Orasul Horezu Dinamici Demografice Si Functionale. Studiu de Geografie Umana

CUPRINS

INTRODUCERE
ARGUMENT
INSTRUMENTE DE ANALIZĂ ȘI METODOLOGIE
CAPITOLUL I REPERE NATURALE ȘI ISTORICE ALE ORAȘULUI
1.1 Poziția geografică a orașului
1.2 Evoluția teritorială a orașului
1.3 Factori restrictivi și favorabili ai orașului
1.4 Disfuncționalități urbane ale orașului în perioada post-tranziției
CAPITOLUL II CADRUL DEMOGRAFIC
2.1 Evoluția numărului de locuitori
2.1.1 Evoluția numărului de locuitori până la 1990
2.1.2 Evoluția numărului de locuitori în perioada 1991-2011,inclusiv structura pe sexe
2.1.3 Evoluția densității populației în perioada 1990-2011
2.2 Dinamica populației
2.2.1 Natalitatea
2.2.1.1 Natalitatea în perioada 1991-2011
2.2.2 Mortalitatea 
2.2.2.1 Mortalitatea în perioada 1991- 2011
2.2.3 Bilanțul natural 
2.2.3.1 Bilanțul natural în perioada 1991- 2009
2.3 Nupțialitatea
2.4 Divorțialitatea
2.5 Mortalitatea infantilă
2.6 Mobilitatea spațială a populației 
2.6.1 Sosirile după anul 1990 
2.6.2 Plecările după anul 1990
2.6.3 Sporul migratoriu
2.7 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe
2.7.1 Raportul de masculinitate 
2.7.2 Grupele de vârstă
2.8 Structura etno-culturală a populației
2.8.1 Structura etnică a populației
2.8.2 Structura populației pe confesiuni religioase
2.9 Structura socio-economică a populației
2.9.1 Rata de activitate a populației
2.9.2 Rata șomajului
2.9.3 Structura populației în funcție de activitatea economică
CAPITOLUL III CADRUL ECONOMIC 
3.1 Agricultura și silvicultura
3.2 Industria.Zonele industriale ale orașului
3.3 Învățământ și cultură. Infrastructura sanitară și serviciile de sănătate
3.4 Transporturi
3.5 Turismul
3.6 Probleme de mediu
3.7 Strategii de dezvoltare ale orașului

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Lucrare de față își propune să devină un document util cercetării geografice pentru localitatea Horezu prin complexitatea cercetării geografice din perspectiva geografiei umane.

Alegerea aceste teme are la bază o motivație personală legată de orașul Horezu de realizarea unei lucrări care să fie axată pe elementele specifice geografiei umane. Cuprinsul lucrării de față a fost structurat astfel încât să prezinte și să explice procesele demografice referitoare la acest oraș derulate pe perioade mai extinse. Astfel, lucrare este structurată pe trei mari capitole. După prezenta introducere, urmează un argument și prezentarea instrumentelor de analiză și investigație folosite. Primul capitol are ca pricipal obiectiv să prezinte orașul Horezu din punct de vedere geografic și istoric. Sunt prezentate elemente legate de poziția geografică, evoluția dezvoltării economice de-a lungul timpului, prezentarea factorilor naturali care au favorizat sau care din contră au inhibat dezvoltarea acestei localități.

Capitolul secund are în vedere să prezinte cadrul demografic al orașului Horezu cu diferite evoluții pe anumite perioade de timp alese și în funcție de sursele bibliografice care au permis culegerea datelor statistice. Vor fi inserate tabele cu date statistice cu graficele de rigoare dra și cu explicațiile fenomenelor prezentate. Sunt avute în vedere evoluția numărului de locuitori, dinamica populației, structuri ale populației pe diferite perioade, înainte de 1990dar și după 1990.

Al treilea capitol prezintă cadrul economic, baza dezvoltării orașului, elemente care țin de industrie, activități agricole sau turism. Nu sunt omise nici problemele de mediu și sunt propuse câteva strategii de dezvoltare economică a orașului.

Analiza datelor a fost facută secvențial și în măsura în care au fost găsite date disponibile. În acest sens am apelat la Institutul Național de Statistică, la studiul Anuarelor statistice și a recensămintelor din diferiți ani. În privința numărului de locuitori, datele demografice mi-au permis să fac o analiză a situației începând cu anul 1930 și terminând cu valorile contamporane.

Lucrarea se va încheia cu concluzii și prezentarea bibliografiei de specialitate care este una complexă, cu autori recunoscuți și materiale valoaroase.

ARGUMENT

Consider că lucrarea de față are foarte multe argumente care pornesc din însăși complexitatea ei, din acest punct de vedere pot sa menționez:

1, Profesionalismul profesorului îndrumător

2, Utilizarea de date statistice din cele mai bune și sigure surse

3, O bună resursă de timp alocată redactări lucrării

4, Folosirea graficelor ca metode sugestive de redare a realitățiilor

5, Pasiunea pentru temă a autorului

6, O multitudine de date statistice care redau foarte sugestiv atingerea obiectivelor propuse pentru această lucrare.

Veridicitatea datelor consider că este unul din argumentele forte ale acestei teme, analiza lor și concluzii trase în urma calculelor va da o imagine clară a evoluției geodemografice a orașului Horezu.

Tema lucrării nu este una greu abordabilă, în afară de partea de introducere, totul este o analiză succesivă a acestor date statistice, cu interpretarea aferentă din care se vor trage concluziile.

La graficele și tabele din lucrare voi adauga si imagini care vor ilustra evoluția orașului de-a lungul timpului. Analiza spațiilor funcționale ale orașului și vom vedea ce se întâmplă cu orașul după anul 1989 în privința evoluției indicatorilor demografici.

Analiza managementului orașului va reliefa punctele tari și punctele slabe ale deciziilor luate de către administrația locală. Analiza SWOT va evidenția pe langă parametrii pozivi și negativi, și oportunitățile și riscurile orașului. Analiza SWOT este o metodă foarte sugestivă, care se poate face scoate foarte bine în evidență anumite aspecte favorabile turismului sau dezvoltării economice.

Toate aceste analize ale indicatorilor geodemografici ne vor conduce la conturarea unei imagini clare asupra evoluției orașului.

De-asemenea, propunerea unor strategii în ceea ce privește turismul, identificarea potențialelor resurse turistice ale zonei și valorificarea lor prin diferite mijloace. Îmbunătășirea infrastructurii generale, o să vedem dacă actuala infrastructură generală este suficientă pentru a asigura fluxurile economice și turistice ale orașului.

INSTRUMENTE DE ANALIZĂ ȘI METODOLOGIE

În realizarea prezentei lucrări am folosit diverse instrumente de analiză și norme metodologice astfel încât prin intermediul acestor mijloace să pot atinge obiectivele propuse.

În acest sens am utilizat diverse metode ți procedee cum ar fi problematizarea, lectura explicativă, lectura independentă, utilizarea unei bibliografii cât mai selective și cu autori recunoscuți pentru activitatea prestată de-a lungul timpului. În lucrare se mai regăsesc și rezultate ale observațiilor sistematice și independente, examinarea unor documente cu date statistice, studii de caz pentru stațiunile montane avute în vedere.

Am utilizat ca metode complementare vizionarea unor înregistrări video, iar dintre metodele utilizate pentru redactarea efectivă a textului am folosit documentarea, investigarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, comunicarea științifică, descoperirea și proiectarea.

Am încercat să respect cerințele de conținut, privind atingerea obiectivelor propuse, prezentarea esențialului, respectarea condițiilor de reprezentare cartografică, redarea succesiunii logice a realităților.

O activitate de bază a reprezentat-o colectarea datelor statistice din diferite surse, prelucrarea lor, obținerea de grafice și interpretarea lor, concluzionarea, astfel graficele realizate duc la prezentarea unei realități actuale sau a unei evoluții sau involuții a indicatorilor de-a lungul anilor, perioadei de analiză.

Dintre mijloacele de lucru utilizate se pot aminti graficele, utilizarea tabelelor pentru a scoate foarte clar în evidență valorile diferiților indicatori demografici.

Capitolul I

REPERE NATURALE ȘI ISTORICE ALE ORAȘULUI

1.1 POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Orașul Horezu se află situat în partea de nord-vest a Județului Vâlcea, în depresiunea omonimă. pe râul Luncavăț, la poalele Măgurii Slătioarei (769 m altitudine).

Localitatea este parte componentă a Depresiunii Horezu, care se desfășoară între Dealul Costeștilor la est și Dealul Milostea la vest .

Orașul se situează la o altitudine de 475 – 500 metri, specifică zonei colinare subcarpatice. Celelalte sate componente se desfășoară de-a lungul mai multor văi ale afluenților Luncavățului (Luncavicioara, Rămești, Romani, Urșani), șerpuind pe pantele versantului muntos pe distanțe 6-8 km până la altitudini de 550 – 600 metri. Satele sunt legate prin drumuri comunale și județene de orașul reședință, legăturile transversale fiind mai slabe datorită reliefului .

Fig. 1 Poziția geografică a orașului Horezu în cadrul județului Vâlcea, sursa: zarnesti.net

Teritoriul administrativ al orașului cuprinde în prezent, așa cum s-a arătat mai sus și câteva așezări sătești, care s-au dezvoltat în jurul centrului urbanistic și cultural – istoric, Teritoriile administrative vecine sunt:

 la Nord comuna Malaia cu 1 930 locuitori

 la Est comuna Costești, cu 3 699 locuitori

 la Sud-Est comuna Tomșani, cu 4 194 locuitori

 la Sud comuna Măldărești, cu 2 069 locuitori

 la Vest comuna Vaideeni cu 4 235 locuitori

Orașul Horezu se desfășoară de-a lungul văii și drumului național DN 67, care îl străbate de la est la vest și reprezintă principala cale de comunicație și legătură cu municipiul Râmnicu Vâlcea (42 km), reședința județului Vâlcea, respectiv cu municipiul Târgu Jiu (70 km), reședința județului Gorj. Către sud, se face legătura cu municipiul Craiova (113 km) pe DN 65C.

Poziția geografică poate considerată una avantajoasă din punct de vedere economic dar și cu o bună accesibilitate.

Fig.2 Poziția geografică a orașului Horezu în culoarul depresionar de la poalele Carpaților Meridionali, sursa: arhivapersonală

1.2 EVOLUȚIA TERITORIALĂ A ORAȘULUI HOREZU

Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice de la Ferigile, de lângă Horezu au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIII-lea.

Regiunea subcarpatică Horezu a făcut parte din Cnezatul lui Farcaș, menționat

documentar prin Diploma regelui Bela al IV al Ungariei .

Dezvoltarea așezărilor horezene este legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor, care traversau zona precum și de drumul sării care "pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos și din Horezu continua către Slătioara și ajungea la Cernești".

Denumirea actuală provine de la numele de "ciuhurez" (pasăre asemănătoare

bufniței care populează pădurile din jur). Numele de Hurezi a aparținut inițial actualului sat Romani de Jos, dezvoltat pe valea râului cu același nume, despre care se fac mențiuni documentare în sec. al XV-lea. La sfârșitul secolului al XVII- lea este menționată documentar cifra de 100 de locuitori (rumâni) în satul Romani de Jos .

