Optimizarea Tehnicilor Si Metodelor de Asistenta Kinetica a Femeii In Situatii Biologice Speciale, Determinate de Maternitate

=== 740ff84b32baa8cd521793023284fca60c599083_383366_1 ===

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care atât medicina cât și noțiunile de kinetoterapie au căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Utilizarea combinată a tuturor metodelor moderne de evaluare disponibile oferă avantajul de a furniza un rezultat multiplu cât mai apropiat de starea reală de sănătate a femeii aflată în diferite stări fiziologice, permițând totodată adaptarea mijloacelor terapeutice în scopul îmbunătățirii acesteia.

În această lucrare am încercat găsirea unor modalități de aplicare precoce și sistematică a mijloacelor și procedurilor recuperatorii prin care să se restabilească pe deplin capacitățile funcționale diminuate de femeia aflată în diferite stări fiziologice.

Literatura de specialitate menționează faptul că ,în general,durerea difuză de spate la femeia aflată în diferite stări fiziologice este întâlnită în 70-80 % din cazuri.

Motivarea alegerii temei

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină importanța studiilor care descriu evaluarea femeilor aflate în diferite stări fiziologice, deoarece la majoritatea, aceasta constă atât în evaluări clinice și subiective cât și în observații.

Cu alte cuvinte ,motivul acestei lucrări este :

● Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament la femeii aflată în diferite stări fiziologice femeile aflate în diferite stări fiziologice ;

● Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea femeilor aflate în diferite stări fiziologice;

● Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului de recuperare și evaluarea finală;

● Analiza diferențelor existente între datele de referință din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

Actualitatea temei

Lucrarea OPTIMIZAREA TEHNICILOR SI METODELOR DE ASISTENTA KINETICA A FEMEII IN SITUATII BIOLOGICE SPECIALE, DETERMINATE DE MATERNITATE tratează o temă de actualitate, ținând cont de faptul că

Recuperarea femeilor aflate în diferite stări fiziologice constituie un câmp larg de aplicații pentru mijloacele kinetoterapiei.

Exercițiul fizic este de multe ori principalul ,,medicament,, indicat atât pentru tratamentul curativ, cât și pentru recuperarea medicală.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care sunt implicare femeile aflate în diferite stări fiziologice.

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării metodelor de intervenție, în ceea ce privește recuperarea femeilor aflate în diferite stări fiziologice fiind structurată în 3 capitole :

● Capitolele 1-2- aprofundează pe larg fundamentarea teoretică în ceea ce privește descrierea femeilor aflate în diferite stări fiziologice și face o scurtă incursiune în tot ceea ce înseamnă recuperareaacestora.

De asemenea, în aceste capitole sunt prezentate metodele și tehnicile de recuperare a femeilor aflate în diferite stări fiziologice.

●Capitolul 3– urmărește,pe baza amplelor discuții, evoluția a unui paciente în urma aplicării programului special conceput pentru recuperarea acesteia cu ajutorul tratamentului fizio-kinetic.

Menționez că această parte finală este complexă prin analiza recuperării pacienților prezentați și încheie lucrarea, nu însă înainte de a fi trecute în revistă principalele concluzii succeptibile și de a oferi o analiză pertinetă asupra recuperarii femeilor aflate în diferite stări fiziologice și a tratamentelor care pot fi aplicate în astfel de situații.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

CAPITOLUL 1

RECUPERAREA ÎN PERIOADELE SPECIAL ALE FEMEII-

DELIMITĂRI CONCEPTUAL

1.1. Recuperarea femeii și maternitatea

.

Recuperării fizică a femeii în situațiile biologice special determinate de maternitate se bazează pe recuperarea fizică a femeii adulte .

Pentru a cunoaște caracterele particulare ale femeii adulte , trebuie să urmărin evoluția acestor caractere în perioadele successive ale creșterii.

Recuperarea fizică a femeii la naștere până la maturitate ar trebui să fie după părerea oamenilor de știință o continuă pregătire pentru maternitate .

