Optimizarea Pregatirii Jucatorilor de Fotbal pe Postul de Fundas Central Varsta 17 18 Ani

=== 8dcda76c489e4a3c8c978ee61c0ede47fd0a365f_369538_1 ===

5.3 Mijloace si jocuri folosite prin metoda cu intervale.

Exersează doi jucători. A pasează mingea la 8-10 m lui B, în așa fel ca acesta să fie obligat să alerge 4-6 m pentru a o putea ajunge. B retrimite mingea lui A. Apoi A pasează lui B pe partea cealaltă obligându-l să alerge pentru a putea retrimite mingea (durata 30 sec.). Apoi se inversează rolurile. După 30sec. de solicitare, urmează 30 sec. pauză activă cu pase simple.

Acest exercițiu reprezintă o solicitare puternică dacă jucătorul A lansează mingea direct și pe cât posibil într-o direcție neprevăzută. Rezultă astfel alergări pe distanțe de 10-12 x 4-6 m, aducându-se pulsul la 168-188. Efortul poate fi ușor dozat. Dacă este nevoie de o solicitare mai mică, retrimiterea mingii de către A nu se va face decât după stoparea mingii, partenerul având o pauză de 1-2 sec. În caz contrar, se va pasa din vole, direct După schimbarea rolurilor de 4-5 ori se poate intercala o pauză activă de 2-3 min. Gradul de solicitare și lungimea pauzelor depinde de gradul de pregătire a jucătorilor.

– Doi jucători se află la 18 – 20 m distanță, fiecare are o minge ; conducerea mingii cu piciorul drept, în mare viteză, unul în direcția celuilalt ; înainte de a se întâlni, pasează mingea cu piciorul stâng pe partea dreaptă, apoi se întorc și aleargă după mingea partenerului. Când o ajung o opresc cu talpa, se întorc, reiau distanța inițială și repetă exercițiul în același fel.

– timp de execuție 30 sec.

După o pauză activă de 1-2 minute se repetă cu celălalt picior. În 30 sec. se execută de regulă 5 x 10-15 m alergare cu conducerea mingii. Solicitarea depinde de viteza de alergare, pulsul crește la 180.

– Trecerea mingii cu boltă (între trei jucători). Cei trei jucători se așează în linie la distanță de 10 m între ei. Jucătorul A ridică mingea peste B la C și schimbă locul cu B. Acum C trimite mingea cu boltă peste jucătorul din mijloc și schimbă locul cu acesta. Numărul repetărilor și alternarea piciorului de execuție este stabilit de antrenor. Cu schimbări de locuri în viteză se realizează 5-10 x 10 m alergări în 30 sec. Se permit pauze de câteva secunde între exerciții. După 30 sec. se intercalează 1-2 minute pauză activă. După o perioadă de adaptare pauza poate fi scurtată. Solicitarea poate fi mai ușoară dacă jucătorul care primește mingea o oprește, sau o joacă pe cap, înainte de retrimitere.

– Pe o jumătate de teren se prelungește linia de 11 m paralel cu linia mediană. În prelungirea careului mic se plasează câteva mingi din 3 în 3 metrii. Participă 4-12 jucători așezați pe linia de fund.

Efort: 15 sec. – starturi până la 11 m și înapoi; Odihnă: 60 sec. – plimbări și jonglerie cu mingea; Efort: 20 sec. – starturi cu schimbări de direcție la 6m, ocolind mingea (înainte și înapoi în spațiul de 11 m) Odihnă: 90sec.-relaxare, mers, pase în doi; Efort:15sec. – starturi până la 11 m și înapoi și 2 sărituri la cap după fiecare start; Odihnă: 60sec. – mers, pase în doi;

Efort: 20sec. – starturi până la 11 m, alergare cu fața și cu spatele; Odihnă: 180sec. – mers, relaxare, pase în doi.

