Optimizarea Procesului de Integrare Sociala Si Profesionala a Persoanelor cu Sindrom Down Prin Tehnici Si Mijloace Kinetice

Optimizarea procesului de integrare socială și profesională a persoanalor cu Sindrom Down prin tehnici si mijloace kinetice

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

Introducere

CAPITOLUL 1

IMPLICAȚIA MOTRICĂ ÎN TRISOMIA 21

1.1. Mișcare – psihomotricitate

1.2. Motricitate fină

1.3.Sindromul Down

1.3.1. Descriere, cauză- efecte

1.3.2. Rolul mâinii în schemele adaptative

1.4. Actualitate intervențională socio-profesională

CAPITOLUL 2

METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Motivarea alegerii temei

2.1.1 Argumentație

2.1.2. Ipoteze

2.1.3. Scop

2.1.4. Sarcini

2.2. Material și metodă

2.2.1. Perioada, locul de desfășurare al cercetării

2.2.2. Grupurile țintă

2.2.3. Studiul de caz

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA REZULTATELOR

3.1 Pretestare

3.2. Testare

3.3 Posttestare

CAPITOLUL 4

ANALIZA REZULTATELOR

4.1. Interpretarea rezultatelor

4.2. Recomandări

4.3. Discuții ulterioare

CONCLZII

BIBLIOGRAFIE

REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ

ANEXE

Introducere

Pornind de la cuvântul dezvoltare (fizică, fiziologică si psihică) se ajunge la termenul de ,,psihomotricitate” care le înglobează pe toate trei. Prin urmare dezvoltarea psihomotrică presupune interacțiunea dintre abilitatea de mișcare a corpului și dezvoltarea mentală.

A interveni educațional în ceea ce privește psihomotricitatea, înseamnă a elabora un program kinetic care să aibă ca obiectiv formarea de priceperi și deprinderi cât mai adecvate în vederea integrării socio-profesionale a persoanei care prezintă ,,carențe ale bagajului motric și un sistem incomplet de achiziții privind nivelul său de alfabetizare”.[1]

Pentru încurajarea mișcării în general, dar mai ales pentru stimularea ei la personale cu dizabilități există un „simbol al perspectivei motorii, o figurină ce sare, dansează, se întinede, exprimă posibilitățiile, libertatea și plăcerea mișcării, ar putea chiar cânta un cântec.” Din această descriere făcută de Peter Lauteslager ne dam seama că un astfel de Logo reprezintă de fapt bucuria mișcării, sunt sentimente ce doresc să fie exprimate, e dorința de socializare, există „posibilitate” să fie mai mult decât simplă mișcare. [2]

Iată ținta ce se dorește a fi atinsă prin suport kinetic: [3]

Un program de susținere și stimulare a dezvoltării comportamental-motrice va fi prezentat în această lucrare printr-un complex de metode și tehnici kinetice ce au în vedere punera în valaorea cuvenită a formării și integrării profesionale a persoanelor cu Sindrom Down. Pentru a realiza aceste lucruri vom folosii ca și „cheie pentru lacătele neștiinței” cuvintele psihologului Michael Proux: „persoanele cu sindrom Down au aceleași sentimente, emoții, senzații și nevoi ca orice altă persoană. Nevoia de a fi iubit poate fi împlinită în cadrul unor activități pe măsură sau prin joc, muncă și în relațiile sale cu cei din jur.”

CAPITOLUL 1

IMPLICAȚIA MOTRICĂ ÎN TRISOMIA 21

1.1. Mișcare – psihomotricitate

Motricitate poate fi privită din punct de vedere voluntar sau involuntar astfel: ▫ controlul involuntar se referă la mecanismul de reglare a tonusului muscular și se realizează la două nivele: medular (reflexe medulare de greutate, de acomodare, de tendon, flexor) și supramedular (reflexe posturale și de locomoție, reacții de redresare, echilibru, stabilitate)

▫ controlul voluntar constă în reglare cerebrală prin tractul piramidal (direct din cortex) și prin activitățiile motrice dezvoltate în copilărie odată cu mielinizarea axonilor. Trebuie menționat faptul că activitățile motrice devin din ce în ce mai precise odată cu înaintarea în vârstă. (Teoria patternurilor de activitate); [4]

Etapele mișcării voluntare sunt motivația, programarea, decizia, execuția, ajustarea.

Dezvoltarea motorie este baza dezvoltării generale a copiluilui pentru că activitatea motrică îi da posibilitaeta de explorare și de interacțiune cu mediul și oamenii din jurul său. El trebuie să vadă și să pună mâna ca să înțeleagă ce este acel lucru.

