Optimizarea Formularii Unor Preparate Bioadezive cu Actiune Anti Aging cu Vitamina C Si Sod

1. Sănătatea și funcționarea barierei pielii

Pielea este un protector semnificativ contra deshidratării, penetrării diverselor microorganisme, alergenilor, iritanților, speciilor reactive de oxigen și radiațiilor. Bariera pielii poate fi ajustată în mod specific pentru a permite penetrarea. De aceea, îngrijirea zilnică a pielii poate spori regenerarea și elasticitate pielii, schimbând astfel temporar condiția pielii. Oricum, este necesară oprirea degradării constituenților structurali primari, precum, colagenul, elastina în vederea prevenirii formării ridurilor. Deși încă nu s-a dezvoltat tehnologia necesară introducerii unor astfel de compuși în piele, există câteva produse care promovează sinteza naturală ale acestor substanțe, cu excepția sporirii elastinei. O altă abordare integrată în vederea prevenirii formării ridurilor este reducerea inflamatorie prin aplicarea locală a antioxidanților care ar trebui folosiți în combinație cu produse de protecție solară și retinoizi pentru a le spori efectul protector.[1]

2. Strategii de anti-îmbătrânire a pielii

Îmbătrânirea pielii este un proces biologic complex influențat de către combinația factorilor endogeni sau intrinseci (genetică, metabolism celular, hormoni, procese metabolice) și exogeni sau extrinseci (expunere cronică la lumină, poluare, radiații ionizante, chimicale, toxine). Acești factori duc împreuna la modificări structurale și fiziologice și schimbări progresive a fiecărui strat de piele, precum și schimbări ale aspectului pielii, în special la nivelul pielii expuse la radiațiile solare.

Datorită faptului că sănătatea și frumusețea pielii este unul dintre principalii factori care afișează în general starea de bine și percepția de sănătate la oameni, în ultimii ani au fost dezvoltate mai multe strategii de anti-îmbătrânire a pielii.

Îmbătrânirea pielii este un proces natural care devine evident și care urmează diverse traiectorii de-a lungul timpului la nivelul diferitelor organe, țesuturi și celule. În timp ce semnele de îmbătrânire ale organelor interne sunt mascate de „ochii lumii”, pielea este prima care oferă semne clare a trecerii timpului.

Spre deosebire de pielea îmbătrânită în mod natural – subțire și atrofică, fin ridată și uscată, pielea fotoîmbătrânită prematur prezintă de obicei o epidermă îngroșată, decolorare pestriță, riduri adânci, laxitate și asprime. Pierderea treptată a elasticității pielii duce la fenomenul de „lăsare” a pielii. Încetinirea ciclului funcțional al epidermei și prelungirea ciclului celular coincide cu vindecarea lentă a rănilor și descuamarea mai puțin eficientă la adulți.O pierdere a structurilor fibrilare precum și un conținut redus de colagen de tip VII (Col-7), pot contribui la formarea ridurilor prin slăbirea legăturii dintre dermă și epidermă în cazul procesului de îmbătrânire extrinsecă a pielii. Pielea fotoîmbătrânită este caracterizată prin elastoză solară. Conținutul scăzut de colagen în cazul pielii fotoîmbătrânite poate fi provocat de degradarea sporită a colegenului prin diverse matrice de metaloproteinază, serină, și alte proteinaze indiferent de aceeași producție de colagen.[2]

Trei componente structurale ale pielii: colagenul, elastina și glicozaminoglicanii au fost subiectele principale în cadrul cercetărilor pentru anti-îmbătrânirea pielii și eforturilor pentru dezvoltarea unor strategii de anti-îmbătrânire ale pielii, de la creme anti-rid până la diverși agenți de umplere.

Îmbătrânirea întregii fețe este asociată cu impactul gravitațional, acțiunea mușchilor, pierderea volumului, diminuarea și redistribuirea grăsimii superficiale și profunde, pierderea masei osoase care toate adunate duc la schimbarea formei și conturului feței. Indiferent de faptul că îmbătrânirea este un proces biologic inevitabil și nu o condiție patologică, aceasta este corelată cu diverse patologii a pielii și a corpului, inclusiv tulburări degenerative, neoplasme benigne și maligne.

Paradigma „îmbătrânire reușită” se axează asupra sănătății și participării active la viață, contrazicând conceptele tradiționaliste precum procesul de îmbătrânire privit ca o boală și este din ce în ce mai asociată cu diminuarea semnelor de îmbătrânire de la nivelul pielii, feței și corpului.

Rolul principal al terapiei de anti-îmbătrânire este de a obține o piele sănătoasă, fină, fără defecte, translucidă și elastică.

În practica clinică „ a arăta bine” nu înseamnă „a arăta mai tânăr”. De aceea este foarte important să înțelegem dorințele pacienților să-i orientăm către un tratament care să le ofere rezultate satisfăcătoare. Vârsta, procedurile anterioare sau intervențiile chirurgicale, starea generală de sănătate, stilul de viață și alți factori trebuie luați în considerare înainte de a alege o strategie pentru fiecare caz particular. Efectul terapeutic de anti-îmbătrânire al pielii dorit este unul continuu, un proces luat pas cu pas, care combină diverse metode de biorevitalizare, reînnoire, augmentare, restaurare a fiecărui strat de piele individual și în funție de mulți alți factori – de la un stil de viață la imunitate, genetică, starea generală de sănătate fizică și psihică. Această analiză va scoate în evidență cei mai importanți agenți terapeutici topici.[3]

3. Antioxidanți

Antioxidanții acționează prin combaterea radicalilor liberi ai oxigenului care pot distruge structurile celulare, ducând ulterior la îmbătrânirea organismului. Când organismul nostru folosește oxigen, acesta produce radicalii liberi care sunt molecule de oxigen cu un electron în minus. Radicalii liberi de oxigen pot provoca o reacție în lanț care distruge celulele. Antioxidanții acționează precum niște „captatori ai radicalilor liberi” pentru a elimina aceste reacții în lanț și prin urmare, pentru a preveni și a repara daunele provocate de către radicalii liberi.

Experții pentru îngrijirea pielii spun că aspectele îmbătrânirii, inclusiv ridurile sunt provocate de către radicalii liberi, iar în cazul în care ar exista vreun izvor al tinereții, antioxidanții ar face cu siguranță parte din acesta. Mai mult decât atât, există tot mai multe dovezi că antioxidanții au efecte editive care asigură eficacitate sporită în combaterea radicalilor liberi. Acesta este motivul pentru care Jaclyn integrează o serie de antioxidanți în cremele sale pentru a valorifica cu adevărat aceste combinații puternice. [4]

4. Antioxidanții si fotoprotectia

Afecțiunile cronice ale pielii cauzate de radiațiile solare se manifestă propriu zis precum îmbătrânirea extrinsecă a pielii. Afecțiunile la nivelul structurii ADN-ului cauzate de radiațiile ultraviolete și generarea speciilor reactive de oxigen sunt pricipalele evenimente moleculare care duc la cele mai multe dintre manifestările histologice și clinice tipice afecțiunilor cronice ale pielii cauzate de radiațiile solare. Ridarea și schimbările de pigment sunt direct asociate cu fotoîmbătrânirea prematură. Printre strategiile care vizează prevenirea fotoîmbătrânirii amintim: evitarea expunerii la soare, utilizarea unor produse cu protecție solară pentru a bloca sau reduce expunerea pielii la radiațiile UV, antioxidanti pentru a promova producția de colagen și în special pentru a reduce și neutraliza radicalii liberi.[5]

Studiile intervenționale indică, că este de fapt posibil încetinirea procesului de îmbătrânire al pielii și îmbunătățirea condițiilor pielii prin aplicarea unor preparate nutritive. Antioxidanții nutritivi acționează prin mecanisme diferite și în compartimente diferite, însă scopul lor principal este de a elimina radicalii liberi: (1) neutralizează în mod direct radicalii liberi, (2) reduc concentrațiile de peroxid și repară membranele oxidate, (3) scade nivelul speciilor reactive de oxigen, (4) prin metabolismul lipidic, acizilor grași cu lanț scurt și esterii de colesterol neutralizează speciile reactive de oxigen.

Apărarea antioxidantă este atât non-enzimatică cât și enzimatică (ex., superoxid dismutaza). Printre cei mai cunoscuți antioxidanți numărăm vitamina C, vitamina E, carotenoizii [6]

5. Eficacitatea antioxidantilor topici

Într-un studiu dublu-orb, un complex de Vitamina C a fost aplicat topic pe o jumătate din față, iar pe partea opusă a fost aplicat un gel placebo. Evaluarea clinică de ridare, pigmentare, inflamare și hidratare a fost efectuată înainte de realizarea studiului, în săptămânile 4, 8 și 12. Rezultatele au arătat o îmbunătățire semnificativă a părții tratate cu vitamina C, cu rezultate scăzute de fotoîmbătrânire a obrajilor și a zonei periorale.

Îmbunătățirea generală a tenului unde a fost aplicată Vitamina C a fost semnificativă din punct de vedere statistic. În grupul Vitaminei C, biopsiile au arătat o creștere importantă a formării de colagen. Acest studiu a demonstrat că Vitamina C aplicată local duce la îmbunătățiri vizibile semnificative în cazul ridării atunci când este utilizată timp de 12 săptămâni.

Studiile pe subiecți umani au demonstrat efectele protectoare semnificative ale antioxidantilor atunci când sunt aplicați local înainte de expunerea la radiațiile ultraviolete. În ceea ce privește daunele pielii induse de razele UVB, efectele fotoprotectoare ale antioxidanților sunt semnificative. Aplicarea locală pe piele a unor astfel de combinații poate avea ca rezultat susținerea sănătății pielii, datorită acțiunii sinergice a complexului de antioxidanți. Radicalii liberi sunt vinovații din spatele modificărilor pielii induse de razele UVA, indicând astfel o bază pentru administrarea locală a antioxidanțiilor.

Aplicarea locală a antioxidanților a dus la diminuarea severității daunelor provocate asupra pielii de către razele UVA.

