Orasul Horezu Potentialul Turistic Si Zone de Turism

ARGUMENT

Această lucrare este menită a evidenția oferta turistică actuală a orașului Horezu, care se compune din mai multe elemente și anume un cadru natural remarcabil și diversele activități tradiționale, cu valențe etnoculturale.

Datorită acestor elemente, Horezu este un adevărat centru turistic al României, care face ca țara noastră să fie recunoscută atât pe plan național cât și intrenațional.

Situat intr-un peisaj natural deosebit – înconjurat de Munții Căpățânii, Măgura Slătioarei, dealurile Negruleștilor, Costeștilor si Tomșanilor, Horezu cel mai renumit centru de olărit din țară, unul dintre punctele turistice importante din țara noastră a devenit oficial stațiune turistică.

Anual, turiștii romani și străini sunt atrași de ținutul de sub munte al Horezului, de mânăstirile amplasate într-un cadru natural pitoresc, cu peisaje de un farmec aparte, dar și de îndeletnicirea meșterilor ceramiști.

Turiștii care viziteaza această zonă se opreasc la atelierele meșterilor olari, pentru a afla secretul fabricării oalelor de lut, care au ca motive ornamentale: cocoșul, peștele, frunzele, florile, păunul și spicul de grâu. Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic existent pe teritoriul orașului Horezu favorizează variate modalități de petrecere activă a timpului liber, de odihnă, de recreere și de practicarea unor forme de turism specifice.

Potențialul turistic natural și antropic trebuie susținut și de alte componente ale ofertei, respectiv structurile de cazare existente și de forța de muncă din turism, fără de care nu ar exista produsul turistic final, propus spre comercializare. Toate componentele ofertei turistice se pot constitui în motivații ale deplasării turiștilor în Orașul Horezu.

Datorită volumului și valorii resurselor turistice din Horezu, se pot practica variate forme de turism, de la turismul etnocultural, turismul religios, turismul rural și până la turismul de afaceri și chiar turismul pentru sporturi extreme.

Pentru demersul meu stiintific, țin să adresez calde mulțumiri cadrelor didactice de la Facultatea de Geografie din cadrul Universității București care mi-au împărtășit din experința vastă in diferite domenii legate de Geografia Activităților Turistice, pe parcursul celor trei ani de studiu. Nu în ultimul rând, mulțumesc doamnei prof.dr.Matei Elena, pentru faptul că m-a îndrumat și susținut, precum și autorităților locale ale Primăriei Horezu, ce mi-au pus la dispoziție datele de care am avut nevoie pentru întocmirea prezentei lucrări.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Poziție geografică, accesibilitate infrastructură

1.1.2. Poziție geografică

Orașul Horezu este situat în extremitatea nord-vestică a Județului Vâlcea, într-o zonă depresionară ce face parte din Depresiunea Subcarpatică Nord Olteană, delimitată aici de Măgura Slătioarei la sud și creasta Munților Căpățânii la nord, la circa 550 m altitudine. Față de reședința de jdeț, municipiul Rm. Vâlcea, orașul Horezu se află la 44 km, spre vest de acesta. Localitatea este traversată pe direcția est – vest de DN 67, importantă arteră rutieră care leagă / intersectează trei drumuri europene de mare circulație: E 81 – la Rm. Vâlcea, E 79 – la Târgu Jiu și E 70 la Drobeta – Tr. Severin. Orașul face parte dintr-un areal turistic de mare valoare, cunoscut sub numele de “Oltenia de sub Munte” și are ca vecini teritoriul administrativ al comunelor Vaideeni – spre vest, Măldărești spre sud, Tomșani spre sud-est, Costești – spre est și Mălaia – spre nord

Figure 1. Poziția geografică a orașului Horezu

1.1.2 Accesibilitate

Rutieră

Accesul rutier spre orașul Horezu se realizează prin intermediul unor drumuri de importanță europeană sau națională:

E 81 (București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sebeș – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu / punct de frontieră);

DN 67 (Goranu / E 81 – Râmnicu Vâlcea – Costești – Horezu – Târgu Jiu / E 79 – Motru – Drobeta – Turnu Severin / E 70);

DN 65C (Craiova / E 70 / E 79 / E 574 – Bălcești – Horezu).

Pe cale rutieră, distanța față de București este de 220 km, față de municipiul Craiova este de 111 km, iar față de municipiul Târgu Jiu este de 67 km.

Feroviară

Accesul feroviar este asigurat de linia secundară Piatra Olt – Podul Olt, ramificație a magistralei feroviare București – Sibiu – Arad – Curtici, prin stațiile de cale ferată Rm. Vâlcea (situată la 44 km de Horezu) și Govora (situată la 31 km de Horezu). De la aceste stații CFR se parcurge traseul rutier DN 67.

Distanța pe cale ferată, față de București, este de 263 km până la stația Govora și respectiv de 275 km până la stația Rm. Vâlcea.

Aeriană

Cel mai apropiat aeroport care poate deservi orașul Horezu este cel de la Craiova, situat la 111 km, pe DN 65 C.

1.1.3. Infrastructură generală

Infrastructura rutieră:

drumuri naționale (rețeaua de drumuri naționale de pe teritoriul administrativ – 6 km):

localitatea este traversată de DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Motru – Drobeta Tr. Severin), care leagă / intersectează trei magistrale rutire europene: E 81 (pct. de frontieră RO / UA – Halmeu – Satu Mare – Cluj – Napoca – Sibiu – Rm. Vâlcea – Pitești – București), E 79 (pct. de frontieră H / Ro – Oradea – Deva – Petroșani – Tg. Jiu – Craiova – Calafat – pct. de frontieră RO / BG) și E 70 (punct de frontieră BG / RO – Giurgiu – București – Alexandria – Craiova – Drobeta Tr. Severin – Orșova – Băile Herculane – Timișoara – Moravița – punct de frontieră RO / YU;

DN 65C (Horezu – Bălcești – Craiova);

drumuri județene (rețeaua de drumuri județene cumulează circa 6 km):

DJ 665 (Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Curțișoara / DN 66 / E 79);

DJ 669 (Dealul Ulmului / Horezu – Romanii de Jos);

drumuri comunale (rețeaua de drumuri comunale însumează peste 23 km):

Dc 139 (Horezu – Măldărești, 3 km);

Dc 142 (Horezu – Urșani, 5,5 km);

Dc 143 (Horezu – Olari – Tănăsești, 5,8 km);

DC 144 (Horezu – Râmești – Ifrimești, 6,4 km);

Dc 146 (Horezu – Romanii de Jos, peste Dealul Ulmului, 1,5 km);

Dc 147 (Romanii de Jos – Neagota, 2 km);

rețeaua stradală orășenească, alcătuită din 26 străzi asfaltate, cu trotuare și 21 poduri, 10 parcări (cu o suprafață de 6.600 mp), un parc (58.750 mp), un ștrand (1.250 mp), spații verzi (10 ha), un stadion (15.000 mp).

Echipare tehnico – edilitară

Alimentare cu apă în sistem centralizat. Există 2 surse de alimentare cu apă (captarea din pârâul Romani, Q = 150 l/s și captarea din Pârâul Râmești, Q = 35 l/s); lungimea rețelei de distribuție a orașului având circa 20.000 m, din sursa Romani și 37.561 m din sursa Râmești. Astfel, peste 80 % din populația orașului este racordată la rețeaua de apă potabilă, iar din rețeaua de aducțiune a orașului este alimentat și o parte a teritoriului Comunei Măldărești. Gospodăriile mai izolate sunt alimentate din surse individuale de apa (mici captari, fantani).

Rețea de canalizare: este realizată în sistem mixt (canale pluviale și canale menajere), cu lungimea rețelei de 10,5 km, ceeea ce face ca doar 45 % din populația orașului să fie racordată la rețeaua de canalizare.

Stațiea de epurare – este situată pe teritoriul Comunei Măldărești, fiind de tip mecano-biologică și dimensionată la un debil total de ape uzate, de 107 l/s.

Alimentarea cu energie electrică de tip rețea (asigurată de SC Electrica – centrul Horezu), este corelată cu sistemul energetic național, tip LEA și LES de înaltă – 110 kV, medie – 20 kV și joasă tensiune – 0,4 kV, cu posturi de transformare pe întreaga localitate – 24).

Alimentare cu căldură se realizează în sistem centralizat, de la două centrale termice pe combustibil solid (capacitate cuprinsă între 3,5 – 4,5 Gcal/h), care deservesc blocurile de locuințe din oraș, Spitalul Orășenesc și Grădinița și cu centrale termice proprii, de capacități mici, alimentate cu combustibil solid (lemn, cărbune), în locuințele locuințele individuale.

Telefonie: – localitatea este racordată la centrala telefonică digitală Horezu, pe cablu interurban, din fibră optică, aerian sau subteran, ce însoțește DN 67 (Rm. Vâlcea – Tg. Jiu), cu racorduri spre Vaideeni și Măldărești; centrala are o capacitate de 2.000 posturi telefonice, din care circa 1.855 posturi fixe instalate – împreună cu Comuna Măldărești, cu posibilități de extindere; există sevicii pentru telefonia mobilă GSM (Connex, Orange, Cosmorom, Zapp).

Localilatea Horezu are Televiziune prin cablu (firma IMSAT).

Colectarea mecanică a deșeurilor menajere – se realizează doar în zona centrală a orașului; depozitarea se face într-un spațiu special amenajat, o rampă de gunoi. La gospodăriile din afara zonei centrale nu există un control al depozitării deșeurilor menajere; primăria a depus la Regiunea de Dezvoltare 4 Sud-Vest un studiu de fezabilitate pentru accesare fonduri Phare, în vederea obținerea finanțării pentru colectarea mecanizată și amenajarea unui punct de depozitare temporară a deșeurilor mena j, în conformitate cu politica națională de gestionare a deșeurilor.

CAPITOLUL 2. CADRUL NATURAL-SUPORT AL ACTIVITĂȚILOR TURISTICE

2. 1. Cadrul natural

2.1.1 Relieful

Teritoriul administrativ al orașului, în suprafață de circa 11.770 ha, se extinde pe versanții sudici ai Munților Căpățânii și în arealul depresionar – Depresiunea Horezu, denumită astfel după numele celei mai importante localități componente.

Fig.2.1. Depresiunea Horezu Fig.2.2. Orașul Horezu

Zona locuită a localității (orașul și satele componente) este așezată în cea mai mare parte în Depresiunea Horezu, care în sens geografic, este parte a Subcarpaților Olteniei, o unitate sinclinală bine individualizată geomorfologic și hidrografic, delimitată la sud de Măgura Slătioarei, iar la nord de Munții Căpățânii. Altitudinea zonei locuite variază între 468 m – 750 m, iar a teritoriului administrativ ajunge până la 1.915 m (Masivul Piscu Lung, la est de Vf. Ursu, pe creasta principală a Munților Căpățânii). Așadar, relieful descrește ca altitudine de la nord – creasta Căpățânii, spre sud – în depresiune.

