna î n aprilie
1993. Au fost prezen ți mini ștrii mediului sau reprezentan ții acestora din 45 de state
europene și din Canada, Israel, Japonia și Statele Unite , Comisarul pentru mediu al UE ș i
reprezentan ți ai altor organiza ții interna ționale.
Declara ția adoptat ă de mini ștri la data de 30 aprilie 1993 a subliniat dimensiune politic ă a
Conferin ței, care are următoarele obiective : armonizarea calit ății mediului și a politicilor de
mediu pe continent, asigurarea stabilit ății și a dezvoltă rii durabile.
Conf erința de la Lucern a a aprobat strategia preva zută î n Programul de Protec ție a
Mediului pentru țările d in Europa Centrală și de Est și a stabilit un task force pentru
implementarea Programului.
Programul de lucru al task force -ului con ține 4 activit ăți:
sprijinirea tut uror țărilor central și est-europene s ă dezvolte planuri na ționale de
acțiune pentru pro tecția mediului;
desfă șurarea unui program de formare ;
implicarea sectorului privat ;
îmbună tățirea managementului ariilor protejate.
S-a stabilit de asemenea, î n cadrul Conferin ței, un comitet pentr u pregatirea proiectelor care
să se axeze pe investiții ca mecanism central la îmbunătățirea coordonă rii între instituțiile
financiare internaț ionale și sponsorii care doresc să investească în protecț ia mediului din
Europa Centrala ș i de Est.
Raportul UNECE, aprobat cu ocazia Conferin ței, conține elemente pe termen lung pentru
programul Mediu pentru Europa. Astfel, s -au identificat 7 elemente ce constituie
instrumente pentru atingerea unor standarde î nalte comune de protec ție a mediului:
cooperarea tehnologic ă, controlul și prevenirea integrat ă a polu ării, inst rumente economice,
rapoarte naționale ale performan țelor de mediu , informa ții privind protec ția mediului ,
participarea public ă și instrumente legislative interna ționale.
Un alt document aprobat în cadrul Conferinț ei a fost Raportul privind In strumentele
Legislative Internaț ionale din 2 aprilie 1993. Acest Raport sublinia n evoia unui monitoring
eficient ș i a unei mai bune implementari și, prin urmare, conformă ri cu in strumentele
legislative internaț ionale din domeniul mediului.
Conferin ța de l a Lucerna a recunoscut importanț a inițiativei Consiliului Europei d e a
declara anul 1995 Anul C onserv ării Naturii î n Europa.

A treia Conferin ță Ministerial ă “Mediu pentru Europa”, Sofia, 23 -25 octombrie 1995

Au participat mini ștrii mediului din 49 de sta te din Europa, America de Nord și Asia
Central ă (regiunea UNECE) , Australia, Japonia și Mexic si reprezentan ți ai Comunită ții
Europene.