Prin urmare, aplicarea regulată a unor produse de îngrijire a pielii ce conțin antioxidanți poate fi extrem de benefică în pregătirea eficientă a pielii împotriva stresului oxidativ din viața de zi cu zi. Agenții de protecție solară a pielii combinați cu antioxidanții pot de asemena să ducă la creșterea eficacității și siguranței produselor fotoprotectoare.[7]

6.Antioxidanții, radicalii liberi și îngrijirea tenului

Doi termeni științifici care au devenit inevitabili sunt radicali liberi și antioxidanți. Aceștia sunt acum înțeleși ca fiind aspecte cruciale în sănătatea și frumusețea pielii cuiva, așa că fiți atenți. Radicalii liberi sunt particule încărcate chimic de oxigen care intră în legături chimice distructive cu substanțe organice cum ar fi proteinele. Rezultatul este oxidarea sau arderea chimică a acestei substanțe, care o distruge. Proteina este denaturată, genele pot fi distruse și substanțe reziduale periculoase pot rezulta din aceste schimbări chimice. Exemple neștiințifice ale oxidării din viața zilnică includ ruginirea unui grătar de fier lăsat în atmosferă, înnegrirea cartofilor tăiați, piersicilor sau fructului de avocado lăsate în aer liber.

Este interesant de luat în considerare că atunci când un avocado tăiat felii sau o piersică sunt stropite cu zeamă de lămâie (o sursă de vitamina C antioxidantă), acestea nu se mai închid la culoare. Cum este cunoscut de toți, acest lucru a existat dintotdeauna, dar cu toate acestea doar recent procesul a devenit un subiect de interes pentru cercetători și pentru cei interesați de un stil de viață sănătos deopotrivă. În timp ce capacitățile distructive ale radicalilor liberi au devenit cunoscute, mulți compuși care combat această oxidare distructivă au fost identificați. Ei sunt cunoscuți ca antioxidanți și includ printre ei multe vitamine care au fost resimțite ca fiind sănătoase chiar înainte ca motivele să fie clarificate.

S-a demonstrat că diverse activități din viața de zi cu zi cresc prezența radicalilor liberi de oxigen asociați cu oxidarea distructivă. Se știe că expunerea la soare conduce la oxidarea distructivă a pielii, inclusiv la o incidență crescută a cancerului de piele, și procesele de distrugere a colagenului provoacă ridarea pielii. Activitatea aerobă a fost asociată cu creșterea formării radicalilor liberi. Dovezile de producție a radicalilor liberi care duc la oxidarea țesuturilor sunt reale, iar noi suntem în faza de început în încercarea de a înțelege un mecanism foarte important.[8]

Agenți farmacologici topici cu proprietăți anti-aging.

Există două grupuri principale de agenți care pot fi utilizate drept componente în cremele anti-îmbătrânire, antioxidanții și regulatorii celulari. Antioxidanții, cum ar fi vitamina c reduce degradarea colagenului prin diminuarea concentrației de radicali liberi din țesuturi.

Acidul ascorbic – L (vitamina C) solubil în apă, în concentrație de 5 până la 20% s-a dovedit a avea efecte anti-îmbătrânire asupra pielii prin inducerea producției de colagen tip I și colagen tip III, precum și a enzimelor importante pentru producția de colagen și in inhibitori ai matricelor de metaloproteinază.

Unele studii au demonstrat îmbunătățirea elasticității pielii și a pigmentării după doar trei săptămâni de aplicare locală a tratamentului. Aceasta acționează prin netezirea pielii și creșterea abilității stratului cornos în vederea menținerii umidității și pentru a contribui la fotoprotecția pielii. [9]

Vitamina C

Vitaminei C i-au fost atribuite de-a lungul timpului o serie de miracole, unele dovedite, alte nu. Este un puternic antioxidant și un component necesar în producția de colagen tisular.

Importanța vitaminei C este bine cunoscută pentru rolul său în vindecarea rănilor și menținerea integrității țesuturilor. Este importantă în sinteza de colagen, iar absența sa cauzează apariția scrobutului ,care se manifestă prin deteriorarea țesuturilor și răni deschise. În trecut aceasta era o boală de care sufereau marinarii în timpul lungilor călătorii pe mare. Asocierea dintre citrice și prevenirea apariției acestei boli a făcut ca navele britanice să transporte provizii de citrice pentru consumul pe perioade lungi,

Vitamina C aplicată pe piele este de asemenea un puternic antioxidant. Abia aici s-a făcut un progres real. Radicalii liberi derivați din procesele metabolice intervin în producția și menținerea de colagen în piele. Când fibrele de colagen nu sunt în număr corespunzător sau sunt poziționate greșit, structura pielii se schimbă și din lipsa de elasticitate rezultă ridurile. Vitamina C protejează colagenul din piele și este necesară pentru vindecarea rănilor. Radicalii liberi din mediul înconjurător pătrund în piele și cauzează deteriorarea țesuturilor. [17]

Vitamina C utilizata topic în îngrijirea tenului

Vitamina C, cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, este regina vitaminelor și prima substanță alimentară asociată cu vindecarea unei boli numite scrobut, o boală mortală și dureroasă răspândită înainte ca James Lind, MD, să fi descoperit leacul său în 1747. El a stabilit că absența unui component în dietă a fost cauza acestei boli. Lind a murit în anul 1794 la vârsta de 78 de ani, iar în următorul an, British Admiralty a adoptat folosirea alimentelor pe bază de citrice ca și metodă de prevenție împotriva scrobutului. În anul 1935, vitamina C a fost sintetizată în formă pură. [17]

Cuvântul "Ascorbus" înseamnă “nu scorbut”. În mod tradițional, alimentele bogate în vit. C, cum ar fi lămâile, au fost luate de către marinari pe distanțe lungi, pentru a evita scorbutul, o boala de sangerare a gingiilor. În 1937, Dr. Albert Szent Goyrgi a primit Premiul Nobel pentru munca sa în izolarea moleculei de vitamina C din ardei roșii și identificarea rolului său în tratarea scorbutului.

Antioxidant biologic

Este important de notat că antioxidanții hidrosolubili acționează ca o primă apărare împotriva radicalilor liberi generați de plasmă, dar ei nu pot capta radicalii liberi lipofilici (liposolubili), radicali liberi în interiorul membranei. Antioxidanții lipofilici—în mod deosebit vitamina E suprimă eficient deteriorarea oxidativă a membranei. În plus față de efectele sale antioxidante, Acidul L-ascorbic este cunoscut ca fiind principalul regenerator al vitaminei E, cel mai eficient inhibitor în peroxidarea lipidelor în celulele membranelor.

Există mai multe studii de specialitate care demonstrează că utilizarea topică a vitaminei C este eficientă în cazul tratării afecțiunilor pielii cauzate de razele UV, întineririi, tulburărilor pigmentare și fotoprotecției.

Vitamina C pentru o piele mai tânără și mai sănătoasă.În orice formă, vitamina C asigură o mare protecție antioxidantă, protejând pielea de deteriorarea radicalilor liberi – acele molecule „enervante” care duc la îmbătrânirea prematură a pielii. Cele mai întâlniți factori care duc la deterioarea radicalilor liberi sunt factorii care țin de mediul înconjurător și de care nu putem scăpa – poluare, expunerea la soare etc – cei care ne atacă pielea zilnic, însă aici poate interveni vitamina C topică.

Atunci când Vitamina C topică este integrată în rutina zilnică de îngrijire a pielii, produsele formulate eficient oferă o mulțime de beneficii care vă vor menține pielea mai întinerită pentru o perioadă lungă de timp

Reduce apariția petelor pigmentare și altor tipuri de afecțiuni cauzate de expunerea la radiațiile solare

Ajută la stimularea producerii de colagen (o piele mai fermă)

Reduce inflamația și iritația

Estompează apariția petelor roșii prin îmbunătățirea procesului de vindecare naturală al pielii

Crește eficiența produselor pentru protecția solară și ajută la protecția împotriva radiațiilor UV

Vitamina C ca agent de depigmentare

În alegerea unui agent de depigmentare, este important să se diferențieze între substanțele care sunt toxice pentru melanocite și substanțele care întrerup etapele esențiale ale melanogenezei. Vitamina C se încadrează în această ultimă categorie de agenți de depigmentare. Vitamina C interactionează cu ioni de cupru în zona de tirozinază activă și inhibă acțiunea enzimei tirozinazei, reducând astfel formarea de melanină. Vitamina C acționează și asupra pigmentului perifolicular. Cu toate acestea, vitamina C este un compus instabil. De aceea este de multe ori combinat cu alți agenți de depigmentare cum ar fi soia și lemnul dulce pentru un mai bun efect de depigmentare.

Leziunile solare și ridurile

Acumularea de daune oxidative la proteine este o trăsătură distinctivă atât a leziunilor solare (photoaging) cât și a îmbătrânirii intrinsecă; astfel de daune oxidative pot duce la schimbări în structura pielii. Pe lângă funcțiile sale antioxidante, vitamina C reglează sinteza proteinei structural, a colagenului. Rolul vitaminei C în hidroxilarea moleculelor de colagen este bine caracterizată . Hidroxilarea de colagen este necesară pentru stabilitatea extracelulară și sprijinul epidermei.

La modelele de culturi celulare, suplimentarea cu vitamina C are multe efecte benefice în combaterea daunelor solare. Mai exact, vitamina C s-a dovedit a stabiliza colagenul ARNm, crescând astfel sinteza proteinelor de colagen pentru repararea pielii deteriorate . Acest lucru se întâmplă concomitent cu o scădere a producției elastinei; proteina elastină este adesea supra produsă ca urmare a leziunii solare. Vitamina C de asemenea crește rata de proliferare a fibroblastelor, o capacitate care este diminuată cu vârsta . Mai mult, vitamina C stimulează repararea ADN-ului în fibroblastele de cultură [28,29].

