Orașele Mici din Judetul Bihor

Orașele mici din județul Bihor

Studiu comparativ din perspectivă urbanistică

Cuprins

1. Introducere

1.1. Metodologie de studiu

1.2. Orașele lumii contemporane

1.4. Procesul de urbanizare și urbanismul în România

1.5. Rolul orașele mici în procesul de urbanizare

2. Dimensiuni ale urbanității în orașele mici din județul Bihor

2.1. Aspecte generale privind dimensiunea urbană a orașelor mici din județul Bihor 19

2.2. Gradul de polarizare și influența în teritoriu

2.3. Factori care determină atracția față de oraș

2.4. Concluzii asupra dimensiunii urbane a orașelor mici din județul Bihor

3. Aspecte specifice legate de urbanism și arhitectură în orașele mici din județul Bihor 52

3.1. Considerații generale privind urbanismul în orașele mici din județul Bihor 52

3.2. Elemente de urbanism în municipiul Salonta

3.3. Elemente de urbanism în municipiul Beiuș

3.4. Elemente de urbanism în municipiul Marghita

3.5. Elemente de urbanism în orașul Aleșd

3.6. Elemente de urbanism în orașul Valea lui Mihai

3.7. Elemente de urbanism în orașul Săcueni

3.8. Elemente de urbanism în orașul Ștei

3.9. Elemente de urbanism în orașul Vașcău

3.10. Elemente de urbanism în orașul Nucet

3.11. Concluzii privind elemente comune și specifice de urbanism și arhitectură în orașele mici din județul Bihor

4. Utilizarea Entropiei Spațiale în studiu comparativ al orașelor mici din județul Bihor

4.1. Entropia – aspecte generale

4.2. Entropia spațială – aspecte specifice

4.3. Utilizarea entropiei în studii urbanistice

4.4. Calculul entropiei in sistemul urban din judetul bihor

5. Concluzii generale și direcții de urmat propuse pentru orașele mici din județul Bihor

Introducere

Metodologie de studiu

Ne propunem un studiu comparativ asupra orașelor mici din județul Bihor, studiu care se poate extinde și la alte sisteme urbane. Studiul urmărește o comparație și o ierarhizare a orașelor mici, având la bază criterii legate de funcțiuni urbane, elemente de urbanism: structura morfologică, organizarea urbană, etc, și distribuția populației folosind ecuații de entropie spațială.

Am conceput trei studii asupra orașelor mici. Fiecare studiu ale bază criterii diferite, scopul general fiind o comparație și o ierarhizare a localităților, pentru a identifica elemente pozitive ce pot sta la baza evoluției ulterioare.

Studiul 1 urmărește gradul de urbanitate al fiecărei localități. Ne-am focalizat asupra criteriilor legate de prezența instituțiilor, servicii urbane, mobilitate, fond construit, mediu, stil de viață și identitate urbană, evitând ierarhizările statistice de ordin demografic și economic. Am urmărit corelări între aceste ierarhizări pur statistice, cum ar fi numărul de locuitori, și gradul de dotare urbană. Analiza are la bază studii internaționale realizate de instituții de prestigiu: McKinsey Global Institute , Price Waterhouse Coopers etc, ce se ocupă de analiza unor orașe de tale mondială, criteriile urbanității sugerate de ESPON , , , documente și studii având la bază criterii europene pentru dezvoltare durabilă , și alte studii realizate în regiuni de dezvoltare ale României , , . În final am atribuit fiecărui criteriu o anumită valoare, obținând un scor global pentru fiecare oraș. Acest scor determină dimensiunea urbană și gradul de atractivitate al fiecărei localități.

Cel de-al doilea studiu a urmărit spațiul urban construit, din perspectiva planificării urbane, având ca baze teoretice studii urbanistice , . Am analizat fiecare oraș în parte din punct de vedere al structurii morfologice, al tipologiei locuirii, al axelor dominante de compoziție și al relației zonelor centrale sau de concentrare a serviciilor. Am realizat hărți schematice, evidențiind structura simplificată a ariei urbane, axele dominante de compoziție, poziția zonelor centrale, suprafața ocupată de locuire individuală și colectivă, zonele industriale sau cu destinație specială. Am studiat evoluția teritoriului intravilan și tendințele de extindere.

Cel de-al treilea studiu este de tip abstract, având la bază date statistice și formule bazate pe teoria sistemelor, teoria informațiilor, principii din fizica termodinamică, etc. Conceptul general de la baza studiului este entropia, având ca particularitate conceptul entropiei spațiale, aplicat în studii geografice , , . Majoritatea studiilor având la bază entropia spațială au fost realizate în orașe mari, pe arii urbane în expansiune. Ne-am propus o analiză asupra orașelor mici, având ca bază spațială suprafața județului Bihor, împărțită în teritoriul administrativ. Studiul a luat în calcul toate unitățile administrative, evidențiind rezultatele pentru orașele mici.

Pe baza celor trei studii, am identificat problemele și provocările orașelor mici din județul Bihor, și am propus două modele de dezvoltare: un model de dezvoltare individuală, oportun pentru orașele singulare, de sine-stătătoare, și un model de dezvoltare complementară, bazată pe crearea unor zone de dezvoltare comună pentru orașele care nu se pot susține individual.

Pe baza datelor obținute, vom propune strategii și modele de dezvoltare, ce pot fi aplicate în orașele mici și foarte mici din România. Totodată, vom putea identifica orașele cu șanse de dezvoltare și vom propune strategii pentru orașele cu probleme.

Orașele lumii contemporane

Supremația orașului ca formă de organizare, față de națiuni, state, popoare este tot mai evidentă. La o privire asupra globului din satelit, pe timp de noapte, putem observa cu ochiul liber concentrarea de puncte luminoase reprezentată de vastele zone urbane, fără vreo referire la granițele naționale; orașele sunt adevăratul motor al guvernării lumii, prin puterea lor economică, densitatea populației, dominație politică și tehnologie inovatoare. Un raport al organizației UN Habitat arată că începând din anul 2008, peste jumătate din populația globului trăiește în orașe, iar numărul populației urbane crește de la an la an . Se pune tot mai des problema mărimii orașelor, cât de mare poate fi un oraș, dacă există o limită a expansiunii urbane. . S-a observat un fenomen de stagnare în rândul megalopolisurilor, orașe cu populație peste 10 milioane de locuitori, în ceea ce privește creșterea economică și a populației, ceea ce arată o anumită limită datorată poate și complexității și mărimii greu de controlat, în schimb orașe cu un număr mai mic de locuitori (sub 10 milioane) înregistrează creșteri mult mai accelerate și din punct de vedere demografic, dar și economic ,.

Globalizarea este probabil cel mai critic și cel mai puțin înțeles fenomen ce caracterizează finalul secolului trecut și începutul secolului prezent. Azi, orașele prezintă o meta-geografie a lumii, nu doar prin prezența lor fizică, dar si prin rolul jucat în ancorarea infrastructurii financiare invizibile a acestei lumi globalizate . Fenomenul globalizării intensifică schimbările structurale la nivel de regiune, având în vedere funcționarea sistemelor de așezări, în special sistemul urban .

Orașele sunt tot mai mari, ocupă suprafețe tot mai întinse, mărind presiunea asupra sistemelor de suport, și combină tot mai multe variabile. Scara, întinderea, complexitatea orașelor nu a atins niciodată în istoria omenirii cotele actuale, iar tendințele sunt de creștere. Există însă și limite ale acestei creșteri ? Însăși termenul de ”oraș” este pus sub semnul întrebării, în condițiile apariției metropolei, a megalopolisului, a marilor aglomerări urbane ce depășesc scara unei singure localități, sensul orașului tradițional, izolat in teritoriu, se pierde . Efectul combinat al schimbărilor economice, tehnologice si de mediu este că fiecare oraș mare de pe planetă nu există în izolare, ci este un ”oraș al lumii”pp 466). Reacția fiecărei entități urbane la probleme de locuire, poluare, creșterea populației, sărăcie, probleme legate de trafic și transport, densitate crescută etc, are în prezent implicații globale.

Se fac eforturi pe tot parcursul Globului, pentru găsirea unor soluții de planificare sustenabile, a unor prototipuri de urbanizare care sa facă față unor provocări a căror complexitate și scară sunt complet noi și uneori copleșitoare pentru toți factorii implicați, de la administrație, planificatori, până la utilizatorii direcți, locuitorii acestor orașe. Odată cu creșterea complexității sistemelor urbane, este necesară o nouă abordare a analizei, folosind teorii combinate din teoria informațiilor, teoria sistemelor, entropie, știința fractalilor .Nevoia pentru o știință a urbanizării, în care sunt îmbinate principii și legi fizice în analiza și predicția dezvoltării orașelor, este tot mai puternică .

Conform unui raport asupra populației urbane, în anul 2011, un procent de 52,1 % din populația globului ( aproape 7 miliarde în anul 2011) trăia în zone urbane. . În Europa, procentul populației urbane este 72,9%, în timp de în România, procentul era de 52,8%, iar până în anul 2050 se estimează că acest procent va crește până la 64,7% .

Puterea orașelor este azi mai puternică decât unele state, atât din punct de vedere economic, demografic, cât și politic și tehnologic. Conform unui raport publicat de McKingsey Global Institute, există un număr de 600 de orașe mari în care locuiește un procent de 22% din totalul populației de pe Pământ, și care generează mai mult de jumătate din produsul intern brut mondial . În timp ce populația Europei este în scădere, iar populația României se aliniază la această tendință , la nivel global numărul de locuitori este în creștere, ajungând la peste 7 miliarde de locuitori în 2013, iar peste jumătate din această populație locuiește în zone urbane. Este evident că puterea economică și financiară se concentrează în câteva puncte de pe glob, iar acestea sunt aglomerările urbane, orașe ”globale” ce concentrează populație de peste 10 milioane de locuitori.

Concluziile rapoartelor asupra orașelor, economiei și a populației lumii sunt că: statele dezvoltate (Europa, SUA) au un grad de urbanizare foarte ridicat: 70, 80%, dar statele în curs de dezvoltare se extind într-un ritm mai accelerat, iar creșterile cele mai mari în rândul populației urbane se înregistrează în Asia și Africa (McKingsey, 2011, 2012).

Dezvoltarea urbană

Nu putem începe un studiu al unui fenomen urban fără a explica importanța orașelor în lumea în care trăim, cu toate că o definiție a orașului este greu de abordat

Ne confruntăm cu o dualitate în ceea ce privește evoluția urbanului. Pe de o parte este fenomenul mediatizat al creșterii aproape necontrolate a unor zone metropolitane, fenomenul de dispersie urbană, megalopolisul și toate problemele de trafic, congestie etc pe care acest fenomen le aduce, iar pe de altă parte ne confruntăm cu un proces mai puțin studiat al contracției urbane, al orașelor aflate în declin, al spațiilor în ruină, zone întregi depopulate sau cu populație îmbătrânită. Cele două procese sunt complementare și ar trebui studiate integrat. Populația care crește într-o anumită zonă, părăsește și lasă în ruină o altă zonă. Ar trebui să ne punem întrebarea: Care sunt factorii care contribuie la migrarea populației dintr-un oraș mic spre un oraș mare, care sunt factorii de atractivitate ai unui oraș și de respingere ai altuia ? Cum vor putea sistemele urbane și orașele individuale să de adapteze la asemenea schimbări majore ?

Se vorbește tot mai mult de megalopolisuri, de migrarea populației în orașe și crearea unor metropole de dimensiuni tot mai mari. Ne punem întrebarea ce se întâmplă cu locurile rămase goale, cu orașele mici care se luptă să supraviețuiască.

Dezvoltarea unui oraș nu este sinonimă cu creșterea. Un oraș a cărui populație sau economie este în declin poate să evolueze spre un rang inferior, fără a risca falimentul, dacă adoptă la timp politici de restrângere a expansiunii, de atragere a populației și de relansare economică. Dezvoltarea este privită azi în termeni de indicatori macroeconomici, a căror creștere prem, cu toate că o definiție a orașului este greu de abordat

Ne confruntăm cu o dualitate în ceea ce privește evoluția urbanului. Pe de o parte este fenomenul mediatizat al creșterii aproape necontrolate a unor zone metropolitane, fenomenul de dispersie urbană, megalopolisul și toate problemele de trafic, congestie etc pe care acest fenomen le aduce, iar pe de altă parte ne confruntăm cu un proces mai puțin studiat al contracției urbane, al orașelor aflate în declin, al spațiilor în ruină, zone întregi depopulate sau cu populație îmbătrânită. Cele două procese sunt complementare și ar trebui studiate integrat. Populația care crește într-o anumită zonă, părăsește și lasă în ruină o altă zonă. Ar trebui să ne punem întrebarea: Care sunt factorii care contribuie la migrarea populației dintr-un oraș mic spre un oraș mare, care sunt factorii de atractivitate ai unui oraș și de respingere ai altuia ? Cum vor putea sistemele urbane și orașele individuale să de adapteze la asemenea schimbări majore ?

Se vorbește tot mai mult de megalopolisuri, de migrarea populației în orașe și crearea unor metropole de dimensiuni tot mai mari. Ne punem întrebarea ce se întâmplă cu locurile rămase goale, cu orașele mici care se luptă să supraviețuiască.

Dezvoltarea unui oraș nu este sinonimă cu creșterea. Un oraș a cărui populație sau economie este în declin poate să evolueze spre un rang inferior, fără a risca falimentul, dacă adoptă la timp politici de restrângere a expansiunii, de atragere a populației și de relansare economică. Dezvoltarea este privită azi în termeni de indicatori macroeconomici, a căror creștere presupune consumul. Consumul înseamnă consum de resurse (materie și energie) și este un indicator al creșterii economice, care se confundă cu dezvoltarea. De aici, termenul de dezvoltare sustenabila este o contradicție. Trebuie schimbată strategia competitiva, mărind cantitatea de informații pentru a substitui consumul de resurse .

Politicile actuale de dezvoltare promovează descentralizarea, întărirea polilor secundari, crearea de nuclee urbane sustenabile, un sistem policentric legat prin rețele de infrastructură, cu un grad sporit de independență față de orașul capitală . Odată cu procesul de descentralizare și întărire a polilor locali, este posibil ca unele orașe mici să aibă o șansă mai mare la dezvoltare. Competitivitatea regională va deveni mai accentuată, proces susținut de politici orientate pe specificitate teritorială, demers susținut de Uniunea Europeană; regiunile trebuie să țină cont de inegalitățile existente în plan spațial, și să își concentreze resursele în funcție de acestea .

Bunăstarea regională este controlată de apariția noilor tehnologii și de accesul la acestea, iar în procesul dezvoltării, regiunile au șanse diferite, lucru datorat globalizării și noilor evoluții și crizelor economice . Orașul este astăzi o rețea complexă de noduri interconectate în interior, dar la rândul lui, se conectează cu alte orașe, formând rețele și mai complicate

Mărimea, scara și forma orașelor

În ciuda multiplelor teorii și modele, încă nu înțelegem pe deplin evoluția orașelor. Evoluția sistemelor urbane are o strânsă legătură cu evoluția tehnicii, dacă privim și din punctul de vedere al evoluției mijloacelor de mișcare. Odată cu apariția căilor feroviare orașele s-au deschis populațiilor exterioare, contribuind la ruperea limitelor fizice, multiplicând scara dimensiunilor drumurilor si parcelărilor, solidarizând cu teritoriile apropiate și îndepărtate. Exploatarea energiei electrice, telefonul și inventarea automobilului la începutul secolului XX au dus la necesitatea regândirii rețelei rutiere. Noile tehnici de construire în domeniul arhitecturii, odată cu apariția primelor clădiri foarte înalte, au împins urbanismul spre noi limite. Odată cu anii 1950, apare o revoluție în domeniul tehnicii, odată cu dezvoltarea memoriilor artificiale și a sistemelor de telecomunicații tot mai performante și legate de activități tot mai diverse.

În domeniul amenajării spațiale, progresele tehnicii au dus la consacrarea unui urbanism al rețelelor, orașele fiind privite ca rețele legate între ele prin noduri de informații . Spațiul fizic natural se transformă într-o logică a branșamentului: rețelele (fluide, energie, transporturi, informație) constituie dispozitivul necesar și suficient la care orice așezare umană, indiferent de scară, trebuie să se ”branșeze” pentru a funcționa.

Studiile cele mai recente privesc orașele ca sisteme complexe care cresc în special de jos în sus, forma lor urmărind legi de scalare bine definite, rezultatele unei competiții intense pentru spațiu. Fenomenul de autocataliză, observat în biologie, se aplică și la orașe, orașul prinde viață doar când este format dintr-o rețea care conectează activități urbane și noduri, similar unui mixaj de componente organice care dau naștere unei forme de viață . Apare o nouă teorie integrată a modului cum funcționează orașele, legând economia urbană și comportamentul transportului de descoperiri ale științei rețelelor, creștere alometrică și geometria fractalilor. Această știință aduce noi perspective asupra limitelor orașelor în ceea ce privește resursele, densitatea, compactitatea, întinderea și problematica sustenabilității, și are potențialul de a îmbunătăți abordările actuale ale planificării, înlocuind strategiile care pornesc de sus în jos, cu planuri realistice, benefice pentru locuitori (Batty, 2008).

Orașul planificat versus orașul spontan organic

Există o deosebire esențială între orașe, în primul rând din punct de vedere al vitezei cu care se schimbă, și în al doilea rând în relație cu scara dezvoltării.

Orașele care cresc organic se dezvoltă mult mai încet decât cele planificate. Orașele care cresc în mod natural sunt formate dintr-o multitudine de decizii individuale la o scară mult mai mică decât cele care au ca motor o creștere planificată întrupând agenți mai mari. Cu toate acestea, orașele crescute în mod natural sunt mai bine ancorate în teritoriu, mai bine adaptate schimbărilor, mai apropiate de scara umană și de pieton.

Orașele planificate sunt mai monumentale, mai concentrate si mai regulate, reflecta dorința unuia asupra mai multor entități, sau în cel mai bun caz reflectă dorința majorității prin reprezentanții aleși .

Schimbările organice presupun atât naștere, dar și declin, în timp ce schimbarea planificată este mai asimetrică, întruchipând deseori creșterea și rareori declinul.

Orașele care cresc natural, organic par să se integreze în peisajul natural mai confortabil; deciziile fiind luate la scară mai mică, reflectă și proprietățile naturii. Apare o dezvoltare mai puțin sistematică și deseori neregulată ca formă, iar această neregularitate a formei intră în conflict cu intuiția și predispoziția noastră de a gândi în termeni geometrici, pe baza geometriei euclidiene. Dar putem să ne gândim la creșterea naturală prin analogii cu reguli din natură, cu formele biologice ale scoicilor, rețelele frunzelor sau geometria fractalilor .

Creșterea planificată pare mai antropică, tiparele produse sunt mai regulate, reflectând un control mai mare asupra peisajului natural, precum și mobilizarea și coordonarea unei cantități crescute de resurse alocate dezvoltării. Orașele organice, privite în plan, seamănă cu creșterea celulară, urmând teritoriul și trăsăturile lui naturale, semănând cu plasele unui păianjen sau cu forme arborifere, concentrate asupra unor nuclee care de obicei sunt originea creșterii. Geometria lor pare neregulată, dar acest lucru nu implică dezordinea. În contrast, orașele planificate au o geometrie de linii drepte și curbe line, dictate de o mișcare planificată doar de sus, întruchipând ideea omului care controlează natura.

Nu există orașe exclusiv organice sau exclusiv planificate, aceste forme de organizare se întrepătrund în interiorul unui oraș la diverse scări. Există vetre ale unor așezări tradiționale, apărute în mod spontan, în jurul cărora a fost planificat un oraș nou, de exemplu orașele medievale din Europa și cartierele noi, planificate. Există periferii apărute în mod spontan în jurul unor orașe planificate anterior, cum este de exemplu Brasilia.

Ierarhizarea orașelor

Potrivit lui Glaeser mintea umană are nevoie de ordinea care reiese din ierarhizări. La fel sunt și listele cu orașe, așa cum apar în două studii recente despre metropole. Un raport al Institutului McKinsey Global, ne arată previziuni despre viitorul economic al zonelor urbane ale lumii, iar un raport anual al Pricewaterhouse Coopers (2011,2012, 2014) , ierarhizează primele orașe globale, numărul lor fiind diferit de la an la an, ținând cont de un număr divers de factori. Fiecare raport poate fi luat în considerare ca viziune asupra zonelor metropolitane competitive ce pun în mișcare economia globala.

Raportul McKinsey ia ca variabile populația, produsul intern brut, numărul de gospodarii cu un anumit venit, și le proiectează în viitor în anul 2025. De asemenea, atrage atenția asupra creșterii nu atât a marilor conglomerații urbane sau a megalopolisurilor, cât a unor metropole de categorie mijlocie, care au înregistrat creșteri semnificative.

Cel de-al doilea studiu ierarhizează orașele utilizând valori actuale mai complexe, cum ar fi: capital intelectual, transport și infrastructura, flexibilitatea mediului de afaceri, sustenabilitate, demografie, tehnologie IQ și inovație, mediu economic, sănătate, siguranță și securitate, stil de viață

Potrivit studiului McKinsey, contrar credinței populare, creșterea globala nu se datorează celor mai mari orașe ale lumii (în 2007, existau 23 de mega-orașe cu populație de peste 10 milioane de locuitori), ci orașelor de talie medie (în număr de 600, potrivit raportului), cu o populație actuală sub 10 milioane de locuitori. Majoritatea mega-orașelor nu depășesc economiile naționale și experimentează creșteri lente în ceea ce privește populația și PIB-ul. Dar nu sunt dovezi care să indice că ar exista o limită a creșterii productive a orașelor. Singurul obstacol al creșterii centrelor urbane este mediul din ce în ce mai complex și mai solicitant, care necesită o planificare și un management extrem de riguroase pe termen lung. Dar multe administrații urbane nu sunt pregătite să facă față vitezei de creștere a populației. Fără o planificare și un management abil, orașele riscă efecte economice negative, cum ar fi congestia și poluarea, ce duc la pierderea calității vieții și a dinamismului economic. Declinul importantei mega-orașelor nu este nici inevitabil, dar nici ireversibil.

O altă concluzie interesantă a raportului este că tendințele demografice din orașe pot fi diferite de cele generale din țările ce le adăpostesc.

Odată cu creșterea populației, în zonele vizate, se estimează că va apărea și nevoia de noi locuințe, și implicit funcțiuni complementare, și că mai mult de 50% din acestea vor fi în orașele mari din regiunile în curs de dezvoltare. În aceste regiuni, se așteaptă să apară o mare discrepanță între creșterea populației la nivel regional față de numărul gospodăriilor urbane.

Există și fenomenul invers, mai puțin mediatizat și studiat, al contracției urbane, sau ”shrinking city” , orașe care se micșorează. . Factorii atractivității sunt aceiași ca și factorii respingerii, doar cu implicații opuse. În timp ce unele orașe se confruntă cu creșteri masive ale populației, criza de locuințe, creșterea traficului, probleme sociale etc, există orașe care se zbat la limita supraviețuirii.

Fenomenul contracției urbane este întâlnit și în țări care găzduiesc orașe globale sau mega-orașe. Germania de est, unde a apărut pentru prima dată conceptul, Polonia, Republica Cehă, etc, dar și orașe din Statele Unite, cum ar fi Detroit, se confruntă cu fenomenul de ”de-economie, dezurbanizare și depopulare”.

Este o realitate pe care trebuie sa ne-o asumam și sa o avem în vedere. E posibil sa nu planificam doar orașe în expansiune. O provocare pentru urbaniști și planificatori va fi reducerea ariilor urbane, pentru o mai buna utilizare a spațiului, și trecerea unor unități urbane spre statutul adevărat și meritat, de centre rurale.

Micșorarea urbană nu este indicata doar prin scăderea populației, ci ar trebui luati în calcul și alți indicatori: prețul scăzut al imobiliarelor, spațiile lăsate libere, ruinele, peisajul locurilor goale, factori economici, calitativi, lipsa unor perspective pe termen lung, etc.

Exista un concept, probabil greșit, cum ca un oraș sănătos trebuie sa crească. Creșterea economică se confundă cu dezvoltarea. 

Un alt studiu releva faptul că migrarea populației din mediul rural spre urban și din zonele muntoase spre câmpie are ca principală cauză situația economică și socială, în ciuda politicilor de stabilizare a populației. Orașele mici, în special cele dezvoltate pe baza unor activități industriale, duc o lupta aprigă pentru supraviețuire, prin procese de reconversie si revitalizare. Poziția lor în ierarhia urbană națională și relația cu teritoriul învecinat sunt într-o continuă schimbare și se pune problema dacă pot deveni poli de dezvoltare economică, nuclee pentru zonele rurale.. Făcând o paralelă cu studiul Institutului McKinsey, orașele mici pot fi un motor de dezvoltare în defavoarea marilor orașe, cu condiția să existe contextul economic, geopolitic și geografic favorabil.

Procesul de urbanizare și urbanismul în România

Fiecare stat definește zonele urbane după legi proprii. Nu există o definiție unitară a urbanului nici la nivelul Uniunii Europene. Există unele trăsături generale pe care spațiul urban le are, delimitându-se de zonele cu caracter rural. Pentru ca o localitate să fie considerată urbană, trebuie să împlinească unele criterii ce țin de numărul și densitatea locuitorilor, activități economice, dotări utilitare, servicii, activități neagricole, funcții administrative, etc. Zonele peri-urbane, comunele urbane sunt la granița între urban și rural, fiind definite în mod diferit în funcție de țara din care fac parte. În România sunt în total 320 de localități urbane, din care 103 municipii (inclusiv capitala) și 217 orașe. Cu un procent puțin peste 50% de populație urbană din totalul populației, România este printre cele mai slab urbanizate țări din Uniunea Europeană, ca cărei populație este în proporție de aproximativ 80% urbană.

Urbanizarea în context european

În Europa, orașele au apărut odată cu expansiunea romană, modelele de urbanism fiind cele din Grecia Antică, preluate apoi de urbanismul roman care le-a perfecționat aplicând reguli de clasificare a străzilor, norme privind distanțe și lățimi, dotări edilitare și de igienă, și le-a extins în toate orașele imperiului. Puterea orașelor s-a văzut și perioada Renașterii, orașe ca Florența, Veneția, neafiliate unui stat, și-au dovedit supremația prin comerț, investiții în artă și arhitectură, putere militară și economică. Această formă de organizare continuă și in prezent, orașe ca Vaticanul, Hong-Kong sau Monaco, au o organizare proprie, și o influență asupra întregii regiuni. Globalizarea este o provocare pentru întreaga Uniune Europeană, pusă în fața unor provocări legate de propriile granițe și de frontierele intra-comunitare, în contextul disparităților la nivel regional .

Până la începutul secolului XX, sectorul agrar era predominant în Europa. Urbanizarea nu a fost un proces liniar, fapt datorat pe de o parte diferențelor de definire a spațiului urban între țările europene, pe de altă parte disparităților de ordin economic în rândul statelor europene . Expansiunea orașelor și procesul de urbanizare, fenomen care continuă și în prezent, a început la scară mare odată cu era industrială, dezvoltarea transporturilor – calea ferată și automobilul – și a standardizării utilizate pe scară largă, de la materiale de construcții, transport, până la locuințe și obiecte de mobilier.

Se pot identifica 4 mari perioade în istoria urbanizării europene în secolul XX , influențate de era industrială, noile teorii moderniste, conceptul de standardizare și tipizare, cele două războaie mondiale, și nu în ultimul rând, de stilul internațional și globalizarea introdusă de Statele Unite .

1. Perioada interbelică, din punct de vedere urbanistic, este a teoriilor CIAM și a Cartei de la Atena, în care s-au pus bazele urbanismului modern; orașul tradițional era considerat neviabil, domina industria și rețeaua de transport, locuirea colectiva – standardizată, în țări cu regim totalitar, urbanismul specific urmărea dezvoltarea dirijată, orașul tradițional era înlocuit cu centre urbane grandioase de tip totalitar . Populația urbană a crescut în toate statele europene, dar în special în cele dezvoltate: Anglia și Danemarca aveau populație predominant urbană, țări precum Franța, Spania, Italia, Austria aveau un procent aproximativ egal al populației urbane cu cea rurală, în timp de în Europa de est și Centrală predominau așezările rurale .

2. Primele decenii după cel de-al doilea Război Mondial au fost ale reconstrucției așezărilor după distrugerile provocate de război. În Europa de est, principiile socialiste au fost aplicate la nivel urbanistic și arhitectural în paralel cu un proces de urbanizare și industrializare forțate, dirijate de sus în jos. Chiar dacă au urmărit doctrine diferite, în întreaga Europă tendința de respingere a orașelor tradiționale și promovarea standardizării și a locuirii colective a lăsat urme adânci în țesuturile urbane și în centrele istorice tradiționale. Urbanizarea a crescut rapid în țările mai puțin dezvoltate din sudul și estul Europei, cu precădere în orașele capitală și în țările de tip socialist .

3. Anii 60 – 80 au însemnat o stopare a distrugerii centrelor vechi în orașele din vestul Europei. Fenomenul de sub-urbanizare a început în anii 60 în vestul Europei, fenomen ce a slăbit din intensitate în anii 80, când a început procesul de revitalizare a centrelor urbane atât din punct de vedere al repopulării, cât și al restaurării centrelor vechi .

4. După anii 80, odată cu căderea regimului socialist în estul Europei, apariția Uniunii Europene și intrarea în era comunicațiilor, fenomenul de globalizare se simte tot mai intens în orașele europene, care se confruntă cu noi provocări. Problemele specifice marilor orașe se întâlnesc și în Europa: congestie, trafic, suprapopulare, suburbanizare, dispersie combinate cu grija pentru centre istorice vechi, restaurare și punea în valoare a trecutului. Orașe precum Londra și Paris sunt considerate ”orașe globale”, de interes internațional, după scară, populație și influență

Procesul de urbanizare în România

Există trei tipuri de modalități pentru creșterea populației urbane: bazate pe creștere naturale, pe migrație sau cauzate de măsuri administrative . Orașele din România, înainte de era comunistă, erau vechi centre medievale dezvoltate și crescute în mod spontan în jurul unui nucleu reprezentat de vechea cetate de apărare. În vestul țării și Transilvania, orașele au cunoscut o înflorire datorată zonei de influență a Imperiului Habsburgic; au fost modernizate și reconstruite centrele urbane, au fost sistematizate cursurile unor râuri, au fost construite centre urbane și clădiri noi cu arhitectura specifică Sezession-ului vienez. Nu putem vorbi de o stabilitate a sistemului urban, pe termen lung, în România, chiar dacă tendința generală este de evoluție .

După cel de-al doilea Război Mondial, odată cu schimbarea regimului politic și trecerea la sfera de influență sovietică, a început un proces intens de urbanizare . Între 1948 și 1989 populația urbană a crescut în România de la 23,4% până la 53%. Urbanizarea s-a făcut pe structura localităților existente, prin ridicarea acestora la rang de oraș odată cu industrializarea forțată, creșterea populației din rândul muncitorilor și construirea de locuințe colective, centre urbane de tip sovietic.

Figură 1 Numărul de localități urbane în România, din 1948 până în 2011, date după

După cel de-al doilea Război Mondial până în anii 50 debutează urbanismul sovietic stalinist în paralel cu reconstrucția post-belică. În 1948 a început colectivizarea și industrializarea forțată a țării . Populația a crescut în orașele mari existente și s-a investit în unele orașe mici și în vechile centre industriale. A avut loc un prim val de creștere a populației urbane, între 1948 – 1946 cu 26,54% .

Moartea lui Stalin în 1953 a însemnat abandonarea conceptelor staliniste și la nivel urbanistic. A apărut proiectul-tip, cartierele tip dormitor .

În anul 1968 a fost o schimbare administrativ-teritorială ce a însemnat reintroducerea județelor, ceea ca a favorizat creșterea orașelor reședință de județ. Creșterea cea mai mare a populației urbane a avut loc în perioada 1966-1977 – 33,80% .

Procesul de industrializare forțată și apariția a numeroase orașe, ridicate la acest rang în mod superficial, de la rangul de localități rurale, a dus la o discrepanță tot mai mare a sistemului ierarhic urban, care are la bază unități sub-dimensionate și un oraș-capitală supra-dimensionat .

Cutremurul din 1977 a fost un nou punct de cotitură; profitând de distrugerile datorate cutremurului, s-a încercat o înlocuire completă a vechilor așezări, prin implementarea locuirii colective inclusiv în mediul rural, industrializare intensă, crearea centrelor urbane socialiste . În anii 1980-1989, procesul de urbanizare a stagnat.

După căderea regimului socialist în 1989, orașele din România trec printr-o nouă etapă. Restrângerea activităților industriale cu consecințe directe în economia orașelor a avut ca efect disponibilizarea unui număr foarte mare de persoane. Consecința a fost scăderea investițiilor și implicit scăderea nivelului de trai și a calității vieții urbane . Sub-urbanizarea, legislația confuză în domeniul urbanisticii, interesele anumitor grupuri, lipsa unei legislații în domeniul restaurării și conservării patrimoniului construit sunt doar câteva din provocările cu care se confruntă urbanismul contemporan.

Figură 2 Evoluția populației României, pe medii în procente, între 1948 și 2011, sursa RGPL 2011

Populația urbană a crescut, comparativ cu cea rurală, până în 1992, când s-a înregistrat un maxim al populației totale. Din acel an, raportul a rămas relativ constant, în jurul valorii de 50 – 55%, cu un ușor avantaj al populației urbane.

Un proces prezent în era post-comunistă în aproape toate orașele României, în special orașele mari, este peri-urbanizarea sau apariția suburbiilor. Populația părăsește marile orașe aglomerate, sufocate de trafic și beton, ocupând arii naturale din jurul orașului .

Pentru a spori numărul populației urbane, în localitățile urbane au fost incluse și sate aflate în apropierea orașelor, comune limitrofe, aflate la o distanță de maxim 10 km de orașul – pol de atracție. Acestea erau considerate localități de tip urban, denumite ulterior sate aparținătoare. Chiar dacă acestea au un statut rural clar, populația lor era însumată la populația urbană .

Și în prezent există localități rurale situate în administrarea unor orașe, populația acestora fiind inclusă la populația urbană. Acest lucru sporește în mod artificial numărul de locuitori ai unor orașe.

Direcțiile actuale ale urbanizării în România

În România, Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua localități stabilește criteriile de definire a unei localități urbane și ierarhizarea localităților pe ranguri.

Potrivit acestei legi, o localitate este urbană dacă ”majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activități neagricole cu un nivel diversificat de dotare și echipare, exercitând o influență socioeconomică constantă și semnificativă asupra zonei înconjurătoare”.

Orașul este definit ca o unitate alcătuită din una sau mai multe localități, din care cel puțin una este urbană. Legea definește 16 indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane, orașe și municipii, precizând faptul că există localități care nu îndeplinesc toți indicatorii. Pentru ca o localitate să fie considerată oraș, trebui să aibă un număr minim de 5000 de locuitori, iar populația ocupată în activități neagricole să fie peste 75%. În ceea ce privește municipiile, populația minimă trebuie să fie de 25000 de locuitori. Alte criterii se referă la dotări tehnico-edilitate, culturale, sportive, de învățământ și sănătate, dotarea străzilor, spații verzi, etc.

În anul 2007, prin legea 100/2007, s-au adus unele modificări legii 351/2001, prin care au fost înăsprite criteriile de obținere a rangului urban și a fost introdus un nou indicator, dotarea locuințelor cu instalație de încălzire centrală.

Conform acestei legi, o localitate urbană trebuie să aibă minim 10 000 de locuitori pentru a fi oraș, si 40 000 pentru a fi municipiu, pe lângă alți indicatori de țin de dotări urbane.

Legea nu precizează situația în care localitățile care au în prezent statut urban, nu mai îndeplinesc criteriile conform legii, în special pe cel al populației și al dotărilor urbane de a fi orașe sau municipii. De asemenea, din cele 16 criterii, nu se menționează care trebuie să fie obligatoriu îndeplinite și care nu, pentru ca o localitate să primească statutul urban. Însăși definiția orașului, ca ansamblu de localități din care cel puțin una trebuie să aibă statut urban lasă loc interpretării și apariției situației în care localități cu profil rural sunt considerate statistic în sfera urbanului. Ne punem întrebarea cât din procentul de 53,9% din populația urbană – conform statisticii – este cu adevărat populație urbană și cum putem defini corect acest termen.

Politicile de dezvoltate naționale s-au aliat la strategiile europene. Prin formarea regiunilor de dezvoltare, se urmărește descentralizarea și echilibrarea sistemului urban prin dezvoltarea unor poli de creștere în fiecare regiune nou-creată . Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030 prevedere ”sprijinirea dezvoltării economice și sociale echilibrate teritorial și durabile a regiunilor României corespunzător nevoilor și resurselor lor specifice prin concentrarea asupra polilor urbani de creștere”(pagina 113). În acest demers se va pune accentul pe creșterea rolului economic și social al centrelor urbane prin crearea unui sistem urban policentric. Același document prevedere crearea de arii funcționale urbane și coridoare de urbanizare în lungul arterelor de transport (pagina 128). Până în anul 2030 se are în vedere creșterea nivelului de urbanizare cu până la 70% . Ne punem întrebarea dacă acest lucru este realizabil și viabil, în condițiile degradării constante a mediului urban, în special în orașele mici. Unele studii sugerează că disparitățile la nivel regional între regiunile centrale ale Uniunii europene și cele periferice, cum sunt cele din România și Bulgaria, sunt destul de accentuate, chiar dacă se fac eforturi pentru a scădea aceste inegalități . Criza economică și financiară nu a făcut altceva decât să accentueze disparitățile la nivel regional, regiunile cu nivel mai ridicat al dezvoltării având o capacitate mai bună de rezistență și de absorbție a șocurilor economico-sociale .

Hotărârea nr. 998 din 2008 pentru desemnarea polilor de creștere și a polilor de dezvoltare urbană în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională desemnează 7 municipii, capitale ale noilor regiuni de dezvoltare, ca poli naționali de creștere: Cluj-Napoca, Brașov, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara.

Conform unui studiu proiectiv asupra numărului populației , se estimează că România va avea în anul 2050 un număr de 17 milioane de locuitori (față de puțin peste 20 de milioane conform recensământului din 2011), iar în anul 2100, populația va ajunge la puțin peste 12 milioane de locuitori. Aceste cifre ar trebui să ne îngrijoreze, în condițiile îmbătrânirii populației odată cu o scădere a economiei.

În acest context, care este viitorul orașelor din România? Impactul oricărei schimbări de ordin economic, social, demografic este mai puternic în orașele mici. Vor reuși aceste orașe, care și în prezent se zbat la limita supraviețuirii, să își păstreze statutul urban sau vor dispărea cu totul? Ce se va întâmpla cu ruinele acelor așezări? Vor deveni orașe-fantomă sau se va găsi o soluție sustenabilă, ecologică de a umple spațiile goale?

Rolul orașele mici în procesul de urbanizare

Spațiul urban a evoluat din rural, odată cu apariția unei concentrări tot mai mari de servicii, schimburi, activități. Există situații în care limita între urban și rural nu este foarte clară . În orașele mici, de exemplu, țesutul rural predomină, dotările urbane fiind concentrate într-o singură zonă centrală, în timp ce în orașele mari, periferiile tip dormitor și localitățile tip suburbie prezintă caracteristici rurale.

Clasificarea orașelor este un proces dificil și fără limite clare, există state în care o localitate poate fi urbană dacă are peste 300 de locuitori, cum este cazul țărilor Scandinave, în timp ce Japonia impune o limită de 30000 de locuitori . O clasificare numai după numărul de locuitori este incompletă, factori precum activitatea economică, funcțiile orașului sau geneza fiind la fel de importanță .

Limitele între o localitate urbană sau rurală sunt greu de determinat într-o manieră foarte riguroasă, cu toate că trebuie să facem diferența între un oraș izolat în teritoriu și unul integrat într-o zonă urbană densă, situat în apropierea unei mari metropole .

In România, orașele mici reprezintă aproape 80% din totalul de localități (250 de orașe mici din 320 de localități urbane), deși acomodează doar 25% din totalul populației urbane .

Orașele mici pot fi terenul unor experimente menite să îmbunătățească condițiile de trai urban. Orașele mici nu se confruntă cu congestie urbană, trafic, supremația automobilului, fiind terenul ideal de implementare a unor măsuri de eficientizare a traficului – fiind vorba de distanțe relativ mici, de încurajare a transportului ecologic, de implementare a unor soluții de încălzire ce utilizează surse regenerabile, etc. În plus, întărirea economică și administrativă a orașelor mici ar avea ca și consecință decongestionarea marilor orașe.

Din punct de vedere economic, o problemă principală a orașelor mici este lipsa diversității, ceea ce duce și la lipsa atractivității. Aceasta se răsfrânge și în alte domenii, precum cultura, educație, infrastructură. Diversitatea economică și mărimea unui oraș reprezintă avantaje economice, ce sporesc atractivitatea atât din punct de vedere al investitorilor, cât și a populației în căutare de locuri de muncă; odată cu varietatea și eterogenitatea mediului economic, apar și alte avantaje, cum ar fi costul redus al transportului mărfurilor și a serviciilor, proximitatea piețelor de desfacere, scala consumului, avantaje ce duc proporțional la creșterea populației și a mărimii orașului . Oamenii sunt atrași de orașele mari nu numai datorită locurilor de muncă și mediului economic diversificat, ci și datorită cantității de informații, inovație și conexiuni pe care în orașele mici nu le găsesc. Orașul este un motor al civilizației, un loc unde iau naștere idei, tehnologii, inovații . Orașele prosperă prin proximitate, ele sunt rețele de conectivitate între oameni, activități, locuri . Cu cât este mai complex un oraș, cu atât este mai competitiv .

Diversificarea activităților economice este benefică și în orașele mici prin prezența mai multor companii și a unor ramuri variate ale economiei; această diversificare și flexibilitate a mediului economic protejează societatea de un eventual colaps economic și social în cazul falimentului unei anumite companii sau industrii.

Orașele mici sunt puțin studiate poate pentru că sunt foarte diferite între ele, întrunind cel mai bine specificul local, dar și datorită ambiguității termenului. Nu există nici la nivel european o definiție clară, fiecare țară având criterii proprii de definire a spațiului urban, și implicit a orașelor mici. Trebuie să facem diferența și între un oraș mic izolat în teritoriu, înconjurat de localități rurale, și orașele-satelit, parte a marilor conglomerate urbane. În literatura de specialitate, nu întâlnim multe studii exclusiv asupra orașelor mici, ele fiind în general cuprinse în analize asupra orașelor sau a sistemelor ierarhice .

Orașele mici nu sunt văzute ca o provocare nici pentru arhitecți sau urbaniști, studii asupra orașelor mici fiind adesea asociate cu spațiul rural și arhitectura vernaculară. Odată cu înființarea Comisiei de Istoria Orașelor din România, și studiul istoriei urbanismului în mediul universitar, a crescut interesul pentru istoria orașelor, în rândul programelor de studiu pentru doctorat și masterat , și în rândul publicațiilor științifice pe această temă . Cu toate acestea, și în acest domeniu apar tendințe anti globalizare. Modelul orașelor europene este un concept folosit în urbanism pentru a defini orașele cu centre istorice puternice, în contrast cu modelul orașului oriental sau modelul orașului american . Modelul orașului european, promovat în curentul ”noul urbanism” sau newurbanism, poate fi implementat oriunde pe glob, și presupune un oraș cu țesut compact, caracterizat de o mare densitate a clădirilor în jurul unei arii centrale ocupate de clădiri publice, religioase, de servicii comerciale . Începând din centru, orașul se extinde radial, articulațiile date de străzi și piețe reprezintă mixaj de funcțiuni publice și private, locuințe, generând spații publice încărcate de simbolism . Orașele europene clasice au fost alterate de viziunea modernă, orientată pe standardizare și raționalism , de ideile promovate de Charta de la Atena și Consiliul CIAM și viziunea arhitectului LeCorbusier . Modelul orașului american este caracterizat de orizontalitate, nu are un centru bine definit, este extins la infinit în mediul înconjurător, având o expansiune cu regim mic de înălțime și densitate scăzută.

Ca o contrapondere a globalizării și a ritmului tot mai alert, al mișcării rapide, a apărut pentru prima dată în Italia conceptul ”CittaSlow, orașul-melc sau orașul lent, termen ce desemnează o localitate urbană liniștită, cum sunt majoritatea orașelor mici. Apărută ca o idee europeană, astăzi asociația include orașe din întreaga lume, generând un curent și un exemplu de bune practici internațional, pentru a contracara efectele globalizării . Mișcarea propune dezvoltarea urbană bazată pe resurse locale, politici economice și culturale locale și pe contextul istoric propriu și unic al fiecăui oraș. Autenticitatea, originalitatea și identitatea locală sunt premisele principale ale dezvoltării localității . Orașele lente sunt, prin definiție, orașe mici până la medii, având maxim 50 000 de locuitori . Principiul de bază este menținerea identității și al spiritului comunității în fața lumii moderne tot mai standardizate și mai rapide .

Cei șase piloni ai orașului lent sunt, după :

Tabel 1 Pilonii orașului lent, după (Heitmann și alții, 2011)

Deși politicile bazate pe poli de creștere au fost abandonate în anii 70, în ultima jumătate de secol prioritățile de creștere s-au modificat, de la urbanizare și industrializare, spre concepte precum coeziune socială, economică, teritorială, scăderea disparităților teritoriale .