Agenda de lucru a Conferin ței a inclus: un raport asupra implement ării Programului de
Acțiune pentru țările din Europa Central ă și de Est, viitoarea dezvoltare a p rogramului
Mediu pentru Europa, divers e subiecte legate de industrie și mediu, finan țe, stabilirea de
noi priorit ăți.
În Declara ția Ministerial ă adoptat ă la 25 octombrie 1995, miniș trii au reiterat convingerea
că în domeniul p rotec ției mediului î n Europa este foarte important ă cooperarea bazat ă pe
principiile adoptate la Conferin ța de la Lucerna. Ei au subliniat nevoia urgent ă pentru
continuarea integră rii considerentelor de mediu în celelalte politici , astfel încâ t creșterea
economic ă să aibă loc în concordanță cu principiile dezvoltă rii durabile. Problemele cheie
cuprinse în Declara ție sunt dup ă cum urmeaz ă:
– implementarea Prorgramului de Ac țiune pe ntru Mediu al Europei Centrale și de Est;
– finan țarea mediului în țările din Eur opa Centrală și de Est;
– afacerile, industria și mediul;
– diversitatea biologică și peisagistic ă;
– probleme nucleare și de mediu;
– Programul Mediu pentru Europa;
– participarea publică ;
– Centre de Mediu Regionale;
– Conven ții de mediu.
Ca o viitoare ac țiune, mini ștrii au stabilit c ă procesul Mediu pentru Europa rămâne un
cadru politic esen țial pentru cooperare în domeniul protec ției mediului în Europa. Structura
procesului trebuie sa ofere fiec ărei ță ri un rol egal ș i să țina cont de activităț ile din domeniu ,
de la n ivel paneuropean, în special cele legate de mediu și sănătate, mediu ș i transport,
gestionarea sustenabil ă a pădurilor pentru a crea sinergii ș i pentru a evita duplicarea
eforturilor.
S-au recom andat următoarele acț iuni concrete:
Comitetul ECE pentru Poli tici de Mediu s ă facă propuneri de ac țiuni p rioritare î n
cadrul Prog ramului de Mediu pentru Europa
să se negocieze, cu implicarea ONG -urilor, o convenție regională privind
participarea public ă
continuarea activităț ilor task force -ului EAP și a comitetului pentru consultarea
publicului
continuarea activit ăților legate de Strategia Pane uropeană pentru Diversitate
Biologică și Peisaj
continuarea eforturilor Agenț iei Europene de Mediu de a defini o evaluare a
mediului , paneuropeană.

A patra Conferin ță Ministe rială “Mediu pentru Europa”, Aarhus, 23 -25 iunie 1998

La această Conferin ță au partic ipat 52 de state europene. Mini ștrii și șefii de delega ție au
adoptat o Decalara ție Ministerial ă.
“Mediul î n Europa: cea de -a doua evaluare” , unde sunt i dentificate princ ipalele realizări ș i
probleme legate de starea mediului î n Europa , a reprezentat cadrul discuțiilor la Conferință .
La Aarhus s -a adoptat Conven ția asupra accesului la informa ție, participare public ă la luarea
deciziei și accesul î n justi ție în problemele de mediu. Aceast ă Conven ție a fost semnat ă de
reprezentan ții a 35 de state și de Comunitatea European ă. S-a mai aprobat, de asemenea, o
Declara ție Ministerial ă asupra polu ării transfrontier e a aerului pe distan țe lungi , iar
reprezentan ții a 18 state ș i Comunitatea Europeană au semnat Declara ția asupra poluanț ilor
organici persisten ți.

Miniștrii partici panți au mai adoptat:
– o strategie Pan european ă pentru eliminarea plumbului din combustibil (separat, 32 de
state au semnat o Declara ție pentru eliminarea plumbului din combustibil);
– o rezolu ție asupra diversit ății biologice și peisagistice și au fost de acord s ă se î ntăreasc ă
procesul de integrare a obiectivelor de conservare a biodiversit ății și peisajelor î n
politicile sectoriale;
– o Declara ție politică asupra eficien ței energiei și un ghid de conservare a energiei î n
Europa.
La aceasta Conferin ță s-a desfăș urat î n paralel o sesiune a NGO -urilor cu tema “Î ntărirea
democra ției participative pentru dezvoltare durabil ă”.

Cea de a cincea Conferin ță Ministe rială “Mediu pentru Europa”, Kiev, Ucraina, 21 -23 mai
2003

La cea de a 5 -a Conferin ță s-a adoptat o Declara ție Ministerială î n care s-a subliniat
importan ța procesului Mediu pentru Europa, acesta fiind considerat un inst rument pentru
promovarea protec ției mediului și dezvoltării durabile î n regiune, contr ibuind totodat ă la
asigurarea păcii ș i securită ții. Mini ștrii mediului, șefii de delega ții din 51 de state și
reprezentan ții Comisiei Europene au subliniat obiectivele comune î n ceea ce prive ște
mediul și au reiterat dorinț a lor de a coopera pentru atingerea unor înalte standarde de
protec ție a mediului.
Pe durata Conferin ței, 3 Protocoale la Conven țiile patronate de UNECE au fost adoptate și
deschise spre semnare:
– 35 de state și Comunitatea Europeană au se mnat Protocolul privind evaluarea strategic ă
de mediu la Conven ția UNECE privind evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontier (Convenț ia de la Espoo);