Conceptul despre recuperarea fizică a femeii a variat în decursul timpului în raport cu evoluția și schimbările în structura și ideologia societății contemporane .

La femei sistemul osos este mai mic și mai fin:oasele unei femei de talie mijlocie cântăresc aproape 2900 g .

Articulațiile rămân tot slabe și mobile și la femeia adultă,cu ligament mai subțiri și mai puțin rezistente.

Musculatura femeii are un volum mai mic,alcătuind numai 30-32 % din totalitatea țesuturilor corpului ,în timp ce la bărbat poate ajunge la 40-45 %.

În schimb , țesuturile grase infiltrează straturile de sub piele și uneori chiar organelle profunde,ajungând să constituie în medie 28 % din greutatea corpului,față de 15-18 % cât are bărbatul.Detaliile morfologice ale femeii adulte rămân multă vreme fixe.

Trunchiul femeii este lung;central de greutate al corpului se situează mai jos decât al bărbatului .Acest factor mechanic joacă un rol important în funcția echilibrului la femeie , favorizând stabilitatea corpului,dar îngreunând alergările și salturile .

Toracele femeii este în schimb scurt , conic , cu vârful îngust și cu baza largă .

Coloana vertebrală toracală este mai scurtă și mai subțire,formând deseori o încurbare cifotică mai accentuată decât la bărbat.Între torace și bazin găsim la femei așa-numita ,,fereastră abdominală,, un spațiu mai lung și mai larg decât bărbați

Cavitatea abdominală închisă în sus de de diaphragm , în jos de perineu și de jur împrejur elastic musculo-aponevrotică , poate devein foarte încăpătoare în perioada de sarcină .

Perineul sau fundul bazinului , format din mușchi și fascii,are un rol static foarte important în sarcină și la naștere , când trebuie să reziste la presiuni și întinderi mari .

Insuficiența funcțională a perineului predispune la căderea organelor din bazin , o deficiență gravă a femeilor mature și bărtrâne .

La femei există o sinergie funcțională foarte puternică între musculatura peretelui abdominal,diaphragm și perineu ;această sinergie trebuie întreținută și stimulată prin exerciții fizice .

Glanda mamară Este glanda pereche situată în regiunea antero-posterioară a toracelui, lateral de stern, la nivelul spațiului delimitat de coasta a III-a și a IV-a, anterior muschiului pectoral și dințat.

Poate prezenta anomalii numerice în plus sau minus; anomalii de formă sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendința spre conicizare sau aplatizare discoidală, cu fața plană spre torace, iar convexa liberă, centrată pe mamelon.

Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, înaltimea de 10 –12 cm și greutatea de aproximativ 150 – 200 grame.

Consistența este formată ,dar elastică. Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm, pigmentata și cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). În centrul areolei proemină mamelonul cilindric sau conic, rugos și 10 – 12 orificii galactofore.

Țesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte în lama preglandulară care lipsește la nivelul mamelonului și lama retromamară, ce asigură mobilitatea fața de marele pectoral.

Coloana vertebrală lombară este mai lungă și mai puternică la femei decât la bărbați ; ea constituie în regiunea posterioară a trunchiului un stâlp puternic,care face legătura între toracele osos și oasele bazinului .

Coloana vertebrală lombară a femeii prezintă în unele situații,mai ales în ultimele luni de sarcină,o înșeuare sau încurbare lordotică accentuată care , lungind mușchii nteriori ai abdomenului,le mărește efortul static și îi obosește .

În perioadele biologice special determinate de maternitate se produc în organismul și psihicul femeii mame importante modificări,de care trebuie să ținem seama atunci când îi indicăm sau îi organizăm regimul de cultură fizică medical.

Modificările produse de sarcină și naștere,de lăuzie și alăptare nu sunt de natură patologică,iar femeia nu trebuie considerată bolnavă în nici una dintre aceste perioade dar nici nu poate fi lăsată să depună eforturile fizice premise înainte de sarcină .