Orașele mici își fac auzită vocea prin înființarea unei confederații ce unește asociațiile orașelor mici din șapte state membre ale Uniunii Europene: Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, România și Spania. Aceste asociații colaborează pentru promovarea intereselor orașelor mici în politicile de coeziune ale Uniunii Europene. Orașele mici sunt definite în mod diferit în fiecare țară, în funcție de legislația specifică. În Italia un oraș mic are sub 5000 de locuitori, Uniunea Poloneză a Orașelor Mici – reprezintă așezări între 20 000 și 50 000 locuitori, în Germania, Asociația Germană a Orașelor include localități cu populație între 1000 și 100 000 de locuitori, Asociația Orașelor Mici din Franța aducă localități cu populație între 2500 și 25 000 locuitori .

În România, după modificarea legii 351/2001 prin legea 100/2007, orașele trebuie să aibă între 10 000 și 40 000 de locuitori, dar sunt orașe cu populație sub 5000 de locuitori.

În România funcționează Asociația Orașelor din România AOR și Asociația Municipiilor din România, AMR, organizații menite să reprezinte interesele specifice ale orașelor și municipiilor în relația cu administrația centrală, cu instituțiile europene, și cu alți parteneri, . Orașele mici din România au fost cele mai afectate de schimbările socio-economice din anii 1990, suferind mutații ale spațiului urban, cu tendințe puternice spre ruralizare în unele cazuri .

Dimensiuni ale urbanității în orașele mici din județul Bihor

Orașele mici sunt la granița între rural și urban, făcând legătura între cele două medii. Localitățile urbane se diferențiază de cele rurale nu doar prin criterii cantitative, respectiv numărul de locuitori sau suprafața administrativă, ci și prin criterii calitative, ce țin de calitatea și cantitatea facilităților și a serviciilor oferite locuitorilor . Analiza sistemelor urbane trebuie să înceapă de jos în sus, privind orașul ca organism. În mod analog, dacă analizăm un sistem urban, direcția ar trebui să fie de jos în sus, studiind în primul rând orașele mici, modelele de interacțiune și acțiune, rețelele și modele de creștere, pentru a înțelege și a anticipa evoluția întregului sistem.

Aspecte generale privind dimensiunea urbană a orașelor mici din județul Bihor

Particularități ale sistemului urban din Bihor

Sistemul urban din județul Bihor se poate caracteriza prin discrepanța mare între orașul – reședință de județ și celelalte orașe, atât din punct de vedere al numărului de locuitori, cât și din punct de vedere al gradului urban, al dezvoltării economice, culturale, etc. În județul Bihor există un singur oraș mare (cu populație în jurul valorii de 200 000 de locuitori), și 9 orașe mici și foarte mici (cu populație sub 20 000 de locuitori și chiar sub 5000 de locuitori). Nu există nici un oraș de talie medie, ceea ce duce la un dezechilibru în sistem.

Raportul între populația municipiului Oradea și următorul oraș ca număr de locuitori este mai mare de 10 : 1.

Această inegalitate duce la probleme multiple, concentrarea tuturor resurselor economice făcându-se într-un singur punct . Orașul-capitală devine din ce în ce mai mare și mai bogat, atrăgând resurse materiale, economice și demografice, în timp ce regiunile din jur sunt tot mai sărăcite de resurse și de populație. Putem face analogia cu un oraș al cărui centru este bogat și luxos, iar periferiile sunt gheto-uri sărace .

Figură 3 Schema ierarhizării localităților urbane din județul Bihor

Cele trei municipii: Salonta, Beiuș și Marghita, și orașul Aleșd funcționează ca poli locali pentru localitățile din jur, dar puterea lor de influență este limitată la serviciile oferite și la gradul puternic de reprezentare al orașului-capitală, Oradea . Discrepanța apare și în ceea ce privește gradul de urbanitate; conform indicatorilor urbanității: Instituții publice – administrație, sedii ale unor companii, bănci, accesibilitate și transport, servicii medicale, învățământ,etc.sunt reprezentate foarte slab în toate orașele mici din Bihor, în comparație cu Oradea.

Județul Bihor are arii de polarizare urbană difuză, fapt datorat și gradului excesiv de reprezentare al ariei municipiului Oradea. Comunele Căpâlna, Ceica, Cociuba Mare, Drgăgești, Holod, Lăzăreni, Olcea, Sâmbata, Șoimi, Tinca reprezintă zone lipsite de orașe pe o rază de circa 25-30 km .

Excentricitatea orașului-capitală față de celelalte orașe, o altă particularitate a sistemului, este dată de poziția geografică, în corelație și cu prezența graniței în vestul municipiului Oradea. Distanța mică a municipiului Oradea față de graniță face ca orașele mici să fie dispuse în semi-cerc în nordul, estul și sudul municipiului, nefiind dispune radial, ci organizate excentric în semi-cerc în jurul orașului-capitală.

Județul Bihor beneficiază de programe de cooperare trans-frontalieră, demarate împreună cu regiunea Hajdu-Bihar din Ungaria. O analiză integrată ar trebui să țină cont și de gradul de polarizare spre și dinspre localitățile din Ungaria situate în apropierea graniței.

Discrepanța mare între orașul-capitală și celelalte orașe face dificil de studiat sistemul în totalitate. Se poate studia întregul sistem, dar, în cadrul acestei lucrări, am decis sa izolam factorul discrepant – municipiul Oradea – pentru o mai bună înțelegere comparativă a orașelor mici din județul Bihor.

Cadrul administrativ și legislativ ce determină dimensiunea urbană a orașelor mici din județul Bihor

Localități cu statut de municipiu

Municipiul Oradea, reședință de județ, este un centru urban de importanță națională, cu rol polarizator pentru întregul sistem urban din județul Bihor Cu o populație de aproape 200 000 de locuitori, este în vârful ierarhiei sistemului urban analizat, și pe a doua treaptă a ierarhiei sistemului național de așezări (conform legii 351/2001).

În anul 2003, un număr de 3 orașe din regiune –Beiuș, Marghita și Salonta– au intrat în categoria municipiilor, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile cantitative și calitative impuse de lege, mai ales cele legate de pragul minim de populație (25.000 de locuitori), Conform legii 351/2001 . În condițiile noilor date despre numărul de locuitori și al legii 100/2007, care impune o populație de minim 40 000 de locuitori pentru municipii, acest criteriu este și mai greu de îndeplinit. Municipiul Beiuș are sub 25.000 de locuitori, nu dispune de unități de cercetare, de cinematograf sau minim 50 de locuri în hoteluri de 3 stele, Municipiul Salonta are sub 25.000 de locuitori și nu dispune de unități de cercetare, de creșă și de cinematograf, Municipiul Marghita are sub 25.000 de locuitori și nu dispune de unități de cercetare, de cinematograf și de minimum 50 de locuri în hoteluri de 3 stele. Aceste municipii au șanse reduse să recupereze pierderea importantă de populație din ultimii 20 de ani sau să ajungă la un nivel superior în sistemul regional de așezări. Pe lângă contextul demografic nefavorabil, încadrat în tiparele naționale de spor negativ, migrație spre centre urbane mai mari, îmbătrânirea populației, aceste orașe se află sub influența unor localități de rang superior, care le polarizează. .

Localități cu statut de oraș

Din orașele din Bihor, există un număr de 4 orașe care, deși îndeplinesc pragul minim de populație pentru a-și menține statutul de localitate urbană (5.000 de locuitori, 10000 după legea 100/2007), înregistrează o serie de deficiențe și anume: Orașul Aleșd – nu dispune de cinematograf și minim 50 de locuri în hoteluri de două stele; Orașul Ștei – nu dispune de cinematograf funcțional; Orașul Valea lui Mihai – nu are cinematograf și minim 50 de locuri în hoteluri de două stele; Orașul Săcueni – declarat oraș în anul 2004, nu dispune de cinematograf, minim 50 de locuri în hoteluri de două stele, spital și creșă; Mai există 2 orașe cu populație sub 5000 de locuitori, aflate la limita între rural și urban: Nucet și Vașcău, cu mari deficiențe în ceea ce privește dotările și serviciile urbane.

Alte studii asupra orașelor mici din România, analizând gradul de atractivitate,plasează Beiușul sub 0,99%, Salonta, Marghita, Ștei și Vașcău între 99,01-100%, Valea lui Mihai între 100,01-101,00% și Nucet peste 101,00%. După gradul de dezvoltare, Salonta, Marghita, Aleșd, Beiuș și Ștei sunt în categoria superioară, Vașcău are un grad moderat, iar Valea lui Mihai și Nucetul au un grad scăzut. După gradul de ruralitate, Salonta, Beiuș și Ștei au cel mai scăzut grad, Valea lui Mihai, Marghita, Aleșd și Nucet au un grad moderat, iar Vașcău are un grad ridicat de ruralitate. Orașul Săcuieni nu apare în studiu.

Cadrul istoric și evoluția orașelor mici în cadrul sistemului urban din județul Bihor

Ca majoritatea orașelor din România, orașele din Bihor au fost consolidate în perioada urbanizării socialiste a țării, prin ridicarea la rang de oraș a unor localități existente. Înainte de epoca sovietică, în Bihor erau 3 orașe: Oradea, Salonta și Beiuș . În perioada 1948 – 1989 au fost ridicate la rang de oraș alte 6 localități, iar după 1989 a mai fost desemnat oraș doar localitatea Săcuieni.

Privind evoluția orașelor, se observă trei etape majore. 1. Înainte de era comunistă, majoritatea localităților erau preponderent rurale, cu activitate economică principală în agricultură. Puținele localități cu profil diferit erau cele de comerț (târguri), cele cu profil balnear. 2. Era comunistă a însemnat o politică de urbanizare a întregului teritoriu, și de industrializare forțată a multor localități. Industria a câștigat teren în ceea ce privește activitățile economice. 3. Perioada post-comunistă sau contemporană, în care activitățile economice s-au concentrat în câteva centre, unitățile industriale s-au închis, iar sectorul terțiar a început să crească.

Orașele și-au schimbat profilul, din centre agrare și de schimb, înainte de secolul XX, au devenit centre industriale și de producție în era comunistă, iar în prezent sectorul terțiar câștigă tot mai mult teren.

Orașe cu rădăcini în târgurile medievale:

Chiar dacă toate orașele din Bihor au fost atestate documentar încă din anii 1200, iar dovezi ale locuirii se pot găsi încă din epoca bronzului, există doar 3 orașe care au dobândit statutul de oraș liber înainte de era comunistă. Aceste orașe sunt și astăzi printre cele mai dezvoltate și cu potențialul cel mai mare de creștere.

Înainte de secolul XX , doar trei dintre orașele din Bihor au fost recunoscute centre urbane: Oradea, Beiuș și Salonta. Acestea au fost documentate ca orașe libere, centre urbane, centre religioase sau târguri încă din epoca medievală, chiar dacă există dovezi ale existenței așezărilor dinaintea izvoarelor scrise .

Dezvoltarea lor ulterioară s-a realizat în jurul centrului medieval, atât în plan urbanistic, cât și socio-economic, pe baza relațiilor și a schimburilor comerciale, a prezenței meșteșugarilor și a artiștilor. Odată cu dezvoltarea, au apărut și breslele meșteșugarilor, și școli specializate, deci putem vorbi de o diversitate și a economiei și a ocupațiilor din aceste orașe. Moștenirea medievală se simte în trama stradală, în configurația urbană, în arhitectură, dar și în infrastructura culturală, educațională, funcțională, religioasă. Alte orașe au fost documentate ca târguri medievale (Marghita), dar nu au atins gradul de dotare al unui oraș.

La nivel de județ, la începutul erei sovietice, se observă o distribuție inegală a spațiilor urbane, concentrată în zona sudică.

Orașe apărute în era comunistă:

Între 1945 și 1989 în Bihor au fost ridicate la rang de oraș șase localități: Ștei (denumirea veche Dr. Petru Groza), Nucet, Vașcău, Marghita, Aleșd și Valea lui Mihai.

Sistematizarea sovietică și-a pus amprenta și asupra orașelor existente, dar acestea au reușit să își păstreze identitatea și influența în teritoriu, iar unele elemente definitorii s-au păstrat: clădiri reprezentative, piețe publice, case familiale, trama stradală, tradiția unor școli, tradiția meșteșugurilor, statutul de centru al comerțului zonal.

Urbanismul de tip sovietic a ignorat total vechile structuri ale localităților. Statul a jucat rolul principal în urbanismul socialist, construirea de locuințe private în interiorul orașului fiind interzisă . Sistematizarea s-a impus fie prin demolarea unor cvartale și reconstruirea blocurilor de locuințe, fenomen întâlnit în special în orașele existente, cu centre urbane bine închegate, fie prin ocuparea unor terenuri neutilizate, în apropierea unităților industriale, de multe ori în lunci inundabile sau pe terenuri cu risc de alunecare .

Dezvoltarea ulterioară a orașelor a urmat tendința de industrializare specifică regimului. Odată cu căderea comunismului, multe centre urbane au avut de suferit datorită restructurărilor din industrie, care era ramura principală de activitate . Aceste orașe puternic industrializate au devenit neatractive pentru populație.

Începuturile urbanizării comuniste

Zona Ștei – Nucet – Vașcău a fost urbanizată în 1956, înainte de apariția orașelor Marghita și Aleșd.

Aceste localități sunt legate de exploatările miniere din munții Apuseni, unde a fost imperioasă dezvoltarea unor orașe care să acomodeze afluxul de populație. Cele trei orașe: Ștei, Nucet și Vașcău au fost dezvoltate pe structura unor sate existente. Dezvoltarea a fost una dirijată, forțată de necesitate forței de muncă la exploatările miniere. În aceste localități a fost promovat un urbanism de tip sovietic. Vatra vechilor localități a fost complet ignorată, sistematizarea sovietică fiind implementată

În continuare, sudul județului beneficia de zona urbane, fiind întărit de apariția celor 3 orașe, în timp ce în nord și vest aceste structuri lipseau.

A doua etapă a urbanizării în perioada comunistă

În 1968 a avut loc reforma administrativă prin care s-a revenit la județe. Puterea orașelor – reședință de județ a crescut.

Au fost declarate oraș două localități, până atunci comune bine dezvoltate – în nordul și vestul județului – Marghita și Aleșd, egalând astfel distribuția localităților urbane. Prin această măsură, structurile urbane erau prezente pe tot teritoriul județului Bihor.

Prin ridicarea la rang urban a localității Valea lui Mihai, care a mai avut statut urban în anii 1844 și 1930, s-a întărit zona din nordul județului, prea slab reprezentată la acest capitol.

Orașe apărute în perioada post-comunistă

Orașul Săcueni a fost declarat oraș în anul 2004, având o populație de peste 10 000 de locuitori calculată împreună cu satele aparținătoare. Orașul are un caracter profund rural, cu puține elemente de decor urban și o economie preponderent agrară, având puține șanse de a-și păstra statutul pe perioadă lungă.

Pentru a întări unele centre urbane, au fost ridicate la rang de oraș și alte localități aflate în apropiere. După 1989, o altă localitate din zona, Săcuieni, a primit statutul de oraș.

În anul 2003, orașele Salonta, Marghita și Beiuș au fost ridicate la rang de municipiu, fapt menit să întărească puterea acestor centre urbane, cu toate că nici unul dintre aceste orașe nu îndeplinește criteriul populației de peste 25000 de locuitori (40 000 după legea 100/2007).

Un alt tip de organizare urbană, Zona Metropolitană Oradea, o asociație de reunește municipiul Oradea și unitățile administrative din proximitatea municipiului, a fost înființată în anul 2005, fiind prima de acest gen din țară.

Odată cu închidere minelor și falimentarea unităților industriale, orașele cu profil mono-industrial au un viitor incert, cu toate că s-au luat măsuri de revitalizare economică a zonei . Odată cu schimbarea regimului politic, orașele născute în perioada comunistă trec prin schimbări radicale. Tradiția urbană joacă un rol important în menținerea identității urbane, iar orașele cărora le lipsește această tradiție au o imagine urbană extrem de precară .

Viitorul orașelor mici depinde de mulți factori, dar în principal de factori economici și demografici. În economia actuală, competitivitatea este atât la nivel economic, cât și urban.

Figură 4 Evoluția sistemului urban din județul Bihor

Figură 5 Evoluția localităților urbane din județul Bihor, hartă cronologie realizată de autor, având ca suport harta județului Bihor.

De menționat faptul că primele două instanțe ale cronologiei nu conțin forma județului, acesta modificându-și suprafața administrativă de-a lungul ultimului secol. Harta suport conține ultima organizare administrativă, după anul 1968, organizare valabilă și în prezent .

Cadrul socio-economic ce determină dimensiunea urbană a orașelor mici în cadrul județului Bihor

Aspecte demografice

.Recensămintele efectuate odată la 10 ani de relevă structura și mișcarea populației. Scăderea numărului de locuitori raportată la nivelul întregii populații a României, a afectat și demografia județului Bihor. Față de ultimele două recensăminte, raportul din 2011 este negativ, atât la nivelul populației județului, cât și la nivelul populației urbane. Se observă, totuși, la nivelul populației urbane, o pantă mai pronunțată. Acest lucru se datorează și apariției fenomenului de sub-urbanizare, o mare parte a populației din municipiul Oradea fiind domiciliată în comunele limitrofe: Sânmartin, Biharia, Paleu, etc.

Figură 6 Prelucrare după date din recensământul 2011, Evoluția populației urbane în raport cu evoluția populației generale a județului Bihor, între anii 1948 – 2011

Gradul de urbanizare al județului este de 49,19%, ceea ce înseamnă un procent sub media națională, și mult sub media europeană. In județul Bihor, populația rurală predomină.

Populația urbană din județul Bihor

Figură 7 Grafic prelucrat după Recensământul Populației și al Locuințelor 2011 (Institutul Național de Statistică, 2011)

Se observă discrepanța între orașul – reședință de județ – Oradea, oraș cu populație aproape de 200 000 de locuitori, și celelalte centre urbane din județ, care nu depășesc 20 000 de locuitori. Putem face o analogie cu sistemul de așezări național, unde discrepanța între capitală și celelalte centre urbane este proporțional de mare. ,

Această diferență se poate observa în toate domeniile, nu doar în ceea ce privește numărul de locuitori. Economia, dotările urbane, serviciile, spațiile publice, prezența instituțiilor publice și alte domenii sunt foarte slab reprezentate în orașele mici, comparativ cu municipiul Oradea.

Populația în orașele mici din județul Bihor (comparație izolând orașul Oradea)

Figură 8 Numărul de locuitori în orașele mici din județul Bihor, grafic prelucrat după RGPL 2011

Dacă izolăm municipiul Oradea, discrepanța între orașele din județul Bihor nu mai este atât de mare. În plus,o analiză la nivel microteritorial este mai relevantă, putând identifica schimbări în timp real . Orașele de câmpie, cu populație predominant maghiară, au o populație mai numeroasă decât orașele situate în zonele deluroase și cu populație predominant de etnie română.

Orașul Săcuieni, declarat oraș abia în anul 2004, are o populație mai mare decât municipiul Beiuș, sau orașele Aleșd, Valea lui Mihai, Ștei, orașe cu tradiție din era comunistă. Situația este discutabilă, datorită faptului că populația din datele statistice nu indică strict numărul de locuitori din orașul propriu-zis, ci numărul total de locuitori din zona administrativă a orașului. Aceste localități componente cresc în mod artificial numărul de locuitori ai unor orașe, chiar dacă majoritatea populației este rurală.

În ceea ce privește dinamica demografică a orașelor, evoluția a fost per ansamblu negativă, urmărind tendința observată la nivel național în ultimii ani.

Tabel 2 Evoluția populației în orașele din Județul Bihor, la recensămintele din 1992, 2002 și 2011. Sursa date: și Recensământul 2011

Localitățile urbane cu cele mai mari scăderi ale populației au un profil preponderent industrial sau minier înainte de 1989, fiind puternic afectate de restructurarea sau închiderea fostelor întreprinderi construite în perioada comunistă.. Cele mai dramatice scăderi de populație se înregistrează în localitățile Ștei și Vașcău, care în decurs de 20 de ani au pierdut aproape jumătate din populație. Datele legate de orașul Săcueni sunt puțin relevante, având în vedere faptul că are statut urban abia după ultimul recensământ. Sporul natural negativ, corelat cu o balanță negativă a migrației și cu îmbătrânirea populației cresc riscul depopulării orașelor .

Distribuția etnică a populației

Structura etnică a populației rezultă în urma unui proces istoric de lungă durată, indivizii aparținând aceleiași etnii având elemente comune legate de limbă, obiceiuri, conștiință, educație .O altă particularitate a sistemului urban din județul Bihor este distribuția populației după etnie. Dacă în zona Beiușului (Beiuș, Ștei, Nucet, Vașcău,) și în general în zonele de deal și munte populația este predominant română, în zona de câmpie (Salonta, Marghita, Valea lui Mihai, Săcueni) predomină populația de etnie maghiară. Procentul populației maghiare este semnificativ și în municipiul Oradea. Pe lângă maghiari, în orașele din Bihor mai regăsim populație de etnii diferite: romi, ucraineni, slovaci, italieni, evrei, etc, însă procentul acestora este nesemnificativ, raportat la celelalte etnii. O pondere relativ mare se remarca, totuși în cadrul populației de etnie rromă, în special în orașele din Nordul județului, în special în Săcueni, dar și în Marghita, Valea lui Mihai și în orașul Aleșd. În orașul Aleșd există un număr relativ ridicat de persoane de etnie Slovacă, chiar dacă municipiul Salonta găzduiește Consulatul Onorific al Republicii Slovace.

Figură 9 Distribuția populației pe etnii în orașele mici din județul Bihor, sursa Recensământul General al Populației și Locuințelor 2011

Aspecte privind economia orașelor mici

În condițiile unei competiții tot mai mari între actorii economici, orașele joacă un rol esențial în creșterea și dezvoltarea unei regiuni și chiar a unei întregi națiuni. Scăderea numărului populației are efecte directe în economie prin scăderea forței de muncă, reducerea contribuțiilor la sistemul social, de asigurări și pensii, îmbătrânirea populației. Sporul negativ al populației este o realitate cu care se confruntă întreaga societate românească. Pierderea este resimțită puternic în orașele mici, care trebuie să se adapteze la această schimbare, altfel riscă falimentul sau chiar dispariția. Primul pas spre adaptare este conștientizarea fenomenului de contracție urbană și adaptarea. Politicile la nivel național de stimulare a natalității și regenerare economică sunt benefice, dar au efectele lor se simt pe perioade lungi de timp. Adaptarea trebuie să înceapă de la nivel local, prin politici locale de administrație, planificare spațială și stimulare economică. De exemplu, într-un oraș în care populația este în scădere, nu este profitabil ca primăria să construiască blocuri pentru tineret, în loc să investească în crearea de locuri de muncă sau renovarea unor loturi părăsite.

Relieful, condițiile hidrologice, structura solului, apele subterane, resursele subsolului, condițiile climatice sunt factori care au contribuit la dezvoltarea socio-economică a localităților. Așezările din munții Apuseni au o pondere relativ redusă a terenurilor agricole, față de zonele de din Câmpia Crișurilor . Localitățile din depresiunea Vad-Borod și Depresiunea Beiuș, unde sunt situate și orașele Aleșd, respectiv Beiuș, Ștei, Nucet, Vașcău au o economie bazată pe industria extractivă, industria materialelor de construcție, prelucrarea lemnului, industria alimentară și turism, în timp ce zonele de câmpie: Salonta, Marghita, Valea lui Mihai predomină agricultura și activități legate de aceasta, precum și industria alimentară și textilă . Turismul montan câștigă teren în ultimii ani, fiind pe locul al treilea în topul destinațiilor turistice în țara noastră .

Figură 10 Date prelucrate după site-ul www.firme.info

Figură 11 Numărul de salariați în orașele mici din județul Bihor, grafic prelucrat după ADR nord-vest

Comparând graficul de mai sus cu cel al populației, observăm că municipiile din județ au cele mai multe firme, urmate de orașul Aleșd. O situație interesantă apare la orașele Valea lui Mihai și Săcuieni, care au o populație comparativă cu a Beiușului și a Aleșdului, dar numărul de firme este mult sub cel din orașul Ștei.

Conform unor date oferite de Agenția Județeană de Ocupare a forței de muncă Bihor, rata șomajului în județ în luna iulie 2014 3,26%, în scădere față de anul precedent.

Ponderea șomerilor în raport cu populația activă, statistică pusă la dispoziție de AJOFM, indică valori îngrijorătoare în orașul Aleșd

Figură 12 Ponderea șomerilor în raport cu populația activă în orașele mici din județul Bihor, în anul 2013 prelucrare după http://www.bihor.anofm.ro/

Diversitatea urbană și economică

Sistemul economic al unui oraș cu cât e mai complex, cu atât e mai stabil.

Orașele trebuie să fie atractive și competitive, pentru a supraviețui. Cu cât un oraș este mai complex, cu cât are funcțiuni mai variate, locurile de muncă sunt diversificate, cu atât este mai atractiv atât pentru investitori, cât și pentru populație. Prezența unei companii sau a unei industrii profitabile nu este singurul component economic care garantează succesul unei așezări. Dimpotrivă, economia bazată pe o singură ramură este extrem de vulnerabilă la schimbări. Alți factori care contribuie la competitivitatea unui oraș, chiar și de talie mică sunt:diversitatea economică, prezența unităților de învățământ superior sau specializat în domenii necesare activităților zonei (școli de meserii) vor păstra tinerii în localitate, dându-le șansa să se afirme, și vor atrage investitori, având forță de muncă specializată,

Din punct de vedere funcțional și al ponderii populației ocupate, orașele se pot împărți în 3 categorii :orașe cu profil predominant industrial: Marghita, Valea lui Mihai, Ștei, orașe cu profil predominant servicii: Oradea, Beiuș, orașe cu profil mixt: Salonta, Aleșd.

Gradul de polarizare și influența în teritoriu

Principiul polarizării stă la baza regiunilor funcționale formate din sisteme de așezări care au un sistem urban cu rol esențial în dezvoltare .

Rolul localităților componente în menținerea statutului urban al orașelor mici

Un alt element de discutat, prezent în cazul mai multor localități din Romania, inclusiv în județul Bihor, este prezența localităților componente la teritoriul administrativ și numărul populației. Doar orașele Salonta, Valea lui Mihai și Ștei nu au localități componente în administrație, ceea ce înseamnă că doar acestea prezintă numărul de locuitori – populație urbană – real.

Figură13 Ponderea populației din localitățile componente, comparativ cu populația din orașul propiu-zis

În cadrul sistemului urban din județul Bihor, întâlnim trei orașe fără localități componente, complet urbane: Salonta, Valea lui Mihai, Ștei, un oraș cu o singură localitate componentă, Beiuș, care poate fi considerat în întregime urban, având în vedere procentul mic al locuitorilor din zona rurală, trei orașe cu un număr mediu de localități componente, între două și trei: Marghita, Nucet și Aleșd, și două orașe cu cinci sate aparținătoare: Săcueni și Vașcău. Aceste două orașe au un teritoriu discontinuu, suprafața administrativă fiind prea întinsă pentru a putea fi gestionată sustenabil. Dotarea cu utilități edilitare și urbane este mai dificilă și mai costisitoare, având în vedere numărul de localități rurale componente, chiar dacă acestea sporesc numărul de locuitori, indicator principal al statutului urban.

Analiza noastră nu vizează localitățile componente în studiul caracterului urban întrucât aceste localități sunt totalmente rurale, dar ținem cont de existența lor și punem problema populației reale, calculată statistic ca populație urbană.

Rolul accesibilității și mobilității în definirea caracterului urban

Un alt criteriu de diferențiere este accesibilitatea – situarea pe o rută de interes european sau național și distanța față de centrul polarizator, respectiv Municipiul Oradea.

Orașele mici sunt situate pe trei axe de transport majore, fapt ce le acordă unele avantaje legate de accesibilitate prin cale rutieră și feroviară, la nivel economic, financiar, demografic: axa N-S, axa E-V și axa V – SV.

Direcția S – N este cale rutieră, drum european E671, și drum național și cale feroviară principală, paralelă cu granița vestică a României, făcând legătura între sud-vestul României – granița cu Serbia, Municipiul Timișoara, și granița cu Ucraina – municipiul Satu-Mare. Pe această axă sunt situate orașele: Salonta, Oradea, Săcueni, Valea lui Mihai, orașe de frontieră, situate în apropiere de granița cu Ungaria.

Direcția E – V este cale rutieră, drum european E60, și drum național DN1, intrarea în țară prin Vama Borș, legătura cu Ungaria și centrul țării, municipiul Cluj-Napoca, Brașov, București, și feroviar. Pe această rută sunt amplasate orașele: Oradea, Aleșd .

Direcția V – SV pe cale rutieră – drum european E79 și drum național, ruta Oradea-Deva și feroviară, secundară :Oradea – Deva, rută de acces în zona turistică, munți Apuseni: orașele: Beiuș, Ștei, Vașcău.

Municipiul Marghita este situat pe o rută secundară, fapt ce îi conferă un dezavantaj la capitolul accesibilitate. Autostrada Transilvania va trece prin apropiere, dând o șansă la dezvoltare, însă data finalizării acestei rute este incertă. Orașul Nucet nu are acces pe cale feroviară, dar accesibilitatea este asigurată prin legătura cu stațiunile turistice Vârtop – Arieșeni.

Chiar dacă sunt situate pe rute importante, transportul între localități lasă mult de dorit, majoritatea orașelor putând fi accesate doar pe cale rutieră – prin automobil personal sau transport privat. Transportul între localități este asigurat de firme private, iar transportul feroviar fie lipsește, fie este foarte slab reprezentat. Legătura prin infrastructură între localitățile urbane de rang inferior este foarte slabă. De exemplu, legătura între Beiuș și Marghita, prin Aleșd, evitând un drum prin Oradea, este aproape imposibilă.

Harta 1 Schema accesibilității orașelor din Bihor

Rolul polilor de influență pentru definirea urbanității orașelor mici în cadrul sistemului urban

Rolul Municipiului Oradea ca centru polarizator al întregii regiuni

În ceea ce privește relația între orașul – pol al județului și celelalte orașe, în raport cu distanța și timpul necesar pentru a ajunge la centru, putem diferenția 3 categorii de orașe, aflate la: distanță mică, distanță medie și distanță mare.

Orașele situate la distanța mică față de Oradea se referă la distanța confortabilă pentru a face naveta între diferite activități: loc de muncă, comerț, servicii diverse: distanța între 35 – 45 km, timp între 30 – 45 minute – maxim 1 oră de parcurs cu un autovehicul, transport personal sau public sau pe cale ferată: Salonta, Aleșd, Săcueni.

Orașe la distanță medie se referă la un traseu confortabil de parcurs săptămânal sau ocazional pentru diverse activități: comerț, servicii medicale specializate, activități administrative – distanța între 45 – 80 km, timp de parcurs între 1 ora – 1 și 20 minute: Beiuș, Valea lui Mihai, Marghita.

Orașele situate la distanță mare față de Oradea, se referă la o distanță inconfortabil de parcurs zilnic sau chiar săptămânal – Peste 80 km – peste o oră și 20 minute: Ștei, Nucet, Vașcău

În raportul descris mai sus putem include și localitățile urbane din Ungaria, situate în apropierea graniței, care polarizează sau sunt polarizate de municipiul Oradea, atât din punct de vedere economic, cât și turistic (Ilieș et. al, 2011); față de timpul necesar parcurgerii distanței, trebuie să ținem cont și de eventuale întârzieri ce pot să apară la punctul de control de frontieră.

Există, astfel, localități situate la distanța mică: 40 km – Berettyóúfalu, și la distanța medie: 60 km – Debrecen, caz în care putem vorbi și de accesibilitate pe cale aeriană, aeroportul din Debrecen fiind cel mai apropiat aeroport ce operează curse internaționale. Orașul Debrecen funcționează, la rândul lui, ca pol regional. Colaborarea între municipiul Oradea și Decrecen se întinde de-a lungul secolelor, încă din perioada în care ambele orașe erau sub administrație austro-ungară . Colaborarea trans-frontalieră este tot mai prezentă la nivel european, apar regiuni de interes caracterizate de omogenitate culturală, socio-economică în arii trans-frontaliere . Un astfel de sistem teritorial joacă un rol important în integrarea socio-economică și eliminarea disparităților regionale .

Harta 2 Schemă a distanței orașelor din Bihor și a orașelor din Ungaria situate în apropierea graniței, față de municipiul Oradea. Distanțele sunt calculate cu ajutorul site-ului distanta.ro

Oradea este un pol de influență nu doar pentru Zona Metropolitană, ci pentru întregul județ, și chiar pentru localități din județele limitrofe. Centrele de învățământ superior, oportunitățile de afaceri și de muncă în domenii diverse, calitatea vieții atrag populație tânără din întreaga țară.

Aria de polarizare a Municipiului Oradea cuprinde Județul Bihor, partea de nord a Județului Arad, partea de sud a Județului Satu-Mare și partea de vest a Sălajului.

Harta 3 Sistemul urban al României, intensitatea polarizării. Sursa; Prelucrare după Alasul României, http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/a_asezari.htm

Nucleele urbane trebuie legate între ele prin rețele de transport și comunicații. În prezent, comunicarea se face prin centrul-capitală, orașul Oradea. Comunicarea între centrele urbane secundare este deficitară, se face prin rețele de drumuri secundare nemodernizate, transportul public între localitățile urbane mici este aproape inexistent.

Potrivit lui Peptenatu , rețeaua policentrică crește funcționalitatea mecanismelor administrative. Rețeaua policentrică din regiunea nord-vest este formată dintr-un singur pol cu capacitate de polarizare mare, municipiul Cluj-Napoca, și poli secundari care îl polarizează, reprezentați de municipiile reședință de județ: Baia-Mare, Satu-Mare, Oradea, Zalău, Bistrița. În modelul propus, toate orașele mici din județul Bihor polarizează în jurul municipiului Oradea.

Figură 14 Rețeaua policentrică din regiunea nord-vest,

Se observă si din modelul de mai sus, faptul că legăturile între polii locali sunt ineficiente. Factorul natural, relieful de munte și de deal influențează starea precară a comunicațiilor, dar nu în măsura în care este în prezent.

Localitățile Salonta, Aleșd și Săcuieni sunt la o distanță de sub o oră față de municipiul Oradea, distanță mai avantajoasă față de legăturile cu alte orașe mici din județ.

Legăturile rutiere între orașele mici, chiar și între municipii, sunt mai lungi și se desfășoară pe drumuri nemodernizate. Astfel, legătura Salonta-Beiuș se realizează prin DJ709 – 65 km, timp aproximativ 1 oră. Conexiunea Beiuș-Aleșd este foarte slabă, datorată și reliefului de deal și munte. Cea mai scurtă cale este prin munte, distanță de 70 km, durata peste o ora, dar ruta recomandată este prin Oradea, timpul parcurs fiind aproximativ același. Relația Aleșd-Marghita este prin DJ191 – 58 km, aproximativ 1 oră, prin zonă deluroasă.

Există zone urbane situate la distanțe de sub 25 km între ele, ceea ce înseamnă o distanță ce poate fi parcursă și cu bicicleta în timp confortabil. Aceastea se găsesc în Zona Țara Beiușului: Beiuș – Ștei este o distanță de 18 km, iar Ștei- Nucet – 10 km și Ștei- Vașcău 8 km, distanțe ce se pot parcurge cu bicicleta într-un timp foarte scurt. Această zonă este polarizată în principal de municipiul Beiuș, dar și de orașul Ștei . Altă zonă cu distanțe scurte inter-urbane este Zona de nord ce cuprinde: orașele Marghita – Valea lui Mihai 28 km, parțial pe drum comunal, legătura Marghita – Săcuieni – 21 km, iar legătura Săcuieni – Valea lui Mihai – 26 km, pe drum european.

Harta 4 Schema comunicațiilor interurbane

Rolul unor orașe mici de poli secundari, cu influență redusă

Un oraș nu există izolat în teritoriul, ca să supraviețuiască, trebuie să aibă schimburi cu elementele sistemului mai mare din care face parte.

Conform PDR 2007-2013, în Bihor există un pol de gradul II, de influență interjudețeană, reprezentat de Oradea. Celelalte orașe îndeplinesc funcția de poli zonali cu influență asupra a 8 până la 16 comune: Beiuș și Salonta, orașe cu influență locală I, cu dotări urbane minimale: Aleșd, Marghita, Ștei, orașe cu influență locală II cu potențial de polarizare foarte slab: Nucet și Vașcău, și centre agricole cu arie în consolidare: Valea lui Mihai. Orașul Săcueni nu apare în această ierarhizare.

Filimon au identificat trei tipuri de poli în cadrul orașelor mici din județul Bihor. Aceștia pot fi sintetizați după cum urmează:

Tabel3 Tipuri de poli, după Filimon et all ,2011

Există orașe care au influență asupra altor centre urbane din regiune. Este vorba de municipiile Marghita și Beiuș, care au în apropiere centre urbane cu dotări mai puține, și care exercită influența și asupra lor.

Orașele Salonta și Aleșd sunt situate la distanțe prea mari față de alte centre urbane, pentru a avea influență asupra lor.

Potrivit lui Cristea ,orașe precum Ștei și Valea lui Mihai, Aleșd și alte trei comune din Bihor au potențial de a fi poli locali pentru zonele rurale pe care le polarizează.

Potrivit lui Prașca , orașele Nucet și Vașcău se află în aria de influență primară a orașului Ștei, și de influență secundară a municipiului Beiuș. Aflate în spațiul periferic al Carpaților, orașele din Țara Beiușului: Beiuș, Ștei, Nucet, Vașcău se confruntă cu provocări legate de accesibilitate și putere economică, datorate poziției periferice .

Orașele Săcueni și Valea lui Mihai se află în aria influență a municipiului Marghita.

Factori care determină atracția față de oraș

Având ca sursă de pornire studiile realizate de instituții de cercetare asupra orașelor (ONU, McKingsey 2011, Price Waterhouse Coopers 2012, KPMG, etc ) sau regiunilor , indicatori ai mediului urban utilizați la nivel internațional (EUROSTAT, ONU- HABITAT, OECD) , am analizat o serie factori cheie care atrag sau resping populația spre un anumit centru urban. Criteriul economic este cel mai important, dar deciziile se iau pe baza unui cumul de indicatori. Am decis să nu luăm în calcul criterii economice și demografice, acestea fiind disponibile ca serii statistice, și reprezentând indicatori la nivel macro.

Criteriile selectate în acest studiu vizează facilitățile oferite locuitorilor, evidențiind diferențe în stilul de viață în diferite orașe, și încercând să determinăm caracterul urban diferit.

Orașele sunt în competiție, la fel ca orice companie, doar ca la un nivel mult mai complex. Se vorbește tot mai mult de brand-ul orașelor, de imaginea pe care orașele o vând. Orașul este un sistem deschis, viu, în relații de interdependență cu mediul înconjurător și cu alte sisteme similare. Totul este interconectat: populație – economie – creștere urbană – aduce populație. Pentru dezvoltarea unui oraș, trebuie acționat în dublu sens, orașele atractive și pentru investitori, și pentru populație.

Un oraș mic se apropie mai mult de o scară umană a locuirii; problemele sunt mai ușor de controlat și gestionat, informația ajunge mai repede la factorii de decizie. Își poate crea o identitate, poate chiar genera intimitate în comunitate. Există anumiți factori ai atractivității sau ai respingerii care sunt valabili în general pentru localitățile urbane. Segregarea și excluderea socială, un fenomen des întâlnit în orașele mari, este mai puțin resimțit în orașele mici, unde simțul comunității este mai puternic, dar scăderea calității vieții și a nivelului de trai poate crea disparități și într-o comunitate mică, generând spații tip mahala .

În condițiile competitivității, trebuie să privim spre factorii care aduc agenți(actori) în oraș. Acești agenți, prin tiparele lor de comportament, dictează direcția spre care tinde sistemul urban. (Batty, 2011) Putem împărți agenții în două categorii, la fel de importante: locuitorii, populația generală care creează forță de muncă, și investitorii, care generează forța de muncă și pot face parte și din prima categorie.

În condițiile în care, atât la nivel național, cât și la nivelul fiecărui oraș studiat în parte, populația scade de la an la an , ar trebui să ne punem întrebarea nu doar ce îi atrage pe unii oameni în orașe, ci și ce factori contribuie la scăderea numărului de locuitori. De ce pleacă populația din orașele mici, în special populația tânără. Factorii atractivității sunt aceiași ca și factorii respingerii, doar cu implicații opuse.

Daca fenomenul de micșorare urbană este de fapt un proces spre normalizare, o aducere la scară a unor localități crescute în mod forțat în era comunistă? Provocarea pentru planificatori va fi ajustarea sustenabilă a acestor orașe.

Există anumiți factori comuni tuturor orașelor, care determină atractivitatea unora în defavoarea altora, și care ne pot indica gradul de dezvoltare și potențialul respectivului oraș . Am luat în calcul o serie de indicatori, în legătură cu administrația publică, transporturi, servicii, petrecerea timpului liber, cultura, identitate, etc. Prezenta lor este în strânsă legătură cu populația și statutul economic al localităților.

Am urmărit existența unei legături între dotările și facilitățile oferite de orașele mici din Bihor și evoluția lor istorică, demografică și economică – indicatori clari, statistici.

Am utilizat diverse metode pentru a obține o clasificare cât mai informată și detaliată a facilităților: date statistice (INSSE – tempo-online, recensământ 2011), pagini oficiale ale unor instituții publice și companii de stat sau private (Finanțe, pensii, electrica, paginile primăriilor), pagini de internet ale unor companii (bănci, etc) și alte pagini utile (vreaucredit.ro, gazonline, paginiaurii), observație directă în teren.

Echiparea edilitară a orașelor mici

Recensământul populației și locuințelor ne ajută să ne formăm o idee generală asupra dotărilor edilitare a orașelor mici din județul Bihor.

Figură 15 Dotarea cu instalații a orașelor mici din județul Bihor, date după Recensământ 2011, prelucrare

Tabel 4 Ponderea echipărilor edilitare în orașele mici din județul Bihor

Orașele au fost ordonate după gradul de dotări. Am calculat o medie a dotărilor din fiecare oraș, obținând un procent al a dotărilor edilitare. Au rezultat valori între 57% în cazul orașului Săcueni, și 88% în cazul orașului Beiuș. Putem, astfel, afirma, că orașele Salonta, Ștei, Marghita și Beiuș au cele mai bune rețele edilitare, în timp de Săcueni și Vașcău au cele mai precare echipări edilitare. Din cele 6 criterii (apă, canalizare, electricitate, încălzire centralizate, bucătărie și baie în locuință), criteriul încălzire centralizată este cel mai slab prezent, depășind valori peste 50% abia în două din cele nouă orașe, în timp ce apa și energia electrică sunt cel mai bine reprezentate

Componenta instituțional – administrativă

În toate orașele funcționează primăria și consiliul local, și câte o unitate a Poștei Române, iar instituția poliției este prezentă în toate aceste localități.

Am făcut o listă de instituții publice cheie sau reprezentanțe ale unor furnizori de utilități de importanță urbană: administrația finanțelor, casa de pensii, agenția pentru ocuparea forței de muncă, tribunal, inspectorat pentru situații de urgentă, filiale Electrica. Într-un tabel, am atribuit valoarea 1 fiecărei instituții prezente în oraș, iar la final am însumat toate valorile.

Tabel 5 Numărul instituțiilor publice în orașele mici din Bihor

În orașele mici, cu populație scăzută, instituțiile nu sunt bine reprezentate, locuitorii fiind nevoiți să se deplaseze în unul din municipiile apropiate. Orașele Vașcău și Nucet sunt complet dependente de Ștei și Beiuș în ceea ce privește instituțiile publice, în afara Primăriei și poliției. Același lucru se poate afirma despre Săcueni și Valea lui Mihai, în raport cu municipiul Marghita. Orașul Aleșd are aproape același număr de instituții ca și cele trei municipii, mai puțin reprezentanță a casei de pensii.

Componenta servicii

Orașele sunt, prin definiție, un cumul de servicii. Companiile mari își vor deschide filiale în localitățile în care vor considera că obțin profit.

Am ales sectorul bancar, urmărind principalele bănci din România și sucursalele lor, stații de carburant, magazine tip super-market, ONG-uri, firme de curierat rapid.

În orașele Nucet, Vașcău și Săcueni nu există reprezentanțe ale unor bănci comerciale. (http://www.vreaucredit.ro). Cele mai multe sucursale sunt în Salonta.

Stații de carburant nu se găsesc în Săcueni și Nucet, iar în Salonta și Beiuș există cele mai multe. Magazinele tip supermarket se găsesc doar în municipii și orașul Aleșd.

Unitățile de cazare din orașele mici din județ sunt în număr foarte mic. Găsim una, maxim două unități de tip hotel sau pensiune.

Analog modalității descrise mai sus, am făcut o sumă a serviciilor găsite în orașele mici, atribuind valoarea 1 fiecărei componentă.

Tabel 6 Numărul de companii, sedii, filiale prezente în orașele mici din Bihor

Orașul Salonta este cel mai bine reprezentat, urmat de Beiuș, Aleșd și Marghita. Orașele Săcueni și Nucet nu beneficiază de nici o facilitate din cele menționate (bancă, benzinărie, etc), iar Vașcău are o singură benzinărie.

Componenta socială

Structuri legate de învățământ

Pe măsură ce cerințele pentru produse și servicii devin tot mai complexe, orașele în care educația are un rol important în produsul social au mai mari șanse să prospere. (PWC, 2010, 2011, 2012). În orașele mici nu putem vorbi de o universitate, dar se pot deschide filiale sau școli profesionale (ex. mecanici, asistente medicale, kinetoterapie în orașele cu potențial geo-termal). Dacă există forță de muncă calificată sau posibilitatea calificării în localitate, tinerii nu vor migra spre alte orașe pentru specializare, iar companiile vor găsi forță de muncă locală. Dacă se oferă populației șansa de a se specializa profesional în orașul mic, va scădea mirajul orașului mare (de unde majoritatea tinerilor nu se mai întorc după ce termină studiile) și costul școlarizării.

