Oportunități și Provocări pentru Jurnalism în Era Digitală Instrumente, tehnici și practici jurnalistice pentru combaterea fenomenului dezinformării… [610641]

UNIVERSITATEA "LUCIAN
BLAGA"
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SOCIO -UMANE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect.univ. dr. Anca DAVID
Absolventă :
Alexandra -Mădălina SECĂREANU

2019

Oportunități și Provocări pentru Jurnalism
în Era Digitală
Instrumente, tehnici și practici jurnalistice
pentru combaterea fenomenului
dezinformării 2.0

Coordonator științific:
Lect.univ.dr. Anca DAVID
Absolventă :
Alexandra -Mădălina SECĂREANU

2019

Cuprins
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
I. Comunicare și Putere. New Media și Noul Ecosistem Informațional ………………………….. ……….. 9
1.1. Comunicarea, de la media tradiționale la new media ………………………….. ………………………… 12
1.1.1. De la Tipar – prima Revoluție în Comunicare și apariția profesiei de Jurnalist – la
Revoluția Digitală, a patra Revoluție în Comunicare ………………………….. ………………………….. 20
1.1.2. New Media și noul ecosistem informa țional. Democratizarea informației ……………… 23
1.1.3. Între media tradiționale și new media. Noile publicuri. Audiența activă ……………………… 25
1.1.4. Convergența mass media tradiționale – media emergente ………………………….. ………. 27
1.2. Puterea media în societatea informațională ………………………….. ………………………….. ………… 29
1.2.1. Media – spațiul în care se decid relațiile de putere ………………………….. …………………………. 30
1.2.2. Putere media și putere politică. Gatekeeperii spațiului public ………………………….. ………….. 32
1.2.3. Funcțiile media. Revenirea la jurnalismul u mil, o soluție ………………………….. ……………….. 34
II. Jurnalism și New Media ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 38
2.1. Jurnalismul în era digitală. Jurnalistul, producător de semne și reprezentări ………………………. 38
2.2. Impactul new media asupra practicilor și profesiei de jurnalist: de la breaking news
(senzaționalism) la fake news (dezordine informațională/dezinformare) ………………………….. ……. 39
2.2.1. Provocările noului ecosistem informațional. Fake news, dezinformare 2.0, dezordine
informațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 41
2.3. Oportunități și provocări pentru jurnalism în era digitală ………………………….. …………………… 44
2.3.1. Natura jurnalismului în mediul digital ………………………….. ………………………….. …………….. 44
2.3.2. Networking journalism, sau jurnalismul în rețea și noile practici. Redefinirea relației
jurnalism -audiență/consumatorii de presă ………………………….. ………………………….. ………………… 45
2.3.3. Noi instrumente și practici de jurnalism în Era Digitală ………………………….. ………………….. 49
2.4. Etica profesională a jurnalismului în era digitală. Despre respon sabilitatea creatorului de
conținut informațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
2.4.1. Etica profesională a jurnalismului în era digitală ………………………….. ……………………….. 52
2.4.2. Jurnalistul, între logica comercială și logica mediatică ………………………….. ……………….. 53
2.4.3. Noul ecosistem informațional/încrederea în presă, protecția datelor, reglementări, soluții
pentru creșterea calității conținutului, construirea și consolidarea reputației în social media. ….. 55
III. TrustServista – aplicația care poate determina nivelul de încredere al știrilor online ……………….. 58
3.1. Analiză descriptivă a platformei TrustServista ………………………….. ………………………….. ……. 58
3.2. Analize ale unor știri în platforma TrustServista ………………………….. ………………………….. …. 62
IV. Soluții, instrumente și practici jurnalistice pentru îmbunătățirea calității conținutului și combaterea
fenomenului dezinformării 2.0 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 70

4.1. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 73
V. Considerații finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 75
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 77
Webgrafie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 78
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 81

Argument

Lumea a pășit rapid în epoca new media, iar noile tehnologii și -au făcut prezența în
toate domeniile vieții, completând sau chiar înlocuind definitiv mijloacele și practicile
tradițion ale utilizate de specialiști. Internetul este de departe cea mai incredibilă invenție a
omenirii, care dict ează tendințele contemporanei tății și ne face să experimentăm zilnic
revoluția informațională în toată splendoarea ei. Ne regăsim din ce în ce mai mult în l umea
virtuală deoarece aceasta n e pune la dispoziție facilități și posibilități, de care doar cel leneș ar
fi ezitat să beneficieze. Informarea, comunicarea și participarea mediată de computer a u
contribuit substanț ial la eliminarea tuturor granițelor reale și imaginare.
Jurnalismul este domeniul care a resimțit din plin schimbările impuse de noile
tehnologii. A fost doar o chestiune de timp până când acesta avea să încerce din beneficiile
lumii virtuale, pentru a u tiliza din plin această platformă de activitate, aducând presa la un alt
nivel, care presupune calitate, atractivitate, diversitate și crearea u nei relații bazate pe
fidelitate între public și instituții media. Jurnalismul nu a fost niciodată mai aprope de oameni,
așa cum este acum.
Actualitatea temei. Jurnalismul on line este, fără îndoială, o consecință imediată a
multiplelor schimbări care se produc continuu. Tind să cred că a apărut mai mult din
necesitate și nu pentru că e ste la modă să digitalizezi tot ce se întâmplă în lumea reală. Acest
fapt, însă, nu înseamnă că presa electronică nu a devenit un domeniu popular și foarte atractiv,
atât pentru tinerii specialiști, care părăsesc băncile universității, cât și pentru consumatorii de
informație, care vor să cunoască aici și acum ce se întâmplă în țară și în lume, rapid și gratuit.
Omul secolului XXI trăiește dinamic, activ și se adaptează rapid la tot felul de
inovaț ii, mai cu seamă dacă acestea sunt predestinate direct pentru a -i ușura existența. Faptele
sociale semnificative se întâmplă atât de des, încât presa scrisă nu reușește să le facă față, iar
televiziunea și radioul, deși sunt în avantaj la acest capitol, nu întotdeauna reușesc să trasmită
în timp util, în ti mp ce site -urile informaționale publică conținut la minut.
Rapiditatea cu care jurnaliștii din mediul virtual livrează informații îi transformă, în
goana după accesări și popularitate, în campioni inconte stabili, iar domeniul, în general,
devine o voce importantă în mass -media. Prin urmare, ideea că jurnalismul online va înlocui
cândva presa tradițională, forțând -o să devină istorie, este o chestiune de timp, deoarece
viitorul stă după noile tehnologii. Este esențial ca persoanele responsabile pentru facilitarea
difuzării informațiilor să fie instruite în tratarea problemelor sensibile sau controversate,

pentru a nu diminua posibilele câștiguri din comunicare. În cele din urmă, credibilitatea sursei
de info rmații este strâns corelată cu realizarea rezultatelor dorite ale comportamentului1. Cei
implicați în comunicarea informațiilor vitale despre sănătate ar trebui să constate că sunt surse
credibile de informare în rândul publicului.
Orice conținut care tre buie comunicat trebuie să fie bine verificat pentru a evita
dezinformarea sau trimiterea dezinformării în conflict sau trimiterea de mesaje conflictuale.
Cu alte cuvinte, retragerea unei declarații sau orice scuze nu înseamnă că comunicarea nu a
avut loc s au că ceea ce a fost comunicat a fost șters. Rămâne ca un record în ciuda retragerii.
Garantarea libertății de a comunica prin faptul că nu permite nici o formă de criptare sau
critică neconstructivă înainte, în timpul și după comunicare. Nu în ultimul rân d, ascultarea
face parte din comunicare. Din păcate, este rar predată în mod oficial și, de asemenea, nu este
recunoscută în timpul dezvoltării intervențiilor de comunicare. Pentru ca cineva să asculte în
mod eficient, este necesar ca cineva să nu pară ner ăbdător sau să se grăbească. Ambele
persoane ar trebui să se permită reciproc să comunice liber fără interferențe.2
Lucrarea aceasta prezintă interes întrucât necesită o cercetare amplă în ce privește
activitatea site -urilor și portalurilor de știri online, modul în care acestea reflectă realitatea,
echidistanța și obiectivitatea în crearea și publicarea produsului final. Tot în acest studiu vom
afla dacă mass -media online plasează blogurile ca mijloc de interacțiune cu cititorii lor.
Pentru că mass -media a u evoluat de -a lungul istoriei, explorând diverse mijloace de
comunicare, acum aceastea sunt variate, iar datorită progresului tehnologic s -a ajuns la un
nivel de transmitere a informației mai eficient, mai atotcuprinzător, care au un impact mai
puternic asupra unui număr mai mare de oameni și este și mult mai practic. Astfel, prin
intermediul online -ului, mass -media se transformă într -un instrument convingător care poate
transmite subiecte sociale, politice sau economice, nu numai la nivel național, ci la nivel
internațional.
Deși Internetul este, de fapt, o tehnologie veche, acesta a cunoscut o evoluție
extraordinară prin dezvoltarea rețelelor de calculatoare, a software -ului, precum și a
posibilităților de transmisiune în rețelele de comunicații. Pe lângă acesta, începând cu anii
1990, a mai avut loc o revoluție în comunicații, apariția comunicării wireless, tehnologie care
a cunoscut cea mai rapidă evoluție din istorie. „Internetul, World Wide Web și comunicarea
wireless nu sunt media în sensul trad ițional al cuvântului”, ci sunt mai degrabă mijloace de
comunicare interactivă.3

1 Pânișoară, Ion -Ovidiu, Motivarea eficientă – ghid practic , Editura Polirom, Iași, 2005 , p.67 .
2 Radu, I.T., Psihologie socială, Editura „exe", Cluj -Napoca, 1994 , p.31 .
3 Manuel Castells, Comunicare și Putere , București, Ed. Comunicare.ro, 2015, pp.62 -63.

Ca urmare a faptului că dispunem de multiple posibilități, instrumente oferite de
tehnologie, putem afirma că trăim într -o epocă definită de schimbări, de malformații ale
sistemului informațional. Alina Bârgăoanu subliniază în articolul Noua dezordine
informațională. De la hiper -emoții la hiper -idei că avem de -a face cu o „dezordine
informațională”, fenomen care ar putea fi definit de termeni precum „fake news”,
„misinformation ”, „uzine pentru generat like -uri”, „algoritimi care generează conținut”,
„propagandă computațională” ș.a., și care este legată de apariția și evoluția emerging media.
Potrivit articolului în discuție, termenul de emerging media începe a fi preferat celui de social
media , acest a oferind multiple posibilități de exprimare, generare de conținut, mobilizare, dar
și posibilități de informare eronată, dezinformare și confuzie.4
Primul capitol al lucrării cuprinde noțiuni introductive despre conceptele de
comunicare , new media /digital media , și noul ecosistem informațional . Totodată, ilustrează
evoluția comunicării (de la Tipar, la Revoluția Digitală), dar și puterea mass -media în
societatea informațională.
Cel de -al doilea capitol ilustrează aspecte legate de jurnalismul în era digitală,
impactul noilor media (Facebook, Twitter, YouTube sau WhatsApp, platforme digitale, etc.)
asupra practicilor și profesiei de jurnalist, oportunități și provocări pentru jurnalism în Era
Digitală, da r și aspecte referitoare la etica profesională a creatorului de conținut.
Capitolele trei și patru sunt destinate studiului de caz . Acesta cuprinde aspecte legate
de utilitatea software -ului TrustServista, gândită a fi o unealtă de lucru pentru jurnaliști i de
investigație, și nu numai, aplicație care poate determina nivelul de încredere al știrilor online.
După o analiză descriptivă a soluției TrustServista, am ales și câteva știri, din diferite surse,
pentru a le analiza în platformă. De asemenea, am înce rcat o abordare a unor soluții,
instrumente și practici jurnalistice pentru îmbunătățirea calității conținutului și combaterea
fenomenului dezinformării 2.0.

4 http://www.convorbirieuropene.ro/noua -dezordine -informationala -de-la-hiper -emotii -la-hiper -idei/, accesat la
20.04.2018, ora 17:06.

9
I. Comunicare și Putere. New Media și Noul Ecosistem Informațional

Verbul „a comunica” pare foarte ușor de definit, la prima vedere. Putem spune că
acesta poate indica o simplă interacțiune, verbală sau non -verbală, între două sau mai multe
persoane, în scopul de a transmite un mesaj. Pe de altă parte, sunt multe aspecte de care
trebuie să se țină cont în încercarea de a găsi o definiție potrivită. Ar fi inoportun să ne grăbim
să afirmăm că procesul de comunicare poate fi definit cu o așa ușurință, întrucât acesta poate
fi analizat din mai multe perspective. Vorbim aici de cunoașterea structurii sociale a
comunicării (cine e probabil să comunice cu cine și în ce scop?), de existența unor canale de
comunicare (în situația în care mesajul tinde să se repete, este necesară folosirea unui canal de
transmitere a mesajului), a un or mijloace de comunicare (cu referire preponderentă la limbaje
și sisteme simbolice care pot fi folosite pentru a comunica), precum și de efectul comunicării ,
în sensul în care aceasta poate fi cauza unor schimbări care se produc în rândul populației, dar
poate fi și efectul apărut în urma unor evenimente, acțiuni ș.a.
Dicționarul explicativ al limbii române definește comunicarea ca „a face cunoscut, a
da de știre, a informa, a înștiința, a spune” și – despre oameni, comunități sociale etc. – „a se
pune în legătură, în contact cu”, „a vorbi cu”, după cum și „a fi în legătură cu, a se duce la”.
Tot în DEX, întâlnim și definiția „acțiunea de a comunica și rezultatul ei”.5
Comunicarea mediatizată este „procesul care permite fie unuia, fie mai multor
emițători, fie unui emițător colectiv să difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text
tipărit, ecran, microfon) spre unul sau mai mulți receptori”.6
Dacă discutăm despre New Media , este de precizat faptul că acest nou concept
reprezintă de fapt o îmbinare între media tradiționale și utilizarea dispozitivelor electronice,
dar și a internetului. Astfel, putem spune că prin noile media facem aluzie la un conținut care
poate fi propagat, transmi s preponderent online, prin suporturi/dispozitive digitale, permițând
astfel utilizatorului să interacționeze cu alți utilizatori și să împărtășească informația cu
aceștia. Potrivit Centrului de Media Digitale , acestea din urmă „reprezintă un amestec de
tehnologie și conținut, iar construirea de produse media digitale necesită echipe de

5 Teodorescu Cristiana , Teoria Comunicării , Disponibil la:
https ://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comunicare/teoria -comunicarii -81003.html, accesat la 12.02.2018, ora
17:26.
6 https://www.scribd.com/document/73363248/Comunicare -Mediatizata, accesat la 12.02.2018, ora 18:12.

10
profesioniști cu abilități diverse, inclusiv abilități tehnice, abilități artistice, abilități analitice
și de coordonare a producției”.7
Provocările „noului ecosistem info rmațional” sunt pe zi ce trece tot mai mari, întrucât
ascensiunea social media (Facebook, Instagram, Twitter, YouTube ș.a.) ne duce tot mai mult
spre dezinformare digitală.8 În jurnalismul online, structura mesajului devine non –
conformistă, conținutul nu m ai este atât de riguros elaborat, important este ca mesajul să
ajungă la publicul țintă, să se obțină cât mai multe reacții în acest sens și să se perpetueze
informația. În cazul rețelelor de socializare, de exemplu, acest lucru se poate urmări prin
reacți ile pe care consumatorii le au față de un anumit articol (număr de like -uri), precum și
prin distribuirea materialului de către aceștia. Întrebările pe care trebuie să și le pună
jurnaliștii noilor media ar trebui să reflecte „cine sunt consumatorii inform ației pe care ei o
vehiculează în mediul electronic, cum ajung utilizatorii la această informație, prin ce
habitudini de consum, cum citesc, cum procesează ceea ce consumă, cum reacționează, ce fac
mai departe cu informația furnizată”.9
Presa on line este o formă contemporană de jurnalism, al cărei conținut este distribuit
prin intermediul internetului, spre deosebire de presa tipărită sau difuzată. Fiind influențat de
evoluția tehnologiilor de comunicare, așa -zis-ul jurnalism digital devine tot mai des un
subiect dezbătut de cerc etători. Totodată, presa online a stimulat fluxul de i nformații care
anterior era controlat de mass -media tradiționale : ziare, reviste, radio și televiziune. Presa
online este distinctă de celelalte elemente ale sistemului mass -media datorită amalgamului de
știri care pot fi transmise rapid, operativ și concomitent și devine treptat prima sursă de
informare. Este un instrument ce formează opinia publică nu doar la nivel local sau regional,
ci și național sau chiar mondial .10 Aceasta reușește să cuprindă un areal mai mare de public,
iar informația pe care o difuzează portalurile de știri este destinată, de obicei, unui public
generalist, spre deosebire, de exemplu, de ziare, care multe din ele au un public specializat.
Era digitală div ide politic și fragmentează social, fiind evidentă inegalitatea accesului
la noile tehnologii de comunicare, iar această inechitate împarte societatea între cei care au
acces la internet și cei care nu au. Suprapunându -se cu alte injustiții sociale, uneori cu lipsa de
acces la curent electric sau cu necunoașterea limbajului calculatorului, absența internetului îi

7 https://thecdm.ca/program/digital -media, a ccesat la 12.02.2018, ora 19:34.
8 http://www.convorbirieuropene.ro/sufrageria -digitala/, accesat la 15.02.2018, ora 14:36.
9 Minodora Sălcudean, New Media, Social Media și Jurnalismul actual , București, Ed. Tritonic, 2015, p.22.
10Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass -Media și Societatea (ediția a 2 -a, revăzută și adăugită), București,
Comunicare.ro, 2003 , p.67 .

11
privează pe cei mai săraci cetățen i de informație și oportunități.11 Dar probabil că așa cum
televizorul a devenit un instrument accesibil oricui, indiferent de venit sau bunăstare socială ,
același lucru se va petrece , în timp , și cu noile tehnologii de comunicare conectate la internet.
Epoca E -jurnalism a adus o dată cu sine o nouă generație de cititori, care mai puțin se
inform ează din mass -media tradiționale . De aici apare întrebarea dacă reprezintă noile media
o amenințare pentru această nouă generație sau reprezintă pentru ei o evoluție .12
Dezvoltarea spectaculoasă a noilor tehnologii informaționale și de comunicare, în
particular, a r ețelei de computer, a condus la apariția presei online. Și dacă odinioară, pagina
ziarului putea fi lecturată pe ecranul calculatorului în felul cum arată original, acum lecturăm
fotografia paginii, peste puțin timp, fața digital ă a publicației periodice tipărite beneficiază de
o altă configurație arhi tecturală. Se schimbă și ordinea, modalitatea de citire a textelor, acum
având posibilitate a să reacționezi prom pt la ideile, gândurile expuse în mesajul difuzat. Adică
apare elementul de interactivitate imediată.
Primim mai multă informație decât putem c onsuma, spunea Horea Mihai Badău în
cartea Tehnici de comunicare în social media : Era atenției marchează momentul, unic în
istoria umanității, în care informația valoroasă, accesibilă instantaneu, depășește resursele de
care avem nevoie pentru a o consuma . Oare sunt acestea consecințele digitalizării?13
Într-o lume globalizată, noile tehnologii sunt cele care conduc multe sfere de
activitate. În acest contex t, și jurnalismul trece printr -un puternic proces de adaptare la noile
tehnologii informaționale și de comunicare, într -un fel, se reinventează. Jurnalismul digital
este evidențiat mai mult de câțiva ani încoace în contextul mass -mediei , dar a reușit în scurt
timp să pună în umbră cel mai mare concurent, presa scrisă tipărită, care s -a bucurat de o
audiență remarcabilă .14 De când ziarele și -au creat ediția online , unde sunt publicate foarte
multe materiale, mai mulți cititori au emigrat de la un mediu la altul, iar mediul digital are
multe avantaje care îi constituie esența.
Consiliul Europei acordă o importanță deosebită rolului pe care în are Internetul și
new-media în lumea contemporană și promovează activ libertatea și independența lor,
adoptând în anul 2003, din data de 28 mai, Declarația privind libe rtatea de comunicare pe
Internet . În această declarație, Consiliul Europei amintea țărilor participante să acționeze în

11 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass -Media și Societatea (ediția a 2 -a, revăzută și adăugită), București,
Comunicare.ro, 2003 , p.74 .
12 Alina Bârgăoanu, Tirania Actualității. O introducere în istoria și teoria știrilor , București, Tritonic, 2006 ,
p.98.
13 Horea Mihai Badau, Tehnici de comunicare în social media , Iași, Polirom, 2011 , p.78 .
14 Marshall McLuhan, Să înțelegem medi a. Extensiile omului , București, Curtea Veche Publishing, 2011 , p.126 .

12
conformitate cu principiile din articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, Convenția privind criminalitatea informatică, exprimând
îngrijorarea la tentativele de a limita accesul public la Internet din motive politice sau alte
pricini, mai puțin democratice. Totuși, aceste mijloace de comunicare au devenit un supliment
al ziarelor, o contr ibuție mai mult la modul de distribuire a informațiilor.
Este evident că ziarele și revistele nu vor dispărea peste noapte, dar este evident și faptul că
acum cerințele și nevoile publicului s -au schimbat, iar mass -media va trebui să se schimbe
și/sau să ofere o alternativă pentru noua generație de consumatori de informație (WEB 2.0)
care caută, citesc, văd, dar mai ales participă și comentează15.
Presa online, la momentul actual, este digitalizată, prin urmare, produsul final ajunge
pe ecranele dispozitivelor electronice, înainte ca acesta să apară în variantă tipărită. Din
această perspectivă, putem spune că, treptat, jurnalismul online sau digital va înlocui mass –
media tradiționale . Astfel, aspectul noutății presupune o cercetare aprofundată a jurnalismului
online și vizează explicarea fenomenului de new media. Noutatea lucrării constă în
demonstrarea puterii pe care o are presa online și în elucidarea confuziilor legate de specificul
acestui tip de jurnalism.
Studiul realizat va arăta care este esența jurnalismului online în Republica Moldova și
cum se manifestă la noi acest gen de activitate mediatică, cum rezistă o instituție media bazată
pe online într -un amalgam de alte site-uri și informații . Totul, într -o investigare a stării actuale
a jurnalismului online din Moldova, perspectivele acestuia și problemele cu care se confruntă,
dar și soluțiile care se găsesc pentru menținerea mereu pe poziție. Trebuie să acceptăm faptul
că internetul face parte din viața noastră și folosim această resur să valoroasă într -o
multitudine de activități: afaceri, educație, informare, aceasta incluzând desigur și mass –
media.
1.1. Comunicarea, de la media tradiționale la new media

Odată cu apariția Internetului, preferințele cititorilor de presă scrisă au început să se
schimbe. Schimbările care au cuprins presa digitală se datorează unei evoluții care s -a extins
peste tot și este de neoprit, având un impact impresionant asupra presei cotidiene. Informația
care este difuzată pe online în timp rapid și operat iv, se datorează noilor tehnologii și
metodelor eficiente de prelucrare rapidă a produsului mediatic.