– Complex de exerciții bazat pe repetarea unor distanțe fixe cu un interval de odihnă constant;

Se lucrează pe jumătate de teren, cu 4-6 jucători, se pun 5 jaloane pentru alergarea în slalom.

Efort: 5 x 50-55 m în linie dreaptă (viteză maximă), Odihnă: 90sec. după fiecare alergare (alergare ușoară înapoi și jonglerie cu balonul), Efort: 5 x 5-55 m în slalom printre jaloane (viteză maximă), Odihnă: 90sec. după fiecare alergare (alergare ușoară înapoi și jonglerie cu balonul). După terminarea repetărilor odihnă 240 sec., pase în doi.

– Complex de exerciții specifice încadrate în 5 serii:

Se lucrează pe jumătate de teren; de la linia de 16 m se măsoară spre centrul terenului distanțele de 10,20 și 30 m. Participă 4 jucători (de preferință cei 4 înaintași), fiecare cu mingea, ajutați de ceilalți 4 care urmează, pentru a readuce în timp util mingile.

a) 5×10 conducere în viteză, cu tras la poartă de la 16 m;

pauză: 15 sec. după fiecare conducere (aducerea mingii și revenire);

30 sec. la terminarea seriei (jonglerie cu balonul)

b) 5 x 20 m conducere moderată cu tras la poartă de la 16 m cu piciorul de bază (forță in regim de viteză);

pauză: 20sec. după fiecare conducere;

60 sec. la terminarea seriei (pase în doi);

c) 5 x 20 m sprint cu tras la poartă de la 16 m. minge statică.

pauză: 30 sec. după fiecare sprint;

80 sec. la terminarea seriei;

d) 5 x 20 m sprint cu tras la poartă (conducere în viteză medie) de la 16 m cu piciorul neîndemânatic.

pauză: 20sec. după fiecare conducere;

60 sec. la terminarea seriei;

e) 5 x 30 sec. sprint cu tras la poartă de la 16 m, minge statică;

pauză: 40 sec. după fiecare sprint;

180 sec. la terminare.

– Complex de 4 exerciții specifice, într-o serie, folosit în vederea individualizării; se lucrează pe întreaga suprafață de joc.

a) 2 x 16, pasă și sprint

-pe linia de fund, jucătorul cu mingea pasează cu antrenorul aflat lateral, la jumătatea distanței, sprintează până la 1 m,de antrenor, respinge balonul, pasează direct cu antrenorul și sprintează până la linia de fund.

pauză: 30sec. (jonglerie cu mingea)

b) 2 x 35-40 m conducere printre jaloane;

– de la linia de 16 m conducere în viteză printre 5 jaloane așezate la distanțe egale, până la linia de centru (35-40m).

pauză: 50 sec. (conducere ușoară și jonglerie cu mingea);

c) 2 x 35-40 m pase în doi simple și cu schimb de locuri

– 1 x 35 – 40 m, la distanța de 10 m de la linia de 16 m, pase în doi în viteză maximă până la centru;

pauză: 40sec. (pase în doi în continuare până la 16 m în alergare ușoară și pase în doi până la terminarea intervalelor);

– 1 x 35 – 40 m, același, cu schimb de locuri.

pauză: 80sec. (pase în doi cu schimb de locuri până la 16 m, în alergare ușoară și continuarea paselor până la terminarea intervalului);

d) 2 x 20 m conducere și tras la poartă din întoarcere.

– de la intersecția liniei de 16 m cu cea de fund cei 2 jucători, cu 2 mingi fiecare, conduc în viteză pe linia de 16 m, fac o schimbare de direcție la jalonul aflat la 4m, trag la poartă și continuă alergarea ușoară până la colțul opus, de unde repetă exercițiul trăgând la poartă cu piciorul opus;

Prin metoda antrenamentului cu intervale în fotbal se poate dezvolta concomitent viteza, rezistența, forța musculară plus îndemânarea odată cu apropierea eforturilor de limita maximă. La această metodă de antrenament exersarea tehnicii și tacticii se face în condiții apropiate de joc, iar dozarea efortului se poate face în mod exact. Din toate cele prezentate reiese clar că metoda cu intervale a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării jocului de fotbal.