Studiile umane adesea evaluează sănătatea pielii prin schimbările în profunzime sau numărul de riduri și prin percepția individului de sănătate a pielii. Două studii observaționale au constatat că dozele mai mari de vitamina C din dietă au fost asociate cu un aspect mai bun al pielii, cu scăderi notabile în ridarea pielii. Utilizarea vitaminei C (3-10%) în aplicațiile topice pentru cel puțin 12 săptămâni, s-a dovedit că reduce ridarea reduce deteriorarea fibrei proteine , scade rugozitatea aparentă a pielii și crește producția de colagen . Vitamina C topică a demonstrat de asemenea că poate inversa unele schimbări structurale legate de vârstă în interfața dintre dermă și epidermal.[28]

Acțiunea anti-inflamatorie a Vitaminei C

Așa cum a fost menționat mai devreme, Vit. C inhiba NFkB, care este responsabil pentru activarea unui număr de citokine pro-inflamatorii, cum ar fi TNF-alfa, IL1, IL6 și IL8. De aceea, vitamina C are o potențială activitate anti-inflamatorie și poate fi utilizată în condiții precum acneea vulgaris și rozaceea. Poate ajuta la vindecarea rănilor și prevenirea hiperpigmentării post-inflamatorii. [15]

Una dintre caracteristicile distinctive ale scorbutului este slaba vindecare a rănilor . Nivelurile de vitamina C scad rapid în locul unei răni . Deși răspunsurile inflamatorii cresc de multe ori radicalii liberi la locul leziunii, iar prezența de vitamina C poate limita daunele radicalilor liberi, radicalii liberi pot avea un rol complex în răspunsul la vindecare, care nu este încă înțeles . Cu toate acestea, creșterea cererii pentru sinteza de colagen dermic poate crește utilizarea de vitamina C. Vitamina C poate avea roluri suplimentare in vindecarea rănilor, de exemplu prin promovarea diferențierii keratinocitelor , stimularea formării de bariere epidermice și restabilirea stratul cornos .

Studii cu privire la efectul de suplimentarea cu vitamina C în vindecarea rănilor au raportat rezultate oarecum mixte. Datele arată că rezultatele deficitului de vitamina C în slaba vindecare a rănilor si suplimentea de vitamina C la persoanele cu deficit prezintă beneficii semnificative. Vitamina C este inclusă în terapiile pentru ulcere de presiune (decubitelor) și arsuri, împreună cu vitamina E, zincul și alți factori nutritivi.

Pielea uscată

Aportul mai mare de vitamina C a fost corelat cu un risc scazut de piele uscată , sugerând că acidul ascorbic poate avea efecte asupra pierderilor de apă trans-epidermic . La modelele de culturi celulare, adăugarea de vitamina C promovează sinteza lipidelor barieră, care stabilesc un strat cornos funcțional cu permeabilitate redusă de apă .

Alte funcții

Poluanții de mediu, cum ar fi ozonul, pot scădea nivelul de vitamina C din piele și pot duce la deteriorarea radicalilor liberi.

Fumatul de asemenea duce la multiplicarea ridurilor și scăderea sintezei colagenului, ceea ce corespunde la o scădere a nivelului plasmatic de vitamina C .

Vitamina C topică poate fi utilă împotriva acneei pentru a reduce leziunile inflamatorii.

Vitamina C mai poate avea efecte de iluminare asupra pielii, care sunt cauzate de reduceri ale producției de melanină și oxidarea melaninei .[28]

Vitamina C este de asemenea o parte importantă într-o mare varietate de funcții ale corpului, începând de la formarea oaselor la vindecarea țesuturilor. Ȋmbunătățește de asemenea elasticitatea pielii, stimulează sinteza colagenului (pentru a reduce liniile și ridurile), reduce eritemul (roșeața), și suprimă pigmentarea (hiperpigmentare sau pete provocate de soare) cutanată (piele) și poate chiar contribui în prevenirea cancerului[4

Este cel important antioxidant solubil în apă, distruge radicalii liberi, joacă un rol critic în reacțiile de hidroxilare care sunt esențiale pentru formarea colagenului, iar sintetizarea carnitinei folosește vitamina C ca pe un agent reducător. Este direct implicată în formarea norepinefrinei și serotoninei, două substanțe importante de care este nevoie pentru optima funcționare a sistemului nervos; și este de asemenea implicată în sintetizarea hormonilor, și a factorilor de eliberare a hormonilor si neurotransmițătorilor.

Vitamina C este un medicament antioxidant puternic care poate fi utilizat topic în dermatologie pentru a trata și preveni modificările asociate cu îmbătrânirea solara. Poate fi de asemenea utilizat pentru tratamentul hiperpigmentării. Vitamina C este unul dintre antioxidanții care apar în mod spontan în natură. Cele mai multe plante și animale sunt capabile să sintetizeze vitamina C in vivo din glucoză. Oamenilor dar și altor vertebrate le lipsește enzima L-glucono-gamma lactonă oxidază necesară pentru sinteza in vivo a vitaminei. C, prin urmare, ei trebuie să o achiziționeze din surse naturale, cum ar fi fructele citrice, legumele cu frunze verzi, căpșunile, papaya și broccoli.

Acidul L-ascorbic (LAA) este forma chimică activă a vitaminei. C. In natura, vitamina C se găsește în părți egale ca LAA și acid D-ascorbic. Acestea sunt în esență molecule izomerice și sunt substituibile reciproc. Cu toate acestea, numai acidul L-ascorbic este activ biologic și astfel util în practica medicală De asemenea, biodisponibilitatea vitaminei C în piele este inadecvată atunci când se administrează pe cale orală. Utilizarea acidului ascorbic pe cale topică este așadar favorizată în practica dermatologică. [14]

Proprietățile antioxidante ale vitaminei C

Acidul ascorbic și rolul său în sinteza de colagen fac din vitamina C o moleculă vitală pentru sănătatea pielii. Acidul ascorbic utilizat topic are efecte benefice asupra celulelor pielii, iar unele studii au arătat că vitamina C poate ajuta la prevenirea si tratarea leziunilor cauzate de ultraviolete (UV). Totuși, efectele vitaminei C asupra pielii nu sunt bine înțelese datorită cercetărilor limitate.Vitamina C este un element constitutiv al pielii normale care se găsește în cantitate ridicată atât în dermă cât și în epidermă .Conținutul de vitamina C din epidermă este mai mare decât nivelul din dermă, deși concentrațiile de vitamina C în ambele straturi sunt aproximativ egale cu cele ale altor antioxidanți solubili în apă, inclusiv acidul uric și glutationul .Totuși, îmbătrânirea determină o scădere a conținutului de vitamina C, atât în epidermă cât și în dermă . Expunerile excesive la lumina UV sau poluanții (de exemplu, fumul de țigară și ozonul) pot diminua conținutul de vitamina C, în primul rând în epidermă. [10]

Vitamina C în piele este transportată în mod normal de sânge. Proteinele de transport specifice pentru acidul ascorbic se găsesc pe celulele din toate straturile pielii.Cheratinocitele au o capacitate ridicată pentru transportul de vitamina C, poate compensa vascularizarea limitată a epidermei și astfel utilizarea in fragilitatea capilarelor . Suplimentarea topica cu vitamina C crește in mod eficient nivelurile de vitamina C din piele . Cu toate acestea, atunci când nivelurile de vitamina C din plasmă sunt saturate, concentrațiile de vitamina C din piele nu mai cresc. Concentrațiile optime de vitamină din piele nu sunt încă cunoscute.[11]

Mecanism de acțiune al vitaminei c la nivelul pielii

Speciile reactive de oxigen sunt o parte inerentă din anabolismul și catabolismul țesuturilor, inclusiv pielea. Marea partea parte a oxigenului din organism este utilizat în metabolismul celular. Printr-o serie de substrageri de un electron, oxigenul molecular este schimbat în anion superoxid, peroxid de hidrogen, radical hidroxil, și în cele din urmă, în apă. Cele mai multe reacții apar în mitocondrii și sunt legate de producția de energie. Enzimele celulare și procesele metabolice mențin procesul oxidativ al celulelor la minimum. Oricum, în situațiile de stres oxidativ crescut, inclusiv cerințe metabolice ridicate sau factori externi precum lumina soarelui, fumatul și poluarea, protecția poate să nu fie adecvată și atunci apar afecțiunile oxidative. Cele mai multe afecțiuni apar din cauza radicalilor liberi.

Radicalii liberi. Aceste molecule sunt extrem de reactive chimic și de scurtă durată; acestea reacționează în locul unde sunt create. Alte molecule reactive precum, oxigenul molecular, oxigenul singlet și peroxidul de hidrogen nu sunt radicali liberi în sine, însă sunt capabili de a iniția reacții oxidative și de a genera specii de radicali liberi. Împreună, acești radicali liberi și molecule reactive de oxigen sunt denumite specii reactive de oxigen.

Expunerea pielii la lumina UV generează speciile reactive de oxigen (ROS), acești radicali au un potențial în a începe reacții în lanț sau în cascadă care distrug celulele. Efectele dăunătoare ale ROS apar ca modificări directe chimice ale ADN-ului celular, ale membranei celulare și proteinelor celulare ș al colagenului.

Compușii antioxidanți cu greutate moleculară redusă includ, acidul ascorbic – L (vitamina C) în faza fluidă, vitamina Ei. Aplicarea directă aduce cu ea posibilitatea de putea aplica direct antioxidanții pe anumite zone ale pielii care necesită protecție. În piele, acidul ascorbic acționează ca un antioxidant prin eliminarea radicalilor liberi (protejează mediul apos) și prin regenerarea vitaminei E din forma sa radicală. După pierderea celui de-al doilea electron, produsul de oxidare rezultat, și anume acidul dehidroascorbic poate fi regenerat prin prezența dehidroascorbat reductazei, sau după cum se întâmplă de multe ori, se poate degrada datorită deschiderii inelului de lactonă.

Vitamina C poate acționa și ca pro-oxidant în prezența ionilor metalici de tranziție, precum fierul. Acidul ascorbic – L reprezintă un factor esențial pentru biosinteza colagenului; este folosit ca un cofactor pentru prolină și lizină, necesare pentru stabilitatea moleculară și legăturile intermoleculare.