Istoria locului este legată de numele unor conducători politici, cu rol marcant în

istoria Țării Românești: Vlad Țepes în secolul al XV-lea și mai ales Constantin Brâncoveanu în secolul al XVII-lea. Mănăstirea Hurez, ctitorită de acesta din urmă a devenit un reper major al zonei și este astăzi un element reprezentativ, emblematic al zonei.

Un factor social de coeziune al comunități Vâlcea, respectiv cu municipiul Târgu Jiu (70 km), reședința județului Gorj. Către sud, se face legătura cu municipiul Craiova (113 km) pe DN 65C.

Poziția geografică poate considerată una avantajoasă din punct de vedere economic dar și cu o bună accesibilitate.

Fig.2 Poziția geografică a orașului Horezu în culoarul depresionar de la poalele Carpaților Meridionali, sursa: arhivapersonală

1.2 EVOLUȚIA TERITORIALĂ A ORAȘULUI HOREZU

Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice de la Ferigile, de lângă Horezu au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIII-lea.

Regiunea subcarpatică Horezu a făcut parte din Cnezatul lui Farcaș, menționat

documentar prin Diploma regelui Bela al IV al Ungariei .

Dezvoltarea așezărilor horezene este legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor, care traversau zona precum și de drumul sării care "pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos și din Horezu continua către Slătioara și ajungea la Cernești".

Denumirea actuală provine de la numele de "ciuhurez" (pasăre asemănătoare

bufniței care populează pădurile din jur). Numele de Hurezi a aparținut inițial actualului sat Romani de Jos, dezvoltat pe valea râului cu același nume, despre care se fac mențiuni documentare în sec. al XV-lea. La sfârșitul secolului al XVII- lea este menționată documentar cifra de 100 de locuitori (rumâni) în satul Romani de Jos .

Istoria locului este legată de numele unor conducători politici, cu rol marcant în

istoria Țării Românești: Vlad Țepes în secolul al XV-lea și mai ales Constantin Brâncoveanu în secolul al XVII-lea. Mănăstirea Hurez, ctitorită de acesta din urmă a devenit un reper major al zonei și este astăzi un element reprezentativ, emblematic al zonei.

Un factor social de coeziune al comunității horezene de-a lungul timpului, la

reprezentat prezența moșnenilor, țărani liberi proprietari de terenuri (păduri, pășuni, terenuri arabile), în devălmășie (în comun). Forma de proprietate "obștească" asupra terenurilor a dăinuit până în 1948, când a fost desființată de regimul comunist.

În perioada comunistă, zona orașului Horezu nu a fost cooperativizată, fiind însă

practicate alte forme de "asociere", prin înființarea de cooperative de consum și meșteșugărești și "întovărășiri". Obștile au fost refăcute ca urmare a aplicării Legii 1/2000 sub denumirea de "Obștea Horezu" cu un patrimoniu de 3129,2 ha pădure si 708,1 ha pășune și "Obștea Sărdărească" cu un patrimoniu de 329,8 ha pădure si 59,9 ha pășune.

Împreună cele 2 obști dețin peste 35% din suprafața teritoriului administrativ al orașului Horezu, obștea Horezu fiind practic cel mai mare deținător de terenuri din oraș.

Din punct de vedere administrativ Horezu a avut un rol teritorial recunoscut încă

din secolul al XIX-lea, când este menționat la 1855 "plaiul Horezu", cu 34 de sate, cu reședința în "Târgul Horezu". În acea perioadă județul Vâlcea mai cuprindea plaiul Cozia și alte 5 plase cuprinzând între 29 și 32 de sate.

În perioada interbelică a funcționat "plasa Horezu", ca plasă rurală cu 45.713 locuitori, a 2-a ca mărime din județ, subordonând 99 de sate. Ca întindere, plasa acoperea un teritoriu important, incluzând zone precum Govora, Băbeni, Șirineasa, Berbești, Alunu, Sinești

În perioada 1950 – 1968, sistemul de plase și județe a fost înlocuit de raioane și regiuni. Plasa Horezu, cu mici modificări de contur, a devenit raionul Horezu, cuprins în regiunea Vâlcea inițial și din 1952 în regiunea Argeș. În 1966, populația raionului Horezu era de 83.165 de locuitori (7% din populația regiunii Argeș), iar numărul de comune arondate era de 2811. Populația comunei Horezu era inclusăîn mediul urban, în 1968, Horezu dobândind statutul de oraș.

Din 1968, după aprobarea legii nr. 2 privind organizarea teritorial – administrativă

a României (în vigoare și în prezent), s-a revenit la sistemul de organizare pe 2 paliere: județ și oraș-comună. Horezu a devenit oraș, component al județului Vâlcea, pierzând rolul de centru de plasă sau raion. Statutul de oraș a asigurat promovarea unor investiții importante în industrie,

infrastructură și echipamente publice, în deceniile 8 și 9 ale secolului trecut, determinând transformări majore în profilul economic, social și spațial al localității Horezu (centrul urban propriu-zis).

Orașul Horezu administrează în prezent un teritoriu de 117,7 kmp, reprezentând 2% din suprafața județului Vâlcea25. Suprafață este mare în comparație cu mărimea medie a unei UAT la nivel de județ, respectiv 66,3 kmp și se explică prin poziția sa la poalele versanților muntoși, cea mai mare parte a teritoriului fiind acoperită de păduri și goluri alpine

1.3 FACTORII RESTRICTIVI ȘI FAVORABILI AI ORAȘULUI

Ca și actualele orașe Brezoi și Bălcești, Horezu a fost pe rând centru de plasă și

de raion, având rol de centru coordonator al activităților economice ale unei zone mai largi. Rolul de "loc central", localitatea l-a avut încă din secolul al XIX-lea și îl păstrează și în prezent.

Ca centru de plasă și de raion fosta comună Horezu un număr de peste 20 de unități administrativ – teritoriale și peste 80 de localități. Conferirea acestui rol coordonator, a condus la înființarea și dezvoltarea de instituții conforme acestui rol: spitalul, liceul, judecătoria fiind cele mai importante din acest punct de vedere.

Rolul de localitate cu rol central este consemnat și în studii și lucrări recente cum ar fi Planul de amenajare a teritoriului județean Vâlcea elaborat în 2000 și în care orașului Horezu i se definește o arie de influență de 651 kmp și care cuprinde 10 comune: Bărbătești, Costești, Măldărești, Oteșani, Păușești, Pietrani, Slătioara, Stroești, Tomșani și Vaideeni cu o populație de cca. 40.000 locuitori, situându-se din acest punct de vedere după alte 3 centre urbane: Râmnicu Vâlcea cu o arie de influență de peste 180.000 locuitori, Drăgășani cu o arie de influență de cca. 65.000 de locuitori și Băbeni cu peste 40.000 de locuitori în aria de influență.

În sistemul de așezări al județului Vâlcea, orașul Horezu deține o poziție aparte,

fiind situat pe principala axă de legătură cu sud-vestul țării și o poartă de acces către zonele de interes turistic din Subcarpații Meridionali, cu legături directe către zona Rânca – Novaci din județul Gorj. Totodată pe direcția sud, Horezu este un punct de contact cu drumul național care ajunge la Craiova, centru de importanță regională, sediu al Agenției de dezvoltare regională sud-vest, care coordonează politica de dezvoltare regională în Regiunea Sud-vest Oltenia.

În raport cu celelalte orașe învecinate, Horezu se situează ca un centru de interes

comercial și turistic, loc de târg și nod rutier (ceea ce explică în bună parte și dezvoltarea semnificativă a activităților de transport de persoane și mărfuri, din ultimii 10 ani), complementar unor centre precum Băbeni, unde s-a dezvoltat puternic prelucrarea lemnului sau Berbești unde este mai dezvoltată industria minieră. Potențiali concurenți, Băbeni și Berbești pot fi și parteneri ai orașului Horezu într-un proces de dezvoltare economică integrat.

Un handicap din punct de vedere al accesibilității, care este nu numai al orașului

Horezu, ci și al întregii zone este lipsa căii ferate.

Zona de luncă este favorabilă culturilor agricole, predominante fiind cele de

porumb și cartof. Zona colinară este bogată în plantații de pomi fructiferi, în special măr si prun.

Zona împădurită este variată ca specii arboricole, dominante fiind însă pădurile de

foioase (în special fag) până la altitudinea de 1200 metri și de rășinoase (brad, molid, pin) mai sus de acest nivel. La înălțimi de peste 1500 metri domină pășunile și golurile alpine.

Pădurea, care acoperă peste 56% din teritoriu oferă un serie de resurse naturale

cu valoare economică dintre care cele mai importante sunt lemnul, fructele de pădure, ciupercile și fondul cinegetic. Valori de interes turistic deosebit se află în zonele învecinate: peisaje, peșteri,

trasee montane. Trebuie menționată Peștera Liliecilor, rezervație naturală de interes natural, aflată în comuna Costești, satul Bistrița, precum și zonele ceva mai îndepărtate, dar accesibile pe căi rutiere sau pe trasee de munte: valea Lotrului, zona Rânca – Polovragi și mai ales valea Oltului cu parcul național Cozia

.Deși deține o suprafață mare de teren, orașul Horezu nu poate beneficia din plin de această resursă din mai multe motive:

– Cea mai mare parte a teritoriului este greu accesibilă și se află în posesia și administrarea regiei naționale a pădurilor (cca. 25%) și a obștilor de proprietari recent reînființate.

– Zona în care se pot dezvolta activități economice prelucrătoare (zona construibilă) deși nu foarte mică în raport cu necesitățile actuale este limitată teritorial la zona din sudul orașului, adiacentă DN 67, între văile Luncaviței și Luncaveciorului, datorită accesibilității dificile pe direcțiile perpendiculare (către satele componente).

– Zonele mai bine echipate din punct de vedere al utilităților sunt în general de-a lungul drumurilor principale, dar chiar și în aceste condiții lipsa gazelor naturale poate fi un handicap major .

1.4 DISFUNCȚIONALITĂȚI URBANE ALE ORAȘULUI ÎN PERIOADA POST-TRANZIȚIEI

Procesul de privatizare din ultimii ani, încetarea unor activități economice care nu

s-au dovedit profitabile, transferul a tot mai multe responsabilități administrației locale, în procesul descentralizării și în general transformările care au avut loc în societatea românească, în ultimii ani au avut efecte vizibile la nivelul tuturor tipurilor și categoriilor de proprietăți.

Efectul cel mai notabil îl reprezintă declinul industrial și abandonarea multor terenuri și construcții, atât de foștii cât și de noii proprietari. După 1996, când procesul de privatizare a fost accelerat, practic toate unitățile industriale au fost privatizate, dar numai câteva au fost convertite în unități de producție funcționale (ex: Prelcon sau Contex). Cele mai importante zone industriale ale orașului, cea din sud (Treapt) și cea din nord se află de mai mult timp în stare de conservare.