Suma unităților de învățământ din orașele mici din județul Bihor

Tabel 7 Unități de învățământ

Orașele cu unități de învățământ superior, scoli profesionale sau de meserii au cele mai mari șanse să prospere, atât economic cât și demografic, prin prezența tinerilor și a forței calificate de muncă. Orașele Săcueni, Marghita și Beiuș au filiale ale unor universități, școli profesionale sau de meserii. Tinerii din Nucet și Vașcău sunt nevoiți să părăsească localitate dacă vor să își continue studiile liceale.

Structuri legate de sănătate

Oamenii vor fi atrași de locuri în care se simt în siguranță. Un spital public cu dotări moderne este esențial în orice oraș. (PWC, 2010, 2011, 2012).

Tabel 8Structuri legate de sănătate

Am însumat numărul de spitale, de dispensare medicale, unități medicale, medici de familie, cabinete stomatologice, laboratoare de tehnică dentară, cabinete medicale private, cabinete medicină de familie, farmacii, număr de medici total. Scorul rezultat, chiar dacă empiric, corelat cu datele din teren, relevă faptul că structura de sănătate este slab reprezentată, cazurile complicate sau particulare fiind în exclusivitate rezolvate în municipiul Oradea, singurul cu spital de rang superior, cu centru de transfuzie sânge, cu unități și personal specializat. Din orașele mici, Beiușul, Marghita și Salonta sunt cele mai bine reprezentate, având spital municipal și diverse unități medicale. Orașele Aleșd și Ștei au condiții medii, pe cand orașele Nucet, Vașcău, Săcueni și Valea lui Mihai au dotări medicale precare, locuitorii fiind nevoiți să se deplaseze în municipiul apropiat pentru diverse probleme de sănătate.

Fond construit

Rata de construire este un bun indicator al economiei și dezvoltării urbane. Bineînțeles că, odată cu criza economică, sectorul construcții a fost cel mai afectat, dar numărul de autorizații eliberate de către primărie și analiza funcțiunilor care predomină pot indica un progres economic.

Urmărind date referitoare la autorizații de construire, publicate pe paginile primăriilor, la secțiunea urbanism, am făcut o medie a numărului de autorizații eliberate în ultimii 3 ani încheiați, adică 2011, 2012, 2013.

Tabel 9 Media autorizațiilor de construire eliberate în ultimii 3 ani

Făcând un raport între numărul de clădiri și cel al locuințelor existente în anul 2011 (INSSE tempo – online și recensământ 2011), am urmărit să evidențiem densitatea locuințelor și gradul de specializare al orașelor. Orașele în care predomină locuințele nu sunt atât de specializate, sunt orașe-dormitor, lipsește diversitatea funcțională și economică.

În raportul făcut pentru orașele mici din Bihor, găsim orașul Ștei cu raportul cel mai mare, adică cu cel mai mic număr de locuințe raportat la totalul de clădiri din intravilan, urmat la poziții similare, aproape de 50%, de cele trei municipii în ordine descrescătoare a raportului: Marghita, Beiuș și Salonta, și de orașul Aleșd. Un procent interesant este în cazul orașului Nucet, unde clădirile industriale au o pondere relativ mare. Orașele Săcueni, Valea lui Mihai și Vașcău au un raport extrem de mic, ceea ce sugerează lipsa diversității economice, aceste orașe fiind compuse aproape exclusiv din locuințe.

Figură 16 Raport între clădiri și locuințe existente în orașele mici din județul Bihor în anul 2011

Mobilitate urbană

Transportul eficient și o infrastructură bine pusă la punct sunt esența vieții urbane. Orașele mici ar trebui să învețe din experiența metropolelor să prevină probleme de trafic și congestionare urbană prin politici timpurii de încurajare a transportului public și a alternativelor automobilului. Având avantajul distanțelor mici, mersul cu bicicleta poate fi o modalitate foarte bună de transport. (PWC, 2010, 2011, 2012).

Tabel 10 Structura străzilor din orașele mici din Bihor

Din totalul de străzi existente, numai orașul Ștei dispune de un procent maxim de străzi modernizate. Intâlnim multe străzi fără îmbrăcăminte asfaltică în interiorul orașelor din Bihor.

Figură 17 Procentul de străzi modernizate, raportat la totalul de străzi

Orașul Ștei are procent maxim de străzi modernizate, urmat de Aleșd și Vașcău. Raportat și la numărul total de străzi și la procentul de străzi în aria intravilan.

Accesibilitatea auto și pe cale ferată este prezentată în tabelul de mai jos. Orașele mici sunt conectate la drumuri europene, echivalente cu drumurile naționale, sau la drumuri județene.

Tabel 11 Accesibilitatea auto și pe cale ferată în orașele mici din județul Bihor

Orașele mici din județul Bihor nu beneficiază de transport public local. Se consideră că aria mică, distanțele scurte între destinații și numărul mic de locuitori nu ar face rentabil un sistem de transport în comun în interiorul localității. Transportul public se realizează numai între localități.

Sustenabilitate și mediu urban

Un oraș poluat nu este un oraș atractiv. Trebuie să ținem cont de calitatea aerului, de managementul deșeurilor, de procentul de spații verzi alocate fiecărui locuitor, amprenta de carbon, volumul traficului, numărul de automobile/cap de locuitor, politici de încurajare a sustenabilității. (PWC, 2010, 2011, 2012). Gestionarea corectă a apelor trebuie implementată odată cu planificarea urbană .

Un oraș atractiv este un mediu nepoluat. Orașele mici atrag populație prin lipsa traficului intens, garantarea unui stil de viață liniștit, nepoluat. Orașele din Bihor pot oferi în mod diferit acest avantaj. Existența unităților industriale de mare capacitate scade valoarea de mediu, iar poluarea devine un element constant.

Resursele geotermale și în general sistemele de încălzire alternative, sunt mai eficient de implementat în orașele mici. Beiușul este singurul oraș din țară care se încălzește exclusiv prin resursa de energie geotermală.

Multe dintre orașele mici sunt amplasate lângă păduri, factor pozitiv pentru calitatea aerului în orașe: Beiuș, Marghita, Valea lui Mihai, Ștei, Vașcău, Nucet. Orașul Nucet este amplasat lângă aria protejată a munților Apuseni.

Majoritatea orașelor sunt amplasate pe artere principale de trafic, element avantajos din punct de vedere al accesibilității, dar reprezintă un dezavantaj pentru mediu. Șoseaua de trafic intens ce desparte orașul în două (Beiuș, Salonta, Aleșd, Săcueni) este o sursă de poluare a aerului, sursă de zgomot și un pericol pentru locuitori, prin pericolul producerii de accidente. Aceste elemente sunt reduse dacă traficul nu trece direct prin oraș sau ocolește zona centrală, cum este de exemplu la – Valea lui Mihai. Noile planuri urbanistice generale prevăd șosele ocolitoare care să elimine tranzitarea orașului, dar implementarea acestor proiecte este extrem de costisitoare. Alte surse de poluare includ prezența industriei grele, cum este fabrica de ciment din apropierea orașului Aleșd, exploatările miniere și poluarea cu substanțe radioactive la Ștei, Nucet, Vașcău . Orașele mici mono-industriale, definite de situri industriale pe suprafețe ample, trebuie să treacă printr-un proces lung de ecologizare pentru a asigura dezvoltarea pe termen lung .

Spațiile verzi sunt un indicator bun al calității vieții urbane, în directă legătură cu calitatea aerului. În Bihor există orașe care depășesc norma europeană, dar ne punem problema modului de calcul al suprafețelor de spații verzi și calitatea acestora. Legea 313 din 2009 definește spațiile verzi în șase categorii:1 spații verzi publice cu acces nelimitat de tip parc, scuar,2 spații verzi publice specializate în care se includ grădini botanice, muzee în aer liber, spații verzi aferente unor dotări publice de tip școli, instituții, cimitire și baze sportive, 3 o altă categorie este cea a spațiilor verzi de agrement, 4 spații verzi de protecție de cursurilor de apă, 5 spații verzi de aliniament de-a lungul infrastructurii, și 6 păduri de agrement.

Ca urmare a reducerii suprafețelor de spații verzi urbane din țara noastră, prin OUG nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului,se prevede obligativitatea autorităților administrației publice locale „de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu verde de minimum 20 mp/locuitor, pană la 31 decembrie2010, și de minimum 26 mp/locuitor, până la 31 decembrie 2013” (art. II, alin. (1)). Norma de 26 mp pe cap de locuitor reprezintă un minimum acceptat de Uniunea Europeana în condițiile în care Organizația Mondială a Sănătății recomanda o suprafață de 52 mp pe cap de locuitor

Orașele Săcueni, Ștei și Vașcău depășesc norma europeană de 26 mp/locuitor, în timp ce Nucetul depășește norma internațională de 52mp/cap de locuitor.

Figură 18Spatii verzi pe cap de locuitor în județul Bihor, Prelucrare dupa ADR, 2012)

Stil de viață și identitate urbană

Locuirea urbană presupune accesul la anumite facilități de ordin cultural, educațional, sportiv, de petrecere a timpului liber. Existența și valorificarea monumentelor istorice este un factor esențial. Vizibilitatea orașului în mediul electronic poate fi cheia spre atragerea unor investitori, turiști, etc, care vor lua primul contact cu orașul prin intermediul internetului. Toate aceste aspecte fac parte din identitatea locală.

Timp liber

Petrecerea timpului liber prin activități cultural-artistice sau sportive echivalează cu un stil de viață modern, urban. Aceste activități accentuează identitatea locală și spiritul comunității.

Am ales ca și criterii existența unor instituții de cultură, cum ar fi: casă de cultură, muzeu, bibliotecă publică, ștrand local, stadion, echipă de sport locală. Din păcate nu există date referitoare la activitățile desfășurate în casele de cultură, frecvența cu care apar în orașe și numărul de spectatori; simpla existență a instituției nu echivalează cu eficiența activității sale. Nici unul dintre orașele mici nu are cinematograf. Casa de cultură funcționează și ca sală de spectacole. Strandurile sunt prezente, în special în localitățile din zona de câmpie, majoritatea valorificând resursa de apă geotermală.

Tabel 12 Componenta cultural-sportivă în orașele mici din județul Bihor

Vizibilitate în mediul on-line

În contextul globalizării și a creșterii tehnologiei, a schimbului de informații, este lesne de prevăzut că prosperitatea orașelor este strâns legată de mediul tehnologiei și de accesibilitate și conectivitatea cu restul lumii. (PWC, 2010, 2011, 2012).

Am analizat pagini web legate de orașele mici din județul Bihor. Există pagini care centralizează date legate de localități, cum ar fi ghidul primăriilor sau pagina consiliului județean Bihor. Majoritatea orașelor au o pagină personalizată a primăriei, iar unele orașe au bloguri legate de activitatea orășenească, pagini cu anunțuri, știri, etc. De asemenea, multe din orașe apar în articole sau pagini legate de monumentele istorice, castele nobiliare, biserici, etc situate în intravilanul lor sau în localitățile componente, sau în pagini legate de resursele turistice din apropierea lor.

Am urmărit: existența unei pagini web legata de oraș, numărul de limbi de circulație internațională în care este accesibil site-ul, actualitatea informațiilor, numărul și valoarea acestora, facilitățile oferite investitorilor – dacă acestea sunt publicate pe site.

Tabel 13 Vizibilitate on-line

Orașul Săcueni nu are o pagină proprie, apărând doar în pagini centralizatoare, cum ar fi wikipedia, ghidul primăriilor, etc. Pagina orașului Salonta este singura disponibilă în alte limbi în afara limbilor română și maghiară. Majoritatea paginilor legate de primării au informații actualizate. Orașele Beiuș și Ștei au pagini de știri și anunțuri, pe lângă pagina proprie.

Monumente istorice

Monumentele istorice sunt o categorie aparte, ce poate fi integrată de la fondul construit, și de urbanism, de identitate locala până la turism. Exista monumente care pot defini o localitate, îi pot da valoare și vizibilitate. In plus, nu toate clădirile cu valoare arhitecturala sunt incluse în lista monumentelor. La nivel local trebuie identificate și protejate elementele valoroase, de la locuințe tradiționale, elemente de împrejmuire, anexe gospodărești, pana la ansambluri urbane, clădiri de factură sovietică, etc.

În județul Bihor, există o singură filială județeană pentru Cultură, cu sediul în Oradea. Protejarea clădirilor cu valoare arhitecturală, neincluse în categoria monumentelor de clasă A sau B, revine în sarcina primăriilor și a direcțiilor de urbanism locale.

În orașele mici din județul Bihor există diverse clădiri cu valoare arhitecturală, istorică, de patrimoniu. Din acestea, unele sunt incluse în lista monumentelor protejate prin lege .Dintre monumentele existente în orașele mici din județul Bihor, toate sunt clasa B, adică monumente de interes local. Acestea se subîmpart în funcție de natura lor, în monumente arheologice, de arhitectură, de for public sau memoriale sau funerare.

Tabel 14 Numărul de monumente instorice, conform Listei Monumentelor 2010

În orașele mici din județul Bihor există un total de 44 de monumente. Cele mai multe monumente se găsesc în Beiuș, urmat de Aleșd și Săcueni.

Prin documentațiile generale sau zonale de urbanism, se pot înființa zone de protecție a monumentelor istorice sau se pot propune includerea în arii protejate a unor clădiri cu valoare arhitecturală, istorică, culturală, de patrimoniu, neincluse în lista generală a monumentelor. Regenerarea urbană prin cultură este o măsură întâlnită în majoritatea orașelor europene, care își pun în valoare centrele istorice și patrimoniul imobil .

Identitate locală

Locuitorii unei comunități se vor implica în proiecte locale, în deciziile administrației locale, vor menține ordinea în oraș dacă simt că fac parte din acea comunitate. Identitatea este sufletul unei comunități. Se vorbește tot mai mult de conceptul de brand, orașele fiind în competiție la fel ca orice structură cu caracter comercial. Brandul unui oraș poate fi o clădire (Turnul Eiffel pentru Paris), un cartier (Manhattan pentru NewYork), o personalitate (Gaudi pentru Barcelona), o echipă de fotbal, un produs local, un festival sau târg etc. (PWC, 2010, 2011, 2012).

Imaginea orașului constituie un tot unitar, generat de calitatea vizuală a spațiului urban, imagine formată de locuitorii orașului; orașul este format din trasee, colțuri, clădiri reprezentative, toate având înțeles aparte pentru fiecare locuitor .

Toate orașele organizează festivități când se serbează ziua orașului. Unele localități organizează festivaluri tematice, cum ar fi Festivalul Strugurilor (Săcueni), etc.

Turismul este un domeniu cu potențial foarte mare, în special pentru orașele mici, dar depinde foarte mult de accesibilitate . O valoare deosebită o au bisericile din lemn de pe Valea Crișului Repede și a Crișului Negru, din apropierea orașelor Aleșd, Beiuș și Ștei, orașe ce pot fi promotorul unor trasee de vizitare și valorificare a acestui element de patrimoniu . Resursele turistice sunt un motor al dezvoltării urbane, în special pentru orașele situate în aria Carpatică, dar este nevoie de planificare pe termen lung pentru le asigura dezvoltarea . O hartă geoturistică și includerea locațiilor în circuite și medii de promovare, precum și alte surse de informare trebuie puse la dispoziția publicului .

Resursele locale pot constitui un brand puternic, cu condiția să fie exploatate și valorificate ca atare. Marmura, de exemplu, este o resursă semnificativă pentru orașul Vașcău, dar economia orașului nu poate rezista numai din exploatarea acestei resurse, având nevoie de diversificarea funcțiilor economice pentru a prospera .

Inventariind elementele ce creează identitate și pot deveni un brand local pentru orașele mici din Bihor, întâlnim:

Tabel 15 Elemente de identitate locală, ce pot deveni brand-uri de oraș

Concluzii asupra dimensiunii urbane a orașelor mici din județul Bihor

Am făcut un sumar al dimensiunilor urbane, evitând în mod voit factorul economic, administrativ și pe cel legat de suprafață, pentru a obține o imagine mai curată a dimensiunii urbane.

Pentru a facilita calculul și având în vedere că am urmărit o ierarhizare, la unele rubrici am atribuit valori de la 1 la 9 în funcție de indicator.

De exemplu, în cadrul populației, valoarea 9 a fost atribuită orașului cu cel mai mare număr de locuitori, adică Salonta, iar valoarea 1 orașului Nucet.

Considerând localitățile componente un factor negativ pentru valoarea urbană, am atribuit valoarea maximă 5 orașelor fără localități componente, 4 orașelor cu localitate, 3 celor cu 2 localități, 0 orașelor cu 5 localități componente.

Alte valori au rezultat în urma scorului calculat pe subcapitole, de exemplu instituții, servicii, etc.

Figură 19 Ierarhizarea localităților pe baza criteriilor selectate

Municipiul Beiuș, chiar dacă are populație scăzută față de celelalte municipii și chiar orașe, dispune de cele mai multe dotări și facilități urbane, definitorii pentru un stil de viață orășenesc. Este precedat de municipiul Salonta, care primează la numărul de locuitori și stabilitate economică.

Municipiul Marghita prezintă o valoare inferioară față de celelalte municipii.

Aleșd, deși are statut de oraș, are foarte multe dotări comune municipiilor, având un scor ușor inferior față de Marghita.

Orașul Ștei are multe avantaje la capitolele echipării urbane, având un scor apropiat de Aleșd, de la dotări edilitare, străzi asfaltate, etc. , dar numărul scăzut de locuitori îi scade atractivitatea.

Orașul Valea lui Mihai are un statut nesigur, viitorul lui putând lua atât o turnură pozitivă, spre dezvoltare, cât și o variantă spre stagnare sau chiar declin, în ciuda populației de aproape 10000 de locuitori.

Orașul Săcueni, deși este pe locul 3 în ceea ce privește numărul de locuitori, după Salonta și Marghita, este pe un loc inferior în ceea ce privește gradul de dotări urbane. Orașul Săcueni este exemplul semnificativ de localitate rurală transformată în oraș doar pe baza criteriului numărului de locuitori, fără a ține cont de alți indicatori.

Orașele Nucet și Vașcău au statut similar, oscilând pe ultimul loc în funcție de criterii, în ceea ce privește dotările urbane. Sunt localități la limita urbanului, fără instituții, servicii, echipări edilitare, stilul de viață predominant fiind de tip rural.

Un oraș se poate dezvolta în limitele intravilanului existent, valorificând spațiile goale și crescând gradul de compactitate. Întinderea pe o suprafață prea mare generează costuri mai mari ale transportului, ale utilităților și dotărilor urbane, atât în termeni economici cât și ecologici.

Orașele mici din Bihor au înregistrat scăderi ale populației, fenomen comun la nivelul întregii țări. În aceste condiții, o expansiune a teritoriului intravilan este ineficientă.

Dezvoltarea orașelor trebuie să țină cont de: factorii naturali: lunci inundabile, terenuri cu riscuri de alunecare, terenuri neconstruibile: vii, livezi, păduri, factori socio-economici: populație, natalitate, vârsta populației, tendința de migrație, existența locurilor de muncă, economia locală, și factorii antropici urbani: terenuri goale, proprietăți părăsite, existența infrastructurii, dotări edilitate, funcțiuni dominante.

Aspecte specifice legate de urbanism și arhitectură în orașele mici din județul Bihor

Considerații generale privind urbanismul în orașele mici din județul Bihor

Regiunea Crișana are un număr relativ mic de orașe, în raport cu suprafața sa, centrul polarizator al întregii regiuni fiind orașul Oradea, urmat de Satu-Mare , iar central polarizator al întregii Regiuni de Dezvoltare nord-vest este municipiul Cluj-Napoca.

În județul Bihor exista un municipiu de rang III, pol național, și noua orașe mici, poli cu influenta locala, . Județul Bihor prezintă particularitatea discrepantei foarte mari intre orașul capital și celelalte orașe, începând de la mărime, număr de locuitori, pana la economie și dezvoltare. Cu toate că urme de locuire sunt prezente din cele mai vechi timpuri pe teritoriul județului, urbanizarea s-a făcut relativ târziu, în secolul XX, cu unele mici excepții. În afara Municipiului Oradea, care a fost recunoscut ca oraș încă din perioada medievală, două localități: Salonta și Beiuș prezintă funcțiuni pre-urbane apărute din târguri medievale. Toate celelalte orașe mici din Bihor au avut statut de comune sau sate, până la ridicarea lor la rang de oraș în perioada de urbanizare comunistă: Aleșd, Marghita, Ștei, Nucet, Vașcău, Valea lui Mihai, sau post-comunistă: Săcuieni.

Pentru a putea înțelege mai bine evoluția și tipologia orașelor mici din județul Bihor, ne îndreptăm privirea și spre spațiul rural pe care acestea îl polarizează și din care își au originile, și unde impactul schimbărilor politico-economice survenite de-a lungul ultimelor decenii a fost cel mai puternic. Spațiul tradițional româneșc a suferit schimbări majore în decursul ultimelor decenii, schimbări ce au dus la o pierdere treptată a identității, a tradiționalului, atât în obiceiuri cât și în arhitectură. În orașele mici din Bihor, spațiul rural este foarte prezent, în unele cazuri depășind ca pondere urbanul.

Vom face o analiza a orașelor mici din județul Bihor, concentrându-ne pe morfologia urbana, structura intravilanului, axe de compoziție predominante, țesutul construit, trama stradala, tipologia parcelarii, particularitățile zonelor centrale; vom analiza și locuirea, atât cea de tip tradițional, predominant rurala, cat și cea de tip modern, având locuire colectiva și locuire individuala.

Vom identifica tipologii ale morfologiei urbane, ale țesutului urban, și direcții de dezvoltare ale spațiului urban.

Studiul a avut ca baza de pornire o analiza realizata asupra locuirii tradiționale din zona Banat și Crișana. Chiar daca lucrarea amintita vizează spațiul rural, tipul de analiza se poate extinde și asupra orașelor mici din județul Bihor, având în vedere dimensiunea redusa a acestora, geneza lor și dominanta rurala. În sprijinul analizei, am utilizat hărți topografice actuale (http://www.arcgis.ro/harta/index.html),hărți militare,hărți istorice (http://mapire.eu), imagini din stelit, planuri urbanistice generale, observații directe din teren.

Clasificarea orașelor după morfologia urbana

Așezările în general pot fi împărțite în funcție de forma de relief predominanta, în așezări relativ plate – de câmpie, și așezări denivelate – pe vai, culmi, pante, care în general se mulează pe topografia văii sau a pantei . Aceasta clasificare este valabila atât în la așezările rurale, cat și la cele urbane . Așezările tradiționale românești sunt fie dispersate, fiind concentrate pe locuință și familie, neglijând comunitatea, fie organizate în jurul vetrei satului, loc destinat adunărilor de tip religios, ceremonial, sfatul bătrânilor, etc. .

Peste tipologia așezărilor tradiționale se suprapune modelul de sistematizare habsburgica, îndeosebi aplicat în zonele de câmpie, unde sistematizarea a fost mai facil de implementat. Acest model nu se adaptează la relief, fiind un model preluat și impus, caracterizat de morfologie compacta, trama regulata, ortogonala, străzi perpendiculare. Pe teritoriul actual al României, moștenirea habsburgica se simte în orașele mari din vest: Timișoara, Arad, Oradea, dar și în zonele rurale, unde modelul a fost mai ușor de impus, mai ales în cadrul așezărilor noi, în special în Banat și sudul Crișanei. În nordul Crișanei sistematizările nu au avut un impact atât de puternic. Putem observa prin comparație localitățile compacte, cu geometrie regulata din Banat, și localitățile dispersate, cu trama neregulata, din Bihor.

Figură 20 Comparație între planimetrii, sursa hărților – harta miliară a României

Orașele mici erau localități rurale în momentul ocupației austro-ungare, cu excepția Salontei și Beiușului, centre urbane din epoca medievala. Modelul habsburgic s-a impus în mod diferit în fiecare zona.

Tot moștenirii habsburgice datoram și primele hărți topografice ale întregului teritoriu, hărțice ne permit o analiza a evoluției teritoriului localităților. Datorită organizării austriece prezentă în Transilvania, Banat și nordul Moldovei, au fost realizate ridicări topografice în trei etape (http://www.banaterra.eu/româna/ridicari-topografice-militare-habsburgice) și înscrierea în cadastru a proprietăților și a limitelor intravilanului încă de la începuturile secolului XIX .

Așezările de câmpie prezintă un model compact, dirijat, geometric, cu limite clare intre intravilan și extravilan, în timp ce așezările „denivelate”, rezultate în urma unui proces spontan de creștere, sunt mai dispersate, locul central este greu de definit iar limitele se confunda. Sistematizarea habsburgica a impus în ambele tipologii de sate, crearea unui anumit centru, în general la intersecția axelor majore, sau chiar în centrul geometric al localității (Gheorghiu, 2008).

Din punct de vedere al compoziției urbanistice, așezările se pot clasifica în două categorii: geometrice, regulate și neregulate, organice; bineînțeles, exista foarte multe așezări cu tipologii mixte, întrucât în conformația unei așezări intra o serie de factori, de la istorici, topografici, sociali, etc.

Gheorghiu (2008) oferă o clasificare urbanistica a așezărilor în doua mari categorii: dispersate, discontinue, care la rândul lor pot fi regulate sau risipite, și grupate sau continue, ce pot fi neregulate sau regulate. Același tip de clasificare o întâlnim și la alți autori , .

Așezările dispersate au apărut și s-au dezvoltat în mod spontan și sunt caracteristice populației de etnie româneasca. Ele pot fi liniare, urmând firul unei vai, sau de platou, urmărind un teritoriu nedefinit. În Bihor le întâlnim cu precădere în Tara Beiușului și în Valea Crișurilor, dar și în nordul județului, unde predomina populația de etnie maghiara.

Așezările compacte conțin doua sub-categorii: cele compacte neregulate și compacte regulate, care la rândul lor pot fi liniare sau rectangulare (Gheorghiu, 2008). În zona studiata, aceste așezări se găsesc în special în zona de câmpie și în depresiuni.

Putem clasifica orașele mici din Bihor astfel, ținând cont de clasificarea după , și având în vedere faptul că nu există tipologii curate, ci mai degrabă mixte, cu o tipologie dominantă: orașe compacte, care pot fi de trei sub-tipuri: compacte predominant regulate: Salonta, Ștei, compacte mixte (țesut combinat neregulat și regulat): Beiuș, Aleșd, compacte neregulate: Marghita, Valea lui Mihai și orașe dispersate care pot fi liniare: Nucet, Vașcău sau tentaculare: Săcueni.

Dacă studiem întregul teritoriu administrativ, cu satele componente incluse în aria urbană, situație reală atât din punct de vedere statistic, cât și administrativ, ar rezulta doua categorii: teritoriu continuu și teritoriu discontinuu, care poate fi dispersat tentacular sau liniar. În prima categorie, există trei orașe de tip continuu: Salonta, Valea lui Mihai și Ștei – orașe compacte fără localități componente, și șase orașe discontinue, cu suprafețe extravilane intercalate în aria intravilană: Beiuș, care are o singura localitate componentă, și poate fi considerat continuu, Marghita, Aleșd, Vașcău, Nucet, Săcueni. Acest tip de clasificare, însă, nu vizează teritoriul urban intravilan, ci întregul teritoriu administrativ.

Elemente de urbanism

Țesutul urban al orașelor mici din Bihor se confundă ușor cu un țesut tipic rural, în special în zonele de locuințe individuale, care predomină. Urbanul este resimțit cu precădere în centrul localităților, unde regăsim instituții publice în clădiri de sec. XVIII, XIX – influențe baroce și clasiciste, XX – influențe eclectice, art deco și secession vienez și clădiri de tip sovietic. Influența sovietică se face simțită cel mai pregnant în unitățile de locuire colective, blocuri din materiale prefabricate, cu maxim 4 nivele, unitățile industriale, clădiri miliare și punctual în clădiri publice, unități de învățământ sau instituții, de exemplu Primăria din Ștei, Casa de cultură din Aleșd. Regimul de înălțime depășește foarte rar patru nivele în cele noua orașe mici studiate, dar predomină regimul de înălțime redus, de parter.

Putem generaliza peisajul urban din orașele mici din Bihor ca fiind format din zone vaste de locuire individuală cu locuințe parter și grădini ample, alternate cu spații compacte de locuințe colective cu maxim 4 etaje și parter comercial, intercalate în locuirea individuală, spații verzi de aliniament ample dar spațiile publice de tip piețe publice , parcuri slab reprezentate, un singur nucleu central în care se concentrează toată activitatea comercială, de servicii și administrativ-instituțională, și cu unități industriale situate la periferie, concentrate în una sau două zone.

O diferența majoră între satul românesc și oraș, subliniată de Gheorghiu (Gheorghiu, 2008) este faptul ca satul are doua mari zonificări: centrul – locul unde se concentrează toate activitățile, și restul așezării destinat locuirii; la oraș, funcțiunile sunt specializate în mod distinct prin funcții economice, culturale, etc. Orașul este un spațiu de concentrare a populației care lucrează în industrie și servicii . În cazul orașelor mici din Bihor, putem identifica o oarecare similitudine cu organizarea rurala, orașele fiind concentrate în jurul centrului, fără a exista segregarea spațiala și funcțională caracteristică mediului urban, cu unele excepții, de exemplu Salonta.

Direcții dominante de compoziție. Relația cu apași cu drumul principal

În general așezările sunt organizate în apropierea unui curs de apă sau a unui drum de importanță europeană sau națională. Axa este un element de compoziție ce desparte două spații și organizează elemente urbanistica . Aceasta definește strada principală din localitate, paralelă de multe ori cu direcția apei. Dacă localitatea este traversată de un drum principal ce leagă alte localități de importanță superioară, acesta devine axă de compoziție de-a lungul căreia se concentrează principalele activități. Cursul de apă sau drumul național sunt axe de compoziție și în cazul orașelor mici din Bihor, țesute în jurul unor vetre tradiționale. În Beiuș, oraș tradițional situat în zonă de deal cu populație predominant românească, Valea Nimăești dă direcția unor străzi principale precum Strada Devei, Burgundia Mare, iar drumul european E79, aproximativ perpendicular pe direcția cursului de apă, generează o axă de-a lungul căreia regăsim Primăria, parcul central și alte instituții publice. În Municipiul Salonta relația cu apa este în plan secundar, în schimb drumul principal, E671 organizează toate funcțiile publice și de servicii.

Stiluri și moștenire arhitecturală

Arhitectura tradițională

Țesutul de tip rural este predominant în orașele mici din Bihor, fiind orașe născute din localități rurale.

În zonele de locuire individuala, întâlnim case cu valoare istorică și arhitecturală, care reflecta modul de construire tradițional, elemente de estetica, material de construire, decor specifice epocii în care au fost realizate. Locuințele tradiționale sunt amplasate în general pe frontul stradal, pe alocuri cu retragere de 1m de la strada, cu latura scurta spre drum. Planul locuințelor este în general dreptunghiular, cu una sau mai multe încăperi, având forma unui dreptunghi alungit sau cu tendință spre pătrat, cu acoperiș în două ape, fronton spre stradă și în unele locuri cu pinion. Aceste locuințe cu valoare arhitecturală sunt, însă greu de identificat, nefăcând parte din ansambluri compacte. Protecția și conservarea, eventual restaurarea lor este și mai dificilă, în condițiile legii care protejează proprietatea privată, fără a obliga posesorul unei clădiri de patrimoniu la întreținerea și repararea acesteia.

Arhitectura publică

Orașele aflate sub ocupația Imperiului Austro-Ungar, inclusiv orașele din actualul județ Bihor, au beneficiar de stilul occidental în arhitectura civilă și religioasă; la început, în cursul secolului XVIII, a fost introdus stilul baroc, cu particularitățile barocului transilvan, în special în arhitectura religioasă, dar și în cea civilă . Barocul transilvan este caracterizat de o manifestare mai austeră, mai puțin exuberantă a formelor, față de stilul regăsit în vestul Europei . Clasicismul a apărut ca reacție la stilul baroc, la începutul secolului al XIX-lea și a avut manifestări mai degrabă eclectice în arhitectura transilvana. Finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX aduce stilul Secession în vestul României, stil regăsit cu precădere în orașele mari din vestul țării, precum Oradea, Arad, Timișoara, dar și în orașele mici.

În orașele mici din județul Bihor, în cadrul clădirilor publice, identificam puține monumente din perioada medievală, elemente de stil baroc transilvan, secession vienez, clasicism și eclectic – sfârșit de secol XIX – început de secol XX, și elemente specifice începutului secolului XX, modernism și tradiționalism.

Realismul socialist, caracterizat de negarea tuturor decorațiunilor și stilurilor anterioare, s-a impus și în domeniul arhitecturii, specialiștii devenind simpli funcționari publici cu rol de executant . Arhitectura sovietică s-a impus și în spațiile publice, de la unități de învățământ, până la instituții, case de cultură, primării, un exemplu este clădirea primăriei din Ștei.

Spații publice

Spațiile publice contribuie la dezvoltarea urbanității . Majoritatea orașelor își au centrul pe o arteră majoră de circulație națională și internațională. Chiar dacă centrului îi este adiacent un parc public, acesta nu are rolul de a concentra populația și de a genera un spațiu urban unitar, fiind înconjurat pe toate laturile de străzi cu circulație auto. Astfel, pentru a ajunge în parc, este nevoie de o traversare la nivel cu automobilul, acțiune ce implică un pericol și un risc din partea pietonului. Un spațiu public plăcut trebuie sa invite oamenii la plimbare, mai ales într-un oraș mic, unde predomină distanțele scurte și mersul pe jos sau cu bicicleta . Orașele mici din județul Bihor nu au spații publice de calitate. Acest lucru se poate datora și moștenirii istorice, fiind orașe izvorâte din sate tradiționale cu populație predominant românească, concentrate pe unitatea familiei, nu spre comunitate. Centrul localității tradiționale a fost ocupat cu clădiri publice sau locuințe colective, spațiul pentru promenada, întâlniri, zona pietonala fiind neglijat. Un spațiu public bine reprezentat întărește sentimentul de identitate și spiritul comunității.

Aspecte ale locuirii în orașele mici din județul Bihor

Locuirea individuală tradițională

Casa de locuit este cea mai numeros reprezentată construcție de pe teritoriul țării În toate orașele studiate, locuirea este funcțiunea dominantă. Chiar dacă unele au o zonă industrială comparabilă ca suprafață cu locuirea, cum este de exemplu cazul orașului Ștei, aceasta nu determină caracterul orașului, fiind de cele mai multe ori o zonă segregată, separată, fiind în mod clar o inserție ulterioară dezvoltării inițiale. În afara orașelor cu funcții diversificate cum sunt Salonta, Beiuș și Marghita, celelalte orașe au profil predominant de locuire, profilul industrial fiind secundar.

Lotul individual este celula autonomă care compune țesutul urban. Lotizarea este elementul care definește structura zonei de locuit. Majoritatea loturilor au rezultat în urma sistematizării habsburgice. Perioada comunistă a fost caracterizată de negarea proprietății, dar lucrurile s-au îndreptat după căderea regimului totalitarist.

În orașele mici din Bihor, loturile sunt similare cu cele din zonele rurale. Sunt loturi predominant dreptunghiulare, alungite, cu suprafețe vaste de gradina în spatele frontului ocupat de locuință. Loturile sunt înguste la stradă, având aproximativ 20, 25 m, iar în lungime pot ajunge de la 40 până la 100 – 120 m. Loturile sunt divizate în zona dinspre stradă, care conține casa de locuit și o curte, și zona dinspre spatele parcelei, ce conține pe alocuri o curte secundară cu anexe, urmată de grădină. În ceea ce privește raportul între lot și stradă, fronturile sunt dense și ocupate de clădirile de locuit, adesea incluse în frontul stradal, fără retrageri. În zonele de câmpie, loturile sunt mai înguste și foarte lungi, în timp de în zonele de deal, forma loturilor este mai neregulata. Forma cea mai des întâlnită a locuinței tradiționale românești este a unui dreptunghi, cuprinzând un număr de una, două sau trei încăperi, dispuse pe o singură filă, orientate preponderent spre sud sau est . Majoritatea locuințelor dreptunghiulare au o prispă dispusă de-a lungul laturii lungi .

În toate orașele mici din Bihor, zonele cele mai compacte sunt cele de locuire individuala. Întâlnim diverse tipologii de locuințe, dar predomina locuințele individuale cu regim de înălțime mic, parter. Aliniamentul stradal este o particularitate a locuirii tradiționale.

Locuirea contemporană

Printre locuințele tradiționale se strecoară locuințe noi. Regimul de înălțime al acestora este predominant parter cu mansarda sau cu etaj. Țesutul urban compact este întrerupt de prezenta acestor elemente „moderne”, toate fiind retrase de la frontul stradal. Tot în categoria imobilelor noi regăsim case tradiționale renovate sau mansardate, care își păstrează aliniamentul, dar fac nota discordanta prin folosirea de culori puternice, tâmplărie pvc alba, învelitori din tabla.

Locuirea colectivă

Urbanismul socialist și-a făcut simțită prezența în toate orașele din România, dar și în unele localități rurale ce au fost sistematizate după modelul sovietic, fiind urbanizate forțat. Unele localități rurale au fost transformate total. Orașele cu rădăcini medievale au reușit să își păstreze identitatea, în timp ce localitățile urbanizate forțat au suferit mutații severe. Scara locală este, totuși, respectată în oarecare măsură. Rar întâlnim regim de înălțime peste 4 nivele, iar în localitățile foarte mici, sau cu intervenții socialiste minimale, regimul de înălțime al blocurilor scade la 3 sau chiar 2 nivele.

Programul de locuire a fost cel mai reprezentativ program realizat în epoca sovietică. Necesarul de locuințe a crescut în ritm exponențial în orașele nou create. Tipologia locuințelor și dimensiunile spațiului de locuit au variat în funcție de perioada de construcție, în anii 1950-1985 suprafața media variat între 3,14 până la 10,65 în anii 1981-1985 .

Orașele mici din județul Bihor pot fi grupate, după intervenția de tip socialist, în trei categorii: 1. Orașe cu inserții punctuale, care nu și-au pierdut identitatea și imaginea: putem vorbi de Beiuș și Salonta, localități cu rang de oraș recunoscut înainte de epoca sovietică. În aceste orașe nu s-au produs mutații majore datorate urbanismului sovietic. Având o zonă centrală deja definită, blocurile de locuințe au fost inserate punctual, printre zonele de locuire individuala existente. Tot în această categorie putem include orașul Săcueni, ridicat la rang de oraș în anul 2004, unde intervenția de tip sovietic a fost minimală și se regăsește doar prin prezența unor blocuri cu 3 etaje în centrul localității; O a doua categorie este a orașelor cu intervenții socialiste medii, vorbim de localități cu dezvoltare relativ avansată până în epoca sovietică, la nivel de comune, care au beneficiar de dotări urbane odată cu ridicarea la rang superior: Marghita, Valea lui Mihai, Aleșd. În aceste localități, chiar daca urbanismul socialist s-a impus înoarecare măsură, imaginea localității este una combinata. A treia categorie este cea în care urbanismul socialist a modificat radical imaginea localității. Sunt orașe cu inserții puternice, inclusiv în spațiul public: Ștei prin excelență, unde vatra tradițională este aproape negată, organizarea de tip comunist fiind dezvoltată în întregime. În aceeași categorie putem include orașele Nucet și Vașcău, întrucât intervenția sovietica le-a alterat caracterul de localități rurale. Gândite inițial ca orașe-dormitor pentru muncitorii din minele de uraniu și marmura, aceste localități au un grad minim de dotări urbane, iar populația abia depășește populația unei comune, incluzând localitățile componente.

Putem vorbi de locuire colectivă și în perioada contemporană, prin construirea de locuințe de tip ANL. Finanțate din fonduri publice, locuințele tip ANL(Agenția Națională pentru Locuințe) nu sunt cu mult diferite de cele de tip socialist. Fără a avea un model tip impus, proiectantul având libertatea alegerii planimetriei, locuințele trebuie sa respecte suprafețe minimale, caracteristice locuințelor sociale. Din punct de vedere urbanistic, acestea sunt amplasate fie în centrul localității (Aleșd), fie în zone periferice (Marghita, Beiuș). Amplasamentul lor nu ține întotdeauna cont de rațiuni urbanistice, fiind o componentă administrativă. Considerăm, totuși, că implementarea lor în centrul localităților, în apropierea blocurilor existente (Salonta), este o soluție oportună pentru densificarea țesutului.

Făcând o trecere în revistă a tuturor elementelor urbanistice și arhitecturale din orașele mici ale județului Bihor, am identificat aspecte care dau identitate fiecărei localități.

Elemente de urbanism în municipiul Salonta

Teritoriu administrativ

Salonta este un oraș exclusiv urban, neavând în componența sa nici o altă localitate. Teritoriul lui este, deci compact și continuu, format din spațiu intravilan și extravilan.

Elemente de morfologie urbană

Municipiul Salonta este un oraș de câmpie, extins pe orizontală. Este un oraș compact, cu un amestec de zone cu străzi drepte, ortogonale și zone cu străzi neortogonale, dar ordonate. Este clară o organizare predefinită a străzilor, dar fără o rigurozitate geometrică, fapt ce indică origini medievale și sistematizări habsburgice. Forma intravilanului se apropie de un trapez cu un unghi aproape drept. În zona nord-estică a localității există o suprafață nevalorificată din punct de vedere al construcțiilor. Această zonă este ocupată de vii.

Intravilanul localității este definit de traseul drumului principal, care prezintă o cotitură de la direcția generală nord-sud, revenind, la ieșirea din localitate, la direcția inițială. Șicana drumului reprezintă strada de-a lungul căreia este generat și centrul localității. Aceasta strada reprezintă și vatra veche a localității. Relația cu apa nu definește forma intravilanului, dar regăsim străzi paralele cu Pârâul Culișer, iar forma alungită a localității în partea sudică urmează cursul pârâului și al drumului județean DJ 795 ce leagă Salonta de comuna Tinca și de municipiul Beiuș.

Există două zone de țesut compact de factură rurală, de locuire individuală, cu loturi ample, regim de înălțime dominant parter. Aceste zone sunt situate în nord și sud în raport cu strada care formează centrul localității.

Centrul propriu-zis se formează la intersecția a două trasee principale: axa nord-sud, direcția drumului european E60 între Arad și Oradea, și axa vest – est (S-E) între frontiera cu Ungaria și drumul ce face legătura cu municipiul Beiuș și comuna Tinca. Se formează astfel o zonă centrală liniară, de-a lungul căreia se concentrează principalele unități de servicii, comerț și instituții publice, și cu un nucleu ușor excentric.

Cele două inflexiuni ale drumului principal creează două concentrări de servicii urbane. În aceste intersecții sunt create mici piețe urbane înconjurate de clădiri cu regim de înălțime mai ridicat, cu funcțiuni comerciale, administrative și de locuire colectivă. Putem vorbi de doua nuclee centrale, element caracteristic orașelor de talie superioară, medii.

Pe aceeași axă dar ușor excentric regăsim în partea de est Spitalul Municipal și stadionul. Aceste două funcțiuni urbane sunt situate într-o zonă cu densitate relativ mică de construcții, semn că au fost construire ulterior procesului de urbanizare.

Zonele industriale și cu destinație specială sunt regăsite în vestul localității, între linia de cale ferată și zona de țesut urban compact, și în sud, unde nu există restricții de construire și nu se intercalează cu locuirea individuală.

Harta 5 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Salonta. Sursa harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Extinderea intravilanului s-ar face, în mod natural, spre nord, în direcția Municipiului Oradea. În nord-estul localității există o suprafață vastă de terenuri cu destinația vie, fapt ce împiedică extinderea localității în direcția aceasta.

Diversitatea funcțiunilor, prezența cartierelor și mixajul de servicii definesc o localitate urbană. Într-o localitate rurală, foarte serviciile publice: primărie, unități de cult, magazin etc. sunt concentrate într-un singur loc, în centrul localității. Orașele prezintă zone diversificate de servicii. Salonta este un oraș cu o zonă centrală clar definită, dar și cu zone de interes în afara acestei zone, care pot deveni nuclee secundare. Aceste zone de interes se află pe axa centrală, la distanță față de centrul propriu-zis, și concentrează activități de servicii diverse, spații publice, locuire colectivă. Formarea acestor nuclee excentrice este primul pas spre un urbanism la scară superioară, poate chiar spre gradul de oraș mediu.

Strada și lotizarea

Străzile prezintă profile late, cu imobile retrase de la strada, între carosabil și sosea regăsim un spațiu generos, folosit pentru plantații de aliniament de pomi fructiferi. Acest tip de stradă amintește de amenajările satelor din Banat, fiind de influenta habsburgica. Carosabilul în sine este îngust, cate o banda pe sensul de circulație. Imobilele sunt amplasate la limita proprietății, fără retragere de la strada. Majoritatea străzilor sunt drepte, dar nu geometrice. Cvartalele sunt lungi, creând adesea un peisaj monoton.

Loturile sunt lungi și înguste, permițând practicarea legumiculturii în spatele parcelelor. Frontul stradal este ocupat aproape în întregime de lățimea locuinței și poarta de acces, neexistând alte elemente de împrejmuire.