Motricitatea este în general prezentată ca ansamblul funcțiilor ce mențin postura și execuția mișcărilor specifice omului din punct de vedere fiziologic și psihologic, însă nu există motricitate ca act în sine, ci elemente de motricitate corelate cu gândirea, limbajul, afectivitatea și comprtamentul social. Prin urmare dezvoltarea intelectuală și afectivă este inseparabilă de cea motorie de aceea este numită psihomotricitate. Prin psihomotricitae se acționează asupra somaticului și asupra psihicului dar mai ales asupra legăturii dintre ele.

,,Progresivitatea dezvoltării psihomotorii și intelectuale a copilului au ca bază perfecționările structurale realizate în cursul evoluției individuale: în timp gesturile se diversifică, apar primele elemente care dovedesc trezirea inteligenței, se însușește limbajul, se dezvoltă gâmdirea logică” [5]

Astfel pentru ameliorarea funcției de coordonare, echilibru, control și precizie trebuie luate în considerare schemele de mișcare realizate în steriotipurile motorii din copilărie, mersul prehensiunea, gesticulația. Coordonarea ca funcție vizează controlul gesticulației, calitatea executării mișcărilor și dexteritatea cu care acțiunile sunt intreprinse de calea neuro-motorie de transmitere a informației spre organul efector (mușchiul). O interelație optimă între centrul de comnadă și organ efector se realizează prin intermediul steriotipurilor care fie sunt transmise genetic, fie sunt obținute prin experineță kinetică.[6]

Dezvoltarea psihomotricității se derulează într-o ordine progresivă bine stabilită: cranio-proximo-distal iar mișcările grosiere apar înaintea celor fine. Iată cele două componente majore ale psihomotricității: generală (grosieră) și fină, specializată.

1.2. Motricitate fină

Motricitatea fină cuprinde mișcările umane realizate de membrele superioare mai ales de mână: apucare, agățare, forme de prehensiune (7 prize de bază), manipularea, scrisul, desenarea, decuparea etc

Mâna e segmentul terminal format din 27 de piese osoase grupate în 3 formațiuni (carpiene, metacarpiene și falange) 30 articulații (intercarpiene, radiocarpiană, mediocarpiană și intermetacarpiene, carpo-metacarpiene, metacarpo-falangiene, interfalangiene) și 19 mușchi intrinseci (proprii) pe fața palmară a mâinii ce acționează atât asupra degetelor cât și asupra articulației gâtului mâinii.

La acțiunea acestor mușchi proprii se adaugă cei ai antebrațului ce reprezintă grupă musculară de forță pentru mână.

Mâna are trei acțiuni importante care îi permit să se modeleze după obiecte: opoziția policelui, flexia celor patru degete și îndoirea mâinii în axul longitudinal cu apropiera degetelor.

După cum am menționat mai sus mâna este deosebit de complexă însă fără susținerea celorlalte articulații ale membrului superior acțiunile ei ar fi mult limitate. Ele au rolul de a pune și susține mâna într-o poziție funcțională, cât mai favorabilă pentru acțiunea ce urmeză să fie întreprinsă.14

Mâna nu are doar rol motor, de a prinde obiecte cu ajutorul degetelor (pensa police-degete, degete palmă sau degete-degete) ci și rol foarte important în sensibilitatea discriminatorie. Astfel putem afirma cu certiudine că este mai mult decât a trei-a pârghie principală a membrului superior, e un organ specializat al sensibilității. Aristotel numea mâna dreapta ,,organ de locomoție și deopotrivă de investigație”. [7]

Legătura dintre sensibilitate și mișcare e incontestabil de importantă, căci ,,nu există senzație care să nu provoace mișcări proprii de a o face mai distinctivă și nu există mișcare ale cărei efecte aupra sensibilității să nu provoace noi mișcări, până ce se realizează acordul între percepție și situația corespunzătoare”, susținea Baldwin.

Aproape toate acțiunile omului se finalizează prin intermediul mâinii, complexitatea fiind susținută de o treime din suprafața corticală (homunculus motor) și în consecință deficiențele ce pot apărea sunt multe și complexe motiv pentru care recuperarea necesită o atenție deosebită.

Trebuie amintit faptul că atunci când vorbim de kinetoterapie pentru copii cu C.E.S. mâinii i se atribuie o importanță imensă. Pentru o persoană diferită, îndepărtată de ceea ce studiile consideră normal, poate însemna aproape totul: mijloc unic de comunicare pentru autiști, iar pentru cei introvertiți (disfuncție psihică, retard fizic sau fizilogic) reprezintă mijloc de exprimare a emoțiilor, trăirilor și sentimentelor, un adevărat indicator al conduitei personale pentru kinetoterapeut.

La fel ca și mimica feței mâna este considerată oglindă a personalității umane.