15 Alina Bârgăoanu, Ce ar fi răspuns Gutenberg dacă ar fi fost audiat în legătură cu răspândirea tiparului?
Convorbiri Europene, 12.04.2018. Disponibil la: http://www.convorbirieuropene. ro/ce -ar-fi-raspuns -gutenberg –
daca-ar-fi-fost-audiat -legatura -cu-raspandirea -tiparului/ , 2018d, Accesat în 24.04.2018.

13
Jurnalismul digital nu este o tendință nouă. Din 1993, un număr mare de editori de
presă cotidiană, majoritatea americani, au publicat informații pe câte va platforme de pe
Internet și pe alte rețele digitale (Compuserve, America Online, Compulink Information
Exchange), creând site -uri web primitive care ofereau informații generale.
Primul site furnizor de informații a fost cel al ziarului american „The Chi cago
Tribune” prin America Online. În acest fel, multe ziare s -au alăturat noii platforme digitale, în
1994, fiind deja posibil să se găsească online peste 70 de publicații periodice.
De aici a început totul. De la ziare, se trece treptat la e -ziare. Digit alizarea a depășit
nivelul sferei tehnice și se orientează spre schimbarea tradițională a imaginii publice.
Odată cu apariția primului ziar online independent, grijile că epoca ziarelor tipărite va
apune , a început să ia amploare. Această convergență digit ală a venit ca un fenomen care, în
primul rând, trebuia să dezvolte abilitățile jurnalistului de a difuza și de a răspândi informația,
utilizând tehnologiile digitale.
Într-adevăr, atunci când vorbim de media tradiționale trebuie să precizăm că în
elaborar ea unui material pentru oricare dintre cele trei (presă scrisă, radio, televiziune) este
nevoie de oameni care au cunoștințe ample în acest mediu, care au experiență, aptitudini și
abilități în a crea conținut de calitate și de interes. Astfel, informația este foarte bine verificată
înainte de a fi distribuită, textul trebuie să aibă o structură bine definită, să respecte regulile de
redactare și tehnoredactare, să răspundă la toate întrebările pentru a fi completă, pentru a
satisface așteptările consumator ilor de conținut și pentru a se evita dezinformarea acestora din
urmă. Materialele care se publică sau se difuzează nu mai pot fi editate sau șterse, ceea ce
stimulează un grad mai mare de seriozitate în elaborarea conținutului, tocmai pentru a se evita
posibilele neplăceri sau nereguli. Timpul de lucru în cazul mediilor tradiționale este mai lung,
nu se pot produce și nu pot circula instantaneu, ca și în cazul informațiilor care se transmit
prin intermediul Internetului sau al unor platformelor sociale. Mi jloacele tradiționale diferă de
Noile Media, care includ tehnologii atât de diverse, precum bloguri, Facebook, Instagram,
Twitter, MySpace, YouTube, lumi virtuale și pagini web.
Minodora Sălcudean a subliniat în cartea New Media, Social Media și Jurnalism ul
actual că unele dintre atributele principale care diferențiază new media de media traditionale
ar putea fi „structura nonlineară, link -urile, elementele care stimulează interactivitatea și
complementaritatea conținuturilor (text, audio, video)”.16 În ceea ce privește social media,
oricine poate fi creator de conținut, nu este neapărat nevoie ca persoana care scrie sau
postează ceva să aibă o anumită pregătire în domeniu. Conceperea unor texte pentru blog –
uri/forum -uri sau distribuirea unor imagini sau videoclipuri se poate realiza foarte ușor prin

16 Minodora Sălcudean, op.cit , p.23.

14
practică și folosire continuă, iar atenția care se acordă unor astfel de activități nu este tocmai
mare, având în vedere că postările se pot modifica/șterge oricând este nevoie. Impactul
informației asupra publicului poate fi monitorizat cu ușurință prin număr de like -uri,
comentarii și distribuiri.
Conținuturile materialelor jurnalistice din mediul online devin mult mai atractive
datorită textelor multimedia o combinație din toate textele, ilustrațiile și tehnologiile audio și
video existente, care contribuie la perceperea informației și permite realizarea condițiilor
venite din partea publicului. Astfel, se efectuează o combinație între imagini, materiale audio,
grafice și texte pentru realizarea unei pov estiri. Cercetătorii au tendința de a descrie sistemul
de new media prin patru procese cheie interdependente: convergență, digitalizare,
interactivitate și date mass -media care fac parte din spațiul de rețea.
Vorbind de noile modele de mass -media, astăzi, ne referim la următoarele principii
cheie de formare și distribuire a conținutului new -media:
 oricine poate crea informații;
 orice poveste poate fi spusă și auzită;
 orice informații își are valoarea sa;
 orice informație este transformată într -o comunicare.
Contrar terminologiei stabilite, ar trebui să se înțeleagă că, de fapt, new media de azi
nu este atât de nouă. Pentru mulți jurnaliști care activează în sistemul ne w media, elementul
cheie, car e a făcut cunoscut new media, a fost reprezentat de evenimentele din 19 aprilie, anul
1995, când a avut loc actul teroris t din orașul Oklahoma (S tatele Unite ale Americii ), vizavi
de una din clădirile autorităților locale. În urma exploziei au murit 168 de oameni (inclusiv 19
copii), peste 500 de perso ane fiind grav rănite. Până la acea vreme, a cela a fost cel mai amplu
act terorist din SUA. Site -urile de știri atunci, după cum putem presupune, reprezentau niște
arhive pe internet, luate din presă. Situația s -a schimbat dramatic după evenimentele descrise.
Imediat după ce s -a terminat atacul, jurnaliștii au început să pună în internet orice informație
la care ei aveau acces. La aceste istorii, relatate de jurnaliști, s -au alăturat comentarii și
mărturii pline de detalii sfâșietoare. În același timp, a apărut pe Internet lista cu oamenii care
au supraviețuit atacului, cu informațiile de contact. S -au format grupuri, numite newsgroups,
prin care oamenii nu doar își expuneau emoțiile, dar și propuneau ajutor concret victimelor
tragediei. În cea zi, pe Internet a u ieși toate marile publicații tipărite și canale de televiziune

15
din Oklahoma. Astfel, evenimentele care au urmat după tragedia din Oklahoma au dezlănțuit
o nouă eră în jurnalism .17
Knute Berger, fostul editor executiv al revistei Washington, studiază aces t proces
evolutiv și împărtășește aceste gânduri cu privire la viitorul mass -mediei și la relația sa cu
individul. De fapt, așa cum este conceput în mod obișnuit, Epoca Informației este un blitz cu
mintea rapidă, cu înaltă frecvență, cu multiple medii.18
Urmărind dezvoltarea erei informaționale, creșterea instrumentelor și a tehnologiilor
ne-a făcut nu doar receptoare, ci transmițătoare: Omul a devenit mesajul și mesagerul. În
ultimele două secole, lumea mecanică a mass -mediei a fost înlocuită de una elect ronică în
care informația nu mai este divină sau umană – este un lucru în sine, un impuls transmis prin
cablu transatlantic, telegraf, telefon, calculator, satelit, radio sau semnal TV. Informațiile au
încetat să mai fie semnificative19.
O viziune asupra erei informaționale ne poate ajuta să facem față fenomenului actual
prin reducerea temerilor noastre legate de tehnologie – temerile care sunt abundente și , cred,
simptomele eșecului de a veni cu un model viabil pentru înțelegerea noilor sist eme pe care le
aducem în ființă20.
Utilizarea înțeleaptă și responsabilă a tehnologiilor și a mijloacelor de informare în
masă este tot ceea ce ne putem strădui să facem. Pentru că susținem sisteme de comunicare
cel puțin tridimensionale, permițând fluxul de informații între toate părț ile într -un mediu
interactiv, ș i că ne asumăm răspunderea personală pentru ceea ce este comunicat prin
adaptarea imperativului categoric al lui Kant: evaluați ceea ce spuneți, scrieți sau transmiteți
ca și cum ați fi singura sursă de cunoaș tere. Nu trebuie să pierdem din vedere înțelepciunea în
avalanșa informațională21.
Am crescut capacitatea noastră de calcul (cantitatea de putere pe care o puteți cumpăra
pentru un dolar a crescut de patru ori mai mult de la începutul secolulu i) și am generat mai
mult text .22 Dar nu ne simțim mai bine decât înainte. Cantitățile mari de informații pe care le

17Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass -Media și Societatea (ediția a 2 -a, revăzută și adăugită), București,
Comunicare.ro, 2003 , p.45 .
18Manuel Castells, (2015) op.cit. , pp. 100 -117.
19Camelia Beciu, Comunicare și discurs mediatic. O lectură sociologică , București, Comunicare.ro, 2009 , p.85 .
20Denis McQuail & Sven W indahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă , București,
Comunicare.ro, 2010 , p.66 .
21Manuel Castells, op.cit. , pp.43 -46.
22David Levy, Digital News Report 2017: încredere scăzută în rețelele sociale , Reuters Institute for the Study of
Journalism, 22.06. 2017. Disponibil la: https://ro.ejo -online.eu/media -digitale/digital -news -report -2017 –
incredere -scazuta -retelele -sociale. Accesat în 24.04.2018.

16
producem și le livrăm cu o asemenea abilitate și abundență fac mai dificilă găsirea
înțelepciunii .
Probabil cea mai relevantă deosebire între media tradiționale și new media constă în
pârghiile accesate pentru a expune informația: jurnaliștii profesioniști apelează la fapte, iar
bloggerii , la emoții. O poziție actuală conciliază cele două tabere, privind blogging -ul
practicat în orizontul activismulu i civic și comunitar, ca fiind necesar, oportun și
complementar jurnalismului clasic.
Intersecția jurnalism vs. blog scoate în evidență câteva aspecte foarte importante. Un
prim aspect este cel legat de libertatea pe care o oferă blogul. Și nu vorbim aici neapărat de
cea de exprimare, este vorba despre libertatea autorului de a -și gestiona exclusiv numărul de
cuvinte necesar pentru redactarea unui articol. Blogul nu are o barieră, permițând o utilizare
nelimitată, față de o publicație. Tot aici intră și subiectul articolului. Varietatea subiectelor pe
care le poți aborda într -un blog este n elimitată. Într -o publicație clasică primează subiectele de
interes public. Un alt aspect vizează repetiția. În media tradiționale relatezi știrea apoi o
publici. În mediul virtual ai posibilitatea să revii în timp, să adaugi informații sau să privești
chestiunea din mai multe unghiuri.
Odată cu evoluția blogului și cu varietatea de teme abordate s -a observat o tendință
spre specializare. Deși , în general , blogurile au reputația de a fi superficiale, ele pot fi mult
mai detaliate și precise decât în jurnalismul tradițional, deoarece tot mai des sunt scrise de
către specialiști autentici în domeniul lor. Prin urmare , care este linia de demarcare între
jurnalism și opinie subiectivă? Înaltele standarde ale profesionalismului, eticii și acurateței
rămân arbitrii jurnalismului, făcând diferența între articole de informare, investigații sau
observații pertinente și texte subiective, care deformează voit sau nu obiectul unei informații.
După cum relatam mai sus, potențialul blogului s -a cristalizat în jurul relatării
politicilo r statelor democratice. Avem de -a face cu un efect de forum, un spațiu deschis și
liber de discuție vizând clasa politică și hotărârile acesteia. Multitudinea de voci ale
blogosferei conferă transparență și culoare, atribuții specifice unui stat de drept, în care libera
exprimare este un drept fundamental. După cum blogurile sunt folosite ca redute ale
rezistenței în statele totalitare, reprezentând singurele surse de informare liberă. Este
interesant de urmărit cum tot mai multe blogur i se îndreaptă spre o arhitectură specifică site –
urilor de știri.

17
Cel mai bun exemplu în această privință, menționat în rândurile de mai sus, este The
Huffington Post , care a devenit prima afacere digitală media care a câștigat premiul Pulitzer
(2012).23
Blogul rămâne un puternic instrument de comunicare a informațiilor sau a vederilor
personale, care atestă supremația, avantajele și totodată dezavantajele noilor media.
Reprezintă un adevărat instrument pentru jurnaliști , și nu numai, doar prin simplul mot iv că
oferă o metodă excelentă pentru perfecționarea scrisului și a comunicării , în general. Este
conceptul reprezentativ al schimbărilor digitale care au transformat comunicarea și modul
prin care tra nsmitem și accesăm informația, ș i reliefează potențialu l unui spațiu virtual care
face parte, până la urmă , activ la viața noastră.
De cealaltă parte avem jurnalismul cetățenesc. John Seely Brown, director pentru
cercetare al Xerox Corp oration , detaliază în continuare jurnalismul cetățenesc în cartea The
Elements of Journalism : Într -o epocă unde oricine poate fi reporter sau comentator în spațiul
web, te miști înspre un jurnalism cu două direcții. Jurnalistul devine un lider de forum sau un
mediator. Iar audiența nu mai este doar consumatoare, ci un hibrid, în același timp
consumatoare și producătoare. Descrierea lui Brown sugerează o relație simbiotică între
consumator, care poate deveni producător , și mediul online. Jurnalismul cetățenesc se
dispensează de cerințele jurnalismului clasic, care cer practicantului o formare profesională. O
mulțime de bloguri, forumuri și comunități online par să funcționeze după acest tipar. În
ansamblu această formă de jurnalism permite participarea directă la ac tul jurnalistic, fără a fi
obligatorie profesia de jurnalist, a oricărei persoane fizice .24
Fie că îi numim abonați, utilizatori, cititori sau persoane potrivite la locul potrivit,
aceștia preiau informația și o distribuie mai departe prin mediul online.25 Informația poate lua
multiple forme, editoriale prin intermediul podcast -urilor, o știre despre o întâlnire a
consiliului local postată pe un blog etc. Și se regăsește transpusă prin text, materiale audio și
video, fotografii, orice fel de format care poat e circula prin mediul online. Suntem martori la
exprimarea realității în coduri binare și la nașterea datelor. La dispariția monopolului asupra

23 Denis McQuail & Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă , București,
Comunicare.ro, 2010, pp. 166-167.
24 Ibidem , p.168.
25 Nic Newman with Richard Fletcher, Antonis Kalogeropoulos, David A. L. Levy and Rasmus Kleis Nielsen,
Reuters Institute Digital News Report 2017 , Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics. ox.ac.uk/sites/default/files/Digital%20News%20Report%202017%20web_0.pdf?u
tm_source=digitalnewsreport.org&utm_medium=referral. Accesat în 24.04.2018.

18
informației și a felului în care aceasta circulă, de către marile organizații de știri. Iar
jurnalismul cetățen esc este urmarea firească a democratizării. Oferă posibilitatea de a privi o
informație din mai multe unghiuri. Ușurința prin care circulă informația acum și apariția
jurnalismului cetățenesc ridică numeroase întrebări: Dacă jurnalismul cetățenesc s -a dezv oltat
fără ajutorul direct al jurnaliștilor profesioniști sau fără inițiativa industriilor de știri, ce rol o
să mai joace media mainstream ? Sunt dispuse media tradiționale să mai scadă din control și
să colaboreze activ cu audiența lor?
Cea mai evidentă diferență dintre jurnalismul cetățenesc și cel tradițional este dată d e
către structurile și organizațiile care le produc. Media tradiționale sunt înființate de către
organizații ierarhice, cu scop comercial. Modelele de afaceri specifice sunt difuzarea și
reclamele. Sunt prețuite valorile unei munci editoriale riguroase, profitabilitatea și
integritatea. Jurnalismul cetățenesc este creat de către comunități online care apreciază
dialogul, colaborarea și egalitarismul mai presus decât profitabilitatea. Clay Sirky afirmă că
atunci când vorbim despre ordinea în care se petrec lucrurile în difuzare, vorbim despre
filtrare și apoi publicare. Ordinea se schimbă când ad ucem în discuție comunitatea online ,
unde publicarea ia locul filtrării. Jurnaliștii prezintă a rticolele în avans, pentru a fi editate sau
respinse, înainte ca publicul să le poată citi. Membrii unei comunități online spun ce au de
spus, iar materialul calitativ se triază de cel mediocru de la sine.
Mulți practicanți ai jurnalismului tradițional de sconsideră jurnalismul cetățenesc, cu
precădere când vine vorba despre blogger -i, caracterizându -i drept amatori conduși de
interese personale. În schimb, un număr mare de blogger -i privesc media mainstream ca pe un
club exclusivist și arogant, care pune i nteresul personal și supraviețuirea economică înaintea
responsabilității sociale specifice presei libere. Ceea ce media tradiționale nu reușesc să
înțeleagă, este faptul că, în ciuda lipsei de experiență sau a pregătirii jurnalistice a
practicanților jurnalismului cetățenesc, internetul în sine funcționează ca un mecanism de
editare, cu diferența că hotărârea editorială se aplică la sfârșitul publicării…după fapt, și nu în
avans.
În cartea The Elements of J ournalism , Kovach și Rosenstiel au un punct de vedere
asemănător: Acest tip de interacțiune high-tech reprezintă un jurnalism care aduce din nou a
conversație, la fel ca jurnalismul original care apare în cârciumi și cafenele acum 400 de ani.
Văzută în această lumină, funcția jurnalismului n u este fundamental schimbată de către era
digitală. Tehnicile pot fi diferite, dar principiile c are stau la bază sunt aceleași.26
Când evenimente majore au loc, publicul ne poate oferi cât mai multe informații noi
pe care le putem difuza. De acum înainte , transmiterea de știri dintre public și redacție

26 Bill Kovach, Tom Rosenstiel, The Elements of Journalism , New York, Ed.Crown Publishers, 2001, p.121.

19
reprezintă un parteneriat. Sunt cuvintele prin care Richard Sambrook, director al Centrului de
Jurnalism al Universității Cardiff și jurnalist la BBC, surprinde colaborarea dintre redacția
BBC și public în urm a atentatului terorist de la Londra, din 2007. În ziua atacului , site -ul de
știri al BBC a folosit imagini trimise de către civilii care au fost de față la tragedie. Pe site
oamenii puteau să învețe cum să înregistreze materialele vid eo și foto. Este un exemplu de
colaborare mediată între o redacție de știri și public, care a avut ca rezultat o perspectivă mai
amplă, din mai multe unghiuri asupra unui eveniment. Și nu este un exemplu izolat. Uraganul
Katrina sau Tsuna mi-ul din Filipine au generat o astfel de participare publică. Cele mai multe
materiale video și cele mai multe fotografii din timp real au fost transmise de către oamenii
care se aflau la fața locului. În acest context , nu a existat însă o moderare din partea unor
agenții de știri.
Tendința în dezvoltarea și explorarea jurnalismului cetățenesc și a mijloacelor de
realizare a acestuia, devine tot mai vizibilă. Au apărut aplicații pentru utilizatorii de
smartphone , care permit acestora să încarce fotografii și filme pentru uzul a gențiilor de șt iri,
contra cost (spre exemplu IndieFrame ). Acest gen de aplicații pot face din orice utilizator un
potențial jurnalist. Fie că vorbim despre evenimente majore sau despre evenimente mondene,
participarea publicului în realizarea știrilor prin postarea unui clip video pe Twitter sau a unei
fotografii pe Instagram reprezintă un act jurnalistic. Până la urmă, actul jurnalistic ne face să
fim jurnaliști. Iar jurnalismul cetățenesc este o formă validă de jurnalism, adaptată
transformărilor sociale și tehnologice . Deși jurnalismul cetățenesc este practicat de către non –
profesioniști, prin intermediul său, în mod constant sau în anumite conjuncturi, se produc și se
distribuie conținuturi care pot vehicula informații valoroase pentru o comunitate de interese
sau de proximitate.
Factorul economic reprezintă un punct central în dezvoltarea platformelor online de
știri și a felului în care se prezintă conținutul acestora. Dacă până la perioada web, media
tradiționale aveau o strategie economică bazată pe vânzarea exclu sivă a produselor (fie că
vorbim despre presa tipărită sau despre televiziune și rating), pentru acoperirea costului de
producție (tipar sau producție TV) și a plății angajaților, după dezvoltarea mediului online
lucrurile se schimbă. În majoritatea cazuri lor, când vorbim despre conținut media online,
avem de a face cu servicii gratuite. Având în vedere conținutul mare de informație care
circulă în mediul online și concurența pe care o ridică organizațiile non -jurnalistice, e foarte
greu să impui un cost co nținutului. Există site -uri ale media tradiționale consacrate (BBC, The
New York Times, The Guardian etc.) care cer o taxă abonaților, de obicei pentru accesul la
anumite materiale. Cu toate acestea, existența unui număr foarte mare de site -uri de știri cu
conținut gratuit oferă alternative cititorilor. În prezent, economia mediului online s -a îndreptat

20
înspre display advertising, plata directă a cititorului (abonare), conținut vi deo publicitar sau
sponsorizat, servicii comerciale, și conținut comercial, fi nanțare, membership (calitatea de
membru) și e-commerce27.