5.4. Mijloace folosite prin metoda în circuit

– Circuit complex pentru pregătirea fizică generală.

Colectivul de jucători se împart în 6 subgrupe de câte 4 jucători, așezați în 6 locuri diferite pe teren;

circuitul nr.1:

 mingi medicinale ( fiecare exercițiu de 10 ori).

 mingea medicinală este aruncată la 2 m sus și prinsă în mână ;

 culcat dorsal, ridicarea picioarelor în sus (cu mingea ținută între picioare);

 genuflexiuni combinate cu sărituri, ținând mingea în mână.

circuitul nr.2:

 corzi de sărit ( fiecare exercițiu – câte 10 repetări de 3-5 ori );

 sărituri pe piciorul stâng ;

 sărituri pe piciorul drept ;

 sărituri pe ambele picioare.

circuitul nr.3 :

 gantere (haltere mici – 10 repetări pentru fiecare din cele 3 exerciții) ;

 extensii din poziția culcat înainte ;

 din culcat dorsal ridicarea trunchiului, cu ganterele în mână ;

 genuflexiuni cu ganterele în mâini.

circuitul nr.4 :

 săritură cu simularea lovirii mingii cu capul, din culcat înainte, cădere pe spate culcat, de unde se sare, simulându-se din nou lovirea mingii cu capul, legându-se între ele de 10 ori.

circuitul nr.5 :

 alergare în viteză maximă 5 m înainte, înapoi, lateral stânga, dreapta, repetat la 15,30 sau 60 sec.

circuitul nr.6 :

 săriturii cu genunchii la piept ( câte poate executa fiecare jucător timp de 20-30 sau 45 sec.).

Circuit pentru dezvoltarea supleței, mobilității și forței

* 10-20 flotări în brațe ;

 10-20 genuflexiuni ;

 5 căderi înainte în sprijin pe brațe, săritură în ghemuit, săritură cu extensie de 5 ori ;

 20 de ridicarea picioarelor până la 90 de grade din culcat dorsal ;

 3 x 30 serii de sărituri ;

 culcat pe spate, podul, balans, cu trecerea greutății de pe brațe pe cap și invers, de 5 ori.

Circuit fizic – tehnic pentru fotbaliști

 alergare 5 x 10 m fără pauză ;

 100 mențineri ale mingii în aer ;

 30 de aruncături de la margine, distanța 20 m ;

 joc 1 : 1 în 3 serii a 45 sec. cu pauze între serii ;

 conducerea mingii printre 10 jaloane, pe distanța de 40 m cu tras la poartă, 20 de ori ;

 3 x 10 lovituri ale mingii cu capul, din săritură.

 – pe teren se amenajează 10 ateliere. Material necesar : 3 mingi de fotbal, 1 minge atârnată pentru loviturii cu capul, 2-3 corzi de sărit, 3 garduri.

Durata pauzei se stabilește în funcție de solicitarea exercițiului și constă în plimbare de la un aparat la altul 1-2 minute

1. Conducerea mingii în viteză printre obstacole ; conducere 15 m, alergare înapoi în linie dreaptă 15 m, conducere între obstacole 15 m, total 4 x 15 m alergare și conducere cu pauză.

2. Lovirea mingii atârnate, din săritură, din ambele părți, fără oprire 2 minute

3. Mersul păianjenului 15 m, sprint înapoi 15 m (2 repetări ), plimbare până la următorul atelier.

4. Alergare în patru labe 15 m ( 2 repetări, sprint 15 m (2 repetări).

5. Alergare cu întoarceri de 360 grade (2 întoarceri pe un traseu) 30 m două repetări.

6. Sărituri pe ambele picioare 15 m, sprint înapoi 15 m (2 repetări) total 4 x 15m.

7.Alergare cu spatele 15 m, la întoarcere sprint (2 repetări). Total 4 x 15 m.