1.3.Sindromul Down

1.3.1. Descriere, cauză- efecte

Sindromul Down este una dintre cele mai comune anomalii cromozomiale ce poartă numele medicului britanic John Langdon Down care a descris pentru prima oară această anomalie într-un articol științific în anul 1866. apoi în urma unui stiudiu din anul 1959 se va reliefa existența unei anomalii congenitale care la ora actuală are o fecvență de apariție de de 1 la 650 de nou-născuți, cu o fecvență mai mare la băieți (raportul e de 3 baieți la 2 fete).

E o boală ereditară numită și Trisomia 21 datorită unei anomalii cromoziomiale ce apare în timpul fetilizării. În mod normal atât ovulul cât și spermatozoidul au câte 23 de cromozomi, care vor duce la formarea celului-ou. Atunci când unul dintre ei are un cromozom în plus pe poziția 21 (cauza e necunoscută), noua celulă ce se formează va avea 47 cromozomi (în loc de 46), iar odată cu dezvoltarea ei fiecare celulă nou apărută va avea tot 47 de cromozomi, ceea ce va duce la dezvoltarea sindromului.

Din punct de vedere fizic se remarcă un craniu cu diametrul antero-posterior mai mic (microencefal, greutate redusă a creierului, în special al trunchiului cerebral și a cerebeluilui), fața este rotundaă cu ochii mici și alungiți cu distanță mai mare între ei. Nasul este turtit, iar urechile prezintă malformații de structură sau poziționare. Prezintă anomali ale maxilarului, gurii și limbii (macroglosie). Gâtul si membrele scurte și groase. În ceea ce privește piciorul, el este plat și are degetele mici, iar mâna are degetele scurte dintre care policele se situează mai jos, iar degetul mic este curbat spre interior.

Aceste aspecte fizice duc implicit la disfuncții fiologice și motorii. Apar anomali neuro-anatomice ce implică retardul mintal (nivelul intelectual poate varia de la întârziere medie până la întârziere severă (QI=20); persoanele cu QI peste 70 sunt foarte rare. Probleme de vorbire, tulburări somatosenzoriale și vestibulare. Tonusul postural este redus, contacțile miogenetice din jurul articulațiilor sunt insuficinete pentru stabilizarea segmentelor motiv pentru care abilitățile motorii se dezvoltă încet, schemele motorii sunt diferite și apar târziu. [8]

Prezintă probleme cu conceptul de timp, număr, mărime, având abilități mai mult practice decât teoretice. Au îndemânarea de a face lucruri de rutină din sfera ADL-urilor, dar sunt dornici în acelaș timp să învețe lucruri noi.

Autori precum Carr (1970) și Cowie (1970) au ținut să sublinieze faptul că deși retardul mintal este o caracteristică puternică la persoanele cu sindrom Down, dezvoltarea lor diferită se poate datora și altor cauze. Acești cercetători au prezentat problemele motorii evidente speciale ale copilului cu sindrom Down. [2]

Cincisprezece ani mai târziu acestă specificitate de dezvoltare motorie a fost subliniată și de alți autori: Henderson (1985), Connolly și Michael (1986). Și mai mult decât atât aceștia au prezentat și alte caracteristici ce pot fi catalogate drept cauze ale deficienței alături de retardul mintal precum hipotonia, dezvoltarea anormală a refelxelor, anomalii congenitale ale cordului, probleme senzoro-motorii, instabilitate, excesul de greutate și hipermoblitatea articulațiilor.[2]

1.3.2. Rolul mâinii în schemele adaptative

Pe măsură ce publicațiile pe această temă se diversifică încep să apară notificări despre schemele corporale adaptative ale coplilul cu sindrom Down. Astfel Block (1991) înregistrază apariția schemelor de problemele motorii evidente speciale ale copilului cu sindrom Down. [2]

Cincisprezece ani mai târziu acestă specificitate de dezvoltare motorie a fost subliniată și de alți autori: Henderson (1985), Connolly și Michael (1986). Și mai mult decât atât aceștia au prezentat și alte caracteristici ce pot fi catalogate drept cauze ale deficienței alături de retardul mintal precum hipotonia, dezvoltarea anormală a refelxelor, anomalii congenitale ale cordului, probleme senzoro-motorii, instabilitate, excesul de greutate și hipermoblitatea articulațiilor.[2]

1.3.2. Rolul mâinii în schemele adaptative

Pe măsură ce publicațiile pe această temă se diversifică încep să apară notificări despre schemele corporale adaptative ale coplilul cu sindrom Down. Astfel Block (1991) înregistrază apariția schemelor de compensare. Un an mai târziu Ulrich și Collier (1992) au constatat că din punct de vedre neuronal dezvoltarea era normală, prin urmare schemele de mișcare erau concepute corect, dar lipsa controlului postural și lipsa forței musculare genereau formarea schemelor adaptative.