– 22 de ț ări au semnat Protocolul privind răspunderea civilă și compensarea pentru
daunele cauzate de efectele transfrontier e ale accidentelor industriale la Conven țiile
UNECE privind efectele transfrontier e ale accidente lor industriale și protec ției și
utilizării cursurilor de apă transfronti eră și a lacurilor interna ționale;
– 33 de state și Comunitatea Europeană au semnat Protocolul PRTR la Conven ția asupra
accesului la informa ție, particip are publică la luarea deciziei și accesul în justi ție în
problemele de mediu (Conven ția de la Aarhus);
Rom ânia se afl ă printre țările semnatare ale acestor P rotocoale.
Cu ocazia acestei Conferin țe, Rom ânia a mai semnat, alături de cele lalte state situate în zona
Munților Carpa ți (Cehia, Ungaria, Serbia, Mu ntenegr u, Ucraina), Conven ția privind
protec ția și dezvoltarea durabil ă a Carpa ților.
In cadrul Conferinț ei s-a adoptat de asemenea Strategia de mediu pentru Statele din Europa
Centrala și de Est, zona Caucazului și Asia Centrala, ocazie cu care au fost salutate
eforturile statelor din As ia Centrala care au demarat Iniț iativa privi nd Mediul, Apele și
Securita te în Asia Centrala „Invitaț ie la Parteneriat”.
De asemenea, au fost aprobate “Declara ția mini ștrilor mediului d in regiunea UNECE
privind educa ția pentru dezvoltare durabil ă” și documentul denumit “Elemente de baz ă
pentru Strategia UNECE privin d educa ția pentru dezvoltare durabilă”. În Declara ție se
prevede c ă educa ția îmbun ătățește capacitatea cet ățenilor, precum și motiva ția lor, de a
evalua informa țiile și de a participa î n procesul de luare a deciziilo r. De asemenea, s -a
subliniat că educa ția pentru de zvoltare durabil ă este o investi ție în viitor și fiecare țară
trebuie s ă asigure resurse pentru educa ția privind protec ția mediului și dezvoltare a durabil ă.
Cu ocazia Celei de a 5 -a Conferin țe “Mediu pentru Europa” au fost stabilite elementele de
bază ale Strategiei UNECE privind educa ția pentru dezvoltare durabil ă, strategia în sine
fiind definitivat ă ulterior de un grup de lucru și aprobat ă în cadrul “Întâ lnirii la Nivel Î nalt a
Miniștrilor Mediului și ai Educaț iei”, care a a vut loc la Vilnius (Lituania) , în perioada 17 –
18 martie 2005.

Cea de a șasea Conferin ță Ministerial ă “Mediu pentru Europa”, Belgrad, Serbia, 10 – 12
octombrie 2007

Cea de -a șasea C onferin ță ministerial ă a adus în discu ție, în cadrul unor sesiuni diferite,
Raportul privind starea m ediului la nivelul UNECE, preg ătit de Agen ția European ă pentru
Mediu, implementarea acordurilor multilaterale de mediu și a rapoartelor privind
performan țele de mediu, educa ția pentru dezvoltare durabil ă, biodiversitatea, crearea
capacit ăților institu ționale în statele est europene, din Caucaz și din Asia Central ă și noile
perspective sud -est europene, competitivitatea și finan țarea interna țional ă în domeniul
protec ției mediului, parteneriatele pentru implementarea politicii de mediu , precum și
viitorul pr ocesului .
Secțiunile referitoare la biodiversitate și educa ție pentru dezvoltare durabil ă s-au finalizat
prin adoptarea de declara ții specifice acestor domenii.