8. Alergare du- te – vino cu șutarea mingii în zid, 2 minute ; mingea trebuie pasată în fața unui gard în așa fel încât să ricoșeze după gard.

9. Doi jucători își aruncă alternativ mingea, cu pământul, la două porți mici și după ricoșare o lovesc cu capul din săritură cu elan, încercând să o trimită în poarta adversarului, 2 minute.

10. Sărituri la poartă : 25 pe piciorul stâng, 25 pe piciorul drept și 25 pe ambele picioare-2 minute. Durata lucrului poate fi doar un minut la fiecare atelier dar poate fi și 3 – 5 minute valoarea ei depinzând de obiectivele antrenamentului.

Circuit cu jocuri pe teren redus:

– 18 jucători vor fi repartizați pe grupe de 6 jucători, care joacă 3 : 3 pe spațiile stabilite pe o jumătate de teren.

Atelierul A – Joc 3 : 3 la două porți, pe spațiu redus, cu următoarele restricții tehnice

– mingea se lovește numai cu piciorul mai neîndemânatic ;

– fentă obligatorie înainte de pasă ;

– numai din două atingeri ;

Atelierul B – Joc 3 : 3 cu o singură atingere.

Atelierul C – Joc 3 : 3 cu lovirea mingii numai cu capul.

Ordinea este A – B – C cu schimbarea atelierului după 20 minute.

Variante dacă avem mai mulți jucători o a patra grupă tot 3 : 3 joacă tenis cu piciorul în spatele porții.

La un atelier se lucrează 10 minute (de două ori 5 minute și se poate trece de două până la trei ori).

Circuit tehnic – fizic – tactic.

Lotul este împărțit pe grupe de 6 jucători (18 sau 24), cu 4 ateliere

1. exerciții tehnice în regim de viteză și rezistență.

a) pase în doi, după pas alegerea ocolirea unui jalon, revenire ;

b) pase în doi printre jaloane, după pas schimb de locuri ;

c) exersarea diferitelor forme de preluare, forță de lovire a mingi.

2. exerciții tactice cu substrat fizic.

– extremele centrează la vârful de pe partea opusă care pasează

mingea celuilalt vârf, care o preia din viteză și finalizează.

3. dezvoltarea fizică generală.

– exerciții cu mingea medicinală

a)aruncări cu două mâini ;

b)aruncări din șezând ;

– exerciții cu corzi de cauciuc

– sărituri simple

– sărituri peste 6 garduri, distanța 3-4 m între garduri ;

– conduceri de mingi, slalom printre jaloane ;

– sărituri la corzi.

4. joc 3 :3 în cercul de la mijlocul terenului : la porți mici, așezate în afara cercului (jucători nu au vole să părăsească cercul ) cu diferite restricții. Variante : se poate realiza circuitul lucrând cu jucătorii diferențiat apărătorii separat, înaintașii separat; sau toți jucătorii efectuează exercițiile pentru dezvoltarea preponderentă a calităților motrice, și apoi pe grupe exercițiile tehnice, tactice și jocul.

În urma efectuării sistematice a circuitelor descrise mai sus, concluziile care s-au desprins au justificat necesitatea introducerii acestei metode demonstrând clar efectele pozitive pe care le-a avut asupra dezvoltării calităților motrice.

Astfel am putut constata că jucătorii au efectuat, cu multă ardoare, sârguință și chiar plăcere, exercițiile datorită faptului că

– exercițiile propuse au fost variate ;

– în cadrul atelierelor au putut lucra independent jucătorii ;

– exercițiile au respectat în mare măsură principiul individualizări ;

– prin alternarea efortului pe diferite grupe musculare jucători au suportat relativ ușor efortul cerut atât ca volum cât și ca intensitate.