Modificările motrice ce apar la persoanele cu sindrom Down se datorează încearcări de compensare a problemelor motorii. Astfel datorită imposibilității de execuție a unei anumite mișcări, copilul primește feedback senzorial anormal în urma căruia își va construi scheme primare de mișcare anormale.

Lauteslager ne înfățișează astfel de scheme adaptative la sugarul cu sindrom Down. Acesta e capabil să își ridice membrele superioare unindule deasupra capului, și se joacă cu mâinile dar antebrațele le tine pe piept deoarece contracțile din jurrul articulaților umărului nu sunt destul de puternice pentru a învinge forța gravitațională, în timp ce membrele inferioare nu le mișcă. Mai târziu el este capabil să iși întindă o mâna după o jucărie, dar celălalt braț îl va folosi ca sprijin pentru compensarea instabilității umărului. În general sprijinul pe coate e mereu simetric, lucru neîntâlnit la copii ce nu prezintă acest sindrom.[2]

Manipularea funcțională nu se dezvoltă normal pentru că mâinile sunt incluse în schema corporală adaptativă cu rol în sprijin și astfel copilului îi este foarte greu să își ducă mâinile la gură, să le împreuneze sau să se întindă după jucări și să își păstreze echilibrul în acelaș timp. Astfel activitățile de prindere și de dezvoltare a jocului sunt negativ influențate datorită încrucișării mâinilor pe linia mediană, sau plasarea lor pe genunchi sau podea pentru susținera funcției de sprijin în șezut.

Toate acestea vor duce la o dezvoltare întârziată și deficitară a motricității fine.

Din studile autorilor prezentați mai sus am extras informații sunt principii de bază în recuperarea copilului cu sindrom Down. Intervenția kinetoterapeutului se dorește să fie cât mai timpurie în ceea ce privește dezvoltarea motorie prin exerciții de stimulare. Pentru copii mai mari se pot utiliza jocuri pentru stimularea grupelor musculare principale de postură. Cu cât exercițiile sunt mai complexe și intereseză mai multe aspecte de dezvoltare și înglobeză cât mai multe funcții și segmente ale corpului cu atât progresul este mai mare.

Pásztai Zoltan susține că persoana ce prezintă sindromul Down își folosește la maxim capacitățile motorii și în funcție de gradul de hipotonie ea își dezvoltă mișcările compensatorii. [9]

1.4. Actualitate intervențională socio-profesională

Tinerii cu Sindrom Down fac parte din grupul de personae cu risc ridicat de excludere socio-profesională datorită afecțiunilor asociate sindromului (exces de greutate, cord congenital, hipotiroidie). Un alt aspect important este reprezentat de incapacitatea lor nativă de autoprotejare, lipsa sentimentului de ,,teama”, stângăcia, inocența disponibilitate de afecțiune, incapacitatea de a difernția răul de bine. Din punct de vedere afectiv la ei predomina veselia și buna dispoziția, doar sentimentul de rușine poate să îi inhibe uneori. Agresivitatea e foarte rar întâlnită și este de cele mai multe ori asociată cu gelozia datorată afectivității lor putetnice și infantile față de membrii familiei.

De multe ori pe piața muncii apar oportunității în vederea anagajării tinerilor cu deficiențe, însă dificultățiile nu întârzie să apară pentru că aceste firme nu au programe care să îi ajute să se adapteze situațiilor ce pot apărea în cadrul unui colectiv de servicii și nici specialiști care să intervină în vederea integrării lor ropriu-zise.

În vederea umplerii acstui gol format există „Centrul de Formare Continuă și Evaluare a Competențelor în Asistența Socială” (CFCECAS) care alături de Pro Mente Austria organizează stagii de practică pentru persoanele cu dizailități în companii, firme și insttuții publice. Scopul acestui program este de a-i testa pe participanții la curs în condiții normale de lucru. Persoanele cu dizabilități au șansa de a conștientiza solicitările fizice și psihice ce apar în diferite meserii. Astfel ei se vor putea orienta mai bine în ceea ce privește alegera unui loc de muncă potrivit cerințelor personnale. Titlul proiectului este „Creeare și implemntarea modelului integrat de evaluare, formare profesională și angajare pe piața muncii a personaleor cu dizabilității din România” și a fost implementat în noiembrie 2008. [10]

Șansele lor de a fi utili după ce au ieșit din învățămîntul special sunt foarte mici, căci practic ei par a fi lăsați la mijlocul unui drum cel dintre adolescență spre maturitate. Acesta e mometul în care Organizațiilor non-guvernamentale intervin.