S-a demonstrat că vitamina C reglează sinteza de colagen și stimulează sinteza de procolagen de tip 1 în cazul culturilor fibroblastice. Acidul L-ascorbic poate inhiba biosinteza de elastină și poate fi așadar util în reducerea cantității de elastină care apare în cazul pielii fotoîmbătrânite. [12]

Vitamina C si radiatiile UVA si UVB

Vitamina C nu este o "protecție solară” deoarece nu absoarbe lumina din spectrul UVA sau UVB. Mai degrabă, activitatea antioxidantă a vitaminei C protejează împotriva daunelor cauzate de radicalii liberi UV . Proteinele de transport a vitaminei C sunt crescute în keratinocite ca răspuns la lumina UV, sugerând o nevoie crescută de absorbție de vitamina C pentru o protecție adecvată.Lumina UV scade conținutul de vitamina C al pielii, un efect care depinde de intensitatea și durata expunerii la razele UV . În keratinocitele de cultură, adăugarea de vitamina C reduce deteriorarea ADN și peroxidarea lipidelor cauzate de UV, limitează eliberarea de citokine pro-inflamatorii și protejează împotriva apoptozei . Vitamina C de asemenea modulează semnalizarea celulelor sensibile redox în celulele pielii de cultură și prin urmare, crește supraviețuirea celulară în urma expunerii UV

Aplicarea topică de vitamina C, individual sau în combinație cu alți compuși, poate avea o mai mare protecție solară față de suplimentarea orală datorită traseului mai direct de administrare. Aplicarea topică de acid ascorbic a întârziat efectele expunerii cronice în doze mari UVB pe piele, inclusiv o reducere a ridurilor pielii și a dezvoltării tumorilor, a redus numărul de celule arse de soare, scăzând eritema și reducând deteriorarea ADN-ului ca urmare a expunerii la raze UVA.[28]

Vitamina C nu absoarbe lumina UV, dar exercită un efect protector UV prin neutralizarea radicalilor liberi, în timp ce acest efect nu se constată cu protecția solară. În condiții de laborator, s-a arătat că aplicarea de 10% de vitamina C topică a indicat o reducere statistică indusă a eritemei UVB cu 52%, iar în cazul formării de celule cu arsuri cu 40-60%.

Deși vitamina C singură poate oferi protecție solară, funcționează cel mai bine în combinație cu vitamina E, care potențează acțiunea. Vitamina C de patru ori. Vitamina hidrofilă C ajută la regenerarea vitamina E, un antioxidant lipofil.Astfel, vitamina C și vitamina E protejează împreună compartimentele hidrofile și lipofile ale celulei. vitamina. C și vitamina. E limitează în mod sinergic daunele UV cronice prin reducerea semnificativă atât a apoptozei celulelor cât și a formării de timina dimer.

Acidul ascorbic este la fel de eficient atât în ​​zonele UV-B (290-320 nm) cât și în UV-A (320 – 400 nm).19 Deoarece acidul ascorbic topic nu absoarbe lumina în gama UV-B / UV-A, el nu este o protecție solară, dar își exercită efectele prin neutralizarea radicalilor de oxigen. 20,21 Epiderma absoarbe „razele arzătoare” UV-B scurte (290-320 nm) care generează radicali de oxigen liber, care pot distruge și crea mutații celulelor și pot duce la malignitate cutanată. „Razele de îmbătrânire” UV-A (320-400 nm) mai lungi pot penetra de 30-40 de ori mai adânc decât razele UV-B și mai pot genera radicali liberi de oxigen, distrugând și provocând mutații colagenului, elastinei, proteoglicanului și altor structuri celulare. Daunele solare provocate pielii sunt în principal cauzate de razele UV-A mai lungi și este nevoie de cantități relativ mici de expunere repetată la UV-A pentru a îmbătrânii solar pielea umană. Din păcate, cele mai multe creme de protectie solara de obicei nu protejează de aceste leziuni. Radiațiile ultraviolete A pot contribui de asemenea in formarea melanomului; este deja știut că provoacă mutatii ADN în conturul celulor. 23- 26 Acidul ascorbic topic poate împiedica imunosupresia UV, care apare la mulți pacienți cu afecțiuni maligne cutanate, 27- 29 dar după cunoștințele noastre, nu exista studii oficiale să dovedească un efect de protectie impotriva malignității cutanate . Tratamentul topic cu acid ascorbic ameliorează inflamarea pielii, care este mediată de specii de oxigen reactive, în eriteme induse de radiații UV pe pielea porcină și umană. 14 Prezintă de asemenea un efect protector asupra inflamării de la arsuri solare UV, chiar și după exposurea la soare.14 Acidul ascorbic topic a fost de asemenea utilizat ca un agent de amorsare și postoperatoriu în tratamentul eritemelor de la expunerea la laser.[15]

Deficitul de acid ascorbic

Simptome ale deficitului de vitamina C (cunoscute sub numele de scorbut) apar odată ce concentrațiile plasmatice de acid ascorbic scad sub 10 micromoli, un nivel care poate fi prevenit prin consumul de cel puțin 10 mg de acid ascorbic pe zi . Manifestările cutanate ale scorbutului rezultă de la declinul în sinteza de colagen, ceea ce duce la perturbarea țesutului conjunctiv și fragilitate a vaselor de sânge. Simptomele precoce la piele includ o îngroșare a stratului cornos și mici pete de sângerare subcutanată . Pe măsură ce scorbutul progresează, vindecarea rănilor este blocată datorită pierderii de colagen matur, ceea ce permite plăgilor să rămână deschise (31, 32). Leziunile cutanate provocate de deficitul de vitamina C sunt reabilitate printr-un aport adecvat de vitamina C.

Vitamina C și sinteza de colagen

Vit. C este esențială pentru biosinteza colagenului. Colagenul este constituentul principal al țesutului conjuctiv care susține structura pielii. Pielea are nevoie constantă de sinteza de nou colagen pentru a rămâne fermă și întinerită. Studiile epidemiologice indică o asociere puternică între fumat și îmbătrânirea pielii[18]

S-a sugerat că Vit. C influențează sinteza cantitativă a colagenului pe lângă stimularea schimbării calitative în molecula de colagen. Vit. C servește ca un co-factor pentru enzimele prolysyl și lizil hidroxilază, enzime care sunt responsabile pentru stabilizarea și reticularea moleculelor de colagen. [2] Un alt mecanism prin care Vit. C influențează sinteza colagenului este prin stimularea peroxidării lipidelor, iar produsul acestui proces, malondialdehida, la rândul său stimulează producția genei de colagen.

Vit. C de asemenea activează în mod direct transcripția sintezei de colagen și stabilizează procolagenul ARNm, reglementând astfel sinteza de colagen. Semnele și simptomele de scorbut, o boala a deficitului de Vit. C, se datorează deprecierii sintezei colagenului. Studiile clinice au arătat că utilizarea topică a Vit. C creste producția de colagen la tineri, precum și la pielea persoanelor în vârstă. [16]

Efectul vitaminei C asupra biosintezei colagenului

Pielea este făcută din trei straturi , mai exact epiderma, derma și stratul de grăsime. Derma conține în mare parte proteinele de colagen. Majoritatea colagenului este grupat în fascicule plasate orizontal de-a lungul dermei, îngropate într-un material gelatinos numit membrana bazală. Colagenul reprezintă circa 75% din greutatea dermei, și este responsabil de netezimea și elasticitatea pielii. Joacă un rol important, oferind scheletul structural pentru celule, țesut și organe. Colagenul este proteina structurală principală din corpul uman și este compusă din trei lanțuri proteice legate împreuna într-o triplă spirală . Această structură unică oferă colagenului o rezistență mai mare decât cea a fierului. O schiță a colagenului prezent în corpul uman este prezentată în Figura 1.

Aproape 33% din proteinele prezente în corp sunt proteine de colagen. Această proteină susține țesuturile și organele și leagă aceste structuri cu oasele. Vitamina C induce peroxidarea lipidică și aldehidele reactive, etapă necesară pentru producția de colagen, de niveluri de colagen ARNm și producția de colagen în fibroblastele umane de cultură. Producția de colagen este probabil influențată de peroxidarea lipidică sau prin formarea acetaldehidei, care mărește constant transcrierea genei de colagen în cazul fibroblastelor umane de cultură . Rețeaua de colagen leagă celulele unele cu altele și oferă cadrul de sprijin sau mediul în care celulele să se dezvolte și să funcționeze și în care țesuturile și oasele să se vindece . Distrugerea colagenului sănătos și micșorarea în producția de colagen duce la dezvoltarea de riduri nedorite și apariția pielii îmbătrânite.Fasciculele de colagen sunt ținute împreună de fibrele elastice ce parcurg derma. Acestea sunt făcute dintr-o proteină numită elastină. Pe măsură ce pielea îmbătrânește, își pierde elasticitatea și abilitatea de a păstra apa. Producția de colagen se reduce, la fel și cea de grăsime subcutanată, și mușchii feței încep să se atrofieze. Atât colagenul cât și fibrele elastice sunt compuse din celule numite fibroblaste, care sunt împrăștiate de-a lungul dermei.O macromoleculă din membrana bazală, glicoproteina poate reține cantități mari de apă și este responsbilă pentru retenția unei mari cantități de apă in dermă. Acidul hialuronic este o altă substanță importantă care face parte din țesut și înconjoară colageul și fibrele de elastină. Are capacitatea de a atrage și de a îmbina de sute de ori greutatea sa de apă. Astfel, se comportă ca un ingredient de hidratare natural și ca rezerva de hidratare.Structura ierarhică a colagenului așa cum este prezentată în Figura 1 arată imaginea formării secvenței de amino acid din tropocolagen în fibre de colagen.Natura de spirală triplă a colagenului îl face non-centrosimetric structural (NCS). Îl face însă birefringent optic. Însă atunci când colagenul este distrus din cauza leziunilor termice, se coagulează și își pierde natura NCS și devine non-birefringent. Beneficiem de această proprietate și de acest progres pentru a-l folosi în diagnosticarea leziunii termice din țesut folosind coerența optică în tomografie. De asemenea este analizată posibilitatea de mărire a semnalului-zgomot cu ajutorul vitaminei C. Se mai anticepează că prin administrarea de vitamina C, o creștere în biosinteza de colagen va duce la o creștere a nivelului de birefringență care poate fi determinată prin Polarizarea sensibilă.[19]

Figura 1. Schemă a fibrilelor de colagen, a fibrei de colagen și a fasciculelor de fibre primare dintr-o fibră. Proteoglicanii și glicozaminoglicanii înconjoară fibrele de colagen.[20]

Biosinteza colagenului

Fig.nr.2 Schema biosintezei colagenului[21]

Principalele etape ale biosintezei colagenului sunt prezentate în figura reprezentată. Evenimentele intracelulare implică sinteza proteinelor pe reticulul endoplasmatic pentru a forma trei lanțuri polipeptidice, care alcătuiesc protocolagenul; protocolagenul este hidroxilat pentru a forma procolagenul, care este glicozilat în reticulul endoplasmatic, gradul de hidroxilare a reziduului de lizină este important deoarece va determina numărul de legături încrucișate și prin urmare puterea colagenului; procolagenul este transformat într-o spirală triplă înainte de secreția din celula de microtubuli, spiralele procolagenului sunt de fapt mai lungi decât moleculele de colagen din cauza terminațiilor amino-terminale și a carboxilor terminali care mențin colagenul solubil în interiorul celulei; procesele intracelulare necesită mai mult de opt enzime, rezultând în peste 150 de modificări ale fiecărui lanț și o zecime de alterații ale aminoacizilor. Colagenul este creat de fibroblaste, care sunt celule specializate ale pielii situate în derm. Fibroblastele produc de asemenea alte proteine ​​structurale ale pielii, cum ar fi elastina (proteina care conferă pielii capacitatea de a-și reveni) și glucozaminoglicanii (GAG). Glucozaminoglicanii alcătuiesc membrana bazală care pastrează derma hidratată. Atunci când receptorii sunt anexați prin combinația corectă de molecule de semnalizare (numiți factori de creștere fibroblaști, sau FGF), fibroblastele încep producția de colagen. Fibroblastele produc inițial subunități scurte de colagen numite procolagen.[22]

Acestea sunt transportate în afara celulelor fibroblaste și mai târziu se unesc pentru a forma molecula de colagen completă. Vitamina C acționează ca un cofactor în timpul multor etape ale procesului. Fără niveluri suficiente de vitamina C, formarea colagenului este întrerupt. Această întrerupere duce la o varietate de afecțiuni cum ar fi scorbutul – o boală în care organismul nu poate produce colagen și prin urmare se destramă pe măsură ce aceste structuri de sprijin (colagen) se deteriorează.