Pentru a putea adapta mijloacele recuperării fizice medicale la necesitățile femeii în aceste perioade,trebuie să cunoaștem bine schimbările produse de maternitate în caracterele ei morfologice și funcționale.

Privită din punctual de vedere al maternității,dezvoltarea biologic a femeii se împarte în patru faze principale :copilăria, maturitatea sexual și menopauza.

Sarcina este starea fiziologică a femeii ajunsă la maturitate sexuală prin care organismul și psihicul ei realizează armonia ei deplină, împlinirea menirii ei biologice și sociale.

O altă definiție poate fi aceea că sarcina normală reprezintă o stare fiziologică particulară, în care organismul matern și fetal se găsesc în echilibru dinamic deoarece fătul este în permanență în contact cu organismul matern, prin intermediul placentei.

În această perioadă femeia poartă în uter unul sau mai mulți descendenți care poartă numele de fetuși sau embrioni.

Literatura de specialitate menționează faptul că la o sarcină pot exista mai multe gestații (exemplu: gemeni sau tripleți).

Sarcina umană este împărțită în trei perioade pentru a simplifica referirea la stadiul de dezvoltare prenatală.

Primul trimestru reprezintă riscurile cele mai mari de moarte naturală a embrionului.

Din al doilea trimestru, dezvoltarea fetusului poate fi mai ușor diagnosticată și monitorizată

Începutul celui de-al treilea trimestru reprezintă capacitatea fetusului de a supraviețui și a se dezvolta normal în exteriorul uterului.

Lăuzia este perioada fiziologică care urmează după naștere și durează 6-8 săptămâni.

Dezvoltarea prenatală a fătului este împărțită în două stadii biologice primare: Prima este stadiul embrionar care durează aproximativ două luni, după care urmează stadiul fetal când riscul unui avort spontan scade semnificativ iar fetusul are deja aproximativ 30 mm lungime.

Lăuzia durează până la dispariția modificărilor suferite în timpul sarcinii și nașterii.În perioada de lăuzie se pot distinge două faze:

-prima este numită faza de involuție a urmărilor apropiate de naștere și durează 6-8 săptămâni;

-a doua se cheamă faza de involuție a urmărilor îndepărtate și durează 10-12 luni .

Alăptarea la sân a copilului este o funcție biologic tot atât de important pentru copil cât și pentru mamă.

Această fază,pregătită încă din primele săptămâni ale sarcinii , se manifestă numai după ce femeia a născut .

Durata alăptării variează în mod normal între 9 și 12 luni fiind stimulată și întreținută de supt.

Necesitatea instituirii unui regim de recuperare fizică cu character profilactic pentru femeile mame este astăzi admisă în principiu peste tot în lume.

Analizând însă realizarea în practică a acestui regim pentru tinerele mame vom constata că numai în cazuri foarte rare se poate vorbi de utilkizarea rațională a mijloacelor de recuperare fizică medical pentru femeia gravid , lăuzia sau care alăptează .

Există desigur piedici și greutăți subiective și obiective mai mult sau mai puțin valabile , care îngreunează introducerea mijloacelor și metodelor de recuperare fizică medical în regimul de viață al femeilor mame.

S-a demonstrat însă experimental și se poate verifica oricând faptul că măsurile de recuperare prescrise cu competență , aplicate cu moderație și supravegheate mai de aproape de către medici,au efecte folositoare pentru organismul și starea psihică a acestor femei .

Numai necunoașterea acestor foloase,lipsa de convingere și de inițiativă a celor care trebuie să organizeze și să conducă această activitate mai frânează încă introducerea și răspândirea recuperării fizice medicale a mamelor.

La rândul lor,femeile arată oarecare lipsă de încredere și de entuziasm față de cultura fizică,pentru că le pretinde un effort în plus, care necesită a fi continuat fără întrerupere pe o durată lungă de timp,iar efectele nu sunt nici immediate și nici spectaculoae .