Asociatia Langdon Down Oltenia Centrul Educational Teodora (ALDO-CET) desfășoară activități pentru persoane cu sindrom Down indiferant de vârstă din octombrie 2000. Din 2006 au primit sprijinul Uniunii Europene prin Programul Phare, Coeziune Economica si Sociala, Dezvoltarea Resurselor Umane, Masuri de Incluziune Sociala. În perioada mai 2008- aprilie 2009 au derulat proietul de „Terapie Ocupațională Teodora” din Dolj.

Este un proiect ce are la bază dezvoltarea deprinderilor socio-profesionale și de viață independentă pentru persone cu dizabilități mintale. Acest program este individualizat și în confromitate cu cererile grupului s-a desfășurat lent pe baza unui suport de învățare adaptat. Ca și obiective secundare se regăsec menținera unei stări fizice și psihologice bune, de încurajare a sentimentelor de respect și încredere în forțele proprii. Personele implicate în acest proiect au avut ocazia să modeleze lutul, să planteze și să ingrijească flori, să fie responsabile și conștiente de acțiunile lor.

Un alt beneficiu pe care acest proiect l-a adus este acela de sprijinire și încurajare a famililor [11]

„Organizația Națională a Personalor cu Handicap din România” are la ora actuală în curs de desfășurare 3 proiecte de integrare profesională a persoanelor cu dizabilități. Sunt proiecte cofinanțate din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 6 – “Promovarea incluziunii sociale”.

“R.E.S.C.U.E.” – Infiintarea unei Retele de Economie Sociala destinata integrarii profesionale a persoanelor cu dizabilitati, pornind de la experiente si bune practici in Uniunea Europeana

Reteaua de Economie Sociala – o premisa pentru integrarea persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii

“EXCELNET”- Înfiintarea unei retele de centre de excelenta în furnizarea serviciilor de reabilitare si integrare profesionala pentru persoane cu dizabilitati, ca grup vulnerabil pe piata muncii [10]

Intervenția precoce, studiile și programele de integrare socio-profesională au arǎtat cǎ acești copii au un potențial mult mai mare de învațare si de socializare decât s-a crezut cu 10- 15 ani în urmǎ cǎ poate fi posibil. În acelaș timp trebuie sǎ ne reamintim cǎ fiecare copil, fie cǎ are sau nu sindromul Down, este o individualitate unicǎ cu propriile sale forțe și slǎbiciuni și abilitǎți, precum și cu un ritm personal de dezvoltare.

CAPITOLUL 2

METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Motivarea alegerii temei

2.1.1 Argumentație

Am ales ca studiu de caz un tânăr cu sindrom Down pentru a demonstra faptul că și viitorul lui poate avea fericire și împlinire la orizont. Oricine privește o persoană cu o astfel de afecțiune va observa inocența și sinceritatea cu care se bucură de orice lucru mărunt, de o simplă atenție; până la urmă tot ce au ei nevoie e o permanentă întelegere.

Un element important în procesul de socializare este reprezentat de mână atât din punct de vedere fizic pentru că este segmentul de neînlocuit în ceea ce privește acțiunile complicate de prehensiune cât și din punct de vedre psihic, căci prin intermediul ei se pot exprima sentimente, trăiri și valori. Însăși coplexitatea și importanța mâinii în viața de zi cu zi ne-a determinat să abordăm acestă parte a psihomotricității, a mișcărilor fine executate cu precizie datorită dexterității în corelație cu tânărul cu Sindrom Down.

Trebuie să menționăm faptul că persoanele cu Sindrom Down îtâmpină dificultǎți în mai multe arii de dezvoltare, trec prin aceleași etape, dar o fac în ritmul propriu motiv pentru care programul kinetic elaborat va avea multiple obicetive psihomotrice.

Vom urmări dobândirea și menținera funcționalității membrelor superioare în vederea manipulării cât mai eficiente a obiectelor pentru că adevăratele rezultate în kinetoterapie sunt cele ce au dus independența individului la pragul maxim, ceea ce implicit înseamnă creștera caltății vieții.

2.1.2. Ipoteze

Presupunem că programul de exerciții kinetice aplicat va duce la dezvoltarea forței musculare a membrului superior.

Presupunem că aplicarea unui program de exerciții din sfera terapiei ocupaționale, cu precădere din sfera A.D.L.-urilor va duce la creșterea stabilității articulațiilor pumnului și degetelor, a controlului și preciziei mișcărilor fine executate din aceste articulații.

Presupunem că întregul program kinetic va duce la ameliorarea stării generale psihomotrice a subiectului.

Presupunem că tehnicile și mijloacele kinetice folosite vor favoriza procesul de integrare socială și profesională a subiectului.

2.1.3. Scop

Creșterea forței musculare membrului superior.