Fig.2.3. Stațiunea Horezu

Aspectul general al geomorfologiei localității, deosebit de pitoresc, este cel de depresiune submontană, înconjurată din toate părțile de forme de relief înalte. Prezența masivului calcaros Buila – Vânturarița, prin altitudinea și aspectul său spectaculos, aduce o notă aparte în peisajul general al localității.

Depresiunea Polovragi-Hurez, o asociere de suprafețe aluviale netede (poduri de terase) cu gruiuri prelungi, străjuite în sud de măgura Slătioarei (767 m) și în nord-est de masivul calcaros al Builei, prezintă un topoclimat de adăpost, care permite dezvoltarea castanului comestibil.Oferă, de asemenea, posibilități de circulație ușoară în lungul marginii munților și în cuprinsul ei se adună drumurile ce urmăresc râurile, atât spre sud, în Piemontul Oltețului, cât și spre nord, în munte (M. Dinu și colab., 1988).

2.1.2. Rețeaua hidrografică

Întreaga zonă este traversată de la nord la sud de o rețea de ape curgătoare, între care se remarcă Luncavățul (al cărui curs se află în cea mai mare parte pe teritoriul comunei Vaideeni) și Bistricioara, pâraie cu bazinele hidrografice și debitele cele mai mari. Acestea își trag obârșia de sub creata principală a Munților Căpățânii. Pârâul Luncavăț primește ca afluent, în partea de sud-est a orașului, apele reunite ale pâraielor Urșani și Râmești, iar pârâul Bistricioara, pe teritoriul comunei Tomșani, își unește apele cu cele ale pârâului Bistrița. Atât Luncavățul, cât și Bistrița se varsă în râul Olt în apropierea comunei Băbeni.

2.1.3. Aspecte climatice

Climatul zonei aparține tipului temperat – continental, cu nuanțe specifice date de prezența elementelor locale de cadru natural. Rezultatul este un topoclimat de depresiune, răcoros, fără temperaturi excesive, atât vara cât și iarna, care favorizează practicarea divrselor forme de rtante localități componente.

Fig.2.1. Depresiunea Horezu Fig.2.2. Orașul Horezu

Fig.2.3. Stațiunea Horezu

2.1.2. Rețeaua hidrografică

2.1.3. Aspecte climatice

Temperatura medie multianuală a aerului, calculată pentru perioada anilor 1976 – 2000 este de 9.1C în zona deluroasă și de 6 pe înălțimile ce depășesc 800 m altitudine.

Pe parcursul unui an, temperatura aerului prezintă medii mai ridicate în luna iulie, media multianuală a acestei luni fiind de 19C.

Cele mai scăzute valori se înregistrează în lunile ianuarie și februarie, când temperatura aerului coboară sub 0 C (-1C – -2 C). În zona montană, temperatura medie a lunii celei mai reci, ianuarie, este de -7 C, iar în luna iulie, luna ea mai caldă, este de +12 C.

Temperatura minima absolută s-a înregistrat în 13 ianuarie 1963 și a avut valoarea de -21.8 C, iar temperatura maximă absolută s-a înregistrat în ziua de 4 iulie 2000, cu o valoare de 39C. Adâncimea maximă de îngheț este de 0,7 – 0,8 m.

Precipitațiile – cantitatea medie multianuală de precipitații atmosferice se situează în jurul valorii de 900 mm; în zona locuită, cantitatea maximă înregistrată este de 1098,4 mm (1979), iar cea minimă, de 395 mm (2000). La altitudini mai mari, de circa 1.400 m, precipitațiile medii anuale înregistrează valori de 1200 mm.

Ploile au frecvență mai mare în lunile mai – iunie (cele mai mari cantități de precipitații s-au înregistrat în luna iunie, peste 90 mm) și sunt mai reduse spre toamnă, în septembrie – octombrie. Cele mai micii cantități de precipitații s-au înregistrat în luna ianuarie – 43 mm. În zona de munte, numărul zilelor ploioase este de circa 150 / an.

În Depesiunea Horezu prima zăpadă poate să cadă în luna noiembrie, cu totul excepțional la sfârșitul lui octombrie, însă apare de obicei către mijlocul lunii decembrie, și durează până în luna martie. Grosimea medie multianuală a stratului de zăpadă este de circa 8 – 10 cm, iar durata medie a menținerii acestuia este de circa trei – patru luni / an. La altitudini mai mari, pe crestele și pe versanții sudici ai Munților Căpățânii, stratul de zăpadă apare de obicei pe la jumătatea lunii octombrie și se menține în medie cinci luni / an, până către începutul lunii aprilie, astfel că, există condiții prielnice pentru practicare a sporturilor de iarnă.

Fig.2.4.Clima și dezvoltarea fenofazică a vegetației

Grosimea maximă atinsă de stratul de zăpadă s-a înregistrat în anul 1985 (51 cm – grosimea medie lunară). În anii 1982, 1988, 1989, 1994 și în anul 2000, startul de zăpadă a avut grosimi mici.

Vânturile au intensitate redusă, zona fiind ferită manifestări extreme. Direcțiile predominante ale vântului sunt cele dinspre vest și nord-vest (NV – 26,3 % și V – 10,6 %). În Depresiunea Horezu, din punct de vedere al circulației maselor de aer, predomină calmul atmosferic (60 %). Brizele de munte și de vale sunt un fenomen des întâlnit.

Condițiile de mediu nu creează probleme deosebite, calitatea aerului, apei și solului se menține în limite normale. Lipsa acitivităților industriale poluante, pe o rază de cel puțin 30 km, contribuie la menținerea unui mediu curat, fără influențe negative asupra organismului uman, favorabil dezvoltării activităților de turism.

2.1.4. Flora și fauna

Vegetația completează în mod plăcut cadrul natural al orașului. Cea mai mare parte a teritoriului administrativ este acoperit de vegetație forestieră (62 % – 7.320 ha),, a cărei componență variază în funcție de altitudine. De obicei, de la circa 800 m apar pădurile de foioase, în care făgetul pur ocupă suprafețe importante. Alături de fag se mai întâlnesc frasin, ulm, carpen, mai rar gorunul. În intervalul de altitudine 1.200 m – 1.600 m, cea mai mare parte a vegetației forestiere este formată din fag în amestec cu bradul, iar de la 1.600 m la 1.800 m altitudine se dezvoltă pădurile de rășinoase, constituite din molid. Pe versanții de dreapta al pâraielor Râmești și Horezu există suprafețe întinse în care pădurile de brad coboară până la altitudini mult mai mici, între 700 m – 1.400 m, formând păduri compacte de rășinoase. La peste 1.800 m se află etajul subalpin, cu vegetație ierboasă și tufărișuri (jneapăn, ienupăr), apoi etajul alpin, cu pajiști ierboase din care nu lipsesc părușca, rogozul alpin, tufe de smârdar (bujor de

munte) și afin.

Fig.2.5. Elemente de floră: 1. Păștița;2. Rhododendron; 3. Ghiocei

Flora montană este viu colorată, cu specii variate, care creează aspecte peisagistice deosebit de atractive. Speciile floristice frumos colorate, întâlnite la toate nivelele de altitudine – unele dintre ele fiind monumente ale naturii, îmbogățesc atât poienile din spațiul pădurilor de foioase, cât și pajiștile alpine sau subalpine. Trebuie amintit în mod deosebit prezența câmpurilor de Rhododendron, care ocupă suprafețe relativ extinse în zona pajiștilor alpine Văleanu.

La altitudini mai mici de 800 m, în spațiul așezărilor umane, predomină livezile de pomi fructiferi (pruni și meri în principal) (8,7 % – 1.025 ha), fânețe (17,8 % – 2.100 ha) și alte specii din vegetația spontană, care creează în ansamblu o imagine pitorească asupra zonei. Influența climatului submediteranean a favorizat creșterea castanului domestic (pădurea de castani de la Mănăstirea Hurez) și a nucului. Culturile agricole (porumb și cartof) ocupă arii restrânse deoarece condițiile climatice și relieful nu sunt favorabile practicării agriculturii.

Fig.2.6. Peisaj forestier

2.1.5. Protejarea naturii

Pe teritoriul administrativ al orașului Horezu, spre limita de est a localității, circa 6 ha sunt incluse în Parcul Național Buila – Vânturarița, declarat ca atare în cursul anului 2004.

În aria forestieră montană se întâlnesc păduri de larice care ar putea constitui obiectul unor documentații de fundamentare științifică a unor zone protejate, ca și pajiștile alpine cu Rhododendron din zona Vf. lui Roman – Văleanu.

Fig 2.7 Parcul Național Buila-Vânturița

CAPITOLUL 3. CADRUL SOCIO-ECONOMIC

3.1. Populația

Orașul Horezu și satele componente sunt situate în aria depresionară omonimă, cea mai întinsă depresiune din Subcarpații Olteniei, pe al cărei teritoriu găsindu-se mai multe așezări rurale, care converg spre vechiul centru urbanistic cultural – istoric, Horezu, atestat documentar din anul 1487, printr-un act emis de cancelaria domnitorului Vlad Călugărul.

Datorită evoluției comune de cel puțin un secol, a localităților ce aparțin depresiunii, aceasta s-a conturat ca o arie demografică și culturală unitară, cu elemente, ligvistice, culturale și tradiții comune. În urma reorganizării unităților administrative în baza Legii nr. 2 / 1968, cele cinci localități rurale ale depresiunii (comunele Costești, Măldărești, Vaideeni, Tomșani și Slătioara) s-au dezvoltat ca centre satelit ale Orașului Horezu, existând o permanentă legătură administrativă și culturală, favorizate fiind și de distanțele foarte mici între acestea (Horezu – Costești: 7 km, Horezu – Măldărești: 3 km, Horezu – Vaideeni: 6 km, Horezu – Slătioara: 8 km, Horezu – Tomșani: 6 km).

Conform informațiilor preluate de al primăria Horezu, la sfărșitul anului 2004, populația stabilă a orașului și a satelor componente, era de 6.816 locuitori. Raportat la suprafața teritorială a localității, densitatea populației este de 57,91 loc. / km2. Evoluția populației arată o tendință medie de scădere, situație similară cu cea la nivel național, fie din cauza scăderii natalității, fie din cauza migrării a tinerilor spre mediile urbane mai dezvoltate.