Terenurile și construcțiile industriale sunt echipate cu utilități, sunt accesibile din

căi de comunicație principale și reprezintă oportunități pentru derularea unor proiecte de reabilitare, conversie, finanțate din fonduri nerambursabile Phare sau din programe guvernamentale destinate IMM-urilor. Importante spații care au aparținut cooperativei de consum sunt în prezent neutilizate, ca urmare a reducerii importanței și activităților acesteia în proporție de 70-80%.

O serie de spații disponibile au fost convertite sau sunt în curs de reabilitare în

ultimii ani ca urmare a dezvoltării sectorului privat. Cele mai semnificative exemple în acest sens sunt unitățile de transport (Coțofana, Normandia, Transmontana) și firmele de construcții. Fosta fabrică de stofe pentru mobilă este în curs de repunere în funcțiune datorită noului proprietar SC Instirig Balș. Totuși suprafața terenurilor și construcțiilor neutilizate sau parțial utilizate, este în prezent importantă .

O altă problemă o reprezintă investițiile începute înainte de 1990 și abandonate din lipsa de fonduri, cum este cazul noilor sedii ale spitalului și ale liceului. Aceste construcții masive se află în zona centrală a orașului, sunt vizibile din drumul național și contribuie în mod negativ la "imaginea" orașului.

Pot fi semnalate și alte "cazuri" mai puțin vizibile: construcții școlare sau sociale

vechi din satele aparținătoare, construcții cu caracter tehnic precum cele 2 centrale termice, aflate într-o stare de degradare avansată și a căror utilizare se reduce constant prin debranșarea abonaților casnici de la rețeaua de termoficare etc. O evidență a acestor imobile și a caracteristicilor lor poate fi utilă în vederea unei promovări active a potențialului existent.

Capitolul II

CADRUL DEMOGRAFIC

2.1 EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE LOCUITORI

2.1.1 Evoluția numărului de locuitori înainte de anul 1990

2.1.2 Evoluția numărului de locuitori pentru perioada 1990-2011, inclusiv structura pe sexe

Datele statistice obținute de la Institutul Național de Statistică privind evoluția numărului de locuitori pentru perioada 1990-2010 relevă următoarele date conform tabelului nr 1 și graficului aferent.

Tabelul nr 1 Evoluția numărului de locuitori pentru perioada 1990-2011, inclusiv structura pe sexe

Sursa:INS

Analiza datelor statitsice privind evoluția numărului de locuitori după anul 1990 relevă o evoluție ascendentă la începutul perioadei, urmată de o perioadă constantă, în jurul valorii de 7 400 locuitori, dar începând cu anul 1999 , trendul devine unul descendent generat de scăderea numărului de nașteri dar și de ușoara creștere a mortalității dar mai ales de numărul destul de mare al ceror care au părăsit orașul stabilindu-se definitv în alte localități. O scădere foarte abruptă a avut loc între anii 2001 și 2002 de la 7 300 locuitori la sub 7 000 locuitori iar în continuare trendul se menține unul descendent, valoarea minimă fiind de numai 6 600 locuitori.

2.1.3 Evoluția densității populației în perioada 1990-2011

Teritoriul administrativ al orașului Horezu este de 18 000 ha, reprezentând 180 kmp dar intravilanul reprezintă numai 745 ha adica 7,4 kmp. Tabelul 2 ( sursa: INS )

Densitatea populației se calculează împărțind numărul de locuitori la suprafața de referință și se raportează la locuitori pe kmp.

Valori de peste 1 000 locuitori pe kmp au fost înregistrate în anii 1998 și 1999 și chiar de 1 001 locuitori pe kmp și peste în anii 1996 și 1997 valoarea maximă fiind atinsă în anul 1992 depășind 1 004 locuitori pe kmp. Începând cu anul 2000 odată cu scăderea numărului de locuitori scade în paralel și densitatea populației orașului Horezu care se va menține peste 900 locuitori pe kmp inclusiv în anul 2011.

2.2 DINAMICA POPULAȚIEI

2.2.1 Natalitatea populației

2.2.1.1 Natalitatea populației orașului Horezu pentru perioada 1990

Natalitatea este elementul dinamic, activ al bilanțului natural și cunoaște o mai mare variabilitate în spațiu și timp, întrucât poate fi mai ușor de controlat și de influențat decât mortalitatea. Cel mai frecvent se calculează natalitatea brută, ca raport dintre numărul de născuți vii în decurs de un an și efectivul populației care le-a dat viață, valoarea obținută exprimându-se în promile.

Rata generală a natalității (natalitatea brută) se calculează după formula:

unde N reprezintă numărul născuților vii iar P efectivul populației.

Valorile natalității potențiale erau și sunt influențate de câțiva factori:

– starea de sănătate: ameliorarea stării de sănătate a populației feminine în special contribuie la creșterea valorilor natalității;

– structura pe grupe de vârstă și sexe: populații îmbătrânite sau feminizate se înscriu cu valori mai mici ale natalității potenîiale decât cele dominate de tineri adulți și cu o structură pe sexe echilibrată;

– condițiile climatice determină valori reduse ale natalității acolo unde au manifestări extreme – climatul polar si subpolar, în care resursele de hrană sunt limitate iar popularea este relativ recentă.

Tabelul nr 3 Evoluția natalității populației orașului Horezu pentru perioada 1990-2011

Sursa:INS

În perioada de referință natalitatea a atins valoarea maximă îna nul 1990, fiind de 19 %o, o valoarea peste madia națională. Treptat însă, plecarea persoanelor tinere, apte pentru întemeierea unei familii va duce la scăderea accentuată a ratei natalității.care se va menține în jurul valorii de 10 %o pentru o lungă perioadă de timp, doar în anul 2002 fiind aproape 13 %o.

Anul 2008 va aduce însă cea mai scăzută rată a natalității din această perioadă de numai 7,5 %o, urmată d eop nouă creștere la peste 10 %o iar ultimii doi ani, 2010 și 2011 vor determina două valori scăzute de 8,3 și 7,6 %o.

Scăderea natalității va fi una dintre cauzele scăderii populației cu aproximativ 800 locuitori între anii 1992 și 2011.

Pe lângă plecările definitive din oraș care au vizat în special persoanele tinere, alte cauze au fost scăderea condițiilor de trai, determinate de tranziția economică, creșterea prețurilor la alimente dar și la serviciile medicale.

Impactul unei noi societăți, și al implementării economiei de piață, introducerea metodelor moderne de planing familial și metodele de contracepție recent introduse au determinat o scădere abruptă a indicatorului natalității în chiar primii ani de la caderea regimului comunist. Astfel în anul 1991, natalitate ava înregistra valori de 17 %o pentru ca anul următor rata natalității să fie de numai 13 %o. Cu toate acestea rata natalității se menținea ușor peste media națională. Acest lucru se va menține în următorii 4 ani pentru ca din anul 1998, oadată cu o rata a natalității de numai 8,9 %o să scadă sub valoarea națională.

2.2.2 Mortalitatea populației

2.2.2.1 Mortalitatea în perioada 1991- 2011

Rata mortalității se calculează astfel :

m = M / p x K

m = rata mortalității

M = numărul deceselor

p = numărul de locuitori la care se raportează

K = constanta ( de regulă se consideră la mie )

Tabelul nr 4 Evoluția mortalității populației orașului Horezu pentru perioada 1990-2011

Sursa:INS

Un alta indicator, foarte important în dinamica populației este mortalitatea, care determină alături de natalitate, variații ale numărului total de locuitori pentru o anumită perioadă de timp.

Anul 1990 va aduce o rata a mortalității de numai 7 %o mult sub valoarea națională de 12 %o. Acest lucru nu se va menține și treptat odată cu înăsprirea condițiilor de viață, cu plecarea persoanelor tinere din oraș, cu creșterea gradului de îmbătrânire al populației, rata mortalității va continua să crească, ajungând în anul 1993 la 10,5 %o. În următorii ani rata mortalității se va menține undeva în jurul valorii de 9 %o, relativ bună comparativ cu valoarea națională. În anul 1998 a fost chiar de numai 6,3 %o, o valoare excepțional de bună. În schimb anii 2005 cu 11,6 %o, cea mia mare valoare înregistrată a mortalității din acest interval de timp și 2011 cu 10,5 % au fost anii cu un număr mare de decese cauzate în special de bolile specifice vârstelor înaintate dar și din cauza alcoolismului, tabagismului sau accidentelor de muncă.

2.2.3 Bilanțul natural 

2.2.3.1 Bilanțul natural în perioada 1991- 2009

Reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate și se exprimă la mie, tabelul nr 5

Sursa:INS

Graficul de mai sus ne prezintă foarte sugestiv evoluția bilanțului natural al populației orașului Horezu pentru perioada 1990-2011. Până în anul 2003 inclusiv acesta s-a menținut pozitiv, fapt determinat d eo natalitate acceptabilă și o mortalitate situată la valori normale. Anul 2004, a fost primul cu un bilanț natural negativ, cu o mortalitate de aproape 10 %o. Următoarea perioadă a oscilant, un an cu bilanț natural pozitiv, următotul cu bilanț natural negativ, dar un fapt care poate fi observat este că în anii cu bilanț natural negativ, valoarea acestuia devine din ce în ce mai scăzută, -1,3 în anul 2006 și -2,3 pentru anul 2008. Anii 2009 și 2010 vor înregistra aceași valoare de 0,9 dar cu semn diferit. Anul 2011 va aduce însă valoarea minimă a bilanțului natural de peste-3 %

2.3 NUPȚIALITATEA

Rata de nupțialitate se notează cu litera “ c “, și reprezintă un raport dintre numărul căsătoriilor și numărul de locuitori totul înmulțit cu 1000. Se exprima la mie.

Nupțialitatea reprezintă frecvența căsătoriilor într-o populație umană. Deși, în general, intensitatea și precocitatea căsătoriei rămân trăsături istorice ale spațiului românesc, ca și ale Europei de Est, aceste caracteristici au inceput să slăbească în contemporaneitate; evoluția nuptialității poartă amprenta schimbărilor pe care societatea românească le-a cunoscut după 1989. Din tabelul 6 și graficul afebrent observăm o evoluție oscilantă, cu cea mai mare valoare înregistratetă în anul 1990 de 11 %o, valoare care a continuat să scadă constant până în anul 2002 când a ajuns la o valoare foarte scăzută de numai 5,4 %o.

Tabel nr.6. Evoluția ratei nupțialității a populației pentru orașul Horezu, pentru perioada 1990-2010

Sursa : Institutul Național de Statistică

Cauzele potențiale ale acestei scăderi dramatice a nupțialității ar putea fi fie scăderea nivelului de trai care a determinat în rândul tinerilor o teamă pentru întemeierea unei familii, perderea locului de muncă și nesiguranța situației financiare ca și sistarea unor beneficii materiale oferite de autoritățile locale pentru tinerii căsătoriți. O altă problemă este lipsa unei locuințe și prețurile mari cerute pentru chirii.

Cu toate acestea după anul 2002 situația nupțialității se va redresa, înregistrându-se chiar și o valoarea de peste 9 %o în anul 2007 generate de plata unor indemnizații pentru căsătorie dar odată cu anul 2008 din nou va scădea la sub 6 %o menținându-se de fapt în jurul acestei valori.