1.1.1. De la Tipar – prima Revoluție în Comunicare și apariția profesiei de Jurnalist – la
Revoluția Digitală, a patra Revoluție în Comunicare

Dacă la începuturi era desemnat un om de către puterea instituțională (Rege, Principe,
Monarh) pentru a ieși în fața oamenilor și a da citire unor informații care se voiau a fi
transmise (conținuturi care erau bine filtrate înainte, întrucât nu se expunea orice fel de
informație), mai târziu vorbim despre apariția unui nou actor social în câmpul de distribuție a
Puterii, și anume Jurnalistul . Între puterea instituțională și individ, apare acest actor care
oferă individului noi posibilități de „lectură” a r ealității, lăsându -l, pe acesta din urmă să
aleagă în ce crede și în ce nu (înainte de apariția acestuia, oamenii nu aveau ce să selecteze
din informațiile pe care le primeau, le luau de bune pe toate). Vorbim astfel de un prim stadiu
de comunicare, cel al culturii orale28, unde mesajul se bazează pe cuvântul rostit și unde
acesta se transmite ușor, dar se pierde la fel de ușor.
Cea de -a doua Revoluție în Comunicare este marcată de Johannes Gutenberg, care a
declanșat începutul unei revoluții ce avea să sch imbe nu doar istoria cărții, ci și pe cea a
civilizației creștine, prin inventarea tiparului . Înainte de apariția acestuia, cărțile erau realizate
manual și erau considerate adevărate opere de artă. „Realizarea unei cărți presupunea
implicarea unor meșteri din branșe diverse, de la tăbăcarii care pregăteau pielea de animale la
cei care pregăteau obiectele de ornament cu care erau împodobite cărțile (în unele cazuri,
copertele erau împodobite cu aur, pietre scumpe, fildeș etc.)”.29 Până la Gutenberg, era
folosită o singură matriță compactă pentru imprimare, iar posibilitățile de îndreptare a
erorilor, de adaptare și refolosire a materialelor erau aproape inexistente.
Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu specifică în cartea Mass -Media și societatea că ar
exista „ cel puțin două momente din perioada modernă a istoriei europene care nu ar putea fi

27Lucas Graves, FACTSHEET: Understanding the Promise and Limits of Automated Fact -Checking , Reuters
Institute Digital News Report, 01.02.2018. Disponibil la:
http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018/factsheet -understanding -promise -limits -automated -fact-
checking/. Accesat în 24.04.2018.
28http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/Istoria -mass -media -Dinamica -si43.php# , accesat la
24.03 .2018 , ora 16:44.
29https://semneletimpului.ro/religie/teologie/biblia/revolutia -lui-gutenberg -inventarea -tiparulu i-si-raspandirea –
bibliei.html, accesat la 26.03 .2018 , ora 18 :29.

21
înțelese fără prezența și influența cărții”.30 Primul ar fi legat de mișcarea religioasă condusă
de Martin Luther (1483 -1546), figura centrală a Reformei protestante, care a avut posibilitatea
de a-și tipări tezele și de a le aduce la cunoștința oamenilor, în scopul de a -i câștiga de partea
lui înainte ca Roma să treacă la represiune. Se pare că tiparul s -a dovedit a fi un factor esențial
în promovarea Reformei protestante în Germania și, de acolo, în toată Europa. Al doilea
moment despre care vorbesc cei doi face referire la perioada care a precedat Revoluția
Franceză. Franța dispune de o serie de gânditori care întemeiază Revoluția, care tind să scrie
nu articole de ziar, ci enciclopedii.
În anul 1453, după cucerirea Bizanțului de către turci, „exodul cărturarilor greci spre
Vest a determinat un interes sporit pentru cultura și civilizația clasică. Tipărirea Bibliei
trebuie înțeleasă în contextul socio -economic și cultural a l perioadei respective, când Biserica
Apuseană se confrunta cu o criză internă majoră”.31 Renașterea a determinat dezvoltarea
producției de carte.
Cartea și autorii săi celebri au creat starea de spirit în Franța prerevoluționară.
„Publicarea Enciclopediei a fost concepută ca o întreprindere de mare avergură, care a
beneficiat de o pregătire psihologică a publicului demnă de respect”.32
Prin apariția mijloacelor electronice de comunicare – etapă marcată de Guglielmo
Marconi (1874 – 1937), inginer și fizician italian, care a inventat telegraful fără fir și antena de
emisie legată de pământ – vorbim deja de a treia Revoluție în Comunicare. Aceste mijloace au
cunoscut o dezvoltare destul de rapidă: mai întâi radioul, apoi televiziunea și apoi tot ce ține
de multi media. Apariția acestora a făcut posibilă crearea unei rețele informaționale care a dus
la reunirea unei mase mari de oameni aflați la distanțe mari unii de ceilalți, informațiile
putând să ajungă, în acest mod, la toți.
Cea de -a patra Revoluție în Comuni care, Revoluția digitală33, a apărut ca urmare a
utilizării tot mai frecvente a Internetului și a adaptării tehnologiei la cele mai noi evoluții.
New Media a venit în întâmpinarea comunicării prin mijloace electronice, ducând totul la un
alt nivel. Noile me dia pun la dispoziție, într -un timp foarte scurt, tot ceea ce înseamna text,
sunet și imagine, în funcție de ce anume ne interesează. Printr -un simplu click, putem accesa
strict informațiile care ne interesează, fără a pierde prea mult timp. Consumatorii n u mai sunt

30 Paul Dobrescu, Alina B ârgăoanu, op.cit. , p.65.
31https://semneletimpului.ro/religie/teologie/biblia/revolutia -lui-gutenberg -inventarea -tiparului -si-raspandirea –
bibliei.html , accesat la 28.03 .2018 , ora 15:21.
32 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, op.cit. , p.66 .
33http://www.lauder -reut.eu/index.php/aboutus/102 -news/1571 -revolutia -digitala -intre-miraj -si-pericolul –
manipularii , accesat la 28.03 .2018, ora 15:54.

22
atrași doar de textul simplu, mai ales că acum au la dispoziție și celelalte două elemente, sunet
și imagine. Dacă în televiziune, o știre în exclusivitate înseamna raiting, pe Internet aceasta
sigur va ocupa un prim loc în lista motoarelor de c ăutare.
Articolul Ce ar fi răspuns Gutenberg dacă ar fi fost audiat în legătură cu răspândirea
tiparului? , elaborat de Alina Bârgăoanu, reflectă câteva aspecte importante legate de modul în
care folosirea tot mai frecventă a tehnologiei și a mediului online în general. Dezbaterile din
cadrul audierii lui Mark Zuckerberg, fondatorul și directorul executiv al Facebook, „au atins
subiecte sensibile precum invadarea spațiului public și privat de către tehnologie, mai exact de
către megacompaniile tehnologi ce” (vorbim aici de Facebook, Google, Twitter, Apple și
Amazon). Au avut loc și discuții cu privire la modul în care companii precum Cambridge
Analytica și Facebook colecționează, tranzacționează și exploatează datele personale ale
utilizatorilor. Zuckerbe rg a răspuns că utilizatorul este singurul responsabil pentru toate aceste
“prelucrări” ale datelor, întrucât acesta își dă acordul în orice, el deține controlul, decide cu
cine se împrietenește, cu cine împărtășește anumite informații/fotografii, cui dă l ike-uri, ce
postări face ș.a.m.d.34
În analiza schimbărilor care au avut loc în domeniul comunicării media, la nivel
tradițional, observăm prevalența studiilor privind distribuția produselor jurnalistice, și anume
relațiile publice. În studiul nostru, abord ăm în principal etapa mai dificilă și mai specializată
de colectare a informațiilor. Și în această activitate, ofensiva tehnologică este puternică, deși
mai puțin evidentă. Generalizarea comunicării interpersonale, dar și a comunicării media,
precum și apa riția mai multor posibilități de afirmare în sfera publică, în contextul unei
demasificări pronunțate a publicului, impune regândirea strategiilor de abordare folosite în
analiză. Depășirea stadiului postmodern necesită, de asemenea, restabilirea, dacă nu o
paradigmă, a cel puțin unui cadru de interogare.
O varietate de instrumente au fost folosite pentru a răspândi cuvântul peste frontiere și ,
în cele ce urmează, vom pune accentul pe utilizarea mijloacelor de comunicare socială în
procesul de democratizar e. Cazurile Egiptului și Tunisiei, în care procesul de democratizare a
fost accelerat prin intermediul rețelelor sociale, ne oferă exemple adecvate ale acestei
corelații. Internetul a adus , fără îndoială, o adevărată revoluție, iar comunicarea a suferit
modificări notabile care au adus o nouă ramură a sociologiei, sociologia internetului: avem
toate motivele să credem că în curând va apărea o nouă ramură a sociologiei Internetului,
sociologia comunicării în rețelele de socializare. Acest lucru va fi absolut necesar într -un

34http://www.convorbirieuropene.ro/ce -ar-fi-raspuns -gutenberg -daca-ar-fi-fost-audiat -legatura -cu-raspandirea –
tiparului /, accesat la 29.03 .2018 , ora 17:53.

23
deceniu în care, la sfârșitul anului 2013, au fost 1,230,000,000,000 de conturi Facebook,
dintre care 7,200,000 numai în România.35

1.1.2. New Media și noul ecosistem informațional. Democratizarea informației

Există tendința de a se considera că toate efectele cauzate de explozia rețelelor
informaționale și de comunicare se datorează în exclusivitate tehnologiei. Este de admirat,
totuși, rezistența de care dau dovadă instituțiile media tradiționale, întrucât acestea reușesc să
incorporeze cumva n oile media. Nu negăm, totuși, faptul că recentele tehnologii de informație
și comunicare reliefează elemente de noutate indiscutabile și, deși nu pot înlocui sau distruge
instituțiile deja consolidate, sprijină adaptarea comportamentelor și a sistemelor so ciale.
Noile media ar putea fi rezultatul „convergenței dintre sistemul mediatic tradițional
(televiziune, radio, presă scrisă), telecomunicații, tehnologia digitală și sistemele informatice
și computerizate”.36
Dacă analizăm situația actuală în ceea ce pri vește transformările presei, dar și evoluția
mijloacelor de comunicare, putem spune că presa scrisă pierde tot mai mult teren, eficiența
blogurilor nu mai este aceeași ca în perioada de început a acestora, iar televiziunea este în
coborâre, având în vedere că se pune mult accent pe divertismentul de proastă calitate.
Toate aceste schimbări, care s -au produs în felul de a comunica sau de a ne informa, se
datorează Internetului și duc, incontestabil, la apariția unui nou fenomen care și -a pus
amprenta asupra elementelor care compun societatea contemporană, și anume „democrația
distribuției” (informației), după cum îl numește Om Prakash Malik, expert în tehnologia
web.37
Definiția cea mai generală spune că noile media se referă la formele inovatoare de
interacțiune dintre oameni și tehnologie, la relația dintre oameni și instrumentele de
comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoile elementare de informare,
comunicare și relaționare. Mai există și varianta în care noile media sunt mijloacele de
comunicare care se bazează pe canalele digitale de comunicare. O altă definiție consideră că

35 Facebook: 10 years of social networking, in numbers . Disponibil la:
http://www.theguardian.com/news/datablog/2014/feb/04/facebook -in-numbers -statistics, accesat, 20.01.2019.
36 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit. , p.83.
37 http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/09/04/democratizarea -informatiei -intre-presa -clasica -si-on-line/, accesat la
12.04.2018, ora 20:23.

24
noile media reprezintă textele, sunetele, imaginile și orice fel de formă grafică tranformată de
computer, că sunt de fapt baze de date a căror existență este complet dependentă de Internet.38
De fapt, noile media nu sunt tehnologii complet noi, ci tehnologii deja existente care
prin îmbunătățire au reapărut în atenția opiniei publice, căpătând popularitate. Cele mai vechi
definiții ale blogului ca new media se referă la jurnale online care prezintă gândurile și ideile
autorilor, viața intimă sau socială a oamenilor, relatarea experiențelor și judecăților unui
consumator în ceea ce privește anumite produse sau la informații despre persoane publice sau
chiar private39 .
Definițiile termenului devin mai elaborate odată cu creșterea numărului autorilor de
bloguri și a varietății conținuturilor. Se trece astfel de la formă de jurnal personal la pagini ale
unor persoane sau organizații care permit publicarea conținuturilor multimedia fără
interv enția unui editor sau webmaster .
O altă definiție relevantă și complexă este propusă de Dorina Guțu , care aseamănă
blogul cu o pagină web cu o serie constantă, regulată și cronologică de însemnări (posts sau
entry), despre un subiect sau despre o multitudine de subiecte. O însemnare este compusă
obligatoriu din titlu, text, dată de publicare, adresă URL și conține , opțional , fotografii, fișiere
audio și video și link -uri către informații de pe alte site -uri sau bloguri. Fiecare însemnare este
postată pe o pagină individuală, într -o arhivă cu teme specifice care poate fi accesată oricând
prin intermediul unei adrese de Internet unice (permalink).40
Până s pre sfârșitul anului 1999, blog urile erau site -uri orientate către hyperlink -uri
însoțite de scurte comentarii sau opinii – eseurile trebuiau plasate separat din cauza lipsei de
spațiu – și accesibile numai celor care dețineau cunoștințe suficient de avansate în HTML
(Hyper Text Mark -up Language) – codul care stă la baza paginilor web .
Pe valul t ot mai mare de bloguri apar și site-urile Blogger și Pitas care pun la
dispoziția oricui un blog, în mod gratuit, fără constr ângeri tehnice sau redacționale . Din acest
moment , are loc o schimbare fundamentală în ceea ce până atunci se numea blog și blogger.
Acum, nu numai deținătorii de cunoștinte solide în domeniul calculatoarelor puteau fi autori
de bloguri, ci oricine avea cunoștințe minime ca utilizator de Internet. Blogul începe să se
orienteze către așa -numitul jurnal online. Concizia rămâne o caracteristică a genului și o
măsură a calității scriiturii .

38 Minodora Sălculdean, op.cit. , p.61.
39 Dominick, R. Joseph, Ipostazele comunicării de masă. Media în era digitală , București, Comunicare.ro, 2009 ,
p.121 .
40 Dorina Guțu, New Media , București, Tritonic, 2007, pp.76 -78.

25
Această deschidere determină o creștere mai accentuată a numărului de bloguri, dar și
o mai mare diversitate. Odată cu primele ziare ce găzduiesc bloguri ( Minneapolis Star
Tribune, San Jose Mercury News) , se declanșează al doile a val de creștere a blogosfe rei.
Credibilitatea blogurilor și a altor noi medii de comunicare a crescut după catastrofele
ce au avut loc în primul deceniu al secolului XXI. Este vorba despre evenimente precum
atentatele de la 11 septembrie 2001, tsunami -ul din 2004 din Indonezia. Noi le medii de
comunicare au determinat începerea dezbaterilor asupra impactului social al acestora după ce
indivizi fără pregătire jurnalistică au obținut și difuzat, cu ajutorul mijloacelor tehnice
performante, informații necenzurate, mai exacte și mai rapi de, de la locul faptelor
tragediilor41. Astfel, blogul a început să fie perceput ca o formă de jurnalism participativ și să
fie obiectul mai multor studii din mediul academic.
În 2004, dicț ionarul online Merriam -Webster a desemnat cuvântul blog ca fiind
cuvântul anului, în urma numărului mare de căutări.
Acest an a reprezentat un nou moment de cotitură în istoria blogurilor, marcând
intrarea lor în lumea politică, odată cu începerea alegerilor prezidențiale din SUA. Howard
Dean, candidat pentru Partidul Dem ocrat, a reușit să intre în istorie datorită impactului pe care
l-a avut blogul său – Blog for America (Dean a ieșit pe locul al treilea în alegerile
preliminare).

1.1.3. Între media tradiționale și new media. Noile publicuri. Audiența activă

Noile tehnologii de comunicare au produs numeroase schimbări la nivel cultural,
social, fapt care a dus implicit la redefinirea consumului mediatic. Această nouă perspectivă
ia în calcul diferențele de natură intelectuală, diferențele de percepție, precum și diferențele
sociale asupra audienței media. Cu alte cuvinte, ideea că „publicul ar juca un rol pasiv este
treptat abandonată, fiind înlocuită cu ideea că publicul selectează mesajul transmis de mass –
media”.42 Astfel, cercetarea nu mai urmărește efectele, ci publicul și audiența, iar direcția în
care se realizează analiza media nu mai este de la mijlocul de comunicare la public, ci invers,
de la public la mijloacele de comunicare.
Așa se face că publicul ia forma unei audiențe care are propriile interese, preocupări și
curiozități, care caută și selectează ce anume vrea să afle, având posibilitatea să aleagă
subiectele despre care vrea să afle mai multe, pe care să le urmărească. Putem spune, astfel, că

41 David Levy, Digital News Report 2017: încredere scăzută în rețelele sociale , Reuters Institute for the Study of
Journalism, 22.06. 2017. Disponibil la: h ttps://ro.ejo -online.eu/media -digitale/digital -news -report -2017 –
incredere -scazuta -retelele -sociale. Accesat în 24.04.2018.
42 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit. , p.197.

26
membrii audienței sunt raționali și folosesc media pe ntru a -și satisface anumite nevoi, cum ar
fi: nevoia de informare, de contact social, de divertisment, evitând pe cât posibil să cadă pradă
plictiselii.43
Odată cu apariția telecomenzii, la începutul anilor `80, practicile de vizionare a
programelor TV sunt revoluționate, în ideea în care spectatorul nu își mai concentrează atenția
asupra unei emisiuni sau a unui post de televiziune, ci are posibilitatea de a schimba canal
după canal, oprindu -se la posturile care îi prezintă interes. Internetul devine un sis tem de
comunicare și informare la scală mondială, odată cu apariția primului web (World Wide
Web), în 1995, acesta modificând unele practici de comunicare (scriitura, dialogul, expunerea
în public).44
Comunitatea virtuală (publicul) este reprezentată de utilizatori ai fiecărui medium care
se reunesc pentru a -și crea o anumită identitate, reală sau virtuală, în scopul de a împărtăși
diverse experiențe din viața cotidiană, pasiuni, interese, folosind mijloace tehnologice.
Publicul media folosește tot mai mu lt Internetul pentru a se informa, pentru a accesa presa,
posturile de televiziune, dar și pentru a interacționa cu ceilalți prin comentarea la materialele
publicate.45
Presa este cea care vine în sprijinul oamenilor și le oferă posibilitatea de a verifica
dacă ideile, cunoștințele care îi definesc, într -un fel sau altul, sunt în concordanță sau în
contradicție cu ale altora. Pe de altă parte, vorbim și de introducerea publicului, prin mass –
media, în atmosfera unor evenimente, dar și de ocazia care li se ofe ră pentru a -și satisface
nevoia de a crede că pot lua parte la acestea și, mai ales, de a le schimba cursul.
După cum Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu ilustrează în Mass -media și societatea ,
Melvin DeFleur și Sandra Ball -Rokeach consideră că „într-o socie tate complexă, în care
sistemul media este consolidat, existența utilizărilor și recompenselor creează o adevărată
dependență față de resursele informaționale ale acestui sistem”.46 Vorbim despre trei faze
esențiale ale informațiilor de care persoanele/grup urile au nevoie pentru a -și satisface
scopurile, controlate fiind de sistemul media: culegerea informațiilor, prelucrarea și
răspândirea acestora.47

43 https://www.scribd.com/document/371007374/Teorie -Mass -Media -1, accesat la 12.04.2 018, ora 21:14.
44 Camelia Beciu, op.cit. , p.77.
45 Ibidem , pp.78 -79.
46 Melvin DeFleur, Sandra Ball -Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Ed.Polirom, 1999, p.305, apud Paul
Dobrescu, Alina Bârgăoanu , Mass -media și societatea , București, Ed. Comunicare.ro, 2003, p.209.
47 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit. , p.209.

27
Comunicarea pe Internet deschide în mod clar un potențial considerabil pentru
refacerea relației dintre publ ic și privat, pentru construirea unui stil de viață individualizat și
pentru refacerea ierarhiilor cunoașterii prin diverse for me de participare democratică .
Membrii audienței își satisfac anumite necesități prin vizionarea de filme sau
programe de televiziune, citirea de ziare sau cărți, culegerea de informații de interes din
mediul online. Astfel, putem spune că audiențele active sunt formate din persoane care caută
în mod activ materiale de interes în produsele mediatice pe care le accesează și pe care le
folosesc pentru a nu intra în rutină.

1.1.4. Convergența mass media tradiționale – media emergente

În prima decadă a secolului al XX -lea putem vorbi de apariția unei convergențe
tehnologice și organizaționale între cele două sisteme, și anume: mass -media (presa scrisă și
cea audiovizuală) și rețelele de calculatoare și telecomunicații. Această convergență și -a
format o traiectorie „pe baza rețelelor digitale și a noilor tehnologii de transmisie și stocare de
date, mai ales fibră optică, transmisiuni prin satelit și software avansat”.48
Dacă ne raportăm la televiziune, începând din primii ani ai deceniului 1990, aceasta a
cunoscut o nouă evoluție prin dezvoltarea formelor de transmisiune prin cablu și satelit,
trecând de la un sistem bazat pe un număr l imitat de programe/canale, la un sistem divers care
însumează numeroase canale ce puteau fi recepționate, lucru devenit posibil cu ajutorul
tehnologiilor digitale. Și în cazul radioului, situația este similară în cazul în care acesta a
ajuns, de la un mijl oc de comunicare de masă adaptabil programului ascultătorilor, la
posibilitatea înregistrării și editării digitale.49
Deși Internetul este, de fapt, o tehnologie veche, acesta a cunoscut o evoluție
extraordinară. Pe lângă acesta, începând cu anii 1990, a ma i avut loc o revoluție în
comunicații, apariția comunicării wireless, tehnologie care a cunoscut cea mai rapidă evoluție
din istorie. „Internetul, World Wide Web și comunicarea wireless nu sunt media în sensul
tradițional al cuvântului”, ci sunt mai degrab ă mijloace de comunicare interactivă.50
Ca urmare a faptului că dispunem de multiple posibilități, instrumente oferite de
tehnologie, putem afirma că trăim într -o epocă definită de schimbări, de malformații ale
sistemului informațional. Alina Bârgăoanu subl iniază în articolul Noua dezordine
informațională. De la hiper -emoții la hiper -idei că avem de -a face cu o „dezordine

48 Manuel Castells, op.cit. , p.58.
49 Ibidem , pp.59 -61.
50 Ibidem , pp.62 -63.

28
informațională”, fenomen care ar putea fi definit de termeni precum „fake news”,
„misinformation”, „uzine pentru generat like -uri”, „algor itimi care generează conținut”,
„propagandă computațională” ș.a., și care este legată de apariția și evoluția emerging media.
Potrivit articolului în discuție, termenul de emerging media începe a fi preferat celui de social
media , acestea oferind multiple posibilități de exprimare, generare de conținut, mobilizare,
dar și posibilități de informare eronată, dezinformare și confuzie.51
Emerging media dă naștere unei structuri tehnologice pe care circulă „fake news, fake
visuals, opinii și interpretări deconect ate de fapte, și mai ales multe emoții”.52 Desigur că,
pentru a ne putea apăra de toate aceste dezinformări/dezordini informaționale, este imperios
necesară verificarea materialelor din alte surse și, eventual, să dăm dovadă de scepticism. Este
de precizat faptul că media -tradiționale și -au pierdut din credibilitate, lucru care a condus la
amplificarea dezordinii informaționale. Despre termenul de „fake news” s -a vorbit, pentru
prima data, de către Președintele american Donald Trump, care a acuzat CNN -ul (si mbol al
mediei tradiționale din SUA) de faptul că răspândește știri false.53
Aducerea în discuție a ecuației media tradiționale – emerging media nu reprezintă un
lucru tocmai ușor de abordat, de reprezentat. Studii din domeniu reflectă faptul că persoanele
care evită media tradiționale (presă scrisă, audiovizual), pentru că nu au încredere în ele, și
folosesc emerging media, considerând că în acest mod se feresc de manipulare și informări
eronate, sunt mai predispuși la informații false, dezinformări etc.
Mai există o categorie de indivizi, aceia care caută informații, argumente sa u surse
care să le confirme ideile sau impresiile deja formate, făcând abstracție de toate celelalte
argumente care vin în contradicție cu informațiile pe care aceștia și le -au conturat în minte.
Astfel, faptele sunt interpretate forțat pentru a corespunde convingerilor personale , în loc să
conducă la actualizarea sau la schimbarea acestor convingeri. Acest fenomen a fost introdus
de psihologul englez Peter Watson, în 1960, sub denumirea de “ bias-ul confirmării”.54

51 http://www.convorbirieuropene.ro/noua -dezordine -informationala -de-la-hiper -emot ii-la-hiper -idei/, accesat la
20.04.2018 , ora 17:06.
52 Ibidem .
53 http://www.convorbirieuropene.ro/noua -dezordine -informationala -de-la-hiper -emot ii-la-hiper -idei/, accesat la
20.04.2018 , ora 1 8:43.
54 Alina Bârgăoanu, #FAKENEWS :Noua curs ă a înarmării, București, Ed.Evrika Publishing, 2018, p.35.