Ultimul pu nct de pe agenda acestei C onferin țe ministeriale a fost reprezentat de adoptarea,
de către mini stri și șefii de delega ții participan ți la acest eveniment, a Declara ției
ministeriale. Prin aceast ă Declara ție, cele 56 de state membre ale Comisiei Economice
pentru Europa a Na țiunilor Unite își asum ă angajamentul de a p ăstra și îmbun ătăți cadrul
de cooperare stabilit prin Conferin ța Mediu pentru Europa. Acest cadru va r amâne cel mai
potrivit pentru sus ținerea eforturilor statelor membre UNECE în atingerea obiectivelor
cheie, în ceea ce prive ște îmbun ătățirea calit ății mediului și a vie ții cet ățenilor din aceast ă
regiune.
Totodat ă, participan ții au convenit asupra necesit ății elabor ării unui plan concret de
reformare a procesului, pe care Comitetul de Politici de Mediu al UNECE urmeaz ă să-l
dezvolte împreun ă cu partenerii Procesului Mediu pent ru Europa, p ână la urm ătoarea
sesiune UNECE din anul 2009. Domeniile cheie care vor fi supuse, printre altele,
reform ării sunt:
Întărirea capacit ății institu ționale;
Continuarea procesului de monitorizare și evaluare a calit ății mediului în regiune și
îmbunătățirea acestuia;
Problemele de cooperare transfrontier ă și sub-regional ă;
Noi priorit ăți cu relevan ță pentru regiune, care nu sunt acoperite prin alte instrumente
de cooperare între state.
Participan ții la acest ă Conferin ță au convenit c ă, deși acest cadru continu ă să-și dovedeasc ă
utilitatea, necesit ă îmbun ătățiri pentru ca obiectivele majore ale acestuia s ă poată fi atinse
într-un ritm mai accelerat.
În finalul reuniunii, țările participante au c ăzut de acord ca urm ătoarea Conferin ță
ministerial ă "Mediu pentru Europa" s ă se desf ășoare în anul 2011, în Kazahstan.

Informa ții suplime ntare referitoare la procesul M ediu pentru Europa pot fi gă site la adresa:
http://www.unece.org/env/efe/welcome.ht ml

În afară de organismele men ționat e anterior, din cadrul ONU, urmă toarele entități mai au
atribu ții în domeniul protec ției mediului: Organiza ția pentru Agricultur ă și Alimenta ție
(FAO), Organiza ția Interna țională pentru Avia ție Civil ă (ICAO), Organiza ția Na țiunilor
Unite pentru Dezvoltare Industrial ă (UNIDO), Organiza ția Mondială pentru Comer ț
(WTO), Organiza ția Mondială pentru S ănătate (WHO), UNESCO, UNICEF, UNITAR .

2. Uniunea European ă

Este rezul tatul unui proces de cooperare și integrare care a început în anul 1951, între șase
state europene (Belgia, Germa nia, Fran ța, Italia, Luxemburg și Olanda). După cinci valuri
de aderare (1973: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spani a și
Portu galia; 1995: Austria, Finlanda și Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria ; 2007: Româ nia și Bulgaria ), Uniunea
Europeană are astă zi 27 state membre.
Turcia, Croatia și Republica Macedonia sunt state candidate cu care negocierile de ad erare
au început.
Misiunea Uniunii E uropene este de a asigura pacea, prosperitatea ș i libert atea celor 498
milioane de cetățeni – într-o lume mai echitabilă ș i mai sigur ă.

Principalele obiective ale UE sunt:
– promovarea progresului economic și social (piața unic ă a fost instituit ă în 1993, iar
moneda unic ă a fost lansat ă în 1999);
– să consolideze rolul Uniunii Europene pe scena interna țională (prin ajutor umanitar
pentru țările terțe, o politica extern ă și de securitate comună, implicare î n rezolvare a
crizelor interna ționale, pozi ții comune î n cadrul organiza țiilor interna ționale);
– să instituie cetă țenia european ă (care nu î nlocuie ște cet ățenia na țional ă dar o completeaz ă,
conferind un num ăr de drepturi ci vile ș i politice cet ățenilor europeni);
– să dezvolte o zona de libertate, securitate și justi ție (legat ă de func ționarea pie ței interne și
în particular de liber ă circula ție a persoanelor);
– să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legisla ției adoptate de c ătre
institu țiile europene, împreună cu tratatele fondatoare) .