De aceea , înainte de toate , femeile vor fi pregătite pentru o participare activă și conștientă la crearea celor mai bune condiții pentru maternitate.

Vor fi arătate foloasele regimului de recuperare .

Femeile vor ști că pentru a face față necesităților sarcinii și nașterii și pentru a preveni mai ușor și mai repede la starea anterioară,trebuie să-și antreneze din timp corpul și să dispună de o musculatură abdominală și pelviană bine dezvoltată.

Acești mușchi trebuie să fie puternici și elastici,pentru a compensa presiunea intraabdominală,foarte crescută mai ales în ultimele luni de sarcină,pentru a ajuta la procesul de expulsie din timpul nașterii și pentru a-și relua după naștere rolul de menținere a organelor în bună poziție.

Prin exerciții fizice bine alese și prin alte mijloace de recuperare fizică, funcțiunile mari ale organismului femeii se mențin într-o bună stare de funcționare și la nevoie sunt stimulate și coordonate în folosul maternității .

Dacă înainte de sarcină femeia a mai practicat exerciții fizice sub o formă sau alta ,dispune de o musculatură puternică ,de țesuturi supple și de o bună coordonare neuromotoare .

Ea poate continua să practice exercițiile preferate în aceste perioade,deși efortul ce-l depune în executarea exercițiilor fizice urmează să fie micșorat; orice exces de efort fizic deci va fi evitat .

Femeia își păstrează astfel calitățile fizice necesare pentru purtarea fără dificultăți a sarcinii , pentru o naștere ușoară și o lăuzie scurtă.

În perioadele maternității , regimul de recuperare fizică medical trebuie să fie indicat tuturor femeilor .

Femeile muncitoare au nevoie îndeosebi de exerciții fizice pentru întărirea mușchilor abdominali și pelvieni și de exerciții de coordonare neuromotorie.

Recuperarea de cultură fizică medical al femeii în timpul sarcinii,lăuziei și alăptării constă din aceleași elemente fundamentale,pe care le găsim în regimul de bază.

Deosebirile dintre regimul de recuperare fizică medical din perioadele maternității și educația fizică de bază a femeii nu se află în natura mijloacelor, ci în tehnica și metodica de aplicare a lor,precum și în condițiile igienice și de organizare,adaptare necesităților specific acestor perioade.

Recuperarea medical în perioadele maternității se încadrează,între aplicațiile profilactice ale recuperării fizice medicale și se individualizează conform cu particularitățile și necesitățile fiecăreia.

1.2.Recuperarea medical a femeii în perioada de sarcină

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei ființe și se realizează prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid).

Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească și să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nașterii.

Diferențierea sexuală este prezentă încă din momentul fecundării oului, dar diferențierea intersexuală somatopsihică are loc lent în timpul copilăriei și se realizează după pubertate ca urmare a activităților gonadelor.

În copilărie, hormonii sexuali secretați în cantități reduse contribuie, împreună cu ceilalți hormoni, la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului, iar după pubertate, acesti hormoni secretați în cantități crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice, intrețin funcția sexuală.

Organizarea morfofuncționala a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de complexă, gonadele având atât funcția de a produce gameți (ovule și spermatozoizi) cât și pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activități asupra organelor genitale și asupra intregului organism, asigura condiții optime pentru reproducere.

Pentru a putea studia recuperarea fizică a femeilor , mame , este necesar să ne ocupăm mai înrâi de recuperarea fizică a femeii în general , de bazele recuperării fizice feminine.

Și totuși sarcina trebuie considerată ca un fenomen natural, determinat de fecundarea ovulului de către spermatozoid.

Majoritatea femeilor tolerează foarte bine sarcina, dar sub influența ei se produc modificări importante în structura și funcțiunile organismului , precum și în viața lor psihică.

Modificările cele mai evidente se produc la nivelul abdomenului;uterul crescând progresiv în volum ocupă partea sa inferioară și anterioară .