Tabelul 3.1.Structura pe grupe de vârstă și sex a populației

Sursa: INS, Recensământul populației și al locuințelor 2002, date culese de la Primăriile locale, Oficiul județean al Ocupării Forței de Muncă, la 01.11.2004.

Tabelul 3.2. Situația demografică a localităților componente

Sursa: INS, Recensământul populației și al locuințelor 2002, date culese de la Primăriile locale, Oficiul județean al Ocupării Forței de Muncă, la 01.11.2004.

Rata șomajului, raportată la numărul celor înscriși la Agenția de Ocupare și Formare Profesională, se situează la circa 16,99 %, valoare superioară față de media județeană (circa 12,5 %) și națională (10,4 %). Valoarea reală a șomajului este în realitate mult mai mare.

Situația centralizată a indicatorilor socio – demografici și a celor privind forța de muncă la nivelul orașului, se prezintă astfel:

populație stabilă: 6.816 locuitori;

populația tânără, cu vârsta cuprinsă între 0 – 18 ani: 1.601 (22,39 %)

populația activă (18 – 60 ani): 2.672 (39 %)

populația cu vârsta cuprinsă între 15 – 60 ani: 4.328 (63,49 %);

număr ridicat al pensionarilor: 2.227 (32,67 %);

populație angajată în sectoarele economice și cele administrative ale comunei: 1.850, (69,23 %), din care 585 în industrie, 275 în construcții, 170 în transport + telecomunicații, 190 în învățământ, cultură, 71 în turism (3,84 %), 559 în alte domenii;

numărul șomerilor, înregistrați în prezent la Agenția de Ocupare și Formare Profesională, în căutarea unui loc de muncă, este de 454; nivelul ratei șomajului, raportat doar la cei înregistrați la AOFP, este de 16,99 %, în realitate procentul fiind mult mai mare, apropiindu-se de 25 %;

circa 542 de persoane, din populația activă (circa 20,3 %), își câștigă existența din sectorul agricol privat.

Semnificativ pentru Orașul Horezu, ca pentru majoritatea orașelor mici, este tendința de migrare a populației spre mediile urbane mari, din cauza lipsei locurilor de muncă pe plan local. Numărul persoanelor absente temporar, plecate în căutarea unui loc de muncă, a crescut continuu, în anul 2002, numărul acestora fiind de 423 persoane, adică 5,8 % din total. Evoluția pe sate a populației stabile evidențiază și o tendință de concentrare a acesteia în centrul urban Horezu.

Dezvoltarea turismului constituie o alternativă viabilă pentru dezvoltare economică, care va crea locuri de muncă și va absobi o bună parte din forța de muncă disponibilă. Primăria orașului Horezu, în asociație cu comunele Costești și Măldărești și în parteneriat cu Consiliul Județean Vâlcea a depus la centru Regiunii de Dezvoltare 4 Sud – Vest, un proiect de dezvoltare a infrastructurii generale și de turism, în cadrul Programului PHARE 2004 – 2006, Coeziune Economică și Socială – Infrastructură mare. Finanțarea acestuii proiect va crea infrastructura necesară dezvoltării și modernizării turismului în zonă, dar și noi oportunități pentru investiții în turism.

3. 2. Particularități economice

În Orașul Horezu există 155 de unități economice, ce produc bunuri sau prestează servicii către populație. Domeniul economic cu ponderea cea mai mare este în prezent cel minier extractiv, alături de care mai funcționează întreprinderi de panificație, mobilă, tâmplărie de aluminiu, ateliere de confecții și meșteșuguri, inclusiv pentru obiecte de artizanat. Va fi repusă în funcțiune fabrica de lactate, modernizată în urma procesului de privatizare. Turismul este un sector în dezvoltare, cu servicii de cazare, alimentație și agrement (71 de angajați – 3,84 % din total populație angajată), zona în ansamblu având potențial natural și antropic deosebit de valoros.

Potențialul turistic al zonei este concentrat în cea mai mare parte în orașul Horezu, urmat în ordine de comunele Costești și Măldărești. Din acest motiv, activitatea turistică din ultimii 50 de ani s-a concentrat și s-a dezvoltat cu precădere în aceste localități, dezvoltare materializată prin infrastructură generală, utilități, facilități de vizitare, structuri turistice.

Suprafața teritoriului administrativ (11.700 ha), este acoperită în cea mai mare parte de păduri – 62 % (7.320 ha), urmate de pășuni / fânețe – 17,8 % (2.100 ha) și livezi – 8,7 % (1.025 ha), fapt care relevă un real potențial economic. Suprafețele mari de pășuni alpine și fânețe au favorizat în decursul timpului dezvoltarea creșterii animalelor, iar zona submontană în ansamblu este cunoscută pentru oierit – o ocupație tradițională de sute de ani, care a generat nu numai veniturile necesare dezvoltării economice, dar și un patrimoniu etnofolcloric bine individualizat, axat în special pe meșteșuguri și folclor.

3.3. Probleme de mediu și factori de risc natural

Datorită slabei dezvoltări a unor activități industriale poluante, mediul natural al localității este curat, lipsit de noxe și favorabil dezvoltării turismului. Prezența suprafețelor extinse de pădure în partea de nord – nord-vest a localității și direcția predominantă a vânturilor dinspre această direcție, asigură un aer ozonizat, plăcut și curat.

Factori de risc natural pot constitui: posibile inundații determinate de ploile torențiale sau de topirea bruscă a zăpezii, prin ieșirea din matcă a unor cursuri de pâraie (în zona cursului superior al pâraielor Urșani, Râmești, Horezu, Bistricioara), furtuni puternice cu doborâturi de copaci sau alunecări de teren pe suprafețe reduse (zonele Olari, Romanii de Jos, Râmești). Manifestarea acestor fenomene naturale de-a lungul anilor a demonstrat ca nu prezintă riscuri majore. Aplicarea unor măsuri de stabilizare a malurilor sau îndiguiri ale pâraielor amintite poate preveni efectele cauzatoare de pagube ale inundațiilor.

În ceea ce privește radioactivitatea naturală a mediului, nu sunt depășite valorile maxime admise, fondul natural radioactiv situându-se în jurul valorii de 12 /h, iar din punct de vedere seismic, teritoriul administrativ al orașului Horezu se încadrează pe harta de zonare seismică ROMÂNIEI, în zonele de seismicitate VI – VII, ceea ce arată un risc seismic redus.

CAPITOLUL 4. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC

Orașul Horezu face parte dintr-un areal turistic de mare complexitate, cunoscut și consacrat prin numeroasele sale obiective turistice naturale și antropice a căror valoare s-a impus pe plan național și european. „Oltenia de sub munte” este arealul turistic care concentrează după Bucovina, cele mai multe obiective cultural-religioase din România, între care se remarcă în mod deosebit Mănăstirea Hurez, un element de patrimoniu cultural de valoare universală, fiind inclusă pe lista monumentelor UNESCO din anul 1999.

La nivelul Depresiunii Horezu, o unitate geografică cu o evoluție istorică și culturală unitară, în care sunt incluse orașul Horezu și cele șase localități satelit ale acestuia (Costești, Tomșani, Măldărești, Vaideeni și Slătioara), există de asemenea o mare concentrare de resurse turistice.

Fig.4.1. Potențialul turistic al Depresiunii Horezu

Pot fi amintite în acest sens: ceramica de Horezu, unică în România și bine cunoscută pe plan european, cele 93 monumente cultural – istorice, cuprinse în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor, un patrimoniu turistic natural de o valoare excepțională (Anexa nr. 1), cu obiective incluse, pentru valoarea lor deosebită, în Legea nr. 5 / 2000 ( Parcul Național Buila – Vânturarița, Peștera Liliecilor, Cheile Bistriței – cele mai înguste chei din țară, Muzeul trovanților ș.a.) și un patrimoniu etnografic cu nuanțe arhaice, legat în special de oierit și transhumanță, care conservă elemente cu valoare de unicat.

Orașul Horezu polarizează pe teritoriul său administrativ o parte din acest patrimoniu natural și cultural, patrimoniu care l-a consactrat în timp ca destinație turistică preferențială pentru un mare număr de turiști, români și străini.

4.1.1. Potențialul turistic al localității

Depresiunea Horezu face parte din zona turistică denumită „Oltenia de sub munte”.

Aceasta oferă turiștilor frumuseți naturale deosebite, dar și multiple posibilități de petrecere a timpului liber fiind un mic paradis natural, spiritual și etnocultural, cu oameni ospitalieri.

4.1.2. Resurse turistice naturale

Cadrul natural deosebit de atractiv, creat de poziția geografică, formele de relief, hidrografie, tipuri de vegetație constituie un punct de plecare pentru siguranța dezvoltării turistice.

Elemente climatice, fără valori și manifestări excesive, favorabile practicării turismului de odihnă, recreere și repunere în formă a organismului după stress (climat de dealuri, sedativ de cruțare, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 6° – 9°C). Fig.4.2. Cadrul natural al orațului Horezu

Fondul forestier bogat și variat, care acoperă versanții sudici ai Munților Căpățânii, îmbogățesc aspectul peisagistic al regiunii și creează oportunități pentru turismul de recreere și odihnă.

Fondul cinegetic valoros și existența unor structuri care se ocupă de gestionarea acestuia pot fi considerate ca resurse ce diversifică produsele turistice.

Domeniul schiabil în zona Vf. Văleanu – Vf. lui Roman – Munții Căpățânii complementează turismul din această zonă.

Dar, unicitatea și valoarea unor elemente ale biodiversității sau fenomene naturale geologice cu valoare științifică, a determinat includerea în categoria ariilor protejate, în conformitate cu Legea nr. 5 / 2000 a 4.168 ha din Munții Căpățânii, în Parcul Național Buila–Vânturarița, din a cărui suprafață, circa 6 ha sunt pe teritoriul administrativ al orașului Horezu reprezintă un mare câștig al acestei arii.

Traseele turistice montane, în cea mai mare parte marcate, în Munții Căpățânii, din care două trasee au punct de plecare din Horezu.

4.1.3 Resurse turistice antropice

Ansamblul Mănăstirii Hurez (la 4 km de centrul orașului Horezu, în satul Romanii de Jos), ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu în anul 1694, posedă o valoroasă colecție muzeală, precum și o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) mănăstirea a funcționat ca un important centru de cultură; în anul 1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind declarată monument UNESCO.