Pentru a atinge aceste obiective, țările UE au stabilit instituții care să adopte legislația. Cele
mai importante sunt :
Parlamentul European (ales de c ătre pop ulația statelor membre) ;
Consiliul (reprezent ând guvernele st atelor membre) ;
Comisia Europeană (executivul și organismul cu drept de a iniț ia legisla ție);
Curtea de Justiție (asigură compatib ilitatea cu dreptul comunitar);
Curtea de Conturi (responsabil ă de controlul fo losirii fondurilor comunitare) ;
Comitetul Eco nomic și Social (organi sm consultativ care este consultat la realizarea
propunerilor vizând ocuparea forței de muncă , cheltuielile sociale, pregătirea
vocațională, etc.) ;
Comitetul Regiunilor (organi sm consultativ care este consultat la realizarea
propuner ilor cu impact direct la nivel local sau regional în domenii ca transportul,
sănătatea, ocuparea forței de muncă, educația) ;

Banca Centrală Europeană (răspunzătoare de politica monetară în zona euro) ;
Banca Europeană de Investiții (împrumută bani pentru pr oiecte de interes european,
în special pentru regiunile mai puțin dezvoltate ).

a) Comisia European ă

Aceast ă institu ție îndepline ște patru funcții de bază :
1. să propună legislație („dreptul de ini țiativă”). Comisia, este singură responsabilă cu
înaintarea propunerilor pentru legislația nouă europeană, pe care le prezintă Parlamentului
și Consiliului. Aceste propuneri au ca obiectiv apărarea intereselor Uniunii și a cetățenilor
ei, nu pe cele ale țărilor sau industriilor în particular.
2. să gestioneze și să implementeze politicil UE și bugetul . Comisia supraveghează
cheltuielile actuale și gestion ează politicile adoptate de Parlament și Consiliu.
3. să vegheze la respectarea legislației UE. Ca „gardian al tratatelor ”, Comisia împreună cu
Curtea de Justiți e, este responsabilă să se asigure că legisla ția UE este corect aplicat ă de
către toate Statele Membre.
4. să reprezinte Uniunea Europeană pe scena intenațională , de exemplu prin negocierea de
acorduri între UE și alte țări. Permite statelor membre să vor bească cu o „singură voce” la
forumurile internaționale cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului.

Direc ția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene – este una dintre cele
40 de direc ții generale și servicii specializate ale Comisiei Europene. Rolul său este de a
iniția și defini noua legisla ție de mediu și de a asigura mă surile prin care statele membre pun
în aplicare acest ă legisla ție.
Misiunea DG Mediu este de a :
– menține și îmbun ătăți calitatea vie ții printr -un nivel înalt al protec ției resurselor
naturale, evaluarea și managementul riscu lui și implementarea la timp a legisla ției
comunitare;
– să promoveze eficiența resurselor în producție, comsum și pentru măsurile de
eliminare a deșeurilor;
– integra protec ția mediului î n toate politicil e UE;
– promova creșterea UE ținând seama de factorii economici, sociali și de mediu pentru
genera țiile prezente și cele viitoare;
– combate schimb ările globale î n special schimb ările climatice și deprecier ea diversit ății
biologice;
– asigura toate politicile și măsurile pentru protec ției mediului au o abordare multi –
sectorială, implică toți actorii și sunt comunicate eficient .