Proteina de colagen necesită vitamina C pentru hidroxilare, un proces care permite moleculei să obțină cea mai bună configurație și previne colagenul de la a deveni slab și sensibil la daune . Există de asemenea dovezi că vitamina C crește nivelul de ARN. În fibroblaste sunt formate subunități de colagen ca și procolagen, care sunt excretate în spații extracelulare. Vitamina C este necesară pentru a exporta moleculele procolagenului din celulă. Sinteza de colagen se produce continuu pe parcursul vieții noastre pentru a repara și înlocui țesutul de colagen deteriorat sau pentru a construi noi structuri celulare. Degradarea și reciclarea colagenului vechi sau deteriorat este un proces sănătos și natural, folosit pentru a crea fragmente de proteine ce sunt necesare pentru a construi noi structuri celulare, asemenea procesului de vindecare. Cu vârsta, nivelul de colagen se micșorează din cauza scăderii producției și a creșterii degradării .[23]

Promovarea sintezei de colagen nou

Există multe modalități de a promova sinteza de colagen nou, sănătos: asigurarea unei rezerve de vitamina C pentru piele. Ca un cofactor necesar în sinteza de colagen, s-a dovedit că vitamina Ccrește producția de colagen. S-a arătat că expunerea prelungită la vitamina C a țesuturilor celulelor conjunctive umane stimulează o creștere de opt ori a sintezei de colagen. Utilizarea exfolianților chimici, cum ar fi acizii hidroxi alfa și polihidroxilici, care descompun legăturile dintre celulele stratului cornos și căderea de piele moartă. Exfolierea consistentă stimulează reînnoirea celulelor. S-a dovedit de asemenea că exfolierea chimică crește grosimea pielii. Suplimentarea cu colagen stimulează peptidele. Fibroblastele sunt stimulate în mod natural să înceapă sinteza colagenului atunci când anumite combinații de molecule semnal peptidice (factori de creștere a fibroblastelor) se leagă de receptorii de pe membrana fibroblastelor. Aceste molecule semnal pot fi suplimentate topic și pot sporii producția de colagen. Această lucrare se concentrează pe primul tip de promovare a sintezei de colagen prin tratamentul cu vitamina C.Colagenul are în compoziția sa o cantitate neobișnuită de aminoacizi. Conține cantități mari de glicină și prolină, dar și doi aminoacizi care nu sunt introduși direct de ribosomes- hidroxiprolină și hidroxilizină. Cel din urmă compune un mare procent din totalul aminoacizilor. Acestea sunt derivate din prolina si lizina în procesele enzimatice de modificare post translațională pentru care este necesară vitamina C . Acest lucru este legat de motivul pentru care deficitul de vitamina C poate provoca scorbutul, o boala care poate duce la pierderea dinților și formarea cu ușurință a vânătăilor, cauzată de reducerea rezistenței țesutului conjunctiv din cauza lipsei de colagen sau a colagenului insuficient. Fibrele de colagen sunt formate din unități globulare de colagen, subunități ale tropocolagenului. Subunitățile tropocolagenului se aranjează spontan în condiții fiziologice în structuri matrice decalate stabilizate prin numeroase legături de hidrogen și covalente. Subunitățile de tropocolagen sunt spirale stângace triple în care fiecare segment este o spirală dreptace în sine. Hidroxilisina și hidroxiprolina joacă un rol important în stabilizarea structurii globulare a tropocolagenului precum și a structurii finale a fibrei modelate prin formarea de legături covalente. Structura rezultată se numește spirală de colagen. Proteina ​​de colagen necesită vitamina C pentru hidroxilarea unui proces care permite moleculei să realizeze cea mai bună configurație și previne colagenul de la a deveni slab și sensibil la daune.

Mai întâi este asamblată o structură tridimensională catenară, cu glicina aminoacizilor și prolina ca componente principale. Acesta nu este încă colagenul, ci precursorul său, procolagenul. Anterior s-a arătat că vitamina C trebuie să aibă un rol important în sinteza sa .Expunerea prelungită a culturilor de celule umane de țesut conjunctiv la ascorbat a indus o creștere de opt ori a sintezei de colagen cu nici o creștere în proporția de sinteză a altor proteine. Deoarece producția de procolagen trebuie să preceadă producția de colagen, vitamina C trebuie să aibă un rol în această etapă, formarea lanțurilor polipeptidice ale procolagenului, alături de mai bine înțeleasa conversie a procolagenului în colagen. Conversia implică o reacție care substituie o grupare de hidroxil (OH), pentru un atom de hidrogen (H), în resturile de prolină în anumite puncte din lanțurile polipeptidice, transformând aceste reziduuri în hidroxiprolină. Această reacție de hidroxilare fixează lanțurile din spirala triplă al colagenului. Hidroxilarea reziduurilor aminoacizilor de lizină, transformându-i în hidroxilizină, este apoi necesar pentru a permite reticularea triplei spirale în fibrele și rețelele de țesuturi.

A fost dovedit că, odată cu administrarea de vitamina C este o creștere în sinteza de colagen și odată cu creșterea de colagen, o creștere corespunzătoare a birefringenței. Putem trage o concluzie că odată cu administrarea de vitamina C va exista o creștere a nivelului de ARNm pentru colagen și astfel o creștere evidentă în birefringență, care va permite PS-OCT diagnosticarea țesuturilor naturale și denaturate termic cu mai multă atenție. Prin urmare, Vitamina C poate fi utilizată în diagnosticul de vindecare a arsurilor deoarece sporește biosinteza colagenului.. Deoarece vitamina C este implicată în biosinteza colagenului, va exista o creștere a naturii asimetrice de colagen, care va duce la creșterea birefringenței. Și deci parametrii de imagini de lumină difuză din spatele pielii se va schimba în mod semnificativ ca urmare a oricărei modificări în conformația de colagen prin orice mijloace, iar acest lucru va duce la schimbarea in birefringență.

Birefringența poate fi un element cheie pentru diagnosticarea daunelor termice în țesuturi atunci când este utilizată cu polarizarea tomografiei în coerența sensibilă optică. Originea birefringenței se află în biosinteza colagenului. Mai mult, capacitatea de diagnosticare PS-OCT poate fi îmbunătățită de opt ori în cazul în care este administrată vitamina C, ceea ce duce la o creștere a biosintezei colagenului.[24]

PREPARAREA TOPICĂ A VITAMINEI C

Vitamina C este disponibilă pe piață într-o varietate de creme, seruri și plasturi transdermici. Este instabilă și la expunerea la lumina, se oxidează în acid dehidro ascorbic , care îi conferă o culoare galbenă. Stabilitatea Vit. C este controlată prin menținerea unui pH mai mic de 3,5. La acest pH, sarcina ionică pe molecula este îndepărtată și este transportată de-a lungul stratului cornos.

Din punct de vedere clinic, este important să rețineți că eficacitatea serului Vitaminei C este proporțională cu concentrația, dar numai până lao concentratie de aproximativ 20%. Durata până la înjumătățirea cantității în piele, după atingerea concentrației maxime este de 4 zile. O rezervă persistentă de vitamina C este importantă pentru o protecție solară adecvată și poate fi realizată prin aplicații la un interval regulat de 8 ore. Deoarece lumina UV scade nivelul de Vitamină C din țesut, este cel mai bine să se utilizeze vitamina C dupa expunerea la lumina UV, nu înainte. O combinație de tirozină, zinc și vitamina C a fost dovedit că, crește biodisponibilitatea vitaminei C de 20 de ori față de folosirea ei individuala. [2]

Aplicarea topică

Nevoia de a demonstra eficacitatea acidului ascorbic topic in tratarea pielii faciale umane lezionate de soare a crescut recent pentru că acum este inclusa într-o multitudine de preparate cosmetice și cererea pentru utilizarea de agenți de resurfacing dermatologic a crescut. Mai mult decât atât, introducerea unui preparat stabil de acid L-ascorbic care poate pătrunde în piele și introduce L-ascorbatul în epidermă și dermă este acum disponibil. Se anticipează că această tehnologie, folosind in formularea produselor topice acid L-ascorbic va oferi un efect îmbunătățit, cu durată mai mare asupra îmbătrânirii solare, prevenirea daunelor și îmbătrânirea pielii. Ipoteza centrală este faptul că un regim zilnic de acid ascorbic topic va duce la îmbunătățirea subiectivă și obiectivă în îmbătrânirea solară facială umană și / sau leziunile solare.

Vitamina C poate fi furnizată pielii prin aplicarea topică. Stratul cornos este principalul obstacol pentru eficienta absorbție vitaminei C din surse externe ; îndepărtarea stratului cornos, prin metode chimice sau mecanice mărește absorbția .S -a demonstrează că absorbția vitaminei C percutanată depinde în mare măsură de pH. Preparatele cu un pH sub 4,0 ajută în transport prin promovarea formei neîncărcată de vitamina C, acidul ascorbic . Deși concentrațiile de vitamina C de până la 30% au fost utilizate pentru studiile pe animale, absorbția maximă a fost atinsă cu o soluție 20% de vitamina C.Aplicarea topică a acidului ascorbic va trece prin epiderma în straturile dermice care stau la bază.