Locuirea urbana tradiționala în Salonta

În zonele de locuit tradiționale, predomina regimul de înălțime parter, ocazional parter cu un etaj. Planul locuințelor este alungit, dreptunghiular, perpendicular pe strada. Locuințele sunt situate pe limita de proprietate, având ferestre direct spre strada. Fațada dinspre strada este tratată cu elemente decorative, eclectice; majoritatea caselor prezintă spre strada un fronton triunghiular, tratat decorativ și ocazional un pinion. Acoperișul este în două ape, ambele pante fiind spre curte, iar învelitoarea tradițională este țiglă ceramica roșiatică sau șindrilă de lemn.Ca o curiozitate,burlanele sunt suspendate peste trotuar. Aceste case prezintă valoare atât arhitecturala, prin păstrarea unor elemente originale, tehnici de construcție, materiale, etc, cât și valoare urbanistica prin ansamblul pe care îl formează, ce definește caracterul unei zone întregi.

Locuințe colective

Locuințele colective în Municipiul Salonta sunt concentrate pe axa dominantă est-vest, în zona Gării, în punctul de inflexiune a drumului principal, în centrul propriu-zis și punctual, în zona de nord.

Cartierul de blocuri din zona gării este compact, în timp ce în zona centrala, blocurile sunt intercalate printre case tradiționale și clădiri publice.

Locuințele colective din Salonta se pot grupa în două categorii: blocuri tip socialist,anii 1960-1980, blocuri cu 4 etaje și parter comercial și blocuri tip ANL, construite după anii 2000, parter cu 4 etaje, tipologia asemănătoare celor de tip socialist, amplasate lângă drumul principal, în apropierea altor blocuri existente

Zonele de locuințe colective nu creează imaginea unui ghetou, sunt situate la distanțe considerabile între ele, intercalate cu zone de locuire individuală, cu spații verzi de aliniament ample.

Clădiri publice

Clădirile publice și cele comerciale sunt concentrate în centrul localității, pe direcția vest-est, la confluența celor două zone tradiționale de locuit din Nordul și Sudul localității. Se formează astfel un centru cu profil alungit, concentrat în partea Estica, în jurul Parcului Central, la răscrucea direcțiilor Arad-Oradea și Salonta – Tinca-Beiuș.

Înoraș exista clădiri incluse în lista monumentelor istorice, din diferite perioade, de la evul mediu pana la începutul secolului XX..

Zona centrala concentrează numeroase clădiri publice, construite în stil eclectic: Biserica Reformată construită în stil neoclasic în sec XVIII, Biblioteca orășenească, azi Palatul Arany, construită în anul 1912, Fostul Hotel Central, azi Banca Transilvania, construit între anii 1910-1911, și în stil secession vienez cu elemente eclectice: Primăria, construită între anii 1906-1907, recent restaurata, Casa Roth Armin, Policlinica, Biserica Ortodoxă ”Înălțarea Domnului” situată în Piața Libertății nr. 10 și construită în stil neobizantin.

Nu toate clădirile cu valoare arhitecturala sau culturala sunt incluse în lista monumentelor istorice. Exista clădiri de valoare arhitecturala, urbanistica, definitorii prin ansamblul lor, prin materialele și tehnicile folosite, construite în stil neoclasic, secession, eclectic, cu funcțiuni variate: de la spații comerciale, locuințe, de învățământ, birouri, etc.

Turnul Ciunt, obiect de istorie definitor pentru orașul Salonta, și element vertical dominant în spațiul central, nu este pus suficient în valoare din punct de vedere urbanistic. Chiar dacă este capăt de perspectiva la finalul străzii principale, este ascuns în spatele unei clădiri parter fără valoare arhitecturală.

Fotografie 1 Turnul Ciunt – imagine panoramica

Turnul de apa, situat în apropierea Parcului Central, este un alt element vertical insuficient valorificat.

Principalele clădiri publice sunt concentrate în jurul Parcului Central.

Spații publice

Centrul este situat în centrul localității, la confluența a două zone de locuire tradiționale, ceea ce îi conferă greutate și echilibru.

Municipiul Salonta are puține spații publice definitorii. Chiar și zona centrală este definită de o stradă principală, de-a lungul căreia sunt înșirate clădirile publice.

Piața Libertății, situată în inima orașului, este de fapt o intersecție. Pe o latură regăsim Parcul Central, un parc urban în jurul căruia se țese viața orașului. Acest spațiu este insuficient valorificat, fiind înconjurat de străzi cu circulație auto pe toate laturile.

Mai întâlnim piețe în zona de locuințe colective din Vestul localității, și în zona estica, Piața Transilvaniei, un element geometric rezultat la intersecția unor drumuri radiale.

Alte spații publice sunt situate spre periferie. Stadionul și spitalul municipal sunt situate pe axa centrală, dar într-o zona cu densitate mica de locuințe.

Evoluția teritoriului urban și tendințe de dezvoltare

Salonta este municipiul cu cel mai mare număr de locuitori, după Oradea. Poziția geografică, accesibilitatea, economia diversificată fac din acest oraș un potențial de creștere, ajungând, într-un scenariu optimist, la rangul de oraș mediu.

Analizând hărți istorice, suprapuse cu dezvoltarea actuala, regăsim vatra tradițională de-a lungul drumului principal, pe direcția E-V, cu centrul format din doua nuclee, din care unul central, de forma apropiată de un pătrat, azi Parcul Central.

Suprapunând cele două imagini, observația directă în teren și lista autorizațiilor de construire eliberate în ultimii trei ani, identificam tendința de creștere spre vest – spre Calea ferata, spre sud-est – spre Tinca, un țesut geometric, și spre sud, spre zona industrială. De asemenea, observam o densificare a zonei centrale, piața rectangulară devenind un parc de dimensiuni mult mai reduse. Se observă și intervențiile sovietice: unele clădiri au fost demolate pentru a permite construire blocurilor sovietice. Al doilea nucleu central a fost umplut cu locuințe de tip comunist. S-a creat astfel un centru liniar.

Harta 6 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Salonta, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Tendința naturală de creștere a localității ar putea fi spre nord, în direcția polului reprezentat de Municipiul Oradea. Se citește și din forma intravilanului că umplerea zonei concave din nord ar duce morfologia orașului spre echilibru. Acest lucru este însă puțin probabil, datorită destinației terenurilor existente în nord, respectiv vii.

Este posibilă o creștere spre vest, spre frontiera cu Ungaria, dar și această creștere este limitată de calea ferată, care reprezintă o limită și un element de segregare. O altă tendință poate fi spre est, prin prelungirea axei centrale. În zona de sud se dezvoltă zone industriale.

Elemente de urbanism în municipiul Beiuș

Teritoriu administrativ

Beiușul are în aria administrativă satul Delani, aflat la 4 km distanță față de centrul orașului. Considerăm teritoriului Beiușului predominant continuu, compact, având un element de discontinuitate în nord-est.

Elemente de morfologie urbană

Municipiul Beiuș este un oraș de deal, situat în depresiunea Beiușului. Forma intravilanului este una neregulata, alungita pe axa vest-est, direcție paralela cu drumul european E79 direcția Oradea-Deva. Orașul este înconjurat de dealuri, dezvoltarea acestuia fiind constrânsă de acestea.

Organizarea generala a spațiului urban este mai organica, mai neregulata decât în cazul Municipiului Salonta. Oraș cu populație predominant româneasca, Beiușul este inima ținutului tradițional „Tara Beiușului” și polul de dezvoltare a întregii Depresiuni care ii poarta numele.

Chiar daca are în componenta administrativa și satul Delani, municipiul Beiuș este o structura urbana de sine-stătătoare, un oraș compact și diversificat cu tradiție culturala, de învățământ, comerciala, industriala.

Analizând morfologia urbană, se observă urmele ținutului medieval inițial, și inserțiile din veacurile moderne. Valea Nimăești a fost promotorul dezvoltării inițiale. Străbătând orașul de la nord-est la sud-vest, cursul de apă a organizează străzile tradiționale ale orașului: Burgundia Mare, Burgundia Mica, Pătăreasca Mare și Mică, și străzi adiacente cursului:Piața Unirii, strada Devei, strada V. Lucaciu. La intersecția acestei vai cu drumul principal, E69 ce leagă Oradea de zona muntoasa Munții Apuseni și Municipiul Deva, se concentrează centrul localității, o structura neregulată, aglomerată, cu străzi și clădiri orientate în mod aleator. Pe măsură ce ne îndepărtam de zona centrală, profilul străzilor devine tot mai drept și mai regulat, chiar geometric în zona estică. În centru regăsim urme de țesut vechi, intercalat cu țesut de factură sovietică.

Funcțiunile urbane sunt mai deconcentrate, mai specializate, element specific orașelor mari. Zone comerciale, zone de servicii, unități militare, unități de învățământ, unități de cultura întâlnim intercalate cu locuințe individuale și colective. Clădirile publice sunt concentrate în zona centrala, dar le regăsim și excentric, printre zone industriale, comerciale sau de locuire.

Exista o amplă zonă cu destinație specială, situată în nord-estul orașului, unitatea militara. Viitorul acestui teren este incert, având în vedere tendința naționala de restrângere a unităților militare. La apariția P.U.G. -ului din 2008 , acest teren nu își modificase destinata .

Zonele industriale sunt concentrate în sud-est, în apropierea gării și în est, pe drumul spre Ștei, drum național și european ce leagă Oradea de Deva.

Harta 7 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Beiuș. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

În zona centrala, în țesutul cu origini medievale, străzile sunt înguste, fărăspații verzi de aliniament, intre sosea și loturi existând doar un trotuar îngust. Imobilele de locuințe sunt amplasate la frontul stradal, creând un țesut continuu. Regimul de înălțime predominant este parterul, dar exista multe imobile cu etaj. În aceasta zona, loturile sunt lungi și înguste, de forma dreptunghiulara, frontul stradal fiind ocupat aproape în întregime de locuință și o poarta de acces.

În zonele limitrofe, testul este mai rarefiat, mai apropiat de imaginea rurala, cu străzi mai largi și spații verzi de aliniament, dar nu atât de ample cum regăsim în zona de câmpie, de exemplu în municipiul Salonta. Loturile sunt mai late, uneori de forma neregulata, locuință nu ocupa tot frontul stradal, exista și elemente de împrejmuire.

Locuirea urbană tradițională în Beiuș

Există un amestec de stiluri regăsite în casele tradiționale. Găsim case cu profil alungit, dreptunghiular, perpendiculare pe strada, specifice arhitecturii tradiționale românești. Întâlnim, destul de frecvent, și planimetrii compacte, case care par făcute după același proiect tip, cu doua camere la strada, cu un element vertical elevat în fațada principala, amintind de un turn. Aceeași tipologie se regăsește și la unele imobile parter cu etaj. Exista multe imobile cu etaj. Spre deosebire de Salonta, unde zonele de țesut urban tradițional amintesc de zonele rurale, în Beiuș zonele de locuințe individuale sunt mai compacte, străzile mai înguste și lipsește spațiul verde de aliniament, în special în zona centrală.

Locuințe colective

Inserțiile locuințelor de tip sovietic au fost făcute în țesutul urban medieval, în zona centrală a localității. Acest lucru este evidențiat în zona străzii Pătăreasca Mare, unde țesutul urban compact este întrerupt brusc de apariția unor blocuri cu 5 nivele, cu parter rezidențial, între care sunt intercalate alte locuințe individuale, reminiscente. Se poate intui faptul ca au fost realizate exproprieri, casele individuale au fost demolate, în locul lor construindu-se blocuri de locuințe. În Beiuș, locuințele colective sunt grupate în patru categorii compacte: 1 locuințe colective socialiste – anii 60 – 80, cu regim de înălțime mic – P+4E cu parter comercial sau rezidențial, 2 locuințe cu regim de înălțime mediu: P+7Ecu parter comercial și 7 etaje, trei dintre ele în zona centrala, intercalate între clădiri publice și locuințe individuale, 3 locuințe colective de tip sovietic – timpuriu – anii 50 – similare cu cele din Ștei cu parter cu 2 etaje, cu sistem de încălzire pe lemne situate în zona estică, intercalate între locuințe individuale, cu spații verzi ample între ele și 4 locuințe colective tip ANL, situate în extrema estică a localității – parter cu 3 etaje.

Clădiri publice

Clădirile publice din Beiuș sunt bine reprezentate. Întâlnim clădiri în stil baroc sau cu influențe baroce: Muzeul Municipal de Istorie și Etnografie, stil neoclasic: Colegiul Samuil Vulcan, ansamblul urban din Piața Samuil Vulcan, cu imobile de secole XVIII-XIX, cu influențe baroce, clasice și secession. Piața Samuil Vulcan reprezintă și centrul orașului.

Exista o concentrare de activități publice și economice de-a lungul drumului principal, E79, care traversează localitatea de la vest la est. Pe această arteră întâlnim clădirea primăriei, un parc public, dar și blocuri de factură comunistă, cu șapte etaje, mici spații comerciale.

Primăria este situată paralel cu drumul principal. Chiar dacă are o intrare elevată, marcata prin scări monumentale, clădirii îi lipsește o piațetă care să o pună în valoare, iar arhitectura este lipsită de decorațiuni arhitecturale.

O axă secundară insuficient pusă în valoare pornește din centru, spre Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaș; clădirea liceului este situată în spatele unui parc, ca final de perspectivă la capătul unei străzi drepte. Este o clădire impunătoare, monumentală, de început de secol XX, într-un stil eclectic cu influențe neo-gotice.

Spații publice

Piața centrală este o intersecție, traversată de un drum principal. Acest lucru perturbă activitatea de recreere din spațiul public, primează automobilul. Chiar dacă există un parc adiacent acestei piețe, de formă triunghiulară, complementar formei pieței, parcul este înconjurat de străzi cu circulație auto pe toate cele trei laturi. O bună organizare a spațiului central ar impune blocarea accesului automobilului pe unele porțiuni din piața centrală, creând zone sigure și liniștite pentru pietoni, încurajând mici unități comerciale de tip cofetarii, cafenele pentru a valorifica potențialul arhitectural al pieței.

Cele două parcuri centrale din Beiuș sunt unite de o strada liniară, insuficient pusa în valoare din perspectiva zonei centrale, la capătul căreia se găsește un parc, urmat de clădirea impunătoare a Liceului Pedagogic „Nicolae Bolcaș”.

Alte spații publice sunt malurile Văii Nimaesti, insuficient amenajate, relația cu apa fiind una deficitară. Nu sunt amenajate malurile cursului de apa într-o maniera propice promenadei, traversarea apei nu este marcată prin poduri impunătoare.

Evoluția teritoriului urban și tendințe de dezvoltare

Harta 8 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Beiuș, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Pădurea din nord și zonele inundabile din sud împiedică dezvoltarea orașului în aceste direcții. Podurile teraselor din estul și vestul localității reprezintă cel mai ridicat potențial de dezvoltare a orașului, cu toate că această tendință va duce la o asimetrie a vetrei și o alungire a orașului la distanță de zona centrală. Ca o soluție de compromis, se remarcă tendințe de extindere în zonele sud-estice și sud-vestice, unde pericolul inundațiilor este ridicat, dar există avantajul poziției față de nucleul central.

În propunerea de P.U.G. al municipiului Beiuș, extinderea intravilanului se face spre S-E, în direcția drumului E79 spre Ștei. În același document găsim propunerea de șosea de centură, ce ocolește Beiușul prin nord. Putem estima o extindere a orașului în nordul localității, spre șoseaua de centură, care va fi un motor al activităților economice. Acest lucru depinde și de viteza cu care se va circula pe această șosea, de numărul de descărcări și accese în oraș. Dezvoltarea orașului se face în mod natural spre E și V, pe direcția de compoziție dominantă reprezentată de drumul european E79. În sud, dezvoltarea este oprită de lunca Crișului Negru.

Elemente de urbanism în municipiul Marghita

Chiar daca este municipiu din anul 2003, Marghita are tradiții urbane mai recente, începând din epoca sovietica.

Intravilanul administrativ al municipiului poate fi considerat unul fragmentat, daca luam în calcul întreaga suprafață administrativa, fiind orașul Marghita propriu-zis și doua localități componente, Chet și Ghenetea. Aceste doua localități sunt exclusiv rurale, chiar daca populația lor este inclusa statistic în populația Municipiului Marghita. Studiul urbanistic va urmări doar intravilanul urban.

Teritoriu administrativ

Marghita are în aria administrativă două localități exclusiv rurale. Teritoriul orașului este deci parțial continuu, cu arii de discontinuitate.

Elemente de morfologie urbană

Marghita are o forma compacta, neregulata, definita de doua axe principale, perpendiculare: axa NV – SE, strada ce se continua cu un drum comunal spre localitatea componenta Cheț și axa SV-NE, strada ce continua drumul comunal 191, drum paralel cu pârâul Inot, spre localitatea componentă Ghenetea. Aceste axe se regăsesc și în harta Iosefină din secolul XVIII, sugerând poziția vetrei tradiționale la intersecția axelor. Pe direcția SV-NE se desfășoară centrul localității, cu spații publice, comerciale, de servicii. Centrul se termina cu o bifurcație a drumului principal, ce creează un parc urban, această bifurcație fiind centrul vechii așezări, mutat în mod artificial în perioada comunista în sud-vestul localității.

Organizarea este rectangulara, cu profile predominant drepte și de lungime mare. Nu este o organizare ortogonală, dar este regulata, caracteristica unei comune de dimensiuni generoase. Zonele sistematizate în perioada comunista au o conformație aparte, compactă și sunt organizate după tipicul sovietic. Impactul acestui tip de urbanism este resimțit doar în sud-vestul localității, unde este organizat centrul administrativ, și punctual în nord-est, restul țesutului fiind nealterat.

În partea sud-vestica există un alt traseu de circulație, drumul național 19 B, ce atinge tangențial intravilanul și reprezintă direcția de accesibilitate a orașului Marghita, făcând legătura cu drumul european E79. Acest traseu este paralel cu linia de cale ferată, formând cu aceasta o zona secundara de dezvoltare a orașului, situat pe direcția spre orașul Săcueni și frontiera cu Ungaria.

Zona de țesut urban cu funcțiunea de locuință individuală este compactă și neîntreruptă. Intervenția comunistă a avut loc prin exproprieri și demolări, dar mai frecvent prin amenajarea unor zone neconstruite situate în lunca inundabilă a Inotului.

Zonele industriale se concentrează în sud-est, în apropierea gării, și în nod-est, în apropierea zonei de locuințe colective.

Harta 9 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Marghita. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Spații publice

Impactul regimului comunist a fost destul de puternic în zona centrală. Întâlnim blocuri de locuințe colective de-a lungul arterei principale, cu regim de înălțime variind între P+4 și P+8, cu parter comercial sau rezidențial. Șoseaua de tranzit prin oraș, drumul județean 19B, are ca punct de perspectivă, la intrarea din sud, din direcția Șimleul Silvaniei, un bloc de locuințe P+8, precedat de o piață vastă, bordată tot de imobile de tip sovietic. Imobilele de tip comunist, blocuri de locuințe, clădiri publice, centre comerciale sunt concentrate în zona sud-vestica, pe artera principală și pe cvartalele din jurul acesteia. În partea de nord-est, în apropierea cimitirului, există o alta zonă compactă de locuințe colective.

Un alt element urbanistic interesant este Spitalul Municipal, situat în apropiere de centru, precedat de un parc de dimensiuni generoase.

Artera centrală are capăt de perspectivă un parc de forma triunghiulară, care pe o latura are o biserica, iar pe o alta latura regăsim clădirea Primăriei într-un fost castel nobiliar. Aceasta prelungire a centrului reprezintă de fapt vechiul centru tradițional al localității, situat la intersecția axelor dominante.

Clădiri publice

Clădirile publice sunt fie de tip comunist: casa de cultură, liceul Goga, Spitalul Municipal Dr. Pop Micea, etc, fie clădiri de secol XVIII, cu elemente baroce și neoclasice, cum este Castelul Csaki, în prezent Primăria sau Biserica Reformată, Biserica Romano-Catolică Sf. Maria.

Locuințe colective

Locuințele colective sunt concentrate în două direcții: în sud-vest, pe cvartale paralele cu artera principală, și în partea nord-estica, unde, pe lângă blocurile de tip comunist, întâlnim și ANL-uri construite după anii 2000.

Locuirea urbană tradițională în Marghita

În zona de locuire tradițională predomina regimul de înălțime parter. Întâlnim diverse tipologii de locuințe, cele mai frecvente fiind cele de forma dreptunghiulara, perpendiculare pe strada sau în unele cazuri paralele cu strada, cu acoperiș în două sau patru ape, și locuințe de forma pătrată, cu două camere situate la frontul stradal, dar nu există un element de marcaj vertical, ca în cazul tipologiei din Beiuș. Nu există o locuință dominantă sau un țesut compact continuu, dar exista o unitate și o direcție generală, cea mai pregnanta fiind amplasarea locuințelor pe limita de proprietate spre stradă. Din păcate întâlnim același fenomen al locuințelor noi, amplasate cu retragere de la stradă, cu regim de înălțime parter cu etaj sau mansardă, care fac notă discordantă într-un spațiu unitar.

Strada și lotizarea

Marghita este caracterizata prin cvartale lungi, paralele. Loturile sunt înguste, dar lungimea nu este întotdeauna foarte mare, datorita formei alungite a cvartalelor.

Străzile sunt lungi, prevăzute cu spații verzi plantate cu pomi fructiferi. Se creează o ușoară monotonie în zona de țesut tradițional. Casele sunt amplasate pe limita spre stradă, creând un front continuu.

Strada Tudor Vladimirescu, care generează axa NV-SE, are un profil mai lat, loturile sunt retrase de la șosea, spațiul verde de aliniament fiind amplu. Același profil se regăsește și pe Strada 1 Decembrie, care generează cealaltă axă de compoziție a intravilanului.

Evoluția teritoriului și tendințe de dezvoltare

Studiind hărți vechi a localității, regăsim centrul vechii așezări la intersecția axelor dominante N-S și E-V, direcții ce duc la satele componente. Extinderea localității s-a făcut inițial de-a lungul acestor axe, respectiv nord și est. Sistematizarea sovietica și dezvoltarea caii ferate au împins dezvoltarea spre vest și punctul spre sud, în lunca inundabilă .

Tendințele principale de extindere se manifestă în estul teritoriului, datorită echilibrării formei vetrei și a formelor de relief favorabile. Unele tendințe sunt remarcate și în partea de sud-vest, cu toate că relieful este mai puțin favorabil construcțiilor și accesul spre centru este mai anevoios.

Creșterea localității este limitată de factori naturali: Pădurea în nord-est, lunca inundabilă a Inotului în sud, și antropici: Calea ferată în vest. Centrul situat excentric accentuează un dezechilibru în centrul de greutate al localității. Lipsa accesibilității pe un drum european este cea mai mare amenințare pentru dezvoltarea orașului.

Harta 10 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Marghita, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Aleșd

La fel ca în cazul Municipiului Marghita, Aleșdul este un oraș care a beneficiat de pe urma urbanizării sovietice, ajungând dintr-o comună dezvoltată, la rangul de oraș.

Teritoriu administrativ

Aleșdul are în componență sa trei localități rurale Peștiș, Tinăud și Pădurea Neagră. Teritoriul său este discontinuu, dispersat, de tip tentacular. O particularitate a localităților componente o întâlnim în cazul satului Pădurea Neagră, situat la 20 km de orașul Aleșd . Izolând această localitate, teritoriul administrativ al Aleșdului, format din orașul Aleșd și satele Peștiș și Tinăud ar fi aproape continuu, dar dispersat, de tip tentacular, cu doua brațe extinse, cele două sate având teritoriile aproape lipite de orașul Aleșd, în viitor existând posibilitatea anexării acestora la oraș, sub forma de cartiere.

Elemente de morfologie urbană

Orașul Aleșd are o formă compactă, dar alungită, urmând direcția vest-est, drumul european E60 dinspre Oradea spre Cluj-Napoca. De-o parte și de alta a acestei axe sunt țesute funcțiunile orașului. O axa secundară este dată de Valea Șoimul. Intersecția acesteia cu drumul principal reprezintă centrul urban. Relația cu apa se oprește la generarea unor străzi perpendiculare cu traseul văii, și la segregarea unor funcțiuni urbane. Apa nu este un element utilizat urbanistic în orașul Aleșd. Centrul este neregulat, urmând topografia terenului.

Intravilanul este definit de dealurile din nord și lunca Crișului Repede în sud, având posibilitatea de extindere doar pe zonele estice și vestice, sau pe văile adiacente din nord.

Țesutul este neregulat în zona centrală, în spațiul aferent vetrei tradiționale. Treptat, țesutul devine regulat, spre vest și est, unde întâlnim locuire individuală de factură mai recentă, și sud, în cartierul cu specific sovietic.

Inserțiile sovietice din centrul localității sunt punctuale, fiind prezente prin blocuri de locuințe cu parter comercial, cu regim de înălțime parter cu 2 etaje. Există un cartier compact de origini sovietice, amplasat în sudul localității, într-o zona aflată liberă de construcții la momentul urbanizării, datorita zonei inundabile. Blocurile sunt gândite ca elemente dormitor pentru muncitorii din zona industrială, nefiind grupate în piețe publice monumentale specifice epocii sovietice. Printre blocuri întâlnim instituții de interes public de învățământ: scoli, creșe, grădinițe. Această zona este complet diferită de contextul tradițional, cu care nu se intercalează.

Țesutul urban compact tradițional de locuințe individuale este complet segregat de țesutul urban de factură sovietica. Segregarea este și fizică, prin prezența Văii Șoimul ce separă cele două zone. Unitățile industriale sunt concentrate în sudul și estul localității, în sud-est fiind balastiera. Se remarca o zonă vasta de vie și livadă situată în intravilan.

Harta 11 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Aleșd. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

Loturile în zona tradiționala sunt dreptunghiulare, unele urmăresc forma pantei, dar nu exista o formă predominantă. Cvartalele sunt perpendiculare pe axa principala. Loturile sunt mai late, casele nu ocupa întregul front.

Strada principala este relativ îngusta, având în vedere traficul pe care il acomodează, inclusiv trafic greu, șoseaua E60 fiind intens circulata de vehicule de mare tonaj. Strada are doar 2 benzi, o banda pe sens, nu exista spațiu verde sau plantații de aliniament decât în anumite zone punctuale, iar trotuarul este urmat imediat de imobile, situate pe limita de proprietate.

În zona tradițională, din țesutul de locuințe individuale, străzile sunt mai late, întâlnim plantații de aliniament pe spații verzi intre sosea și trotuare.

Locuirea urbana tradiționala în Aleșd

Din punct de vedere al locuințelor, predomină planul compact, apropiat de pătrat, casele lungi, dreptunghiulare sunt rare. Majoritatea caselor au două geamuri, aferente celor două camere spre stradă, și sunt situate pe limita frontului. Acoperișul este în patru ape, scurgerea făcându-se în stradă. Întâlnim multe case cu podul ușor elevat, în două pante, chiar dacă spațiul nu este utilizat.

Locuințe colective

Locuințele colective sunt situate în 2 zone: fie răsfirate în zona centrala, între locuințe individuale și clădiri publice: locuințe de tip parter+ 2 sau 3 etaje, cu parter comercial și locuințe tip ANL, având o forma aparte, fie grupate într-un cartier compact, în sudul Văii Șoimul : locuințe tip parter cu patru etaje, cu parter rezidențial.

Clădiri publice

Clădirile publice sunt grupate în zona centrala, de-a lungul axei vest-est, în apropierea intersecției acestei axe cu Valea Șoimul. Clădirile publice sunt majoritatea imobile parter, cu influențe eclectice de factură barocă, neo-clasicistă sau secession. Primăria este amplasata în spatele unui spațiu verde îngust, paralel cu drumul principal. Casa de cultură, o clădire monumentală de tip sovietic timpuriu, este situata adiacent zonei centrale, pe o artera ce ar putea fi pietonala.

De valoare istorică și arhitecturală este Castelul Bathyanyi, monument istoric de clasă B, azi spital, construit în stil baroc, cu elemente clasiciste.

Spații publice

Centrul localității este situat pe axa principala de tranzit. Este reprezentat de piațeta în formă triunghiulară, având Biserica Ortodoxă în centru. Piațeta este traversată de o stradă, iar pe două laturi are străzi pentru circulație auto. Strada din spatele bisericii este pietonală. Acest element pozitiv este puțin pus în valoare și devine insuficient.

Artera principală, deși generatoare de vad comercial, reprezintă un factor negativ pentru localitate, traficul intens fiind sursă de noxe, zgomot, vibrații dăunătoare construcțiilor și carosabilului. Siguranța cetățenilor este de asemenea în discuție. Lipsa unei străzi sau piețe pietonale, în special în aria centrala, creează un sentiment de nesiguranță și duce la pierderea identității urbane.

Evoluția teritoriului urban și tendințe de dezvoltare

Din punct de vedere al reliefului, zonele potrivite pentru extinderea orașului sunt reduse și reprezintă compromisuri. Suprafețele de luncă, ocolite până în prezent, reprezintă singurele rezerve majore de relief pentru o eventuală extindere semnificativă, în timp ce glacisul de la baza versanților din nordul orașului, indicat doar pentru construcții ușoare, este ocupat treptat de locuințe unifamiliale. .

Orașul Aleșd se poate dezvolta spre est sau vest, de-a lungul drumului european ce îl străbate. O dezvoltare extinsa spre est ar aduce teritoriul mai aproape de localitatea Tinăud, care poate deveni cartier al Aleșdului. Dezvoltarea spre sud este oprita de amenajarea Crișului Repede. În nord, exista un teritoriu amplu needificabil, cu destinația vii, dezvoltarea fiind posibila doar tentacular, pe unele vai, spre localitatea Peștiș, care la rândul ei poate deveni cartier al Aleșdului.

P.U.G. -ul localității prevede restrângerea intravilanului din sud, și extinderea lui spre vest și est. Acest tip de extindere generează dispersie urbană, fiind tot mai depărtat de centrul orașului. Cu toate acestea, spațiul din proximitatea centrului este exploatat la maxim, singura alternativa fiind lunca din sud, ocolita datorita riscului de inundații, și dealurile din nord, nepotrivite edificării datorită tipului de sol .

Tot în cadrului P.U.G.-ului regăsim propunerea pentru o șosea ocolitoare prin sud, șosea ce ar scoate traficul greu din centrul localității.

Harta 12 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Aleșd, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Valea lui Mihai

Valea lui Mihai a dobândit statut urban abia în anul 1989, cu ultimul val de urbanizare comunistă. Peisajul rural este puternic simțit în această localitate.

Teritoriu administrativ

Valea lui Mihai este un oraș continuu, neavând în componența sa nici o altă localitate.

Elemente de morfologie urbană

Oraș compact, fără localități componente, cu intravilan exclusiv urban, Valea lui Mihai este o localitate cu forma compactă, neregulată, străzile sunt neregulate, neparalele. Cvartalele au lungimi și forme diferite, străzile sunt orientate aleator. Trama orașului este dispersată, existând multe spații goale, nevalorificate.

Singura zonă care pare a fi planificată este în centrul localității, strada principală, Strada Republicii, fiind o arteră dreaptă, cu capăt de perspectivă un parc de formă triunghiulară, cu un unghi orientat spre stradă, la capătul opus fiind o unitate de învățământ și două terenuri de sport. La începutul aceleași străzi este amenajată o piațetă alungită, dreptunghiulară, paralelă cu strada, înconjurată de imobile de locuințe de factură comunistă, cu parter comercial și 3 nivele.

Localitatea este străbătută tangențial de drumul european E679, direcția Oradea-Satu-Mare, din care se desprinde drumul național 19C, spre frontiera cu Ungaria. Acest drum traversează localitatea prin sud-est, fără a reprezenta o axă de compoziție pentru localitate. Calea ferata situată în nord separă localitatea în două, partea din nord fiind o periferie, în timp ce activitățile se concentrează în sudul căii ferate. Localitatea este străbătută de curs de apa firav, fără importanță urbanistică.

Urmărind hărți vechi ale localității, se citește valea care desparte teritoriul în două jumătăți, axă de compoziție urbană. În hărțile actuale, acest curs de apă este mult redus ca dimensiune și nu mai generează trasee dominante, dovadă a sistematizărilor realizate.

Harta 13 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Valea lui Mihai. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

Străzile sunt rectilinii, lungi, dar fără un traseu dominant, orientate aleator. Cvartalele sunt lungi, amintind de zona rurala.

Exista multe străzi neasfaltate, iar lățimea lor este adesea de o bandă de circulație. Există multe zone de teren agricol, neconstruit, în interiorul intravilanului.

Loturile sunt dreptunghiulare, lungi, cu locuința amplasată la limita străzii, și gradina amplă în spate.

Locuirea urbana tradiționala în Valea lui Mihai

Predomina locuințele individuale parter, fără o tipologie dominantă. Orientarea lor este fie perpendiculară, fie paralelă cu strada. Întâlnim locuințe cu plan dreptunghiular și pe plan pătrat, cu acoperiș în două sau patru ape. Amplasarea lor este pe frontul stradal, dar întâlnim și locuințe tradiționale retrase la 1 m.

Locuințe colective

Zona de locuințe colective este grupată la începutul Străzii Republicii. Sunt locuințe cu parter comercial și 3 etaje rezidențiale.

Clădiri publice

Primăria se afla într-o intersecție, unde se bifurca drumul spre frontiera și accesul spre centrul orașului. Primăria se afla într-o clădire bine pusa în valoare, ce marchează coltul printr-un bovindou semi-circular. Este o clădire de început de secol XX, fără decorațiuni bogate, cu elemente eclectice din secessionul vienez.

Tot în aceasta intersecție mai găsim clădiri de secol XX, cu influențe baroce, neoclasice și secession. Mai întâlnim clădiri cu valoare arhitecturala, de exemplu Școala reformată Bernath Iosef cu elemente decorative baroce.

Spații publice

Blocurile de locuințe colective sunt amplasate astfel încât, retrase fiind de la stradă, creează o mica piațetă alungită, ce înglobează zona comercială a orașului. În prelungirea acestei piațete se continuă Strada Republicii, cu clădiri parter în care sunt alte spații comerciale sau servicii. La capătul acestei străzi, prea înguste pentru a fi o axa dominantă, se află Parcul Central, singurul element de urbanism public din oraș. În spatele parcului, capăt de perspectiva, întâlnim o clădire publică, ce funcționează ca școală.

Evoluția teritoriului urban și direcții de dezvoltare

Apariția căii ferate a împins dezvoltarea orașului spre nord, fără o planificare prealabilă.

O eventuală dezvoltare urbană eficientă ar trebui să țină cont de spațiile goale aflate în interiorul cvartalelor. Atâta timp cât există loturi goale în interiorul intravilanului, o extindere a suprafeței urbane ar fi nesustenabilă, exercitând presiune prea mare asupra sistemului suport. În cazul puțin probabil al unei creșteri semnificative de populație și a necesitații extinderii spațiilor de locuit și de servicii, este necesar un studiu de densificare, care sa valorifice terenurile goale din interiorul cvartalelor.

Harta 14 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Valea lui Mihai, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Săcueni

Săcueni este cel mai recent oraș, cu o istorie urbana de doar 10 ani. Este un oraș impropriu, format prin comasarea administrativa a 6 sate, inclusiv Săcueni, unde peisajul și dotările urbane sunt precare.

Teritoriu administrativ

Săcueni este un oraș compus din șase localități, cinci dintre ele exclusiv rurale: Cadea, Ciocaia, Cubulcut, Olosig, Sânicolau de Munte.

Considerăm întreaga suprafață administrativă, orașul este fragmentat, discontinuu, de forma tentaculara, cu brațe extinse în diverse direcții, cu zone ample de teren agricol intercalat spațiului construit.

Elemente de morfologie urbană

Săcueni este un oraș discontinuu, fragmentat, tentacular. Intravilanul propriu-zis este de asemenea dispersat, de tip tentacular.

Orașul este organizat de doua axe majore de circulație, care îl străbat de la est la vest și de la nord la sud. Axa E-V este drumul național 19B și 19D, care vine de la Marghita spre frontiera cu Ungaria. Aceasta axa reprezintă cea mai buna relație de accesibilitate pentru Municipiul Marghita, și este totodată un motor de dezvoltare pentru orașul Săcueni. Cea de-a doua direcție de dezvoltare, N-S este data de traseul drumului european E671, direcția Oradea – Satu-Mare. Orașul se întinde pe patru brațe corespondente celor doua direcții, centrul aflându-se la intersecția lor.

Harta 15 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Săcueni. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

Străzile sunt curbe, neregulate, urmează topografia terenului. Nu există o orientare dominantă. Din cele două străzi principale se desprind câteva străzi secundare cu traseu neregulat, de linii frânte sau curbe.

Loturile sunt perpendiculare pe traseul străzilor. Sunt loturi lungi și înguste, în interiorul unor cvartale, datorita formei neregulate și dimensiunilor mari de cvartale, se formează suprafețe mari agricole.

Străzile sunt late, cu spații verzi de aliniament intre carosabil și trotuar.

Locuirea urbana tradiționala în Săcueni

Întâlnim tendința predominantă de case amplasate pe limita spre strada, dar și case cu retrageri de aproximativ 1 m, rezervat unei grădini de flori. Tipologiile sunt diverse, de la case dreptunghiulare perpendiculare pe strada, la case pe plan pătrat.

Locuințe colective

Locuințele colective se găsesc într-o singură zonă din centrul localității, grupate într-un complex de aproximativ 10 scări. Locuințele sunt tip sovietic timpuriu, cu sistem de încălzire individual, pe lemn, cu parter comercial și doua, pana la 3 etaje.

Clădiri publice

Clădirile publice sunt grupate în centrul localității, la intersecția celor doua trasee dominante. Primăria este amplasata retras de la strada, având o mica piațeta care îi oferă un aer monumental. Clădirea nu are o valoare arhitecturala deosebită, fiind un palat de factura sovietică.

Alte clădiri găsim în centrul localității, specifice arhitecturii de început de secol XX, cu influente eclectice, baroce sau secession, dar mai ales clasiciste.

O atenție deosebita trebuie acordata Bisericii reformate de sec XV, construita în trei faze succesive, ultima datând din secolul XVIII (http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=437).

Un alt element deosebit de valoros este Palatul Stubenberg, construit în sec XVIII, cu grânarulîn stil clasicist și biserica româno-catolică ”Sf. Maria Imaculata” – construita în anii 1711-1768. Palatul este amplasat în centrul orașului, pe o colina ce domină împrejurimile, în mijlocul unui spațiu verde amplu. Valoarea lui istorica, arhitecturala și turistica este puțin pusă în valoare.

Spații publice

Orașul se concentrează la intersecția celor doua axe dominante. Exista un parc triunghiular format din intersecția în forma de Y, care este înconjurat pe toate cele 3 laturi de străzi. Paralel cu intersecția se degaja o zona verde alungita în dreptul complexului de locuințe colective cu parter comercial, zona care se continua pana în dreptul primăriei.

Un alt spațiu de importanta deosebita este dealul pe care se afla Palatul Stubenberg, un spațiu încărcat de istorie, cu potențial deosebit pentru identitatea urbană.

Evoluția teritoriului urban și direcții de dezvoltare

Orașul Săcueni are șansa de dezvoltare prin intermediul Municipiului Marghita, îndeplinind pentru acesta funcțiunea de accesibilitate.

Teritoriul urban se poate concentra în jurul nucleului central, devenind un oraș cu morfologie compactă.

Harta 16 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Săcueni, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Ștei

Teritoriu administrativ

Oraș fără localități componente, Steiul este prin excelenta urban. Este orașul în care urbanizarea sovietica și-a pus cel mai pregnant amprenta.

Elemente de morfologie urbană

Orașul Ștei este un oraș compact, cu structura regulata.

Intravilanul este organizat în doua zone majore, separate de drumul european E79 pe direcția Oradea-Deva, paralel cu valea Crișul Băiței.

Pe partea dreaptă se desfășoară aproape exclusiv unitățile industriale, iar pe stânga orașul propriu-zis, cu locuințe colective și spații publice și comerciale. Printre aceste doua mari zone se citește vechea vatră a localității, ce urmează cursul drumului principal. Aceasta structura liniara a fost complet ignorată de sistematizarea sovietica.

Structura urbană de tip sovietic reprezintă un oraș complet nou, inserat în spatele vetrei tradiționale. Este definită de două axe perpendiculare, de-a lungul cărora sunt înșirate principalele instituții administrative din oraș, primăria fiind la capătul axei secundare, ușor excentric. Axele sunt create de străzi drepte, monumentale, având capete de perspectivă clădiri și piațete publice.

Harta 17 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Ștei. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

Loturile ocupate de locuințe individuale urmăresc traseul drumului, fiind perpendiculare pe acesta. Sunt loturi dreptunghiulare, lungi și înguste. Străzile sunt înguste, cu rare zone de spații verzi, între sosea și trotuar fiind doar un șanț pentru scurgerea apelor. Casele sunt amplasate pe limita dinspre stradă, creând un front continuu.

Zona de locuințe colective este grupată în cvartale regulate, dreptunghiulare, dispuse ortogonal. Străzile sunt late, cu spații verzi ample, intre strada și trotuar existând un spațiu verde cu plantații de aliniament, iar între trotuar și imobile există un alt spațiu verde. Blocurile sunt situate la distanțe considerabile, între ele fiind spațiu verde generos. Strada principală generează o axă puternică, având clădiri parter cu etaj pe o parte și de alta, și două clădiri reprezentative ca punct central: Colegiul Tehnic Unirea la un capăt, și Sala de Sport la un altul. Monumentalitatea acestora este gândita la nivel urbanistic pentru a sublinia puterea regimului sovietic, aflat la putere în momentul construirii. Clădirile publice sunt simetrice, de factură clasicistă.

Locuirea urbană tradițională în Ștei

Locuințele tradiționale sunt asemănătoare cu cele descrise în zona corespondentă din municipiul Beiuș. Majoritatea locuințelor sunt parter, dar există multe exemple de locuințe parter cu etaj, sau locuințe parter cu etaj parțial. Elementul vertical din fațada principală se întâlnește și aici ca o dominantă. Casele formează un front continuu. Chiar dacă nu ocupa toata lățimea lotului spre strada, se creează senzația de locuință-cetate, prin obturarea aproape totală a accesului. Accesul se face printr-o poartă boltită, împrejmuirea fiind zidită complet și ascunsă privirii dinspre strada.

Locuințe colective

În Ștei întâlnim mai multe tipuri de locuințe colective, din diferite etape ale comunismului: locuințe cu regim de înălțime redus, parter cu etaj; aceste locuințe sunt caracteristice primelor etape de urbanism sovietic anii 1950 -1960, beneficiază de spații generoase, tavane înalte, există spațiu verde amplu între clădiri. Le întâlnim în zona centrală, pe axa de compoziție majoră. Exista chiar și o zonă pietonala pe această axa. Aceste locuințe erau probabil rezervate elitei sovietice.

Un alt tip de locuințe sunt tot locuințe cu regim Parter cu 2 etaje – în nordul zonei centrale, de aceeași factură ca prima categorie, dar rezervate probabil unei categorii inferioare. Ambele categorii nu au încălzire centrală, încălzirea se face prin sobe de lemne.

Alte două tipuri de locuințe sunt locuințe cu regim de înălțime parter+4 etaje – caracteristice anilor 60 – 80, cu parter rezidențial și locuințele cu regim de înălțime mediu – peste 8 etaje, le întâlnim excentric, în zona sud-estica, în apropierea gării și a primăriei.

Clădiri publice

Clădirile publice sunt aproape toate de factura sovietica, cu elemente clasiciste, care le amplifica monumentalitatea: sisteme de coloane sub frontoane elevate, simetrie perfecta atât urbanistica, cat și la nivelul clădirilor, laterale marcate prin frontoane secundare, baluștri decorativi.

Primăria marchează capăt de perspectivă al unei axe definite de clădiri publice. Clădirea este de factură sovietică, fără elemente clasiciste. Are ca dominantă verticală un turn cu ceas, și elemente volumetrice dispuse simetric în laterale.

Spații publice

Pe axa principală, definită de două clădiri monumentale și o strada dreaptă,întâlnim două zone pietonale. Acestea nu sunt suficient puse în valoare, având pe laterale doar locuințe individuale, iar finalul traseului este reprezentat de instituții de medie importanță. Axa secundară, cu cap de perspectiva în clădirea Primăriei este accesibila circulației auto.

Spațiile verzi se regăsesc între blocurile de locuințe colective. Dispunerea acestora creează spații verzi generoase.

Evoluția teritoriului urban și direcții de dezvoltare

Dezvoltarea orașului se poate realiza în principal spre nord sau spre sud, fapt evidențiat și în noul P.U.G. al orașului Ștei. . Spre vest, extinderea este limitată de lunca inundabilă a Crișului Negru, iar spre est dezvoltarea este limitată de zona industrială vastă; aceasta se poate extinde spre est, fără a afecta celelalte zone; această extindere este periculoasă din punct de vedere funcțional fiind de preferat mixajul de funcțiuni în plan urban. Se remarcă tendințe de extindere spre sud, în ciuda reliefului de luncă, datorită planeității terenului și a poziției avantajoase.

Harta 18 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Ștei, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Vașcău

Teritoriu administrativ

Orașul Vașcău are structura administrativă fragmentata, discontinua, de tip tentacular,având în componenta sa alte cinci localități, pe lângă localitatea de baza: Cîmp, Cîmp Moți, Colești, Vărzarii de Jos, Vărzarii de Sus.

Elemente de morfologie urbană

Intravilanul orașului propriu-zis este dispersat, liniar, alungit de-a lungul văii Crișului Negru și a drumului european E79. Străzile sunt lungi, neregulate, urmează traseul dominant. Valea Crișului Negru creează o axa dominanta, generând trei străzi paralele principale, deși relația cu apa este slab valorificata. Există un singur pod marcat vizual prin arce de beton, care semnalează existenta apei. Intravilanul este lipsit de organizare urbanistica, centrul este nedefinit, greu de identificat. Nu există nici o clădire semnificativa, nici o piațetă sau un semnal vizual care să indice sau să genereze identitate urbană.