DG-ul investighează plângeri le făcute de cetățeni și organizații non -guvernamentale și
poate acționa legal dacă consideră că legislația UE a fost încă lcată. În anumite cazuri, DG
Mediu reprezintă Uniunea Europeană în ceea ce privește mediul pe scena internațională
cum ar fi: Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbăr ile Climatice, P rotocolul
Kyoto și Convenția Națiunilor Unite privind Biodivers itatea.
De asemenea, DG Mediu finanțează proiecte care contribuie la protecția mediului în UE.
DG Mediu gestione ază și al 6-lea Program de Ac țiune pentru Mediu, adoptat pe 22 iulie
2002, care stabile ște cadrul pentru luarea deciziilor l a nivelul UE pentru perioada 2002 -2012
și indică acțiuni care trebuiesc să fie luate în acest sens .
Domeniile prioritare de ac țiune ale P rogramului sunt:
– schimb ările climatice;
– natura și biodiversitate a;
– mediu l;
– sănătate a și calitatea mediului;
– resursele naturale și deșeurile.
Al 6-lea Program de Ac țiune pentru Mediu promovează integrarea mediului în politicile
Comunității și constituie baza pentru realizarea și implementarea Strategiei de Dezvoltare
Durabil ă a UE.

Mai multe informa ții privind activitatea acestei Direc ții se pot g ăsi pe pagina de internet:
http://ec.europa.eu/dgs/environment/index_en.htm

b) Consiliul de Mediu al Uniunii Europene

Consiliului de Mediu este compus din miniștrii mediului din toate statele membre UE, care
se reune sc de patru ori pe an . Procedura de luare a deciziilor î n cadrul acestei institu ții
europe ne este de majoritate calificată î n codecizie cu Parlamentul European.
Consiliul are sarcina de a dezvolta într-o manieră armonioasă, echilibrată și durabilă
activită țile economice pentru a asigura un nivel ridicat al calit ății mediului atât la nivel
european cât și interna țional .
Pentru a realiza acest deziderat, țintește conservarea calit ății mediului , sănătatea umană ,
utilizarea prudent ă și rațional ă a resurselor naturale, precum și promovarea d e măsuri, la
nivel interna țional, care s ă facă față problemelor la nivel regional și mondial.
Având în vedere varietatea situa țiilor din diferitele regiuni ale Comunit ății Europene,
politica de mediu a Uniunii Europene se bazeaz ă pe principiul p recau ției și pe principille
referitoare la realizarea de ac țiuni preventive și la faptul că poluatorul plătește.

Informa ții suplimentare referitoare la activitatea desfă șurată de această institu ție european ă
pot fi g ăsite la adresa :
http://www.consilium.europ a.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=415&lang=EN&mode=g

c) Palamentul European

Cererea c a preocup ările cet ățenilor privind protecția mediului să fie discutate la nivel
european dateaz ă încă din anii 1967, câ nd o sc risoare a unui membru a exercitat presiuni
asupra Comisiei. Prima directiv ă, care fă cea referire la emisi ile vehiculelor cu motor datează
din anul 1970, și a reprezentat o preocupare pentru Parlament at ât înainte câ t și după
adoptare și modific ările ulterioare. Legisla ția european ă privind protec ția me diului dateaz ă
din octombrie 1972 , atunci când a avut loc o Conferinț ă la nivel de șefi de Stat sau de
Guvern.
În anul 1973, Parlamentul European a decis să creeze un Comitet pentru Mediu. Era cel d e-
al doisprezecelea comitet, adăugat la celelalte î nființate înc ă de la prima î ntâlnire a
Parlamentului î n 1952. Creșerea componen ței sale (de la 36 la 63 de membri ) și a puterii s -a
realizat prin extinderea responsabilit ăților în cadrul Uniunii în ceea ce prive ște problemele
de mediu și datorită interesului p ublic.
Actul Unic din 1987 a extins competen țele Uniunii la o legisla ție de pia ță unică . Comitetul
de Medi u a preluat responsabilitatea, î n cadrul procedurii de cooperare, pentru anumite
propuneri legislative privind protec ția consumatorului și securitate a alimentar ă. Prin
Tratatul de la Maastricht, semnat î n 1993, unele din aceste responsabilit ăți au intrat sub
inciden ța procedurii de co -decizie. Aceast ă procedur ă a fost extins ă asupra urmă toarelor
domenii: protec ția mediului, securitate alimentar ă și săn ătatea publicului, ca urmare a
prevederilor Tr atatului de la Amsterdam, semnat î n anul 1999.