Fig.4.3. Mănăstirea Hurez

Biserica Urșani, cu dublu hram: “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Sf. Ioan Botezătorul” – ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, inclus pe Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Fig.4.4. Biserica Urșani Fig.4.5 Biserica Horezu

Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – ctitorită în anul 1804 de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Biserica Covrești cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu Covrea, monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail și Gavril”, ctitorită în anul 1877, monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” (Orașul Horezu), care a aparținut fostului schit Bălănești – monument de arhitectură, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Centrul istoric al Orașului Horezu, un ansamblu de construcții cu o vechime de peste un secol, cu valoare istorică și arhitecturală, inclus în Lista monumentelor istorice, actualizată / Ordinul nr. 2314 / 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor.

Fig.4.6. Centrul istoric al Orașului Horezu

Centrul de ceramică Olari (Orașul Horezu, Strada Olari) – este cel mai important centru de ceramică smălțuită din România; Casa de cultură „Constantin Brâncoveanu” găzduiește o expoziție etnografică permanentă, cu accent olărit, care stă la dispoziția turiștilor; la atelierele meșterilor olari se pot vizita colecțiile proprii ale acestora și în plus, există posibilitatea de a cumpăra diverse obiecte de ceramică.

Fig.4.7. Ceramica de Horezu

Cromatica pieselor de ceramică este caracterizată de folosirea unui număr redus de culori (în principal brun – fondul vaselor, verde, albastru, alb și cărămiziu), dar care dau farmec compoziției, prin ornamentație și strălucirea acestora de sub stratul de smalț; argila folosită pentru confecționarea ceramicii se găsește în zonă, doar în Dealul Ulmului (Horezu);

Centrul meșteșugăresc al cooperativei „Ceramica”, unde se confecționează: ceramică populară, covoare oltenești; cu munca la domiciliu, angajați ai cooperativei, confecționează țesături, cusături, ploști de lemn, fluiere, împletituri de alun (coșuri de diverse tipuri și mărimi);

Manifestări etnofolclorice: Târgul ceramicii populare „Cocoșul de Hurez” (prima duminică a lunii iunie, Horezu) este o manifestare cu participare națională, destinată tuturor meșterilor olari din România, aflată la ediția a XXXVI – a (în anul 2005). Fig.4.8. Meșer popular

4.1.4. Potențialul turistic din aria limitrofă (maximum 30 km)

Orașul Horezu este parte integrantă a arealului turistic „Oltenia de sub Munte”, încadrat de către studiile de specialitate în categoria I, ca „Zonă cu potențial și funcții turistice cu complexitate mare”. Datorită acestui fapt, el nu lipsește din traseele turistice organizate de agențiile de turism sau de pe lista destinațiilor preferențiale ale turismului neorganizat. Turiștii care își petrec vacanța în orașul Horezu au posibilitatea organizării unui program de vizitare variat, cu excursii de maximum o zi, folosind transportul auto sau drumețiile. Poziția orașului, cât și a întregului areal, de-a lungul drumului național DN 67, existența în zonă a numeroase drumuri județene, comunale, forestiere sau poteci turistice marcate, permite accesibilitatea către toate obiectivele turistice.

4.1.5. Resurse turistice naturale

Comuna Costești, sat Bistrița (10 km pe DN 67, DJ 646) – Parcul Național Buila – Vânturarița, în suprafață de 4.168 ha, situat pe versantul sudic al Munților Căpățânii, conservă elemente de biodiversitate, geologice, speologice, culturale; în cadrul parcului se pot realiza drumeții montane și se pot vizita:

Complexul Cheile Bistriței (600 m lungime), cele mai înguste chei în calcare din România, structuri geologice săpate de Pârâul Bistrița în versanții abrupți, calcaroși, ai Masivului Buila – Vânturarița, în care s-au descoperit peste 20 de peșteri.

Fig.4.9. Cheile Bistriței Fig.4.10. Peștera Liliecilor

Peștera Liliecilor face parte din Complexul Cheile Bistriței, este situată în versantul drept al cheilor, în zona cea mai îngustă a acestora; a fost săpată de apele râului Bistrița la o altitudine de 850 m, suspendate la 30 m deasupra cotei de nivel a drumului forestier care însoțește cheile. Importanța speologică deosebită a acesteia, prin colonia de lilieci pe care o adăpostește (de unde și denumirea atribuită peșterii), este completată de obiectivele de cult amenajate de către călugării mănăstirii, de-a lungul secolelor de restriște: două bisericuțe, adevărate bijuterii ale artei religioase medievale (cu hramurile „Intrarea în Biserică” – datată înainte de 1633 și „Sf. Îngeri” – ctitorită în anul 1782), în care au slujit și se slujește și în prezent în zile de sărbătoare și o criptă săpată de călugării mănăstirii, în care s-au păstrat Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, în perioadele invaziilor turcești, motiv pentru care, peștera mai este cunoscută și sub numele de Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul. Lungimea galeriei subterane este mică (doar 250 m), nu are formațiuni stalagmitice și stalactitice, dar este importantă prin prezența coloniei de lilieci, și a patrimoniului de cult, unic în România, ca mod de prezentare și valoare. Acest patrimoniu de cult transformă peștera într-o adevărată „sală a tăcerii spirituale”.

Cheile Costești sau ale Pietrenilor, urmăresc pârâul Costești, pe o lungime de circa 4 km, sunt deosebit de spectaculoase, sălbatice și mai puțin accesibile turistului obișnuit.

trasee pentru alpinism în Masivul Buila – Vânturarița (peste 32 trasee, încadrate la toate cele șase grade de dificultate).

Comuna Costești, sat Costești, în locul denumit sub Coasta Rea (8 km pe DN 67, DJ 646 A) – izvoare de ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotonice, atestate documentar de peste 100 de ani (1898) și folosite până în anul 1989 în tratament balnear, în cadrul stațiunii balneoclimaterice de interes local Costești; sunt indicate în cură internă și externă, apele fiind asemănătoare cu cele de la Băile Olănești; în prezent stațiunea este închisă, stabilimentul balnear este degradat.

Fig.4.11. Resursele balneare

Comuna Costești, sat Costești (5 km pe DN 67) Muzeul Trovanților – rezervația naturală de interes local, în curs de atestare ca rezervație de interes național; prezintă un interes științific și turistic deosebit. Trovanții de aici, concrețiuni uriașe de nisip și gresie, au dimensiuni metrice (cele mai mari de pe teritoriul României); mărimea, formele variate și expresive ale trovanților creează privitorului senzația unei inedite galerii de sculptură în aer liber.

Fig.4.12. Muzeul Trovanților

Comuna Slătioara, sat Gorunești (9 km pe DN 76, DJ 676), Piramidele de pământ de la Slătioara – Măgura Slătioarei (769 m alt.), aparținând teritoriului comunelor Slătioara și Stroești – arie protejată inclusă în Legea nr. 5 / 2000, 10,5 ha;

Comuna Polovragi (22 km pe DN 67, DJ 665, Dc 22, drum forestier) – Complexul carstic Cheile Oltețului și Peștera Polovragi, arie protejată inclusă în Legea nr. 5 / 2000, în suprafață de 150 ha;

Comuna Baia de Fier (26 km pe DN 67, DJ 675 C) – Peștera Muierilor, arie protejată, inclusă în Legea nr. 5 / 2000, în suprafață de 19 ha.

Fig.4.13.Acces spre Peștera Polovragi

4.1.6. Resurse turistice antropice

Monumente cultural – istorice de factură religioasă

Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Mănăstirea Bistrița, a cărei biserică are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este una dintre cele mai importante așezări monastice și culturale din Țara Românească, ctitorie a fraților Craiovești din anul 1494, refăcută în 1519, 1856 – monument de arhitectură, înscris în Legea nr. 5 / 2000.

Fig.4.14. Mănăstirea Bistrița

Comuna Costești, sat Bistrița (la 12 km pe DN 67, DJ 646, drum industrial) – Mănăstirea Arnota, ctitoria lui Matei Basarab (al cărui mormânt se află aici), în anul 1634. Biserica mănăstirii are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și deține un mic muzeu de artă religioasă.

Fig.4.15. Mănăstirea Arnota

Prin pictura, arhitectura și sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din țară. Poziția acesteia, pe versantul sudic al masivului calcaros Buila, la circa 850 m altitudine, este deosebit de spectaculoasă –– monument de arhitectură înscris în Legea nr. 5 / 2000;

Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica cu hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul – Eleonul” (sat Bistrița, Comuna Costești) are fresce originare din secolele XV – XVI și a aparținut fostului schit Păpușa – monument de arhitectură;

Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului” a fostului schit Țigănia, ctitorită în sec. al XVII – lea – monument de arhitectură;

Comuna Costești, sat Bistrița (la 10 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica Bolniță „Schimbarea la Față” – 1521, 1710 (pridvorul) – monument de arhitectură.

Comuna Costești, sat Costești (la 8 km pe DN 67, DJ 646) – Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorită în anul 1801, monument de arhitectură.

Comuna Costești, sat Pietreni (la 15 km pe DN 67, DJ 646 A) – Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (Grămești) – 1644, monument de arhitectură. Fig.4.16. Biserica de lemn

Comuna Bărbătești, sat Bărbătești (20 km pe DN 67, DJ 646 E, 4 km pe potecă turistică marcată ) – Schitul Pătrunsa, cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”, înființat în anul 1740, refăcut în a doua jumătate a sec. XVIII-lea; este așezat într-un cadru natural deosebit de pitoresc, păstrează picturi murale din anul 1812.

Fig.4.17. Schitul Pătrunsa

Comuna Măldărești, sat Măldărești (la 3 km pe DN 65 C, DJ 676 H) – Biserica cu dublu hram „Sfântul Nicolae și Sfinții Voievozi”, este ctitorie a pitarului Măldărescu (1790), păstrează picturi murale originare, monument de arhitectură.

Comuna Măldărești, sat Măldăreștii de Jos (la 5 km pe DN 65 C, Dc 140) – Biserica de lemn „Sf. Dumitru – 1801, monument de arhitectură.

Comuna Vaideeni, sat Marița (10 km pe DJ 665) – Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” – 1557, monument de arhitectură.

Comuna Slătioara, sat Gorunești (9 km pe DN 67) – Biserica Viorești, cu hramul “Intrarea în Biserică” (pe ai cărei pereți, meșteri de demult au zugrăvit chipurile potecașilor), 1781 – 1782, 1807 – monument de arhitectură.

Fig.4.18. Biserica Viorești

Monumente cultural – istorice de factură laică

Comuna Măldărești, sat Măldărești (la 3 km pe DN 65 C, DJ 676 H) – Complexul Muzeal Măldărești, organizat într-un cadru natural pitoresc; care cuprinde:

– Cula Duca, a fost ridicată în anul 1818 – dar păstrează inscripția anului 1827 în tencuiala clădirii – de către urmașii familiei Măldărăscu și cumpărată în anul 1910 de către omul politic I. Gh. Duca, cel care adaugă peste doi ani casa de alături, care va deveni casă memorială.