Stabilitatea vitaminei C în preparatele topice reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece expunerea la aer, căldură și / sau lumină poate degrada încet vitamina C. Deși forma naturală a vitaminei C, acidul ascorbic, este cel mai eficient pentru administrarea locală , aceasta este cea mai puțin stabilă. Cu toate acestea, derivați sintetici stabili, cum ar fi fosfatul ascorbat, sunt considerați a avea o permeabilitate și funcție limitată în piele . Un alt derivat stabil liposolubil, ascorbilul palmitat, are de asemenea o absorbție limitată , iar un studiu in vitro cu celulele pielii de cultura a constatat că administrarea de ascorbil palmitat a avut unele efecte toxice . Totuși, stabilitatea soluțiilor topice de vitamina C poate fi mărită prin adăugarea altor compuși antioxidanți .[27]

Formularea și stabilitatea acidului ascorbic în preparatele topice

Acidul Ascorbic (vitamina C) și derivatele sale sunt cunoscute pentru îndeplinirea unor funcții importante în psihologia și metabolismul uman. În plus față de suplimentele alimentare, un număr de formule topice conținând acid ascorbic și derivati de acid ascorbic care induc sinteza de colagen, întărirea țesuturilor pielii, reducerea pierderii pigmentare și o îmbunătățire a stării de sănătate sunt acum disponibile. A fost de asemenea utilizat într-o varietate de produse cosmetice ca și antioxidant, regulator de pH, agent anti-îmbătrânire și agent anti oxidant. Acidul ascorbic este foarte sensibil la aer și la lumină; pentru a asigura stabilitatea sa în produsele cosmetice, s-a sugerat utilizarea sa în formă de micro capsule, în combinație cu alți radicali chimici cum ar fi vitamina-E, prin controlarea valorii și concentrației de electroliți și utilizarea agenților cum ar fi acidul citric, tartaric sau ferulic.

Importanța diverșilor factori implicați în formularea acestor preparate pentru a obține stabilizarea acidului ascorbic ca atare, cu scopul de a menține activitatea sa farmaceutică. Acidul ascorbic este o vitamină solubilă în apă și este utilizat pe scară largă ca atare sau sub forma unor derivait, cum ar fi ascorbat de sodiu și ascorbil palmitat ca ingredient anti-îmbătrânire în produsele cosmetice. Acidul ascorbic din formulele de îngrijire a pielii este adesea utilizat în combinație cu un alt partener redox cum ar fi vitamina E (alfa-tocoferol), pentru a întârzia degradarea oxidativă a acesteia. Este medical recunoscut că pielea lăsată și alte semne de afecțiuni degenerative ale pielii, cum ar fi ridurile sau petele cauzate de vârstă sunt determinate în principal de degradarea prin radicalii liber oxidanți.

Este important să se ia în calcul cea mai potrivită strategie pentru dezvoltarea unei formule sigure, stabile și eficiente.

Acidul ascorbic este de asemenea un generator de beneficii atunci când este combinat cu alți antioxidanți, sau când este folosit în mod individual în concentrații mari de 15%, 20% .

Stabilitatea acidului ascorbic în preparatele topice

Radiațiile ultraviolete produc ROS care are efecte dăunătoare asupra pielii, inclusiv carcinomul si îmbătrânirea celulară. Cu scopul de a combate aceste probleme, au fost folosite formule de acid ascorbic cu o concentrație de 1 până la 20%. Acidul ascorbic are capacitatea foto protectoare împotriva razelor ultraviolete A (UVA)- foto toxicitate mediată. Distribuirea efectivă a acidului ascorbic în preparatele topice este un factor major care ar trebui evaluat în mod critic, căci poate fi dependent de natura sau tipul preparării. Valoarea pH a preparatului ar trebui să fie pe partea acidă (~pH 3.5) pentru o pătrundere efectivă a vitaminei în piele.

Stabilitate fizică

Controlul instabilității acidului ascorbic reprezintă o provocare semnificativă în dezvoltarea formulelor cosmetice și de aceea o mare varietate de produse care conține acid ascorbic a fost studiată pentru a fi evaluată stabilitatea și distribuirea lor pe ten. Fenomene majore asociate cu instabilitatea fizică a emulsiilor sunt coagularea, spumarea, coalescența, păstrarea și întreruperea eleganței aspectului, mirosul, culoarea și alte proprietăți fizice. O emulsie este un sistem dinamic; cu toate acestea, orice coagulare, spumare, reprezintă potențiali pași către coalescența fazei interne. În ceea ce privește emulsiile farmaceutice, spumarea reprezintă lipsa uniformității distribuirii substanței. Stabilitatea acidului ascorbic în formulele ce conțin tixogel poate fi îmbunătățită prin utilizarea unui ester de acid gras cum ar fi ascorbilul palmitat. Experimente preliminare au arătat că acidul ascorbic poate fi încet eliberat din emulsia matrice și poate acționa ca un antioxidant.

Stabilitatea chimică

Aplicarea unor principii cinetice bine definite poate evidenția cinetica degradării unui produs și poate furniza informații valoroase despre mecanismul de degradare. Stabilitatea chimică a componentelor individuale din emulsii poate fi diferită de la stabilitatea după încorporare în alte formule. De exemplu, multe uleiuri nesaturate sunt predispuse la oxidare și gradul lor de expunere la oxigen poate fi influențat de factori care afectează gradul de dispersie moleculară (ex., mărimea picăturii). Acest lucru ar putea fi destul de deranjant în emulsii, pentru că procesul de emulsifiere poate provoca pătrunderea aerului în produs și datorită zonei mari de contact interfacial dintre faze. Folosirea antioxidanților încetinește oxidarea uleiurilor nesaturate folosite în preparare, care la rândul lor pot întârzia degradarea anumitor ingrediente active. [25]

Stabilitate microbiană

Bazele topice conțin de cele mai multe ori faze uleioase și faze apoase, alături de carbohidrați și proteine sunt susceptibili de atacuri bacteriene și fungice. Creșterea microbiană afectează prepararea și are un potențial pericol toxic. Prin urmare, preparările topice au nevoie de conservanți adecvați pentru a preveni creșterea microbiană și pentru a-și păstra calitatea și termenul de valabilitate. [26]

Stabilizarea acidului ascorbic

Au fost făcute încercări de a obține stabilizarea acidului ascorbic în multe emulsii prin controlarea valorii pH și a concentrației de electroliți. Produsele care conțin derivați ai acidului ascorbic au fost găsite ca fiind mai stabile, dar acestea nu produc același efect ca al produsului mamă.

Probleme de stabilitate ale sistemelor de dispersie au fost discutate și ar putea ajuta la stabilizarea acidului ascorbic din preparate. Utilizarea unui sistem efectiv este dorită pentru obținerea stabilității acidului ascorbic în preparatele tip cremă. Acidul ferulic și metasulfiții de sodiu au fost folosiți ca antioxidanți pentru stabilizarea acidului ascorbic în preparatele topice. Antioxidanții au fost raportați în întârzierea procesului de degradare a unor ingrediente cum ar fi acidul ascorbic. A fost de asemenea investigat efectul unor proprietăți fizice cum ar fi vâscozitatea și constanta dielectrică asupra stabilității acidului ascorbic în emulsii. Vâscozitatea din mediu este un factor important care ar trebui luat în considerare în cazul stabilității acidului ascorbic, căci preparate cu niveluri ridicate de vâscozitate au demonstrat un anumit grad de protecție. Alături de alți factori, tipul de preparat are de asemenea un rol important în stabilitatea acidului ascorbic. S-a raportat că acidul ascorbic este mai stabil în sistemele emulsifiante în comparație cu cele pe bază de apă. În cazul emulsiilor complexe, acidul ascorbic s-a raportat ca fiind mai stabil în comparație cu emulsiile simple.

S-a raportat că anumiți ioni metalici sau sisteme enzimatice convertesc actiunea oxidantă a acidului ascorbic într-o acțiune pro-oxidantă. Deși stabilitatea chimică a acidului ascorbic a fost studiată în cazul emulsiilor și cremelor de către diverși cercetători, există o lipsă de informație despre foto stabilitatea acidului ascorbic în creme și emulsii. Un studiu recent a arătat efectul agenților emulsifianți și umectanți asupra foto stabilității acidului ascorbic în prepararea cremelor. Acidul ascorbic este cel mai stabil în prezența acidului palmitic și al glicerinei.[25]

Prepararea și stabilizarea produselor topice cu acid ascorbic

Ca o regulă, strategia de preparare și stabilizare a unui produs depinde în mare parte de caracteristicile sale chimice și de reactivitate s-a într-un preparat. Trebuie să se adopte măsuri potrivite pentru a obține stabilizarea preparatului în timpul perioadei de păstrare și folosire.

Pentru prepararea substanțelor oxidabile și ionizabile cum ar fi acidul ascorbic sau derivatii sai, în prepararea unei creme sau a unei emulsii, factori cum ar fi solubilitatea, valoarea pH, vâscozitatea, polaritatea mediului, alegerea tipului de emulsie și agentului de emulsifiere, valoarea HLB a sistemului, compatibilitatea substantei active cu ingredientele preparatului, folosirea antioxidanților/conservanților, etc. ar trebui luate în calcul. În plus, este important să se ia în considerare detaliile de împachetare pentru obținerea unei stabilități maxime în timpul stocării și a utilizării. Aceasta ar putea implica alegerea recipientului, umplerea cu aer, excluderea aerului și a temperaturii, lumina și controlul umidității. Selecția ingredientelor din faza uleioasă a cremei este un factor important în obținerea unei rate ridicate a ciclului cremei prin piele, creșterea vâscozității produsului, îmbunătățirea consistenței și răspândirii. Majoritatea emulgatorilor non ionici sunt mai puțin iritanți și mai puțin toxici decât opușii lor anionici și cationici și sunt în mod frecvent folosiți pentru a prepara o formulă adecvată care să fie aplicată în siguranță pe piele fără să cauzeze iritații sau reacții de sensibilitate.