Pentru m ai multe informa ții referitoare la activit atea Comitetului, pute ți accesa pagina:
http:// www.europarl.europa.eu/comparl/envi/default_en.htm

3. Agen ția Europeană de Mediu

Misiune

Sarcina Agen ției Europene pentru Mediu (EEA) este de a furniza informa ții actuale,
relevante și corecte despre mediu. EEA îi sprijină pe cei care se ocup ă de elaborarea și
aplicarea strategiei de mediu la nivel european și national, precum și publicul general.

Angajamente

– să minimalizeze impactul de mediu al activității sale, ex. Prin folosirea hârtiei
reciclate și printarea pe ambele părți
– continuarea îmbunătățirii performanței de mediu, ex. prin atingerea țintelor de
eficiență energetică din cadrul instituției
– să aplice legislația privind mediul în țara gazdă.

Clienți și grupuri țintă

Principalii clienți sunt Comisia Europeană, Parlamntul European, Consiliul – în special de -a
lungul Presedințiilor schimbătoare – și țările membre.
Pe lângă acest grup central de actori politici europeni, EEA lucrează și cu alte instituții c um
ar fi Comitetul Economic și Social, Comitetul R egiunilor și Banca Europeană de Investiții.
În afara cadrului UE, comunitatea de afaceri, organizaț ii neguvernamentale și alți
reprezentanți ai societății civile reprezintă grupuri țintă pentru furnizarea de informații.

Informa ții de mediu

Informațiile furnizate de EEA provin din surse variate. Sursa majoră este rețeaua de
instituții de mediu naționa le, stabilită să asiste Agenția – informațiile europene de mediu și
rețeaua de observare (Eionet). EEA este responsabilă de dezvoltarea rețelei și pentru
coordonarea activităților sale. Pentru a realiza aceasta, EEA lucrează în strânsă legătură cu
punctele naționale focale (NFPs), mai precis agențiile de mediu naționale sau miniștrii de
mediu din țările membre. Aceștia sunt responsabili de coordonarea activităților Eionet care
acoperă peste 300 de instituții din Europa.

Calitatea de membru

Calitatea de m embru al Agen ției Europene de Mediu poate fi ob ținută și de c ătre țări care
nu fac parte din UE , dar împărtășesc obiectivele A genției. În prezent EEA num ară 32 de
membri: toate cele 27 de state membre UE, precum și Islanda, Liechtenstien, Norvegia ,
Elveția și Turcia .
Pentru informa ții suplimentare pute ți accesa pagina de internet a acestei institu ții:
http://www.eea.europa.eu/

Urmare a multiplelor prob leme mondiale de mediu, institu țiile interna ționale de speci alitate
au semnat o serie de conven ții referitoare la probleme precum: biodiversitate, schimbă rile
climatice și gazele cu efect de ser ă, deșertificarea, protejarea râ urilor majore, m ărilor și
pădurilor tropicale. În acest sens i nstitu țiile interna ționale și europene de protec ția mediului
sunt vitale pentru implementarea tuturor programelor și proiectelor , dar și a conven țiilor

interna ționale în acest domeniu. Sprijinul pe care îl acordă statelor în dezvoltarea unor
politici na ționale durabile și performan te este foarte important. În acela și timp, aceste
organiza ții pot î ntăriri coopera rea dintre statele participante și pot î ncura ja schimbul de
experien ță, în scopul dezvolt ării de c ătre state a unor politici na ționale c ât mai performante.
Lupta î mpotriva f actorilor cu impact negativ as upra mediului este mai eficientă și mai bine
organizat ă atâta timp c ât este men ținută la nivelul acestor organiza ții. Totodat ă, prin
intermediul lor se pot desf ășura ac țiuni cu scopul de a informa și a con știentiza opinia
publică despre provoc ările de mediu actuale, dar și asupra soluțiilor necesare a fi
implementate pentru un mediu mai curat și mai să nătos, dezi deratul întregii lumi.