Fig.4.19. Cula Duca

Fig.4.20. Cula Greceanu

-Cula Greceanu, își are începuturile în sec. al XVI – lea, fiind inițial un turn de apărare; spre sfârșitul sec. al XVIII-lea, este adăugat restul construcției de către membrii familiei Măldărăștilor. În prezent funcționează ca muzee de istorie și etnografie, aici fiind expuse diverse obiecte de valoare și tablouri / portrete care au aparținut familiei Măldărescu.

Casa memorială Duca – construită în anul 1912 de către fostul prim ministru al României, I. Gh. Duca; monument al arhitecturii românești, armonios îmbinată cu elemente țărănești din zonă.

Etnografie și folclor

Comuna Vaideeni (6 km pe DJ 665) – Centrul etnografic Vaideeni: :

arhitectură și tehnică populară (case tradiționale, moară de apă, darac, piuă hidraulică, joagăr ș.a.) – datate din sec al XIX – lea;

țesături, cusături și port tradițional popular, cojocărit, datini sau obiceiuri legate de oierit și transhumanță;

manifestări etnofolclorice: „Învârtita dorului” (a treia duminică din iunie) – un festival de cântec popular ciobănesc și paradă a costumelor populare;

Comuna Costești (8 km pe DN 67, DJ 646) – Centrul etnografic Costești:

arhitectură și tehnică populară (case tradiționale, moară de apă, darac, joagăr ș.a.) – datate din sec al XIX – lea;

țesături, cusături și port tradițional popular, cojocărit, datini sau obiceiuri legate de oierit;

Comuna Slătioara (8 km pe DN 67):

Centrul de ceramică Slătioara – este specific pentru ceramica populară nesmălțuită, de culoare roșie, decorată simplu cu humă albă, rezistentă la foc;

Festivalul spiritualității rurale Etno Film Folk (12 septembrie, comuna Slătioara);

Comuna Tomșani, sat Tomșani (6 km pe DN 67, DJ 646): – manifestarea folclorică „Fagurele de aur” – este o sărbătoare națională a apicultorilor, anuală, a doua duminică din iunie;

Comuna Bărbătești, sat Bărbătești (17 km pe DN 67, DJ 646 E) – manifestarea folclorică „Brâul de Aur” – festival de folclor și parada a costumelor populare – anual, 20 iulie;

Comuna Costești, sat Bistrița (10 km pe DN 67, DJ 646) Târgul internațional al țiganilor, anual, în ziua de 8 septembrie;

Comuna Pietrari, sat Pietrari (15 km pe DN 67) – manifestarea folclorică „Hora costumelor” – parada a costumelor populare și concurs al meșteșugurilor tradiționale – anual, 29 aprilie;

Comuna Polovragi, sat Plovragi – Județul Gorj (22 km pe DN 67, DJ 665) – manifestarea folclorică „Nedeea de la Polovragi” – serbare câmpenească și târg tradițional ce are loc anual, în preajma sărbătoarei religioase de “Sfântul Ilie” – 20 iulie.

Fig.4.22 Polovragi

Sate turistice

Satul turistic Vaideeni (cu centrul etnografic Vaideeni) – este legat de tradiții și obiceiuri pastorale (oierit și transhumanță);este renumit pentru prelucrarea artisticăa pieilor, lânii, lemnului, confecționarea de instrumente muzicale, arhitectură șiinstalații tehnice populare, pentru portul popular ciobănesc cu influențetransilvănene, tradiții legate de oierit, manifestări folclorice, formații artistice corale și de dansuri populare;

Fig.4.23 Satul Vaideeni

Satul turistic Costești – este legat de o mare densitate a obiectivelor turistice naturale, monumente cultural – istorice, de tradiții și obiceiuri folclorice, este renumit pentru prelucrarea artistică a lemnului, a lânii – covoare oltenești, confecționarea de instrumente muzicale, pentru portul popular oltenesc cu influențe transilvănene, tradiții legate de oierit, arhitectură și instalații tehnice populare, formații artistice corale și de dansuri populare.

Fig.4.24 Satul Costești

4.1.7. Bioclimatul zonei

Din punctul de vedere al influenței factorilor de mediu asupra organismului uman, zona are un bioclimat de dealuri, sedativ de cruțare, relaxant, fiind favorabil aeroterapiei, odihnei, recreării și a repunerii în formă după stress.

Numărul mediu de zile cu confort termic, în luna iulie, la amiază, este de 12, iar cele cu inconfort prin încălzire, de 5.

Valoarea indicelui de stres bioclimatic cutanat prezintă un indice mediu anual redus, de 10, cu lunile aprilie, mai, septembrie, octombrie, relaxante, iar stressul bioclimatic pulmonar are indicele mediu anual, de 20, lunile echilibrate fiind aprilie, mai, octombrie și noiembrie. Indicele de stres bioclimatic total, mediu anual, are valoarea 30.

Factorii naturali de cură sunt bioclimatul sedativ relaxant și aerul curat, puternic ozonat, purificat de vegetația forestieră bogată, care înconjoară orașul.

CAPITOLUL 5. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE

5.1. Formele de turism practicabile

Diversitatea, volumul și valoarea resurselor turistice din orașul Horezu favorizează practicarea unor variate forme de turism.

Turism etnocultural. Caracterul și tradiția acestei zone a orientat locuitorii către meșteșuguri artizanale cu specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual (costum popular, covoare oltenești), pictura religioasă. La Horezu se lucrează cele mai frumoase obiecte de ceramică din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului. Fiecare dintre formele modelate de olarii din Horezu, într-o cromatică bazată pe ocru, verde și brun, amintește de ceramica smălțuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (sec. al XVII – lea). Centrul de ceramică Olari este unul din cele mai importante din România, Centrul meșteșugăresc al Cooperativei „Ceramica”, cu atelierele de țesut covoare oltenești, ateliere de ceramică, ateliere de țesături, cusături, prelucrarea artistică a lemnului, susțin practicarea acestei forme de turism.

Turismul cultural – religios este favorizat de o moștenire deosebit de bogată, ce înscrie orașul Horezu, împreună cu întreaga depresiune cultural-istorică din care face parte, în categoria valorilor de vârf ale patrimoniului cultural românesc, fiind întrecută, ca număr de obiective religioase și valoare, doar de nordul Moldovei – Bucovina. Sunt păstrate în această zonă a Olteniei de Nord, monumente istorice de valoare universală (Mănăstirea Hurez – monument UNESCO), precum și un important tezaur de artă religioasă. Zona Horezu reprezintă un important centru monahal național și contribuie la conservarea spiritualității și culturii ortodoxe românești, la sud de Carpați.

Turism rural. Dezvoltarea turismului rural în zona Horezu este susținută de existența unor locuri în care obiceiurile cunoscute de multe generații, sărbătorile strămoșești și meșteșugurile devenite artă, sunt la ele acasă. Promovarea turismului rural va asigura acestui spațiu păstrător de valori tradiționale românești o dezvoltare echilibrată și durabilă. Existența a 11 pensiuni rurale clasificate, care au deja tradiție și clienți fideli, care realizează venituri suplimentare din această formă de turism, constituie un argument pentru mulți alți locuitori ai orașului, proprietarii unor gospodării frumoase care îndeplinesc condițiile de atestare ca pensiuni turistice, să intre în circuitul agroturismului.

Turismul științific este susținut de existența pe teritoriul orașului Horezu și comunei Costești a Parcului Național Buila – Vânturarița.

Turismul de sfârșit de săptămână (week-end) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată, locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfărșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stressul orașelor. Apropierea zonei de municipiul Râmnicu Vâlcea favorizează practicarea acestei forme de turism într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al localităților componente orașului Horezu.

Turismul montan. În perspectivă, Horezu poate deveni un pol important al turismul montan, atât datorită existenței unor trasee turistice montane care pornesc fie din localitățile componente orașului, fie din localitățile vecine (Vaideeni, Costești), dar și datorită potențialului schiabil al Munților Căpățânii (zona Vf. lui Roman – Piatra Roșie). Odată cu dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii turistice și de acces vor apărea noi oportunități pentru sporturile de iarnă, iar orașul Horezu va deveni un centru de agrement de mare atracție al întregii zone subcarpatice a Olteniei.

Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională (DN 67), care face legătura între trei magistrale rutiere europene: E 81 (București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/ punct de frontieră RO/UK), E 79 (Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (punct de frontieră BG / RO – Giurgiu – București – Alexandria – Craiova – Drobeta – Tr. Severin – Orșova – Băile Herculane – Timișoara – Moravița – punct de frontieră RO – YU). Prezența a numeroase obiective turistice de interes natural, cultural, istoric, etnografic, religios etc. completează motivația introducerii zonei în circuitele turistice de tranzit.

Turismul de afaceri este o formă de turism ce înregistrează la nivel național o dinamică accentuată ca urmare a intensificării relațiilor economice. În perspectivă, în orașul Horezu, se poate promova turismul de afaceri, cu condiția realizării de amenajări turistice specifice (structuri de cazare cu grad ridicat de confort, structuri de alimentație, săli de conferințe), susținut fiind și de bogăția de resurse care oferă posibilitatea unor programe turistice diversificate în afara orelor de conferință. Fiind o formă de turism care poate aduce încasări ridicate, trebuie să se acorde interesul cuvenit.

5.2. Structuri de primire turistice

5.2.1. Structuri turistice cu funcțiuni de cazare

Situația comparativă a capacităților de cazare (pe tipuri de unități) din orașul Horezu, în anii de referință 1990 și 2003 este prezentată în tabelul nr. 5.1.

Tabelul nr. 5.1.Structura capacității de cazare pe tipuri de unități

Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Consiliul Local Horezu, INCDT, www.rotur.ro.

Facilitățile legislative și puterea economică mărită a populației au permis ca numărul locurilor de cazare față de anul 1989 să crească prin apariția unui hotel, a 10 pensiuni, însă relativ modest față de cererea turistică, de la 124 de locuri, la 166 locuri, în anul 2003.

Fig.5.1 Capacitatea de cazare turistică a orașului Horezu

În anul 1989, în orașul Horezu existau doar 2 unități de cazare clasice (Hanul Turistic Horezu și Complexul Turistic Stejarii), cu un număr total de 124 de locuri. În anul 2003, numărul de unități a crescut la 12, iar numărul total de locuri, la 166. În ceea ce privește numărul de unități, creșterea este semnificativă, prin introducerea în circuitul structurilor de cazare a 10 unități de tip pensiune, numărul de locuri realizând astfel o creștere de 33,9 %.