Un număr mare de produse care conțin acid ascorbic și derivații săi, cum ar fi ascorbat de sodiu și ascorbil palmitat sunt disponibili în piață. Aceste preparate au probleme în ceea ce privește stabilitatea și activitatea acidului ascorbic. Anumiți factori fizici și chimici sunt implicați în dezvoltarea preparatelor topice, ceea ce ar trebui luat în calcul în atingerea obiectivului de stabilizare a ingredientului activ. Toți acești factori au fost evidențiați, iar rolul diferitelor variabile de formulare în conferirea stabilității ingredientelor active a fost discutat. Este de asemenea important să se ia în calcul aspectele de ambalare și condițiile de depozitare pentru a prelungi durata de viață a produsului.

Acidul ascorbic este o vitamină foarte sensibilă și ușor oxidabilă în soluții apoase și formule cosmetice. Poate de asemenea acționa ca un co antioxidant alături de radicalul tocoferoxil pentru a regenera alfa-tocoferolul. În această reacție, cele două vitamine acționează în mod sinergic. Alfa tocoferolul funcționează la început ca un oxidant primar care reacționează cu un radical organic liber. În sistemele fiziologice radicalul ascorbil format de regenerarea alfa tocoferolului este apoi convertit înapoi în ascorbat de către ciclul redox. Interacțiunea acidului ascorbic cu un partener redox cum ar fi alfa tocoferolul a fost găsită utilă pentru încetinirea procesului de oxidare și pentru prelungirea acțiunii sale fiziologice.

O combinație de 0,5% acid ferulic (un antioxidant puternic de origine vegetală) cu 15% vitamina C si 1% vitamina E poate crește eficacitatea vitaminei C de opt ori.S-a observat că această combinație triplă a fost foarte utilă pentru reducerea daunelor solare acute si cronice și ar putea fi utilizată în viitor pentru prevenirea cancerului de piele. [15]

Factori care afectează prepararea

Diverși factori chimici și fizici sunt implicați în prepararea emulsiilor și cremelor topice, unele dintre ele sunt descrise pe scurt mai jos: alegerea tipului de emulsie, emulsiile de tipul ulei în apă sunt folosite pentru aplicații topice ale medicamentelor solubile în apă, în mare parte pentru efectul local al acestora. Acestea nu au textură uleioasă asociată cu produsele care au la bază uleiuri și sunt, deci, plăcute la utilizare și ușor îndepărtate de pe suprafața pielii. Cremele hidratante, oricum, sunt concepute pentru a preveni pierderea hidratării pielii și astfel pentru a inhiba uscarea stratului cornos. Sunt mult mai eficiente dacă sunt compuse ca și emulsii de tipul ulei/apă, care produc o peliculă densă, rezistentă la apă.

Alegerea fazei uleioase

Multe emulsii pentru uz extern conțin uleiuri care sunt prezente pe post de purtători ai ingredientelor active. Trebuie înțeles că tipul de ulei folosit poate de asemenea avea efect atât asupra vâscozității produsului cât și asupra fluxului medicamentului pe piele. Unul dintre cele mai utilizate uleiuri pentru astfel de preparate este parafina lichidă. Aceasta este una dintr-o serie de hidrocarburi, care include și parafina solidă, parafina fină, și parafina lichidă ușoară. Ele pot fi utilizate individual sau în combinație cu oricare dintre ele pentru a controla consistența emulsiei. Aceasta va asigura că produsul poate fi cu ușurință întins, dar va fi suficient de vâscos pentru a forma o peliculă densă pe piele. Capacitățile emulsiei de formare a unei pelicule pot fi apoi modificate prin introducerea a diverse tipuri de ceară, cum ar fi ceara de albine, ceara carnauba sau alcooli grași superiori.

Consistență emulsie

Analiza texturii sau senzația oferită de folosirea unui produs pentru uz extern este importantă. Un produs apă/ulei va avea o textură uleioasă și de cele mai multe ori va avea o vâscozitate aparent mai ridicată decât emulsiile ulei/apă. Acest aspect conferă o senzație de consistență/intensitate multor produse cosmetice. Emulsiile de tipul ulei în apă se vor simți oricum mai puțin uleioase și lipicioase la aplicarea pe piele, vor fi absorbite mult mai repede datorită conținutului mic de ulei și vor putea fi mai ușor îndepărtate de pe piele. În mod ideal, emulsiile ar trebui să prezinte proprietăți reologice de plasticitate/pseudo plasticitate și tixotropie. Emulsiile cu o vâscozitate aparent ridicată destinate uzului extern(cremă) au o consistență semi solidă. Sunt diverse modalități prin care proprietățile reologice ale unei emulsii pot fi controlate.

Alegerea agentului de emulsionare

Alegerea emulgatorului care să fie folosit depinde de factori cum ar fi abilitatea de emulsionare, calea de administrare și toxicitatea. Majoritatea emulgatorilor neionici sunt mai puțin iritanți și mai puțin toxici decât oponenții lor, anionici și cationici. Unii emulgatori, cum ar fi săpunurile alcaline ionice au de obicei un pH ridicat și sunt astfel nepotrivite aplicării pe pielea deteriorată. Chiar și pe o piele intactă cu un pH de 5.5, aplicarea unor astfel de substanțe alcaline poate provoca iritații. Unii emulgatori, în particular lanolina pot provoca reacții de sensibilizare la unele persoane..

Preparare folosind metoda HLB

Emulsiile stabile din punct de vedere fizic sunt obținute cel mai bine prin prezența unui strat condensat de emulgator la suprafața stratului de ulei/apă, iar peliculele interfaciale complexe formate dintr-un amestec de agent de emulsionare solubil în ulei cu unul solubil în apă, producând astfel una dintre cele mai satisfăcătoare emulsii. Cantitățile relative de emulgatori necesari pentru a produce emulsia cea mai stabilă din punct de vedere fizic pentru o anumită preparare cu combinație de apă poate fi calculată folosind metoda HLB. Fiecare tip de ulei necesită un emulgator cu un anume coeficient HLB pentru a asigura un produs stabil. Pentru o emulsie ulei/apă, cu cât este mai polară faza uleioasă, cu atât mai polar trebuie să fie sistemul emulgator. [17]

Vitamina C și derivații ei

Vitamina C (acidul ascorbic – L) este unul dintre puținii agenți topici a cărui eficiență împotriva ridurilor și liniilor fine este susținută de o mare cantitate de dovezi științifice fiabile.

Din păcate, utilizarea practică a vitaminei C în îngrijirea pielii prezintă diverse dificultăți datorită lipsei sale de stabilitate. Atunci când este expusă la aer, soluția de vitamina C se oxidează și devine nu numai ineficientă dar și potențial dăunătoare (viatmina C oxidată poate contribui la formarea de radicali liberi).

Exista o varietate de derivati ai vitaminei C care se oxidează mult mai greu. Cu toate acestea, produsele acestea sunt de obicei foarte scumpe și cu timpul orircum se pot oxida

Vești bune: până în prezent nu se poate spune că există o „cea mai bună” formă de vitamina C, însă o mulțime de studii au demonstrat că există câteva care sunt mai eficiente și mai stabile. Alte forme eficiente de vitamina C: ascorbil fosfat de sodiu, palmitat de ascorbil, retinyl ascorbate, tetrahexyldecyl ascorbate și ascorbil fosfat de magneziu – toți derivați ai vitaminei C, însă cercetate mai puțin decât acidul ascorbic. Fiecare dintre aceste forme de vitamina C prezintă o serie de beneficii, printre care repararea și protecția împotriva deteriorării radicalilor liberi; ideea e că aceste sunt mai eficiente atunci când sunt amestecate cu alți antioxidanți și alte ingrediente care comunică cu celulele.

Toți antioxidanții, inclusiv vitamna C, sunt predispuși la degradare atunci când sunt expuși la aer și lumină (Skin Research and Technology, 2008). Asta înseamnă că pentru avea cu adevărat efectul antioxidant , trebuie alese doar produsele ambalate în tuburi opace, care să nu permită intrarea aerului sau pompe care ajută la menținerea stabilitatii ingredientelor.

Pentru a îmbunătăți practicabilitatea vitaminei C în cazul îngrijirii pielii, oamenii de știință au fost în căutarea „rudelor” acesteia care pot la rândul lor să aducă beneficii asemănătoare sau superioare. Un derivat ideal al vitaminei C ar trebuie să intre ușor în celulele pielii și să elibereze o cantitate suficientă de acid ascorbic în vederea stimulării sintezei de colagen. De asemenea, ar trebui să fie mai stabil și mai puțin iritant decât vitamina C. Pănă în prezent, doi compuși și-au găsit calea pe piața produselor de îngrijire a pielii: palmitat de ascorbil și ascorbil fosfat de magneziu.

2.Ascorbil palmitat 6, un căutător al radicalilor liberi lipofili care se hidrolizează la vitamina C și acidul palmitic.

Palmitat de ascorbil

Palmitatul de ascorbil este cel mai des folosit derivat al vitaminei C pentru îngrijirea pielii. Nu irită pielea și este mult mai stabil decât vitamina C. Mai mult, palmitatul de ascorbil este un antioxidant liposolubil și este cel puțin la fel de eficient ca vitamina E în protejarea pielii de perioxidarea lipidelor. Din păcate, se pare că, concentrațiile de palmitat de ascorbil realizabile în formulele de îngrijire a pielii nu stimulează sinteza de colagen la fel ca vitamina C. Numeroase produse de îngrijire a pielii care conțin palmitat de ascorbil sunt disponibile pe piața. La achiziționarea produselor ce conțin palmitat de ascorbil (sau alți derivați ai vitaminei C) este indicat să alegeți formulări incolore sau albe. În acest mod veți putea observa stadiul de oxidare al ingredientului activ, deoarece culoarea va avea o tentă gălbuie. Din păcate, lipsa tentei de culoare gălbuie nu garantează faptul că produsul nu este oxidat deoarece produsele care sunt într-un stadiu inițial de oxidare sunt incolore.

2. Ascorbil fosfat de magneziu

1.Ascorbil fosfatul de de magneziu (MAP) este esterul de ascorbil cel mai stabil și preferat. Această moleculă lipofilă este usor absorbită in piele, iar etapa limită a absorbției este eliberarea sa din mijlocul folosit, și nu rata de difuzie prin stratul cornos așa cum s-ar putea presupune. MAP are un efect hidratant asupra pielii și reduce pierderea de apă transepidermică.