2.4 DIVORȚIALITATEA

Rata divorțialității se calculează împărțind numărul de divorțuri aferent unui an la numărul de locuitori din anul respectiv, totul fiins înmulțit cu 1 000. Se exprima la mie.

Tabel nr.7. Evoluția ratei divorțialității populației pentru orașul Horezu, pentru perioada 1990-2008

Sursa : Institutul Național de Statistică

Analiza ratei divorțialității relevă o evoluție oscilantă, cu valori general cuprinse între 1-2 %o. Cu toate acestea trendul general pare să fie unul negativ începând cu anul 1998, când s-a înregistrat cea mai mare rata a divorțialității din perioada studiată, de peste 3,3 %o. Au existat însă și ani cu numai două divorțuri, 1992 și 2007, fapt care nu trebuie însă să surprindă într-un oraș cu o populație de sub 7 000 locuitori.

2.5 MORTALITATEA INFANTILĂ

Rata de mortalitate infantilă indică numărul copiilor decedați în vîrsta sub un an la 1000 de născuți-vii într-un an de referință.

In prezent, în Romania decedează 10,1 copii la o mie de născuți vii, în timp ce media mortalității infantile în Uniunea Europeană este de 4,59 la o mie de născuți vii, a anunțat Organizația "Salvați Copiii", în cadrul lansării unui program pentru reducerea mortalitătii în randul copiilor.

Aproape jumatate dintre aceste decese au loc din cauza anomaliilor congenitale si afecțiunilor apărute pe perioada perinatală, din cauza bolilor aparatului respirator, bolilor infecționase și parazitare. Specialiștii si medicii precizează însă că sărăcia, dublată de scăderea accesului la educație, de starea infrastructurii, lipsa dotărilor medicale, dar și de lipsa medicilor de familie în rural, contribuie de asemenea la menținerea unei rate importante în ceea ce privește mortalitatea infantila .

Evoluția indicatorului mortalității infantile este foarte importantă pentru stabilirea unor parametrii ale calității vieții. Este un foarte bun indicator pentru a stabili performanța sistemului sanitar, calitatea actului medical, dotarea tehnică a unităților medicale

Tabel nr.8 . Evoluția indicatorului mortalității infantile pentru orașul Horezu, perioada 1990- 2008

Sursa: INS

Bolile ce cauzează decesele pot fi de natură congenitală: boli ereditare, malformații, sau apărute după naștere. Cele mai multe decese ale copilului până în 5 ani au fost cauzate de anomaliile congenitale si afectiuni aparute in perioada perinatală. Aceste boli pot fi detectate prin controale medicale în timpul sarcinii, unele dintre ele chiar în primul trimestru, când se poate interveni, putând fi evitate de multe ori întreruperile de sarcină. Pe locul 2 se află bolile aparatului respirator, infecțioase si parazitare, boli care sunt considerate usor tratabile in tarile dezvoltate.

Mare parte din decesele provenite din accidente ar putea fi prevenite prin intermediul unei mai bune educări a mamelor cu privire la creșterea și îngrijirea copilului. Dintre decesele survenite la domiciliu 2003, conform Buletinului informativ pe 2004 al Centrului de Statistică Sanitară si Documentare Medicală al Ministerului Sănătății.

Subfinatare, la nivelul scazut de performanță, lipsa medicilor și asistentelor medicale, lipsa dotărilor și aparaturii necesare, lipsa igienei din punctele medicale, iar lista poate continua. Neonatologia ar trebui sa reprezinte o prioritate națională, iar colaborarea între toate categoriile de medici care să asigure sănătatea și dezvoltarea normală a copilului să fie coordonată majoră.

Pentru orașul Horezu, se observă o scădere a morrtalității infantile, mai ales după anul 1992, totuți cu destule fluctuații generate de diferite cauze ce țin de sănătatea părinților de modul în care au tratat sarcina dar și de performanțele sistemului sanitar.

Scăderea a fost determinată de câtiva factori din care menționăm :îmbunătățirea performanțelor sistemului sanitar, o mult mai bună dotare cu tehnică medicală, intrarea pe piață a unor medicamente noi de ultimă generație, scăderea natalității general acordarea atenției cuvenite din partea organelor abilitate pentru rezolvarea acestei probleme profesionalismul unor cadre medicale.

2.6 MOBILITATEA SPAȚIALĂ A POPULAȚIEI

2.6.1 Sosirile după anul 1990

În tabelul 9 și în graficul aferent este redată situația sosirilor cu stabilire de domiciliu în orașul Horezu după anul 1990.

Analiza datelor indică un trend oscilant, specific unui oraș cu o influență restrânsă,

Tabelul nr.9 Sosirile în orașul Horezu, după anul 1990

Sursa: INS

numai la nivel local, cel mai mare număr de stabiliri de domiciliu în orașul Horezu a avut loc în anul 2004, de 164 persoane, iar cel mai mic număr de stabiliri cu domiciliul a fost înregistrat în anul 1993 de numai 57 persoane.

2.6.2 Plecările după anul 1990

Tabelul nr.10 Plecările din orașul Horezu, după anul 1990

Sursa: INS

Din tabelul 10 și din graficul aferent, comparativ cu numărul stabilirilor de domiciliu în orașul Horezu este evident că numărul de plăcări este sensibil mai mare. Chiar anul 1990 este cel care este înregistrat cu cea mai mare rată a plecărilor din oraș, de 285 persoane, cauza fiind cu siguranță plecarea persoanelor tinere în special peste hotare imediat după căderea regimului comunist, liberalizării plăcărilor peste hotare în special pentru un loc de muncă. Plăcarea imediat după anul 1990 s-a făcut nu numai în afara țării dar și către centrele mai mari,

București, Brașov sau Rm.Vâlcea.

Sugestiv este că există numai un singur an din intervalul analizat care are sub 100 plecări, anul 2004 cu 99 persoane care și-au schimbat domiciliul din orașul Horezu, anul 2004 fiind în același timp și unul cu multe sosiri, 163.

Motivațiile plecărilor sunt diverse , menționăm numai câteva :

– găsirea unui loc de muncă mai bine remunerat în țară sau peste hotare

– mutarea în localitățile din afara orașului Horezu

– diferite oportunități legate de construirea unei locuințe în alte localități

– diferite motive de ordin personal, redimensionarea familiei

2.6.3 Sporul migratoriu

Reprezintă diferența dintre imigranți și emigranți.

Analiza datelor indică o situație îngrijorătoare, bilanțul fiind unul negativ în 18 din 21 ani analizați, fiind la zero într-un singur an și pozitiv în numai 2 ani, 2004 și 2007. această situație deloc îmbucurătoare are diferite cauze:

– multe persoane au preferat să vândă proprietățile din zona rezidențială și să se mute la periferie, construind case , într-un mediu nepoluat

– plecări masive în străinătate, pentru găsirea unui loc de muncă

– politicile administrative care nu mai oferă nimic nou potențialelor persoane care doresc să se stabilească în oraș

Tabelul nr. 12. Evoluția sporului migratoriu pentru orașul Horezu, pentru perioada 1990-2010

Sursa: Institutul Național de Statistică

Situația pare că se mai remediază începând cu anul 2002 când valorile încep să se mai echilibreze, asta și datorită unor măsuri luate de autoritățile locale, de unele investiții din fonduri europene care au înlesnit începerea unor afaceri, obținerea creditelor pentru locuințe sau apariție unor noi locuri de muncă generate tot de investiții externe.

Bilanțul natural negativ pentru o perioadă atât de lungă a avut consecințe în numărul total de locuitori din această perioadă, determinând alături de o mortalitate relativ ridicată și de natalitate scăzută, scăderea constantă a numărului de locuitori, mai ales după anul 1993.

2.7 STRUCTURA POPULAȚIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI SEXE

2.7.1 Raportul de masculinitate

Se calculează împărțind numărul de bărbați la numărul de femei și înmulțind rezultatul cu o constantă K , care este de regulă 100. Din graficele de mai jos putem să observăm foarte clar o scădere a numărului de bărbați în orașul Onești pe fondul scăderii numărului total de locuitori. Dintre cauzele care au determinat acestă situație menționăm : îmbătrânirea populației,rata ridicată a îmbolnăvirilor, inclusiv cauzate de bolile profesionale, plecările masive peste hotare ale tinerilor bărbați Graficul raportului dintre sexe este redat mai jos

Tabelul nr. 13 Calculul și evoluția ratei masculinității în orașul Horezu pentru perioada 1990-2010

K = 100

Sursa : Institutul Național de Statistică

Analiza datelor din tabelul 13, indică o predominare a numărului de femei, în timp ce populația masculină a fost permanent sub cea feminină în toți anii analizați.

Pentru perioada 1990- 2010, raportul de masculinitate a fost permanent sub 100 și a variat între 91,5 valoarea minimă, care s-a înregistrat în trei ani mai ales în ultima parte a perioadei și 96 în anul 1995.

În general raportul dintre barbați și femei s-a menținut constant, numeric în favoarea populației feminine fară ca diferențele să crească foarte mult.

2.7.2 Grupele de vârstă

Pentru analiza grupelor de vârstă am ales trei ani de referință: 1990, 2000, 2011

Graficul de mai sus prezintă evoluția grupelor de vârstă din cei trei ani de referință, se observă, scăderea evidentă a numărului de indivizi din grupa 0-14 ca efect al unei natalități reduse și o creștere semnificativă a populației vârstnice, îmbătrânirea populației.

2.8 STRUCTURA ETNO-CULTURALĂ A POPULAȚIEI

2.8.1 Structura etnică a populației orașului Horezu

În urma datelor preliminarii ale Recensământului din anul 2011, din totalul de 6 072 locuitori, populație stabilă, un număr de 6 064 s-au declarat români, reprezentând 99,86 % din totalul populației orașului în timp ce 4 persoane nu și-au declarat etnia.

Procentul de 99,86 % indică o proporție covârșitoare a populației românească pe aceste locuri, fiind conformă cu județele din sudul țării cu o pondere apreciabilă a populației românească.

2.8.2 Structura populației pe confesiuni religioase

Au fost analizate datele statistice preliminarii abținute în urma Recensământului din anul 2011 care a relevat următoarele rezultate:

Tabel 15

Structura religioasă a populației orașului Horezu, anul 2011

Graficul de mai sus relevă foarte clar predominanța religie creștin-ortodoxe ca rezultantă a factorilor istorici, zona Oltenia de sub Munte fiind una dintre cele mai vechi centre de rezistentă a oratodoxiei pe aceste meleaguri.

Este de remarcat ponderea foarte mică a celorlalte religii, de numai 1,43 % și este interesantă ponderea extrem de mică a religie romano-catolice depășită chiar și de religia penticostală ca număr de adepți.

2.9 STRUCTURA SOCIO-ECONOMICĂ A POPULAȚIEI

2.9.1 Rata de activitate a populației

Forța de muncă însumează un număr de 4 950 persoane din care ponderea procentuală pe diferite sectoare de activitate se prezintă astfel:

Horezu este una dintre localitățile în care populația este majoritar ocupată în agricultură, principalele activități vizează cultura viței de vie, pomicultura, cultura legumelor și creșterea animalelor.