Mărirea abdomenului are ca urmare deplasarea înainte și înapoi a centrului de greutate al corpului .

Pentru a-și putea menține echilibrul ,gravid înclină cu partea superioară a trunchiului înapoi, accentuând curbura lordotică lombară.

Sarcina supune astfel la un effort static mărit atât mușchii spatelui și ai coloanei vertebrale , cât și mușchii abdomenului și ai perineului- fundul bazinului .

În general,sarcina exercită influențe favorabile asupra stării de sănătate a femeilor.Multe femei slabe , insuficient dezvoltate,anemic , se întăresc și se maturizează văzând cu ochii , atunci când rămân însărcinate .

În unele cazuri însă , femeile se simt rău , mai ales în prima parte a sarcinii .

Aceste femei se plâng de dureri de cap,amețeli și somnolență ,nevrozism , greață și vărsături, salivație , constipație , slăbire .

Aceste tulburări cedează în general în a doua jumătate a sarcinii și starea femeii se ameliorează treptat .

În alte cazuri , partea ultimă a sarcinii este mai rău tolerată .

Gravid se simte foarte îngreunată, tensiunea în abdomen și presiunea pe torace o obosește , are o respirație grea și o stare de neliniște pronunțată.

Organele și funcțiunile mari ale gravidei sunt influențate în grad variabil de către sarcină ,însă nu toate aceste influențe trebuie să fie considerate ca tulburări , ci mai mult ca fenomene de adaptare la condițiile fiziologice noi în care se găsește organismul.

Spre sfârșitul sarcinii , pielea întinsă de pe sâni , fese și coapse crapă și cicatrizându-se , lasă niște dungi albe sau vinete , numite vergeturi , care nu dispar după naștere.

Țesutul subcutanat se încarcă cu grăsime și lichide,mărind astfel volumul și greutatea corpului.

Elementele aparatului de susținere și mișcare suferă oarecare modificări în timpul sarcinii.

Mușchii par să se îngroașe și devin mai plini,dar tonusul lor este scăzut ; articulație devin mai mobile;oasele pierd uneori din calciu .

Aparatul respirator este mai activ în cursul sarcinii.În ultimele luni,însă,se constată la unele gravide greoaie o respirație mai accelerată și mai superficial.

Plămânii fiind comprimați și stânjeniți în funcția lor din cauza presiunii din abdomen,transmisă prin diaphragm,au un debit de aer scăzut,mai ales în efort.

La rândul lui aparatul circulator suferă influențele sarcinii .

Întregul aparat vascular se mărește prin apariția unor vascularizări noi în uter și în glandele mamare ,precum și prin lărgirea ușoară a vaselor periferice.

Cantitatea global de sânge crește,putând ajunge cu aproape 20 % mai mare la sfârșitul sarcinii; astfel se explică ușurința cu care femeile suportă pierderile de sânge de la naștere.

Sarcinile voluminoase ridică diafragmul,care pune inima într-o poiziție aproape orizontală și determină unele dificultăți funcționale de natură mai multe mecanică.

Din această cauză,unele gravide se plâng în ultimele luni ale sarcinii de accelerarea pulsului și chiar de palpitații .

Pe de altă parte,greutatea sarcinii apăsând în jos,spre bazin,favorizează staza în venele,capilarele și limfaticele și membrelor inferioare ,predispinând la varice și edeme ( umflări ale țesuturilor moi ,îndeosebi pe gambe).

Tensiunea arterial este la gravide foarte variabilă și se lasă influențată cu ușurință de diferite cauze organice și psihice.

Toate aceste modificări cardiovasculare dispar, însă varicele sau tendința de dilatație vasculară pot rămâne și după naștere.

Aproape jumătate din femeile gravide se plâng la începutul sarcinii de greță , vărsături sau salivație abundență.

Unele femei au capricii în pofta lor de mâncare ,altele mănâncă mai mult sau mai puțin decât este necesar.

Majoritatea gravidelor suferă de constipație și alte tulburări digestive ușoare.