Este un derivat al vitaminei C solubil în apă care și-a câștigat rapid popularitatea în domeniul îngrijirii pielii. Nu irită pielea și este mult mai stabil decât vitamina C. Mai important, ascorbil fosfat de magneziu pare să aibă același potențial ca vitamina C pentru a stimula sinteza de colagen, de asemenea, este un căutător de radicali liberi, protector solar însă este mai eficient în concentrații semnificativ mai reduse. În general, ascorbil fofsat de magnzeiu pare să fie o alegere mai bună decât vitamina C pentru persoanele care au o piele mai sensibilă și pentru cei care vor să evite efecte adverse precum exfolierea pielii. (Majoritatea formulărilor cu vitamina C sunt foarte bogate în acid, prin urmare duc la procesul de exfoliere al pielii).

Produsele de îngrijire a pielii care conțin ascorbil fosfat de magneziu sunt disponibile iar numărul lor crește din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, fiți foarte atenți. Multe produse conțin concentrații care nu sunt atât de eficiente și care nu reușesc să stimuleze sinteza de colagen. De asemenea, chiar dacă ascorbil fosfat de magneziu este de câteva ori mai stabil decât vitamina C, tot se degredează treptat la expunerea la lumină și aer. Prin urmare, păstrarea și depozitarea adecvată sunt niște factori esențiali.

3.L-ascorbil disodic izostearil 2-0 fosfat (VCP-IS-Na), un alt derivat popular și de încredere de vitamine C cu un lanț alchil C8 atașat la radicalul ascorbil stabil. Acest lucru asigură permeabilitatea crescută de-a lungul epidermei.

4.Acid ascorbic sulfat.

5.Acid tetraisopalmitoyl ascorbic, o provitamină lipofilă și sodiu ascorbat, sunt derivați actualmente în cercetate.

Majoritatea derivaților de vitamina C disponibili pe piață, inclusiv palmitat de ascorbil și ascorbil fosfat de magnzeiu sunt compuși din fragmentul acidului ascorbic (ascorbil) și un fragment al unui alt acid (spre exemplu, palmitat sau fosfat). Cercetări recente au indicat faptul că noii derivați ai vitaminei C compuși din mai multe fragmente chimice corelate direct cu un singur fragment de acid pot lucra și mai eficient. Acești noi derivați sunt mult mai stabili în comparație cu vitamina C .

În timp ce vitamina C nemodificată rămâne un ingredient important pentru îngrijirea pielii, derivații acesteia pot face o treabă mai bună în unele cazuri. Aceștia tind să fie mai stabili, mai accesibili ca preț și mai puțin iritanți. Mai mult decât atât, unii derivați par să fie mai eficienți în cazul stimulării sintezei de colagen. Pe de altă parte, vitamina C nemodificată poate fi o alegere mai bună în cazul în care se dorește stimularea sintezei de colagen concomitent cu exfolierea pielii; produsele bogate în vitamina C sunt foarte acide, prin urmare duc la exfolierea pielii.[28]

EVOLUȚII VIITOARE

Deoarece Vitamina C este hidrofilă, există un interes marcat pentru a găsi metode de realizare transepidermică eficientă a compusului activ stabil. Dacă antioxidanții pot fi extrași într-o concentrație ridicată prin bariera stratului cornos, atunci o rezervă dermică de antioxidant protector poate fi sporită și astfel protecția solară ar fi consolidată. După cum s-a menționat anterior, folosirea derivaților lipofili stabili esterificați ai Vitaminei. C este explorată în acest scop. Se realizează ample cercetări pentru a investiga microsfere, nanoparticule și microemulsii multistrat pentru realizarea de topice clasificate. Studii au fost efectuate cu vitamina. C si vitamina. E împreună în aceleași emulsiile multistrat. Atât electroporarea cât și ionoforeza au fost folosite pentru îmbunătățirea penetrării vitaminei C în derm. Aplicarea Vit. C în suprafața de piele tratată după microdermabraziune și dioxid de carbon sau Er-Yag resurfacing crește penetrarea transepidermică a vitaminei C de 20 de ori. S-a mai observat că vitamina C este un agent primer bun și un agent post-operatoriu pentru prevenirea eritemului după resurfacing cu laser. Fumătorilor li s-a găsit un nivel de vitamina C scăzut la nivelul dermului, asemenea pielii deteriorată de la UV. Îmbătrânirea pielii de la fumat este un alt domeniu în care eficacitatea vitaminei C este explorată. O altă aplicație foarte utilă a vitaminei C pot fi striurile, un studiu a aratat ca aplicarea zilnică timp de minim 3 luni de vitamina C combinată cu 20% acid glicolic poate îmbunătății în mod semnificativ striurile. [30]

Bibliografie:

1. Baumann L. Skin ageing and its treatment. J Pathol 2007, pg. 211:241-51;

2. Ruta Ganceviciene, Aikaterini I Liakou, Athanasios Theodoridis, Evgenia Makrantonaki, Christos C Zouboulis, Skin anti-aging strategies, Dermato-endocrinology 2012 July 1, 4 (3) pg. 308-310

3. Trautinger F. Mechanisms of photodamage of the skin and its functional consequences for skin ageing. Clin Exp Dermatol 2001; 26:573-7

4. http://www.lifeextensionvitamins.com/newstcotoane.html#sthash.PYqrz8Ed.dpuf

5.Vedamurthy M. Antiaging therapies. Indian J Dermatol Venereol Leprol 2006;72:183-6

6.Dierickx CC, Anderson RR. Visible light treatment of photoaging. Dermatol Ther 2005; 18:191-208;

7. Rhie G, et al. Aging- and photoaging-dependent changes of enzymic and nonenzymic antioxidants in the epidermis and dermis of human skin in vivo. J Invest Dermatol 2001 Nov;117(5):1212-.

8. http://www.skininc.com/skinscience/ingredients/Antioxidants-Free-Radicals-and-Skin-Care-227888041.html

9.Haftek M, Mac-Mary S, Le Bitoux MA, Creidi P, Seité S, Rougier A, et al. Clinical, biometric and structural evaluation of the long-term effects of a topical treatment with ascorbic acid and madecassoside in photoaged human skin. Exp Dermatol 2008; 17:946-52.

10.Shindo Y, Witt E, Han D, Epstein W, Packer L. Enzymic and non-enzymic antioxidants in epidermis and dermis of human skin. J Invest Dermatol 1994;102:122-124.

11.  Rhie G, Shin MH, Seo JY, et al. Aging- and photoaging-dependent changes of enzymic and nonenzymic antioxidants in the epidermis and dermis of human skin in vivo. J Invest Dermatol 2001;117:1212-1217.

12. http://www.the-dermatologist.com/article/5395

13 .  Padayatty SJ, Katz A, Wang Y, et al. Vitamin C as an antioxidant: evaluation of its role in disease prevention. J Am Coll Nutr 2003;22:18-35.

14. Matsuda S, Shibayama H, Hisama M, Ohtsuki M, Iwaki M. Inhibitory effects of novel ascorbic derivative VCP-IS-2Na on melanogenesis. (Efectele inhibitorii ale derivaților noi ascorbici VCP-IS-2NA asupra melanogenezei) Chem Pharm Bull. 2008;56:292–7

15. . Farris PK. Cosmetical Vitamins: Vitamin C. (Vitaminele cosmetic. Vitamina C) In: Draelos ZD, Dover JS, Alam M, editors. Cosmeceuticals. Procedures in Cosmetic Dermatology. (Parafarmaceutice. Proceduri în cosmetica dermatologică – ediția a duoa) New York: Saunders Elsevier; 2009. pg. 51–6.

16 . Talakoub L, Neuhaus IM, Yu SS. Cosmeceuticals. In: Alam M, Gladstone HB, Tung RC, editors. Cosmetic dermatology. Vol. 1. Requisites in Dermatology. (Dermatologia cosmetic, vol. 1. Rechizite în dermatologie- prima ediție) Gurgaon: Saunders Elsevier; 2009. pp. 13–4.

17.Sheraz M A, Ahmed S, Ahmad I, Shaikh R H, Vaid F, Iqbal K. Formulation and stability of ascorbic acid in topical preparations. Syst Rev Pharm 2011;2:86-90

18. http://jaclynsmithbeauty.com/about-skincare.htm

19.Gigante A, Greco F, Specchia N, Nori S (2005). Distribution of elastic fibre types in the epiphyseal region J. Orthopaedic Res., 14(5): 810-

817.

20. Berisio R, Vitagliano L, Mazzarella L, Zagari A (2002). Crystal structure of the collagen triple helix model [(Pro-Pro-Gly) 10] 3 , Protein Sci. 11:262-270.(fig. nr. 1)

21. Church RL, Pfeiffer SE, Tanzer ML (1971). Collagen Biosynthesis:Synthesis and Secretion of a High Molecular Weight CollagenPrecursor (Procollagen)”, PNAS, 68(11): 2638-2642.

22. Patricia KF (2005). Topical Vitamin C: A Useful Agent for Treating Photoaging and Other Dermatologic Conditions” Dermatologic Surgery, 31(s1): 814-818

23. Nusgens BV, Humbert P, Rougier A, Richard A, Lapiere CM (2002).Stimulation of collagen biosynthesis by topically applied vitamin C.”Eur. J. Dermatol. 12: XXXII-XXXIV.

24.S. R. Sharma, R. Poddar, P. Sen, J. T. Andrews,African Journal of Biotechnology Vol.7 (12), pg. 2049-2054, 17 June, 2008

25.Lu GW, Flynn GL. Cutaneous and transdermal delivery-processes and systems of delivery. In: Florence AT, Siepmann J, editor. Modern Pharmaceutics-Applications and Advances. 5 th ed. Vol. 2, Chap. 3. New York: Informa Healthcare Inc.; 2009.

26. Barry BW. Dermatological Formulations: Percutaneous Absorption. New York: Marcel Dekker; 1983

27. Campos PM, Goncalves GM, Gaspar LR. In vitro antioxidant activity and in vivo efficacy of topical formulations containing vitamin C and its derivatives studied by non-invasive methods. Skin Res Technol 2008;14:376-380

28. http://lpi.oregonstate.edu/mic/micronutrients-health/skin-health/nutrient-index/vitamin-C

29. Phillips CL, Combs SB, Pinnell SR. Effects of ascorbic acid on proliferation and collagen synthesis in relation to the donor age of human dermal fibroblasts. J Invest Dermatol 1994;103:228-232

30.Indian Dermatology Online Journal, Year 2013, Volume 4, Issue 2 ,pg. 143-146.