29
1.2. Puterea media în societatea informațională

O societate în rețea , după cum o numește Manuel Castells, este o societate a cărei
structură socială (aranjamente organizaționale umane în raport cu producția, consum,
reproducere, experiență și putere, exprimate în comunicare) se organizează în jurul rețelelor
tehnologice de informație și comunicare procesate digital. Aceasta „funcționează pe baza unei
structuri binare de includere/excludere, ale cărei granițe se modifică în timp, odată cu
schimbările din programele rețelelor și în funcție de condițiile îndeplinirii acestor p rograme”,
este o structură dinamică, maleabilă sub influența factorilor sociali, ai culturii, politicii și
strategiilor economice.55
Atitudinea individuală și colectivă a unei persoane este influențată în mare parte de
mentalitatea publică, de factori exter ni, proiecte și valori alternative. Pentru a se putea
contesta puterea, este nevoie ca actorii sociali să reprogrameze societatea, să îi redefinească
părerile, impresiile, valorile. M.Castells mai precizează că „în societatea în rețea, discursurile
se gene rează, se difuzează, devin obiectul conflictelor, se internalizează și în final se pun în
practică, pe tărâmul de comunicare socializată contruit în jurul rețelelor local -globale de
comunicare digitală multimodală, care includ mass -media și internetul. Put erea în societatea
de rețea este puterea comunicării”.56
Altfel spus, societatea de rețea este caracterizată de structuri sociale organizate de
mass -media și rețele sociale, în vreme ce în societatea informațională societățile se
construiesc în jurul opoziț iei dintre rețea și individualitate. Organizarea materia lă a practicilor
sociale care a u o influență asupra societății este specifică erei informaționale.
Potrivit Wikipedia, „societatea informațională este societatea în care producerea și
consumul de inf ormație este cel mai important tip de activitate, informația este recunoscută
drept resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar
mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic – un mediu de exist ență a
omului”.57
Comunicarea a însoțit omul pe parcursul întregii sale existențe, în diverse moduri, prin
diferite posibilități și instrumente, iar informațiile reprezintă o sursă vitală pentru orice tip de
acțiune. Vorbim, astfel, de mass -media ca o mare putere în societatea informațională, un
principal mediu de transmitere a informațiilor.

55 Manuel Castells, op.cit. , pp.24 -26.
56 Ibidem , p.53.
57 https://ro.wikipedia.org/wiki/Societate_informa%C8%9Bional%C4%83, accesat la 25.04.2018 , ora 18:34.

30
1.2.1. Media – spațiul în care se decid relațiile de putere

Mass -media este considerată a fi „a patra putere”, alături de puterea bisericii, a
aristocrației și a burgheziei, această formulă apărând ca o recunoaștere a realității, a rolului
important pe care aceasta l -a jucat la Revoluția Franceză. După lupte colosale între presă și
putere, prima a reușit să aducă un mare aport drepturilor cetățenilor, crescând șansele acestora
de a fi bine informați prin impunerea adevărului.
Prin reușita care a dus la libertatea de exprimare, presa și -a câștigat dreptul de a
publica fără constrângeri, abordări, im puneri, informații complexe și diverse. De -a lungul
timpului, “media și -au adăugat noi funcții, noi atribuții, că însăși amplasarea, diversitatea, am
spune omniprezența lor le oferă un nou statut”.58 De aceea este fundamental să regândim noua
putere a media detașându -ne de formula “a patra putere”.
Puterea judiciară și cea legislativă sunt puteri care își selectează membrii conform
unor criterii foarte bine conturate prin Constituție, prin legi și regulamente, în vreme ce
ziaristica nu are condiționări. Pres a s-a constituit folosind dreptul la exprimare și îngrijindu -se
de cea mai importantă sursă a puterii, și anume informația. Misiunea principală a acesteia este
de a supraveghea puterea, de a fi critică atunci când situația o cere, dar și de a susține puter ea
în acțiunile pe care aceasta le consideră a fi justificate, ba chiar necesare.59
Dacă luăm în discuție rolul și puterea media, putem spune că acestea sunt concepute
de om în scopul de a -și satisface niște nevoi. Acest lucru este puternic motivat de faptu l că, în
zilele noastre, mass -media sunt principala resursă de informație pentru indivizi. Evoluția
tehnologică a adus cu sine, pe lângă unele efecte negative (cum ar fi riscul de dezinformare
sau chiar instigarea la acțiuni propagandistice), și un amalgam de oportunități, în sensul în
care avem la dispoziție toate resursele necesare. Depinde de public, în cea mai mare măsură,
dacă vrea să descopere toate fețele unei probleme sau preferă să se limiteze la ce aude sau la
părerea pe care și -o creează de unul singur.
Mijloacele de comunicare în masă dețin o poziție cheie în procesul de conducere a
societății moderne, punând stăpânire pe o lume fundamentală pentru puterea politică. Un
guvern poate să ia măsuri fără să îi pese de ceea ce spune media, doar că, într -un interval de
timp, credibilitatea lu i poate fi extrem de afectată dacă media nu susțin orientările lor.60
Comunicarea ar trebui privită ca reacție la obiectivele atribuite de actori, de exemplu
actorii politici aleși. Apoi, ar trebui să ne întoarcem la rădăcinile acestor obiective pentru a

58 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit. , p.277.
59 Ibidem , p.278.
60 Ibidem , p.291.

31
vedea ce ne spun nu numai despre actori, ci și despre procesele sociale în care aceștia iau
parte. În cazul nostru, comunicarea statului sau vorbirea executivului ne informează despre
regimul politic (rapoarte către cetățeni) și despre ceea ce este statul în acțiune – de la ideea că
statul nu acționează singur ca entitate, ci ca reprezentant – în special de către cei mai înalți
aleși (miniștri și președinți) . Ele ne ajută să înțelegem definiția statului, întrucât credem că
statul se definește în relațiile sal e cu lucrurile, indivizii și instituțiile. Un alt element ne
împinge să avansăm această idee. Dacă, folosind o abordare dinamică relațională ,
comunicar ea este o problemă a societății și are o esență politică incontestabilă.61
Comunicarea, concepută ca o politică de discurs în vederea transparenței și informării
cetățenilor, este forma cea mai potrivită pentru guvernul reprezentativ. Aceasta se datorează
unui context socio -politic deosebit, în care descalificarea propagandei, atât în domeniul politic
național, cât și în domeniul profesioniștilor în comunicare, mărturisește că atun ci când statul
comunică are loc implementarea unei politici. Firește, într -un articol este imposibil să
surprinzi toate aspectele unei manipulări politice, așadar aș vrea să iau în considerare numai
conceptul și definiția ei. Din toate varietățile metodelor de procesare folosite pentru
schimbarea comportamentului politic al oamenilor, este posibilă alocarea recepțiilor,
permițând manipularea comportamentului oamenilor.
Este necesar să observăm că, de cele mai multe ori, există situații în care este necesară
o influență destul de rapidă și eficientă asupra comportamentului oamenilor față de subiectul
politic . În politică, manipularea este înțeleasă ca un fel de influență speci ală atunci când
manipulatorul instigă persoanele la acțiuni pe care nu intenționa u să le îndeplinească .
Manipularea se deosebește de putere , de absența instrucțiunilor directe sau amen ințarea
aplicării sancțiunilor, făcând persoana să creadă că ea ia deciz ia și tot ea alege forma
comportamentului însuși.
Este necesar să se spună că tehnologia generală a manipulării politice se bazează pe
introducerea regulată a miturilor sociopolitice – iluzorie a ideilor care confirmă anumite valori
și a normelor per cepute în principal pe încredere, fără o judecată critică rațională a realităților.
În primul rând, spunem că cel mai mare pericol pentru cetățeni și dispozitive guvernamentale
democratice îl constituie utilizarea mijloacelor de informare în masă (în conti nuare – mass –
media) pentru o manipulare politică – ascunsă în gestionarea conștiinței politice și a
comportamentului oamenilor.
Jurgen Gangoly, președinte al International Communication Companies Organization
(ICCO) și vocea experților PR la nivel global, a susținut, în cadrul conferinței cu tema „Fake

61 Daniela Rovența -Frumușani, Analiza Discursului. Ipoteze și Ipostaze , București, Tritonic, 2010, pp. 136 -140.

32
News – O anatomie a mistificării sociale” – care a avut loc anul trecut, în mart ie, la București
– că fake news nu amenință doar sfera politicului, după cum am fi înclinați să credem, ci și
mediul de afaceri. Viziunea lui J.Gangoly pune accent pe mediul jurnalistic și mai ales pe
modalitatea în care presa scrisă și presa online ar tr ebui să -și aleagă în mod critic sursele
știrilor, având astfel un control mai mare asupra determinării caracterului de adevăr al unei
informații.62

1.2.2. Putere media și putere politică. Gatekeeperii spațiului public

Evoluția junalismului, a mijloacelor de comunicare este definită de multitudinea
posibilităților de culegere și răspândire a informației, de diversificarea și generalizarea
comunicării prin transformarea ei în fenomen de masă. Vorbim de trei mari victorii: cea
politică – informația, circulația sa, dar și profesia de j urnalist devin obiecte centrale; cea
tehnică – performanța sisteme lor de producere și transmitere; cea economică – domeniile
informației și comunicării au devenit foarte rentabile. Puterea celo r implicați în răspândirea
informației vine tocmai din acest produs, și anume informația , aceasta solicitând transparență,
comentarii avizate, reacții, interpretări. Prin informație, dezbaterea publică s -a transformat
într-un alt mod de a fi al societății, „nu ne referim aici la calitatea și consistența acestor
dezbateri, ci la ponderea lor în viața socială, la extensiunea pe care au cunoscut -o, la rolul pe
care îl au în modelarea socială, prin ponderea pe care o au în viața publică”.63
Accesul în spațiul public (atât al politicienilor, cât și al personalităților publice) este un
aspect destul de important, întrucât acesta este cel care poate conferi o voce publică (dacă ai
vizibilitate în spațiul public, exiști). Astfel că, acesta nu poa te fi atins decât prin jurnaliști
deoarece ei sunt cei care gestionează, selectează și conferă o poziție, fiind numiți „adevărații
gatekeeper -i” ai spațiului public. Această dimensiune a politicii media este esențială deoarece
fără acces mesajele și mesage rii nu pot ajunge la publicul vizat; dimensiunea diferă de la un
regim la altul, existând o varietate în mecanismele accesului la media (de la regimul
guvernamental bazat pe cenzură, la afaceri media comerciale).64
Desigur că ar trebui să se facă o distinc ție clară între accesul politic la media, în sensul
în care se dorește doar prezentarea unor personalități sau ale unor acțiuni ale acestora din
urmă, în scopul transmiterii unor informații de interes către public , și accesul prin clipuri de

62 http://europedirectbucuresti.ier.ro/evenimente/participarea -ed-bucuresti -la-conferinta -fake-news -o-anatomie -a-
mistificarii -sociale/ , accesat la 21.07.2018, ora 12.34.
63 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit., p.286.
64 Manuel Castells , op.cit. , p.202.

33
promovare a un or campanii electorale plătite, în scopul manipulării populației într -un sens sau
altul. Riscul ca reprezentanții mass -media să cadă dintr -o extremă în cealaltă este destul de
mare, raportat la interesele sociale. De aceea, rămân la ideea că este foarte im portant ca
publicul să își păstreze coeficientul de susceptibilitate și să verifice mai multe surse înainte de
a da crezare primei informații care ajunge la el, ba chiar de a reacționa sau distribui știrea și
către alte persoane.
În ceea ce privește proces ul de gatekeeping , vorbim despre un efect al numitorului
comun și două filtre ale selectării accesului la media . Numitorul comun se referă la faptul că
ceea ce este relevant, atractiv pentru public va crește, bineînțeles, audiența, veniturile,
influența și realizarea profesională a jurnaliștilor.65 Pentru ca problemele majore să fie
percepute de către publicul larg, și nu doar de o parte „avizată”, în elaborarea mesajului
trebuie să se folosească mai degrabă un limbaj de informare și un titlu care să reflect e drama
umană, nu unul de amuzament.
Rolul media în procesul politic este de a face cunoscuți liderii, concentrându -se pe
luptele, victoriile și înfrângerile acestora, întrucât oamenii „au nevoie de eroi (candidatul),
ticăloși (oponentul) și victime care trebuie salvate (cetățenii)”.66 Bineînțeles că cei care se vor
lideri trebuie să fie într -o relație foarte bună cu media. Primul filtru al selectării accesului la
media este controlul direct al guvernului , după spusele lui Manuel Castells, care intervine
deseori în funcționarea televiziunilor sau a celorlalte media asupra cărora exercită o influență
financiară, de exemplu. Cel de -al doilea filtru este reprezentat de corporațiile de care aparțin
televiziunile sau ziarele respective, în termeni de criterii editoriale . În anumite cazuri, se iau
decizii de a bloca accesul la actorii politici sau acțiunile acestora pentru că nu sunt compatibili
cu strategiile de afaceri ale institudiei media.67
Procesul comunicării, atât în mass -media cât și în internet, este m odelat de mesaj.
Oricine poate genera conținut, posta un clip video, crea un blog, un forum pentru inițierea
discuțiilor și interacțiunea cu oamenii care împărtășesc aceleași gânduri, valori, principii,
plăceri. Singura constantă necesară în acest sens ar fi reprezentată de acces.68
Criticii teoreticieni la mijlocul secolului al XX -lea au susținut că știința socială
comportamentală, prin natura ei, conceptualizează cunoașterea ca fiind puterea de a anticipa și
de a controla. Ca atare, în loc să serve ască drept o sursă de iluminare sau emancipare, știința
socială risca să funcționeze ca un instrument de dominare și manipulare a publicului. Puterea

65 Ibidem , p.204.
66 Ibidem , p.205.
67 Ibidem , p.206.
68 Ibidem , p.207.

34
acestei critici a fost totuși subminată de eșecul inițial al revoluției comportamentale de a
produce teori i care au oferit o mare putere de prognostic. Dezvoltările metodologice și
tehnologice recente din domeniul științelor sociale au început să genereze o capacitate
impresionantă de a anticipa comportamentul uman, mai ales atunci când sunt combinate cu
noile inovații în marketing și informatică.
Manipularea politică este problema majoră a cercetării științelor sociopolitice, care
este încă insuficient studiată în literatura științifică. Fără o luptă potrivită împotriva
manipulării politice, ea poate deveni principala funcție a manipulatorilor și a r aduce la zero
principiile democratice proclamate oficial într -o societate a statului. De exemplu, un eșec al
politicii economice a guvernului este posibil să se explice dif erit: incompetența sau corupția .
Este nec esar să se spună că împotriva unei manipulări politice pot să acționeze în mod
credibil și eficient structurile de stat, organizarea publică a mass -media și pluralismul .

1.2.3. Funcțiile media. Revenirea la jurnalismul umil, o soluție

După cum Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu ilustrează în Mass -media și societatea ,
din perspectiva lui Lasswell, presa îndeplinește trei funcții importante. Prima este funcția de
supraveghere – media relatează fapte, situații, evenimente, prezentând lucruri le exact așa cum
sunt ele, aducându -le la cunoștința publicului. Produsul media este un rezultat al mai multor
selecții de material (cea al reporterului, a șefului de departament, a secretarului general de
redacție/șeful de canal și de conducerea instituți ei de presă). Aceste activități vor duce mai
târziu la gatekeeper, în sensul că media nu doar prezintă evenimente, fapte, ci acestea pot să
„arunce” personalitățile și activitățile pe care le întreprind în obscuritate, neacordându -le
atenție.69
Cea de -a doua funcție este cea de interpretare . Materialele se selectează, se
interpretează, după care urmează o expunere complexă a evenimentului despre care se scrie.
Astfel, pe lângă informațiile de bază cu privire la eveniment, presa prezintă cauzele a cestuia,
îl introduce într -un context și expune consecințe pe care le poate avea. Prin aceste interpretări,
media pot influența și modela opinia publică, adaptând materialele și la valorile promovate de
instituția respectivă. Pentru ca publicația să -și men țină credibilitatea, este de preferat ca
aceasta să dea posibilitatea expunerii și a altor puncte de vedere (poate chiar opuse).70

69 Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu , op.cit. , p.128.
70 Ibidem , p.129.

35
Socializarea , ca a treia funcție pe care o ia în discuție Lasswell, expune contribuția pe
care mijloacele de masă o au în defi nirea, însușirea valorilor care îl vor ajuta pe individ să se
integreze în societate.71
Prin știri, rapoarte și analize, mass -media afectează ce și cum aflăm despre politică și
despre propriile noastre viziuni politice. Împreună cu familia, școlile și organizațiile
religioase, televiziunea devine și ea parte din procesul prin care oamenii învață valorile
societății și vin să înțeleagă ce așteaptă societatea de la ei. În acest sens, impactul provine în
principal din programele de divertisment. Prezentare a televizată a minorităților și a femeilor,
relațiile de familie și locul pe care îl ocupă religia sunt considerate a fi o influență puternică
asupra atitudinilor noastre.
Fără a neglija rolul presei de „câine de pază” sau „supraveghetor al puterii”, este
necesară abordarea acesteia într -o viziune mult mai largă. Media apără interesele cetățeanului,
le susține și le promovează (rol pe care îl îndeplinesc atât media tradiționale, cât și new
media), ajungând astfel la o audiență destul de mare. Presa a ajuns să fie, însă, un fel de
opoziție parlamentară, fără a fi obligate să apere o anumită poziție sau să indice alte căi,
soluții în schimbul celor pe care le atacă. Aceasta trage un semnal de alarmă cu privire la
anumite personalități, evenimente, întâmplări, fără a veni și cu niște soluții, în schimb.72
Se pare că, de la puterea aparent neîngrădită a presei, aceasta a ajuns în prezent să fie
îngrădită de precizia profesionalismului, dar și de judecata publică (se creează ce se consideră
a fi de impact major pen tru public, și nu neapărat ce este real, adevărat sau important pentru
acesta). Toată această idee de libertate a fost înțeleasă greșit, în mare parte, iar dacă media vor
înțelege acest lucru și vor începe să folosească libertatea reală de care dispun, luc rurile s -ar
schimba considerabil, deși ar avea de suferit creditul public al media ( aici este de comparat
impactul unui material critic, bine documentat, cu cel al unui material fără consistență, care
duce mai degrabă către senzațional pentru a prinde la p ublic).73
Este necesară o redefinire a rolurilor media, prin renunțarea acestora la rolul de critic
autonom și imparțial, la dirijarea unor dezbateri, și reluarea misiunii lor de a informa, de a
pregăti drumul pentru a se găsi soluții elocvente atunci când situația o cere, de a întreține un
conflict de idei. Există voci care spun ca jurnalismul ar trebui să fie perceput mai degrabă ca
model de conversație, decât de informare. El ar trebui să fie „parte a culturii conversației” pe

71Ibidem , p.130.
72Ibidem , p.278.
73Ibidem, p.279.

36
care orice stat democratic a r vrea să o dezvolte, aceasta fiind ceea ce autorul american James
W.Carey numește „jurnalism umil”.74
Nu se poate pretinde că jurnalismul ilustrează adevărul, este o noțiune relativă, doar că
el este chemat să vină în sprijinul căutării și descoperirii ace stuia. Este greu de crezut, totuși,
că presa va renunța la statutul actual pe care l -a dobândit în urma evoluției tehnologice și își
va reconsidera rolul în domeniul informării publice. În fond, rolul presei este acela de a
căuta, de a investiga și apoi d e a expune toate părțile, toate variantele posibile asupra unei
probleme, nu de a transmite o singură latură a acesteia, pe care oamenii ar trebui să o ia de
bună.
Odată cu toate avantajele pe care le prezintă această evoluție a tehnologiilor de
comunicare, a u apărut și părți întunecate. Aș a cum tehnologia poate fi folosită în cele mai
bune și înalte scopuri, la fel poate fi folosită și pentru atacuri, propagandă și alte acțiuni de
genul acesta. De aceea, este foarte important să ne păstrăm cumpăt ul și să căutăm toate
aspectele expuse de diferite surse cu privire la o anumită informație, să nu acceptăm limitările
impuse de toată această revoluție digitală.
Mijloacele de comunicare în masă ne creează o imagine, ne prezintă o realitate la care
noi nu am avea acces, și produc un mediu intermediator între noi și aceste realități expuse prin
simpla publicare și difuzare a unor produse media. Toate aceste reprezentări, din lipsă de
instrumente, nu pot fi răsturnate de individ, grupuri sau societate, aceșt ia fiind dominați în
mare parte de ceea ce publică și transmite media.75
Rapiditatea livrării unei informații este un criteriu definitoriu, de care nu se poate face
abstracție, și care duce la marea preocupare pentru informațiile -șoc, transmise în ideea de a
atrage atenția, de a -l face pe om atât de curios încât să citească știrea . Consecința acestui lucru
este aceea că mediul care se creează între noi și realitatea expusă de media are o valoare de
adevăr din ce în ce mai mică, iar individului nu îi rămâne d ecât posibilitatea de a confrunta
mai multe surse care au scris despre subiectul respectiv și, eventual, să facă mici corecții în
urma informațiilor găsite.76
Un alt aspect pe care nu îl putem neglija este acela al modelării opiniei publice de
către media, întrucât puterea presei constă în selectarea, organizarea și difuzarea informațiilor,
orientând opinia publică. Autorul american Walter Lippmann consideră că „o problemă atât
de importantă precum formarea opiniei publice nu poate fi lăsată pe seama presei”77, sugerând

74Ibidem , p.280.
75Ibidem , p.281.
76Ibidem , p.181.
77Ibidem , p.282.