Creștera stabilității articulare membrului superior.

Integrarea subiectului în societate în vederea ocupării unui loc de muncă.

Crearea unei ambianțe propice dezvoltării capacității de muncă și concentrare.

Îmbunătățirea psihicului, creșterea încrederii în sine.

Participare cât mai activă la programul kinetic.

2.1.4. Sarcini

Alegerea grupului țintă.

Evidențierea studiului de caz.

Stabilirea intervaluilui de timp acordat studiului.

Alegerea și aplicarea unor metode și teste de evaluare.

Creearea și punerea în practică a unui program kinetic de recuperare.

Stocarea și interpretarea rezultatelor.

2.2. Material și metodă

Am ales copii și tineri cu sindrom Down în vederea întelegerii sprijinului socio-profesional de care au avut parte și a importanței unei astfel de intervenții. Astfel fiecărui subiect i s-a aplicat un chestionar în urma căruia am obținut un profil al grupei de vârstă. (anexa 1)

În urma analizei datelor culese și în vederea atingerii scopului propus s-a ales ca studiu de caz subiectul I din grupul C. Acesta a luat parte la un program kinetic algoritmic structurat pe module. (anexa 2)

În vederea evaluării subiectului s-au ales trei teste standardizate: „Test de evaluare psihomotrică”, „Test de evaluare a forței musculare membrului superior”, Bilanț de independență funcțională a membrului superior”. Manționăm că aceste teste de evaluare au fost adaptate în conformitate cu capacitatea psihomotrică a subiectului și a scopurilor urmărite. (anexa 3) [12,13]

2.2.1. Perioada, locul de desfășurare al cercetării

24.01.- 11.02.2011 ▬ culegerea de informații despre fiecare subiect în parte si creearea profilelor conform particularițățiilor vârstei;

14.02-18.02 ▬ compararea profilelor în vederea alegerii grupului țintă și a studiului de caz reprezentativ

21 martie – 10 iunie 2011 ▬ studiul de caz I.

2.2.2. Grupurile țintă

Studiind particularitățiile grupului A de copii cu sindrom Down am reușit să deslușim obiectivele urmărite de sistemului de prevenție și recuperare în are sunt incluși. Echipele de specialiști implicate doresc integrare subiecțiilor într-un sistem de învățământ unde aceștia să poată beneficia de tratamentul corespunzător în ceea ce privește dezvoltarea lor fizică (mers, coordonare, echilibru, control motor general) dar și psihică prin interacționa cu persoane (grup restrâns asemena lor).

Informațiile acumulate în urma studiului acestui grup B ne-au făcut să conclizionăm cu o simplă frază: modalitatea principală de recuperarea și prevenție a complicațiilor este jocul în toate formele lui de manifestare. E perioada în care li se întipărește în minte și suflet competiția și camaraderia.

Profilul grupului C este oarecum distinct. Eforturile susținute ale specialiștilor implicați dau roade și tot odata se apropie de sfârșit. Caracterul acestor tineri este deja format și atât cât le perimt resursele stiu să spună ce vor și ce ar dori să facă. Poate pare incredibil dar unii dintre ei se gândesc la ce o să facă după terminarea școlii, dacă vor mai avea vreodată prieteni așa de buni. Se apropie momentul în care sunt pe cont propriu în drumul pe care institutul dia care a făcut parte i le-au deschis.

2.2.3. Studiul de caz

Nume: I; Sex: masculin; Vâestă: 19 ani

Diagnostic medical: sindrom Down, fără tratament medicamentos

Boli asociate: Hemipareză flască stângă

2001-2006 Clasa specială integrată la școală generală pentru educație inclizivă

2006-prezent Centru Școlar

Evaluare psihologică efectuată de psihologul centrului: testul J. C. Raven S.P.M. („ Matrici progresive standard”). Data 10.2010, rezultat: IQ- 59.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA REZULTATELOR

3.1 Pretestare

Evaluare psihomotrică

Evaluarea forței membrului superior

Evaluarea independenței

membrului superior

3.2. Testare

Evaluarea forței membrului superio

Evaluarea independenței

membrului superior

Evaluare psihomotrică

3.3 Posttestare

Evaluare psihomotrică

Evaluarea forței membrului superior

Evaluarea independenței

membrului superior

CAPITOLUL 4

ANALIZA REZULTATELOR

4.1. Interpretarea rezultatelor

În ceea ce privește dezvoltarea psihomotrică a subiectului se poate observa un progres seminificativ. Dacă în am înregistrat un procent de 53,57% pentru „realizat”, 35,71% pentru „parțial realizat” și 10,71% pentru „nerealizat”, la următoarea testare procentele pentru „realizat” au crescut seminficativ ajungând la 67,85% ceea ce a dus la scăderea celorlalți doi parametrii 25% pentruparțial realizat” și 7,14% pentru „nerealizat”. Acestă crștere respectiv scădere a procentelor parametrilor urmăriții au continuat astfel încât s-a ajuns la 80,35% pentru „realizat”, 16,07% pentru „parțial realizat” și 3,57% pentru „nerealizat”. Acesta dovedește un progres total de peste 50%.