Fig.5.2. Hotelul Horezu

În ceea ce privește categoria de confort a capacității de cazare, ponderea este deținută de locurile clasificate la 1 stea (73,49 %), care aparțin structurilor de tip hotel, urmate de cele încadrate la 2 stele (26,51 %), distribuite în pensiunile turistice.

Tabelul 5.2.Structura capacității de cazare pe categorii de confort

Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Consiliul Local Horezu, INCDT, www.rotur.ro.

Comparând capacitatea de cazare din orașul Horezu și capacitatea de cazare existentă la nivelul Județului Vâlcea, se observă o uriașă disproporție, în special în ceea ce privește numărul de locuri (raportul fiind de 1,6 %). Acest raport este justificabil, având în vedere că pe teritoriul județului se află câteva dintre cele mai importante stațiuni balneare din țară: Călimănești – Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora. Ponderea numărului de structuri de cazare este totuși mai mare (10,1%) datorită apariției în ultima vreme, pe teritoriul orașului Horezu, a unor unități de cazare de capacitate redusă (10 pensiuni turistice).

Fig.5.3 Pensiunea turistică Fărat Fig.5.4.Pensiunea turistică Frigură

Tabelul 5.3.Analiza comparativă a structurii de cazare din orașul Horezu și județul Vâlcea

Sursa: INS, Capacitatea de cazare turistică existentă, 1989 și 2003

Față de 1989, aceste ponderi sunt în creștere în anul de raportare 2003: numărul de unități crește de la 1,9 % la 10,1 %, iar numărul de locuri, de la 0,8 % la 1,6 %. Dacă se iau în considerare și locurile disponibile în cadrul Ansamblului Mănăstirii Hurez (20 de locuri), precum și cele aproximativ 200 de locuri din casele de vacanță (reședinșe secundare), atunci numărul total al locurilor de cazare din orașul Horezu se ridică la circa 386 locuri.

Situația gradului mediu de ocupare pentru Hotel „Horezu” și pentru Camping „Stejarii” este prezentată în tabelele nr. 5.4. și 5.5.

Tabelul 5.4. Gradul de ocupare pentru Hotel „Horezu”

Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

Consiliul Local Horezu

Fig.5.5. Gradul de ocupare pentru Hotelul Horezu

Tabelul 5.5. Gradul de ocupare pentru Camping „Stejarii”

Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

Consiliul Local Horezu

În anul de referință 1989, atât pentru Hotel „Horezu”, cât și pentru Camping „Stejarii”, gradul mediu de ocupare a înregistrat valori foarte ridicate (90,3 % și, respectiv 88,4 %), acestea fiind de altfel și singurele unități de cazare din zonă.

În perioada anilor 2002 – 2003, Hotel „Horezu” cunoaște o scădere accentuată a gradului de ocupare, în principal pe fondul unei reduceri a cererii turistice înregistrate la nivelul întregii țări, dar și ca urmare a apariției unor noi unități de cazare de tip pensiune, ce au preluat o parte din cererea pentru cazare.

Fig.5.6. Campingul Stejarii

Campingul „Stejarii” funcționează doar 4 luni/an, cu un vârf de sezon în luna august, în care se înregistrează cel mai ridicat grad de ocupare, respectiv 70 %. Pentru celelalte luni de funcționare, gradul de ocupare se situează în intervalul 30 – 65 %, media anuală, de 51,25 % fiind mult inferioară celei înregistrate în anul de referință 1989.

Fig.5.7.Unitate cazare Camping Stejarii

În concluzie, se poate spune că orașul Horezu nu dispune de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare la valoarea potențialul turistic de care beneficiază, dar pentru nivelul cererii actuale, numărul de locuri este acoperitor. Deficitare în zonă sunt însă structurile de cazare de 3 stele, care s-ar putea adresa unei categorii importante de potențiali turiști.

5.2.2. Structuri turistice cu funcțiuni de alimentație

La nivelul anului 2003, în Horezu funcționau doar 2 unități de alimentație clasice deschise turiștilor, cu un total de 418 locuri la mese. Acestea se regăsesc în componența unităților de cazare existente:

restaurant cu terasă în cadrul Complexului Turistic „Horezu” – 268 locuri (inclusiv locuri în cofetărie);

restaurant cu terasă în cadrul Complexului Turistic „Stejarii” – 150 locuri.

Raportul dintre numărul locurilor la masă și numărul locurilor de cazare (inclusiv locurile de la mănăstiri) este de 2,25, ceea ce permite acoperirea cererii pentru acest tip de serviciu turistic.

De asemenea, turiștilor cazați în pensiunile turistice li se asigură la cerere micul dejun, demipensiune sau pensiune completă, cu produse gastronomice locale tradiționale.

5.2.3. Structuri turistice cu funcțiuni de agrement

Pornind de la ideea că structurile și posibilitățile de agrement reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, existența pe teritoriul localității a unor astfel de structuri poate constitui premisa dezvoltării turistice viitoare. Astfel, dintre cele mai importante structuri și posibilități de agrement din zonă, enumerăm:

parcul orașului, cu ștrand de dimensiuni olimpice, lac de agrement, terasă acoperită, care asigură variate posibilități de recreere în aer liber;

cinematograf;

casa de cultură cu galerie de artă;

sală de sport nou construită;

discoteci, cluburi, sală de jocuri mecanice;

trasee turistice montane marcate, în Munții Căpățânii, din care trei au ca punct de pleacare orașul Horezu (Planșa nr. 2); la acestea se mai adaugă și patru drumuri forestiere, ce însoțesc principalele cursuri de apă, care acced și fac legătura cu trasee de pe creasta principală a Căpățânii;

vizite la atelierele meșterilor olari, unde se poate urmări procesul de confecționare a ceramicii sau se pot face pe roată diverse obiecte ceramice;

drumeții spre obiectivele turistice ale orașului sau adiacente și spre punctele de belvedere Treapt și Dealul Ulmului, care oferă frumoase perspective asupra întregii zone.

Se disting și alte forme de agrement oferite în cadrul structurilor turistice de cazare. Astfel, unele pensiuni turistice au terenuri de agrement, locuri de joacă pentru copii, iar în cadrul Complexului turistic Horezu este în curs de construcție o piscină, un teren de tenis cu zgură, un teren multifuncțional pentru fotbal, tenis, baschet, cu gazon sintetic.

5.2.4.Aspecte relevante privind evoluția și structura capacității de cazare, alimentație și agrement

în anul 1989, capacitatea de cazare a localității se rezuma la doar 2 unități de cazare: un han turistic (în prezent clasificat ca hotel) și un complex de căsuțe turistice;

în ultimii ani, au intrat în circuitul structurilor de cazare mai multe unități de tip pensiune, ceea ce a condus la creșterea numărului de locuri de cazare;

în determinarea capacității de cazare a orașului Horezu, la nivelul anului 2003, s-a luat în calcul doar capacitatea de cazare omologată, care a însumat un număr de 166 de locuri, superior celui înregistrat în 1989; la acestea se adaugă locurile de cazare existente în cadrul Mănăstirii Hurez (20 de locuri) și cele în casele de vacanță, aproximate la circa 200; în localitățile componente ale orașului există un număr relativ mare de gospodării ce ar putea fi clasificate ca pensiuni rurale, contribuind astfel la promovarea fenomenul agroturistic local, la impunerea lui pe piață, în competiție cu zone deja consacrate în domeniu;

comparativ cu anul 1989, când gradul mediu de ocupare a capacității de cazare se situa între 88,4 % – 90,3 %, în perioada 2002 – 2004 acesta a scăzut semnificativ, situându-se între 11 % – 51,25 %;

scăderea gradului de ocupare al capacităților de cazare este rezultatul, pe de o parte al reducerii cererii turistice atât la nivel național, cât și regional, iar pe de altă parte, al apariției unor unități de tip pensiune, utilizate cu preponderență vara și iarna, dar mai ales la sfârșit de săptămână și în care nu există înregistrări ale circulației turistice;

în anul 2003, numărul locurilor la mese, în unitățile de alimentație, a fost de 418, suficient pentru acoperirea cererii pentru acest tip de serviciu turistic;

există pe teritoriul localității numeroase structuri și posibilități de agrement, printre care enumerăm: parcul orașului (cu ștrand de dimensiuni olimpice, un lac de agrement, terasă acoperită pentru discotecă), un cinematograf, casă de cultură, sală de sport, mai multe cluburi și discoteci, iar la acestea se adaugă și alte posibilități de agrement oferite de structurile turistice.

5.3. Circulația turistică

În scopul evidențierii nivelului optim al cererii turistice pentru orașul Horezu au fost analizate anul 1989, când fenomenul turistic în România a atins nivelul maxim și perioada anilor 2002 – 2003.

Principalii indicatori ai circulației turistice în orașul Horezu, în anii 1989 și 2002 – 2003, sunt prezentați în tabelul nr. 5.6.

Tabelul 5.6.Cererea turistică înregistrată la nivelul orașului Horezu

Sursa: Pentru anul 1989 datele au fost preluate din evidențele Institutului Național de Statistică și ale Ministerului Turismului, iar pentru perioada anilor 2002 – 2003 datele au fost furnizate de Consiliul Local Horezu.

Analiza circulației turistice pentru anul 1989, comparativ cu perioada 2002 – 2003 reflectă următoarele aspecte:

perioada anterioară anului 1989 se caracterizează, ca și la nivelul întregii țări, printr-o tendință generală ascendentă, cu ritmuri medii anuale ridicate (6,7 %);

în anul 1989, circulația turistică la nivelul întregii țări și implicit la nivelul orașului Horezu, atinge un punct de maxim, moment care coincide cu apropierea de un prag de saturare a cererii;

în cursul anului 1989, în orașul Horezu a fost înregistrat un număr de 17.496 turiști;

după 1990, ca urmare a deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea populației, precum și a calității tot mai slabe a serviciilor turistice prestate, circulația turistică prezintă o tendință descrescătoare în ritmuri accelerate (peste 10 % / an). Scăderea calității serviciilor turistice i-a determinat pe cei cu posibilități financiare mai ridicate să opteze pentru vacanțe în străinătate. Astfel, numărul turiștilor s-a redus drastic, în anul 2003 ajungând să reprezinte doar 8,3 % din cel înregistrat în anul 1989;

Fig.5.8. Cerera turistică din Horezu, 1989-2003

privitor la numărul înnoptărilor, și acesta a cunoscut o scădere, la fel de drastică precum și ceilalți indicatori turistici, în anul 2003 înregistrându-se doar 14,6 % din numărul înnoptărilor din 1989;

indicatorul „durata medie a sejurului” a înregistrat, atât în anul 1989, cât și în perioada 2002 – 2003, o valoare foarte scăzută. Această situație ar putea fi explicată prin ponderea ridicată a turismului itinerant în zonă, în detrimentul celui de sejur; în același timp, în cazul turismului de sejur, se constată că turiștii preferă orașele din apropiere – stațiunile balneare, acestea dispunând de unități de cazare mai numeroase și variate, cu grad de confort mai ridicat, combinat cu servicii de tratament balnear;

Fig.5.9. Durata medie a sejurului

se remarcă creșterea numărului de turiști străini, de la 8 persoane în anul 1989, la 142 persoane în anul 2003.