La toate acestea se adaugă o pondere importantă a celor care practică apicultura.

Serviciile reprezintă o pondere importantă, reprezentată de cei care lucrarează în domeniul turismului, la diferite pensiuni, vile și hoteluri sau în alt tip de servicii de transport sau alimentație.

Industria deține momentan o pondere de numai 19% din totalul populației active, pondere mică determinată de desființarea unor unități industriale și caracterizată prin activitatea mică și meșteșugărească.

Numărul de angajați este de 1 690 persoane .

Numărul de pensionari este de 1 355 persoane pentru anul 2002 .

Populația activă reprezintă 2 672 persoane, pentru anul 2002 , din care populație ocupată, 2 246 persoane.

2.9.2 Rata șomajului

Ca relație generală de calcul, rata șomajului se determină prin raportarea unui

indicator care exprimă șomajul (numărul de șomeri-Ș) și un alt indicator care măsoară populația de referință, cel mai adesea populația activă (Pa)

R ș = Ș / P a x 100

Concret, acest indicator se poate determina în modalități variate. Relațiile de calcul pot să difere în practică, în funcție de legislația națională sau de informațiile disponibile. Diferențele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:

– Termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau,

de exemplu, populația în limitele vârstei de muncă.

– Conținutul indicatorilor primari luați în calcul;

– Sursele de colectare a informațiilor;

– Metodologia de calcul.

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția numărului de șomeri pentru perioada 2010-2013

Tabel 16 Evoluția numărului de șomeri în orașul Horezu, 2010-2013

Sursa: tempo-online, INS

Analiza datelor statistice privind numărul de șomeri pentru orașul Horezu indică o evoluție oscilantă, cu un maxim atins în a doua parte a nului 2010 și începutul anului 2011, atunci când criza economică și financiară a atins pragul maximal de manifestare, cauzele fiind falimentarea anumitor societăți comerciale care nu au mai putut să supraviețuiască în noile condiții economice, astfel valoarea numărului de șomeri a atins și chiar depășit 500 persoane, valorea maximă s-a înregistrat în iulie 2010, de 535 șomeri , reprezentând o rata a șomajului de 20 %, destul de ridicată, oricum peste valoarea medie a României.

Aplicarea unor măsuri economice și intervenția autorităților locale a redus numărul șomerilor la sub 200 persoane, pentru ca apoi să asistăm la o nouă creștere a ratei șomajului la sfărșitul anului 2012, începutul anului 2013, când valorile au atins și depășit 400 șomeri lunar.

2.9.3 Structura populației în funcție de activitatea economică

Structura populației orașului Horezu pentru anul 2002, poate fi redată prin intermediul a 2 tabele astfel:

Tabelul 17 Structura populației ocupate din orașul Horezu, pentru anul 2002, Sursa:Primăria

Structura populației ocupate stabilită prin anchetă indica o dominanță netă a sectorului primar (agricultură) – 48,2%, urmat de sectorul terțiar cu 32% și abia pe ultimul loc sectorul productiv și construcțiile cu 19,8%.

Tabel 18: Structura populației active în orașul Horezu

Date- DJS Vâlcea

Structura populației salariale în 2002 indică o pondere de 21% a sectorului prelucrător, 9,3% a sectorului construcții și cca. 65% a sectorului terțiar, în care se remarcă ponderea mai mare a activităților comerciale și de transport. Procentele ridicate ale populației salariale din administrație și din activitățile de educație și sănătate sunt o expresie a prezenței unor echipamente publice cu rol extrateritorial.

CAPITOLUL III

CADRUL ECONOMIC 

3.1 AGRICULTURA ȘI SILVICULTURA

Preluarea de către sectorul silvic a terenurilor degradate devenite  improprii oricărei activități agricole, in vederea  impăduririlor și punerea treptată in circuitul economic a  acestora. Avantajele economice din pădurile instalate in timp, pe  terenurile degradate se obțin după un număr de ani, dar  avantajul cel mai mare, greu de cuantificat, este legat de ameliorarea și  refacerea mediului inconjurător in zonele respective.

Participarea silviculturii la dezvoltarea  industriei alimentare.

Principalele materii prime pentru industria alimentară sunt: fructele  de pădure (afine, zmeură, măceșe, cătină,  porumbe, păducel), ciuperci comestibile, carne de vanat, produse  salmonicole (păstrăvării), fazani crescuți in captivitate  etc.

Silvicultura și dezvoltarea turismului.

Prin caracteristicile și diversitatea lor, prin frumusețea  peisajului pe care il creează, prin efectele recreative extraordinare sub  aspectul confortului psihic, creat și asigurat celor ce le vizitează,  pădurile constituie un important factor de influențare a  afluenței turiștilor, in zonele in care acestea există.  Această influență se manifestă mai ales in zonele de  agrement din jurul localităților unde, atat in cursul  săptămanii cat și in zilele de repaus, afluența  turiștilor din zonele respective sau din afara acestora atinge cote  maxime. Acest fenomen a determinat ca in multe țări activitatea de  turism să cunoască o amploare deosebită consolidandu-se  conceptul de "silvo-turism", identificat adesea cu cel de "eco-turism", care la  randul său poate contribui in mod substanțial la dezvoltarea  economică a comunităților din zonele respective (Silvo-turism – turismul in  gospodăriile proprietarilor de păduri private, rezultate in urma  aplicării legislației de retrocedare a pădurilor către  foștii proprietari sau către moștenitorii legali ai acestora,  iar cea de-a doua componentă se referă la silvo-turismul practicat in  cabanele și zonele forestiere proprietate publică a statului,  administrate de către Regia Națională a Pădurilor).

 Silvicultura și dezvoltarea industriei  farmaceutice

Cele mai multe dintre plantele medicinale incepand cu cele mai cunoscute  și mai populare, cum ar fi: sunătoarea, mușețelul, menta,  floarea de tei, coada șoricelului etc. se găsesc in bună parte,  in patrimoniul silvic. Industria farmaceutică mai beneficiază de  materii prime cum ar fi fructele unor arburi și arbuști printre care  pot fi enumerate: cătina albă, afinul, măceșul, porumbarul  salcamul, păducelul etc. din care se obțin medicamente valoroase,  uneori de neinlocuit. Aprecierea plantelor medicinale se află pe un curs  ascendent, in contextul in care tratarea unor boli cu medicamente bazate pe  produse sau componente chimice inregistrează un puternic declin. Pe  langă plantele medicinale proriu-zise, silvicultura oferă și o  serie de alte produse necesare industriei farmaceutice care conțin  substanțe active deosebit de valoroase datorită efectelor benefice.  In acest context se circumscriu coaja sau rădăcina unor arburi sau  arbuști in stare naturală sau prin extractele ce se obțin din  acestea.

Silvicultura și dezvoltarea industriei  meșteșugărești și de artizanat.

Lemnul de mici dimensiuni și de multe ori chiar deșeurile  lemnoase, de care marea industrie a lemnului, in general, nu are nevoie, poate  fi valorificat superior in industria meșteșugărească  și de artizanat. Intr- o diversitate pronunțată de forme,  dimensiuni și destinații produsele meșteșugărești  și artizanale din lemn au fost căutate și sunt căutate  și in prezent de oamenii iubitori de artă și utilul casnic,  gospodăresc. Se apreciază că sunt peste 5 mii de utilizări  pe care le cunoaște lemnul,  in  decursul evoluției societății omenești, număr aflat in  continuă creștere, tocmai datorită calităților și  insușirilor deosebite ale lemnului in comparație cu "inlocuitorii"  săi moderni – betonul, fierul, sticla, masele plastice etc. Pot fi  enumerate cateva dintre utilitățile   lemnului de mici dimensiuni și din deșeurile rămase in  urma prelucrării industriale a lemnului: produse estetice de mare efect – sculpturi, instrumente muzicale, obiecte artizanale etc.; produse de uz  gospodăresc – scaune, cozi de unelte, scări, balustrade,  căsuțe de vacanță, balansoare etc.

Silvicultura și apicultura.

Ecosistemele silvice furnizează cea mai importantă bază  meliferă prin care trăiește și se dezvoltă sectorul  apicol. In compoziția arboretelor, in special a acelor din zonele de  campie și colinare se regăsesc o serie de specii forestiere  (arborescente sau arbustice) ale căror flori se caracterizează prin  insușiri deosebite sub aspect melifer cum ar fi: teiul, salcamul,  stejarul, cornul etc., fără a neglija flora spontană din poiene  și din jurul pădurilor, la care se adaugă anumite plante  cultivate. Prin comparație, sub aspectul bio-ecologic,  calitățile mierii de albine și a celorlalte produse melifere  provenite din ecosistemele silvice, in special din cele certificate sunt mult  superioare celor din mediul agricol, afectate de utilizarea substanțelor  chimice in combaterea bolilor și dăunătorilor la plante.  Desigur, factorii naturali cum sunt: inghețuri tarzii, precipitații  excesive sau temperaturi scăzute influențează negativ nivelul  producțiilor apicole cu toată bogăția de resurse  oferită de silvicultură crescătorilor de albine.

Silvicultura și construcțiile  edilitare.

Populația din mediul rural a utilizat, in decursul dezvoltării  sale, lemnul ca principal material de construcții, incepand cu  locuințele pentru adăpostul și traiul decent al familiei,  continuand cu anexele gospodărești, imprejmuirea gospodăriilor.  De asemenea, lemnul s-a folosit și se folosește in prezent la  construirea unor drumuri cu traverse de lemn.

Presiunea populației pentru material lemnos pentru construcții a  crescut in timp, datorită creșterii populației cat și a  nivelului de trai, fapt ce a  determinat  o diminuare a cantităților de masă lemnoasă oferită de  silvicultură, datorită scăderii permanente și  ingrijorătoare a suprafețelor ocupate de păduri, indeosebi in  zonele de campie, ca urmare a extinderii terenurilor cu destinație  agricolă. Cu toate aceste reduceri de suprafețe care numai o parte  sunt reimpădurite, anual se exploatează cantități insemnate  de masă lemnoasă. Astfel pentru anul 2002, cota de masă  lemnoasă pentru populația rurală a fost de 2,8 mil. m3  din totalul de peste 14 mil. m3. aprobate, la care se adaugă  tăierile ilegale de către diverși cetățeni sau  agenți economici.

In concluzie, dezvoltarea silviculturii influentează pozitiv  majoritatea activitățiilor productive din spațiul rural, dar la  o analiză atentă se poate constata și o reacție  inversă, adică multe activități din alte domenii decat  silvice au efecte benefice asupra silviculturi

3.2 INDUSTRIA ȘI ZONELE INDUSTRIALE ALE ORAȘULUI

Industrii locale – Ex. Ceramica

Centrul de ceramică Horezu este cel mai important centru de ceramică smălțuită din România. Aici este găzduită o expoziție etnografică permanentă (la Casa de cultură și la atelierele meșterilor olari) și un târg anual

Autorul unui articol număra în anul 2000 18 ateliere pe o stradă de nu mai mult de 500 de metri, strada Olari din orașul Horezu. Meșteșugul este de fapt întins și în comunele vecine.