Metabolismul femeilor gravide este foarte activ.

Unele femei au o tendință spre îngrășare și ajung obese;corpul lor reține grăsimi , săruri și lichide.

După naștere,cele mai multe dintre ele revin la greutatea normal , dar există și din cele care păstrează mai departe corpolența căpătată în perioada de sarcină.

Aparatul renal are de suferit , din cauza sarcinii ,influențe mecanice și fiziologice , așa încât unele femei gravide prezintă albumin în urină , mai ales în ultimele luni ale sarcinii.

Sistemul glandelor feminine este foarte mult influențat de sarcină .

Funcțiunea foliculară a ovarelor încetinând , intră în rol corpul galben gestativ și după el placenta .

Glandele mamare încep să se modifice din primele săptămâni ale sarcinii .

Sânii cresc în volum ,își schimbă forma și consistența .

Elementele glandular se înmulțesc, canalele glandelor se alungesc și se ramifică ,pregătindu-se pentru funcția lactației.

Funcțiunile celorlalte glande endocrine și mai ales ale hipofizei,tiroidei și suprarenalelor se intensifică.

Sistemul nervos și psihicul femeii se schimbă pe nesimțite sub influența sarcinii .

Cele mai mari modificări se constată în domeniul neurovegetativ.

Din punct de vedere psihic, femeia își schimbă comportarea și către sfârșitul sarcinii transformările în sensul maternității apar evidente.

Hemoragia uterului gravid.Pierderile de sânge din uterul gravid sunt posibile mai ales la începutul și sfârșitul sarcinii , fiind provocate de o inflamație a uterului ,de o așezare defectuoasă a placentei , de un traumatism abdominal ,un efort fizic intens sau alte cauze patologice.

Aceste pierderi de sânge pot fi uneori mici și inofensive; ele se opresc prin repaus și tratament medical; alteori însă sunt mai mari și constituie semnul premergător al unor tulburări foarte serioase , care pot duce la pierderea sarcinii .

Se recomandă ca la cea mai mică hemoragie uterină să interzicem gravidei orice effort fizic și să cerem ajutorul medicului specialist .

Sarcina extrauterină .Din cauza unor alterări ale mucoasei trompelor sau a unor tulburări în mecanismul de deplasare a ovulului fecundat , acesta se oprește în drum,se fixează în trompă și începe să crească în acest loc nepotrivit pentru dezvoltarea sarcinii .

Se produce astfel o sarcină extrauterină ,.care –cresând –rupe trompa și vasele din jurul ei și provoacă o hemoragie gravă.

Ruperea trompei poate fi provocată de eforturi neânsemnate ,ca ridicarea unei greutăți,o lovitură în abdomen,o cădere sau chiar o mișcare bruscă.

Pentru ca accidental să nu se întâmple în cursul practicării exercițiilor fizice și astfel acestea să fie considerate drept cauza hemoragiei ,este bine ca orice femeie însărcinată ,care începe să practice exerciții fizice , să fie examinată cu mare atenție de către medic și , când se pune diagnosticul de sarcină extrauterină,să se facă imediat intervenția chirurgicală necesară.

Obezitatea gravidelor .La multe gravide sedentare și supraalimentate se remarcă o tendință spre obezitate.

Gravidele care se îngrașă se plâng de greutate în mișcare și în respirație , de tulburări circulatorii periferice ,de constipație .

Aceste femei prezintă un complex de fenomene organice și psihice care întrețin sedentarismul și favorizează îngrășarea .

Ele vor fi printr-un regim alimentar potrivit cu situația în care se află ,printr-o medicație simptomatică și printr-un program special de exerciții fizice.

Tulburări respiratorii.Femeile care au suferit înainte de sarcină de boli pleura-pulmonare , ca tuberculoza ,astmul și emfizemul ,pot suferi reactivări sau agravări ale acestor boli în timpul sarcinii .