În încheiere aș vrea să arăt ca oricare ar fi direcția folosirii antrenamentului în circuit, valoarea lui reală este strâns legată de acțiunea educativă și capacitatea profesională a antrenorului, și nu va avea efectul scontat, daca se va executa numai pe baza de fișe sau programe stabilite în prealabil, fără nici un control riguros.

CONCLUZII SI PROPUNERI

 În zilele noastre suntem martorii unei creșteri impetuoase a performanțelor la toate ramurile și probele sportive. Această evoluție este consecința faptului că pe zi ce trece, în pregătirea sportivilor pătrund tot mai adânc cunoștințe din diferite domenii ale științei, iar ca urmare întregul proces instructiv – educativ se desfășoară la un nivel tot mai înalt, ținându-se din ce în ce mai mult seama de substratul biologic al organismului și de posibilitățile sale de adaptare.

 Realizarea unui potențial fizic funcțional și psihologic crescut impune un regim de pregătire deosebit, o atentă îndrumare și supraveghere medico – sportivă, o permanentă cunoaștere a posibilităților jucătorilor de către antrenori și chiar de jucătorii însuși.

 Dezvoltarea calităților motrice la fotbaliști se impune ca o necesitate de prim rang, fiind necesară o preocupare permanentă și sistematică, de-a lungul întregului an competițional pentru exersarea și creșterea calităților de viteză, forță, rezistență și îndemânare.

 În perioada competițională când accentul în pregătire se pune pe elementele tehnico-tactice, realizarea cerinței legate de dezvoltarea calităților este facilitată de faptul ca folosindu-ne de ajutorul mingii jucătorii accepta mai ușor cheltuielile suplimentare de energie și efort. Folosind exercițiile complexe care prevăd și obiective tehnice și tactice se poate acționa cu un randament optim pentru creșterea gradului de dezvoltare a diferitelor calități motrice. De multe ori monotonia antrenamentelor pur tehnice sau tactice le putem alunga prin dinamizarea exercițiilor, prin includerea exercițiilor destinate creșterii exercițiilor motrice.

 Trecând la perioada pregătitoare unde dezvoltarea calităților motrice, creșterea gradului de adaptare a organismului la efort este sarcina de bază, putem afirma că prezența mijloacelor specifice nu numai că este posibilă și chiar necesară. Nici în această perioadă mingea nu trebuie să lipsească prea mult din exercițiile întrebuințate, putând asigura eficienta exercițiilor menite să dezvolte calitățile motrice prin exerciții și jocuri dinamice, cu încărcături mari, în care efortul va fi maximal sau sub maximal.

 După părerea mea, având în vedere nivelul actual atins de performanța în fotbal, este necesar să folosim aceste mijloace specifice în mod permanent, în tot timpul anului competițional. Este datoria antrenorilor să se preocupe de găsirea exercițiilor care să asigure în mod combinat dezvoltarea calităților motrice, perfecționarea tehnicii și creșterea gândirii tactice în prezența mingii, căci acești trei factori se intercondiționează reciproc.

 Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare a calităților motrice la diferiți jucători ai unei echipe, de multe ori se pot constata diferențe destul de însemnate, sau chiar la același jucător pot fi diferențe între nivelul unei sau altei calități.

 Este evident că procesul de antrenament trebuie să aibă în vedere și aceste aspecte, antrenorul având sarcina să găsească modalitățile, fie prin modelare, fie prin individualizarea unor sarcini de antrenamente. Se pot forma grupe de jucători care sunt aproximativ la același nivel de dezvoltare a calităților motrice, sau se poate lucra pe compartimente de joc : apărători, mijlocași, atacanți. Este important ca formele de organizare să fie suple, variate, cu preponderența lucrului pe ateliere și cu extinderea aspectelor de auto organizare a pregătirii.