Este cunoscut faptul că forța este o calitate motrică a cărui progres este greu de obținut. Dacă la primele 2 testări coeficientul 3 de forță era prezent în prporție de 80% respectiv 75%, modificările fiind nesemnificative între aceste etape, la a treia testare coeficientul 3 de forță cade la 33,3%. 64,64% este reprezentat de coeficientul 4 de forță.

La încheierea programului de recuperare s-a înregistrat o creștere cu 12,14 procente.

Din punct de vedere al independenței subiectului în cceea ce pivelte membrul superior în pretestare s-a cnstatat un deficit de 35% care apoi a scăzt semnificativ la 17,5% în testare și 10% în posttestare.

4.2. Recomandări

Continuarea pregătirii psihomotrice și pedagogice a subiectului I în vederea ocupării unui loc de muncă în cadrul atelierului protejat ATRIUM înfințat de Fundația Alpha Transilvana Târgu-Mureș care prevede:

– servicii de pregătire și ambalare materiale de birotică și papetărie,

– producție, comerț și prestări servicii în domeniile: industria textilă, legătorie-birotică, papetărie, ambalaje, serigrafie, lumânări și obiecte decorative;

– consiliere, orientare profesională, calificare și formare profesională continuă în concordanță cu cerințele de pe piața muncii,

– consultanță în diferite domenii de interes: accesibilizare spații și locuri de muncă pentru persoane cu handicap, standarde de calitate și responsabilitate socială, management de proiect. [14]

Continuarea acestui studiu prin aplicarea programului kinetic și la alți subiecții din aceeași categorie de vârstă.

Intervenție precoce pentru subiecții cu vârste mici 12-16 ani

4.3. Discuții ulterioare

În 2010 a fost înaintată o Petiție pentru crearea unei legi speciale dedicate persoanelor cu sindrom Down și propuneri pentru îmbunătățirea legii nr.448/2006. dintre solicitările prezente amintim „Cearea unor clase speciale de liceu, pentru învățarea unei meserii.Existența unităților protejate în care să nu fie îngradit numărul celor cu dizabilități ce pot fi angajați; să aibă posibilitatea să lucreze indiferent de modul de cooperare (contract de muncă cu normă întreagă, de colaborare, pe termen limitat, cu 2 ore, 4 ore etc) fără a pierde indemnizația de handicap. Statul să acorde un sprijin asociațiilor sau fundațiilor destinate persoanelor cu dizabilități (sprijin bănesc) pentru obținerea utilajelor și a ceea ce este necesar în vederea deschiderii de ateliere protejate. Inițierea unor cursuri de formare și calificare specifice persoanelor cu handicap adulte, cu caracter gratuit.” [10]

CONCLIZII

Programul de exerciții kinetice aplicat va duce la dezvoltarea forței musculare a membrului superior.

Aplicarea unui program de exerciții din sfera terapiei ocupaționale, cu precădere din sfera A.D.L.-urilor va duce la creșterea stabilității articulațiilor pumnului și degetelor, a controlului și preciziei mișcărilor fine executate din aceste articulații.

Întregul program kinetic va duce la ameliorarea stării generale psihomotrice a subiectului.

Tehnicile și mijloacele kinetice folosite vor favoriza procesul de integrare socială și profesională a subiectului.

BIBLIOGRAFIE

Neagu Nicolae, 2010

Dr. Peter E.M.Lauteslager (traducere Maria Vîlsan) – Copii cu sindrom Down: Dezvoltare motorie și intervenție, Craiova, Editura de sud, august 2005, Kinderen met syndoom van Down: motorische ontwikkeling en behandeking, 2000, teză Universitatea Utrecht Olanda, 45-50, 72-73, 96-102,176-178.

http://www.worlddownsyndromeday.org/

Vasile Marcu, Mirela Dan, Manual de kinetoterapie, editura Universității din Oradea, 2010, 22-25, 67-70, 158

Fl. Teodorescu, 1996

Adriana S. Nica, Compediu de medicină fizică și recuperare, Editura Universitară Carol Davila, București, 1998, 9-18, 39-44

Lect. Univ. Pászai Zoltán, Kinetoterapia în recuperarea funcțională a aparatului locomotor, Editura Universității din Oradea, 2011, 49-68