Spre sfârșitul sarcinii , gravidele cu abdomenul voluminous se pl’ng de greutate în respirație ,oboseală la effort și alte semen de insuficiență respiratorie .

Aceste tulburări nu se produc dacă femeia are înainte de sarcină o bună educație a respirației ,pe care o întreține și în timpul gravidității .

Tulburări circulatorii .Gravidele pot suferi de tulburări circulatorii din cauzele mecanice și fiziologice mai sus-amintite.

Cele mai frecvente deficiențe fiziologice sunt varicele și edemele membrelor inferioare

Aceste tulburări sunt favorizate de statul în picioare ,menținut timp îndelungat de către femeia gravidă.

Tulburări diverse.În timpul sarcinii se pot produce și alte tulburări alșe gravidei.

Destul de frecvente sunt tulburările,ca în cazul fenomenelor de hipertiroidism.

Gravidele pot suferi tulburări nervoase și psihice , începând de la cele mai ușoare forme de nervozitate și până la tulburările psihice gravide .

În toate aceste cazuri ajutorul medicului specialist este indispensabil,iar efortul fizic este contraindicat.

Nașterea prematură.Din cauza unor eforturi fizice mari,de ridicare sau de împingere,de lovire sau cădere, din cauza unor traumatisme sau din alte cauze ,se poate produce l

femeile predispose la o naștere prematură.

Nașterea prematură reprezintă inițierea spontană a travaliului cu expulzia fătului înainte de 37 săptămâni.

Factorii de risc: nivelul socio economic scăzut al gravidei și proveniența din mediul rural; placenta praevia și malformații uterine; incompetența cervico-istmică și intervenții chirurgicale abdominale în cursul gestației; avorturi spontane multiple, repetitive și vaginite bacteriene; consum ul de alcool, droguri și fumat; lipsa educației sanitare și carențe în supravegherea sarcinii – malformații fetale polihidraminos, infecții materne severe și sângerări vaginale în timpul gestației, etc.

Tratament medicamentos în nașterea prematură:

Tocolioza de urgență este apanajul serviciilor de specialitate

Indicații: amenințarea de naștere prematură și temporizarea acesteia până la obținerea beneficiului administrării de glucocorticoizi;

– Prelungirea sarcini până la o vârstă de gestație cât mai favorabilă nou-născutului

Sarcina prelungită. Este unul din cele mai dificile diagnostice din obstretrică. În absența unei monitorizări corecte a evoluției sarcinii, medicul este deseori pus în dificultate și nu poate aprecia corect vârsta gestației. Prelungirea gestației are efecte nefavorabile asupra fătului, ducând până la decesul acestuia.

Factorii de risc sunt reprezentați de extremele vârstei productive, marea multiparitate și malformații fetale de tub neural.

Sarcina oprită în evoluție. Moartea intrauterină a produsului de concepție este stoparea evoluției sarcinii ca urmare a acțiunii unor factori endogeni sau exogeni.

Complicații: În mod spontan se produce expulzia produsului de concepție mort, după o perioadă variabilă de timp de la deces. Fătul mort, retenționat intrauterin mai mult de 15 zile, determină cea mai gravă complicație, coagularea vasculară diseminată. Ruptura membranelor cu durată mai mare implică risc infecțios.

În cazul în care în sarcina oprită în evoluție apare hipofibrinogenemie

Fără sângerare se aplică tratament cu HEPARINĂ 2-3 zile, până la obținerea unei fibrinogemii acceptabile

Sarcina gemelară se definește ca dezvoltarea simultană a doi sau mai mulți produși de concepție în punga gestatorie.

Complicații: Avort spontan, naștere prematură, placentă jos inserată, anemie feriprivă maternă prin necesar crescut de Fe față de sarcina unică, limitarea creșterii intrauterine fetale și prematuritate fetală, anomalii congenitale, sindrom transfuzor-transfuzat.

Placenta praevia. Implantarea joasă a placentei la nivelul segmentului uterin inferior înaintea prezentației.