Recensământul organizat în cadrul Școlii de Vară “De Vorbă cu Actorii Locali” a intervievat 17 meșteri chiar în ateliere lor. Producția fiecărui atelier variază între 250 și 4000 de piese de ceramică pe an. Estimăm că meșterii din zonă produc cel puțin 60.000 de piese anual. Producția este vândută integral. Formele preferate de distribuție sunt din atelier, prin engrosiști-intermediari și la târguri. Deși un are încă performanțe economice suficiente considerăm că această industrie se poate constitui într-un exemplu de industrie locală familală.

Fig 1 Ceramică de Horezu, sursa: horezuonline.ro

Tot ce este legat de aceasta arta antica este un secret si in acelasi timp o afacere de familie avand in vedere ca toti membri adulti ai familiei sunt implicati in acest proces: barbatul este cel care da forma obiectelor la oala olarului iar femeia este cea care le decoreaza. Ceramica de Horezu este realizata numai la roata traditionala a olarului cu obiecte de finisat traditionale. Arderea obiectelor de ceramica este realizata in cuptoare orizontale pe lemne prin metoda oxidarii rezultand in acest fel obiecte ceramice cu o nuanta pamantie. Majoritatea obiectelor de ceramica sunt decorate in modele delicate si totusi puternic geometrice sau vegetale, pictate cu maiestrie de sotiile maestrilor olari care folosesc culori 100% naturale si obiecte de decorat de genu cornului de bou sau a panii de gasca. Obiectele ceramice traditionale sunt: farfurii, ulcioare, oale si chiar jucarii sau fluiere. Ele afiseaza culori specifice – alb, maro, verde, gri – si modele specifice. Cel mai popular motiv din regiune este cocosul de Horezu, dar mai sunt si alte modele traditionale precum: pesti, cercuri, spirale, stele, cozi de cocos si spice de grau. Ceramica Societate Cooperatista are 30 de angajați și opt obiecte de activitate, pe primele locuri ca eficiență fiind croitoria de serie și prestările de servicii (frizerie, cismărie). De ceva vreme, și

artizanatul (secția de covoare, atelierul de ploști, ceramica decorativă și de uz gospodăresc) au

redevenit atractive pentru partenerii de afaceri. Dezvoltarea turismului crește piața produselor 96

tradiționale. “Cocoșul de Hurez a devenit brand internațional, cu acte în regulă, iar încurajarea

dezvoltării turismului nu poate aduce decât beneficii și pentru noi, pentru că turiștii sunt și

principalul segment de cumpărători de ceramică tradițională”, explică Grigore Toma președintele

al Ceramica SCM Horezu. În 2007, unitatea a reînnodat și tradiția participărilor la târguri și

expoziții naționale și internaționale, cu produse ale meșterilor de la Horezu, beneficiind în acest

sens și de sprijin financiar din fondurile guvernamentale alocate încurajării Întreprinderilor Mici și Mijlocii.

Meșteșugul devenit industrie locală al ceramicii de Horezu poate duce la formarea unui «district industrial» după modelul italian al micilor industrii de succes descrise în articolul de mai jos Increderea izvorata din legaturile familiale si comunitare este baza dezvoltarii industriale din centru-nordul Italiei. Aceasta incredere, tradusa sociologic in ‘capital social’ i-a determinat pe antreprenorii locali italieni sa se grupeze in districte industriale. …Unii teoreticieni le numesc

comunitati locale de cunoastere, altii “rezervoare locale de pricepere si cunostinte” (F. Fukuyama, 1995). Afacerile de familie, transcendente spiritului rural, au devenit inovatoare, orientate catre export si inalt tehnologizate. In majoritatea cazurilor districtele industriale au depasit cadrul restrans al rubedeniilor antreprenorilor. Ele au fost si sunt in mod expres sustinute de guvernele locale prin servicii de training sau finantare. Mai mult, micile afaceri de familie s-au grupat in “mici retele spontane cu companii asemanantoare si au realizat subcontracte cu alte firme mici pentru aprovizionare sau servicii de marketing” (Fukuyama). Merita mentionat si faptul ca institutiile de credit la care se apeleaza cel mai frecvent sunt in mod exceptional banci locale, case de economii sau cooperative de credit. Aceste retele industriale umplu numeroasele “crapaturi”, nise, din piata italiana aducand capital material de mari dimensiuni si pastreaza o mare flexibilitate interna. … Intreprinzatorii din Italia de centru-nord, mesteri priceputi si foarte economicosi sunt, prin atitudinea lor informala fata de business, si foarte… simpatici. In general nu au avut nevoie de o camera de comert, se intalneau foarte bine si la carciuma (osteria) unde se puteau pune la cale afaceri de o maniera mult mai placuta, cu un pahar de sangiovese in fata. Inovatiile si le comunicau prin viu grai, fara a fi nevoie de expertul cu diploma MBA, nu vorbesc limbi straine, ba poate nici macar italiana literara. Printre produsele competitive ale acestora gasim textile, confectii, mobila, unelte agricole, incaltaminte, ceramica de inalta calitate, faianta, dar si roboti industriali si masini unelte din cele mai sofisticate. Fukuyama spune ca acest fapt confirma “ca nu este necesara nici o legatura intre industria mica si inapoierea tehnologica”.

3.3 ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI CULTURĂ, INFRASTRUCTURA SANITARĂ ȘI SERVICII DE SĂNĂTATE

Grupul Școlar "Constantin Brâncoveanu"

Orașul HOREZU Str. Str. Al. I. Cuza, Nr. 1

Grupul scolar este situat în regiunea sud-vest Oltenia, în partea de nord a județului Vâlcea și oferă servicii educaționale pe o rază de 20 km în zona Olteniei de sub munte. Grupul Școlar instruiește elevi în domeniile electric, mecanic, industrie textila si pielarie, constructii, instalatii si lucrari publice, agricultura si resurse naturale si protectia mediului – pentru liceul tehnologic. În cadrul liceului se scolarizeaza elevi si pentru filiera teoretica, profilul real si umanist, respectiv specializarile matematica-informatica, stiintele naturii, filologie si stiinte socialeÎn anul școlar 2006-2007 unitatea avut înscriși la început de an școlar 2167 elevi pe următoarele forme de învățământ:

Ø Învățământ primar – 261 elevi;

Ø Învățământ gimnazial – 329 elevi;

Ø Învățământ liceal – ciclul inferior – 515 elevi;

Ø Învățământ liceal – ciclul superior – 585 elevi;

Ø Școala de Arte și Meserii clasele IX-X – 212 elevi;

Ø Clasa a XII-a ruta progresiva – 57 elevi;

Ø Învățământ frecvență redusă – 208 elevi.

Din numărul de elevi de 2167 sunt navetiști 1297 elevi adică 59,85%. Naveta zilnică a elevilor la locurile de domiciliu se realizează la nivelul a 16 localități rurale la o depărtare maxima de circa 25 km. Comunele limitrofe sunt Tomșani, Măldărești, Pietrari, Bărbătești, Vaideeni, Slătioara, Milostea, Stroiești, Oteșani., Cernisoara, Popesti, Mateesti, Izvoru Rece, Marita, Copaceni, Costesti, Bistrita. Pentru localitatea Urșani, cartier al orașului Horezu, a fost pus la dispoziția elevilor un microbuz pentru transportul acestora la unitatea de învățământ.

Proiecte educationale

Programul "Construire de săli de sport"; Programul "Campus școlar" ;

Programul "Bani de liceu"; Programul "Euro 200";

Proiectul PHARE TVET RO 2004-2006;

Proiecte Comenius – "Omul si mediul pentru sănătatea pământului"; "Educația pentru mediu";-

"Ewhum", “Muzeele locuri ale memoriei";

Proiectul „Educația 2000-";

Proiectuil "Leonardo" – Formare profesională la standarde europene în protecția mediului și

agroturism

Școala funcționează ca un mediu de învățare deschis, profesorii colaborează cu membrii comunității locale precum și cu profesorii din alte școli. Grupul Școlar este și principalul furnizor de pregătire și calificare profesională

Farmacii

CINFARM SRL
STR. UNIRII, Nr. 7
CAEN: 5231 Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice

DOVER SRL
STR. TUDOR VLADIMIRESCU, Nr. R1
CAEN: 5231 Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice

EUROFARMA SRL
STR. TUDOR VLADIMIRESCU, Nr. 80
CAEN: 5231 Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice

SILVFARM SRL
STR. CONSTANTIN BRANCOVEANU, Nr. 24
CAEN: 5231 Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice

TEHNOFARM SRL
STR. UNIRII, Nr. 23
CAEN: 5231 Comert cu amanuntul al produselor farmaceutice

Cabinete stomatologice – Cabinet Medical Individual  Cojocaru Marius-Cristian

Strada Alexandru Ioan Cuza, nr. 2, Policlinica Horezu

Cabinete medicale:

Cabinet medical individual Dr. MOCANU I EMILIA

Cabinet medical individual Dr. DIACONU N GHEORGHE

Cabinet medical individual Dr. MUNTEANU-STOICA C. ELISABETA

3.4 TRANSPORTURILE

Localitățile sunt accesibile din drumuri principale

Drumuri nationale

DN 67 Rm. Vâlcea – Tg. Jiu – Motru – Drobeta Tr. Severin, importantă arteră rutieră străbate

microregiunea de la est la vest trecând prin 6 din cele 10 localități ale sale Bărbătești, Costești,

Tomșani, Horezu, Măldărești și Slătioara. Astfel microregiunea este conectată la două magistrale

rutiere europene: E 81 (pct. de frontieră RO / UA – Halmeu – Satu Mare – Cluj Napoca – Sibiu – Rm. Vâlcea – Pitești – București) și E 79 (pct. de frontieră H / Ro – Oradea – Deva – Petroșani – Tg. Jiu – Craiova – Calafat – pct. de frontieră RO / BG)

DN 65C (Horezu – Măldărești – Bălcești – Craiova);

Retea importanta de drumuri judetene si comunale

DJ 605 A (DN 67 / Milostea – Mateeești – Berbești – Grădiștea – Sinești / DN 67B) cale de acces spre Craiova;

DJ 646 (Băbeni – Frâncești – Tomșani – DN 67 / Costești – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Arnota), traverseazămicroregiunea aproximativ pe direcția N-S, urmărind cursul Pârâului Bistrița făcând legătura cu calea ferată și DN 46

DJ 646A (Costești – centrul localității – Pietreni, urmează cursul Pârâului Costești – Bărbătești – Stoenești / DN 67);

DJ 665 (Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Curțișoara / DN 66 / E 79) face legătura în cadrul zonei turistice Oltenia de Sub Munte

DJ 669 (Dealul Ulmului – Romani) accces direct spre Mânăstirea Horezu din orașul Horezu

DJ 676 (Cerna – Rugetu – Slătioara – Stroești – Roșiile – Tetoiu – Irimești / DJ 643), traversează microregiunea pe direcția N – S, drum de legătură spre Craiova (99 km)