37
astfel crearea unor centre de analiză care să expună periodic date despre evoluția societății și
problemele cu care se confruntă aceasta . Sugestia lui Lippmann a apărut în urma temeri i că
presa ar putea să reprezinte fenomenele sociale care rep rezintă o problemă pentru societate ,
dar că ar putea să nu le acopere în totalitate, lucru care ar duce la denaturarea realității.
Mass -media nu numai că raportează rezultatele anchetelor de opinie publică realizate
de organizații externe, ci și că au încorporat din ce în ce mai mult sondajele proprii în știrile
lor. Mai important, ziarele și televiziunea ajută la formarea opiniei publice. Cercetările au
arătat că pozițiile pe care americanii le iau asupra aspectelor critice sunt influențate de mass –
media.
Desigur că mass -media nu sunt singurele medii din care ne putem culege informațiile,
doar că presa deține un avantaj al însușirii și valorificării instrumentelor tehnologice, lucru
care dezvoltă posibilitățile de informare a publicului și face acce sul la informații mult mai
facil, într -un timp mult mai scurt decât dacă am căuta altfel ceea ce ne interesează. Astfel,
pentru ca populația să își atingă propriile scopuri, într-un timp avantajos, aceasta are nevoie
de informațiile puse la dispoziție de c ătre media.
Preocuparea dominantă în perioadele de început ale afirmării presei era dorința de a
publica, dreptul de a exprima o idee, o opinie, preocupare care a dominat atât de mult încât a
produs o confuzie între libertatea de expresie și datoria de a informa.78
Pentru jurnalist , prioritare ar trebui să fie informația și corectitudinea acesteia . Este
eronat a se considera că prin d ifuzarea unei informații cât mai ample și elocvente presa și -ar
pierde din putere, ba din potrivă, calitatea informației este cea care contează . Profesionalismul
de care dau dovadă publicațiile sau posturile de radio sau televiziune este reflectat în modul în
care se tratează subiectul, în obiectivitatea acestora, în încercarea de a se expune toate laturile,
aspectele care vizea ză subiectul, oferind publicului o viziune mai amplă asupra subiectului,
lucru care promite credibilitate și prestigiu instituției. În acest mod, are loc și procesul de
fidelizare a publicului, întrucât omul caută surse care să îl ducă la nivelul de saturație
informațională de care are nevoie.
Toate acestea fiind spuse, consider că este imperios necesar să se încerce refacerea
mediulu i dintre noi și realitatea propriu -zisă deoarece aceasta ar fi o cale de clarificare a
realității expuse de media. Rolul presei ar trebui să revină la cel de a informa publicul, de a
satisface nevoile reale ale acestuia, de a expune toate laturile unei pro bleme sociale și de a
permite formarea propriilor opinii , în urma ilustrării informațiilor necesare.

78Ibidem , p.284.

38
II. Jurnalism și New Media

2.1. Jurnalismul în era digitală. Jurnalistul, producător de semne și reprezentări

Jurnalismul în rețea este reprezentat de jurnaliștii care lucrează cu participarea
publicului. Această colaborare include jurnalismul cetățenilor, interactivitatea, sourcing -ul
deschis, wiki -urile, blogging -ul și rețelele sociale, nu ca aditivi, ci ca o parte esențială a
producției de știri și a distribuției în sine. Jurnalismul a evoluat, fără îndoială, de -a lungul
anilor. În jurnalismul modern, reporterii nu se bazează neapărat pe a ieși pe teren pentru a găsi
povești , știri . Exist ă o lume digitală care a apărut iar j urnaliștii folosesc acum această
tehnologie ca instrument pentru a -și spori raportarea. Jurnalismul există astăzi într -o lume
digitală rapidă și imediată, bogată în conținut.
Citirea ziarelor a cunoscut o scădere semnificativă de -a lungul anilor, deterior area
aceasta afectând multe publicații tipărite. Când ne uităm astăzi la publicațiile media,
majoritatea au o platformă digitală ca alternativă sau chiar ca emitent principal. Cititorii nu
trebuie să aștepte eliberarea unei publicații sau a unei știri la o ra șapte. Ei pot merge pur și
simplu la internet pentru a afla ce se întâmplă în întreaga lume.
Pentru jurnaliștii din această epocă, este vital să interacționeze online cu publicul,
întrucât acesta este conectat social și poate oferi conținut disponibi l în spațiul digital pentru a
le spori munca. Modul în care interacționăm astăzi s -a transformat prin tehnologie. Avem
Skype, întâlniri virtuale, streaming live și multe altele. Cu toate acestea, interviurile față -în-
față, experiența în timp real sunt încă ș i vor fi întotdeauna relevante și nesfârșite. Altfel se
expune o poveste a unei persoane atunci când interacționăm și empatizăm cu aceasta, întrucât
cei mai bun i povestitori sunt de obicei cei care sunt prezenți la scenă .
Conținutul care se obține printr -o vizualizare față -în-față devine exclusiv și utilizatorii
de internet furnizează de multe ori acele informații. Conținutul original și interviurile sunt
întotdeauna valoroase odată ce sunt distribuite pe internet. Atunci când se construiesc relații și
există implicare în povestea oameni lor, se pot extrage informații prețioase și adevăruri
suplimentare. Există o serie de instrumente pe care jurnaliștii le util izează astăzi, cum ar fi
Video, Social Media, Editori, aplicații de mesagerie și alerte mobile pentru știri și buletine de
știri, convingând oamenii să se înscrie sau să se conecteze.
Există un concept numit învățare de mulțimi, analizând datele oamenilor și inteligența
artificială, car e este inclusă și în jurnalismul de astăzi. Un element imens de a crea conținut

39
online face o mulțime de cercetare.79 Conținutul poate fi generat prin informații despre ce
spun oamenii despre subiectul online, despre dimensiunile și statisticile disponibile și despre
interesele generale din jurul subiectului. Scriitorul poate apoi să lege această scriere cu o
atingere personală. Formele de creare de conținut includ site -uri web, bloguri, fotografie,
video, comentarii online, conturi sociale, editare și distr ibuție de materiale media digitale.
Acest tip de scriere poate consta, dar nu se bazează pe experiența personală a conținutului
creat. Cu toate acestea, deoarece scriitorul pentru conținutul online înțelege tehnicile SEO și
ce tendințe sunt online, ele sun t capabile să producă conținut relevant și eficient.
Va exista întotdeauna o nevoie pe piață de scriitori creativi și lideri de gândire.
Oamenii se conectează cu o voce și un punct de vedere, iar scriitorii creativi înțeleg acest
lucru. Pentru ca oamenii să aibă interes pentru un articol , scriitorii trebuie să fie captivanți, să
arate senzație și autenticitate. Oamenii nu îmbrățișează jurnalismul rece sau marketingul
direct, dar vor să se s imtă parte din tr-o experiență. Dezvoltarea unei abilități creative de
scriere este necesară pentru spațiul digital.

2.2. Impactul new media asupra practicilor și p rofesiei de jurnalist: de la breaking news
(senzaționalism) la fake news (dezordine informațională/dezinformare)

Alina Bârgăoanu afirmă în cartea #FAKENEWS: Noua cursă a înarmării că două
evenimente au scos la lumină rolul platformelor di gitale (mai ales Facebook și Twi tter) în
răspândirea fake news, în crearea unui haos informațional, în inducerea confuziei și
bulversării. Este vorba de Brexit, care a zguduit Uniunea Europeana, și de alegerea lui Donald
Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii.80
„Știrile fierbinți ” sunt o altă tendință populară pe Internet. Numite „Știri Flash ”,
„Breaking News ” sau „Știri de ultimă oră ”, acestea vin să anunțe publicul despre producerea
unui eveniment, însă fără a oferi informații suplimentare. O altă tehnică de redactare,
specifică mediului electronic, este știrea în desfășurare asupra căreia jurnalistul revine cu
detalii noi în funcție de evoluția evenimentulu i descris.
Destul de des practicat este și fenomenul numit rewrite , când portalurile de știri preiau
integral articole de la sursele media de acasă și de peste hotare, făcând trimitere la ele prin
link activ. Texte identice pe diferite portaluri putem ide ntifica în cazul în care sursa primară
este o instituție de stat. În ultima vreme, editorii și -au făcut obicei din publicarea integrală a
comunicatelor oficiale, fără a interveni asupra materialului.

79 Daniela Rovența -Frumușani, op.cit. , p.136 -140.
80 Alina Bârgăoanu, #FAKENEWS :Noua cursă a înarmării , București, Ed.Evrika Publishing, 2018, p.36.

40
Nu orice fapt este demn de o relatare, dar trebuie știu t că orice fapt nerelatat riscă să
nu i se recunoască existența. Pornind de la acest principiu, jurnaliștii au impus tendința de a
transforma în subiect de știre orice informație, chiar și una ruptă din context, oferind
publicului știri de tip „Declarația zilei”, „Poza zilei ”, „No comment ”.
Noile tehnologii au impus și tendința documentării fără a părăsi locul de muncă.
Interviurile se iau la telefon, imaginile foto și video se obțin de pe rețelele de socializare, iar
comunicatele vin pe e -mail. Tinerii jurnaliști care au învățat cândva că vor părăsi ocazional
redacția pentru a vorbi cu oamenii reali sunt dezamăg iți când se re găsesc încătușați în fața
computerului, atunci când au de scris articole, căutând citate pe Internet, să spunem, despre
apa murdară de la o stație de epurare.
Interviul și-a păstrat și pe Internet forma tradițional ă, aceea de întrebări – răspuns uri.
De obicei, interviurile on line de tip text vin însoține de același material în format video sau
audio, alimentat cu fotografii ale persoa nei intervievate. În unele cazuri, jurnaliștii optează
pentru știri scrise în baza unor declarații, cu o zi înainte ca interviul integral să fie publicat. În
mod evident, interviurile pe Internet sunt mult mai voluminoase .
O tehnică importantă utilizată de jurnaliștii de la redacțiile online sunt Vox -urile.
Acestea presupun intervievarea persoanelor din stradă în privința unor sub iecte arzătoare.
Vox-urile sunt, une ori, par te componentă a reportajelor online. Reportajele on line
contemporane sunt realizate d e majoritatea platformelor tehnologice convergente și includ nu
doar text, dar și alt tip de conținut, inclusiv imagini statice, animații și audio.
Dacă știrile apar, practic, din aer, atunci reportajele trebuie să aibă un temei.
Portalurile de știri fac reportaje ocazional, acestea fiind încărcate cu galerii foto sau video , în
schimb – puțin descriptive . De asemenea, în spațiul mediatic de acasă îș i fac loc așa -zisele
reportaje în timp real sau live -uri, însă acestea sunt oferite deocamdată doar de platformele
Privesc.eu și Realitatealive.md.
O tendință populară în spațiul on line sunt știrile despre evenimente, care se
transformă, prin actualizare, în reportaje, respectând ordinea cronologică a lucrurilor. Este
cazul unor proteste de amploare și de durată, a ceremoniilor de învestire în funcție, a
ședințelor parlamentare în cadrul cărora sunt abordate subiecte de importanță națională. Acest
tip de reportaje este însoțit de o mulțime de elemente multimedia, care redau contex tul și
atmosfera.
La categoria reportajelor online putem atribui și videoblog -urile, despre care am
menționat anterior că sunt o formă a jurnalismului on line participativ. Videoblog -uri
realizează, de obicei, activiștii civici, dar și martor ii oculari ai unor evenimente. Trebuie să
menționăm și faptul că reportajele destinate mediului online sunt realizate, deseori, fără

41
prezența în cadru a reporterilor și, respectiv, fără să fie însoțite de comentariul ve rbal al
acestora (excepție făcând reportajele posturilor TV, difuzate la buletine de știri, iar ulterior
publicate pe site -ul televiziunii).
Investigațiile și anchetele reprezintă cele mai valoroase produse ale activității
jurnalistice, deoarece au menirea să scoată la iveală ceea ce este as cuns. Ar trebuie să fim
mulțumiți de faptul că aceste articole, care implică, uneori, luni de muncă, sunt gratuite și
accesibile. Principala tendință în redactarea acestor materiale este hypertextualitatea.
Investigațiile jurnalistice on line se transformă într-o aventură pentru cititor, deoarece includ
multiple linkuri active, trimiteri la site -uri și articole publicate anterior, documente, fotografii,
imagini video și înregistrări audio încorporate, grafice, infografice, declarații. Din acest
motiv, textul pare, uneori, interminabil și extrem de încărcat, dar fără asta, investigația n -ar
mai fi investigație.
Cele mai popular e teme pentru investigațiile on line de acasă sunt: schemele de corupție,
averile nedeclarate ale demnitarilor de stat și func ționarilor publici, conflictele de interese,
afacerile dubioase și fruxurile financiare.
Articolul de opinie au suportat, probabil, cele mai puține modificări în momentul în
care au trecut de pe foaia de ziar pe Internet. Cea mai populară tendință în materie de opinii
sunt, bineînțeles, blogurile, atât cele independente, cât și cele care aparține producției unui
site informațional. Majoritatea articolelor de acest gen reprezintă texte voluminoase, au titluri
scurte și nu conțin elemente multime dia, exc epție făcând blogurile tematice (modă, călătorie,
bucătărie etc.). O practică des întâlnit ă sunt blogurile anonime sau ai căror autori au nume
inventate. De obicei, acestea sunt mai agresive după conținut și urmăresc scopul de a critica,
blama , ironiza cev a sau pe cineva.

2.2.1. Provocările noului ecosistem informațional. Fake news, dezinformar e 2.0,
dezordine informațională

Dincolo de schimbările tehnologice care și -au pus amprenta asupra sistemului
informațional, discuția despre dezordinea informațională se plasează în contextul perioadei
„Post -adevăr, post -ordine, post -Occident?” (titlul documentului care a ghidat lucrările
Conferinței de securitate de la Munchen din 2017). Astfel, având în vedere că lumea digitală
nu v-a dispărea, putem afirma că nici fake news, nici dezinformarea, nici haosul informațional
(ca elemente ale noului ecosistem informațional) nu vor dispărea.81

81 Alina Bârgăoanu, #FAKENEWS :Noua cursă a înarmării , București, Ed.Evrika Publishing, 2018, p.34.

42
„Știrea falsă” a aterizat în lexiconul american în 2016 ca și cum ar fi sosit de pe Marte
într-o farfurie zburătoare, fără precedent, fără descendență. Temerile legate de influența sa au
fost larg răspândite, neliniștea legată de originile sale, atât străine cât și inte rne, a fost mare și
clopotele de alarmă au fost clare cu privire la amenințarea la adresa democrației. Dar acum, cu
panica inițială, cel puțin parțial în remisie, am putea să o punem într -o perspectivă mai bună.
În multe privințe, zgomotul creat ca răspuns la știrile false era previzibil.
Termenul de „fake news” a fost introdus în mainstream -ul vocabularului politic de
către actualul Președinte american Donald Trump, care acuza , la începutul anului 2017, CNN –
ul (un gen de simbol pentru media tradiționale d in SUA și din întreaga lume) de faptul că
răspândește „fake news”. După această întâmplare, tot Președintele Donald Trump a acordat ,
în 2018, „Premiile fake news” nu platformelor digitale gen Facebook sau Twitter, ci
reprezentanților mass media tradițional e: CNN, ABC News, Washington Post, New York
Times, Times, Newsweek.82
Există o lungă istorie a falsurilor jurnalistice, a scandalurilor, a minciunilor, a satirei și
a exagerărilor. În SUA, Thomas Jefferson s -a plâns în 1807 unui prieten că omul care nu
privește într -un ziar este mai bine informat decât cel care îl citește; în măsura în care cel care
nu cunoaște nimic este mai aproape de adevăr decât cel al cărui minte este umplut ă de falsități
și erori .
Știrile false s -au redus la nivel central doar la sfârșitul anilor 1800, în timp ce știrile
tipărite, în special în Marea Britanie și Statele Unite, au venit în centrul a ceea ce Jean
Chalaby numea practici discursive bazate pe facturi , iar oamenii au realizat că ziarele ar
putea concura între ele în ceea ce privește exactitatea rapoartelor factuale. Până în acest
moment, puține noțiuni clare despre etica jurnal istică, echilibrul sau adevărul au fost pe cale
de a inspira încredere în fiabilitatea știrilor.
Știrile false persistă de foarte mulți ani, rămân ând în concordanță cu senzaționalul
tabloidelor: exagerările și minciunile din timpul războiului spaniol -american au făcut ca
jurnalismul să fie profitabil. Însă, în curând, au apărut încercări de restrângere a fabricării, în
special prin normele veridicit ății mediatice și a codurilor formale ale eticii, începând cu
Asociația Editorială din statul Kansas în 1910.
Reacțiile împotriva propagandei administrației Wilson pentru a condamna susținerea
Primul ui Război Mondial și împotriva creșterii rapide a r elațiilor publice după război au
condus mai multe organizații de știri și asociații ale jurna liștilor să adopte coduri etice.
Societatea Americană de Redactori de ziare a adoptat în 1923 un cod de etică jurnalistică. În

82 Ibidem , p.134 .

43
timpul Primului Război M ondial, tentativele îndelungate de propagandă și dezinformare au
stimulat crearea deliberată de știri false de către agenții oficiale sau c vasi-oficiale care
intenționau să destabilizeze publicul sau să modeleze opinia publică. Pentru încercările
evidente de dezinform are s-au folosit atât canale sub acoperire, cât și canale convenționale,
ceea ce a făcut dificilă cunoașterea a ceea ce era adevărat sau fals în tr-un ecosistem care
găzduia efortu rile de dezinformare britanică din timpul celui de -al Doilea Război M ondial,
acoperit de campania Propaganda Neagră a jurnalistului Sefton Delmer .
Diferite forme de știri false s -au răspândit ușor în mass -media și subliniază natura
ospitalieră a circumstanțelor actuale, unde difuzarea lor este ușor facilitată de multe
caracteristi ci. Acestea includ formule algoritmice care generează fluxuri de știri fără a ține
cont de precizie; un mediu de știri condus nu numai de jurnaliști; populiste, care invocă
eticheta de știri false ca arme; scăderea stimei profesionale și a modelelor de afa ceri
defectuoase în jurnalism; rezistența jurnalistică la adoptarea unor forme de informații
favorizate de mulți , dincolo de bu letinele de știri, podcast -uri, listele, gifurile și memele; și a
populațiilor care nu au încredere în mass -media în timp ce nu d ispun de competențele
mediatice pentru a discerne sau înțelege semnele de prejudecăți jurnalistice, agende subtile
sau distincții între știri și publicitate.
Așa-numitele „știri false” de astăzi se bazează pe contururi jurnalistice, tehnologice,
politice, sociale, culturale, economice și juridice de lungă durată care, în cea mai mare parte,
au precedat peisajul contemporan, dar se potrivesc la fel de bine și în prezent.83
Astăzi, accept ăm cu ușurință falsitatea în mai multe forme: man ipularea mesajelor și
fotografiilor în politică și divertisment, practicile de apropriere care produc falsuri de artă
mult discutate, software -uri piratate pentr u computere, remixuri muzicale . Vorbim, astfel , de
un mediu care este folosit pentru a poziționa falsitatea ca o trăsătură fără întreruperi a vieții
publice.84

83Alina Bârgăoanu, (2018a) Noua dezordine informațională. De la hiper -emoții la hiper -idei, Convorbiri
Europene, 22.01.2018. Disponibil la: http://www.convorbirieuropene.ro/noua -dezordine -informationala -de-la-
hiper -emotii -la-hiper -idei/. Accesat în 24.04.2018.
84Alina Bârgăoanu, (2018b) Jocurile Olimpice. De la televizorul alb -negru la artificii le digitale , Convorbiri
Europene, 15.02.2018. Disponibil la: http://www.convorbirieuropene.ro/jocurile -olimpice -de-iarna -2018 -de-la-
televizorul -cu-purici -la-artificiile -digitale/. Accesat în 24.04.2018.

44
2.3. Oportunități și provocări pentru jurnalism în era digitală

2.3.1. Natura jurnalismului în mediul digital

Jurnalismul digital, cunoscut și ca jurnalism online este o formă contemporană de
jurnalism în care conținutul editorial este distribuit prin intermediul Internetului. Produsul
primar al jurnalismului – știrile – sunt prezentate singure sau în combinație între text, audio și
video sau alte forme interactive, fiind răspândite prin intermediul platformelor de digital
media.85
Puținele bariere de intrare, costurile scăzute de distribuție și diversele tehnologii de
networking au condus la răspândirea practicii jurnalismului digital. Acesta a democratizat
fluxul de informații care a fost controlat anterior de mass -media tradiționale, inclusiv ziare,
reviste, posturi de radio și televiziune. Unii au afirmat că in cadrul jurnalismului digital se
poate exercita un grad mai mare d e creativitate, în comparație cu jurnalismul tradițional și
mass -media tradiționale .86 Aspectul digital poate fi un element central al mesajului
jurnalistic..87 Nu există vreun acord absolut cu privire la ceea ce constituie jurnalism digital.
Politicianul ch inez Mu Lin susține că „platformele web și cele mobile ne cer să adoptă m o
stare de spirit – platformă pentru o abordare de producție all -inclusive – se cre ează conținutul
(digital), în primul rând, apoi se distribuie prin intermediul platformelor corespunzătoare”88.
Pentru a completa esența jurnalismului digital, Fondevila Gascón adaugă componente
precum ”multimedia” și ”interactivitate” .89
Pentru Deuze, jurnalismul online poate fi diferențiat de alte tipuri de jurnalism prin
componenta sa tehnolog ică pe care jurnaliștii trebuie să o ia în considerare atunci când
creează sau afișează conținutul .90

85 Știri.tvr.ro (02.07.2015); Agerpres (26.02.2016).
86 Kevin Kawamoto, Digital Journalism: Emerging Media and the Changing Horizons of Journalism , Londra ,
Ed. Rowman & Littlefield , 2003, p.2.
87 Anja Kröll, (2015) The role of Journalism in the Digital Age , Reuters Institute for Stud y of Journalism.
Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/research/files/The%2520role%2520of%2520journalism
%2520in%2520the%2520Digital%2520Age.pdf. Accesat în 23.04.2018.
88 Mu Lin, A primer for journalism students: What is digital -first strategy? în http://www.mulinblog.com/what –
is-digital -first-media -a-primer -for-journalism -students/ , site -ul oficial al MulinBlog: “A digital communication
blog”, accesat la data de 12 octombrie 2018, ora 13:39.
89 Fondevila Gascón, Joan Francesc, Multimedia digital press and journalistic genres in Catalonia and Spain: an
empirical analysis, în Comunication Studies Journal, nr.7, mai 2010, pp. 81 -82.