Regimul rațional de recuperare fizică medical îmbunătățește sănătatea și mărește rezistența femeii gravide , favorizând evoluția normal a sarcinii;acest regim pregătește femeia pentru naștere și pentru preântâmpinarea greutăților ce pot să se producă în timpul maternității .

Buna stare a organismului mamei are influență foarte favorabilă asupra creșterii și dezvoltării copilului ,pe care îl poartă în pântece.

Mijloacele recuperării fizice medicale utilizate în regimul de mișcare al femeii gravide sunt exercițiile de gimnastică,masajul și procedeele de călire ,condițiile de viață,de muncă și repaus ,condițiiule de igienă și măsurile organizatorice .

1.3.Recuperarea fizică a lăuzei

Nașterea femeii constituie cel mai important fenomen biologic din viața femeii;prin acest fenomen se realizează scopul esențial al vieții ,perpetuarea specie umane.

Nașterea nu este însă un process simplu și fără urmări pentru organismul mamei .În acest process sunt antrenate toate funcțiunile ei organice și psihice .

Modificările ce se produc mai ales în sfera organelor de reproducere sunt atât de mari ,încât niciodată nu sunt mai aproape ca acum de granița stării patologice .

Temperatura poate crește în a 3-4-a zi de la naștere (până la 38 de grade) datorită angojării sânilor,aceasta fiind așa numita,,furia laptelui,, .

Orice stare febrilă în lăuzie este considerată expresia unei infecții (mai frecvent a tractului urinar) trebuind să fie investigată și tratată ca atare atât timp cât nu se infirmă.

Tensiunea arterială și pulsul sunt stabile ( pulsul ușor bradicardic în primele 2 zile va reveni la normal) și trebuie urmărite în special în perioada lăuziei imediate.

Sarcina normală este asociată cu creșterea apei extracelulare,iar creșterea diurezei puerpebrale este un proces fiziologic (poate apare poliurue).

Ocazional poate apare în urină ,în cursul primei săptăm’ni după naștere ,lactoză,care nu este detectată la examenul paraclinic obișnuit.Uterul regresează progresiv:

●În ziua a 2 a uterul se află la nivelul ombilicului ,în ziua a 6-a se află la jumătatea distanței dintre pubis și ombilic,în ziua a 12-a se află la nivelul simfizei pubiene ,iar după ziua a 12 a dse află sub simfiza pubiană.

●6-8 săptămâni de la naștere are dimensiuni dinaintea nașterii

●Colul se închide treptat .

●Lohiile vor avea aspectul descris anterior.

Atitudini în lăuzie .În prima oră după naștere tensiunea arterial și pulsul ( 70-80 /min) trebuie măsurate la un interval de 15 minute .

Canrtitatea și caracterul pierderilor de sânge pierdut pe cale vaginală –prezența cheagurilor ,a sângelui roșu- trebuie apreciată împreună cu dimensiunile și consistența fundului uterin,pentru a putea depista o eventual atonie uterină.

Această eventualitate se poate depista ușor dacă se palpează frecvent fundul uterului în decursul primelor ore postpartum.

Mobilizarea precoce în primele 24 de ore este obligatoriu pentru a împiedica complicațiile uterine,constipația și boala tromboembolică.

Încă din prima zi se recomandă mobilizarea ,din ziua a 2 a și a 3 a se recomandă ameliorarea tonusului musculaturii abdominal și a altor grupe muscular prin gimnastică medical .

Discomfortul produs de contracția uterului ,mai ales în momentul alăptării poate fi diminuat prin administrarea de analgezice .

Destul de frecvent în primele zile de la naștere femeia poate prezenta o stare depresivă.Această stare depresivă se poate explica prin intervenția mai multor factori:

declinul emoțional care urmează după naștere

discomfortul ce apare în lăuzia imediată

oboseala ce urmează după travaliu

anxietatea generată de îndoielile cu privire la capacitțile ei de a putea avea grijă de copil după ieșirea din spital

continuare