DJ 676C (Măldărești sat Telechești / DN 65C – Oteșani – Groși – Roiești / DN 65C), pornește din extremitatea sudică a localității, satul Telechești, spre sudul județului

DJ 676H (Măldăreștii de Sus / DN 67 – Culele Măldărești – Măldăreștii de Jos / DN 67) – traversează localitatea 5,5 km;

Reteaua de drumuri comunale și orășenești de legătură

Dc 124 (DJ 646 / Tomșani / Folești – Păușești);

Dc125 (Frâncești – Pietrari) realizează legătura cu DN67 prin comunele Păușești și Pietrari și accesul la Mânăstirea dintr-un lemn

Dc 134 (DN 67 / Milostea – Polovragi

Dc 137 (DN 67 / Slătioara – Vaideeni);

Dc 138 (Vaideeni – Valea Seacă);

Dc 139 (Horezu – Măldărești);

Dc 140 (DN 65 C / Măldăreștii de Jos – Măldăreștii de Sus / DN 65C) – traversează localitatea

aproximativ N – S, pe 4,52 km;

Dc 141 (Măldărești / DJ 646 – Tomșani / DN 67)

Dc 147 (Romanii de Jos – Neagota) face legătura cu satul Costești și Mănăstirea Bistrița

Dc 148 (Bogdănești / DN 67- Rovine / DN 67), aprox 2 km;

Dc 148A (Bogdănești / DN 67 – Costești / DJ 646), aprox 2 km

Dc 153 (DJ 646 / Tomșani / Folești – Pietrari / DN 67);

3.5 TURISMUL

Datorită cadrului natural si contextului istoric, oferta turistica a Horezului este una deosebit de variata si o putem structura pentru o mai buna exemplificare in functie de ariile de interes in urmatoarele categorii:
LOCUIRE ȘI MESTESUG în care se prezintă activitățiile de artizanat specific românesc și monumentele arhitecturii din zona care împletesc armonios elemente țărănești cu particulărități ale construcțiilor cu funcție de apărare.

Caracterul acestei zone a orientat locuitorii către activități de artizanat specific românesc precum olăritul, țesături executate manual, pictura religioasă, sculptura în lemn etc. Olăritul s-a transmis de-a lungul timpului prin intermediul familiilor de olari ce au perpetuat tehnicile de prelucrare ale lutului. Principalele simboluri utilizate în ornamentarea ceramicii horezene sunt inspirate din flora și fauna: cocoșul de Hurez, bradul, șarpele, ghioceii. Ca simboluri esențiale sunt folosite spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, steaua, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Gama cromatică este dominată de fondul roșu la care se adaugă galbenul de Horezu. Argila folosită este unică și se găsește doar în dealul Ulmetului de lângă Horezu.

Centrul de Ceramică din Olari este cel mai important centru din România. Aici puteți vedea la lucru, tot timpul anului, unii dintre cei mai mari meșteri olari din țară, putând asista la procesul de fabricație a produselor din lut și chiar modela și decora vase și farfurii de lut. De asemenea se pot achiziționa direct de la meșterii olari diferite produse din ceramică.

Ateliere de țesături și pictura la Mănăstirea Hurezi sunt mai puțin cunoscute decât Mănăstirea Hurezi, dar aici sunt executate manual prin vechi tehnici: țesaturi, covoare și picturi religioase de o mare valoare.

Complexul Muzeal Maldărești este situat la 3 km de centrul orasului Horezu și reunește culele Greceanu, Duca precum și casa memorialș I.Gh. Duca care combinș elementele arhitecturii românesti cu elemente țărănești din zona și particularități de fortificații.Cula este o casă fortificatî, o variantă a casei înalte în care tehnica medievală atinge un grad superior de realizare artistică.Legenda spune că Tudor Maldar, de la care și-a luat numele localitatea, căzând în mâinile tătarilor, ar fi cucerit inima fetei hanului tătar și ar fi izbutit să fugă cu ea la casa Măldărești, pe moșia donată familiei sale de catre domnitorul Mihai Viteazu.

Cula Greceanu este monument de arhitectură populară din secolul al XVI-lea. Inițial, Nan Paharnicul a construit un turn de apărare, după care nepotul sau Tudor Maldar a adăugat, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea restul construcției. La etajul casei sunt expuse portretele membrilor familiei Măldărescu pictate de Olga Greceanu. Printre alte obiecte de valoare prezente aici se găsesc cusături și țesături manuale, mobilier tradițional și costume de port tradițional specific.

Fig 2 Cula Greceanu, sursa: atelieruldearhitectura.blogspot.com

Cula Duca, realizată la începutul secolului al XIX-lea de către urmașii familiei Maldărescu a fost cumparată în 1910 de catre I. Gh. Duca. În prezent funcționează ca muzeu istoric și etnografic. În interior se găsesc obiecte de artă medievală, ornamente populare, sobe bătrânești cu olane, mobilier tradițional, cusături, țesături și port popular specific.

Fig 3 Cula Duca, sursa: www.crestinortodox.ro

Casa memoriala I. Gh. Duca a fost ridicată în 1912 de către omul politic I. Gh. Duca, fost prim-ministru al țării, asasinat de legionari în 1934. Casa funcționează în prezent ca muzeu, iar interiorul este decorat cu o gamă variată de tablouri și fotografii originale, mobilier tradițional și alte obiecte pline de istorie și legende.

TURISM MONAHAL în care Horezu joacă rolul de centru de plecare către binecunoscutele mănăstiri din nordul Olteniei, începând cu Mănăstirea Cozia și până la Mănăstirea Tismana.

Turismul monahal se dezvoltă în mod constant, în zona Horezu existând cea mai mare densitate de construcții arhitectonice unicat, de o inestimabilă valoare, simboluri ale trecutului și prezentului pe aceste meleaguri reprezentate prin biserici, schituri și mănăstiri. De jur-împrejurul Horezului, pe lângă Mănăstirea Hurezi, sunt situate majoritatea mănăstirilor din nordul Olteniei și pot fi vizitate cu usurință pornind din Horezu.

Manastirea Hurez (1 km) se află situată la 50 km vest de Rm. Valcea pe D.N. 67. Zidită între anii 1690-1693 de către Constantin Brâncoveanu, este cea mai mare fundație a acestui domnitor, iar astăzi reprezintă una dintre cele mai splendide și armonioase monumente religioase din România, fiind înscrisă în patrimoniul U.N.E.S.C.O..

Fig 4 Mănăstirea Hurezi, sursa: www.crestinortodox.ro

Manastirea Bistrița (10 km) cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este așezată la poalele munților Căpățânii, la intrarea în defileul Bistriței. Ctitorită în secolul al XV-lea de către frații Craiovești și restaurată în 1683 de Constantin Brâncoveanu, deține moastele Sf. Grigorie Decapolitul. Este distrusă de domnitorul Mihnea cel Rau, dar ctitorii săi o refac în 1519. Este avariată de cutremurul din 1838. Domnitorii Gheorghe Bibescu și apoi Barbu Știrbei construiesc aici un palat voievodal ca reședință de vara, iar în mijlocul curții înalță între 1846-1850 o biserică domnească gen catedrală. Pictura monumentală din interior poartă semnatura lui Gheorghe Tătărescu. Tot aici a fost un important centru tipografic, care în 1508 a tiparit "liturghierul lui Macarie".

Fig 5 Biserica Mănăstirii Bistrița, sursa: www.valceaturistica.ro

SPORT SI NATURA reprezentate în zonă prin trasee turistice și activități de vânătoare, pescuit, cățărare, speologie, biking, parapantă și observarea florei și faunei în mediul lor natural.

Teritoriul orașului Horezu și al împrejurimilor sale se bucură de un cadru natural bine reprezentat și conservat ce variază de la o altitudine de 400 m până pe culmea Munților Căpățânii (vf. Ursu 2124 m). Natura reprezintă un deosebit interes turistic datorită peisajelor, faunei, florei, traseelor montane, peșterilor, climei, toate acestea ducând la posibilitatea petrecerii timpului liber în mijlocul naturii, în cele mai bune conditii, putându-se practica majoritatea sporturilor legate de mediul natural.

În vecinătatea Horezului, în comuna Costești se gasesc Cheile Bistriței, săpate de râul omonim în calcarele jurasice ale masivului Buila-Vânturarița. Cheile au o lungime de circa 1,5 km și atingând în sectorul cel mai îngust o lațime de numai 5 m (pe o lungime de 250 de m) și înalțimi de 200 de m. Cheile sunt deosebit de spectaculoase, remarcându-se prin frumusețea reliefului endocarstic și exocarstic, bogația florei și faunei, vestigii istorice și numeroase trasee de escaladă, putându-se practica și alte sporturi montane.

Alte avantaje provin din faptul ca în zonă calitatea aerului și a apei este foarte bună, neexistând industrie și alte forme de poluare și ca urmare se găsesc produse ecologice. De asemenea un alt avantaj îl constituie accesibilitatea zonei, Horezu aflându-se la cca. 4 h transport cu mașina de București, 2 h de Sibiu și 2 h de Craiova, drumurile din zonă și cele care ne conduc aici având o calitate și o întretinere bună.

3.6 PROBLEME DE MEDIU

Numai trei din cele 10 unități administrativ-teritoriale au servicii  organizate și numai două dispun de gropi de gunoi amenajate. Serviciul de  colectare a deșeurilor este concesionat de SC Urban SA . Alături de canalizare,  gestiunea deșeurilor menajere și din construcții reprezintă probleme majore,  care afectează calitatea factorilor de mediu și nu in ultimul rand imaginea  zonei, in ansamblu, periclitand șansele de valorificare a potențialului  turistic al zonei și dezvoltarea sa economică in general. Depozitarea  controlată a deșeurilor urbane se face în   rampele situate în localitățile   Horezu și Măldărești. Nici una dintre acestea nu este autorizată din  punct de vedere al protecției mediului, deoarece nu îndeplinesc condițiile  prevăzute de legislația în vigoare. În aceste rampe sunt depozitate atât  deșeuri provenite de la populație, cât și deșeuri din demolări, nămoluri,  deșeuri metalice, deșeuri din lemn etc., fără o selectare prealabilă.