Fig.5.10. Circulația turiștilor străini, Horezu, 1989-2003

Tabelul 5.7. Analiză comparativă cu privire la circulația turistică

realizată în orașul Horezu și Județul Vâlcea, în anul 2003

După cum se poate vedea în tabelul nr. 5.7, ponderea turiștilor sosiți în orașul Horezu, față de numărul turiștilor sosiți la nivelul Județului Vâlcea, este nesemnificativă (0,8 %, cu doar 0,7 % pentru turiștii români și 2 % pentru turiștii străini), iar în ceea ce privește ponderea înnoptărilor valoarea este și mai redusă (0,2 %). Diferența mare dintre cei doi indicatori se datorează duratei sejurului, care este de 1,78 zile în Horezu – localitate axată în prezent mai mult pe turismul intinerant, față de 7,2 zile în Județul Vâlcea – județ în care domină turismul balnear.

După 1989, dimensiunile circulației turistice nu sunt redate cu fidelitate de către indicatorul “turiști cazați”, mai multe categorii de turiști (persoanele care merg în vizită la rude și/sau prieteni și beneficiază de găzduire în locuințele acestora, cei care apelează la spațiile de cazare neomologate – case ale localnicilor, camping-uri și popasuri turistice improvizate etc. – și cei care își petrec vacanțele sau sfârșitul de săptămână în reședințele secundare proprii), nefiind înregistrați în statisticile oficiale; potrivit unor evaluări ale autorităților locale, numărul acestora se ridică la o valoare considerabilă (peste 10.000).

Dat fiind faptul că numărul turiștilor cazați în structurile turistice clasificate din arealul orașului Horezu nu reflectă cu exactitate circulația turistică din zonă, va fi luată în calcul și prezentată situația vizitatorilor înregistrați la diferitele obiective turistice, precum și a participanților la manifestările culturale.

Tabelul 5.8.Situația numărului de vizitatori în orașul Horezu

Sursa: Consiliul Local al orașului Horezu

Informațiile prezentate în tabelul nr. 5.8 completează datele referitoare la cererea turistică (vezi tabelul 5.6), reflectând mult mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în orașul Horezu.

Datorită valorii deosebite a resurselor turistice și a concentrării lor pe teritoriul administrativ al localității și în împrejurimi: Mănăstirea Hurez, Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea Arnota, centrul de ceramică Olari, Târgul de ceramică populară „Cocoșul de Hurezi”, Galeria de Artă Populară, numeroase alte biserici monumente de arhitectură, Complexul Muzeal Măldărești, Peștera Liliecilor și Complexul carstic Cheile Bistriței etc, se observă că numărul vizitatorilor înregistrați la aceste obiective este mult mai mare față de numărul turiștilor care au înnoptat în spațiile de cazare din orașul Horezu.

Acest lucru se explică prin faptul că localitatea nu benefiază încă de structuri de primire turistice în corelație cu valoarea obiectivelor sale turistice, dar și datorită faptului că în apropiere se află câteva stațiuni balneare de interes național (Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora) și reședința de județ (Municipiul Râmnicu Vâlcea), acestea reprezentând în prezent sursa principală a fluxurilor de vizitatori din localitate.

CAPITOLUL 6

PROPUNERI PRIVIND MODERNIZAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN STAȚIUNEA HOREZU

6.1. Premisele dezvoltării turismului

Practicarea turismului în orașul Horezu, ca alternativă a relansării economice a zonei, are mari perspective de dezvoltare și diversificare, având în vedere următoarele argumente:

existența unui potențial turistic deosebit de valoros, cu elemente de patrimoniu național și mondial (monumente cultural – istorice și etnografice), un cadru natural submontan atractiv, bioclimat sedativ de cruțare, factori care pot atrage un număr sporit de turiști și diversificat ca forme de turism practicabile;

poziția geografică într-un areal turistic de mare complexitate – „Oltenia de sub Munte”, consacrat pe piața turistică internă, dar și externă, un areal de mare concentrare a resurselor turistice;

poziția localității pe DN 67, importantă arteră rutieră care unește / intersectează 3 drumuri europene de mare circulație: E 81, E79, E 70, potențiale căi de acces pentru turiștii români, dar și străini;

existența unor structuri clasice de primire, introduse de mult timp în circuitul turistic;

prezența unui număr apreciabil de pensiuni turistice autorizate și posibilitatea clasificării a peste 50 de gospodării, structuri turistice de cazare din ce în ce mai solicitate pe piață;

existența unui segment de turiști tradiționali pentru această zonă;

poziția localității într-un areal cu obiective turistice de mare valoare va atrage investiții private în structuri cu funcțiuni de primire, alimentație sau agrement, va permite diversificarea ofertei turistice locale într-un viitor apropiat și implicit va contribui la atragerea unor fluxuri sporite de vizitatori;

apropierea de importante centre ale turismului balnear din România (Băile Govora, Băile Olănești, stațiunea Călimănești – Căciulata), potențial emițătoare de turiști;

posibilități de acces facile, rutiere și feroviare.

Analiza SWOT

6.2. Strategia de dezvoltare a turismului

Pentru accesarea unor fonduri europene în scopul dezvoltării și relansării turismului în zonă, administrațiile locale ale celor șase localități care se află în Depresiunea cultural – istorică Horezu, au realizat o asociație juridică, intitulată „Asociația Depresiunea Horezu”. În acest sens, la solicitarea asociației, INCDT a realizat documentația necesară pentru Programul PHARE 2004 – 2006 CES, pe componenta Proiecte Mari de Infrastructură Regională.

În cadrul Studiului de fezabilitate întocmit, parte integrantă a Cererii de Finanțare, Analiza SWOT, realizată în scopul stabilirii direcțiilor de dezvoltare turistică a zonei, arată că pentru relansarea fenomenului turistic, în concordanță cu principiile dezvoltării durabile, sunt necesare amenajări / reabilitări în domeniul infrastructurii generale, a structurilor de primire turistică – cu accent deosebit pe agrement și în final pe promovarea produsului turistic nou creat.

6.2.1. În domeniul infrastructurii generale

Reabilitarea acceselor rutiere în oraș – intrările în orașul Horezu nu sunt la nivelul valorii potențialului turistic al acestuia, nu sunt personalizate. Turistul care ajunge la „porțile orașului” nu este așadar avizat și informat asupra ofertei turistice a localității.

Reabilitarea Străzii Olari pentru acces spre centrul de olărit „Olari”. Centrul de olărit Olari, după numele fostului sat suburban Olari, care a existat până la reorganizarea unităților administrative în baza Legii nr. 2 / 1968), concentrează peste 95 % din meșterii olari și atelierele lor. Meșteșugul olăritului în zona Horezu a apărut, conform datelor istorice, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, este printre cele mai reprezentative centre din țară și unic în ceea ce privesc tipul de obiecte, motivele florale și culorile folosite. Strada Olari, cea care asigură accesul spre atelierele meșterilor olari, este într-o avansată stare de degradare, greu accesibilă mai ales iarna. Starea proastă a drumului este de cele mai multe ori un obstacol pentru turiști – mai ales pentru cei străini, care renunță să mai parcurgă circa 2 – 3 km pentru a vizita meșterii olari, achiziționând doar obiecte expuse la puținele magazine din oraș. În acest fel, olarii nu își valorifică produsele, iar potențialii vizitatori, care sunt în tranzit pe DN 67, nu pot să vadă atelierele și modul de lucru al olarilor, nu își pot achiziționa direct de la meșteri obiectele de ceramică și nu beneficiază de o ofertă variată de modele.

În anul 2003 s-au modernizat circa 1,2 km, restul de 1,5 km deteriorându-se de la un an la altul.

Amenajarea drumului turistic de acces și de legătură între Orașul Horezu – Mănăstirea Hurez – Mănăstirea Bistrița (peste Dealul Neagota) – va fi cel mai scurt drum care va lega centrul cultural – istoric Horezu de mănăstirile Hurez, Bistrița sau Arnota și de obiectivele carstice din masivul Buila – Vânturarița, evitând abateri repetate din DN 67, de 4 km pe DJ 669 (Dealul Ulmului – Romani) (8 km dus-întors) și respectiv de 7 km pe DJ 646 (Băbeni – Foleștii de Sus – Tomșani – Costești – Mânăstirea Bistrița – Mânăstirea Arnota), (14 km dus-întors), pentru fiecare din acestea. Pornind din Orașul Horezu, pe drumul turistic propus, se vor parcurge 5,2 km către obiectivele menționate. Fiind situate pe același drum, ele vor fi mai accesibile turiștilor, ca distanță și timp. Totodată, traseul drumului propus a se amenaja este deosebit de pitoresc, oferă peisaje atractive, de perspectivă asupra întregii zone și va fi destinat doar circulației turistice, descongestionat de traficul aglomerat al DN 67.

Reabilitarea parcării la Mănăstirea Hurez – este necesară pentru îmbunătățirea parcării autoturismelor și autocarelor cu turiști. Parcarea existentă are covorul asfaltic distrus, prezintă gropi, iar grupul sanitar este inutilizabil.

Reamenajarea incintei de desfășurare a Târgului „Cocoșul de Hurez” – va contribui la îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a acestei manifestări culturale și implicit la creșterea numărului de vizitatori. “Cocoșul de Hurez” este o manifestare emblematică pentru centrul de ceramică Horezu, la care participă și alte centre de olărit tradiționale și reprezentative, de pe tot cuprinsul României. Ajunsă la a XXXV – a ediție, manifestarea atrage anual zeci de mii de turiști români și străini, dar fără a beneficia de amenajări și condiții pe măsura importanței evenimentului. Prin amenajările propuse spațiul de expunere a produselor artizanale ca și capacitatea de primire a incintei vor crește, determinând implicit creșterea afluxului de turiști și a numărului de expozanți.