45
Activitatea jurnalistică digitală poate varia de la un conținut pur editorial , cum ar fi
CNN (produs de jurnaliști profesioniști) , la site -uri precum Slashdot ( unde lipsesc bariere le
formale de comunicare) .91

2.3.2. Networking journalism, sau jurnalismul în rețea și noile practici. Redefinirea
relației jurnalism -audiență /consumatorii de presă

Anja Kröll, șefa departamentului pentru știri interne și internaționale al cotidianului
austriac Salzburger Nachrichten, a prezentat noua relație dintre jurnaliști și audiență, într -un
studiu publicat de Institutul Reuters sub titlul „Rolu l jurnalismului în Era Digitală” . „Presa
tradițională se află în mijlocul unei curse nebune într -un montagne russe scăpat de sub
control. Presa clasică înregistrează pierderi de audiență, profit și atenție din partea publicului
(…) Jurnaliștii trebuie să înțeleagă noul public și noul său comportament de contri butor la
crearea de știri, și nu doar de simplu consumator (…) O soluție de colaborare între jurnalist și
publicul său este jurnalismul în rețea ”.92
Jurnalismul în rețea sau networking journalism este un mod diferit de a face presă, în
care jurnaliștii co laborează cu publicul larg pentru a obține informații în scopul realizării de
produse media de calitate. O astfel de colaborare presupune open sourcing, apelul la portaluri
deschise (Wikipedia), blogging și nu în ultimul rând comunicarea prin inter mediul r ețelelor de
socializare .93
Astfel, relația jurnalism – consumatori de presă capătă un alt contur. Oamenii nu mai
doresc să rămână niște simpli consumatori de presă, să aștepte confortabil acasă și să i se pună
la dispoziție informații, știri, noutăți, ci și-au redefinit rolul, aducând un element de noutate.
Este vorba de interactivitate, element definit de dorința oamenilor de a participa activ la
crearea și transmiterea de conținut media, prin diferite platforme digitale (Facebook,
Whatsapp, Twitter, Yout ube ș.a.).
Diferența dintre jurnalismul digital și cel tradițional poate sta în rolul de
reconceptualizare a rolului reporterului în raport cu publicul și organizațiile de știri .94

90 Mark Deuze, The web and its journalism: considering the consequences of different types of news -media on –
line, 2003, p.206.
91 Ibidem , p.207.
92 https://www.agerpres.ro/sci -tech/2016/02/26/jurnalismul -in-retea -riscuri -si-oportunitati -11-03-20, accesat la
14.12.2018, ora 18:21.
93 Ibidem.
94 Melissa Wall, Blogs of war. Weblogs as news , în Journalism, nr.6, p. 156.

46
Așteptările societății în ceea ce privește informarea instantanee a fost un punct
important în procesul de evoluție a jurnalismului digital .95 Cu toate acestea este probabil ca
natura exactă și rolul jurnalismului digital să nu fie pe deplin cunoscute o vreme .96
Primul tip de jurnalism digital se numea „teletext” și a fost inventat în Marea Britanie,
în 1970. Teletextul este un sistem ce permite telespectatorilor să aleagă ce povești vor să vadă
în momentul respectiv, citindu -le rezumatul. Informația furnizată prin teletext este scurtă și
instantanee, similar ă cu informația vazută în jurnalismul digital în zilele noastre.
După inventarea teletextului s -a inventat videotextul, Prestel fiind primul sistem de
acest fel din lume, lansat în 197997 în colaborare cu diverse ziare britanice cum ar fi Financial
Times care livra povești de ziar prin intermediul acestuia. Videotextul a fost desființat în 1986
din cauza faptului că nu satisfăcea cererea utilizatorului final .98
Site-urile de știri online au început să prolifereze în anii 1990. O entitate care adoptă
timpuriu a ceastă metodă digitală a fost The News & Observer în Raleigh, Carolina de Nord,
care a oferit știri online de tipul „Nando”. Steve Yelvington a scris pe site -ul Institutului
Poyn ter, afirmând că „Nando s -a transformat în primul site serios de știri profesi onale de pe
World Wide Web”. El își are originea la începutul anilor 1990 ca „Nando Land”. Se crede că
o dezvoltare majoră a jurnalismului digital a avut loc în jurul aceastei date, atunci când au
apărut primele browsere web comerciale, Netscape Navigator (1994) și Internet Explorer
(1995) .99
Începând cu 1996, cele mai multe puncte de vânza re de știri au avut prezență on line.
Deși conținutul jurnalistic a fost reconvert it din surse originale de text/video/ audio, fără
modificări de fo nd, ace sta putea fi utilizat în diferite moduri, datorită formei sale on line prin
intermediul barelor de instrumente, conținutului local grupat și legăturilor intertextuale. Mai
târziu, portaluri, cum ar fi AOL și Yahoo! și agregatorii lor de știri (site -uri care colectează și
clasifică link -uri din surse de știri) au determinat agențiile de presă precum The Associated
Press să furnizeze conținut digital adecvat pentru agregare dincolo de limita a ceea ce
furnizorii de știri ar fi putut oferi clientului în trecut .100

95 David Ca rlson, History of Online Journalism , p.189 apud Kevin Kawamoto , Digital Journalism: Emerging
Media and the Changing Horizons of Journalism , Londra, Ed. Rowman & Littlefield , 2003 , p.112 .
96 Melissa Wall, op.cit., p.158.
97 Kevin Kawamoto, op.cit ., p.36.
98 Larry Pryor, The Wave of Online Journalism , în http://www.ojr.org/ojr/future/1019174689.php , site -ul oficial
al Online Journalism Review, accesat la data de 13 octombrie 2018, ora 08:26.
99 Ben Scott, A contemporary history of digital journalism , în Televi sion & New Media 6, p.89.
100 Ibidem , p.94.

47
De asemenea, „Salon” a fost înființat în anul 1995. În 2001, American J ournalism
Review a numit Salon „locul independent al Internetului de proeminență pentru jurnalism” .101
În anul 2008, pentru prima dată, mai mulți americani au raportat citirea de știri naționale și
internaționale de pe internet, mai degrabă decât din ziare .102
Tinerii în vârstă de 18 -29 ani citesc acum știrile, în primul rând, prin intermediul
Internetului, potrivit unui raport al Pew Research Center .103 Au continuat să crească
segmentele de public înclinate către site -urile de știri datorită lansării de noi site -uri de acest
fel, au conti nuat investițiile în știrile on line de către organizațiile de știri convenționale, și
creșterea continuă în segmentele de public care folosesc internetul în general .104
65% din tineri acces ează acum site -urile on line de știri .105 Site-urile de știri
mainstream sunt cea mai răspândită formă de producție news media on line.106 Din 2000,
marea majoritate a jurnaliștilor din lumea occidentală folosesc internetul în mod regulat în
activitatea lor zilnică .107
Blogurile sunt, de asemenea, un alt fenomen de jurnalism digital, capabil să redea
informații proaspete, variind de la site -uri personale la cele cele cu un public de sute de mii .108
Înainte de 2008, industria din domeniu a sperat că publicarea de știri online s -ar
dovedi suficient de profitabilă încât să poată finanța costurile convenționale de informare a
publicului .109 Cu toate ace stea, după 2008 publicitatea on line a început să încetinească și s -au
făcut puține progrese în direcția dezvoltării unor noi modele de afaceri .110
„Pew Poject for Excellence in Journalism” descrie cel de -al șaselea raport al său
(2008) privind statutul newsmedia ca fiind cel mai sumbru .111 În ciuda incertitu dinii, raportul

101 Paul Fahri, Can Salon make it? , în American Jou rnalism Review, martie 2001, p. 47.
102 Tossed by a Gale, în http://www.economist.com/node/13642689 , site -ul oficial al revistei „The Economist”,
accesat la data de 13 octombrie 2018, ora 17:26.
103 Megan Peters, Internet Surpasses Television as Main News Source for Young Adults [STUDY] , 4 ianuarie
2011, p.1.
104 The State of the Online News Media , în Pew Project For Excellence in Journalism, 2009 , p.3.
105 Megan Peters, op.cit ., p.2.
106 Mark Deuze, op.cit ., p.208.
107 Ibidem.
108 Kevin Kawamoto, op.cit ., p.16.
109 Clay Shirky, Newspapers ant Thinking the Unthinkable , 13 martie 2009, în
http://www.shirky.com/weblog/2009/03/newspapers -and-thinking -the-unthinkable/ , blogul oficial al lui Clay
Shirky, accesat la data de 14 octombrie 2018, ora 10:32.
110 The State of the Online News Media , în Pew Project For Excellence in Journalism, 2009 , p.4.
111 Amy Mitchell, State of the NewsMedia 201 5, în http://www.journalism.org/2015/04/29/state -of-the-news –
media -2015/ , site -ul oficial al Pew Research Center, accesat la data de 14 octombrie 2018, ora 11:02.

48
jurnaliștilor online arată o extindere. Aceștia cred că publicitatea este probabil cel mai bun
mod de a sprijini producția online de știri .112
Anumite organizații de știri folosesc mai ales Internetu l pentru distribuirea
conținutului jur nalistic. Asociația de Știri On line (The Online News Association), este cea
mai mare organizație ce reprezintă jurnaliștii online, cu mai mult d e 1700 de membri, a căror
sarcină principală este de a colecta sau produce știri pentru prezentarea digitală .113
Compon entele șt irii în cadrul jurnalismului on line sunt următoarele :114
● alerta
● știrea
● actualizarea
● articolul.
Alerta – newsalert – reprezintă o informație scurtă, de 4 -5 rânduri. Este indicat ca
publicațiile să dispună de o platformă care să trimită știrea atât pe site, cât și pe e -mail
(newsletter) sau prin SMS. Chiar dacă publicația nu are știrea definitivată, aceasta va fi totuși
diseminată prin intermediul alertei, fapt ce reprezintă o încălcare a unei reguli jurnalistice de
bază, care susține că informația trebuie să fie completă .115
În ceea ce privește știrea , aceasta apare după alertă, iar redactarea sa trebuie să f ie
rapidă, în defavoarea concurenței .116
Actualizarea cuprinde informații noi și completează știrea cu fotografii, link -uri,
filmulețe, înregistrări audio .117
A doua zi după ce a fost lansată știrea, apare articolul , atât în varianta printată, cât și
online, a cesta completând informațiile deja lansate .118

112 Online Journalist Survey – Intro , în http://www.stateofthemedia.org/2009/online -journalist -survey -intro/,
site-ul oficial al raportului anual asupra jurnalismului, The State of the News Media, accesat la data de 14
octombrie 2018 , ora 11:30.
113 http://journalists.org/ , site -ul oficial Online News Association, accesat la data de 14 octombrie 2018, ora
12:08.
114 Genurile presei scrise , 3 februarie 2014, în https://www.scribd.com/doc/204179771/Genurile -Presei -Scrise ,
site-ul oficial Scribd.ro, accesat la data de 14 octombrie 2018, ora 13:15.
115 Ibidem.
116 Ibidem.
117 Ibidem.
118 Ibidem .

49
2.3.3. Noi instrumente și practici de jurnalism în Era Digitală

Inteligența Artificială, cu subdiviziunile machine learning (inteligență a dispozitivelor
– algoritmi de clasificare și de predicție construiți pe baza mai multor date) , deep learning,
rețele neuronale, computer vision (abilitatea de a descompune fotografii și imagini video) și
natural language processing (abilitatea de a descompune, de a înțelege și a recompune un text
vorbit sau scris ), repre zintă un val recent al revoluției digitale.119
Și tehnologiile trebuie valorificate, așa cum facem cu oricare alt lucru de pe lumea
aceasta. În funcție de această valorificare, unii vor rămâne cu Inteligența Artificială (simbolul
actual al revoluție i digitale – tehnologie care permite computerelor să perceapă, să învețe, să
raționeze și să ia decizii într -o manieră similară cu capacitățile ființei umane ), alții cu fake
news.120
Trăim în epoca informației digitale în care aproape jumatate dintre america ni citesc o
anumită formă de știri locale pe un dispozitiv mobil, iar 46% dintre oameni își iau știrile din
mediul online, de cel puțin trei ori pe săptămână. Mai mult decât atât, în 2010, sursele de știri
online depășeau oficial ziarele. Datorită știrilor online vom obține mai multe știri rapide decât
înainte. Și datorită social media, ne apropiem de știri, uneori, chiar înainte ca organizațiile de
știri să aibă șansa de a raporta .121
Noile tehnologii oferă jurnaliștilor și celorlalți profesioniști din media mijloace mai
eficiente de a -și desfășura activitatea. Tehnologia mobilă și cea portabilă reprezintă pentr u
moment cele mai importante mijloace tehnologice pentru jurnalișt i. Utilizând această
tehnologie, li se dă ziarelor oportunitatea să își păstreze jur naliștii mai mult timp în teren,
obținând astfel mai multe știri pe perioade mai lungi .122
Internetul provoacă organizațiile tradiționale de știri în mai multe moduri. Aceste
organizații sunt preocupate de pierderea reală de vizitatori și circulație pe Inte rnet.123

119 Alina Bârgăoanu, #FAK ENEWS : Noua curs ă a înarmării , București, Ed.Evrika Publishing, 2018, p.51.
120 Ibidem , p.38.
121 Roy Morejon, How Social Media is Replacing Traditional Journalism as a News Source, în
http://roymorejon.com/how -social -media -is-replacing -traditional -journalism -as-a-news -source/ , site -ul oficial al
lui Roy Morejon, consultant Social Media, accesat la data de 14 octombrie 2018, ora 20:28.
122 John V. Pavlik, Media in the Digital Age , New York , Ed. Columbia Unive rsity Press, 2008, p. 5.
123 Pew Research Center: Journalism and Media staff, Key Indicators in Media and News , 26 martie 2014, în
http://www.journalism.org/2014/03/26/state -of-the-news -media -2014 -key-indicators -in-media -and-news/ , site -ul
oficial al Pew Research Center, accesat la data de 15 octombrie 2018, ora 08:10.

50
Jurnalismul hiperlocal este jurnalismul într -o comunitate foarte mică și, la fel ca alte
tipuri de jurnalism digital, este foarte convenabil pentru cititor și oferă mai multe informații
decât tradiționalele tipuri de jurnalism. Este gratuit sau ieft in.124
Jurnalismu l digital permite conectarea și purtarea de discuții la niveluri pe care
jurnalismul tradițional nu le poate oferi. Oamenii pot comenta pe baza articolelor și să înceapă
forumuri de discuții. Înainte de Internet, discuțiile spontane între ci titori care nu s -au întâlnit
erau imposibile.
Oamenii iau parte la poveste și se pot conecta cu alte persoane care doresc să discute
despre același subiect. Acest lucru creează o oportunitate pentru un public ul de nișă,
permițând oamenilor să aibă mai mul te opțiuni cu privire la ceea ce doresc să vizualizeze și să
citească.125
Jurnalismul digital deschide noi căi de a povesti – prin componentele tehnice ale
noului mediu, jurnaliștii digitali pot oferi o varietate de mijloace mass -media, cum ar fi
materialele audio, video și fotografia digitală.
Jurnalismul online reprezintă o revoluție a modului în care este consumată știrea de
către societate. Sursele online sunt în măsură să furnizeze rapoarte rapide, eficiente și corecte
ale știrilor de ulti mă oră într -o chestiune de secunde, oferind societății un rezumat al
evenimentelor pe măsură ce apar. Pe parcursul desfășurării evenimentului, jurnaliștii sunt în
măsură să se hrănească din surse online cu informații , în doar câteva secunde. Viteza cu care
o poveste poate fi postată poate afecta acuratețea știrii într -un mod care nu se întâmplă de
obicei în cazul jurnalismului din presa scrisă. Înainte de apariția jurnalismului digital,
procesul de imprimare implica un timp mai îndelungat, permițând descope rirea și corectarea
erorilor.
Consumatorii de știri trebuie să devină buni cunoscători ai domeniului Web și să
folosească gândirea critică pentru a putea evalua credibilitatea surselor. Deoarece este posibil
pentru oricine să scrie articole și să le postez e pe internet, definiția jurnalismului schimbându –
se. Pentru că este din ce în ce mai simplu pentru persoanele obișnuite să aibă impact în lumea
știrilor prin intermediul unor unelte, precum blogurile sau chiar comentariilor de pe site -urile

124 Tony Rogers, What is Hyperlocal Journalism? Sites that focused on areas often ignored by larger news
outlets , 22 ianuarie 2016, în http://journalism.about.com/od/citizenjournalism/a/hyperlocal.htm , accesat la data
de 17 octombrie, ora 09:00.
125 Nic Newman with Richard Fletcher, Antonis Kalogeropoulos, David A. L. Levy and Rasmus Kleis Nielsen,
(2017) Reuters Institute Digital News Repo rt 2017 . Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/Digital%20News%20Report%202017%20web_0.pdf?u
tm_source=digitalnewsreport.org&utm_medium=referral. Accesat în 24.04.2018.

51
de știri cu re putație , devine mai dificil să se cearnă informațiile venite din zona jurnalismului
digital.126
Există avantaje mari datorită aparției acestui tip de jurnalism și a evoluției
bloggingului cu care oamenii sunt obișnuiți, însă există și unele dezavantaje, cum ar fi faptul
că aceștia se simt mai confortabil cu ceea ce știu deja și nu le este întotdeauna ușor să se
familiarizeze cu noile tehnologii specifice secolului XXI.
Interacțiunea dintre scriitor și consumator este o noutate, iar acest lucru reprezintă un
alt avantaj al jurnalismului online. 127 Se constată o nevoie urgentă de acuratețe în jurnalismul
digital și până când se va găsi o modalitate de realizare a acestui fapt jurnalismul online va
trebui să se confrunte în continuare cu unele critici.
O dispută majoră privește credibilitatea acestor site -uri online de șt iri. Un studiu de
credibilitate al jurnalismului digital realizat de „Asociația Știrilor Online” (Online News
Association) verifică credibilitatea publicului în ceea ce privește jurnalismul online .
Analizând o varietate de surse media online, s -a constatat prin intermediul acestui studiu că
publicul a privit „online media” cu mai multă credibilitate decât are în realitate .128
Fără credibilitate o știre nu are valoare sau are foarte puțină, atât în sens democratic,
cât și comercial .129

126 Lucas Graves, FACTSHEET: Understanding the Prom ise and Limits of Automated Fact -Checking , Reuters
Institute Digital News Report, 01.02.2018. Disponibil la:
http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018/factsheet -understanding -promise -limits -automated -fact-
checking/. Accesat în 24.04.2018.
127 Nic N ewman, Journalism, Media, and Technology Trends and Predictions 2018 , Reuters Institute Digital
News Report, 10.01.2018. Disponibil la: http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018/journalism -media –
technology -trends -predictions -2018/. Accesat în 24.0 4.2018.
128 http://journalists.org/?s=online+public+credibility+ratings , site -ul oficial al Online News Association, accesat
la data de 16 octombrie, ora 19:19.
129 John V. Pavlik, op.cit ., p.6.

52
2.4. Etica profesională a jurnalismului în era digitală. Despre responsabilitatea
creatorului de conținut informațional

2.4.1. Etica profesională a jurnalismului în era digitală

Efectele jurnalismului online sunt evidente în întreaga lume. Această formă a împins
jurnaliștii să evolueze și să se reinventeze , totodată. Cei mai în vârstă s-au confruntat cu
probleme cauzate de tehnologie și au fost înlocuiți de cei tineri, capabili să lucreze cu
tehnologie mai ava nsată.
Multe ziare , cum ar fi New York Times , și-au creat site -uri pentru a fi competitive și
au profitat de avantajele oferite de folosirea setărilor audio, video și „text linking” pentru a
rămâne în topul listelor consumatorilor de știri.
Jurnalismul dig ital permite reportajelor să înceapă ca fiind vagi și generalizate și să
progreseze într -o poveste mai bună. Ziarele și posturile TV se află în dezavantaj în acest caz
deoarece, în general, ele pot crea o poveste doar atunci când au la dispoziție o cantita te mare
de detalii și informații. De multe ori ziarele trebuie să aștepte până a doua zi sau chiar două
zile dacă este vorba de o știre întârziată pentru a o putea publica. Ziarele pi erd teren în fața
omologilor online deoarece oamenii au posibilitatea să găsească ce știre vor, când vor, fără a
trebui să își părăsească locuința și fară să fie nevoiți să plătească pentru a le citi. 130 A existat
un efect substanțial al jurnalismului digital și mass -media asupra industriei de ziar, cu crearea
de noi modele de afaceri .131
Numeroase ziare și jurnaliștii din presa scrisă individuală au fost forțați să părăsească
acest domeniu din cauza popularității jurnalismului digital .132
În 2009, un studiu a ajuns la concluzia că cei mai mulți jurnaliști sunt gata să
concureze într-o lume digitală și că o parte dintre ei cred că tranziția de la print la jurnalism
digital în redacțiile lor se face prea lent .133

130 Fondevila Gascón, Joan Francesc, Josep Lluís Del Olmo Arriaga, Javier Sierra Sánchez, New communicative
markets, new business models in the digital press , în cadrul International Conference on Communication and
Reality -Life without Media , Trípodos, iunie 2011, p. 301.
131R. Joseph Dominick, (2009) Ipostazele comunicării de masă. Media în era digital , București, Comunicare.ro,
cap. 16, pp. 432 -456.
132 Laura Marquez, Extra, Extra: It Is The End For Newspapers? , 27 februarie 2009, în
http://abcnews.go.com/Business/story?id=6973782&page=1 , site -ul oficial al ABC News, accesat la data de 20
octombrie 2018, ora 23:08.

53
Dezvoltarea jurnalismului digital și colapsul din economie au dus la reducerea
personalului din presa scrisă. Din cauza ac estor fapte, mulți privesc jurnalismul digital ca
fiind „moartea jurnalismului ”.