Locuințele tradiționale sunt de tipologii diferite, dar putem generaliza tipologia întâlnită în Beiuș, locuințe paralele cu strada și situate pe limita de proprietate. Majoritatea au regim de înălțime parter, unele prezintă un element vertical în zona centrala. Întâlnim elemente cu front continuu, cu accesul inclus în structura locuinței, creând tipologia de casă-cetate, complet închisă pentru exterior. Mai întâlnim tipologia pătrată, cu un nivel sau parter și un etaj parțial, cu un element vertical marcat în fațada principala.

Străzile sunt late, între sosea și trotuar există spațiu verde și un șanț amplu.

Harta 19 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Vașcău. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Locuințe colective

Zona de locuințe colective este grupată într-un singur punct. Locuințele sunt tip parter rezidențial cu 4 nivele. Cartierul este lipsit de spații verzi, având dotări minimale.

Evoluția teritoriului urban și direcții de dezvoltare

Harta 20 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Vașcău, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Elemente de urbanism în orașul Nucet

Teritoriu administrativ

Teritoriul administrativ al Nucetului cuprinde doua sate componente: Băița șiBăița Plai, situate înaceeași vale a Crișului Băiței ca șiorașul Nucet. Teritoriul este, deci, discontinuu, de tip liniar, extins de-a lungul văii.

Elemente de morfologie urbană

Structura Nucetului este dispersata liniara, având trei artere paralele cu drumul național DN75. Intravilanul se întinde în vestul drumului și al Văii Crișul Băiței, pe un platou drept, alungit.

Structura administrativa a orașului Nucet este una discontinua. Orașul are în componenta două localități rurale: Băița și Băița-Plai.

Țesutul urban este rarefiat, exista suprafețe vaste de spații goale, străzi fără traseu, loturi mari de teren viran.

Intravilanul poate fi structurat în doua zone: cea din dreapta drumului, cu specific industrial, și cea din stânga, cu specific rezidențial.

Sistematizarea comunista a alterat vatra vechii așezări, dar aspectul rural al localității s-a păstrat. Accesul la zona centrala se face perpendicular pe axa drumului național. Zona centrala este organizata geometric, într-o manieră specifică urbanismului sovietic, cu o axă puternică susținută de clădiri reprezentative. Parcul central, de forma regulata, aproape de un pătrat este un element dominant, în jurul căruia sunt organizate instituțiile publice.

Clădirea Casei de Cultură închide axa de compoziție, ca element central monumental, amplasata pe un teren elevat în fata parcului, pentru a spori efectul monumental și a crea o imagine amplificata. De o parte și de alta a parcului regăsim clădiri publice reprezentative, Primăria, un centru comercial, școala.

Locuirea este organizata de-a lungul celor 3 străzi paralele. Exista câteva cvartale rezervate locuințelor colective, orientate paralel cu strada, cu spații verzi ample intre ele. Acestea sunt situate în apropierea zonei centrale. Întâlnim locuințe colective cu 2, maxim 3 nivele, cu încălzire proprie pe baza de lemne. Spațiul intre blocuri este generos.

Spre extremitatea estică și vestică întâlnim țesut tradițional, locuire individuală. Predomina locuințele parter, dar întâlnim frecvent tipologia parter cu etaj parțial, cu un element vertical dominant. Casele sunt retrase de la strada aproximativ 1 metru, împrejmuirea este transparentă.

Harta 21 Reprezentare schematică a elementelor de morfologie urbană din Nucet. Harta suport topografic http://www.arcgis.com/

Strada și lotizarea

Este interesant accesul în localitate, și marcarea acestuia fata de drumul național. Accesul auto se face pe strada republicii, strada secundara. Nu este marcat cu nici un indicator, semnal sau monument de semnalizare. Zona centrala este accesibila doar pietonal dinspre drumul național, pe o alee. Traseul străzilor urmărește panta de nivel.

Evoluția teritoriului urban și direcții de dezvoltare

În momentul realizării ridicării Iosefine, localitatea Nucet nu exista pe hărți. Orașul a fost creat în totalitate de regimul sovietic, în continuarea satului Băița. Dezvoltarea orașului spre nord este limitată de lunca Crișului Băița și de spațiul montan. Extinderea cea mai favorabilă este de-a lungul văii, pe partea stângă, ceea ce va duce la o alungire a vetrei și o depărtare de centru. Mărimea redusă a orașului accentuează dezavantajul dezvoltării longitudinale.

Harta 22 Reprezentare schematică a evoluției teritoriului intravilan din Nucet, harta suport editată după http://mapire.eu/en/

Concluzii privind elemente comune și specifice de urbanism și arhitectură în orașele mici din județul Bihor

Teritoriul administrativ al orașelor mici din județul Bihor este variat, de la teritoriu continuu compact, teritoriu discontinuu cu elemente compacte, până la teritoriu discontinuu tentacular sau discontinuu liniar.

Structura morfologică a orașelor din Bihor este extrem de variata. Nu exista orașe cu tipologie clara, doar tipologii dominante. Majoritatea orașelor au structuri compacte, cu țesut mixt, regular și neregulat. Întâlnim orașe compacte în care predomina structuri regulate: Salonta, Ștei, orașe compacte în care predomina structurile neregulate: Marghita, Valea lui Mihai, structuri compacte mixte având țesut neregulat combinat cu țesut regulat: Beiuș, Aleșd, structuri dispersate: Săcueni, structuri liniare: Nucet, Vașcău.

Spațiul intravilan sunt orașele mici este generat de o singură axă dominante, în general corespondentă cu drumul principal ce traversează localitatea, fenomen specific localităților rurale. Mai întâlnim axe secundare de compoziție urbană, generate de cursul de apă sau drumuri secundare. La intersecția a două axe de compoziție se creează de regulă centrul de activități urbane, comerciale, administrativ, culturale.

Cursurile de apa generează axe sau trasee secundare, dar relația cu apa se oprește la paralelismul străzilor. Nu întâlnim amenajări pe malul văilor, elemente care sa marcheze traversarea cursului apei, piețe, parcuri sau promenade de-a lungul văilor.

Drumul principal și intersecția acestuia cu trasee secundare generează și centrul urban, continuat de funcțiunea comerciala. Centrele au amenajări precare, întâlnim spații verzi ce urmează forma intersecției, înconjurate pe toate laturile de străzi pentru circulația vehiculelor. Cu toate că orașele mici sunt prin definiție rezervate distantelor scurte, mersului pe jos, pietonilor, centrele orașelor nu sunt gândite pentru pietoni. Nu întâlnim nici o piață închisă chiar și parțial circulației auto, unde să existe loc de promenadă, spațiu de joacă pentru copii și tineri, loc de întâlnire și socializare pentru vârstnici, cafenele, cofetării, restaurante. Centrele istorice din orașele mici ar trebui să fie închise traficului auto, în timp ce rutele de trafic ar trebui să fie deviate pe șosele de centură ocolitoare, pentru a proteja caracterul urban .

Majoritatea orașelor mici din Bihor au clădiri monument, sau clădiri cu valoare arhitecturală, care merită sa fie puse în valoare prin amenajări urbanistice, restaurare sau refuncționalizare. Întâlnim situri arheologice, clădiri din epoca medievală, clădiri baroce, clădiri de secol XVIII, XIX sau început de secol XX, realizate în stil baroc, clasicist, secession vienez sau eclectic cu influente neoclasice, neogotice sau baroce.

Urbanismul comunist și-a lăsat amprenta asupra tuturor orașelor din Romania. În Bihor, influența acestuia nu a fost atât de puternică, blocurile sunt în general amplasate la distanțe mari, beneficiind de spații verzi generoase. Regimul de înălțime scăzut le aduce la scara locală. Inserțiile comuniste au fost punctuale în orașele cu tradiție: Beiuș, Salonta. În alte orașe, ele au fost inserate în zone neconstruite: Aleșd, Ștei, Nucet, iar în alte locuri, chiar daca au fost construite prin demolarea țesutului tradițional: Marghita, Valea lui Mihai, aria de influenta a zonei sovietice este destul de redusă, limitată la zona centrală și unul, două cartiere periferice.

Locuirea din vechile vetre tradiționale pare să fie elementul comun al orașelor din Bihor, nealterat de moștenirea comunista. Este funcțiunea predominanta în toate cazurile. Țesutul urban tradițional este continuu. Aproape în toate orașele, locuințele sunt amplasate la strada, pe limita de proprietate, formând un front continuu. Doar în orașele Săcueni și Valea lui Mihai întâlnim retrageri de la strada de maxim 1 m în țesutul tradițional, dar acestea sunt punctuale, nu definesc întreaga zona. Țesutul continuu este definit de case parter, perpendiculare pe axul drumului, alungite, în special în zonele de câmpie: Salonta. În nordul județului, în Marghita, Săcueni, Valea lui Mihai, locuințele dreptunghiulare se combina cu locuințele pe plan pătrat, cu doua camere la strada, dar amplasarea pe frontul stradal se menține. În Aleșd, Beiuș, Ștei, Nucet, Vașcău, tipologia dominantă este a locuințelor cu doua camere la strada, cu un element vertical tip turn predominant în fațada principala, dar întâlnim și locuințe dreptunghiulare intercalate, iar regimul de înălțime, chiar dacă predomină parterul, este frecvent și parter cu un etaj.

Fotografie 2 Salonta

Si în aceste zone, țesutul este continuu, casele sunt amplasate pe limita la strada. Un alt element definitoriu este accesul vizual spre curte. În sudul județului, Salonta, Beiuș, Ștei, casele ocupa întregul front stradal, accesul pe lot făcându-se fie prin locuință, fie printr-un acces închis, opac. În zona de nord, împrejmuirile sunt transparente, permit vederea spre curte sau spre o gradina cu flori.

Se observă un fenomen general și îngrijorător, la nivelul țesutului urban în toate orașele din Bihor. Aproape toate clădirile nou edificate sunt retrase de la frontul stradal, fapt ce contrastează cu țesutul tradițional de front continuu. Trecând peste discrepanța între materiale, texturi și culori, la nivel de regulament local de urbanism este necesară o reglementare care să impună păstrarea frontului continuu și menținerea țesutului urban. Marele pericol în prezent îl constituie clădirile noi și lipsa unor reguli de urbanism care sa interzică alterarea țesutului existent, amplasarea caselor ar trebui sa respecte specificul tradițional. În aproape toate cazurile, locuințele noi se amplasează cu retragere de la frontul stradal, fenomen ce este în contradicție cu țesutul tradițional.

Ar trebui să amintim și de valoarea arhitecturală, etnologică și istorică a unor locuințe tradiționale, neincluse în programul de protecție a monumentelor istorice. Aceste locuințe sunt în proprietate privata, iar riscul sa fie demolate sau alterate în favoarea unor renovări sau reconstruiri este extrem de mare. O soluție oportună ar fi identificarea unor zone cu țesut urban continuu, nealterate de inserții moderne, care să fie incluse ca ansambluri protejate, cu reguli de urbanism și de construire specifice. În acest fel, renovarea și repararea construcțiilor ar fi posibilă, cu condiția utilizării unor materiale, culori și tehnici care sa nu altereze imaginea de ansamblu.

În afara regulamentelor de urbanism care nu protejează arhitectura tradițională și nici țesuturile urbane existente, remarcăm și lipsa profesioniștilor în domeniu, în două direcții. Pe de o parte, în instituțiile publice, arhitecții șefi și în general persoanele angajate la direcția de urbanism nu au studii în domeniul arhitecturii, urbanismului, cu atât mai puțin în restaurări și protecția patrimoniului. Legea permite angajarea pe posturile respective a unor persoane cu pregătire tehnică minimală, ingineri, tehnicieni care nu au viziune și nu înțeleg efectele pe termen lung ale unor intervenții. Pe de altă parte, în orașele mici funcționează foarte puțini arhitecți, fapt oarecum firesc, având în vedere ritmul scăzut al construcțiilor, comparativ cu orașele mari. Filiala Bihor a Ordinului Arhitecților din România numără în jur de 110 arhitecți, din care 5 arhitecți specializați în monumente, toți având sediul profesional în Oradea. În orașele mici, conform Tabloului Național al Arhitecților, publicat în Monitorul Oficial nr. 395/2014, au sediu profesional un număr de 7 arhitecți, distribuiți astfel:

Tabel 16 Numărul arhitecților cu sediu profesional în orașele din Bihor, conform TNA 2014, sursa Tabloul Național al Arhitecților, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 395 bis din 28.05.2014.

Având în vedere ponderea arhitecților în orașele mici din Bihor, mulți beneficiari se văd nevoiți să apeleze la specialiști din Oradea, care nu cunosc întotdeauna culoarea locală sau moștenirea tradițională. În plus, factorul distanței face dificilă urmărirea lucrării până în fazele finale, alegerea materialelor și a culorilor revenind în sarcina beneficiarului, care nu are întotdeauna simț estetic.

Fotografie 4 Locuință nouă lângă locuință tradițională

Zonele industriale sunt amplasate în una sau doua zone distincte, segregate de zonele de locuire sau de cele de servicii, comerciale sau dotări publice. Această configurație se datorează moștenirii comuniste și economiei mono-industriale, în care întreaga economie se baza pe unul sau două unități industriale de capacitate mare, și majoritatea forței de muncă din oraș era concentrată în acel spațiu. În prezent, multe din aceste industrii au dat faliment, dar infrastructura există și este pregătită pentru modernizare. Vechile structuri industriale se pot transforma ușor în parcuri logistice, industriale sau tehnologice, în care funcționează un număr mai mare și mai diversificat de agenți economici.

Tabel 17 Comparație a elementelor urbanistice, structurale, morfologice și de locuire în orașele mici din județul Bihor

Tabel 18 Comparație graifică a structurii teritoriului administrativ și a morfologiei intravilanului în orașele mici din județul Bihor

Utilizarea Entropiei Spațiale în studiu comparativ al orașelor mici din județul Bihor

Entropia – aspecte generale

Conceptul de entropie poate fi abordat din puncte diferite, interconectate. Marea varietate de aplicații ale conceptului a dus și la o particularizare a definiției termenului, în funcție de domeniul de studiu.

Entropia este întâlnită în multe domenii, în general oriunde apare necesitatea studierii unei structuri sau a comportamentului unui sistem. Gama largă de aplicabilități implică anumite riscuri, legate de înțelesul entropiei, care variază substanțial uneori chiar și în cadrul aceluiași domeniu de studiu,.

Entropia are aplicații în diverse domenii, de la fizică și termodinamică, domeniu în care îți are originea termenul, în teoria informațiilor, mecanica statistică, geografie, economie, sociologie .

Dificultățile definiției entropiei apar din originea termenului. Pe de o parte, conceptul a fost definit din legea a doua a termodinamicii, care susține că entropia unui sistem fizic crește întotdeauna, iar pe de altă parte entropia apare și în statistică, definind cantitatea de informație conținută într-o distribuție a probabilităților, conform teoriei sistemelor.

Aplicabilitatea conceptului în studiile geografice poate fi împărțită în două direcții, care sunt legate între ele și din care derivă sensuri particulare: entropia în sens termodinamic, definită sunt forma de cantitatea de energie care se pierde ireversibil în cadrul unui proces de schimb de căldură, și entropia în sensul teoriei informației – entropia este cantitatea de incertitudine existentă într-un mesaj (Batty, 2010).

Entropia în sens termodinamic

Entropia, în sens larg, este definită de cea de-a doua lege a termodinamicii. Termodinamica este o ramură a fizicii care studiază comportamentul sistemelor și al proceselor termice.

Prima lege a termodinamicii, enunțată pentru prima dată de fizicianul rus Lomonosov, spune că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă, sau că energia totală a universului nu crește și nu descrește, ci doar se transformă dintr-o formă în alta.

A doua lege a termodinamicii, enunțată de fizicianul german Clausius, introduce noțiunea de entropie: într-un sistem închis, entropia tinde întotdeauna către maxim, entropia reprezintă cantitatea de energie nedisponibilă. . Într-un sistem închis energia totală tinde să se miște întotdeauna de la o stare organizată spre o stare dezorganizată, spre haos. Orice schimb natural de energie aduce o creștere a entropiei, iar balanța între schimburile pozitive și negative va fi întotdeauna favorabilă celor pozitive; altfel spus, entropia oricărui sistem închis va crește, astfel că orice scădere locală a entropiei se face cu costul exportării entropiei în mediul înconjurător. Ca să poată fi organizat, un sistem cedează entropie ridicată către sistemul suport, dezordonându-l pe acesta.

Prin creșterea entropiei dintr-un sistem, energia se dezorganizează și devine indisponibilă. Energia disponibilă utila este o energie organizată într-un sistem – deci sistemul are entropie joasă, iar energia nedisponibilă este o energie disipată în mediu sau dispersată în dezordine, care nu poate fi utilizată – sistemul are entropie ridicată.

Un proces natural care pornește dintr-o stare de echilibru și sfârșește în altă stare de echilibru tinde să își mărească entropia în mod ireversibil, ceea ce înseamnă că entropia finală a sistemului va fi întotdeauna mai mare decât cea inițială, și că entropia sistemului este mereu pozitiva, adică:

Un aspect important este factorul TIMP. Potrivit lui Georgescu Roegen creșterea entropiei este determinată în direcția timpului, "de la momentul aflat mai devreme la cel aflat mai târziu în timp". Timpul curge unidirecțional în univers, adică numai în sensul creșterii entropiei generale:

de la energia utilizabilă la energie neutilizabilă, de la entropie joasă la entropie înaltă, de la organizare la dezordine.

A treia lege a termodinamicii, formulată de fizicianul german Walter Nernst afirmă că temperatura de zero absolut nu poate fi atinsă în nici un proces finit legat de modificarea entropiei. Într-un sistem finit sau aflat în mișcare, entropia minimă nu va fi niciodată zero. Temperatura zero absolut, în care entropia este zero absolut ar însemna moartea sistemului, nemișcare. .

Entropia în economie – Cea de-a patra lege a termodinamicii

Savantul român Nicolas Georgescu Roegen, un economist de talie mondială, a formulat cea de-a patra lege a termodinamicii, prin care a generalizat transformarea entropică a materiei și a energiei, făcând o analogie între energie în sens termodinamic și materie, definind legea în două expresii alternative echivalente:

Materia indisponibilă nu poate fi reciclată

Un sistem închis (adică un sistem care nu poate face schimburi de materie cu ambianța) nu poate executa o muncă în mod indefinit într-un ritm constant , p.272

Mesajul legii este că nu se poate utiliza aceeași cantitate de materie și energie decât o singură dată, sau altfel spus, nu se poate folosi aceeași cantitate de entropie decât o singură dată. (Filimon, 2007, p.82)

Într-un sistem care nu are schimb de materie cu ambianța, adică un sistem închis, în locul tendinței către moarte termică, se manifesta tendința către haos, către o stare de dezordine absolută, când materia și energia sunt inutilizabile. Pentru a-și menține starea de ordine, un sistem trebuie să fie deschis, adică să manifeste schimburi de energie și materie cu exteriorul, exportând astfel entropia în mediul înconjurător.

Legea entropiei este cea mai economică și cea mai ecologică dintre toate legile naturii. Georgescu –Roegen a militat pentru o gestionare atentă a resurselor, acestea fiind limitate și utilizarea unei surse regenerabile, aproape infinită, de entropie joasă, venită sub forma fluxului de energie solară. Potrivit legii, entropia întregului univers parcurge un proces natural și continuu de degradare entropică, proces ireversibil al cărui final este moartea ființelor vii, însă viața pe Pământ are continuitate datorită reîncărcării cu entropie joasă de la Soare.

Dacă în trecut, în perioada civilizației predominant agricole tradiționale raporturile între om și natură erau reglate normal prin limitările entropice impuse de ritmul normal, începând din epoca industrială situația s-a schimbat dramatic. Procesul de decădere entropică a planetei se manifestă tot mai pregnant, prin tendința de folosire a resurselor planetei într-un ritm mult superior gradului de regenerare. Problema rarității resurselor se traduce prin raritatea entropiei joase, fenomen ce poate fi contracarat numai prin orientarea spre energia nepoluantă infinită oferită de fluxul solar.

În anul 1979, când Roegen publica opera de referință în populația Terrei era în jur de 4 miliarde de locuitori. De atunci au trecut aproximativ 4 decenii, timp în care populația aproape s-a dublat, ajungând la un număr aproximativ de 7 miliarde de locuitori. Problema gestionării resurselor în contextul creșterii populației este tot mai pregnantă și afectează tot mai multe domenii. Nu mai este o chestiune doar de ecologie, economia și finanțele având tot mai mult de suferit. Există o tendință globală spre utilizarea de energie din surse regenerabile, reducerea consumului de energie de la mici electrocasnice, automobile, până la nivel de clădiri. Planificarea urbană urmează aceeași tendință, de gestionare atentă a resurselor și de creare de cartiere, ansambluri sau sisteme urbane sustenabile, cum ar fi noul plan al orașului Hamburg – Green Network Plan, care își propune reducerea până la eliminare a automobilului din oraș , http://www.hamburg.de/gruenes-netz, cartierul Masdar City din Dubai, conceput de firma britanică de arhitectură Norman & Partners , și exemplele pot continua.

Entropia statistică

O altă abordare a conceptului de entropie pornește de la entropia ca măsură a stării de dezordine a unui sistem, în care fiecare distribuție de probabilitate are o entropie asociată.

Entropia statistică poate fi ilustrată prin exemplul oferit de . Să presupunem ca avem un raft cu cărți ordonate pe el; probabilitatea de a găsi o carte anumită este mare, deci entropia statistică asociată este mică. Daca cineva ia toate cărțile de pe raft (le dezordonează) și le risipește prin toată casa, stare spre care sistemul cărților tinde în mod natural, probabilitatea de a găsi o anumită carte scade, și entropia statistică crește, odată cu entropia în sens termodinamic (crește dezordonea și se consumă energie). Entropia statistică maximă ar însemna că toate cărțile să fie distribuite în mod uniform în toate camerele din casă.

Boltzmann a pus bazele relației între entropia statistică și cea termică, ilustrând dezordinea energetică a unui gaz cu N molecule aflate în m stări.

ΔS – entropia

K – constanta lui Boltzmann

W – N! / N1! X N2! X …X Nm!

m – stările posibile în care se află particulele.

Stadiile cele mai dezordonate sunt mai probabile din punct de vedere statistic, și prin urmare, sunt cele spre care sistemul tinde în mod natural. Conceptul entropiei ca mediu statistic al dezordinii sau al dezorganizării are, ca și consecință, extrapolarea în alte domenii de studiu. (). În general, putem vorbi de entropie în orice știință care implică existența unui sistem, sau o anumită organizare a unor elemente, inclusiv în sociologie, literatură și muzică .

Pentru un sistem foarte ordonat, numărul de dispuneri ale particulelor, deci numărul de stări posibile ale sistemului, este foarte mic și deci entropia termodinamică a sistemului va fi mică. La limită, pentru o singură stare posibilă, deci sistem perfect ordonat, entropia ar fi nulă, stare interzisă de principiul III al termodinamicii.

După Landsberg putem defini dezordinea ca entropia existentă împărțită la entropia maximă care se poate obține, iar suma dezordinii și a ordinii ar fi egală cu unu. Această relație între entropia statistică și ordine ne permite să integrăm concepția că entropia și dezordinea cresc sau scad simultan.

Entropia informației

Entropia poate fi abordată și din punctul de vedere al teoriei informațiilor. Atunci când un sistem are capacitatea de a transmite informații, o face printr-un mesaj; astfel apare și necesitatea de a exprima cantitatea respectivă de informații conținute în mesaj.

Teoria informațiilor

Bazele teoriei informațiilor au fost puse de matematicianul Claude Shannon, care a ilustrat informația cu ajutorul matematicii. Informația este descrisă prin intermediul statisticii, ca o probabilitate și investighează reprezentarea matematică a condițiilor și parametrilor care influențează transmiterea și receptarea unui semnal și a informației.

Există întotdeauna o pierdere a informației prin procesul de trimitere, transmitere și receptare a mesajului, sau informația poate fi sporită de către zgomotul unei surse externe, chiar dacă acest zgomot nu este dorit. Există mai mulți factori care influențează cantitatea de informații transmisă (limbajul, calitatea limbajului, cantitatea de zgomot, experiența destinatarului, condițiile în care este recepționată informația), iar toți acești factori prezintă o probabilitate a apariției, care este o măsură de evaluare a informației.

Se poate pune problema cât de bogată a fost informația transmisă? Întrebarea se poate inversa, punându-se problema ce cantitate de nesiguranță a fost eliminată? Această nesiguranță reprezintă de fapt entropia.

Reprezentarea standard a modelului, prin schema unui sistem de transmitere a informației cu codificare după cum urmează:

Figură 21 Reprezentare a modelului de transmitere a informației

(După Shannon in

O degradare locală a energiei duce la o creștere a ordinii, lucru ce poate fi transpus în termeni de informație.

Entropia și teoria informațiilor

Relația între informație și entropie se datorează lui Claude Shannon, care a enunțat ideea că aleatorietatea maximă, entropia statistică maximă, se va produce atunci când informația pentru a descrie stadiul unei situații este la fel, maximă. În ecuația sa, echivalentă formal cu entropia statistică a lui Bolzmann, informația depinde de probabilitate și de improbabilitatea existenței unui element concret. Într-o distribuție a elementelor, probabilitatea de a alege un element 0 și 1 corespunde unei informații minime, aceasta fiind maximă pentru o probabilitate de 0.5 în echilibru între certitudine și incertitudine.

Entropia reprezintă gradul de nesiguranță a sistemului înainte de a primi informație. Rata de nesiguranță asociată cu o situație relevantă reprezintă de asemenea cantitatea de informație necesară pentru a elimina această nesiguranță, ceea ce înseamnă că entropia determină câtă informație este necesară pentru a înțelege un fenomen.

Entropia este definită ca o valoare medie a informației necesare pentru a elimina nesiguranța, dată de numărul finit de evenimente alternative. Formula lui Shannon pentru definiția entropiei este:

(1)

sau suma probabilitatilor este egala cu 1.

S – sistemul cu un număr finit de evenimente posibile si

P (si) – probabilitatea apariției evenimentului si ,

i = 1, 2, …, n

O observație interesantă este că H= 0 – entropia este minimă și nu este necesară nici o informație dacă și numai dacă toate valorile P(si), mai puțin una sunt 0, atunci acea singură probabilitate având valoare 1 și este cazul în care entropia dispare;

H > 0 în oricare alt caz;

H este maximă și egală cu log2n când toate P(si) sunt egale, adică apare cea mai nesigură situație.

Un bun exemplu este aruncarea unei monede. Probabilitatea de a ieși cap sau stemă este -50%, iar incertitudinea – entropia – este maximă. În altă situație, într-un meci de tenis în care unul dintre jucători este rănit și este evident că celălalt va câștiga meciul, probabilitatea acestui eveniment este 100% iar entropia este minimă.

Figură 22 Entropia în cazul a două posibilități cu probabilitățile p și (1-p), după Paszto, 2009

O diagramă schematică ne arată cum se poate elimina entropia (incertitudinea) dintr-o varietate de sisteme S. La început, sistemul este absolut incert (dezordonat), iar entropia este maximă, egala cu 1.

Este adăugată informație în timp, iar entropia este eliminată treptat. După ce a fost obținută toată informația relevantă, sistemul devine perfect organizat iar entropia este egala cu 0, nu mai este necesară nici o informație.

Figură 23Reprezentarea schematica pentru eliminarea entropiei

Paradoxul lui Maxwell

Experimentul lui Maxwell ilustrează corelația dintre entropia termodinamică și entropia informațională. Dacă ne imaginăm două compartimente izolate adiabatic de exterior, fiecare conținând același gaz ideal, aflat la temperaturi diferite. Între cele două compartimente există un orificiu care permite trecerea moleculelor dintr-o parte în cealaltă; în urma difuziei, după un anumit interval de timp, se va produce egalizarea temperaturilor, iar vitezele medii ale moleculelor vor fi aceleași pentru ambele compartimente.

Sistemul format astfel din cele două compartimente care conțin gaz ideal va trece de la o stare cu un anumit grad de ordine, la o stare total dezordonată, caracterizata printr-o entropie termodinamică mai mare. Să presupunem că orificiul dintre cele două compartimente poate fi închis cu o ușă microscopică, care funcționează fără frecări și care poate fi acționată de o entitate imaginară pe care Maxwell o numește "demon". Acest "demon" posedă informație și astfel poate distinge moleculele pe baza vitezei pe care acestea o au. "Demonul" lasă să treacă într-unul din compartimente numai acele molecule cu viteza mai mare decât viteza medie, iar în celalalt numai moleculele cu viteza mai mică decât aceasta. Prin aceasta, cele două compartimente vor ajunge la temperaturi diferite și entropia termodinamică a sistemului va scădea. Scăderea entropiei termodinamice se produce pe seama informației pe care o poseda "demonul".  Informația "demonului" acționează ca o entropie termodinamică negativă, numita neg-entropie. Tot astfel, în procesul de creație are loc o scădere a entropiei termodinamice și o creștere a organizării. Invers, pentru a obține informație, un sistem se descompune și gradul de dezorganizare al acestuia crește. Organismele vii evită creșterea entropiei preluând din mediul exterior neg-entropie. Astfel, ele iau energie liberă din exterior și elimina produșii de dezasimilație.

Informația și sistemul

Așa cum cantitatea de informații dintr-un sistem este media gradului său de organizare, tot așa entropia unui sistem este media gradului său de dezorganizare, iar una este negativa celeilalte. Putem distinge două tipuri de informații: o informație liberă care apare în cazuri abstracte, fără o semnificație fizică particulară, și o informație legată, care este cea normală și este un caz particular al celei libere.

Informația legată se manifestă cu semn negativ în entropia totală a unui sistem fizic. Se poate afirma ca informația legată este egală cu scăderea entropiei sau creșterea negentropiei.

Dacă studiem conceptul termodinamic al entropiei, se poate considera că entropia Universului crește continuu. Sau în termeni de informație, că achiziția de informație pentru un sistem fizic corespunde unui stadiu inferior al entropiei acestuia. O entropie mică implică un statut instabil care, mai devreme sau mai târziu, va evolua spre forme stabile și o entropie crescută.

Entropia măsoară lipsa de informație din adevărata structura a unui sistem. Această lipsă de informație implică posibilitatea unei mari varietăți de structuri microscopice distincte care sunt imposibil de distins una de alta în practică.

Kullback (in ) definește aportul de informații comparând probabilitățile a două stări aflate în momente anterior și posterior observației.

,

unde I este măsura informației, pi reprezintă probabilitatea posterioară și qi este probabilitatea anterioară.

Entropia informațională, în forma propusă de Shannon și Weaver este studiată și de matematicianul român Octav Onicescu, prin intermediul teoriei probabilităților, schimbând ecuația pentru entropie în Indexul pentru Energia Informațională .

Entropia spațială

Michael Batty a definit funcția entropiei spațiale, pornind de la teoria informației prezentată de Shannon, subliniind lipsa de rigoare a formulei de mai sus, în special în analiza geografică. Batty a demonstrat aplicabilitatea ecuației în zonificarea spațială a orașului. Formula propusa de el este:

– intervalul spatial

pi – probabilitatea apariției evenimentului i

Această ecuație este baza analizei spațiale, având aplicabilitate în analizele geografice, în comparații între diferite regiuni. xi

O alternativă a măsurării entropiei este bazată pe conceptul de redundanță în teoria comunicațiilor. Redundanța măsoară raportul dintre entropia actuală și entropia maximă a sistemului, și este definită:

Z = 1 – .

Informația poate fi apoi definită după formula I = H max – H, iar legătura cu redundanța poate fi exprimată prin

Z = =

Aceste ecuații sunt utile în partiționarea unui sistem spațial în zone. Batty a mai propus modele pentru probleme uni-dimensionale și bi-dimensionale, precum și o interpretare a modelului de maximizare a entropiei (de exemplu problema găsirii unei serii de probabilități pentru localizarea populației într-o regiune limitată) .

Putem trage câteva concluzii generale legate de entropie ca lege ce guvernează întregul univers: orice sistem închis tinde în mod natural spre dezordine, spre haos. Ca sa fie organizat, sistemul consuma energie din mediu, deci ii crește entropia sau își crește suprafața.

Entropia poate fi înțeleasă în două moduri: gradul de dezordine sau dezorganizare al unui sistem și gradul de incertitudine al informației dintr-un sistem.

Entropia spațială – aspecte specifice

Societatea își construiește o ordine diferită de cea naturală, manipulând spațiul pentru a genera structuri distincte. Sistemele naturale pot sugera modele și structuri simple, din care omul se poate inspira . Societatea urbană convertește spațiul natural al cărui comportament este dificil de perceput, într-un mediu mai ușor de înțeles, de relații cunoscute și care generează un spațiu de certitudine, cu scopul de a facilita activități ce definesc societatea, cu alte cuvinte, de a domestici natura. Acest proces este aplicabil în orice amenajare antropică, dar mai cu seama în spațiul urban, unde este mai pregnanta această suprapoziționare de ordine structurală.

Printre proprietățile spațiului, organizarea are cele mai multe implicații asupra dezvoltării și asupra constituirii și funcționării sistemului .

Prin amenajările antropice, societatea încearcă obținerea unei optimizări progresive a propriei activități prin generarea unui spațiu de acumulare rațională a excedentelor rezultate în urma exploatării naturii, care este inițial mai organizată. Aceste excedente se acumulează sub formă de structuri cu caracteristici de stabilitate (mai precis construcții) care în principiu sunt inseparabile de crearea simultană a unui sistem de proprietate (străzi, parcele) și de funcțiuni. Astfel se stabilește o relație specifică între un spațiu de producție și un spațiu de acumulare în termeni de materie și energie.

Teoria sistemelor – orașele ca sisteme

Din anii 1950, când Teoria Generala a Sistemelor și Cibernetica a început să fie aplicată în științele sociale, orașele au început să fie tratate formal ca sisteme. Idea unei teorii generale a sistemelor a apărut din reflecții asupra modului cum entități distincte formate din elemente de ordin inferior, se organizează într-un întreg coerent, în tipare și ordine. A urmat apoi o concentrare asupra modului cum elementele interacționează unele cu altele prin structuri care fac sistemul sustenabil în propriile limite. Sistemul urban implică existența unor relații de integrare și de ierarhie și o anumită ordine în timp și spațiu. .Orașele nu sunt izolate in teritoriu. Putem vorbi de un sistem urban, format din mai multe subsisteme, un ansamblu de orașe între care se stabilește o relație de interdependență, adică orice schimbare semnificativă la nivel economic, demografic, funcțional produce modificări asupra elementelor din ansamblul respectiv. Componentele unui sistem sunt subiectele, obiectele și relațiile care se stabilesc între ele, existând o organizare între elemente.

Orașele se potrivesc în această caracterizare a sistemelor ca structuri care necesită o organizare fizică și estetică. În cadrul geografiei a apărut analiza spațială, în legătură cu domeniul științelor regionale, care reprezintă o sinteză a economiei și urbanismului regional.

Orașele erau definite ca seturi de componente legate prin seturi de interacțiuni. Structura arhetipală era creată în jurul activităților funcționale, iar legăturile dintre ele erau reprezentate prin mișcarea fizică, traficul.

De la primele aplicații ale teoriei generale a sistemelor, paradigma s-a schimbat în mod fundamental, orașele nu mai sunt privite ca sisteme organizate central, de sus în jos, cu ierarhia fiind conceptul predominant; acum cercetătorii privesc orașele ca fiind structurate de jos în sus. Această schimbare de abordare a adus în discuție noțiunile de echilibru și dinamică; orașele ca sisteme nu mai sunt văzute ca structuri în echilibru, deși modelele pornind de la echilibru sunt încă utile în modelarea sistemelor. Sistemele urbane sunt mai degrabă în dezechilibru tot timpul, fenomen observat în viteza schimbărilor și în volatilitatea orașelor. De asemenea, schimbarea este discontinuă, deseori haotică, schimbările din structuri și din comportamentele locuitorilor fiind deseori greu de anticipat, chiar surprinzătoare.

Morfologiile urbane cresc organic de jos în sus, chiar și în orașele planificate, care rareori își păstrează forma inițială pe perioade lungi de timp. Elementele care compun structurile urbane sunt numite actori sau agenți, legați între ei prin interacțiuni ce determină procesele de comportament ce țin sistemul în echilibru sau se deplasează spre noi stadii. Relațiile dintre elementele sistemelor în ceea ce privește interacțiunile lor sunt îmbogățite cu idei despre rețele și dinamica acestora. Noțiuni cheie despre cum elementele sistemelor sunt scalate relativ între ele și față de ierarhiile sistemului demonstrează cum acțiunile și interacțiunile locale duc la tipare globale ce pot fi anticipate numai de jos în sus, iar aceste tipare pot fi generate utilizând modele de creștere de jos în sus.

Tendințele de impunere a unor modele unice pot genera disparități puternice între nevoile locuitorilor și intervențiile vizate de amenajarea teritoriului. Atunci când marile proiecte nu țin cont de nevoile reale ale locuitorilor, există riscul ca aceștia să devină dezinteresați și să nu se identifice cu noile realități spațiale .

Orașul ca sistem de jos în sus

Orașele sunt un sistem economico-geografic în sine , dimensiune dată de modul de organizare și de funcțiile complexe pe care le îndeplinesc .Teoria conform căreia orașele sunt sisteme datează din urmă cu o jumătate de secol. Această abordare definea orașele ca niște colecții distincte de entități care interacționează, aflate de obicei în echilibru, având funcțiuni explicite aflate în analogie cu procesele de planificare și management. Acest concept avea viziunea orașului de sus în jos, independent de mediul înconjurător și de sistemul suport, asemănat cu o mașinărie . Dar orașele nu există în medii benigne și nu pot fi închise de lumea și relațiile din jur, de asemenea nu ajung automat la echilibru pentru că sunt într-o continua schimbare.

Orașele evoluează de jos în sus, ca produsul a milioane de decizii individuale și de grup, având doar ocazional intruziuni de sus în jos. De fapt, orașele sunt mai degrabă sisteme biologice decât mecanice, viziune ce da naștere științelor complexității și tratează acest sistem ca deschis, bazat pe produsul unor procese evoluționiste, nu pe un desen major. În ultima perioadă, imaginea orașului ca mașină a fost înlocuită cu cea a unui organism .

Sistemele complexe, așa cum sunt orașele, își țin elementele laolaltă prin interacțiuni care au loc în rețele și prin intermediul populațiilor individuale care cresc și se schimbă, generând structuri noi care compun orașul contemporan.

Factori ai sistemului urban, care determină modele de creștere, după Batty (, sunt echilibrul și dinamica, aranjamentul activităților urbane, distribuția și densitatea populației, modele gravitaționale de interacțiuni spațiale, dinamica urbană, tipare și procese urbane, interacțiuni, fluxuri și rețele, mărimea, forma și scara.

Suntem tentați să credem că orașele sunt în echilibru, dacă luăm în calcul mediul construit și static sau dacă vrem să reprezentăm structuri urbane statice cum ar fi densitatea populației, tipare de mișcare, configurația și locația diferitelor zone funcționale. Acestea din urmă sunt într-o mișcare continuă, întrucât populația și agenții economici sunt în mișcare, dar se poate considera o stare de echilibru pentru calculul unor parametri la un anumit moment în timp.

Orașele pot fi reprezentate ca o serie de n locații, ordonate de la i = 1, 2,…n. Aceste locații pot fi puncte sau zone unde au loc activități urbane. Entropia poate fi privită ca o măsură a complexității sistemului, ea poate fi utilizată pentru a deriva diferite distribuții a probabilității activităților urbane.

Se poate aproxima distribuția densității populației pe o serie de n zone spațiale, cu condiția ca fiecare asemenea zonă să cuprindă aceeași suprafață. Metoda maximizării entropiei este folosită pentru a genera densitatea populației în orașe definind constrângeri mai specifice relaționate la spațiu.

Prin extrapolarea entropiei folosind două sisteme dimensionale, interesul fiind asupra interacțiunii dintre o zonă origine și una destinație, se pot genera aranjamente de activități urbane care au tipare de interacțiuni, adică mișcări sau relaționări între zone. Un asemenea model poate simula deplasări de rutină de acasă la serviciu, de exemplu, migrații pe termen lung în căutarea unui loc de munca, mutări ale rezidenței, mergând până la fluxuri de comerț între regiuni și țări.

O știință a orașelor trebuie să țină cont de dinamica urbană, chiar dacă structura urbană pare a fi stabilă și durabilă în ceea ce privește forma și funcțiunile. Creșterea populației pare să urmărească o lege exponențială, în care rata schimbării este proporțională cu populația în sine. O modalitate de a articula dinamica urbana este identificarea vitezelor la care au loc schimbările. Se poate diferenția o dinamică rapidă (de exemplu mobilitatea oamenilor spre locurile de muncă) și o dinamică lentă (de exemplu migrări rezidențiale).

Există modele care se ocupă de indivizi ca agenți, pornind de la celule care definesc spațiul pe care îl ocupă și sunt foarte segregate și dinamice. Aceste modele generează dezvoltarea în orașe de jos în sus și au capacitatea de a produce tipare. Comportamentul lor spațial pe termen lung poate fi surprinzător și deseori greu de anticipat.

Funcționarea orașelor în spațiu și timp se bazează pe multiple procese de alegeri spațiale, în care indivizii și grupurile de populație se localizează unul în funcție de altul și de activitățile lor sub forma de zonificare funcțională.

O modalitate de a clasifica orașele folosind densitățile și accesibilitățile relative este prin dimensiunile fractale care determina gradul în care umplu spațiul pe care îl ocupă.

Interacțiunile între diferiți indivizi definesc natura unui oraș. Glaeser susține că orașele interconectează oamenii. Diferitele procese care aduc oamenii împreună pentru a produce și a schimba lucruri și idei definesc o multitudine de rețele care permit populațiilor să producă materiale și informații pentru a sprijini aceste eforturi. Pe măsură ce se dezvoltă, rețelele fizice și sociale se reîntăresc reciproc.

Modul în care se formează rețelele în oraș este legat de tiparele fractale, formând canalele prin care se deplasează oamenii și materialele. Fluxurile din aceste rețele depind și de mărimea locațiilor între care sunt stabilite.

Rețelele sociale în care spațiul este mai mult implicit sunt caracteristice orașului, împreună cu modul în care indivizii și grupurile interacționează prin comerț, schimburi, prietenii, decizii, etc.

Marea provocare este cuplarea rețelelor: cea materială (energia) cu cea eterică (informația), modul în care funcționează împreună și cum procesele se întind și se confundă prin aceste legături. Este important să înțelegem cum tiparele de morfologie, care sunt manifestări fizice ale proceselor sociale și economice definitorii pentru funcționarea orașului, se construiesc pe reprezentări ale rețelei.

Toate aceste forme și procese sunt legate între ele de ideea scalării. Când vorbim de scalarea unui obiect ne referim la o comparație a acestuia cu un obiect mai mare sau mai mic, având aceeași formă sau aceleași proporții. Putem ilustra acest lucru urmărind felul cum schimbările unui atribut geometric al orașului (aria Ai pe care o ocupă) sunt legate cu populația Pi.

Entropia și ecosistemul

Un sistem deschis există în interiorul unui mediu cu care interacționează; proprietățile acestui mediu sunt modificate prin comportamentul sistemului, iar raportul între un sistem li mediul său este într-o dinamică permanentă .

Potrivit principiului lui Margalef sistemele mai complexe extrag informații de la cele mai simple, în aceeași manieră în care orașele își mențin structura pe baza exploatării altor ecosisteme. Dar procesul nu este unilateral direcționat. Sistemele urbane relaționează cu mediul în dublu sens:

a. dinspre mediu spre oraș -> prin exploatarea mediului pentru dezvoltarea sistemului urban, care extrage energie și resurse, destabilizează/dezordonează mediul natural;

b. dinspre oraș spre mediu -> excedentul de energie și de resurse se întoarce în mediu sub formă de deșeuri și reziduuri contaminate care au impact asupra sistemelor suport.

Cele mai mari cantități de energie primară ecologică sunt localizate în zone împădurite, unde activitatea umană este prezentă doar la periferie, punctual de-a lungul axei de penetrare, în timp ce cantitatea minimă de eco-energie se află în zonele intens urbanizate sau în zone naturale degradate antropic .

Pentru a se menține, sistemul are nevoie de tot mai multă energie și materie, contaminând automat tot mai mult mediul natural. Fragilitatea componentelor naturale determină o degradare continuă și accelerată a mediului, în condițiile proceselor de degradare antropică . Acest cerc vicios duce la o scădere a sustenabilității, problemă ce a fost tema multor studii și politici publice. Din păcate, sistemul economic nu numai că nu oferă o soluție, ci din contră, împinge evaluarea indicatorilor de dezvoltare și creștere din punctul de vedere al consumului de resurse.

Structura sistemelor urbane diferă de cea a ecosistemelor naturale prin prezența omului, făcând sistemul dependent de energia introdusă din exterior; un ecosistem uman, cum este și orașul funcționează ca un parazit asupra ecosistemului natural care îl susține .

Calea spre sustenabilitate este diminuarea presiunii asupra sistemelor de suport. Potrivit lui Rueda insustenabilitatea se bazează pe două aspecte cheie: presiunea asupra sistemelor de suport și organizarea urbană. Intensitatea presiunii asupra sistemelor de suport este determinată de modelul urban; acesta poate crește sau diminua presiunea spre mediul înconjurător, favorizând sau oprind risipirea energiei. Eficiența modelului urban depinde de utilizarea energiei în scopul producerii și menținerii structurii sale.