Conf. Univ dr. Gherorge Radu, Porf. Dr. Constantin Rusu, Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura prohumanitate, București 2002, 41-49

Lect. Univ. Dr. Pászai Zoltán, Kinetoterapie îm neuropediatrie, Editura Universității din Oradea, 2004, 11-13

http://www.sindromdown.ro

Sindromul Down în România, Maria Vîlsan președinte ALDO-CET Băilești, Tinerii cu sindrom Down- o resursp umană ce poate fii dezvoltată, martie 2009, 16-19

Gelu Onose, Recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie, Editura Medicală, 2008, 95-97, 153-154

http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/FISA-DE-EVALUARE-PSIHOMOTRICA1221123123.php

http://www.alphatransilvana.ro

Constantin Albu, Tiberiu L. Vlad, Adriana Albu, Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, bucurești, 2004, 155-158

Mirela Dan, Kinetologie Note de curs, Universitatea de Vest Vasile Goldiș 2010, 40-42

Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987, 458-477

REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ

ANEXE

Anexa1

Chestionar pentru creearea profilelor grupurilor țintă

Grupul A 8-10 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Grupul B 14-16 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Grupul C 18-20 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Anexa 2

Anexa 3

Evaluare psihomotrică

Nota: Pentru fiecare item se noteaza cu: + pentru realizat; – pentru nerealizat; +/- pentru parțial realizat.

Evaluarea forței membrului superior

Nota: Forța: 0-5

Evaluarea independenței membrului superior

Scor total = ………. puncte (scor minim = 0 puncte; scor maxim = 40 puncte)

Cheie de interpretare cuantificată:

Deficit absent/neglijabil: 0-7 puncte

Deficit moderat/ mediu: 8-27 puncte

Deficit marcat/sever: 28-40 puncte

Anexa 4

BIBLIOGRAFIE

Neagu Nicolae, 2010

Dr. Peter E.M.Lauteslager (traducere Maria Vîlsan) – Copii cu sindrom Down: Dezvoltare motorie și intervenție, Craiova, Editura de sud, august 2005, Kinderen met syndoom van Down: motorische ontwikkeling en behandeking, 2000, teză Universitatea Utrecht Olanda, 45-50, 72-73, 96-102,176-178.

http://www.worlddownsyndromeday.org/

Vasile Marcu, Mirela Dan, Manual de kinetoterapie, editura Universității din Oradea, 2010, 22-25, 67-70, 158

Fl. Teodorescu, 1996

Adriana S. Nica, Compediu de medicină fizică și recuperare, Editura Universitară Carol Davila, București, 1998, 9-18, 39-44

Lect. Univ. Pászai Zoltán, Kinetoterapia în recuperarea funcțională a aparatului locomotor, Editura Universității din Oradea, 2011, 49-68

Conf. Univ dr. Gherorge Radu, Porf. Dr. Constantin Rusu, Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura prohumanitate, București 2002, 41-49

Lect. Univ. Dr. Pászai Zoltán, Kinetoterapie îm neuropediatrie, Editura Universității din Oradea, 2004, 11-13

http://www.sindromdown.ro

Sindromul Down în România, Maria Vîlsan președinte ALDO-CET Băilești, Tinerii cu sindrom Down- o resursp umană ce poate fii dezvoltată, martie 2009, 16-19

Gelu Onose, Recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie, Editura Medicală, 2008, 95-97, 153-154

http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/FISA-DE-EVALUARE-PSIHOMOTRICA1221123123.php

http://www.alphatransilvana.ro

Constantin Albu, Tiberiu L. Vlad, Adriana Albu, Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, bucurești, 2004, 155-158

Mirela Dan, Kinetologie Note de curs, Universitatea de Vest Vasile Goldiș 2010, 40-42

Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987, 458-477

ANEXE

Anexa1

Chestionar pentru creearea profilelor grupurilor țintă

Grupul A 8-10 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Grupul B 14-16 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Grupul C 18-20 ani

Notă: punctajul va fi înre 0 – 3

0 pentru parametrul ce nu se regăsește sau este total neconcludent pentru subiect;

3 subilnează importanța majoră a parametrului respectiv pentru subiect

Anexa 2

Anexa 3

Evaluare psihomotrică

Nota: Pentru fiecare item se noteaza cu: + pentru realizat; – pentru nerealizat; +/- pentru parțial realizat.

Evaluarea forței membrului superior

Nota: Forța: 0-5

Evaluarea independenței membrului superior

Scor total = ………. puncte (scor minim = 0 puncte; scor maxim = 40 puncte)

Cheie de interpretare cuantificată:

Deficit absent/neglijabil: 0-7 puncte

Deficit moderat/ mediu: 8-27 puncte

Deficit marcat/sever: 28-40 puncte

Anexa 4