 În orientarea actuală a jocului de fotbal, pregătirea fizică își găsește un rol deosebit de important, alături de ceilalți factori ai antrenamentului sportiv, acționându-se pentru dezvoltarea echilibrată a lor.

 Pregătirea fizică este o componentă perfectabilă la toate vârstele, necesitând doar o preocupare sistematică pentru dezvoltarea ei.

 Forma sportivă a unei echipe și potențialul tehnico-tactic de joc este în foarte mare măsură influențat de valoarea pregătirii fizice.

 Pentru a se asigura o pregătire fizică eficientă echipelor de fotbal eu consider necesar să se acționeze cu precădere spre componentele de viteză în forță dinamică pe fondul unei pregătiri de rezistență corespunzătoare.

 Antrenamentele de pregătire fizică propun să se efectueze pe toată durata anului, într-o pondere mai mare în perioada pregătitoare și care se reduce în perioada competițională.

 Exercițiile de sprint, săriturile și alergările în pantă consider că reprezintă trioul de bază a pregătirii fizice alături de priceperea profesorului antrenor de a se secționa și doza alte mijloace pentru întregirea și orientarea spre cerințele actuale ale jocului.

În lucrarea de față am căutat să dezvolt ideea pregătiri și dezvoltării calităților motrice prin mijloace specifice, cu mingea, căci în prea multe locuri încă se lucrează deficitar la acest capitol, sau exercițiile specifice sunt neglijate. În lucrare sunt prezentate, selecționate și sistematizate o serie de exerciții care aplicate în practică, sunt convins, vor contribui la dezvoltarea calităților necesare fotbalistului, exercițiile fiind întocmite în conformitate cu orientările și tendințele actuale ale metodicii și practicii în antrenamentul sportiv.

Bibliografie

Chiriac M., C. Ghemigean.,, Aproape totul despre fotbal- Editura Sport-Turism”, București , 1986

C. Teașcă -,, Din nou pe meridianele fotbalului ” – Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1967

Motroc F.,, ÎNDEMANAREA – CALITATE MOTRICĂ DE BAZĂ ÎN JOCUL DE FOTBAL MODERN ”, Universitatea Constantin Brancuși“ din Târgu-Jiu, 2009

A. Niculescu, I. V. Ionescu.,, Fotbal. Metode și mijloace”, Ed. Stadion, 1972

Wanek, M. „Talentele sportive și programarea lor ”, în Sportul de performanță, nr. 195, București, 1983

Giacomini M., ,, Ghid tehnic pentru școlile de fotbal ”, ediția a III-a, traducere FRF, 2009

Scarlat, E., Scarlat, M.,, Educație fizică și sport ”, București, Ed. Didactică și pedagogică, 2002

Ionescu I., Demian M.,, Succesul în football Metodologia antrenamentului între 6 și 19 ani ”, Timișoara, Editura Artpress, 2007.

Motroc I., Cojocaru V.,, Fotbal – Curs de bază, București ”, AEFS, 1991.

M. Epuran, Moldeveci I.,, Concediu de psihologie pentru antrenori ”editura Sport-turism, Bucuresti, 1980

Rădulescu M., Dima M., Fotbal „Pro” Probleme ale antrenorului profesionist ”, Editura Didactică și Pedagogică R. A., 2009

Bompa T. O.,, Performanța în jocurile sportive: Teoria și metodica antrenamentului ”, Școala Națională de Antrenori, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.

Cojocaru V. ,, Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregătirii ”, București: F.R.F. 2002. 190 p.

Sanislav M.,, Metodologia cercetării activităților corporale ”, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002, 116 pg.;

Stoian A., Stoian I. ,,Fotbal – Curs de specializare ”, Ed.Mira Design, Sibiu, 2006

Apolzan, D., Fotbal, Ed. F.R.F., București, 1990