Utilizarea moderată și eficientă a energiei în interiorul orașului printr-un sistem auto-organizat duce la o diminuare a fluxului energetic din mediu spre oraș. Astfel, modelele urbane cu o diversitate – complexitate mai mare (informație mai multă) ar substitui modelul mono funcțional și dispersat bazat pe consumul resurselor. Orașele sunt sisteme extrem de complexe, pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc, consumând resurse de toate tipurile și eliminând poluare și reziduuri . Potrivit lui Rueda, principalele strategii pentru obținerea unui model urban sustenabil, multifuncțional, eterogen sunt: mixajul de funcțiuni compatibile cu locuirea, deci diminuarea mobilității orizontale și animarea spațiilor publice; principiul echitații – accesul la serviciile de bază fiind un drept al tuturor cetățenilor; creșterea informației – întrepătrunderea de la sistemele de mai mică complexitate spre cele cu mai mare complexitate; generarea de spatii publice de calitate – creșterea participării sociale .

Entropia statistică și orașul

Orașele mai tinere, zonele urbane recent create se disting în teritoriul pe care îl ocupă prin trama foarte strictă și ordonată, ceea ce înseamnă o entropie joasa. Această ordine nu este în mod obligatoriu geometrică, dar zonele mai noi sunt planificate cu un desen mai închis și sunt construite într-un interval mai mic de timp. Zonele centrale, subiecte a unor transformări continue de tipul unor substituiri succesive a edificiilor, segregări parcelare, ruine etc. sunt percepute ca fiind mai neregulate; acest fapt se datorează și țesutului urban cu o varietate de tipologii.

Timpul este un factor ce contribuie la creșterea dezordinii și a entropiei, fapt subliniat și în cazul entropiei în procesele termodinamice. Acest factor nu este luat în calcul în cadrul proiectelor de dezvoltare a periferiei.

Ordinea geometrică a periferiilor urbane, certitudinea și anticiparea viitoarei dezvoltări sunt mult mai limitate decât în orașul tradițional. Nu se ia în calcul posibilitatea transformării, a refuncționalizării și se preferă o distribuție de elemente puține, atât ca trame stradale, parcelări și tipuri de edificii. Această tendință apare și în cadrul tot mai numeroaselor proiecte majore, cum ar fi marile magazine sau edificii rezidențiale. Nu surprinde faptul că realizările cele mai ordonate, cele mai mari răsturnări ale ordinii naturale, coincid cu momente ale umanismului exagerat sau ale optimismului tehnologic.

Monotonie și complexitate

Planificatorii, urbaniștii sau arhitecții s-au întâlnit cu conceptul de monotonie, ca descriere a unei zone, a unui cartier, a unui țesut urban; monotonia poate fi opusul diversității, și poate fi legata ușor de probabilitate și de informație. Aparent, o cantitate de informație foarte mare implică un grad de monotonie scăzut și ii corespunde o echi-probabilitate. Din contră, o cantitate de informație scăzută are corespondența într-un grad ridicat de monotonie. Un nivel de recunoaștere implică existența unui cod, iar o determinare mai mare sau mai mică a acestui cod, sau asimilările probabilităților realizate, sunt cele care vor indica gradul de monotonie creată. Cantitatea de informație poate fi utilizată ca indice pentru monotonie.

Negentropia (sau entropia negativa)

Orașul nu este un sistem static, în interiorul lui având loc, în mod continuu, schimburi permanente care presupun transformări în organizarea, ordinea sau structura urbană.

Dacă am porni de la un sistem închis, potrivit principiului al doilea al termodinamicii, la un moment dat acest sistem ar ajunge la moarte termică, adică la echiprobabilitate, sau entropie maximă în termeni statistici. Pentru a evita acest lucru, sistemul are o singură soluție: să primească un aport energetic exterior. Luând de exemplu planeta Terra, care primește un aport continuu de energie din partea Soarelui, aport care i-a permis sa stabilească o ordine, definită de natură, într-un echilibru complicat și pe care nu am reușit să îl înțelegem pe deplin.

Orașele pot fi privite ca locații cu un sistem de ordine distinct, ca un subsistem în interiorul sistemului Pământului, având entropia mai joasă decât sistemul naturii, sau un subsistem cu ordine statistică mai mare. Pentru a menține sistemul, există două soluții: aducerea unui aport adițional de energie sau utilizarea unei părți din energia care se consumă pentru a obține ordinea de la natură Un sistem deschis așa cum este orașul își poate menține starea de ordine cedând entropie pozitivă către mediul înconjurător, mai exact dezordonând-ul, sub formă de căldura și compuși chimici poluanți, în timp ce captează entropie negativă.

Exista câteva direcții de urmat

Pentru a menține o ordine mai strictă decât cea naturală cu un aport constant de energie din exterior ar rezulta o acumulare a unei cantități enorme de astfel de energie în acele arii în care acea ordine există. Devine astfel importantă diferențierea acelor zone din teritoriu care vor fi privilegiate, iar prima acțiune care trebuie făcută este fixarea limitelor.. Această acumulare de cote mari de energie se face la început într-o manieră subtilă, răsturnând ordinea naturală (de exemplu prin defrișări crește entropia naturii), urmând a exploata rezervele de energie create de-a lungul secolelor într-un ritm imposibil de regenerat (consumul de gaze, petrol, minerale).

Orașul nu este gândit pentru a capta energia solară, deși există tehnici atât moderne, cât și tradiționale, de a profita de energia solara ce asigură entropie joasă sub formă de flux continuu. Energia care accede limitele urbane și intră în oraș are două direcții: alimentarea proceselor metabolice interne, în funcție de numărul de locuitori și necesarul consumului; și o direcție legată de viziunea urbanistica printr-un proces format din 4 factori: construcțiile în sine, procesul de implantare și extindere, dezvoltarea, adaptarea și substituirea, reabilitarea și menținerea structurilor urbane și alimentarea mobilității, funcțiune legată de distribuția de utilități și funcțiuni din spațiul urban .

Toate ființele vii sunt sisteme deschise, cu energie joasă și organizarea înalta. Un sistem devine ordonat dezordonând sistemele din jurul său. Acestea își mențin echilibrul prin schimburi interioare acumulând energie utilă și disipând-o sub formă degradată de căldură și reziduuri, crescând în mod continuu entropia universului. Teoriile asupra ființelor vii se pot extrapola asupra ecosistemelor, și implicit asupra sistemelor sociale, respectiv a orașelor.

Atât în cadrul ecosistemelor, cât și a orașelor, pentru a-și menține echilibrul și a se dezvolta, tind să crească cantitatea de energie captata și utilizată din sistemele înconjurătoare, dar în timp ce la ecosisteme această utilizare tinde să minimizeze energie de la energia care iese, în cazul sistemelor urbane aceasta depinde de tiparul de organizare la diferite scări, adică, de complexitatea structurii urbane.

Ordinea urbană

Definiția data de Landsberg ordinii și dezordinii permite explicarea fenomenului, aparent anormal, că entropia și dezordinea cresc simultan. Trebuie să existe o formă de a menține, sau chiar de a crește ordinea, sau de a descrește dezordinea, chiar cu creșterea entropiei: făcând ca entropia maximă posibilă să crească într-un ritm mai mare decât cea existentă. Pentru a obține acest lucru, este suficient să creștem suprafața în care fenomenul se produce. În termeni urbani, putem menține ordinea, chiar dacă crește entropia, mărind suprafața urbană. Se pune întrebarea care sunt limitele acestei suprafețe, atât fizice, geografice, cât și economice.

Extinderea orașelor este forma economică de a descrește dezordinea cu un minim de cost energetic. Până la apariția automobilului, extinderea orașului era controlată, dar posibilitatea de a parcurge distanțe tot mai mari a mărit și fenomenul extinderii orașului, teritoriul fiind tot mai accesibil. S-a produs o creștere importantă a entropiei maxime posibile, ceea ce duce la iluzia că menținerea ordinii este asigurată, dar se pune problema unde va duce această extindere și ce efect va avea asupra mediului natural.

În antichitate, când se ajungea la o anumita populație într-o localitate urbană, se puneau bazele unei noi fundații urbane cu o zonă de influență corespondentă, pe baza unui consum de energie și materiale regenerabile. Orașele moderne, începând cu migrarea populației rurale spre urban și noile forme de creștere economică apărute odată cu revoluția industrială, experimentează o creștere care nu numai ca depășește acea creștere a populației, dar le obligă la o extindere corespondentă a suprafeței și, implicit, o exportare a entropiei.

Orașele se caracterizează printr-o ordine statistică mai strică decât cea din mediul natural. Această ordine crește cu timpul. Pentru a menține ordinea, umanitatea a recurs la toate metodele posibile, ce pot fi sintetizate în două direcții majore: diminuarea entropiei actuale și creșterea entropiei maxime posibile. Scăderea entropiei este posibilă numai prin exportarea spre mediul exterior, numit mediu natural în prezent. Această exportare va ajunge la un moment de colaps pentru că mediul non urban este tot mai restrâns și tot mai mult afectat de om. Rezervele create de mediu printr-o utilizare eficienta a energiei primite sunt pe punctul de a se termina. Creșterea entropiei maxime posibile a ajuns la o situație limita: suprafețele non-urbane sunt strict delimitate ca 'arii naturale protejate'.

Există o linie subțire între entropia maximă și cea minimă, echilibrul unui sistem urban fiind între cele două valori. Dacă entropia scade sub valoarea minimă, zona urbană este prea uniformă, monotonă și este vulnerabilă la schimbări, în timp ce o entropie peste entropia maximă a sistemului tinde spre haos, sistemul urban nu va mai fi capabil să aloce resursele necesare pentru a funcționa .

Ținând cont de situațiile prezentate, apar două soluții posibile: descreșterea ordinii urbane, fără o scădere a calității vieții, prin reciclajul reziduurilor, sisteme cu consum energetic mai mic, utilizarea elementelor mai puțin poluante etc. și obținerea unui aport energetic mai mare, realizabil prin exploatarea resursei de entropie joasă, și anume fluxul solar.

Entropia în studiul orașelor

Orașele sunt motorul dezvoltării și al civilizației. Nu se mai vorbește de țări, se vorbește de orașe, mai mult, motorul economic pornește de la marile aglomerări urbane. Termenul de oraș poate fi reconsiderat, având în vedere că tendința este spre mari aglomerări urbane, megalopolisuri.

Arhitectura orașelor nu este un proces instantaneu, nici static și cu siguranță nici inofensiv. Existența orașului implică utilizarea de materie și energie pentru dezvoltarea urbană, dând naștere unui proces continuu de utilizare de materie și energie pentru adaptare și menținerea echilibrului. În același timp implică generarea de reziduuri materiale și energie degradată. .

Creșterea consumului de energie necesară activității oamenilor exercită presiune asupra naturii, se acționează ca și cum resursele, la fel ca recipientele pentru aruncarea deșeurilor ar fi nelimitate, ca un mecanism în mișcare continuă, care accelerează.

Roegen atrage atenția asupra limitării acestor resurse și consecințele asupra umanității, având o viziune pesimistă asupra viitorului omenirii .

În sisteme așa cum este definit orașul există o relație între energia care intră, energia disipată și dezvoltarea fizică a structurilor în care restul se acumulează sub formă de informație.

În oraș, de fiecare dată când apare un transfer de energie datorată construirii sau menținerii unei structuri, se poate interpreta că se încearcă o susținere și o creștere a ordinii, a informației, de așa manieră că acel schimb de energie ar fi prețul plătit pentru menținerea subsistemului urban. Dar tot acest schimb de energie presupune o creștere a entropiei, ceea ce, în principiu, este contradictoriu cu obținerea ordinii.

Această creștere a orașelor și extinderea lor în teritoriu nu a cunoscut până acum limite. Nu se știe cu exactitate cât de mare poate ajunge o aglomerare urbană. Într-un scenariu posibil, pentru obținerea ordinii și maximizarea entropiei, am putea ajunge la o metropolă de dimensiuni globale, în care mediul natural să fie restrâns la maxim, chiar să dispară. Ce ar însemna aceasta pentru sistemul de suport, mediul înconjurător (care nu ar mai exista) și Pământul?

Entropia și sustenabilitatea

Din perspectivă termodinamică, conceptul de sustenabilitate, aplicat unui sistem deschis cum este orașul, este problematic. Orașul este prin definiție un loc al consumului și degradării potențialului, ținut în echilibru de aport de energie și materie din exterior, dar în același timp joacă un rol esențial în menținerea fluxurilor globale de materie, energie și informație .

Pentru a-și menține gradul de organizare, sistemele urbane necesită un aport de energie și materie, obținute din exploatarea altor sisteme din natură.

Fluxurile resurselor naturale: materia și energia, circulă din diverse părți ale lumii spre sistemele urbane și spre modelele acestora de organizare a teritoriului, a mobilității, a reziduurilor, a gestiunii apelor, etc. Creșterea sau scăderea resurselor depinde de modelele de organizare urbană, cum le găsim de exemplu în analizele lui Batty.

De exemplu, dacă locuitorii unui oraș ar reduce cu 30% numărul de automobile, adică dacă ar schimba tipul de mobilitate, ar reuși în același timp să reducă și consumul energetic datorat mobilității în aceeași proporție.

Fluxurile nu sunt uni-direcționale, de la sistemele exploatate spre oraș; materialele și energia odată intrate în modelul organizat al orașului, ies sub formă de reziduuri contaminante, cu impact asupra sistemelor suport, ceea ce presupune, din nou, o simplificare a acestora, adăugată simplificării provocate de exploatare.

Reducerea numărului de automobile și respectiv reducerea consumului de energie presupune o reducere a gazelor contaminante atât la scară globală cât și la scară locală și regională.

Presiunea asupra sistemelor de suport, fie prin exploatare, fie prin impactul contaminant depinde de cum se organizează orașele. Exemplul dat anterior se referea la mobilitate, dar se poate aplica la orice domeniu al gestiunii urbane: planificare,gestiunea apei , reziduuri etc.

Sustenabilitatea poate fi obținută prin două direcții, potrivit lui Rueda: reducerea presiunii asupra sistemelor de suport și organizarea urbană.

Dezvoltarea este privită azi în termeni de indicatori macroeconomici, a căror creștere presupune consumul. Consumul înseamnă consum de resurse (materie și energie) și este un indicator al creșterii economice, care se confundă cu dezvoltarea. De aici, termenul de dezvoltare sustenabila este o contradicție. Trebuie schimbată strategia competitiva, mărind cantitatea de informații pentru a substitui consumul de resurse.

Informația organizată din cadrul sistemelor urbane este a doua direcție spre sustenabilitate. Evoluția sistemelor vii și succesiunea în ecosisteme ne arată că de la structuri simple se ajunge la structuri complexe. Acest proces spre complexitate se face maximizând entropia în termeni de informație, sau crescând eficiența procesului. Acest proces spre eficiență nu este urmat în cazul orașelor, care, deși dispun de informație organizată, prin complexitate, ajung la aceasta consumând resurse.

Drumul spre sustenabilitate poate fi expus printr-o ecuație simpla a eficientei urbane :

E / H, unde E este energia ca expresie a consumului de resurse, iar H este complexitatea urbana.

Direcții de urmat

Toate procesele de urbanizare, în sens extins, precum transformările interne ale parcelelor urbane și relațiile intre ele (mișcări de persoane, de materiale, de informație) pot și trebuie sa fie înțelese în termeni de entropie. Entropie care, fie presupune o creștere a dezordinii statistice în oraș, fie o creștere a entropiei în mediul înconjurător, considerând subsistemul urban ca un sistem deschis.

Orașul este un sistem care degradează energie pentru că acea degradare depinde de ordine. Poziția relativă a funcțiunilor complementare, gradul de transformare (în termeni de consul energetic, se poate compara o extindere cu o reabilitare sau renovare), modul de deplasare sau mobilitatea pot declanșa așa-zisa degradare a energiei la un anumit grad, la o anumită viteză.

Orașul, așa cum îl înțelegem în termeni tradiționali, prezintă, aparent, un comportament mai bun decât zonele metropolitane moderne. Nu se dorește o întoarcere în urbanismul epocii medievale, dar este necesară o schimbare a ordinii urbane, o ordine a cărei menținere ar necesita mai puține resurse și ar genera mai puține reziduuri, mai precis, o ordine mai eficientă. Orașul trebuie privit nu ca un arbore, un sistem ierarhic, ci ca o rețea.

Batty propune utilizarea modelelor urbane mai degrabă pentru a informa decât pentru a prezice dezvoltarea, în condițiile unui nou relativism. Există o nevoie tot mai mare a dialogului între cei ce construiesc modelele și cei care le utilizează, adică locuitorii orașelor. În domeniul teoretic, seturi de date apar tot mai rapid și permit testarea a tot mai multe teorii noi. Mare parte a acestor date sunt dinamice la nivel de individ, iar noi tehnici de creare a modelelor, de estimare, de mimare a datelor și de recunoaștere a tiparelor, precum și noile modalități de a stoca, refolosi și analiza seturi mari de date aduc schimbări majore în acest domeniu. Batty mai subliniază apariția unei noi științe a orașelor, necesitatea unor echipe interdisciplinare de experți care să creeze premisele acestei noi abordări.

Utilizarea entropiei în studii urbanistice

Studiile realizate de prof. Michael Batty si colaboratorii

Michael Batty, profesor de planificare la University College London și director al Centrului pentru Analiza Spațială Avansată (CASA), a pus bazele unei științe a orașelor, , bazată pe teoria sistemelor, în care analizează orașul ca sistem pornind de jos în sus, de la ceea ce numește celula autonoma. Batty folosește modelarea urbană pentru a genera modele si metode specifice științei orașului, modele ce includ o mare varietate de tipologii ale sistemelor regăsite în orașe, codificate sub formă de modele de simulare. Printre primele modele a fost Modelul de utilizare a transporturilor (Land Use Transportation Models LUTM). Aceste modele reprezintă orașul ca un set de sectoare ce se preocupă de rata angajărilor, populației, educație și altele, legate între ele printr-o serie de fluxuri si interacțiuni concepute în termeni de cerință a mobilității.

Entropia și informația

Jose Farina a integrat entropia statistica într-un studiu asupra unor cartiere din orașul Madrid, ajungând la concluzia că entropia crește de la zonele periferice mai noi la cele centrale mai vechi, și că exista o tendință de creștere a dezordinii în dispoziția elementelor urbane odată cu trecerea timpului. Autorul și-a bazat studiul pe entropia ca informație, considerând orașul ca o sursa de informații iar oamenii ca receptori ai mesajului. Se pare că există o limită maximă de entropie pe care un om o poate suporta, sau pe care este capabil de a o percepe.

Alte studii utilizează Indexul pentru Energia Informațională pentru a determina distribuția spațială în două perioade de timp diferite, urmărind evoluția complexității sistemului.

Calculul entropiei în termeni energetici

Un exemplu este studiul realizat de Bascunan și colaboratorii asupra efectelor entropiei urbane în costul energetic al transportului. Studiul a luat în calcul un oraș cu o populație în jur de 150 000 locuitori (La Serena, Regiunea Coquimbo, Chile).

Pentru a putea determina incidența entropiei în consumul energetic al transporturilor, au fost definite 4 etape progresive care au constat în cartografierea zonelor de acoperire și suprapunerea acestor informații cu zonele de straturi economice, obținând cantitatea de locuitori pe straturi și zona. Odată definite aceste zone s-a realizat un chestionar de consum energetic al locuitorilor, ordonând rezultatele pe straturi. S-a putut astfel stabili consumul energetic total și nivelul entropiei existente.

O planificare bazată pe mici policentre de funcțiuni într-o zonă cu entropie joasă (grad de organizare mare), cum ar fi zone rezidențiale monofuncționale, ar însemna o economie de energie semnificativă, tradus într-o planificare sustenabilă. Creșterea entropiei într-o zonă este echivalentă cu localizarea de noi funcțiuni, creșterea accesibilității și a calității celor existente, ceea ce s-ar traduce într-o economie de energie semnificativă, și ar duce automat la o reducere a presiunii asupra mediului natural, sau o creștere a informației interne.

Fiecare tip de funcțiune implică o cheltuială și o necesitate de acoperire diferită, și trebuie să țină cont și de mobilitatea internă, de utilitățile complementare pentru a nu converti un oraș mare într-o comunitate de orașe mai mici compacte și necomunicante. Variabila diversitate prinde greutate, frecventa destinațiilor poate indica un grad de toleranță a distanțelor; astfel, poate fi acceptabilă existența edificiilor publice în centrul urban legate de unități de transport, dar nu magazinele alimentare și centrele educaționale.

Planificarea urbană și implementarea modelelor mai diverse au incidență directă în consumul energetic al unei zone. Odată cu creșterea indicelui entropiei, consumul energetic scade proporțional.

Locuitorii din zonele urbane compacte și diverse consumă mai puțină energie decât cei din zonele mai puțin diversificate, indiferent de statutul socioeconomic. Policentrele de servicii, instalate în zone cu entropie joasă pot economisi în ceea ce privește energia transportului și permit o scădere a presiunii asupra sistemului de suport.

Calcularea întinderii urbane

Utilizând date de la distanță, GIS în combinație cu formula entropiei a lui Shannon, se monitorizează întinderea urbană a unui oraș aflat în dezvoltare, a unei zone cu creștere masivă de populație. Acest tip de analiză se pretează în orice tip de sistem urban, de unde și varietatea de studii din diferite zone ale lumii, cum ar fi în China , Canada, Nigeria , Iran , Azerbaijan , etc.

Se utilizează hărți, date topografice, imagini satelitare, hărți urbanistice inclusiv planuri de dezvoltare a orașului, date demografice. Se monitorizează extinderea orașului pe o anumită perioadă de timp.

Entropia spațială sau dezorganizarea cresc odată cu dispersia urbană. Formula lui Shannon poate fi utilizată pentru a măsura gradul de concentrare spațială sau dispersia într-o variabilă geografică. Utilizările suprafeței urbane întrerup și fragmentează peisajul rural omogen, crescând astfel dezorganizarea peisajului. Valorile entropiei variază între 0 și 1. Dacă distribuția este concentrată maximal într-o regiune, va fi obținută valoarea 0, iar o distribuire dispersionala va fi atribuită cu valoarea maximă 1. Gradul de dispersie a zonelor centrale va duce la o creștere a valorii entropiei, ceea ce va ajuta la dezvoltarea unui tipar mai compact sau mai dispers. Formula utilizata a fost:

, unde P DEN i = DEN i/

DENi este densitatea dezvoltării. Aceasta este egală cu cantitatea de dezvoltare a terenului împărțită la cantitatea totală de teren într-un număr de n zone.

Din moment ce entropia poate fi utilizată pentru a măsura distribuția unui fenomen geografic, diferența de entropie între două perioade de timp poate fi un indicator al schimbării în întinerea urbană.

Urbanizarea moderna provoacă schimbări dramatice în peisaj, în special prin apariția asfaltului și a betonului și prin relocarea agriculturii și a zonei forestiere. S-a observat o valoare a entropiei foarte apropiata de 1 în zonele din apropierea drumului național, ceea ce a arătat că orașul are cea mai mare întindere de-a lungul acestui drum.

Nivelele ridicate ale entropiei indică faptul că rata extinderii este ridicată și este necesar un management potrivit pentru a obține o dezvoltare sustenabilă. Studiul demonstrează faptul că entropia este un indicator bun pentru a identifica, a măsura și a monitoriza distribuția spațială a fenomenului urban.

Entropia utilizată în vizualizarea și modelarea spațială și GIS

Un studiu publicat de Paszto în 2009 arată importanța valorificării entropiei spațiale pentru a vizualiza date geografice, prin intermediul formulei entropiei spațiale propuse de Batty .

Distribuția spațială a unui fenomen care trebuie vizualizat depinde de mai mulți factori. Este important să selectăm distribuția optimă a datelor măsurate pentru a obține maximum de informație. Teoretic, o rețea de date bine gândită poate reprezenta cu acuratețe și poate oferi informația necesară unui anumit fenomen.

Teoria informației, entropia și forma ei spațială sunt folosite în cercetarea geografică; odată cu dezvoltarea informaticii, trebuie să crească și geoinformatica și GIS-ul. Întrucât geoinformatica studiază informația spațială, analiza acestei informații este mai facilă prin metodele puse la dispoziție de teoria informației, în special funcția entropiei și a entropiei spațiale. Observarea și vizualizarea unui fenomen cu acuratețe și precizie este tot mai utilizata în softul GIS. Funcția entropiei aduce noi posibilități de înțelegere a naturii și a fenomenelor din jurul nostru .

Tot cu ajutorul modelării spațiale și a softului GIS, aplicând conceptul entropiei spațiale, se poate determina tiparul și distribuția străzilor în orașe, acest tip de studiu fiind de ajutor în stabilirea capacității de transport și a traficului, de prevenire a congestiei, în definirea evoluției ariei intravilane .

Entropia spațială și teoria informațiilor în calculul distribuției densității populației

Batty a studiat distribuția și densitatea populației având arii urbane vaste, cum ar fi Londra sau Los Angeles (Batty in ). Esmer, preluând modelul de calcul al entropiei spațiale , propune calculul distribuției populației în Ankara, realizând un studiu comparativ și evolutiv asupra schimbărilor intervenite pe parcursul a 20 de ani, între 1970 și 1990. Conceptul entropiei spațiale a fost aplicat asupra distribuției populației și densității populației, arătând dimensiunea spațială a teoriei informațiilor, incorporată în studii de caz.

Calculul entropiei in sistemul urban din județul Bihor

Abordând analiza sistemului urban de jos in sus, propunem calculul entropiei spațiale într-un teritoriu restrâns, reprezentat de județul Bihor. Considerând sistemul urban al localităților din Romania, studiul curent pornește de la elementele de la baza sistemului, încercând să determine modele de creștere si dezvoltare, fără a putea prezice cu certitudine viitorul sistemului. Celulele de baza sunt orașele mici. Studiind tiparele lor de dezvoltare, putem identifica în faze incipiente, curente ce vor influenta echilibrul întregului sistem, inclusiv a orașelor mari componente.

Pornind de la modelul utilizat de Esmer pentru calculul entropiei în cartierele din orașul Ankara, pe baza formulei entropiei spațiale dezvoltate de Batty , propunem calculul entropiei în orașele mici din județul Bihor. Modelul graficelor și al tabelelor a fost utilizat conform lui .

Majoritatea studiilor mai sus menționate sunt realizate în orașe mari, și în zone cu aport de populație, orașe care se confruntă cu congestie, lipsa locuințelor, dispersie urbană, etc. Propunem să analizăm un sistem urban cu caracteristici diferite, format nu din zone ale aceluiași oraș, ci din orașe mici ce formează un sistem județean, orașe care se confruntă cu scăderi de populație (pierderea informației), contracție urbană. Un studiu similar a vizat entropia într-un singur oraș mic, având ca parametri populația, PIB-ul și spațiile verzi .

Considerăm întregul teritoriul al județului Bihor, împărțit în unități administrative, în număr de 101 în anul 2011. Avem ca suprafață generală suprafața județului Bihor, rămasă constantă, Suprafața urbană intravilană a municipiilor și orașelor din Bihor, populația totală din județul Bihor, populația din municipii și orașe din județul Bihor.

Având în vedere ordinul superior de mărime al municipiului Oradea, acesta nu a fost inclus în reprezentarea grafică a orașelor.

Date existente

Au fost utilizate date de la recensămintele din anul 1992, când a fost înregistrat un maxim de populație, și date din 2011, ultimului recensământ. Diferența de 20 de ani între cele două seturi de date, dă consistență comparației. Pentru a avea o imagine comparativa evolutiva asupra distribuției populației și informației din aceste orașe. Densitatea populației rezultă în urma unor condiții istorice, sociale, economice .

Figură 24 Populația orașelor mici din județul Bihor, în anii 1992 și 2011, dupa RGLP 1992 și RGLP 2011

Figură 25 Densitatea orașelor mici din județul Bihor (loc / ha ), în anii 1992 și 2011 dupa RGLP 1992 și RGLP 2011

Raportul între suprafața intravilană a orașelor și teritoriul total administrativ, considerat și teritoriu extravilan, în anul 2011, este reprezentat în graficul de mai jos.

Figură 26 Raport intravilan – extravilan, ordonate după diferența de teritoriu în 2011

Am decis să analizăm și distribuția locuințelor și a clădirilor, în aceleași orașe, pentru acești ani.

Datele sunt obținute în urma recensământului din 2011, 2002 și 1992, și de pe tempo-online, de la INSS.

Se dorește o evaluare a uniformității distribuției populației din județul Bihor, a populației urbane, a locuințelor și a clădirilor, evidențiind orașele mici și diferențele dintre acestea, atât în plan spațial, cât și temporal.

Calculul entropiei și al aportului informațional

Formula entropiei spațiale, propusă de Shannon și dezvoltată de Batty în 1974 , pentru studiile geografice, arătând distribuția în i zonei unui fenomen asupra ariei ∆x

(ec. 1)

Aportul informațional pentru densitatea populației în anul 1992, respectiv, aplicat în formula lui Kullback, considerând probabilitatea posterioară p(i) ca procentul populației și probabilitatea anterioară ca procentul suprafețelor (ai/A). Această ecuație măsoară distanța între cele două probabilități, valorile ridicare indicând distanțe și deviații mai mari, în timp ce valorile scăzute indică o similaritate între cele două elemente. Aportul informațional negativ sugerează faptul că probabilitatea posterioară nu contribuie, ba chiar înrăutățește informația codată în distribuțiile anterioare .

Într-o altă ipoteză, urmărind să analizăm aportul informațional asupra schimbărilor survenite în structura demografică, se consideră probabilitatea posterioară p(i) ca procentul populației în anul 2011, iar probabilitatea anterioară q(i) ca procentul populației în anul 1992.

(ec. 2)

Dacă I = 0, entropia este de tip MaxEnt, densitatea populației este uniformă în fiecare localitate..

Aplicarea calculelor entropiei asupra datelor existente

Formula entropiei spațiale dezvoltată de Batty în 1974, a fost aplicată în calculul distribuției și densității populației din județul Bihor, în anii 1992 și 2011, după metodologia propusă de Esmer .

Entropia spațială pentru densitatea populației în anul 1992

(ec. 3)

(ec. 4)

Aportul informațional pentru densitatea populației în anul 1992

(ec. 5)

Analog, au fost introduse, în cadrul acestor formule, datele privind populația pentru anul 2011.

(ec. 6)

(ec. 7)

În calculul extins au fost introduse date pentru toate localitățile din județul Bihor, respectiv aria lor administrativă. S-a verificat, astfel, condiția ca

și

Informația așteptată

Distribuția aportului informațional pentru schimbări de populație între anii 2011 – 1992

(ec. 8)

(ec. 9)

Entropia – densitatea populației raportată la teritoriul administrativ al județului Bihor

Am utilizat date de la recensămintele populației din anii 1992 și 2011, tempo-online și modelul , aplicat asupra tuturor localităților – municipii, orașe și comune din județul Bihor. Fiecărei localități îi corespunde suprafața administrativă, suma acestor suprafețe fiind egală cu suprafața totală a județului. A fost calculată ponderea populației fiecărei localități față de populația totală a județului, suma ponderilor fiind egală cu 1.

A fost aplicată formula entropiei și a informației, rezultând valori cuprinse între 0 și 1 în cazul orașelor mici și al comunelor, și peste 1 în cazul municipiului Oradea.

Am considerat suprafața administrativă ca fiind constantă, chiar dacă ariile individuale a(i) s-au modificat. Există situația a șase comune, care în anul 1992 erau sate aparținătoare altor comune.

Astfel, n pentru anul 1992 este diferit de n din 2011.

Suprafața administrativă a localităților urbane a rămas constantă, din anul 1992 până în anul 2011.

Am însumat valorile entropiei rezultate pentru fiecare localitate, evidențiind entropia totală a sistemului . Am adunat valorile entropiei în localitățile urbane, rezultând valoarea entropică a sistemului urban, și valorile entropiei în orașele mici. Același calcul a fost efectuat atât pentru datele din anul 1992, cât și pentru datele din anul 2011.

S-a făcut o comparație, atât asupra valorilor rezultate în orașele mici din județul Bihor, cât și asupra evoluției datelor raportate la timp, respectiv 20 de ani.

Suprafața totală a județului este 754427 hectare, deci entropia maximă a județului este MaxEnt = ln (75447) = 13,5337138

Tabel 19 Entropia spațială a sistemului global al județului Bihor

Figură 27 Entropia spațială, raportată la județul Bihor, ordonare după H(2011)

Figură 28 Entropia spațială, diferența între 2011 și 1992

Localitățile au fost ordonate în grafic după diferența ∆H = H(2011)-H (1992) , ordonată în ordine crescătoare.

Tabel 20 Aport informațional al sistemului urban

Figură 29 Aportul informațional, raportat la județul Bihor, ordonare după I (2011)

Figură 30 Aportul informațional al diferenței de populație între 1992 și 2011

În tabelul.1. și 2 sunt evidențiate valorile entropiei spațiale și ale aportului informațional în județul Bihor.

Figurile evidențiază date extrase pentru entropia, diferența entropiei, informația și diferența informației în orașele mici din județul Bihor.

I (1992) și I (2011) > 0, diferența fiind semnificativă , ceea ce înseamnă că densitatea populației nu este uniformă în toate localitățile, ci dimpotrivă, distribuția este extrem de variabilă. I (1992) > I (2011), ceea ce înseamnă că există o tendință spre omogenitate, chiar dacă această tendință este foarte mică, diferența fiind de 0,8%.

Ambele valori ale entropiei sunt mai mici decât entropia totală a județului H (1992) și H (2011) < Hmax, deci distribuțiile I (1992) și I (2011) nu sunt distribuții de tip MaxEnt.

H(1992) < H (2011), ceea ce înseamnă că sistemul din 2011 este mai neuniform, dar diferența este foarte mică, creșterea fiind de 0,06%.

Analizând orașele mici, entropia variază în funcție de ani. În Fig. 6, orașele sunt ordonate crescător, după valoarea entropiei calculată pentru anul 2011. Valorile crescute ale entropiei, pentru anul 2011, în orașele Salonta și Marghita, urmată de orașele mici Săcueni, Aleșd, Valea lui Mihai, cu valori similare cu municipiul Beiuș, sugerează o distribuție neuniformă a densității populației, disproporționată față de suprafața administrativă a orașelor. Orașele Salonta și Marghita au populația concentrată în aria urbană, distribuția populației fiind neuniformă. Valoarea entropiei în orașele Beiuș, Valea lui Mihai, Aleșd și Săcueni este relativ similară, ceea ce indică o distribuție asemănătoare a densității populației. Valorile mici din orașele Nucet și Vașcău sugerează distribuția mai uniformă a densității populației.

Diferența valorilor entropiei, în orașele mici, care sugerează tendințele în perioada studiată, evidențiată în Fig.28, sugerează tendințele relative în orașele mici. Orașele Săcueni, Valea lui Mihai și Aleșd au distribuții ale densității mai neuniforme, cu valori pozitive, în timp ce orașele Ștei, Marghita și Salonta au tendințele cel mai uniforme ale distribuției densității, cu valori negative, în același interval de timp.

Aportul informațional ce măsoară diferența între probabilități posterioare și anterioare (fig. 8) a fost pozitiv în Beiuș și Ștei, și negativ dar cu valori apropiate de zero în Vașcău, Nucet și Săcueni.

Analizând diferența între aportul informațional I (2011) – I (1992) – Fig. 9, găsim valori spre neuniformitate în orașele Săcueni, Valea lui Mihai și Aleșd, dar valorile diferențiale sunt relativ mici. Doar în cazul orașului Ștei întâlnim o valoare semnificativă, o tendință de uniformizare.

Tabel 21 Aport informațional asupra schimbărilor de populație

Figură 31Procent crestere a populației raportat la pop initiala

Figură 32 Procent creștere raportat la populația totală

Figură 33 Aport informațional al schimbărilor de populație

Toate orașele din Bihor au înregistrat scăderi ale populației în anul 2011 față de anul 1992. Aportul informațional pentru întregul județ, în raport cu schimbările populației în intervalul 1992-2011, este pozitiv, cu o valoare de 0,039. Aportul informațional pentru localitățile urbane este negativ. În ceea ce privește aportul informațional față de schimbările populației în intervalul de timp 1992 – 2011 (Fig. 12), orașele Săcueni, Valea lui Mihai și Aleșd au valori pozitive, deși tind spre 0, în timp ce orașele Ștei, Marghita și Salonta au cele mai mari valori negative, sugerând că probabilitățile posterioare au distribuții mai puțin așteptate. Valorile sunt foarte apropiate de zero.

Grupând valorile entropiei în UTP -uri, conform PDJ 2009, obținem

Figură 34 Valorile entropiei în 2011, grupate pe UTP-uri, excluzând ZMO

Figură 35 Diferenta entropiei UTP

Figură 36 Valorile aportului informațional, grupate pe UTP-uri, excluzând ZMO

Figură 37 Diferenta aportului informational UTP

Pentru o bună reprezentare grafică, Zona Metropolitană Oradea a fost exclusă din figura de mai sus.

Tabel 22 Valorile entropiei și ale aportului informațional, însumând valorile pe localități, pentru fiecare UTP din județul Bihor

Observăm entropia din Zona Metropolitană Oradea ca având o valoare mult superioară celorlalte zone. Acest lucru sugerează o distribuție inegală în aceasă zonă, fapt intuit și de concentrarea populației în jurul orașului Oradea. Entropia are valori mari în unitățile Aleșd și Beiuș , ceea ce sugerează o distribuție neuniformă a populației. Acest fenomen se poate datora și concentrării zonelor locuite în văi și depresiuni și concentrării populației în zonele urbane a Beiușului și Aleșdului.

Entropia urbană – distribuția populației raportată la aria intravilană a orașelor din județul Bihor

Pentru calculul entropiei privind distribuția densității populației în aria intravilană, am considerat

Analog, au fost introduse, în cadrul acestor formule, datele privind populația din orașele județului Bihor, pentru anul 2011.

Considerând spațiul intravilan ca un teritoriu continuu, calculăm densitatea distribuției populației din mediul urban, pe teritoriul intravilan. Valorile entropiei rezultă mai mari decât în cazul raportării la întregul teritoriu administrativ. De remarcat faptul că, față de entropia întregului sistem județean, aria intravilană, notată cu a(i) s-a modificat în intervalul studiat, suprafața intravilană a orașelor se modifică anual prin includerea sau excluderea din aria intravilana a unor terenuri. Datele legate de suprafața intravilană în anul 1992 și 2011 au fost obținute de la Institutul național de statistică, seria tempo-online.

Tabel 23Entropia pentru distribuția populației în aria intravilană a județului Bihor

Figură 38 Entropia spațială, raportată la aria intravilan, ordonare după H(2011)

Figură 39 Entropia spațială, diferența între 2011 și 1992

Diferența pozitivă înseamnă o creștere a entropiei în cei 20 de ani, iar o diferență negativă reprezintă scăderea entropiei, ceea ce înseamnă că, pentru intervalul studiat, distribuția este mai uniformă în anul 2011 față de anul 1992.

Figură 40 Entropia în anul 2011, comparație între valorile rezultate pentru întreaga suprafață administrativă și valori pentru suprafața intravilană a orașelor, ordonare crescătoare după entropia urbană (H2011 urban)

Entropia urbană totală a județului este, per total, mai mică decât entropia ariilor intravilane, ceea ce arată o distribuție mai uniformă a densității populației pe teritoriul administrativ, față de suprafața intravilană. Observăm, în particular, că în cazul orașelor Vașcău, Nucet și Săcueni, valorile sunt aproape similare, ceea ce arată că distribuția populației raportată la aria administrativă este relativ egală cu cea raportată la teritoriul intravilan.

Tabel 24Aportul informațional pentru distribuția populației în aria intravilană a județului Bihor

Figură 41 Aportul informațional în aria urbană intravilană a județului Bihor, în anii 1992 și 2011, ordonare crescătoare după I urban 2011

Figură 42 Aportul informațional în aria urbană a județului Bihor, diferența între 2011 și 1992, ordonare în ordine crescătoare

Figură 43 Comparație între aportul informațional în aria intravilană a județuli Bihor, și aria totală a județului, raportat la anul 2011, în orașele mici

Entropia fond construit

Pentru calculul entropiei privind distribuția densității clădirilor în aria intravilană a județului Bihor, am considerat:

Considerând spațiul intravilan ca un teritoriu continuu, calculăm densitatea distribuției clădirilor din mediul urban, pe teritoriul intravilan. Utilizând date de la recensămintele din 1992 și 2011, și date obtinute de la INSSE – seria tempo online, am calculat densitatea distribuției clădirilor în aria urbană intravilană a județului Bihor.

Tabel 25 Entropia – calculul distribuției densității clădirilor în mediul urban din județul Bihor

Tabel 26 Aport informațional – calculul distribuției densității clădirilor în mediul urban din județul Bihor

Figură 44 Entropia fondului construit în aria urbană din județul Bihor, ordonare după H 2011

Figură 45 Diferența între entropia fondului construit în 2011 și 1992, ordonare crescătoare

Entropia totală a sistemului urban în 2011 este mai mare decât cea a sistemului în 1992, atât în cazul includerii municipiului Oradea, cât și în cazul exclusiv al orașelor mici, ceea ce arată o creștere a dezorganizării urbane și poate fi un indicator al lipsei de compactitate sau al dispersiei urbane. Orașul Ștei prezintă valoarea cea mai mică și diferența minimă între cele două intervale de timp, ceea ce arată o distribuție aproape ideală a clădirilor. La polul opus se află orașele Salonta și Săcueni, întinse pe orizontală, cu arie intravilană vastă și entropie mai mare. Totuși, în cazul acestor orașe, diferența Hconstr(2011)-Hconstr(1992) este sub zero, ceea ce arată de fapt o scădere a dezordinii pe parcursul celor 20 de ani. Diferențe pozitive mari și valori crescute ale entropiei în fiecare interval de timp, au înregistrat orașele Marghita, Beiuș și Aleșd, fapt ce se poate interpreta într-o creștere a dezorganizării urbane și un început de dispersie.

Figură 46 Aport informațional al fondului construit

Figură 47 Diferența între aportul informațional al fondului construit, în anul 2011 față de 1992, ordonare în ordine crescătoare

Aportul informațional arată o distribuție între două momente, posterior și anterior. Ordonarea din Fig. 41 este în funcție de Iconstr (2011). Un aport informațional aproape de zero, cum este cazul orașelor Nucet și Ștei, arată o distribuție uniformă a clădirilor pe suprafața intravilană.

Valorile aportului informațional sunt diferite în cazul orașului Săcueni, în cele două intervale temporale studiate, iar diferența între cele două intervale este cea mai mare, ceea ce arată o creștere .

Diferența între cele două intervale ne arată tendința pe parcursul celor 20 de ani, o tendința spre uniformizare

Concluzii generale și direcții de urmat propuse pentru orașele mici din județul Bihor

Există mai multe direcții în care pot evolua orașele mici din județul Bihor. Viitorul lor depinde de decizii politico-adiministrative, atât la scară locală, cât și la nivel regional și național, dar și de evoluția economică și financiară a regiunii și a întregii țări.

Unele orașe sunt pregătite pentru schimbările ce pot avea loc, altele nu au structura instituțională, urbană, dotările edilitare și nici cultura urbană pentru a face față unor transformări majore.

In condițiile tendinței spre urbanizare și policentrism, prezentă la nivel global și european, trebuie să profităm de structura urbană existentă, să valorificăm la maxim potențialul fiecărei localități în parte.

Există trei direcții în care se pot dezvolta orașele: dezvoltare prin creștere, prin stagnare sau prin contracție. Fiecare din aceste direcții are pericolele sale: creșterea poate genera dispersie urbană, aglomerație, poluare; stagnarea este împotriva progresului și în termeni energetici înseamnă moartea sistemului; orașele care stagnează prea mult, vor rămâne în urma celor care evoluează, iar contracția poate duce la dispariția localităților sau la trecerea lor la un rang inferior.

Creșterea trebuie să țină cont de suprafața intravilană existentă, și de pericolul fenomenului de dispersie urbană. Tendința urbanistică, în special în orașele dezvoltate, este spre ocuparea loturilor libere, fuga de centrul aglomerat. Aceasta se face fără o viziune urbanistică integrată, rezultatul fiind apariția suburbiilor dispersate .Având în vedere că orașele mici din Bihor au suprafețe vaste neconstruite, și o densitate a construcțiilor relativ mică, o eventuală creștere a populației, având ca rezultat un necesar mai mare de construcții de locuințe și servicii, se poate realiza prin elemente de densificare, creșterea regimului de înălțime, în ordine descrescătoare, dinspre centru spre periferii, scăderea suprafeței minime pentru parcele edificabile, crearea unor cvartale în interiorul celor existente, încurajarea locuirii colective. Densificarea reprezintă o exploatare inteligentă a resurselor existente, de la infrastructura de transport și echiparea edilitară, până la servicii . Se reduce, astfel, presiunea de creștere asupra zonelor rurale și a spațiilor verzi, prin evitarea apariției cartierelor de joasă densitate și regim mic de înălțime . Orașele din Bihor care se pretează la acest tip de urbanism sunt Salonta și Beiuș.

Măsuri pentru o densificare inteligentă includ: identificarea parcelelor nefolosite, părăsite, sau folosite la potențial minim, în special pe cele din zonele centrale sau din zonele mai dense, încurajarea mixajului de funcțiuni pe toată suprafața orașului, în special în zonele monotone, cu funcțiuni exclusive de industrie sau locuire, și încurajarea unei mari varietăți de servicii publice comerciale și instituționale .