2.4.2. Jurna listul, între logica comercială și logica mediatică

Jurnalismul cetățenesc nu trebuie confundat nici cu jurnalismul comunitar , nici cu
jurnalismul civic , deși confuziile sunt inevitabile având în vedere interferențele și
suprapunerile care se fac.
Jurnalismul comunitar a luat naștere în America și este bine definit de John Lauterer ,
care afirmă că „poți recunoaște jurnalismul de comunitate de cum îl vezi; el rep rezintă pulsul
jurnalismului american, e jurnalismul în starea sa naturală” .134 „Jurnaliștii comunitari sunt, de
obicei, reporteri și editori instruiți profesional. Câteva programe specializate de tr aining au
apărut în programele cursurilor de jurnalism universitare și post -universitare. Jurnalismul
comunitar nu trebuie confundat cu munca cetățenilor jurnaliști, care sunt, adesea, amatori
voluntari, sau cu jurnalismul civic, deși multe ziare comunitare practică acest lucru” .135
Pe de altă parte, jurnalismul civic, numit și jurnalism public, se poate confunda cu
jurnalismul cetățenesc deoarece ambele se bazează pe ideea de implicare în dezbateri publice
a membrilor comunității. Jurnalismul civic își propune să creeze o punte solidă de legatură
între instituți ile media și problemele prioritare ale cetățenilor .136
Jurnalismul cetățenesc înglobează principii civice și comunitare, fapt ce îl leagă de
Internet și de alicațiile web 2.0, care au făcut posibilă generarea de conținuturi diverse de
către utilizatori. Repr ezintă un nou tip de jurnalism făcut de non -profesioniști.
Acești non -profesioniști nu au nici un fel de pregătire în domeniu (nu au studii, diplomă ,
experiență practică și nu cunosc normele deontologice ale profesiei de jurnalist), însă, de
multe ori, ei produc și distribuie informații valoroase .137

133 John Nichols, The Death And Life Of Great American Newspapers, în http://www.zcommunications.org/the –
death -and-life-of-great -american -newspapers -by-john-nichols , site accesat la data de 21 octombrie 2018, ora
10:37.
134 John Lauterer, Community Journalism: the Personal Approach. Ames: Iowa State UP. 1995, p.6 apud Kim
Kierans, Endangered Weeklies: A Case Study of Three Maritime Weekly Newspaper , 28 septembrie 2004.
135 Ibidem .
136 Minodora Sălcudean, op.cit. , pp. 53 -54.
137 David Levy, Digital News Report 2017: încredere scăzută în rețelele sociale , Reuters Institute for the Study
of Journalism, 22.06. 2017. Disponibil la: https://ro.ejo -online.eu/media -digitale/digital -news -report -2017 –
incredere -scazuta -retelele -social e. Accesat în 24.04.2018.

54
În timp ce mass -media acoperă în mare măsură politica , cel puțin în timpul
campaniilor electorale, interesul lor se află mai puțin în descrierea exactă a ceea ce fac și spun
părțile. Din motive profesionale și economice, interesul lor cel mai de bază este de a spune
poveștile bune, care vor atrage atenția pub licului cel mai mult .138 Prin urmare, tematica tind e
să se concentreze asupra altor aspecte decât cele pe care părțile le -ar dori .
Partidele politice nu pot controla modul în care sunt acoperite în noile media . Trebuie
să se adapteze la mass -media și logica lor și să se implice în ceea ce s -au numit în altă opinie,
„negocierile de noutate ”139, care apar simultan pe nivele diferite.
În primul rând, atât jurnal iștii, cât și actorii politici încearcă să precizeze condițiile și
circumstanțele în care se vor întâlni. În al doilea rând, atunci când jurnaliștii și politicienii se
întâlnesc, trebuie să se lupte pentru ce probleme și cadre sunt importante. În al treilea rând,
există o negociere indi rectă și implicită atunci când politicienii încearcă să anticipeze ceea ce
va deveni știre, iar jurnaliști i să își producă povestirile.
În arena electorală, motivele proactive pentru care partidele politice și politicienii se
adaptează la mass -media sunt conturate de nevoia de a comunica și influența acesteia la
opinia publică. Dacă nu există în mass -media, nu există politică. 140 Părțile sunt adesea forțate
să reacționeze la declarații sau evenimente, pentru a arăta public că "le pasă". 141 La sfârșitul
zilei, bătălia pentru opini a publică și pentru mediatizare este în mare parte un joc cu sumă
zero: dacă un partid sau politician nu reușește să influențeze mass -media , actorii politici
trebuie să lupte cu înverșunare pentru a o influența. Astfel, actorii politi ci încearcă în mod
continuu să anticipeze și să se adapteze la mass -media și la logica lor.
Targetul – publicul larg sau grupurile țintă din public, dar pentru a ajunge la ele,
partidele politice și politicienii încearcă să prezinte știri care sunt puternic subvenționate . Ei
încearcă, de asemenea, să atenționeze riscul publicității negative, pregătindu -se să răspundă
rapid în caz de acoperire mediatică negativă. Acest lucru este valabil atât pentru partidele de
birouri, cât și pentru cele de politică și de vot .

138Manuel Castells, op.cit. , pp.31 -40.
139 Nic Newman, Journalism, Media, and Technology Trends and Predictions 2018 , Reuters Institute Digital
News Report, 10.01.2018. Disponibil la: http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018 /journalism -media –
technology -trends -predictions -2018/. Accesat în 24.04.2018.
140 Nic Newman with Richard Fletcher, Antonis Kalogeropoulos, David A. L. Levy and Rasmus Kleis Nielsen,
Reuters Institute Digital News Report 2017 . Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/Digital%20News%20Report%202017%20web_0.pdf?u
tm_source=digitalnewsreport.org&utm_medium=referral. Accesat în 24.04.2018.
141 Barometrul de Încredere Edelman 2018 . Disponibil la: http://cms.edelman .com/sites/default/files/2018,
accesat la 11.01.2019.

55
2.4.3. Noul ecosistem informațional /încrederea în presă, protecția datelor, reglementări,
soluții pentru creșterea calității conținutului, construirea și consolidarea reputației în
social media.

Jurnaliștii care încă mai prezintă un anumit grad de credibilitate sunt cei care respectă,
încă, un cod deontologic, niște principii (verifică informația din mai multe surse, dau dreptul
la replică etc. ), indiferent că vorbim de media tradiționale, fie că vorbim de noile media. În
spațiul public nu există niște reguli scrise care ar trebui respectate de către toți creatorii de
conținut. De aceea, cei care part icipă activ la realizarea de produse media trebuie să fie foarte
atenți la ceea ce diseminează, întrucât pot cădea cu ușurință într -o capcană, având în vedere că
nu dețin o pregătire de specialitate, lucru care poate duce ușor la încălcarea principiului de
etică profesională. Vor „supraviețui ” acestei lumi doar jurnaliștii care respectă niște principii,
niște coduri etice și deontologice, întrucât și în lumea digitală rămân la fel de importante etica
profesională, verificarea surselor, acuratețea, echidistanța și echilibrul, iar jurnalistul est e
singurul responsabil pentru respectarea acestor standarde.142
Dezvoltarea durabilă și competivitatea au un caracter specific pentru mijloacele de
informare pe Internet. Adevăratul preț ajungi să -l cunoști doar în momentul în care te
pomenești antrenat într -o cursă permanentă pentru atenția publicului.
Deși este un mediu în care concurența poartă un caracter determinant, Internetul oferă,
totuși, egalitate de șanse pentru sursele de informare, cele existente și cele noi, de a se afirma
și de a-și câștiga ci titorii. Astfel, pe lângă investițiile financiare necesare pentru salariile
angajaților, chiria oficiului, tehnica, impozite, un portal de știri va investi resurse umane.
Jurnaliștii cu o gândire flexibilă, capabili să propună soluții și idei creative, po t aduce
foarte rapid un site în top. De multe ori, însă, talentul jurnaliștilor de a produce conținut
informațional nu este remunerat din plin prin accesări, iar multe articole care merită atenție
rămân în umbră sau sunt îngropate în avalanșa de ș tiri. Iat ă de ce redacțiile on line fac uz de
metod e speciale, menite să sporească audiența și să transforme anumite materiale în adevărate
bombe mediatice.
Profilul distinctiv . Unele platforme informaționale și -au asigurat din start popularitatea
în mediul virtual chiar prin tipul platformei. Site -utile specializate întotdeauna se vor menține
la vedere într -o aglomerație de portaluri de știri. Cele mai relevante exemple în aces t sens
sunt: Privesc.eu – un canal de live stream , lansat în 2009, care oferă zilnic, în timp real,

142 http://stiri.tvr.ro/jurnalismul -in-era-digitala –noii-jurnalisti –retelele -de-socializare -si-democratizarea –
comunicarii_62481.html#view , accesat la 15.12.2018, ora 18 :12.

56
transmisiuni de la toate evenimentele de rezonanță. Timp de șase ani, site -ul nu a avut
concurenți la acest capitol, până la lansarea Realitatealive.md, în 2015. Rise Moldova, parte a
rețelei Global Investigative Journalism Network, este cel mai popular site de investigații.
Materialele publicate de jurnaliștii acestei comunități au zguduit de fiecare dată opinia
publică.
Exclusivul . Potrivit Dicționarului O xford de Jurnalism, exclusivul reprezintă un
material despre care alte surse media nu știu sau care nu a fost publicat nicăieri până la
momentul apariției într -o singură publicație. În presa internațională astfel de articole sunt
numite scoop și cre ează î ntotdeauna în jurul lor agitație, scandal, interes sporit și efecte
puternice. În Moldova acest termen este utilizat de multe ori greșit. Unele publicații precum
Deschide.md, Realitatea.md, Publika.md, Unimedia.info se grăbesc să -și eticheteze știrile ca
fiind exclusive, în baza unei informații obținute de la sursele interne, care ulterior apar în
formatul unui comunicat oficial. Totuși, trebuie să recunoaștem că este un instrument eficient
pentru promovarea unor articole. Adevăratele exclusive în presa ele ctronică autohtonă sunt
investigațiile și anchetele.
Preluarea articolelor de către alte surse media . Informațiile unice obținute de
jurnaliști, cu caracter senzațional, controversat, scandalos, profund emoționant sau pur și
simplu informative sunt o meto dă bună de a obține vizualizări pe site, atât direct, cât și prin
intermediul site -urilor care împrumută materialul propriu -zis, indicând cu link activ sursa
primară. Cel puțin una din trei persoane care citește o știre preluată, va da click pe denumirea
site-ului – autor al informației. Șansele de accesări se multiplică în cazul în care articolul a
fost preluat de o publicație străină, care deține un public mai larg.
Distribuirea simplă a materialelor pe rețelele de socializare . Social media oferă
portalu rilor on line un potențial public , așa -numiții c itiori întâmplători. Postarea ș tirilor pe
Facebook, Odnoklassniki, Twitter și Vkontakte este imperios necesară, întrucât publicul mai
mereu nu dispune de timp pentru a urmări actualizările pe site, î nsă, întotdeauna îl vei găsi
online pe rețelele de socializare, gata să dea click pe titlul care l -a captivat. Practic, jumătate
din traficul lunar pe orice portal este generat de redirecționările de pe rețelele de socializare.
Jurnaliștii știu asta și valorifi că acest lucru din plin, aglomerând news -feed-urile cu noutăți.
Distribuirea materialelor de către liderii de opinie. După cum am menționat anterior,
demnitarii de stat, politicienii, funcționarii publici, analiștii, oamenii din domeniul culturii
sunt, de asemenea, consumatori de informații. De obicei, când personalitățile urmărite de mii
și zeci de mii de abonați distribuie pe pagina lor anumite știri, acestea se aleg imediat cu un
număr mare de aprecieri, comentari i și redistribuiri. Se cre ează o reacție în lanț, din care sursa

57
media are doar de câștigat, fie că e vorba despre un articol calitativ sau unul scandalos și
generator de polemică.
Distri buirea agresivă. Flood -ul. Din engleză, cuvântul flood se traduce ca potop,
inundație, flux, șuvoi. Este exac t situația care poate fi observată pe rețelele de socializare. În
cazul în care simplele accesări pe site și distribuiri nu sunt suficiente, jurnaliștii recurg la
această tactică pentru a -și face auzită vocea, postând una sau mai multe știri pe cele mai ma ri
comunități online cu zeci de mii de abonați. Această metodă implică și anumite riscuri,
începând de la probleme cu serverul site -ului din cauza numărului mare de accesări până la
blocarea profilului persoanei care a efectuat, acestea fiind catalogate ca spam .
Instrumente care facilitează căutarea . Acestea eficientizează considerabil accesul
către articole pentru categorii specifice de public sau persoane și instituții în mod particular.
Cele mai utilizate sunt tag-urile și hashtag -urile. În primul caz e ste vorba despre etichetarea
prin crearea unui link către profilul persoanei sau instituției respective, astfel încât știrea să
poată fi adăugată și în cronologia acestora, dacă nu există un filtru prestabilit. În cazul
hashtag -urilor este vorba despre cuv inte sau grupuri de cuvinte, scrise fără spațiu între ele, cu
semntul # în față (exemplu: #aprilie2018 , #prezidențiale). Acest instrument a apărut inițial pe
Twitter, dar a fost preluat și implementat foarte rapit de celelalte rețele de socializare. Un
hashtag reprezintă o formă de categorizare și servește la căutarea ușoară a unor articole,
postări, comentarii, care conțin același hashtag. Dacă jurnaliștii optează pentru adăugarea
acestora, articolul publicat se arhivează automat în categoria conținutului etichetat după
cuvinte -cheie.
Jurnalistul . Jurnaliștii nu sunt vedete, dar rămân persoane publice. Pentru mulți
cititori, un site informațional se asociază în primul rând cu o persoană care activează acolo,
fie pentru felul în care muncește în teren, scrie articole, se manifestă în spațiul public , fie
pentru acțiunile pe care le întreprinde, reputația pe care o are sau chiar aspectul fizic. Miile de
accesări și vizualizări zilnice sunt doar o parte din miza site -urilor informaționale. Mai mult
decât atât, redacțiile online tind să -și lărgească aud iența și să -și fidelizeze publicul,
transformându -l din unul ocazional, schimbător, în unul permanent. Un calificativ bun, care
denotă atitudinea cititorilor față de activitatea surselor media electronice, sunt rating -urile
acestora și numărul de abonați.

58
III. TrustServista – aplicația care poate determina nivelul de încredere al
știrilor online

Obiectivul principal al studiul de caz este de a prezenta o analiză amănunțită a
soluției singurului software apărut pe piață în scopul detectării automate a dez informării și
așa-zis-ului fenomen fake news, TrustServista – produs al companiei Zetta Cloud din Cluj . În
cadrul studiului se va realiza o prezentare a modului de funcționare a aplicației, o analiză pe
câteva știri, dar se vor aduce în vedere și eventuale „puncte slabe ” ale soluției TrustServista.
În acest sens, am ales ca referință pentru studiu șase surse de știri : BBC News , The
Associated Press , dailybuzzlive.com, medium.com (DFRLab ), sputnik .md, și antena3.ro .

3.1. Analiză descriptivă a platformei TrustServista

Fake News este un termen care și -a făcut drumul în vocabularul comun începând cu
alegerile prezidențiale din SUA . Știrile false au câștigat notorietate atunci când impactul lor
global a fost recunoscut de șefii unor giganți IT precum Google și Facebook, care au
recunoscut pentru prima dată că astfel de știri au puterea de a influența alegerile democratice.
Bineînțeles – CEO -ul Google, Sundar Pinchai, a spus aceasta în noiembrie 2016 în timpul
unui interviu BBC, când a fost întrebat dacă știrile false au înclinat balanța spre Donald
Trump în timpul alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Declarația a venit la doar c âteva
zile după ce Adam Mosseri, vicepreședinte al Product Management la Facebook, a declarat
că, compania trebuie să facă mai mult pentru a opri acest fenomen, în contextul în care
Facebook devine principalul canal de distribuție social media pentru știri le online din 2016.
Soluțiile nu au fost așteptate de mult timp. De la liste negre care conțin site -uri care
creează știri falsificate, experimente crowdsourcing și chiar servicii oferite de organizații
specializate în verificarea informațiilor , fenomenul fake-news a devenit cel mai important
subiect din industria media, un motiv serios de îngrijorare pentru distribuitorii de conținut și o
dilemă pentru cercetători.
Zetta Cloud, companie înființată la Cluj în 2013 și specializată în analiza dat elor și
inteligența artificială , a lansat la începutul lunii februarie 2017 prima versiune a unui produs
software care promite să ajute la detectarea de știri care nu prezintă credibilitate, toate într -un
mod automatizat 100%: TrustServista.
TrustServista este o platf ormă software unică care poate determina originea și
fiabilitatea știrilor online și este destinată profesioniștilor media, analiștilor de informații și
platformelor de distribuție a conținutului terțelor părți.

59
Platforma se axează în principal pe jurnaliștii care lucrează pentru agențiile de știri.
Acesta vizează, de asemenea, orice profesionist media care lucrează într -o sală de știri și care
necesită un instrument care poate automatiza procesul de filtrare și verificare a informațiilor.
TrustServ ista urmărește, în principal, reducerea semnificativă a timpului de colectare și
analiză a informațiilor prin automatizarea completă a activităților umane: de la căutarea,
colectarea și filtrarea articolelor de știri, până la găsirea conținutului relevant pe un anumit
subiect și legăturile dintre elementele prelucrate .
George Bara, co -fondator al companiei Zetta Cloud, a declarat în cadrul unei
conferințe că au început să lucreze la această aplicație în urmă cu mai bine de doi ani până
când aceasta a fost l ansată, înainte ca fenomenul fake -news să ia amploare. Tot din spusele
acestuia, primele două scenarii la care s -au gândit atunci când au început să lucreze la
platformă au fost: știrile din domeniul economic și știrile din zonele de conflict.
Știri e conom ice, pentru că domeniul financiar încă reprezintă o arie în care știrile false
au cel mai mare impact. De exemplu, în decembrie 2017, o știre incorectă a ABC News a
făcut ca un indice de bursă din Statele Unite ale Americii să scadă dramatic. În urmă cu
aproximativ 4 ani, o știre falsă apărută într -un ziar german, care susținea că BMW își
măsluiește valorile de emisii, la fel ca și Volswagen, a făcut ca acțiunile BMW să scadă cu
10% într -o oră. Vorbim de pierderi de miliarde înregistrate în mai puțin de o oră.
Domeniul știrilor din zonele de conflict, pentru că este, în accepțiunea lor, imposibil să
poți să confirmi sau să infirmi o știre dintr -o asemenea zonă. Pentru că nu ești acolo, pentru că
avem de -a face exclusiv cu știri de propagandă, fo arte puține știri reale se pot înregistra în
aceste zone. Chiar dacă am vrea să înțelegem, de exemplu, dacă o rachetă care a lovit o școală
într-o anumită regiune din Siria a fost lansată de ruși sau este o înscenare a unor rebeli
moderați, nu vom putea af la niciodată pentru că nu avem cum să fim acolo și toată informația
este controlată de către actori statali.
Modalitatea de a semnala, de a găsi acest gen de știri pe care au ales -o cei de la Zetta
Cloud, ca și firmă de software, a fost, evident, folosirea de algoritmi cu inteligență artificială.
Este vorba despre o serie de algoritmi pe care compania îi dezvoltă de ani de zile, unii dintre
ei fiind unici în lume, și care analizează mai multe aspecte ale conținutului.
Care sunt tipurile de știri aflate în v izorul TrustServista?
Dacă vorbim de fake -news sau știri cu nivel de încredere redus, vorbim, de fapt,
despre o serie de tipuri de conținut. Vorbim despre satiră – care este cel mai simplu conținut,
site-uri care creează conținut cu intenția de a fi fals, până la erori jurnalistice (articolul de pe
ABC News menționat mai sus a fost o eroare jurnalistică, dar acest lucru nu l -a facut mai
puțin nociv).

60
Între aceste două tipuri de conținut lipsit de încredere avem multe variații. Avem
conținut de tip clickbait – care ne face să dăm click -uri și să cumpărăm diverse lucruri, avem
source hacking – care se întâlnește foarte mult pe site -urile de tip Forum Politice, unde se
creează știri care sunt publicate ca mai apoi să fie preluate de către jurnaliști mainstream .
Vorbim și despre propagandă – folosită frecvent de organizații statale; știri partizane; conținut
sponsorizat – ne este foarte greu să identificăm ce este o reclamă și ce este, de fapt, un
conținut care se dorește a fi veridic; misinformation și disinform ation, dar și despre site -uri
conspiraționiste – care afectează mai ales domeniul medical (nu ne regerim doar la materiale
despre vaccinuri, ci la o multitudine de articole pseudoștiințifice care afectează societatea
probabil mult mai mult decât o fac știrile cu impact politic).
În acest sens, compania a colectat deja și a analizat câteva zeci de mii de articole din
întreaga lume (care este gradul lor de propagare în social media, care este gradul lor de
încredere, câte dintre ele au surse la care se poate identifica proveniența lor, câte dintre ele au
autori care există, câte sunt scrise într -un mod clickbait, nu citează sursa etc.).
Cum funcționează aplicația TrustServista?
Cei din cadrul companiei Zetta Cloud au început să lucreze la aplicație luând în calcul
toate tipurile de fake news despre care am discutat mai devreme și notând fiecare pas din
gândirea lor critică pentru a încerca să determine nivelul de credibilitate al știrilor online.
Primul lucru care se urmărește este sursa, dacă site -ul care publică informația poate fi
verificat, unde este găzduit server -ul, dacă are pagină de contact, dacă are nume de companie
listat, etc. Este recomandat să nu ne pierdem timpul citind blog -uri sau site-uri care nu sunt
prea cunoscute. Dacă o informație este importantă, cu siguranță va apărea și în altă parte,
întrucât aceasta se propagă și ajunge la media mainstream.
Al doilea lucru care se urmărește este proveniența informației (pacientul zero).
Indiferent cum se propagă o știre, se poate ajunge întotdeauna la cea originală. Pacientul zero
este foarte important, în acest sens, pentru că ne ajută să determinăm de unde provine
informația. Poate fi vorba de un site care are un nivel de credibilitate ridicat (New York
Times, Washington Post), dacă acesta folosește o sursă care nu este credibilă sau nu citează
vreo sursă, informația publicată de ei va avea un grad scăzut de încredere.
A treia variabilă importantă este cea de analiză de conținut a textu lui. Există aici o
serie lungă de algoritmi creați de Zetta Cloud care analizează automat textul. Astfel, se
urmărește: cât de multă informație factuală avem în text (răspunsurile la întrebările de bază
ale unei știri), sentimentul articolului (negativ, ne utru, pozitiv) – corelat cu o categorizare
automată a textului (de exemplu, este normal să scrii într -o notă negativă despre război, dar
nu este normal să scrii despre un eveniment social într -un mod foarte negativ pentru că acest

61
lucru ar însemna că ești părtinitor), subiectivitatea sau obiectivitatea, șansa ca acel articol să
fie clickbait (se urmărește punctuația, modul în care este scris titlul, folosirea de litere
majuscule sau minuscule, dacă este o diferență de text între titlu și conținut).
Pentru depistarea știrilor clickbait, compania a cules zeci de mii de exemple în care
titlul era total diferit de conținutul știrii, și -a creat un set de date și apoi a antrenat algoritmi
folosind machine learning și rețele neuronale. Asta înseamnă că, pentru ori ce tip de conținut,
aplicația TrustServista poate să producă statistic un rezultat care va spune dacă acel articol pe
care îl analizezi este de încredere sau nu. Aplicația nu spune dacă este adevărat sau fals ceea
ce se analizează, întrucât o verificare la modul acesta trebuie făcută, interpretată de o
persoană. Adevărul este un concept vast, filosofic, de aceea aplicația folosește conceptul de
„grad de încredere”, care este folosit și de organizațiile de Intelligence, și de NATO, și de
STRATCOM, existând o unitate standard de măsurare a informației, aceasta putând să aibă un
grad scăzut de încredere sau unul ridicat.
Cui poate folosi o astfel de platformă?
Primii care pot fi ajutați de această platformă sunt creatorii de conținut (agenții de
presă și agenț ii media, în general). Este foarte puțin probabil ca toată lumea să aibă
corespondență în Iran, de exemplu, așa cum are France Press sau Associated Press. Așadar,
știrile respective vor fi preluate de undeva. Atunci când preiei o știre, când creezi un conț inut,
folosești surse. De aceea, ca jurnalist, este foarte important să ai la îndemână un instrument
care să îți spună că articolul are un grad scăzut de încredere/că informația nu are sursă/sunt
alte 30 de articole despre același subiect, dar cu o perspec tivă puțin diferită, întrucât poți evita
să scrii prostii, să faci misinformation și să elaborezi conținut cu înalt grad de calitate, ceea ce
va fideliza cititorii publicației.
A doua categorie este formată din persoanele care distribuie conținut (rețele sociale și
motoare de căutare, în special: Facebook, Google). Degeaba creează agențiile de presă și
publicațiile cu notorietate conținut de calitate dacă apoi vin 100.000 de creatori de fake news
și bombardează rețeaua cu un astfel de conținut . O rețea soc ială trebuie să aibă un mecanism
automat de a filtra știrile false de cele adevărate. Algoritmii Facebook încă nu funcționează,
având în vedere că încă se vehiculează zi de zi pe platformă foarte multe știri non -sens,
fenomen care a luat amploare foarte ma re în ultima vreme. Este și responsabilitatea celor care
creează conținut, să creeze conținut de calitate, și a celor care distribuie conținut, pentru ca
acesta să fie de calitate.
Apoi, mai sunt cei care consumă conținut (agenții de PR care vor să -și pro tejeze
reputația clienților, organizații guvernamentale etc.), ca o ultima verigă din acest lanț în care
conținutul se naște, se distribuie și este consumat, să poată să verifice.