Impactul  asupra factorilor de mediu a depozitării deșeurilor, fără amenajamentele  necesare (impermeabilizare, imprejmuire, sistem de colectare a scurgerilor si  infiltratiilor) este semnificativ, avand în vedere ca majoritatea depozitelor  sunt amplasate foarte aproape de cursurile apelor de suprafata. Cea mai mare parte a deseurilor menajere,  rezultate în urma folosințelor diverse, sunt compuse din materiale care pot fi  reciclate (hârtie, metal, plastice, materii organice) și câteva tipuri care pot  fi considerate "periculoase"(baterii, vopsele, flacoane cu aerosoli etc.).  Cantitățile de deșeuri colectate și transportate de societățile de salubritate  variază în funcție de anotimp, de numărul populației, de frecvența de colectare  și nu în ultimul rând de fluctuația beneficiarilor serviciilor de la un  prestator la altul.
  În Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor sunt programate 8 sisteme  zonale (stații de transfer) din care 4 sunt aprobate cu finanțare PHARE 2004. Una din acestea din urmă va fi amplasată la   Măldărești,  stație la care va fi arondată și localitatea Horezu.  Autoritatile locale au propus următoarele proiecte  pentru realizare la nivelul județului Valcea :

Consilul Local Măldărești – Sistem zonal de colectare a deșeurilor și depozitare temporară in orașul Horezu – Măldărești ( stație de transfer; imbunătățirea sistemului de colectare prin introducerea colectării selective la nivelul populației arondate stației de transfer;  construirea unei  stații de sortare și reciclare a deșeurilor)

Consiliul Local Horezu -Reabilitarea depozitului Horezu

Primăria Horezu – Inchiderea depozitului de deșeuri menajere Horezu

Primăriile deținătoare de stații de epurare – Proiecte de reabilitare a acestora

Spitalul Horezu – Dotarea cu sterilizatoare a spitalului Horezu, Autoritatea de       Sănătate Publică Valcea

Spitalul Horezu – Inființarea și amenajarea punctelor de colectare și depozitare       temporară ecologică a deșeurilor infecțioase și periculoase – 1 punct  /Horezu

Un sistem de termoficare este  funcțional in orașul Horezu, pentru zona de blocuri din centrul localității și  pentru cateva instituții. Incălzirea este asigurată de două CT pe combustibil  lichid (CLU) .

3.7 STRATEGII DE DEZVOLTARE A ORAȘULUI

Promovarea turistică existentă în acest moment în zona turistică Horezu și împrejurimi beneficiază de promovare turistică prin urmatoarele instrumente:

– pe site-urile www.horezuonline.ro, www.eco-oltenia.ro, www.olteniadesubmunte.ro, www.valcea-turism.ro, www.valceaturistica.ro, cat si portalurile de turism nationale : www.turism.ro, www.infoturism.ro, www.antrec.ro, www.ici.ro, etc

– prin publicații realizate de administrațiile locale, Asociația Depresiunea Horezu, ONG-uri locale (în general pliante și broșuri) în cadrul unor proiecte de dezvoltare: pliante de

promovare realizate de catre FPDL sau de către Asociatia Kogayon, etc

– în cadrul publicatiilor de promovare turistică a Romaniei, publicate de către Autoritatea

Natională de Turism (aici sunt promovate doar câteva atracții turistice, nefiind promovată zona în intregul ei, ca destinație turistică)

– prezența constantă la târgurile de turism.

«Depresiunea Horezu – Destinație Europeană de Excelență» Proiectul Asociației Depresiunea Horezu a prezentat atracțiile turistice din localitățile componente ale Asociației (Horezu, Costești, Vaideeni, Măldărești, Slatioara) fiind evidențiate valorile patrimoniului natural, cultural și serviciile oferite turiștilor. Proiectul a primit premiul I în cadrul concursului de "Destinații europene de excelența"cu tema "turismul și moștenirea locală intangibilă" (moștenirea locală intangibilă include gastronomie, artizanat, specificul din mediul rural, etc.).organizat de Directoratul General pentru Antreprenoriat si Industrie al Comisiei Europene. S-a realizat la nivel national, o ierarhie a destinatiilor de excelenta – destinatii turistice netraditionale, care dispun însa de o bogată moștenire culturală, cu elemente de unicitate. La concurs au participat mai multe proiecte din toată țara, pentru evaluarea finală fiind selectate 15 proiecte. Astfel Depresiunea Horezu va fi parte dintr-o retea nationala a destinatiilor culturale netraditionale care vor fi promovate. Existența parteneriatelor, a cooperărilor la nivel local a fost unul dintre criteriile de selectie alături de bogatia resurselor naturale si culturale cu elemente de unicitate, initiativele avute în domeniul dezvoltarii turismului durabil și participarea la proiecte locale, regionale, nationale pentru dezvoltarea produselor turistice și activitati de marketing si de promovare.

Promovarea existentă în acest moment face ca zona sa fie perceputa din ce în ce mai mult de catre turiști și de către turoperatori ca o destinație turistică, cu o imagine proprie, clar diferențiată de alte destinații.. Instumentele sunt însă relativ limitate, slab integrate iar modul de distribuire a materielelor, calitatea și accesibilitatea informatiei lasă de dorit. , Acest lucru, coroborat cu calitatea si cantitatea serviciilor turistice de bază și conexe, contribuie la o circulație turistică relativ redusă, la o sezonalitate accentuată a vizitelor turistice cât și la păstrarea caracterului de zonă de tranzit pentru turism al zonei.

CONCLUZII

Resursele locale ale dezvoltării

Diagnosticul situației existente presupune să identificăm cele „patru tipuri de capital”

care susțin bunăstarea, punând accent pe legăturile și echilibrul care trebuie să existe între

acestea și care vor fi valorificate prin strategia pe care o elaborăm:

Capitalul natural

• Resurse naturale: Apă curată, teren arabil, păduri, rezerve minerale, diversitate genetică, resurse de energie și alte resurse naturale;

• Sisteme vii: Ecosisteme adaptabile, cu capacitatea de auto-regenerare, diverse care furnizează resurse și servicii populației locale;

• Servicii pentru ecosistem: Sisteme de evacuare a deșeurilor, sisteme naturale de purificare (ex. aer, apă), protecția apei și împotriva inundațiilor.

Capital uman și social

• Abilitățile, competențele și inovarea, spiritul antreprenorial, educația și un mediu care stimulează învățarea;

• Calificarea populației locale pentru derularea unor activități economice și capacitate de atragere a unei forțe de muncă calificate;

• Cunoștințele și nivelul de informare – accesul la informații de afaceri, economice, de piață, socială și de mediu;

• Parteneriatele, rețelele și normele sociale, încrederea socială și cultura integrității care facilitează coordonarea și cooperarea în interes comun;

• Conducerea, parteneriatele și organizarea, abilitățile de conducere din cadrul comunității de afaceri, administrație locală și dezvoltare economică.

Capital financiar

• Accesul la și utilizarea capitalului financiar: credite, numerar, investiții, instrumente monetare specifice fiecărui segment economic

Capital fizic și de producție

• Tehnologie, unelte, mașini, capacități de producție: utilizarea tehnologiilor în procesele de producție

• Mediul construit și infrastructura: mediul construit și infrastructura necesare dezvoltării economice

Principiile dezvoltării locale

FPDL propune următoarele principii ale dezvoltării locale:

I. Dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă se bazează pe ideea că noi, oamenii, suntem parte a unui ecosistem și că avem nevoie să ne armonizăm activitatea economică și socială cu mediul

natural, în așa fel încât să-l menținem și să-l intreținem, nu să îl degradăm sau să îl distrugem. Definind dezvoltarea durabilă, Comisia Brundtland a pus accentul pe importanța satisfacerii nevoilor umane, atât a celor prezente cât și a celor viitoare: “Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care satisface nevoile umane ale prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface la rândul lor propriile nevoi.”

II. Integrare

Planificarea dezvoltării locale trebuie să țină cont de toate aspectele teritoriul vizat,

identificând viitorul dorit atât pentru economie, cât și pentru domeniul social și mediul înconjurător, analizând resursele locale, obstacolele și oportunitățile, definind combinația de strategii, politici și acțiuni care să sprijine realizarea dezvoltării sociale și economice, într-un mediu sănătos. Toți actorii locali relevanți vor fi implicați în proces, pe cele două dimensiuni principale:

Orizontală: actorii locali aparținând celor trei sectoare – public, privat sau societate civilă

Verticală: actorii aparținând unor nivele diferite de decizie, de la nivelul local la cel județean, regional sau chiar național și internațional.

Principiul integrării este prezent în toate etapele procesului de dezvoltare locală, de la definirea viitorului dorit și a situației existente, până la implementarea strategiilor, programelor și acțiunilor.

III. Participare și Parteneriat

Participare înseamnă implicarea membrilor comunității în procesul de dezvoltare

locală, prin:

Informare și consultare;

Ateliere de lucru și planificare;

Asumare de responsabilități în implementare.

Cu cât procesul este mai participativ, cu cât sunt implicați mai mulți factori interesați relevanți, cu atât mai mult capital social este produs. Parteneriatul este definit de relațiile între structuri organizate, organizații și instituții care participă la elaborarea și implementarea planului de dezvoltare locală.

V. Incluziune socială

Deoarece economia de piață produce în mod natural inegalități și excluziune socială, a devenit din ce în ce mai clar că, în loc să introducem măsuri corective pentru a repara un sistem nefuncțional, este mai eficient să construim o societate care să aibă în vedere nu numai profitul economic, ci și pe cel social, manifestat prin incluziunea socială. În ultimii ani, incluziunea economică și socială au devenit un obiectiv prioritar atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la cel național și local. Acest obiectiv poate fi atins prin coordonarea politicilor de creare de locuri de muncă, educație, sănătate, locuințe și servicii sociale, axate pe comunități urbane sau rurale sărace și grupuri excluse social sau expuse riscului, cum ar fi șomerii pe termen lung, familiile uniparentale, copiii trăind în mizerie, cei care abandonează școala, familiile cu venituri reduse, persoanele cu dizabilități.

V. Șanse egale

Un proces de dezvoltare locală de succes ar trebui să abordeze discriminarea și

inegalitățile care afectează bărbații și femeile, tinerii sau bătrânii, minoritățile etnice sau persoanele cu dizabilități. Nici o persoană nu ar trebui să fie dezavantajată de caracteristicile pe care le are din naștere și pe care le poate influența cu dificultate pentru a le schimba. Acquis-ul comunitar reafirmă că ființele umane, indiferent de vârstă, religie, sex sau etnicitate au șanse egale în ce privește dezvoltarea personală și accesul la serviciile publice – educație, îngrijiri medicale, apă și canalizare, locuri de muncă sau locuințe. Fărășanse egale, dezvoltarea locală ar putea fi afectată sau chiar oprită. De exemplu, uitându-ne la performanța unor țări, există o corelație clară și pozitivă între creșterea economică și egalitatea de șanse pe piața forței de muncă. Cauzalitatea este bi-direcțională:

• Performanță economică mai bună este în mod normal urmată de o educație mai bună, de democrație și de egalitate mai mare între sexe;

• Participarea crescută a femeilor pe piața muncii ajută la creșterea produsului intern brut, deoarece mai multe resurse umane sunt implicate în sistemul de producție și contribuie la creșterea calității vieții.

BIBLIOGRAFIE

Blidaru, V., "Fișă monografică – orașul Horezu", manuscris

Maiorescu Georgeta, Velizarie Andreea, Nicoară Laura, Horezu, evaluarea potențialului turistic,București.2005

Vameșu, I., 1972, "Satul și școala din Romanii de Jos" – micromonografie, manuscris

Primăria Horezu, Evaluarea potențialului de dezvoltare economică

Raport al organizației Salvați Copii pentru România 2010

Recensământul populației și locuințelor, 1930, INS

Oficiul poștal Horezu

DJS Vâlcea

Institutul Național de Statistică București

Asociația Depresiunea Horezu

www.horezuonline.ro