Cittaslow este un concept ce se poate implementa ușor în orașele mici din România, promovând valorile și identitatea locală și un stil de viață liniștit, specific orașelor mici. Acest concept nu se poate implementa în orașe precum Salonta sau Aleșd, care sunt divizate de o axă puternică de circulație auto, decât după realizarea șoselei de centură ocolitoare. Orașul Nucet, în schimb, care are vatra adiacentă drumului național, iar potențialul turistic abia începe să fie exploatat, se pretează la acest tip de dezvoltare și promovare. Inegalitățile de ordin social pot fi contracarate, ducând la regenerare urbană, prin politici de încurajare a afacerilor locale, bazate pe produse autohtone, de la turism rural până la mici ateliere, brutării, ferme, renovări bazate pe tradiția populară . Diferiții actori implicați în procesul de luare a deciziilor la nivel urban trebuie să includă, pe lângă participarea sectorului privat, și discuții directe cu cetățenii, pentru a le înțelege problemele directe .

Orașele cu țesut discontinuu, neregulat se pot dezvolta regularizare, densificare, creștere prin umplerea zonelor goale: Valea lui Mihai, Săcueni, Nucet, Vașcău.

Dezvoltarea prin contracție, în condițiile în care contracție poate să însemne și unificarea cu o localitate mai mare sau includerea într-o zonă metropolitană, având funcțiuni complementare și politici de dezvoltare comune, se pretează orașelor Nucet, Vașcău și Săcueni.

Orașele Nucet și Vașcău pot ajunge la regresie spre statut de comună sau unificare prin cu orașul Ștei .

Săcueni, Valea lui Mihai sunt caracterizate de stagnare, caracter puternic rural, dotări urbane precare, populație de etnie romă. O alternativă ar fi sau unificarea cu municipiul Marghita, jucând rol de accesibilitate pentru acesta.

În cadrul acestor modele, propunem un sub-model, o unificare pentru dezvoltare, o zonă comună de dezvoltare urbană, bazată pe principii precum: complementaritate, distanțe mici și a elemente comune de ordin etnic, istoric, etc. Dezvoltarea policentrică este un concept intens promovat de Uniunea Europeană, dar în condițiile existenței unor centri viabili. Dacă centrele urbane nu sunt suficient de puternice, ele nu vor polariza suficient regiunea, iar disparitățile se vor accentua .

Zonele metropolitane se dezvoltă în general în jurul unui centru puternic, care polarizează localitățile învecinate. În cazul nostru, în județul Bihor există orașe mici sau foarte mici, care nu funcționează ca poli urbani de sine stătători, având diverse lacune: deficit de populație, lipsa accesibilității, economie precară, etc. O zona metropolitana Marghita, de exemplu, ar fi deficitara din punct de vedere al accesibilității, iar polarizarea ar fi dezechilibrată de celelalte două orașe existente în apropiere.

Propunerea noastră este pentru crearea de zone de dezvoltare urbană, conținând mai mulți poli urbani situați la distanțe mici, având un grad de dezvoltare similar, care să funcționeze complementar, în baza unor elemente comune. În felul acesta, identitatea fiecărui oraș se păstrează, profitând în același timp de avantajele altui centru urban.

Criteriul proximității nu este singurul argument pentru crearea unei zone de dezvoltare urbană, tradiții, obiceiuri, predominanta unei anumite etnii, tipologia de locuire, etc sunt criterii care pot întări o astfel de zonă. Aceste orașe se pot asocia în relații de complementaritate, profitând de avantajele fiecăruia în parte: poziție geografică, accesibilitate, economie, tradiție, păstrându-și identitatea. Distanțele scurte între localități fac posibile amenajarea unor piste pentru bicicliști sau dezvoltarea unui sistem de transport în comun în interiorul zonei de dezvoltare.

Schimbul de experiență la nivel tehnic și administrativ între orașele care se confruntă cu probleme similare și exemplele de bună practică din alte localități care au depășit provocările respective, constituie o metodă bună pentru provocările dezvoltării orașului .

În cadrul județului Bihor, se pot compune două zone de dezvoltare urbană, pe lângă Zona Metropolitană Oradea.

În Nordul județului, triunghiul format de orașele Marghita – Săcueni – Valea lui Mihai. Aceste trei orașe de câmpie au o pondere etnică relativ similară, cu populație de etnie maghiară dominantă, și un procent destul de ridicat al populației de etnie rromă. Marghita și Valea lui Mihai au o istorie relativ similară, fiind comune care au cunoscut o dezvoltare urbană abia în epoca sovietică. Orașul Săcueni este cel mai nou oraș, dar are o populație destul de numeroasă, și este legătura directă între graniță și Municipiul Marghita. Municipiul Marghita este deficitar la capitolul accesibilitate, nefiind situat pe nici un drum de interes național. Acest deficit poate fi compensat de orașele Săcueni și Valea lui Mihai, ambele localități de frontieră situate la distanțe foarte scurte de granița cu Ungaria. Interesat este de observat concentrația de funcțiuni urbane și forma intravilanului, raportat la direcțiile dominante.

În sud-est, zona formată de orașele Beiuș – Ștei – Nucet- Vașcău. Aceste orașe situate în văi sau depresiuni, au o populație predominant de etnie română. Există o tradiție puternică a locuirii în această zonă, puternic marcată de centrul urban al Beiușului. Totuși, acest municipiu, deși este un oraș cu tradiție, cu învățământ superior, abia depășește pragul de 10 000 de locuitori.

Componenta demografică

Din punct de vedere demografic, cele 4 zone de dezvoltare sunt încă la o distanță mare de municipiul Oradea, dar au mai mari șanse să crească. Zona Marghita (Marghita, Săcuieni și Valea lui Mihai) are cea mai mare populație.

Zona Beiuș, reunind 4 orașe (Beiuș, Ștei, Nucet, Vașcău) abia depășește ca număr de locutori municipiul Salonta. Acesta are mari șanse să ajungă singur la un rang superior.

Grafic 2 Populația din zonele de dezvoltare propuse – se micșorează disparitățile

Entropia în zonele de dezvoltare propuse

Figură 48 Entropia spațială, valori 2011, pentru cele 4 zone propuse, și pentru ZMO

Figură 49Aportul informațional, valori 2011, pentru cele 4 zone propuse

Se poate lua în calcul apariția unui nou centru de servicii, reprezentat de comuna Tinca.

1. Salonta

Salonta este un oraș de câmpie, cu potențial de dezvoltare atât din punct de vedere al factorilor naturali (relief, sol, clima potrivite), cât și antropici. Poziția pe drumul ce leagă Timișoara și Aradul de Oradea, sau mai exact sud-vestul de nord-vestul țării, situarea în imediata vecinătate a graniței cu Ungaria, accesul la calea ferată, diversitatea unităților economice (industrie alimentară, textilă, mobilier) fac din acest oraș un potențial real de creștere. Dintre orașele mici, are cel mai mare număr de locuitori, chiar dacă este mult sub pragul unui oraș mediu. În plus, neavând localități componente, populația este în totalitate urbană.

În condițiile unei expansiuni a orașului Oradea, Salonta este cel mai apropiat ca distanță, urmat de orașul Aleșd. Există o bună legătura feroviară printr-o rută principală între Oradea și Salonta Dacă urmărim și direcția de dezvoltare a municipiului Oradea, acesta se extinde spre sud, spre Salonta, expansiunea lui fiind oprită doar de prezența aeroportului. Salonta, în același timp, se dezvoltă în partea de nord, spre Oradea.

Municipiul Salonta este situat pe o axă de transport prioritară, pe o direcție de polarizare a municipiului Oradea spre sud – orașele Arad și Timișoara.

Aleșd

Orașul Aleșd este situat pe o arteră intens circulată, acest lucru funcționând și ca avantaj, dar și ca dezavantaj. Este un oraș cu potențial de sine-stătător, însă cu o putere și scară mult prea mică pentru a deveni oraș mediu. Intervențiile trebuie direcționate spre Aleșd ca pol de dezvoltare pentru întreaga Valea a Crișului Repede .

Orașul Aleșd este situat pe o axă de transport principală, DN1, și o rută feroviară principală. În plus, Aleșdul este situat pe direcția de polarizare a Municipiului Oradea spre centrul regiunii, municipiul Cluj-Napoca. și mai departe, spre capitala țării.

În cadrul sistemului urban din Bihor, putem identifica două sub-sisteme, ale căror localități sunt fie prea mici, fie prezintă dezavantaje pentru a putea crește ca entități de sine-stătătoare. În plus, distanța între localitățile din cele două subsisteme este relativ mică, ceea ce creează premise pentru dezvoltare inter-urbană.

2. Marghita – Valea lui Mihai – Săcuieni

Municipiul Marghita are un dezavantaj din punct de vedere al accesibilității. Faptul că nu se află situat pe un drum național și este în apropierea limitei județene impune asocierea metropolitană cu celelalte orașe din nordul județului: Valea lui Mihai și Săcuieni. Orașul are potențial de dezvoltare, în special datorită faptului că nordul județului este slab reprezentat din punct de vedere al urbanului, iar municipiul Marghita este cel mai mare centru urban din zonă.

Așa cum se vede în graficul 9, populația orașelor Marghita, Săcuieni și Valea lui Mihai, adunată cu toate localitățile componente, însumează aproape 40 000 de locuitori, cifră ce se poate apropia de populația unui oraș mediu. Totuși, această populație nu este urbană în totalitate, dimpotrivă, este caracterizată de zone cu caracter rural pronunțat chiar în localitățile urbane consacrate.

O regiune metropolitană nu poate fi în echilibru dacă fiecare așezare, oricât de mică, nu este autonomă și independentă . Dacă Marghita este un pol de dezvoltare locală pentru zona de nord a județului , Săcuieni și Valea lui Mihai trebuie să fie poli secundari, cu funcțiuni complementare pentru regiune, în condițiile unei rețele de transport inter-metropolitană foarte bine realizată, atât prin rețea rutieră, cât și feroviară publică.

Urbanistic, extinderea oraselor tinde spre unificare. Marghita are un nucleu excentric, ce graviteaza spre SV – spre drumul ce duce spre Sacueni.

Apropierea de granița cu Ungaria și punctele de trecere a frontierei pe cale rutieră de la Valea lui Mihai și Săcuieni, și punctul de trecere pe cale feroviară de la Valea lui Mihai, aduc avantaje nucleului, prin posibilitatea polarizării trans-frontaliere, creșterea posibilităților economice, comerciale, turistice. Punctul feroviar creează posibilitatea dezvoltării unui parc logistic industrial.

Harta 23 Zona de dezvoltare inter-urbana Marghita

Beiuș – Ștei – Nucet – Vașcău

Municipiul Beiuș este un alt pol de dezvoltare, cel mai mic din punct de vedere al numărului de locuitori. sud-estul județului are nevoie de un centru urban puternic, iar acela este Beiușul. Oraș cu rădăcini medievale, cu tradiție urbană și potențial intelectual, Beiușul are nevoie aproape să își dubleze populația pentru a ajunge la numărul actual al populației municipiului Salonta. Situat într-o depresiune deluroasă, cu potențial agricol scăzut, Beiușul se bazează pe industria minieră, extractivă, pomicultură și foarte important, pe turism. O șansă de întărire a acestui centru este asocierea cu nucleul Ștei-Nucet-Vașcău prin crearea unei zone metropolitane compacte, cu legături economice și sociale puternice și un sistem de transport inter-metropolitan foarte bine organizat.

Urbanistic, extinderea orașelor tinde spre unificare. Daca Beiușul se extinde spre est, spre Stei, orașul Stei tinde sa crească spre nord, spre Beiuș.

Un alt argument pentru unificarea acestei zone polarizată de municipiul Beiuș este dată identitatea locului, asociată cu Țara Beiușului atât la nivel funcțional ca regiune-sistem, cât și la nivel mental, în conștiința locatarilor, putând corespunde nivelului european NUTS4 .

Harta 24 Zona de dezvoltare inter-urbana Beius

Scenarii pentru viitorul urbanizării în județul Bihor

Strategia națională de dezvoltare prevedere limitarea expansiunii spațiului intravilan și restructurarea terenurilor subutilizare, părăsite și limitarea expansiunii zonelor urbanizate.

Odată cu descentralizarea și reorganizarea administrativă a României, județul Bihor e posibil să dispară ca unitate administrativ-teritorială, devenind parte a regiunii nord-vest sau a alei regiuni, în funcție de modelul care va fi ales. Cu toate acestea, datorită tradiției istorice, a identității, a afilierii și a polarizării spre municipiul Oradea, localitățile urbane vor putea fi studiate ca parte a sistemului județean.

Descentralizarea poate fi privită ca o oportunitate pentru localitățile urbane mici de a ieși din zona de influență și a căpăta mai multă independență, odată cu politica orientată pe policentre. Pentru viitorul orașelor mici, există două scenarii posibile:

Un scenariu ce prevede creșterea orașelor, mărirea numărului de locuitori și dezvoltarea orașelor mici

Pentru a opri fenomenul de dispersie urbană și distrugere a mediului înconjurător, trebuie să încurajăm menținerea zonelor de habitat natural existente între zonele extinse urbane. Astfel, putem încuraja urbanizarea unor zone deja ”contaminate”, unde conexiunile și rețelele sunt deja formate, lăsând zone verzi între aceste insule urbane. O zonă urbanizată trebuie să fie continuă pentru a încuraja schimburile și interacțiunile . Chiar principiile de dezvoltare enunțate de Uniunea Europeana și incluse în strategia de dezvoltare națională promovează o planificare integrată, regenerarea urbană și politici de evitare a expansiunii intravilanului

Sistemul urban din Bihor este caracterizat de un pol excentric – reprezentat de municipiul Oradea, din care pleacă 4 direcții ce au la final unul sau mai multe noduri urbane. Pentru a păstra și a întări această configurație, putem lua ca exemplu masterplanul Copenhaga , desenat la o scară mai mare, dar având principii comune:păstrarea mediului și a zonelor verzi între direcțiile de dezvoltare urbană, crearea de legături inter-nodale, întărirea rețelei de transport, concentrarea zonelor urbane de-a lungul rețelelor de transport și de așezări deja existente, evitând a crea noi teritorii destinate urbanizării, întărirea polilor locali, promovarea transportului în comun între centre, și a utilizării bicicletei pentru deplasările în interiorul localității sau în interiorul zonei de dezvoltare.

Harta 25 Propunere de urbanizare

2. Un scenariu spre contracție, scăderea numărului de locuitori

Contracția urbană este un fenomen prezent în rândul orașelor din Bihor, în special în cadrul fostelor centre minier mono-industriale Ștei, Nucet, Vașcău .

Închiderea întreprinderilor cu tradiție în economia comunistă, a minelor, a unor întregi ramuri industriale a dus, pe lângă declinul populației și al economiei, și la declinul urbanului, fenomen întâlnit foarte des în orașele Europa de est . Au rămas foarte multe ”locuri goale”, terenuri virane nefolosite, clădiri în ruine, căi de acces degradate. Acest fenomen diluează spațiul urban, care în orașele mici are oricum un caracter incert. Distribuția spațială a acestor ruine contribuie la creșterea entropiei spațiale în orașe. În multe cazuri, în loc să se profite de aceste locuri prin politici de densificare, creștere a complexității și a concentrării de servicii, se recurge la expansiunea orașului în teritoriu, la dezvoltarea pe terenuri aflate în extravilan, mărind astfel aria urbană fără a se ține cont de scala reală a orașului, de numărul real al locuitorilor și de fenomenul de contracție urbană.

Un proiect de lege din octombrie 2010 prevedea desființarea orașelor cu populație sub 5000 sau chiar sub 10000 de locuitori, aceste localități urmând a fi afiliate altor centre administrative. Această inițiativă legislativă nu este în interesul României, care este mult sub media europeană în ceea ce privește zonele urbane. În același timp, o evaluare obiectivă a indicatorilor urbanității, pornind de la numărul de locuitori, potrivit legii, ar pune în discuție statutul urban al unor orașe. în această categorie ar intra orașele miniere Nucet și Vașcău – cu populație sub 5000 de locuitori, orașul Săcuieni – cu populație predominant rurală.

Bibliografie

Alabi, M. O. (2009). URBAN SPRAWL, PATTERN AND MEASUREMENT IN LOKOJA, NIGERIA. Number 4(13) / November 2009 (http://um.ase.ro/No13/10.pdf, accesat 20 august 2012).

Alexander, C. (1977). A Pattern Laguage. New York: Oxford University Press.

Alpopi, C. (2009). The urban system in Romania. Vol.12, Nr. 2 special/2009, May 22 – 23, pp 167 – 171.

Baboș, F.-A. (2012). REGENERARE URBANĂ PRIN CULTURĂ. 1(30)/2012, pp. 3-20.

Bascunan, W. B. (2011). Effectos de la entropia urbana en el coste energetico del transporte. Urbano , pg. 20-27.

Batty, M. (2011). Building a Science of the Cities. UCL Working paper serises, paper 170 .

Batty, M. (february 2008). Cities as Complex Systems Scaling, Interactions, Networks, Dynamics and Urban Morphologies. UCL Working Papers , paper 131.

Batty, M. (1974). Spatial Entropy, Geographical Analysis, Vol 6, pp. 1-32.

Batty, M. (2010, septembrie 3). Spatial Entropy. Preluat pe 22 ianuarie, 2012, de pe Geographical Analisys, Volume 6, Issue 1, Article first published online: 3 SEP 2010: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1538-4632.1974.tb01014.x/pdf

Batty, M. (2013). The New Science of Cities. Massachusetts: Massachusetts Institute of Technology.

Batty, M. (2008). The Size, Scale and Shape of Cities. Preluat pe feb 3, 2012, de pe Science 319, 769: http://www.uvm.edu/~cmplxsys/newsevents/pdfs/2008/batty2008a.pdf

Batty, M. (1976). Urban Modelling in CAMBRIDGE URBAN AND ARCHITECTURAL STUDIES. Cambridge: CAMBRIDGE UNIVERSITY PRESS.

Batty, M., & Longley, P. (1994). Fractal Cities. Londra: Academis Press Limited.

Bănică, A., & Camară, G. (2011). ACCESSIIBIILIITY AND TOURIIST FUNCTIION DEVELOPMENT OF THE ROMANIIAN SMALL TOWNS. Year IV no.1, vol. 7, May 2011, pag. 122–133.

Bănică, A., & Istrate, M. (2012). Urban Identities in Peripheral Spaces: The Carpathian Small Towns in Romania. no. 2/2012 (December), pp.262-272.

Beatley, T. (. (2012). Green Cities of Europe: Global Lessons on Green Urbanism. Whashington, DC: Island Press.

Benedek, J. a. (2012). "Convergence or Divergence? The Position of Romania in the Spatial Structure of the European Union.".

Blaj, Gheorghe; Szanto, Ștefan; Chira, Ioan (coord). (1979). BIHOR MONOGRAFIE. București: Editura Sport-Turism.

Boddy, Martin; Parkinson, Michael (eds). (2004). City mattersȘ competitiveness, cohesion and urban governance. Bristol: The Policy Press.

Boltzmann, L. (1974). The second law of thermodynamics. În L. Boltzmann, Theoretical Physics and Philosophical Problems. KLUWER ACADEMIC.

Borbely, L. (2011). Modele de dezvoltare regională în Uniunea Europeană și România.

Bufon, M., & Ilieș, A. (2011). BETWEEN PAST EXPERIENCES AND FUTURE POTENTIALS: AN AGENDA FOR BORDER STUDIES IN CENTRAL-EASTERN EUROPE. Year XIII, no. 1, May 2011, pp. 16-28.

Cabral, P., Augusto, G., Tewolde, M., & Araya, Y. (2013). Entropy in Urban Systems. 15, 5223-5236; doi:10.3390/e15125223 (www.mdpi.com/journal/entropy, accesat 19 iulie 2014).

Camară, G. (2011). DEMOGRAPHIC EVOLUTION OF THE SMALL TOWNS IN THE NORTH-EAST DEVELOPMENT REGION IN THE POST-COMMUNIST PERIOD. Volume VII, Number 2,.

Carp, J. (2012). Cittaslow mean resilience. În T. Paquot, Y. Masson-Zanussi, & M. (. Stathopoulos, Alter Architectures Manifesto. Ass. Eterotopia.

Castro Bonaño, J. M., & (coord), S. T. (2001). Bases para un Sistema de Indicadores de Medio Ambiente Urbano en Andalucía. Malaga : Grupo de Investigación sobre Medio Ambiente Urbano de la Universidad de Malaga, Consejería de Medio Ambiente. Junta de Andalucía.

Catalan, G. (2010). Despre sovietizarea arhitecturii românești (19471955). (47, pp. 107-118).

Cândea, M., Bran, F., & Cimpoeru, I. (2006). Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic. București: Editura Universitară.

Cârstean, A. M. (2005). Planificarea urbană de tip socialist versus planificarea urbană de tip capitalist. Cluj Napoca: Rezumatul tezei de doctorat – Universitatea Babeș-Bolyai.

Ching, F. D. (2007). Architecture: Form, Space, and Order (Vol. 3rd edition (prima ediție publicată în 1943)). New Jersey: John Wiley & Sons; .

Choay, F. (2011). Pentru o antropologie a spatiului. Bucuresti: Urbanismul, Registrul Urbanistilor din Romania.

Ciobanu, V. (2013). Research from the Last Two Decades Regarding the History of Cities in Romania in the 20th Century. XXI/2013, pp 109-118.

Cocean, P., & Filip, S. (2008). Geografia Regională a României. Cuj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Cojanu, V., Botezatu, E., & Peleanu, I. (2009). Formularea conceptelor operaționale ale unei politici de coeziune și competitivitate.

Corbusier, L. (1987). The City of To-morrow and Its Planning (Vol. Editie republicata ). Mineola, NY: Dover Publications.

Coyle, S. (2011). Sustainable and Resilient Communities: A Comprehensive Action Plan for Towns, Cities, and Regions. New Jersey: John Wiley & Sons, 2011.

Cristea, M. (2013). Aplicații ale teoriilor și conceptului de pol de creștere în România. Cluj-Napoca: Rezumatul tezei de doctorat.

Cucu, V. (1974). Geografia: Populatiei si asezarilor omenesti. București: Editura Didactica si Pedagogica.

Cucu, V. (1970). Orașele României. București: Editura ştiinţifică.

Curinschi-Vorona, G. (1981). Istoria arhitecturii in Romania. Bucuresti: Editura Tehnica.

Dobbs Richard, S. S. (Martie, 2011). Urban worldȘ Mapping the economic power of cities. McKinsel Global Institute.

Dobbs, R., & Remes, J. (2011). What's the biggest limit on city growth? 1/25/12, http://voices.mckinseyonsociety.com/whats-the-biggest-limit-on-city-growth-hint-its-not-steel-or-cement/

Dobbs, R., Manyika, J., Manyika, J., & Lund, S. (2011). Urban world: Mapping the economic power of cities. McKinsey Global Institute.

Dobrin, M., Tache, A., & Petrișor, A. I. (2010). Sistem de indicatori pentru analiza disparităților de dezvoltare regională în România. revistadestatistica.ro, accesat 26 august 2014.

Duany, A., Speck, J., & Lydon, M. (2009). The Smart Growth Manual. New York: McGraw-Hill.

Esmer, Ö. (2005). INFORMATION THEORY, ENTROPY AND URBAN SPATIAL STRUCTURE. Ankara.

Farina Tojo, J. (1998). Calculo de la Entropia producida en diversas zonas de Madrid. În Cuadernos de inverstigacion urbanistica. Madid: Instituto Juan de Herrera.

Farina Tojo, J., & Sanchez, J. R. (2002). Orden, desorden y entropia en la construccion de la ciudad. Preluat pe jan 25, 2012, de pe http://www.aq.upm.es/Departamentos/Urbanismo/publicaciones/urban1.html: http://www.aq.upm.es/Departamentos/Urbanismo/publicaciones/urban_7.html#

Filimon, L. (2012). Țara Beiușului. Studiu de geografie regională. Cluj-Napoca: Prea Universitară Clujeană.

Filimon, L., Chiriac, C., Petrea, R., & Filimon, C. (2009). POPULATION MOBILITY AND ITS IMPLICATIONS IN TERRITORIAL RECONVERSION. A CASE STUDY: THE CRISUL REPEDE VALLEY TPU (TERRITORIAL PLANNING UNIT). Preluat pe februarie 28, 2012, de pe Analele Universitătii din Oradea, Seria Geografie, Tom XIX, 2009, pag 163-170: http://istgeorelint.uoradea.ro/Reviste/Anale/Art/2009/021_Filimon.pdf

Filimon, L., Petrea, R., Petrea, D., & Filimon, C. (2011). Small towns and intercommunal construction. Case study: Bihor County, Romania. Transylvanian Review of Administrative Sciences, no 34/E/2011 , No. 34 E/2011, pp. 114-126, 114-126.

Filimon, R. (2007). Nicholas Georgescu Roegen Economie – Bioeconomie. Cluj-Napoca: Risoprint.

Frampton, K. (2000). Modern Architecture A Critical History, 3rd Edition. Londra: Thames&Hudson.

Ganea, C. (2004). NOȚIUNI DE BIOCIBERNETICĂ, Note de curs. Preluat pe ianuarie 31, 2012, de pe http://www.scritube.com/biologie/biofizica/NOTIUNI-DE-BIOCIBERNETICA6320222222.php

Gar-On, Y. A., & Li, X. (2001). Measurement and Monitoring of Urban Sprawl in a Rapidly Growing Region Using entropy. v. 67 n. 1, p. 83-90.

Georgescu – Roegen, N. (1979). Legea entropiei si procesul economic. Bucuresti: Editura Politică.

Georgescu-Roegen, N. (1993). The entropy law and the economic problem in Valuing the Earth. Economics, Ecology, Ethics . eds. Daly, H.E. and Townsend, K.N., Massachusetts Institute of Technology;.

Gheorghiu, O. T. (2013). History of Romanian Towns in Romanian University Researches. XXI/2013, pp 21-30.

Gheorghiu, T. O. (2009). Așezări Umane, vol I . Timișoara: ArtPres.

Gheorghiu, T. O. (2008). Locuirea traditionala rurala din zona Banat-Crisana: elemente de istorie si morfologie, protectie si integrare. Timisoara: Erobit.

Ghinoiu, Ion (coordonator). (2010). Habitatul – Banat, Crisana, Maramures (Vol. Volumul II). (E. Etnologica, Ed.) Bucuresti: Academia Romana, Institutul de etnografie si folclor "C. Brailoiu".

Glaeser, E. (2011, may 03). What Rankings Show About Cities. Preluat pe 01 25, 2012, de pe Economix Explaining the Science of Everyday life: http://economix.blogs.nytimes.com/2011/05/03/what-rankings-show-about-cities/

Governa, F. (2010). Competitiveness and cohesion: urban government and governance’s strains of Italian cities.

Grzelak-Kostulska, E., Hołowiecka, B., & Kwiatkowski, G. (2011). Cittaslow International Network: An Example of a Globalization Idea? The Scale of Globalization. Think Globally, Act Locally, Change Individually in the 21st Century. pp 186-192. Ostrava : University of Ostrava.

Gyöngyi, P. (2006). Specificul Urbanizării în România Analiza perioadei socialiste și postsocialiste. Cluj-Napoca: http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/Cercetari/Gyongyi%20(2006)%20-%20Urbanizarea%20%EEn%20Rom%E2nia.pdf.

Haddock, S. V. (2004). La città contemporanea. Bologna: Il mulino Editore.

Hall, P., & Kathy, P. (2006). The Polycentric Metropolis: Learning from Mega-City Regions in Europe. Earthscan Publications Ltd.

Hall, T. (1998). Urban Geography. Londra, New York: Routledge Contemporary Human Geography Series.

Harouel, J.-L. (2001). Istoria Urbanismului (Vol. 2001). București: Editura Mediriane.

Haslam, D., Kil, W., & Walter Prigge (Author), K. R. (2006). Shrinking cities (Vol. 1). Ostfildern/DE: Hatje Cantz.

Haussermann, H., & Haila, A. (2005). The European City: A Conceptual Framework and Normative Prject. În Y. Kazepov, Cities of Europe (Vol. pp 43,-64). Oxford: Blackwell Publishing.

Heitmann, S., Robinson, P., & Povey, G. (2011). Slow Food, Slow Cities and Slow Tourism. În P. Robinson, S. Heitmann, & P. Dieke, Research Themes for Tourism. Wallingford, Oxfordshire ; Cambridge, MA.

Helbrecht, I., & Peter, D. (2012). New Downtowns A New Form of Centrality and Urbanity in World Society. În I. Helbrecht, & D. P. (eds), New Urbanism Life, Work, and Space in the New Downtown. Ashgate Publishing, Ltd.

Hollander, J., Pallagst, K., Schwarz, T., & Popper, F. (2009). Planning Shrinking Cities. http://policy.rutgers.edu/faculty/popper/ShrinkingCities.pdf.

Horga, I. (2011). European Union between the Constraint of Borders and Global Competition. (http://mpra.ub.uni-muenchen.de/id/eprint/44852).

Humă, C., & Chiriac, D. (2013). EFECTE ALE CRIZEI ECONOMICE ȘI FINANCIARE ÎN UNELE LOCALITĂȚI URBANE MICI DIN ROMÂNIA.

Iacob, V.-S. (2013). URBAN SUSTAINABILITY AND INTEGRATED URBAN WATER MANAGEMENT.

Ianoș, I. (2004). Dinamica urbană (Aplicații la orașul și sistemul urban românesc). București: Editura Tehnică.

Ianoș, I. (2005). Geografie urbană și rurală. Ministerul Educației și Cercetării, Proiectul pentru învățământul rural.

Ianoș, I. (1997). HIERARCHICAL DISTORTIONS WITHIN THE ROMANIAN URBAN SYSTEM.

Ianoș, I. (1982). Locul și rolul orașelor mici în rețeaua națională de așezări. Terra.

Ianoș, I. (2000). Sisteme teritoriale. O adordare geografică. București: Editura Tehnică.

Ianoș, I., & Heller, W. (2006). Spațiu, economie și sisteme de așezări. București: Editura Tehnica.

Ianoș, I., & Tălângă, C. (1994). Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață. București: Institutul de Geografie al Academiei Române.

Ianoș, I., Petrișor, A.-I., Stoica, I. V., Sârbu, C. N., Zamfir, D., & Cercleux, A. –L. (2011). The different consuming of primary eco-energies and their degradation in territorial systems. September 2011, Vol. 6, No. 2, pp. 251–260.

Ianoș, I., Petrișor, A.-I., Zamfir, D., & Cercleux, A.-L. (2013). In search of a relevant index measuring territorial disparities in a transition country. Romania as a case study. Vol. 144, No. 1.

Ianoș, I., Sîrodoev, I., & Pascariu, G. (2012). BUILT-UP SPACE DYNAMICS COMPLICATES THE PRESENT-DAY URBAN LAND USE IN BUCHAREST. Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie , pp. 48 – 53, Article no. 221105-557.

Iațu, C., Munteanu, A., Boghiciuc, M., Crenescu, R., & Ibănescu, B. (2011). The effects of transportation system on the urban sprawl for the city of Iași, Romania. În A. Pratelli, & C. Brebbia, Urban Transport XVII: Urban Transport and the Environment in the 21st Century, Part 17. WIT Press.

Ilieș, A. (2004). România. Euroregiuni. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Ilieș, A. (2013). RURAL CHURCHES, „PEARLS” OF RURAL ARCHITECTURE IN CRIȘANA AND MARAMUREȘ. Year XXIII, no. 2/2013 (December), pp. 386-391.

Ilieș, A., & Stașac, M. (2009). Studiu geografic al populației. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Ilieș, Alexandru; Ilieș, Dorina Camelia; Morar, Cezar; Josan, Ioana (2011). INTERNAL TOURISM MOVEMENT AND THE MAIN ROMANIAN TOURIST DESTINATIONS (THE PERIOD 1990 – 2008), i n Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie, Year XXI, no. 2/2011 (December), pp. 333-339

Ilieș, A., Dehoorne, O., & Ilieș, D. C. (2012). THE CROSS-BORDER TERRITORIAL SYSTEM IN ROMANIAN-UKRAINIAN CARPATHIAN AREA. ELEMENTS, MECHANISMS AND STRUCTURES GENERATING PREMISES FOR AN INTEGRATED CROSS- BORDER TERRITORIAL SYSTEM WITH TOURIST FUNCTION. Vol. 7, number 1.

Ilieș D., Dorina Camelia; Ilieș, Alexandru; Herman, Grigore Vasile; Baias, Ștefan; Morar, Cezar (2011): GEOTOURIST MAP OF THE BĂILE FELIX – BĂILE 1 MAI -BETFIA AREA (BIHOR COUNTY, ROMANIA), in GeoJournall off Touriism and Geosites, Year IV no.2, vol. 8, November 2011,, pp.. 219–226.

Ionescu, G. (1937). Istoria arhitecturii romaniesti din cele mai vechi timpuri pana la 1900. Bucuresti: Tiparul Cartea Romaneasca.

Just, T., & Thater, C. (2008). Megacities: Boundless growth? Frankfurt am Main: Deutsche Bank Research .

Khanna, P. (2011, january 7). What Matters: When cities rule the world. Preluat pe 2012, de pe http://whatmatters.mckinseydigital.com/cities/when-cities-rule-the-world: http://www.mckinsey.com/insights

Komninos, N. (2008). Intelligent Cities and Globalisation of Innovation Networks (Regions and Cities). Londra și New York: Routledge Taylor & Fracis Group.

Lynch, K. (2012). Imaginea Orașului. București: Registrul Urbaniștilor din România, Biblioteca Urbanismul.

Margalef, R. (1980). Biosphere between Thermodynamics and Game (La Biosfera Entre la Termodinamica y el Juego). Barcelona: Omega.

Matei, E., Tîrlă, L., Manea, G., & Vijulie, I. (2013). URBAN, ENVIRONMENTAL AND TOURISM STATE OF THE ROMANIAN CARPATHIAN SMALL TOWNS*. http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro/2013/Matei.pdf.

Maternoski, J. M. (2013). URBAN GROWTH IN COPENHAGEN:Addressing Challenges Through Regional Urban Design. Preluat pe 12 02, 2013, de pe https://scholarsbank.uoregon.edu/xmlui/handle/1794/13030: http://hdl.handle.net/1794/13030

Mayer, H., & Knox, P. (2006). SLOW CITIES: SUSTAINABLE PLACES IN A FAST WORLD. vol. 28, issue 4, pp 321-334.

Meadows, D., Randers, J., & Meadows, D. ( 2006). Los límites del crecimiento: 30 años después. Galaxia Gutenberg.

Mehaffy, M., & Salingaros, N. (2011). The Network City. Metropolis magazine , 19 decembre

Mihalca, D and Olaru, Martin (1998) Urban Ecological Problems in the Landscape of an Old Industrial Region. Case Study: Resita, in Urban Ecology, Breuste, Jürgen, Feldmann, Hildegard, Uhlmann, Ogarit (Eds.), Springer-Verlag Berlin Heidelberg GmbH.

Mionel, V. (2013). TIPOLOGIA SEGREGĂRII GEOGRAFICE ÎN MEDIUL URBAN .

Mohajeri, N., French, J. R., & Batty, M. (2013). Evolution and entropy in the organization of urban street patterns. Vol. 19, No. 1, 1–16, (http://dx.doi.org/10.1080/19475683.2012.758175, accesat 18 august 2014).

Nazmfar, H. (2012). An analysis of urban system with emphasis on entropy model(Case study: the cities of East Azerbaijan Province). Vol. 5 No. 9 – septembrie (http://www.indjst.org).

Nemeș, V. (2013). Orașul Marghita ca pol de dezvoltare locală. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Nemeș, V., Petrea, R., & Filimon, M. (2012). SPATIAL ENTROPY. A SMALL TOWN PERSPECTIVE. CASE STUDY: THE TOWN OF MARGHITA. nr. IV, vol. 2, pp 189-189.

Nowak, M., & Nowosielki, M. (2008). Declining Cities/Develoging Cities: Polish and German Perspectives. Ponan: Instytut Zachodni.

Onicescu, O. (1969). Principiile teoriei probabilităților. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Pascariu, G. (2010). Structura și dinamica sistemelor de așezări uname în procesul de planificare teritorială (cu o aplicație în cazul României). București: rezumat.

Paszto, V., Tucek, P., & Vozenilek, V. (2009). On Spatial entropy in Geographical Data. GIS Ostarava , 25-28.01.Ostrava (http://gis.vsb.cz/GIS_Ostrava/GIS_Ova_2009/sbornik/Lists/Papers/017.pdf), 25-28.

Patel, P. (2013). Masdar City Shocases sustainability. VOLUME 38 JUNE 2013 (www.mrs.org/bulleti).

Peptenatu, D., Pintilii, R., Cepoiu, L., & Drăghici, C. (2009). Polycentric development strategy – an efficient instrument in administrative decentralization. 2, 2, pp 99-111.

Peters,Cornelia . (2012). Freiraumbedarfsanalyse 2012 für wohnungsnahe Freiräume

Petrea D. (1998), Pragurile de substanță, energie și informație în sistemele geomorfologice, Editura Universității din Oradea, 1998

Petrea D. (2005), Obiect, metodăși cunoaștere geografică,Editura Universității din Oradea.

Petrea, R. (1998). Dimensiunea geomorfologică în dezvoltarea și estetica urbană a orașelor mici din . Oradea: Ed. Universității din Oradea.

Petrea, R. (2009). Unitatea teritorială de planificarea Valea Crișul Repede. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Petrea, R., Paul, O., & Nemeș, V. (2009b). ALESD: ISSUES OF ORGANIZATION, TOWN PLANNING AND GEO-SPATIAL INTEGRATION

Petrea, Rodica; Prașca, Mariana; Filimon, Luminița (2012) The morphologic component as a development premise for small towns. Case study: town of Vascau (Bihor County), Studia Universitatis Babes-Bolyai Geographia, ISSN 1221-079X, Vol 57 (2012), September, No.2, pag. 112-123

Petrea, Rodica; Filimon, Claudiu; Filimon, Luminița; Nemeș, Valentin Post communist functional changes in Romania`s small towns. Case study Beius Land(Bihor County), Studia UBB Geographia, nr. 1/2013.

Petrișor, A.-I. (2010). MEDIUL URBAN: O ABORDARE ECOLOGICA . Urbanistique (http://www.urbanistique.ro/mediul-urban-o-abordare-ecologica-dr-alexandru-ionut-petrisor/).

PEZZAGNO, M., & ROSINI, M. (2014, iunie). ENTROPY AND THE CITY. TeMA Journal of Land Use, Mobility and Environment (SPECIAL ISSUE).

Poncea, T. V., & București, A. B. (1999). Geneza orașului medieval românesc extra carpatic. București: Biblioteca Bucureștilor.

Prașca, M. L. (2013). Dezvoltarea orașelor monoindustriale mici. Studiu comparativ Nucet – Vașcău. Oradea.

Prașca, M., Petrea, R., & Ilia-Filimon, M. (2013). THE URBAN SHRINKAGE OF THE SMALL TOWNS LOCATED IN SOUTHERN PART OF BIHOR COUNTY, ROMANIA. Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie , Article no. 231122-627.

Price Waterhouse Coopers. (2010). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2010_Cities%20of%20Opportunity.pdf, accesat 20.05.2011

. Price Waterhouse Coopers. (2011). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2011-Cities-of-Opportunity.PDF, accesat 15.07.2013

Price Waterhouse Coopers. (2012). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2012-Cities-of-Opportunity.pdf, accest 15.07.2013

Price Waterhouse Coopers. (2014). Cities of opportunity – 6. Price Waterhouse Coopers, http://www.pwc.com/us/en/cities-of-opportunity/2014/assets/cities-of-opportunity-2014.pdf, accesat 30.06.2014

Quiglei, J. M. (1998). Urban Diversity and Economic Growth. 12 (Number 2- Spring, pages 127-138).

Radulescu, G. M. (2007). Urbanism si amenajarea teritoriului. Baia-Mare: Editura Universitatii de Nord.

Rueda, S. (2007). LA EFICIENCIA ENERGÉTICA EN LA PLANIFICACIÓN URBANA. Preluat pe NOV 22, 2011, de pe http://www.ciecas.ipn.mx/foroodm/f_opinion/investigaciones/archivos/eficienciaenergetica.pdf

Salingaros, N. (2008). Principles of Urban Structure (Design/science/planning). Amsterdam: Techne Press.

Sandu, I.-A. (2011). SISTEMUL DE AȘEZĂRI, INSTRUMENT ÎN DEZVOLTAREA REGIONALĂ A ROMÂNIEI. București: – REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -.

Săgeată, R. (2004). Dinamica zonelor de influență urbană sub presiunea funcției politico-administrative. Geographical Phorum – STUDII ȘI CERCETĂRI DE GEOGRAFIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI (no. 3), pp 121-127.

Săgeată, R. (2013). Organizarea administrativ-teritorială a României. Evoluție. Propuneri de optimizare. (http://www.geopolitic.ro/17)%20News%20March%202013%20(5.03.2013).pdf, accesat 20 aprilie 2014).

Săgeată, R., & Simileanu, V. (2007). POLITICAL-ADMINISTRATIVE DECISIONS, A PRESSURE FACTOR FOR ENTREPRENEURIAL INITIATIVES.

Serbescu, A. (2009). On change and Adaptation: Rural inhabitation during the Romanian Post-Socialist Transition. TRADITIONAL DWELLINGS AND SETTLEMENTS REVIEW , Volume XXI, number I , pg. 37-50.

Shannon, C. E., & Weaver, W. (1949). The Mathematical Theory of Information. Illinois: University of Illinois Press, Urbana.

Shekhar, S. (2005). Urban sprawl assessment Entropy approach., http://www.archidev.org/IMG/doc/Urban_sprawl_assessment_Entropy_approach_Pune.doc, accesat 20.03.2013

Silince, J. (. (1990). Housing Policies in Eastern Europe and the Soviet Union. Abingdon, Oxon: Routledge.

Singh, B. (2014). Urban Growth Using Shannon’s Entropy: a Case Study of Rohtak City. Volume 3, (Issue 1, pp. 544-552, Article ID Tech-237).

Solecki, W., Marcotullio, P., & Seto, K. C. (2013, jan-february). It's Time for an Urbanization Science. Environment Science and Policty for sustainable Development , pg. http://www.environmentmagazine.org/Archives/Back%20Issues/2013/January-February%202013/urbanization-full.html.

Southern, Alan. (2011). Enterprise, Deprivation and Social Exclusion: The Role of Small Business in Addressing Social and Economic Inequalities. New York: Routledge Taylor & Francis, 2012.

Speck, J. (2012). Walkable City: How Downtown Can Save America, One Step at a Time. Londra: Macmillan.

Steele, J. (1997). Architecture Today. New York: Phaidon Press Limited.

Storper, M., van Marrewijk, C., & van Oort, F. G. (2012). INTRODUCTION: PROCESSES OF CHANGE IN URBAN SYSTEMS. VOL. 52, NO. 1, 2012, pp. 1–9.

Stupariu, M. (2012). MUNICIPIUL ORADEA.STUDIU DE GEOGRAFIE URBANĂ. Oradea: Rezumatul tezei de doctorat.

Sun, H., Forsythe, W., & Waters, N. (2007). Modeling Urban Land Use Change and Urban Sprawl: Calgary, Alberta, Canada. Preluat pe 08 17, 2014, de pe http://ggs.gmu.edu/People/Waters/2007_Sun-Forysthe-Waters_NETS_Paper.pdf

Șandru, I., Cucu, V., & Pompiliu, P. (1963). Contribution gepgraphique a la classification des villes de la republique populaire Roumaine. Vol 72, Issue 390, pp 162-185.

Șerban, P.-R. (2013). EVOLUTION OF SPATIAL COMPLEXITY IN ROMANIA: NETWORKING, DIFFERENTIATION . 57.1 (2013): 33-38.

Tachieva, G. (2010). Sprawl Repair Manual. Washington: Island Press.

Tamaioaga, G., & Tamaioaga, D. (2005). Cadastrul general si cadastrele de specialitate. București: Matrix Rom .

Thoraya Ahmed Obaid, UN HABITAT. (2007). State of world population 2007. United Nations Population Fund.

Tomka, B. (2013). A Social History of Twentieth-Century Europe (Vol. Abingdon, Oxon). Routledge Taylor& Francis Books.

Trincă, I. (2011). Rolul orașelor mici în dezvoltare intraregională. Studiu de caz: regiunea de dezvoltare Sud-Est. București: Rezumatul tezei de doctorat.

Țurcănașu, G., & Rusu, A. (2007). ETUDIER LE POLYCENTRISME DES SYSTEMES URBAINS DE LA ROUMANIE ET DE LA BULGARIE. Tom L III, s. II – c , Geografie 2007, pp 97- 106.

Vert, C. (2001). Geografia Populației. teorie și metodologie. Timișoara: Editura Mirton.

Vîrdol, A. (2008). DIFERENȚIERI GEOGRAFICE ÎN NIVELUL DE DEZVOLTARE A ORAȘELOR ROMÂNIEI. Preluat pe 11 22, 2013, de pe www.unibuc.ro – Rezumatul tezei de doctorat: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2008Noiembrie/Virtol%20Amalia%20-%20Diferentieri%20geografice%20in%20nivelul%20de%20dezvoltare%20a%20oraselor%20Romaniei/Rezumat_AVirdol.pdf

Voiculescu, S. (2004). Orașele din Câmpia de Vest. Timișoara: Editura Universității de Vest.

Wiegandt, C.-C. (2012). Can Urbanity be Planned? Comments on the Development of Public Spaces in the HafenCity of Hamburg. În I. Helbrecht, & D. P. (eds), New Urbanism: Life, Work, and Space in the New Downtown. Farnham Surrey: Ashgate Publishing, Ltd.