Centrul de informare – documentare turistică și parcare (lângă Liceul “Constantin Brâncoveanu”) – este propus a se amenaja în centrul orașului, și va funcționa atât ca un punct de informare asupra obiectivelor și a ofertei turistice a zonei, dar și ca un centru expozițional al zonei etnografice Oltenia de sub Munte, din care nu vor lipsi “roata olarului”, „războiul de țesut” covoare oltenești, tipurile de costum popular, din zonă, obiecte de artizanat sau de prelucrarea lemnului, mărturii ale istoriei locului, tradițiilor culturale sau ale transhumanței.

Reabilitarea centrului istoric – clădirile din centrul civic al orașului, monumente de arhitectură, înscrise în Legea nr. 5 / 2000, cu o vechime atestată de peste un secol, sunt puternic afectate de degradare. Reabilitarea lor va aduce în prezent atmosfera începutului de secol XX a urbei, crescându-le valoarea arhitectural – istorică și devenind astfel un puternic centru de atracție atât pentru turiști, cât și pentru localnici.

Valoarea istorică deosebită a localității rezidă și din numele acesteia, legată fiind de cel al lui Constantin Brâncoveanu, care cumpără în anul 1684 „satul Hurezi”, pe teritoriul căruia zidește mai apoi Mănăstirea Hurez (între anii 1690 – 1693), care, pentru valoarea sa universală, va fi declarată în anul 1999, monument UNESCO. Ulterior, edificării lăcașului, evenimente istorice importante și personalități celebre ale neamului (Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza) își vor lega numele de istoria localității.

Îmbunătățirea calității mediului – se va realiza prin amenajarea unui Punct ecologic provizoriu de depozitare deșeuri, o cerință obligatorie în condițiile dezvoltării unui turism modern, ecologic, bazat pe principiile dezvoltării durabile, care va deservi toate localitățile depresiunii. Amplasamentul acestuia s-a stabilit în funcție de poziția față de celelalte localități, de posibilitățile de acces și asigurarea utilităților necesare (alimentarea cu energie electrică, alimentarea cu apă, posibilitatea preluării apelor menajere). Acțiunea are ca scop îmbunătățirea sistemului de management al deșeurilor în Orașul Horezu și în localitățile rurale înconjurătoare. Actualul amplasament al gropii de gunoi nu este corespunzător din punct de vedere al dezvoltării viitoare a orașului și cu cerințele impuse României prin aderarea la Uniunea Europeană.

6.2.2. În domeniul structurilor turistice

Reabilitarea parcului de agrement (Zăvoi) – redă circuitului turistic structuri turistice de agrement aflate în stare avansată de degradare, unele aproape inutilizabile, contribuind la diversificarea ofertei de agrement a Orașului Horezu și a împrejurimilor sale, sporind atractivitatea zonei.

Amenajarea domeniului schiabil în zona Vf. lui Roman

Fig.6.1 Domeniul schiabil în zona Vârful lui Roman

6.3.FIȘA STAȚIUNII TURISTICE HOREZU

STAȚIUNE DE INTERES LOCAL

Prezentarea criteriilor de atestare în conformitate cu HG nr. 1122 / 2002

I. CADRUL NATURAL, FACTORII NATURALI DE CURĂ ȘI CALITATEA MEDIULUI

1. Amplasarea într-un cadru natural plăcut, fără factori poluanți.

2. Existența studiilor și documentelor care atestă prezența și valoarea factorilor naturali de cură (ape minerale, nămol, gaze terapeutice, bioclimat, lacuri terapeutice saline) din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Constituirea de perimetre de protecție ecologică, hidrogeologică și sanitară a factorilor naturali de cură, în conformitate cu legislația în vigoare.

II. ACCESUL ȘI DRUMURILE SPRE / ÎN STAȚIUNE

4. Drum rutier modernizat

5. Transport în comun între stațiunea turistică și gara care o deservește

6. Trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vagoane de dormit, trebuie să oprească în gara care deservește stațiunea turistică

III. UTILITĂȚI URBAN – EDILITARE

7. Spații comerciale și pentru activități de prestări de servicii: bancă, schimb valutar, agenție de turism.

8. Săli de spectacole și de conferințe

9. Asistență medicală permanentă și mijloc de transport pentru urgențe

10. Asistență medicală balneară, după caz, acreditată conform normelor legale în vigoare

11. Punct de prim ajutor

12. Punct farmaceutic

13. Amenajarea și iluminarea locurilor de promenadă

14. Apă curentă

15. Canalizare

16. Energie electrică

17. Dotări tehnice pentru exploatarea, protecția și utilizarea resurselor minerale terapeutice

IV. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ

18. Numărul minim de locuri în structuri de primire turistice clasificate, fără campinguri

19. Amenajări și dotări pentru servicii de revigorare în spații construite, săli pentru întreținere (fitness)

20. Amenajări și dotări pentru relaxare în aer liber, inclusiv terenuri sportive.

21. Terenuri de joacă pentru copii

22. Parc amenajat

23. Număr minim de trasee turistice marcate și afișate, dacă este cazul

24. Bază pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice, dacă este cazul

25. Amenajări și dotări pentru plimbări sau practicarea sporturilor nautice, dacă este cazul

26. Localitățile sau părțile de localități care dispun de condiții pentru practicarea schiului trebuie să aibă amenajată cel puțin o pârtie de schi omologată și mijloacele de transport pe cablu corespunzătoare

CONCLUZII

Moto:

"Aici suntem în mijlocul județului Vâlcea, podoaba mândrei Oltenii și unul dintre cele mai frumoase ținuturi ale țării." ("România pitorească" – Alexandru Vlahuță despre Hurez)

Stema Orașului Horezu

În partea centrală a județului Vâlcea, la mijlocul distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu se află situat orașul Horezu.

În anul 1487 , domnitorul Vlad Călugărul a menționat într-un hristov de satul Hurez, denumire sub care a fost atestat documentar orașul Horezu.

Numele de Hurezi provine la „ciuhurez”, pasărea asemănătoare bufniței care populează pădurile din vecinătate. Inițial, actuala localitate Romanii de Jos a purtat numele de Hurezi, care număra la finele secolului al XVII lea aproximativ 100 de locuitori. La Romanii de Jos a fost construită Mânăstirea Hurezu de către Constantin Brâncoveanu.

Datorită faptului că drumurile și traseele de transhumanță se intersectau, vatra satului s-a mutat peste deal la o distanță de 2 km, fiind un loc prielnic dezvoltării unui frumos târg, unde oamenii făceau diverse schimburi comerciale.

Astfel, Horezu s-a transformat într-un oraș prosper, oferind turiștilor multiple posibilități de practicare a diverselor forme de turism.

Împrejurimile orașului au contribuit și ele la prestigiul național și internațional al stațiuni turistice. Manăstirea Hurezi, împreună cu muzeul și schiturile sale este cel mai reprezentativ complex de arhitectură, definitoriu pentru stilul brâncovenesc, la care se adaugă Complexul muzeal Măldărești, care reunește culele Duca și Greceanu, precum și casa memorială Gh.Duca.

Atracțiile turistice ale zonei sunt reprezentate de Mânăstirile Bistrița și Arnota, Cheile Bistriței și Peștera Liliecilor, precum și de schitul Păpușa.

La 8 km de Horezu, se află situat „Muzeul Trovanților”, declarat monument UNESCO, în care se desfășoară în aer liber, pe văi și dealuri stranii formațiuni, denumite și „pietrele care cresc”, care au dimensiuni de ordinul milimetrilor până la 6-8 metri. Un alt monument aflat sub patrimoniul UNESCO este și Mânăstirea Hurez.

Stațiunea turistică Horezu dispune de un potențial turistic deosebit de valoros, recunoscut la nivel național și european.

Aici se află și cel mai important centru de ceramică smălțuită din România, cu o expoziție etnografică permanentă, argila folosită găsindu-se doar în Dealul Ulmului din orașul Horezu. Toate acestea conferă originalitate orasului Horezu, facându-l sa fie unic. Structurile turistice de primire și cererile turistice permanente, fac din Horezu o zonă cu valențe etnoculturale și religioase deosebite.

Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural reprezintă o soluție de promovare în spiritul dezvoltării durabile a oricărei destinații, ținându-se cont de necesitatea de a se realiza un echilibru între două mari tendințe ale turismului: pe de o parte, promovarea valorilor culturale și tradiționale unice, iar, pe de altă parte, protejarea acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, (2006), „România-Potențial turistic”, Editura Universitară București.

2. Elena Matei, (2006), „Ecoturism”, Editura Top Form București.

3. Ielenicz Mihai, (1996), „Dealurile și podișurile României”, Editura Fundației România Mare, București.

4. Cucu V. (2002), „România, Geografie umană și economică”, Editura Transversal.

5. Cândea Melinda , Peptenatu .D.(2002) – „Geografia agriculturii” , Editura Universității București , București.

6. Erdeli G., Braghină C , Frăsineanu D . (2000) – „Geografia economică mondială” , Editura Fundației României de mâine , București.

7. Erdeli G, Dumitrache Liliana ,(2000) – „Geografia populației” , Editura Corint.

8. Erdeli G. și colaboratorii, (1999), „Dicționar de geografie umană”, Editura Corint.

9. Ielenicz M. și colaboratorii, (1999), „Dicționar de geografie fizică”, Editura Corint.

10. Posea Gh, Ielenicz M , Popescu N. – „Relieful României, Editura Științifică „, București.

11. Posea Gh, Ielenicz M, (1999) – „Geografie” , Editura Eficient, București.

12. Dr.Cristian Valentin Hapenciuc (2003), „Cercetarea Statistică în turism”, Editura Didactică și Pedagogică București.

13. Lector univ.dr.Alexandru Nedelea (2003), „Piața turistică”, Editura Didactică și Pedagogică București.

14. Dr.Lucian Balea,dr.Dragoș Bugă, dr.Ion Zăvoianu, (1992), „ Geografia României IV. Regiuni Pericarpatice”, Editura Academiei Române.

15. Recensământul general al populației și locuitorilor României din 1992.

16. Recensământul general al populației și locuitorilor României din 2002.

Diverse site-uri de prezentare:www.olteniadesubmunte.ro,www.vaideeni.ro, www.vilceaturistica.ro, www.horezu.ro .

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Orasul Horezu Potentialul Turistic Si Zone de Turism (ID: 168263)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Orasul Horezu Potentialul Turistic Si Zone de Turism

Copyright Notice

Amenajarea Turistica a Municipiului Brasov

. Incadrarea In Zona Turistica Arad

Dinamica Modificarilor Structurale ale Litoralului Romanesc

. Locul Si Rolul Turismului In Economia Nationala. Realizari ale Turismului Regional

Turismul Montan In Bistrita Nasaud

Adaptarea Ofertei Turistice LA Exigentele Turismului Montan Predeal

Copyright Notice

Similar Posts