Zali, N., Soltani, A., & Panahi, A. (2011). An investigation of urban systems using entropy and elasticity measures: case study of North Region of Iran. Vol. 4 No. 9 (http://www.indjst.org).

Zaman, G., Goshin, Z., & Vasile, V. (2013). Evoluția dezechilibrelor teritoriale din România în contextul crizei economice. 37, nr. 2, pp 20 – 39.

Zamfir, D., Tâlângă, C., & Stoica, I. (2009). Romanian Small Towns Searching for Their Identity. vol. I, 1, pp.41-53

Documente, rapoarte, legi

Cittaslow, I. C. (2014, iunie 21). Preluat pe august 27, 2014, de pe http://www.cittaslow.org/download/DocumentiUfficiali/Charter_2014.pdf

European Union Regional Policy. (2007). Preluat pe 11 19, 2013, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/country/prordn/details_new.cfm?gv_PAY=RO&gv_reg=ALL&gv_PGM=1299&LAN=18&gv_PER=2&gv_defL=7

Institutul Național de Statistică. (2014). Baza de date TEMPO – serii de timp. https://statistici.insse.ro/shop/ .

*** United Nations, Department of Economic and Social Affairs (2012) World Population Prospects: The 2012 Revision Department of Economic and Social Affairs, 2013.. – http://esa.un.org/wpp/Documentation/pdf/WPP2012_HIGHLIGHTS.pdf., accesat 1.05.2013

McKinsey Global Institute( Charles Roxburgh, Susan Lund, John Piotrowski) – Mapping global Capital Markets 2011,

LEGE nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul

Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a Teritoriului național – sectiunea a IV-a – Rețeaua de localități

H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism

LEGEA NR. 2/1968 Cu completările și modificările ulterioare

LEGE nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania

LEGE nr. 47 din 19 martie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Ordonanta de urgenta nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

*** Agenția Națională pentru Protecția Mediului, RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEȚUL BIHOR PENTRU ANUL 2011, http://apmbh.anpm.ro/raport_anual_privind_starea_mediului_in_judetul_bihor_anul_2011-67412, accesat pe 20,01,2013

*** Agentia de Dezvoltare Regionala (ADR) Nord-Vest Dezvoltarea urbană a Regiunii Nord-Vest [Interactiv] // http://www.nord-vest.ro. – 2012. – 25 ianuarie 2013. – http://www.nord-vest.ro/Document_Files/Planul-de-dezvoltare-regionala-2014 2020/00001307/fj5ru_Dezvoltare%20urbana%20-%20noiembrie%202012.pdf.

*** Unitatea Administrativ Teritorială Aleșd Stragedia de Dezvoltare a Orașului Aleșd – Aleșd : Unitatea Administrativ Teritorială Aleșd, 2008.

*** Planul strategic de dezvoltare durabila al orasului Nucet Planul strategic de dezvoltare durabila al orasului Nucet, jud.Bihor [Lucrare]. – Nucet : PRIMARIA ORASULUI NUCET / CONSILIUL LOCAL NUCET, 2007.

*** STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA [Interactiv] // Primaria Oradea. – 25 04 2012. – 03 01 2013. – http://www.oradea.ro/fisiere/module_subpagini_fisiere/308/pct.8%20ANEXA%20statut%20final%20din%2025.04.2012.doc..

*** Planul de Amenajare a Teritoriului Național Secțiunea IV – Rețeaua de localități [Lucrare]. – [s.l.] : MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA 1, NR. 408/24,07,2001, 2001.

*** Planul de Dezvoltare al Județului BIHOR PLANUL DE DEZVOLTARE AL JUDEȚULUI BIHOR 2007-2013. – Oradea : Consiliul Județean Bihor, Universitatea din Oradea, 2007.

*** MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL, INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI, LISTA MONUMENTELOR ISTORICE // MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 670 bis/1.X.2010. .

*** INSSE [Interactiv]. – Comisia Județeană pentru recensământul Populației și al locuințelor, județul Bihor, 24 08 2012. – 25 ianuarie 2013. – http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/Comunicat_Rezultate_preliminarii_RPL2011.pdf.

*** AVIZ DE MEDIU 1Reactualizare Plan Urbanistic General al municipiului Salonta, județul Bihor // AGENTIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI CLUJ-NAPOCA. – 2011.

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2010, www.pfnyc.org/reports/2010_Cities%20of%20Opportunity.pdf, accesat 3,06,2012 .

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2011, http://www.pwc.no/no/offentlig-sektor/publikasjoner/cities-2011.pdf, accesat 5,01,2013

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2012, http://www.pwc.com/us/en/cities-of-opportunity/2012/pdf-download.jhtml, accesat 5,01,2013

*** ESPON Study on Urban Functions. – march 2007. – – http://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/Projects/ESPON2006Projects/StudiesScientificSupportProjects/UrbanFunctions/fr-1.4.3_April2007-final.pdf, accesat 02 10 2012.

*** ESPON Enlargement of the European Union and the wider European Perspective as regards its Polycentric Spatial [Lucrare]. – 2006, accesat 02 10 2012.

*** Asociația Zona Metropolitană Oradea STRATEGIA DE DEZVOLTARE LOCALĂ A MUNICIPIULUI ORADEA 2010 [Interactiv]. – decembrie 2011. – http://www.oradea.ro/fisiere/module_subpagini_fisiere/284/pct.7%20anexa%20SDL%20Municipiul%20Oradea.pdf, accesat 12,01,2013.

*** Primăria Oradea [Interactiv]. – 2012. – http://www.oradea.ro/pagina/oradea-capitala-verde-a-romaniei.

*** PLANUL INTEGRAT DE DEZVOLTARE URBANĂ ORADEA 2009

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI ORADEA ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A.. -Oradea, 1991.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL U.A.T. BEIUȘ ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. ARHITECT GRUP, S.C. MEDIMP ORADEA S.R.L.. -BEIUȘ, 2008.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI ALEȘD , elaborat de S.C. ATRIUM PROJECT S.R.L.. – Aleșd, 2010.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI ALEȘD , Memoriu general, elaborat de S.C. ATRIUM PROJECT S.R.L.. – Aleșd, 2010.

*** Planul Urbanistic General al orașului Ștei – elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A. 2010.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI NUCET ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A.. -Oradea, 1991.

Resurse online:

http://www.anrsc.ro/

Homepage

www.ecomunitate.ro

www.cjbihor.ro

www.primariaoradea.ro

http://www.salonta.net

http://primariabeius.ro/

www.primariastei.ro

www.marghita.ro/

www.valealuimihai.ro/

www.sacueni.ro/

www.primarianucet.ro

www.primaria-vascau.ro/

www.alesd-bihor.ro/

http://www.ghidulprimariilor.ro

*** Atlasul României http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/atlas.htm

http://distanta.ro. (fără an). Preluat pe 11 05, 2013, de pe http://distanta.ro/oradea/47.219622,21.536502

http://www.amr.ro/. (fără an). Preluat pe 11 10, 2013, de pe http://www.amr.ro/: http://www.amr.ro/

http://www.bihor.anofm.ro/. (fără an). Preluat de pe http://www.bihor.anofm.ro/

http://www.euractiv.com. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe The European Confederation of Towns and Municipalities: http://www.euractiv.com/regional-policy/small-towns-join-forces-boost-eu-news-502230

http://www.euractiv.com. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe The European Confederation of Towns and Municipalities: http://www.euractiv.com/regional-policy/small-towns-join-forces-boost-eu-news-502230

http://www.infobihor.ro. (fără an). Preluat pe 10 3, 2013, de pe http://www.infobihor.ro/user_files/images/harta_administrativa.jpg

www.aor.ro. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe www.aor.ro: http://www.aor.ro/documente/ServiciiPrestate/Servicii%20prestate%20de%20AOR%20.pdf

Bibliografie

Alabi, M. O. (2009). URBAN SPRAWL, PATTERN AND MEASUREMENT IN LOKOJA, NIGERIA. Number 4(13) / November 2009 (http://um.ase.ro/No13/10.pdf, accesat 20 august 2012).

Alexander, C. (1977). A Pattern Laguage. New York: Oxford University Press.

Alpopi, C. (2009). The urban system in Romania. Vol.12, Nr. 2 special/2009, May 22 – 23, pp 167 – 171.

Baboș, F.-A. (2012). REGENERARE URBANĂ PRIN CULTURĂ. 1(30)/2012, pp. 3-20.

Bascunan, W. B. (2011). Effectos de la entropia urbana en el coste energetico del transporte. Urbano , pg. 20-27.

Batty, M. (2011). Building a Science of the Cities. UCL Working paper serises, paper 170 .

Batty, M. (february 2008). Cities as Complex Systems Scaling, Interactions, Networks, Dynamics and Urban Morphologies. UCL Working Papers , paper 131.

Batty, M. (1974). Spatial Entropy, Geographical Analysis, Vol 6, pp. 1-32.

Batty, M. (2010, septembrie 3). Spatial Entropy. Preluat pe 22 ianuarie, 2012, de pe Geographical Analisys, Volume 6, Issue 1, Article first published online: 3 SEP 2010: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1538-4632.1974.tb01014.x/pdf

Batty, M. (2013). The New Science of Cities. Massachusetts: Massachusetts Institute of Technology.

Batty, M. (2008). The Size, Scale and Shape of Cities. Preluat pe feb 3, 2012, de pe Science 319, 769: http://www.uvm.edu/~cmplxsys/newsevents/pdfs/2008/batty2008a.pdf

Batty, M. (1976). Urban Modelling in CAMBRIDGE URBAN AND ARCHITECTURAL STUDIES. Cambridge: CAMBRIDGE UNIVERSITY PRESS.

Batty, M., & Longley, P. (1994). Fractal Cities. Londra: Academis Press Limited.

Bănică, A., & Camară, G. (2011). ACCESSIIBIILIITY AND TOURIIST FUNCTIION DEVELOPMENT OF THE ROMANIIAN SMALL TOWNS. Year IV no.1, vol. 7, May 2011, pag. 122–133.

Bănică, A., & Istrate, M. (2012). Urban Identities in Peripheral Spaces: The Carpathian Small Towns in Romania. no. 2/2012 (December), pp.262-272.

Beatley, T. (. (2012). Green Cities of Europe: Global Lessons on Green Urbanism. Whashington, DC: Island Press.

Benedek, J. a. (2012). "Convergence or Divergence? The Position of Romania in the Spatial Structure of the European Union.".

Blaj, Gheorghe; Szanto, Ștefan; Chira, Ioan (coord). (1979). BIHOR MONOGRAFIE. București: Editura Sport-Turism.

Boddy, Martin; Parkinson, Michael (eds). (2004). City mattersȘ competitiveness, cohesion and urban governance. Bristol: The Policy Press.

Boltzmann, L. (1974). The second law of thermodynamics. În L. Boltzmann, Theoretical Physics and Philosophical Problems. KLUWER ACADEMIC.

Borbely, L. (2011). Modele de dezvoltare regională în Uniunea Europeană și România.

Bufon, M., & Ilieș, A. (2011). BETWEEN PAST EXPERIENCES AND FUTURE POTENTIALS: AN AGENDA FOR BORDER STUDIES IN CENTRAL-EASTERN EUROPE. Year XIII, no. 1, May 2011, pp. 16-28.

Cabral, P., Augusto, G., Tewolde, M., & Araya, Y. (2013). Entropy in Urban Systems. 15, 5223-5236; doi:10.3390/e15125223 (www.mdpi.com/journal/entropy, accesat 19 iulie 2014).

Camară, G. (2011). DEMOGRAPHIC EVOLUTION OF THE SMALL TOWNS IN THE NORTH-EAST DEVELOPMENT REGION IN THE POST-COMMUNIST PERIOD. Volume VII, Number 2,.

Carp, J. (2012). Cittaslow mean resilience. În T. Paquot, Y. Masson-Zanussi, & M. (. Stathopoulos, Alter Architectures Manifesto. Ass. Eterotopia.

Castro Bonaño, J. M., & (coord), S. T. (2001). Bases para un Sistema de Indicadores de Medio Ambiente Urbano en Andalucía. Malaga : Grupo de Investigación sobre Medio Ambiente Urbano de la Universidad de Malaga, Consejería de Medio Ambiente. Junta de Andalucía.

Catalan, G. (2010). Despre sovietizarea arhitecturii românești (19471955). (47, pp. 107-118).

Cândea, M., Bran, F., & Cimpoeru, I. (2006). Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic. București: Editura Universitară.

Cârstean, A. M. (2005). Planificarea urbană de tip socialist versus planificarea urbană de tip capitalist. Cluj Napoca: Rezumatul tezei de doctorat – Universitatea Babeș-Bolyai.

Ching, F. D. (2007). Architecture: Form, Space, and Order (Vol. 3rd edition (prima ediție publicată în 1943)). New Jersey: John Wiley & Sons; .

Choay, F. (2011). Pentru o antropologie a spatiului. Bucuresti: Urbanismul, Registrul Urbanistilor din Romania.

Ciobanu, V. (2013). Research from the Last Two Decades Regarding the History of Cities in Romania in the 20th Century. XXI/2013, pp 109-118.

Cocean, P., & Filip, S. (2008). Geografia Regională a României. Cuj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Cojanu, V., Botezatu, E., & Peleanu, I. (2009). Formularea conceptelor operaționale ale unei politici de coeziune și competitivitate.

Corbusier, L. (1987). The City of To-morrow and Its Planning (Vol. Editie republicata ). Mineola, NY: Dover Publications.

Coyle, S. (2011). Sustainable and Resilient Communities: A Comprehensive Action Plan for Towns, Cities, and Regions. New Jersey: John Wiley & Sons, 2011.

Cristea, M. (2013). Aplicații ale teoriilor și conceptului de pol de creștere în România. Cluj-Napoca: Rezumatul tezei de doctorat.

Cucu, V. (1974). Geografia: Populatiei si asezarilor omenesti. București: Editura Didactica si Pedagogica.

Cucu, V. (1970). Orașele României. București: Editura ştiinţifică.

Curinschi-Vorona, G. (1981). Istoria arhitecturii in Romania. Bucuresti: Editura Tehnica.

Dobbs Richard, S. S. (Martie, 2011). Urban worldȘ Mapping the economic power of cities. McKinsel Global Institute.

Dobbs, R., & Remes, J. (2011). What's the biggest limit on city growth? 1/25/12, http://voices.mckinseyonsociety.com/whats-the-biggest-limit-on-city-growth-hint-its-not-steel-or-cement/

Dobbs, R., Manyika, J., Manyika, J., & Lund, S. (2011). Urban world: Mapping the economic power of cities. McKinsey Global Institute.

Dobrin, M., Tache, A., & Petrișor, A. I. (2010). Sistem de indicatori pentru analiza disparităților de dezvoltare regională în România. revistadestatistica.ro, accesat 26 august 2014.

Duany, A., Speck, J., & Lydon, M. (2009). The Smart Growth Manual. New York: McGraw-Hill.

Esmer, Ö. (2005). INFORMATION THEORY, ENTROPY AND URBAN SPATIAL STRUCTURE. Ankara.

Farina Tojo, J. (1998). Calculo de la Entropia producida en diversas zonas de Madrid. În Cuadernos de inverstigacion urbanistica. Madid: Instituto Juan de Herrera.

Farina Tojo, J., & Sanchez, J. R. (2002). Orden, desorden y entropia en la construccion de la ciudad. Preluat pe jan 25, 2012, de pe http://www.aq.upm.es/Departamentos/Urbanismo/publicaciones/urban1.html: http://www.aq.upm.es/Departamentos/Urbanismo/publicaciones/urban_7.html#

Filimon, L. (2012). Țara Beiușului. Studiu de geografie regională. Cluj-Napoca: Prea Universitară Clujeană.

Filimon, L., Chiriac, C., Petrea, R., & Filimon, C. (2009). POPULATION MOBILITY AND ITS IMPLICATIONS IN TERRITORIAL RECONVERSION. A CASE STUDY: THE CRISUL REPEDE VALLEY TPU (TERRITORIAL PLANNING UNIT). Preluat pe februarie 28, 2012, de pe Analele Universitătii din Oradea, Seria Geografie, Tom XIX, 2009, pag 163-170: http://istgeorelint.uoradea.ro/Reviste/Anale/Art/2009/021_Filimon.pdf

Filimon, L., Petrea, R., Petrea, D., & Filimon, C. (2011). Small towns and intercommunal construction. Case study: Bihor County, Romania. Transylvanian Review of Administrative Sciences, no 34/E/2011 , No. 34 E/2011, pp. 114-126, 114-126.

Filimon, R. (2007). Nicholas Georgescu Roegen Economie – Bioeconomie. Cluj-Napoca: Risoprint.

Frampton, K. (2000). Modern Architecture A Critical History, 3rd Edition. Londra: Thames&Hudson.

Ganea, C. (2004). NOȚIUNI DE BIOCIBERNETICĂ, Note de curs. Preluat pe ianuarie 31, 2012, de pe http://www.scritube.com/biologie/biofizica/NOTIUNI-DE-BIOCIBERNETICA6320222222.php

Gar-On, Y. A., & Li, X. (2001). Measurement and Monitoring of Urban Sprawl in a Rapidly Growing Region Using entropy. v. 67 n. 1, p. 83-90.

Georgescu – Roegen, N. (1979). Legea entropiei si procesul economic. Bucuresti: Editura Politică.

Georgescu-Roegen, N. (1993). The entropy law and the economic problem in Valuing the Earth. Economics, Ecology, Ethics . eds. Daly, H.E. and Townsend, K.N., Massachusetts Institute of Technology;.

Gheorghiu, O. T. (2013). History of Romanian Towns in Romanian University Researches. XXI/2013, pp 21-30.

Gheorghiu, T. O. (2009). Așezări Umane, vol I . Timișoara: ArtPres.

Gheorghiu, T. O. (2008). Locuirea traditionala rurala din zona Banat-Crisana: elemente de istorie si morfologie, protectie si integrare. Timisoara: Erobit.

Ghinoiu, Ion (coordonator). (2010). Habitatul – Banat, Crisana, Maramures (Vol. Volumul II). (E. Etnologica, Ed.) Bucuresti: Academia Romana, Institutul de etnografie si folclor "C. Brailoiu".

Glaeser, E. (2011, may 03). What Rankings Show About Cities. Preluat pe 01 25, 2012, de pe Economix Explaining the Science of Everyday life: http://economix.blogs.nytimes.com/2011/05/03/what-rankings-show-about-cities/

Governa, F. (2010). Competitiveness and cohesion: urban government and governance’s strains of Italian cities.

Grzelak-Kostulska, E., Hołowiecka, B., & Kwiatkowski, G. (2011). Cittaslow International Network: An Example of a Globalization Idea? The Scale of Globalization. Think Globally, Act Locally, Change Individually in the 21st Century. pp 186-192. Ostrava : University of Ostrava.

Gyöngyi, P. (2006). Specificul Urbanizării în România Analiza perioadei socialiste și postsocialiste. Cluj-Napoca: http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/Cercetari/Gyongyi%20(2006)%20-%20Urbanizarea%20%EEn%20Rom%E2nia.pdf.

Haddock, S. V. (2004). La città contemporanea. Bologna: Il mulino Editore.

Hall, P., & Kathy, P. (2006). The Polycentric Metropolis: Learning from Mega-City Regions in Europe. Earthscan Publications Ltd.

Hall, T. (1998). Urban Geography. Londra, New York: Routledge Contemporary Human Geography Series.

Harouel, J.-L. (2001). Istoria Urbanismului (Vol. 2001). București: Editura Mediriane.

Haslam, D., Kil, W., & Walter Prigge (Author), K. R. (2006). Shrinking cities (Vol. 1). Ostfildern/DE: Hatje Cantz.

Haussermann, H., & Haila, A. (2005). The European City: A Conceptual Framework and Normative Prject. În Y. Kazepov, Cities of Europe (Vol. pp 43,-64). Oxford: Blackwell Publishing.

Heitmann, S., Robinson, P., & Povey, G. (2011). Slow Food, Slow Cities and Slow Tourism. În P. Robinson, S. Heitmann, & P. Dieke, Research Themes for Tourism. Wallingford, Oxfordshire ; Cambridge, MA.

Helbrecht, I., & Peter, D. (2012). New Downtowns A New Form of Centrality and Urbanity in World Society. În I. Helbrecht, & D. P. (eds), New Urbanism Life, Work, and Space in the New Downtown. Ashgate Publishing, Ltd.

Hollander, J., Pallagst, K., Schwarz, T., & Popper, F. (2009). Planning Shrinking Cities. http://policy.rutgers.edu/faculty/popper/ShrinkingCities.pdf.

Horga, I. (2011). European Union between the Constraint of Borders and Global Competition. (http://mpra.ub.uni-muenchen.de/id/eprint/44852).

Humă, C., & Chiriac, D. (2013). EFECTE ALE CRIZEI ECONOMICE ȘI FINANCIARE ÎN UNELE LOCALITĂȚI URBANE MICI DIN ROMÂNIA.

Iacob, V.-S. (2013). URBAN SUSTAINABILITY AND INTEGRATED URBAN WATER MANAGEMENT.

Ianoș, I. (2004). Dinamica urbană (Aplicații la orașul și sistemul urban românesc). București: Editura Tehnică.

Ianoș, I. (2005). Geografie urbană și rurală. Ministerul Educației și Cercetării, Proiectul pentru învățământul rural.

Ianoș, I. (1997). HIERARCHICAL DISTORTIONS WITHIN THE ROMANIAN URBAN SYSTEM.

Ianoș, I. (1982). Locul și rolul orașelor mici în rețeaua națională de așezări. Terra.

Ianoș, I. (2000). Sisteme teritoriale. O adordare geografică. București: Editura Tehnică.

Ianoș, I., & Heller, W. (2006). Spațiu, economie și sisteme de așezări. București: Editura Tehnica.

Ianoș, I., & Tălângă, C. (1994). Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață. București: Institutul de Geografie al Academiei Române.

Ianoș, I., Petrișor, A.-I., Stoica, I. V., Sârbu, C. N., Zamfir, D., & Cercleux, A. –L. (2011). The different consuming of primary eco-energies and their degradation in territorial systems. September 2011, Vol. 6, No. 2, pp. 251–260.

Ianoș, I., Petrișor, A.-I., Zamfir, D., & Cercleux, A.-L. (2013). In search of a relevant index measuring territorial disparities in a transition country. Romania as a case study. Vol. 144, No. 1.

Ianoș, I., Sîrodoev, I., & Pascariu, G. (2012). BUILT-UP SPACE DYNAMICS COMPLICATES THE PRESENT-DAY URBAN LAND USE IN BUCHAREST. Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie , pp. 48 – 53, Article no. 221105-557.

Iațu, C., Munteanu, A., Boghiciuc, M., Crenescu, R., & Ibănescu, B. (2011). The effects of transportation system on the urban sprawl for the city of Iași, Romania. În A. Pratelli, & C. Brebbia, Urban Transport XVII: Urban Transport and the Environment in the 21st Century, Part 17. WIT Press.

Ilieș, A. (2004). România. Euroregiuni. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Ilieș, A. (2013). RURAL CHURCHES, „PEARLS” OF RURAL ARCHITECTURE IN CRIȘANA AND MARAMUREȘ. Year XXIII, no. 2/2013 (December), pp. 386-391.

Ilieș, A., & Stașac, M. (2009). Studiu geografic al populației. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Ilieș, Alexandru; Ilieș, Dorina Camelia; Morar, Cezar; Josan, Ioana (2011). INTERNAL TOURISM MOVEMENT AND THE MAIN ROMANIAN TOURIST DESTINATIONS (THE PERIOD 1990 – 2008), i n Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie, Year XXI, no. 2/2011 (December), pp. 333-339

Ilieș, A., Dehoorne, O., & Ilieș, D. C. (2012). THE CROSS-BORDER TERRITORIAL SYSTEM IN ROMANIAN-UKRAINIAN CARPATHIAN AREA. ELEMENTS, MECHANISMS AND STRUCTURES GENERATING PREMISES FOR AN INTEGRATED CROSS- BORDER TERRITORIAL SYSTEM WITH TOURIST FUNCTION. Vol. 7, number 1.

Ilieș D., Dorina Camelia; Ilieș, Alexandru; Herman, Grigore Vasile; Baias, Ștefan; Morar, Cezar (2011): GEOTOURIST MAP OF THE BĂILE FELIX – BĂILE 1 MAI -BETFIA AREA (BIHOR COUNTY, ROMANIA), in GeoJournall off Touriism and Geosites, Year IV no.2, vol. 8, November 2011,, pp.. 219–226.

Ionescu, G. (1937). Istoria arhitecturii romaniesti din cele mai vechi timpuri pana la 1900. Bucuresti: Tiparul Cartea Romaneasca.

Just, T., & Thater, C. (2008). Megacities: Boundless growth? Frankfurt am Main: Deutsche Bank Research .

Khanna, P. (2011, january 7). What Matters: When cities rule the world. Preluat pe 2012, de pe http://whatmatters.mckinseydigital.com/cities/when-cities-rule-the-world: http://www.mckinsey.com/insights

Komninos, N. (2008). Intelligent Cities and Globalisation of Innovation Networks (Regions and Cities). Londra și New York: Routledge Taylor & Fracis Group.

Lynch, K. (2012). Imaginea Orașului. București: Registrul Urbaniștilor din România, Biblioteca Urbanismul.

Margalef, R. (1980). Biosphere between Thermodynamics and Game (La Biosfera Entre la Termodinamica y el Juego). Barcelona: Omega.

Matei, E., Tîrlă, L., Manea, G., & Vijulie, I. (2013). URBAN, ENVIRONMENTAL AND TOURISM STATE OF THE ROMANIAN CARPATHIAN SMALL TOWNS*. http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro/2013/Matei.pdf.

Maternoski, J. M. (2013). URBAN GROWTH IN COPENHAGEN:Addressing Challenges Through Regional Urban Design. Preluat pe 12 02, 2013, de pe https://scholarsbank.uoregon.edu/xmlui/handle/1794/13030: http://hdl.handle.net/1794/13030

Mayer, H., & Knox, P. (2006). SLOW CITIES: SUSTAINABLE PLACES IN A FAST WORLD. vol. 28, issue 4, pp 321-334.

Meadows, D., Randers, J., & Meadows, D. ( 2006). Los límites del crecimiento: 30 años después. Galaxia Gutenberg.

Mehaffy, M., & Salingaros, N. (2011). The Network City. Metropolis magazine , 19 decembre

Mihalca, D and Olaru, Martin (1998) Urban Ecological Problems in the Landscape of an Old Industrial Region. Case Study: Resita, in Urban Ecology, Breuste, Jürgen, Feldmann, Hildegard, Uhlmann, Ogarit (Eds.), Springer-Verlag Berlin Heidelberg GmbH.

Mionel, V. (2013). TIPOLOGIA SEGREGĂRII GEOGRAFICE ÎN MEDIUL URBAN .

Mohajeri, N., French, J. R., & Batty, M. (2013). Evolution and entropy in the organization of urban street patterns. Vol. 19, No. 1, 1–16, (http://dx.doi.org/10.1080/19475683.2012.758175, accesat 18 august 2014).

Nazmfar, H. (2012). An analysis of urban system with emphasis on entropy model(Case study: the cities of East Azerbaijan Province). Vol. 5 No. 9 – septembrie (http://www.indjst.org).

Nemeș, V. (2013). Orașul Marghita ca pol de dezvoltare locală. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Nemeș, V., Petrea, R., & Filimon, M. (2012). SPATIAL ENTROPY. A SMALL TOWN PERSPECTIVE. CASE STUDY: THE TOWN OF MARGHITA. nr. IV, vol. 2, pp 189-189.

Nowak, M., & Nowosielki, M. (2008). Declining Cities/Develoging Cities: Polish and German Perspectives. Ponan: Instytut Zachodni.

Onicescu, O. (1969). Principiile teoriei probabilităților. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Pascariu, G. (2010). Structura și dinamica sistemelor de așezări uname în procesul de planificare teritorială (cu o aplicație în cazul României). București: rezumat.

Paszto, V., Tucek, P., & Vozenilek, V. (2009). On Spatial entropy in Geographical Data. GIS Ostarava , 25-28.01.Ostrava (http://gis.vsb.cz/GIS_Ostrava/GIS_Ova_2009/sbornik/Lists/Papers/017.pdf), 25-28.

Patel, P. (2013). Masdar City Shocases sustainability. VOLUME 38 JUNE 2013 (www.mrs.org/bulleti).

Peptenatu, D., Pintilii, R., Cepoiu, L., & Drăghici, C. (2009). Polycentric development strategy – an efficient instrument in administrative decentralization. 2, 2, pp 99-111.

Peters,Cornelia . (2012). Freiraumbedarfsanalyse 2012 für wohnungsnahe Freiräume

Petrea D. (1998), Pragurile de substanță, energie și informație în sistemele geomorfologice, Editura Universității din Oradea, 1998

Petrea D. (2005), Obiect, metodăși cunoaștere geografică,Editura Universității din Oradea.

Petrea, R. (1998). Dimensiunea geomorfologică în dezvoltarea și estetica urbană a orașelor mici din . Oradea: Ed. Universității din Oradea.

Petrea, R. (2009). Unitatea teritorială de planificarea Valea Crișul Repede. Oradea: Editura Universității din Oradea.

Petrea, R., Paul, O., & Nemeș, V. (2009b). ALESD: ISSUES OF ORGANIZATION, TOWN PLANNING AND GEO-SPATIAL INTEGRATION

Petrea, Rodica; Prașca, Mariana; Filimon, Luminița (2012) The morphologic component as a development premise for small towns. Case study: town of Vascau (Bihor County), Studia Universitatis Babes-Bolyai Geographia, ISSN 1221-079X, Vol 57 (2012), September, No.2, pag. 112-123

Petrea, Rodica; Filimon, Claudiu; Filimon, Luminița; Nemeș, Valentin Post communist functional changes in Romania`s small towns. Case study Beius Land(Bihor County), Studia UBB Geographia, nr. 1/2013.

Petrișor, A.-I. (2010). MEDIUL URBAN: O ABORDARE ECOLOGICA . Urbanistique (http://www.urbanistique.ro/mediul-urban-o-abordare-ecologica-dr-alexandru-ionut-petrisor/).

PEZZAGNO, M., & ROSINI, M. (2014, iunie). ENTROPY AND THE CITY. TeMA Journal of Land Use, Mobility and Environment (SPECIAL ISSUE).

Poncea, T. V., & București, A. B. (1999). Geneza orașului medieval românesc extra carpatic. București: Biblioteca Bucureștilor.

Prașca, M. L. (2013). Dezvoltarea orașelor monoindustriale mici. Studiu comparativ Nucet – Vașcău. Oradea.

Prașca, M., Petrea, R., & Ilia-Filimon, M. (2013). THE URBAN SHRINKAGE OF THE SMALL TOWNS LOCATED IN SOUTHERN PART OF BIHOR COUNTY, ROMANIA. Analele UniversităŃii din Oradea – Seria Geografie , Article no. 231122-627.

Price Waterhouse Coopers. (2010). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2010_Cities%20of%20Opportunity.pdf, accesat 20.05.2011

. Price Waterhouse Coopers. (2011). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2011-Cities-of-Opportunity.PDF, accesat 15.07.2013

Price Waterhouse Coopers. (2012). Cities of opportunity – Partnership for New York City. Price Waterhouse Coopers, http://www.pfnyc.org/reports/2012-Cities-of-Opportunity.pdf, accest 15.07.2013

Price Waterhouse Coopers. (2014). Cities of opportunity – 6. Price Waterhouse Coopers, http://www.pwc.com/us/en/cities-of-opportunity/2014/assets/cities-of-opportunity-2014.pdf, accesat 30.06.2014

Quiglei, J. M. (1998). Urban Diversity and Economic Growth. 12 (Number 2- Spring, pages 127-138).

Radulescu, G. M. (2007). Urbanism si amenajarea teritoriului. Baia-Mare: Editura Universitatii de Nord.

Rueda, S. (2007). LA EFICIENCIA ENERGÉTICA EN LA PLANIFICACIÓN URBANA. Preluat pe NOV 22, 2011, de pe http://www.ciecas.ipn.mx/foroodm/f_opinion/investigaciones/archivos/eficienciaenergetica.pdf

Salingaros, N. (2008). Principles of Urban Structure (Design/science/planning). Amsterdam: Techne Press.

Sandu, I.-A. (2011). SISTEMUL DE AȘEZĂRI, INSTRUMENT ÎN DEZVOLTAREA REGIONALĂ A ROMÂNIEI. București: – REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -.

Săgeată, R. (2004). Dinamica zonelor de influență urbană sub presiunea funcției politico-administrative. Geographical Phorum – STUDII ȘI CERCETĂRI DE GEOGRAFIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI (no. 3), pp 121-127.

Săgeată, R. (2013). Organizarea administrativ-teritorială a României. Evoluție. Propuneri de optimizare. (http://www.geopolitic.ro/17)%20News%20March%202013%20(5.03.2013).pdf, accesat 20 aprilie 2014).

Săgeată, R., & Simileanu, V. (2007). POLITICAL-ADMINISTRATIVE DECISIONS, A PRESSURE FACTOR FOR ENTREPRENEURIAL INITIATIVES.

Serbescu, A. (2009). On change and Adaptation: Rural inhabitation during the Romanian Post-Socialist Transition. TRADITIONAL DWELLINGS AND SETTLEMENTS REVIEW , Volume XXI, number I , pg. 37-50.

Shannon, C. E., & Weaver, W. (1949). The Mathematical Theory of Information. Illinois: University of Illinois Press, Urbana.

Shekhar, S. (2005). Urban sprawl assessment Entropy approach., http://www.archidev.org/IMG/doc/Urban_sprawl_assessment_Entropy_approach_Pune.doc, accesat 20.03.2013

Silince, J. (. (1990). Housing Policies in Eastern Europe and the Soviet Union. Abingdon, Oxon: Routledge.

Singh, B. (2014). Urban Growth Using Shannon’s Entropy: a Case Study of Rohtak City. Volume 3, (Issue 1, pp. 544-552, Article ID Tech-237).

Solecki, W., Marcotullio, P., & Seto, K. C. (2013, jan-february). It's Time for an Urbanization Science. Environment Science and Policty for sustainable Development , pg. http://www.environmentmagazine.org/Archives/Back%20Issues/2013/January-February%202013/urbanization-full.html.

Southern, Alan. (2011). Enterprise, Deprivation and Social Exclusion: The Role of Small Business in Addressing Social and Economic Inequalities. New York: Routledge Taylor & Francis, 2012.

Speck, J. (2012). Walkable City: How Downtown Can Save America, One Step at a Time. Londra: Macmillan.

Steele, J. (1997). Architecture Today. New York: Phaidon Press Limited.

Storper, M., van Marrewijk, C., & van Oort, F. G. (2012). INTRODUCTION: PROCESSES OF CHANGE IN URBAN SYSTEMS. VOL. 52, NO. 1, 2012, pp. 1–9.

Stupariu, M. (2012). MUNICIPIUL ORADEA.STUDIU DE GEOGRAFIE URBANĂ. Oradea: Rezumatul tezei de doctorat.

Sun, H., Forsythe, W., & Waters, N. (2007). Modeling Urban Land Use Change and Urban Sprawl: Calgary, Alberta, Canada. Preluat pe 08 17, 2014, de pe http://ggs.gmu.edu/People/Waters/2007_Sun-Forysthe-Waters_NETS_Paper.pdf

Șandru, I., Cucu, V., & Pompiliu, P. (1963). Contribution gepgraphique a la classification des villes de la republique populaire Roumaine. Vol 72, Issue 390, pp 162-185.

Șerban, P.-R. (2013). EVOLUTION OF SPATIAL COMPLEXITY IN ROMANIA: NETWORKING, DIFFERENTIATION . 57.1 (2013): 33-38.

Tachieva, G. (2010). Sprawl Repair Manual. Washington: Island Press.

Tamaioaga, G., & Tamaioaga, D. (2005). Cadastrul general si cadastrele de specialitate. București: Matrix Rom .

Thoraya Ahmed Obaid, UN HABITAT. (2007). State of world population 2007. United Nations Population Fund.

Tomka, B. (2013). A Social History of Twentieth-Century Europe (Vol. Abingdon, Oxon). Routledge Taylor& Francis Books.

Trincă, I. (2011). Rolul orașelor mici în dezvoltare intraregională. Studiu de caz: regiunea de dezvoltare Sud-Est. București: Rezumatul tezei de doctorat.

Țurcănașu, G., & Rusu, A. (2007). ETUDIER LE POLYCENTRISME DES SYSTEMES URBAINS DE LA ROUMANIE ET DE LA BULGARIE. Tom L III, s. II – c , Geografie 2007, pp 97- 106.

Vert, C. (2001). Geografia Populației. teorie și metodologie. Timișoara: Editura Mirton.

Vîrdol, A. (2008). DIFERENȚIERI GEOGRAFICE ÎN NIVELUL DE DEZVOLTARE A ORAȘELOR ROMÂNIEI. Preluat pe 11 22, 2013, de pe www.unibuc.ro – Rezumatul tezei de doctorat: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2008Noiembrie/Virtol%20Amalia%20-%20Diferentieri%20geografice%20in%20nivelul%20de%20dezvoltare%20a%20oraselor%20Romaniei/Rezumat_AVirdol.pdf

Voiculescu, S. (2004). Orașele din Câmpia de Vest. Timișoara: Editura Universității de Vest.

Wiegandt, C.-C. (2012). Can Urbanity be Planned? Comments on the Development of Public Spaces in the HafenCity of Hamburg. În I. Helbrecht, & D. P. (eds), New Urbanism: Life, Work, and Space in the New Downtown. Farnham Surrey: Ashgate Publishing, Ltd.

Zali, N., Soltani, A., & Panahi, A. (2011). An investigation of urban systems using entropy and elasticity measures: case study of North Region of Iran. Vol. 4 No. 9 (http://www.indjst.org).

Zaman, G., Goshin, Z., & Vasile, V. (2013). Evoluția dezechilibrelor teritoriale din România în contextul crizei economice. 37, nr. 2, pp 20 – 39.

Zamfir, D., Tâlângă, C., & Stoica, I. (2009). Romanian Small Towns Searching for Their Identity. vol. I, 1, pp.41-53

Documente, rapoarte, legi

Cittaslow, I. C. (2014, iunie 21). Preluat pe august 27, 2014, de pe http://www.cittaslow.org/download/DocumentiUfficiali/Charter_2014.pdf

European Union Regional Policy. (2007). Preluat pe 11 19, 2013, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/country/prordn/details_new.cfm?gv_PAY=RO&gv_reg=ALL&gv_PGM=1299&LAN=18&gv_PER=2&gv_defL=7

Institutul Național de Statistică. (2014). Baza de date TEMPO – serii de timp. https://statistici.insse.ro/shop/ .

*** United Nations, Department of Economic and Social Affairs (2012) World Population Prospects: The 2012 Revision Department of Economic and Social Affairs, 2013.. – http://esa.un.org/wpp/Documentation/pdf/WPP2012_HIGHLIGHTS.pdf., accesat 1.05.2013

McKinsey Global Institute( Charles Roxburgh, Susan Lund, John Piotrowski) – Mapping global Capital Markets 2011,

LEGE nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul

Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a Teritoriului național – sectiunea a IV-a – Rețeaua de localități

H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism

LEGEA NR. 2/1968 Cu completările și modificările ulterioare

LEGE nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania

LEGE nr. 47 din 19 martie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Ordonanta de urgenta nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

*** Agenția Națională pentru Protecția Mediului, RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEȚUL BIHOR PENTRU ANUL 2011, http://apmbh.anpm.ro/raport_anual_privind_starea_mediului_in_judetul_bihor_anul_2011-67412, accesat pe 20,01,2013

*** Agentia de Dezvoltare Regionala (ADR) Nord-Vest Dezvoltarea urbană a Regiunii Nord-Vest [Interactiv] // http://www.nord-vest.ro. – 2012. – 25 ianuarie 2013. – http://www.nord-vest.ro/Document_Files/Planul-de-dezvoltare-regionala-2014 2020/00001307/fj5ru_Dezvoltare%20urbana%20-%20noiembrie%202012.pdf.

*** Unitatea Administrativ Teritorială Aleșd Stragedia de Dezvoltare a Orașului Aleșd – Aleșd : Unitatea Administrativ Teritorială Aleșd, 2008.

*** Planul strategic de dezvoltare durabila al orasului Nucet Planul strategic de dezvoltare durabila al orasului Nucet, jud.Bihor [Lucrare]. – Nucet : PRIMARIA ORASULUI NUCET / CONSILIUL LOCAL NUCET, 2007.

*** STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA [Interactiv] // Primaria Oradea. – 25 04 2012. – 03 01 2013. – http://www.oradea.ro/fisiere/module_subpagini_fisiere/308/pct.8%20ANEXA%20statut%20final%20din%2025.04.2012.doc..

*** Planul de Amenajare a Teritoriului Național Secțiunea IV – Rețeaua de localități [Lucrare]. – [s.l.] : MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA 1, NR. 408/24,07,2001, 2001.

*** Planul de Dezvoltare al Județului BIHOR PLANUL DE DEZVOLTARE AL JUDEȚULUI BIHOR 2007-2013. – Oradea : Consiliul Județean Bihor, Universitatea din Oradea, 2007.

*** MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL, INSTITUTUL NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI, LISTA MONUMENTELOR ISTORICE // MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 670 bis/1.X.2010. .

*** INSSE [Interactiv]. – Comisia Județeană pentru recensământul Populației și al locuințelor, județul Bihor, 24 08 2012. – 25 ianuarie 2013. – http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/Comunicat_Rezultate_preliminarii_RPL2011.pdf.

*** AVIZ DE MEDIU 1Reactualizare Plan Urbanistic General al municipiului Salonta, județul Bihor // AGENTIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI CLUJ-NAPOCA. – 2011.

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2010, www.pfnyc.org/reports/2010_Cities%20of%20Opportunity.pdf, accesat 3,06,2012 .

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2011, http://www.pwc.no/no/offentlig-sektor/publikasjoner/cities-2011.pdf, accesat 5,01,2013

Price Waterhouse Coopers Cities of opportunity – Raport anual Price Waterhouse Coopers, 2012, http://www.pwc.com/us/en/cities-of-opportunity/2012/pdf-download.jhtml, accesat 5,01,2013

*** ESPON Study on Urban Functions. – march 2007. – – http://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/Projects/ESPON2006Projects/StudiesScientificSupportProjects/UrbanFunctions/fr-1.4.3_April2007-final.pdf, accesat 02 10 2012.

*** ESPON Enlargement of the European Union and the wider European Perspective as regards its Polycentric Spatial [Lucrare]. – 2006, accesat 02 10 2012.

*** Asociația Zona Metropolitană Oradea STRATEGIA DE DEZVOLTARE LOCALĂ A MUNICIPIULUI ORADEA 2010 [Interactiv]. – decembrie 2011. – http://www.oradea.ro/fisiere/module_subpagini_fisiere/284/pct.7%20anexa%20SDL%20Municipiul%20Oradea.pdf, accesat 12,01,2013.

*** Primăria Oradea [Interactiv]. – 2012. – http://www.oradea.ro/pagina/oradea-capitala-verde-a-romaniei.

*** PLANUL INTEGRAT DE DEZVOLTARE URBANĂ ORADEA 2009

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL MUNICIPIULUI ORADEA ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A.. -Oradea, 1991.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL U.A.T. BEIUȘ ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. ARHITECT GRUP, S.C. MEDIMP ORADEA S.R.L.. -BEIUȘ, 2008.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI ALEȘD , elaborat de S.C. ATRIUM PROJECT S.R.L.. – Aleșd, 2010.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI ALEȘD , Memoriu general, elaborat de S.C. ATRIUM PROJECT S.R.L.. – Aleșd, 2010.

*** Planul Urbanistic General al orașului Ștei – elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A. 2010.

*** PLANUL URBANISTIC GENERAL AL ORAȘULUI NUCET ȘI REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM, elaborat de S.C. PROIECT BIHOR S.A.. -Oradea, 1991.

Resurse online:

http://www.anrsc.ro/

Homepage

www.ecomunitate.ro

www.cjbihor.ro

www.primariaoradea.ro

http://www.salonta.net

http://primariabeius.ro/

www.primariastei.ro

www.marghita.ro/

www.valealuimihai.ro/

www.sacueni.ro/

www.primarianucet.ro

www.primaria-vascau.ro/

www.alesd-bihor.ro/

http://www.ghidulprimariilor.ro

*** Atlasul României http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/atlas.htm

http://distanta.ro. (fără an). Preluat pe 11 05, 2013, de pe http://distanta.ro/oradea/47.219622,21.536502

http://www.amr.ro/. (fără an). Preluat pe 11 10, 2013, de pe http://www.amr.ro/: http://www.amr.ro/

http://www.bihor.anofm.ro/. (fără an). Preluat de pe http://www.bihor.anofm.ro/

http://www.euractiv.com. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe The European Confederation of Towns and Municipalities: http://www.euractiv.com/regional-policy/small-towns-join-forces-boost-eu-news-502230

http://www.euractiv.com. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe The European Confederation of Towns and Municipalities: http://www.euractiv.com/regional-policy/small-towns-join-forces-boost-eu-news-502230

http://www.infobihor.ro. (fără an). Preluat pe 10 3, 2013, de pe http://www.infobihor.ro/user_files/images/harta_administrativa.jpg

www.aor.ro. (fără an). Preluat pe 11 18, 2013, de pe www.aor.ro: http://www.aor.ro/documente/ServiciiPrestate/Servicii%20prestate%20de%20AOR%20.pdf