62
Platforma TrustServista este o platformă deschisă în care fiecare dintre ace ști „actori”
enunțați mai sus se poate conecta. S -a lansat, între timp, și o extensie gratuită pentru browser –
ul Chrome, unde, pe orice site intri să dai click, verifică și apoi dă un scor de încredere, lucru
care facilitează utilizarea platformei.
Pentru distribuitorii de conținut există ceea ce se numește API -uri, conectori
programatici, astfel încât, în mod automat, poți să trimiți 400 de milioane de articole pe oră
către TrustServista, iar platforma va da gradul de încredere al acestora, în proce nte. Se poate
procesa conținut la o scară extraordinar de mare, dincolo de orice poate procesa o echipă de
Fact Checking.
Platforma este și una de analiză. Creatorii acesteia analizează știrile ce se produc într -o
zi, le grupează automat în subiecte, găse sc similaritatea semantică dintre ele, încearcă să
aducă o imagine de ansamblu complet automatizată a tot ceea ce se întâmplă într -o zi.

3.2. Analize ale unor știri în platforma TrustServista

Pentru realizarea acestor analize, am ales știri de pe următoarele surse :
Dailybuzzlive.com, DFRLab, The Associated Press, BBC News, sputnik.md și antena3.ro.
Începem cu prima sursă, dailybuzzlive.com, și precizez că a rticolul (fig.1) face parte
din zona de influențare a opiniei publice, fiind acel tip care lo vește într -un brand (cel mai de
interes pentru agențiile de PR). Titlul articolului este extrem de sugestiv în acest sens, Human
Meat Found In McDonald’s Meat Factory . Este evident că cineva a încercat să ducă o
campanie împotriva McDonald’s. După o analiz ă a articolului prin TrustServista, ne -am ales
cu un grad de încredere extrem de mic, de 25%. Deși procentul este foarte mic, din momentul
postării articolului, acesta a ajuns la 1.273.251 de distribuiri pe Facebook (fig.2) , ceea ce cu
siguranță a afectat destul de mult McDonald’s din punct de vedere financiar.
Motivul pentru care scorul este atât de mic este pentru că articolul este lipsit de
context, nu are informații factuale, nu ni se dau prea multe detalii, și are o ușoară tentativă de
a se duce spre știrile clickbait (fig.3).

63
Fig.3

64
Un exemplu care ne duce în zona de propagandă este războiul din Siria. Începem aici
să discutăm despre DFRLab , o organizație care lucr ează pe lângă Casa Albă și NATO și care
face multe din analizele pentru NATO (verificarea de informații). Pe medium.com,
organizația a postat un articol (fig.4) în care este vorba despre faptul că în Siria americanii au
început să salveze militanți Al -Qaeda odată cu apropierea trupelor rusești și cele siriene. Aici,
propaganda fun cționează diferit, în sensul că este foarte greu de determinat uitându -te la
conținut . Fiind bine conceput, articolul încearcă să ne convingă cu argumente, cu fapte, cu
modul în care este scris artic olul, că știrea este adevărată. Singura soluție, în situa ția aceasta,
de a determina dacă știrea este credibilă sau nu , este a căuta sursă (pacientul zero). După cum
se poate observa în fig .5, sursa este un site publicat în Siria, en.deirezzor24.net, în limba
engleză (un site de propagandă).
Modul în care am determinat că articolul își obține sursa de la acest site sirian, până la
urmă anonim, a fost realizând o analiză a graficelor și a legăturilor semantice extraordinar de
complexe, 100% automată. Am luat articolul analizat, am verificat ce link -uri conține, ne-am
uitat dacă face referință la alte site -uri (exemplu: „potrivit BBC News”, dar fără să aibă link
către BBC News) și am căutat toate articolele care au o similaritate semantică foarte mare.
Astfel, a luat naștere graf -ul din fig .6.
Fig.6

65
Teoretic, c e face un analist atunci când verifică o informație, este să se apuce să
genereze toate nodurile manual. Citește textul și zice „acest articol face referință către site –
urile X, Y și Z”, după care se duce și zice „site -ul Y face referință la site -urile A, B și C”,
lucru care durează o veșnicie. Platforma TrustServista face aceeași treabă, într -un mod
automat, după care parcurgem toate aceste ramuri pe care le puteți vedea în fig .7 și fig.8 ,
pentru a înțelege de unde provine informația. Prin analiza legături lor și analiza sursei, am
ajuns la concluzia că informația provine de la site -ul sirian pe care l -am menționat mai sus,
ceea ce ne face să ne dăm seama că, deși articolul este foarte complex, bine scris și prezintă
un grad mare de încredere la prima vedere , nu este credibil.
Fig.7 , Fig.8

Am preluat același subiect și de pe Sputnik (fig.9) . În vreme ce articolul de la DFRLab
avea un conținut mult mai complex, un ton neutru și o probabilitate de clickbait de 3%
(fig.10 ), pe Sputnik deja lucrurile se schimbă considerabil. Deși are un procent destul de bun
pentru conținut, articolul deja prezintă un nivel ridicat de subiectivitate și are o apropiere mult
mai mare de clickbait, în procent de 22% (fig. 11).

66
Fig. 10

Fig. 11

Majoritatea articolelor de pe BBC News sau The Associated Press au un scor
extraordinar de mare, în general, pentru că acestea conțin informație multă, opiniile sunt
balansate, sunt scrise într -un mod obiectiv, au un autor care chiar are nume (nu este anonim).
Am ana lizat și un articol d e-al Associated Press ( fig.12 ) în care este vorba despre faptul că
forțele afgane se micșorează, lacunele în securitate cresc, iar talibanii rămân în mare parte , în
ciuda unui val de bombardamente americane.
Raportul calității conțin utului a ajuns la 70% – ceea ce îi dă un grad de credibilitate
destul de mare (fig.13 ), iar pacientul zero este Boston Globe ( fig.14 și fig.15 ).

67
Fig. 13

Fig.15

Analiza sursei poate să devină, în anumite scenarii, un lucru foarte complex. În cazul
acestui articol de pe BBC News, din fig .16, vedem că un graf de genul acesta (fig .17) devine
enorm. Avem referințe către foarte multe articole, adrese. Ceea ce vedem este o imagine în
care articolul nostru, cel analizat, se află în centru și restul sunt s ursele de informații folosite.
Articolul are un nivel de credibilitate care indică 75%, are un ton neutru, este destul de bogat
în context factual, iar posibilitatea ca acesta să se ducă înspre clickbait este aproape
inexistentă (fig.1 8).

68
Fig.17

Fig.1 8

69
Ce ar însemna să facem toate aceste proceduri manual? Așa lucrează agențiile de Fact
Checking . Desigur că ar fi risipă de timp, în primul rând. În al doilea rând, aplicația
TrustServista chiar își demonstrează utilitatea prin această scanare automată a știrilor.
Trecem acum să vorbim despre un articol de pe antena3.ro, cu titlul Un militar din
Forțele Speciale a fost ucis într -un accident (fig.19). Calitatea conținutului a atins un prag de
55%, deși procentele sunt de 100% în ceea ce privește tonul neutru al articolului, dar și
complexitatea factuală. Gradul de credibilitate a scăzut atât de mult din cauza faptului că
articolul este creat într -un mod care duce foarte mult spre clickbait, în procent de 71%
(fig.20). În cazul acestui articol, pacientul zero depistat de platform TrustServista este Ziua de
Constanța (fig.21).
Fig.20

Am mai întâlnit un articol în limba franceză pe dnipress.com, Ucraina construiește
lagăre de concentrare pentru locuitorii din Donbass , publicat pe 9 februarie 2018. Verificarea
unui astfel de articol este foarte complexă. Articolul face referință la un alt articol în limba
rusă, iar apoi folosește niște informații publicate în urmă cu doi ani, din nou în rusă, care își
are originea într -un video pe YouTube în care un individ vorbește în ucraineană, spunând
exact că vrea să construiască lagăre de concentrare în Donbass pentru separatiștii ruși. Evident
că acestea nu s -au construit , video -ul fiind f ăcut cu doi ani în urmă și folosit ca sursă în
articolul despre care dis cutăm. Una dintre tehnicile de fake news este să „reîncălzești ”
conținutul.

70
Platforma TrustServista are un motor implementat care poate să transcrie conținut,
automat, din video în text (se trimite către platformă conținutul de pe YouTube și acesta este
transcris în mod real). Pe lângă acesta, mai există încă un motor care traduce automat. În
cazul articolului de mai sus, în video se vorbea ucraineană, iar transcrierea din voce în text,
care s -ar face automat, ar fi și tradusă, în același timp, în limba eng leză.

IV. Soluții, instrumente și practici jurnalistice pentru îmbunătățirea
calității conținutului și combaterea fenomenului dezinformării 2.0

Care sunt modurile în care putem lupta cu fenomenul fake news?
În acest moment, există trei mari direcții pentru a lupta împotriva fake news, potrivit
co-fondatorului Zetta Cloud, George Bara. Prima este Professional Fact Checking
(verificatori de informații profesioniști, adică echipe profesioniste de jurnaliști sau măcar
specialiști pe domeniu care verifică informația). Acesta este cel mai precis și corect mod de a
verifica o informație, întrucât se lucrează, în general, după un mod standardizat (există multe
organizații și manuale de fact checking), însă este o oper ațiune care necesită foarte mult timp.
Din România, compania colectează undeva la un milion de știri pe an pentru a -și crea
noi algoritmi. Atunci când a fost lansată, aplicația TrustServista suporta doar limba engleză.
În prezent, ca parte a versiunii 2.0 a TrustServista, trei noi obiective API (Application
Programming Interface) au fost puse la dispoziție pe platforma API TrustServista: detectarea
limbajului, statisticile de trend în Facebook și vectorizarea conținutului. Astfel, conținutul
poate fi proce sat utilizând software -ul de traducere automată, în peste 120 de combinații de
limbi. Toate criteriile de verificare a conținutului ale API -ului TrustServista pot fi testate
gratuit solicitând o cheie API și utilizând documentația interactivă Swagger, fără a fi nevoie
de codificare.
Pentru site -urile în limba engleză, se procesează de către companie undeva la
aproximativ 400.000 de articole pe lună. Să iei o echipă de Fact Check -eri, oricât de
profesioniști ar fi, să se apuce să verifice toate acele știri e ste absolut imposibil.
Professional Fact Checking este un model care funcționează punctual, de exemplu în
timpul unor alegeri, pentru a verifica o anumită informație care are impact. Oricum,
informația este verificată abia după ce „și -a făcut efectul”.
George Bara a dat un exemplu în acest sens în cadrul unei conferințe cu tema „Fake
News – O anatomie a mistificării sociale“, care a avut loc în martie 2018 la București. Acesta
a spus că urmărește zilnic site -ul Snopes.com din SUA, unul dintre cele mai ma ri site -uri de

71
Fact Cheking, și a observat că trec 2 -3 ore până când aceștia iau o știre să o verifice, ceea ce
se traduce uneori în 50.000 -100.000 de like -uri. Efectul deja s -a făcut. Să zicem că în
momentul în care știrea a apărut pe Facebook, când s -a dat boost la ea, aceasta a afectat
100.000 de oameni. Dar nu trebuie să omitem faptul că există și propagare offline, acest lucru
însemnând că cel care a dat like i -a spus și bunicii sale, care nu stă pe internet. Așadar,
propagarea poate să ajungă într -o oră la milioane de oameni, după care cei care au verificat -o
vin și spun că nu a fost adevărată. În orice caz, nu toată lumea citește site -ul Snopes.com,
citește ce i se livrează pe Facebook. De aceea, oricât de bun ar fi acest gen de verificare, este
întârziată și este posibil să nu mai remedieze prea mult din efectul produs deja de știre asupra
populației.
Al doilea mod de verificare, care a apărut după alegerile din SUA, este cel de tip
Crowdsourced Fact Checking , unde același tip de verificare a știrilor se face de către non –
profesioniști, într -un model colectiv. Pe un site, se înscriu persoane, pun acolo diverse
informații și spun dacă sunt false sau nu. În acest caz, poate că modelul este puțin mai
scalabil, în sensul că și Wikipedia încearcă să facă ac est lucru, având o comunitate imensă.
Apar, însă, subiectivismul oamenilor și faptul că sunt o comunitate de multe ori anonimă,
adică nu sunt jurnaliști profesioniști pe care îi putem verifica, lucru care ne poate face să fim
sceptici în privința informați ilor furnizate de aceștia.
A treia variantă, în care se încadrează și TrustServista, este verificarea de conținut
automat. Este ceea ce face uneori și Facebook atunci când încercăm să postăm ceva și nu ni se
permite, întrucât se consideră a nu fi de încredere conținutul respectiv. După cum am
menționat anterior, în această variantă se încadrează și TrustServista, Factmata și Unpartial,
trei nume de start -up-uri în acest domeniu, cu o abordare oarecum similară, care încearcă să
schimbe modul în care se fac verificările automate de știri.
Folosind conceptele din jurnalismul de investigație și Open Source Intelligence
(OSINT), TrustServista utilizează algoritmi de inteligență artificială, și anume Procesarea
limbajului natural (NLP), pentru a extrage auto mat cât mai multe informații din articolele de
știri online. Entitățile denumite sau cuvintele cheie care sunt clasificate ca nume de persoane,
locații geografice, organizații sau unități de măsură definesc contextul fiecărui articol.
Importanța acestui pr oces, și anume extracția automată a entităților numite, specifică
procesării limbajului natural, este abstractizarea fiecărui articol de știri pentru a facilita
căutarea unor subiecte specifice și detectarea asemănărilor în ceea ce privește conținutul.
Fiabilitatea unui articol de știri este determinată, în primul rând, de sursa de informații
pe care a folosit -o, numită în TrustServista , așa cum am mai precizat în analizele de mai sus,
pacient zero , un nume inspirat din domeniul epidemiologiei. Deoarece propagarea știrilor

72
false este similară cu răspândirea unui virus, este esențial să se determine sursa focarului, care
este pacientul zero pe care TrustServista îl determină prin extragerea URL -urilo r în articole și
prin găsirea și u rmărirea referințelor implicite , unde sursele sunt doar menționate.
După cum am văzut ce s -a întâmplat cu exemplele de știri de mai sus în momentul în
care le -am introdus pe platformă, putem spune că r ezultatul unei anali ze a legăturilor este
reprezentat de un grafic al articolului care poate fi traversat pentru a găsi atât pacientul z ero,
cât și alte link -uri care pot genera noi ipoteze. Obiectivitatea sau subiectivitatea fiecărui
articol de știri este determinată automat folosind un algoritm bazat pe analiza sentimentului.
Contextul, o altă măsură importantă pentru încredere, care lipsește de obicei din articolele
clickbait , se determină prin analizarea entităților numite (nume de persoane, unități de locație
și de timp), inclusiv dacă articolul de știri are un autor. Toate aceste elemente sunt folosite
pentru a clasifica automat conținutul în funcție de încrederea sa. Rezultatul poate fi apoi
folosit de către utilizatori pentru a determina sursele care generează ș i propag ă știri false.
Deși ne putem folosi de această analiză automată pe care o putem face cu platforma
TrustServista , acest lucru nu exclude intervenția umană. Punctajul de încredere necesită
validarea și calibrarea omul ui, ceea ce va face ca, în versiunile ulterioare ale aplicației, acesta
să fie îmbunătățit pentru difer ite rețete false de știri (clickbait, propagandă etc.). Acesta va
adăuga, de asemenea, mai multe elemente care vor fi verificate, atât în ceea ce privește sursele
de informare, cât și artic olele de știri.
Încă un aspect foarte important este acela că TrustServista permite prelucrarea
informațiilor în alte limbi decât limba engleză, deoarece informațiile se deplasează peste
granițele și limbile țării de origine.
Desigur că această platformă vine și cu anumite puncte critice. De exemplu, oricât de
utilă ar fi ca instrument, este ne cesară și intervenția umană în anali ză. Așa cum am văzut în
știrea analizată mai sus, de la DFRLab, gradul de credibilitate dat de aplicație era de 70%,
ceea ce, în mod normal, ar fi însemnat că aceasta este de încredere. Intervenind omul, căutând
pacientul zero și urmărind procentul de credibilitate al acestuia, s-a putut descoperi că, de
fapt, nivelul acela de încredere nu reflecta un adevăr și că era, în fond, o știre propagandistă.
Așadar, analizele nu sunt tocmai riguroase fără o intervenție asupra lor.
Tot în aceeași notă, mi s -a întâmplat cu un articol să îl introduc în analiză și să nu îmi
găsească numele autorului. Lucru care mi -a ridicat un mare semn de întrebare, din moment ce
numele autorului era trecut în articol chiar sub titlu. Desigur că mai există posibilitatea ca
versiunea free pe care am putut să o testez să fie mai puțin complexă în analiză față de
varianta full. Din document area mea, am aflat că sunt mult mai multe aspecte care se pot

73
analiza cu TrustServista, pentru că aplicația tot evoluează, mai apar noi algoritmi și noi
motoare care schimbă cursul analizei destul de mult.
Încercările de a reglementa răspândirea poveștilor false în mediul online au început să
se extindă tot mai des, mai ales în contextul alegerilor (Franța, Germania, Italia), iar în
ianuarie 2018 Comisia Europeană a convocat un grup de ex perți la nivel înalt pentru Fake
News and Online Disinformation, al că rui raport a fost publicat în martie. Pe baza acestei
analize, se poate spune în mod sigur că atât termenul știri fals e, cât și fenomenele mai mari
ale dezinformării digitale, înșelăciunii digitale, războiului informațional, amenințărilor
hibride, au ajuns la vârful preocupărilor intelectuale și politice.
O altă soluție pentru combaterea fenomenului de dezinformare ar fi ca fiecare jurnalist
să aibă prevăzut în contractul individual de muncă, un Cod Deontologic pe care să îl respecte
cu rigurozitate, indiferent de tipul de materiale pe care le produce . Desigur că, așa cum am
mai menționat în lucrare, actualmente avem parte de un public creator de conținut, oameni
care nu verifică sursele atunci când transmit o informație, oameni care nu sunt curioși să afle
mai mult despre o informație peste care a dat. Astfel, consider că toate platformele
media /sociale ar trebui să își creeze niște algoritmi care să facă o scurtă analiză pe conținut și
care nu mai permită postarea sau distribuirea oricărui tip de știr e.

4.1. Discuții

Mediul de informare globală se află într -o stare de perturbare, tulburare și neîncredere.
Discursul și dezinformarea curg prin platforme sociale și mass -media de știri, concepute și
distribuite de actori răuvoitori și amplificați de consumatorii care nu cu nosc prea bine
problema.
Aceasta este o o mare provocare, care a mobilizat părțile interesate din întreaga societate:
– Editorii de știri se concentrează asupra modului în care răspândirea știrilor și informațiilor
false subminează modelele lor de afaceri. Un mediu de informații poluat devalorizează
produsul principal. Marginile mai subțiri subminează capacitatea lor de a furniza un produs de
calitate. Astfel, utilizatorii își pierd încrederea și scad audiențele.
– Platformele sociale media se confr untă cu întrebări existențiale despre dacă și cum
tehnologiile lor au creat diviziune socială, au consolidat perspectivele ideologice și au
denaturat luarea deciziilor. Rolul lor a fost fundamental în modelarea noului mediu de
informare, iar acestea vor fi fundamentale și în restructurarea mediului în scopul reconstruirii
încrederii.

74
– Guvernele trebuie să înțeleagă strategia și tactica actorilor de dezinformare și complexitatea
fluxurilor de informații dezinformatoare, pentru a defini măsuri active în scop ul atenuării
efectelor asupra ecosistemelor de informare și integritatea sistemelor politice. Războiul
informațional, inclusiv crearea și răspândirea de știri false și informații prin canale digitale,
este noua arenă a conflictelor geopolitice, unele state -națiune folosindu -se de platforme
digitale drept canale de propagandă și dezinformare.
– Întreprinderile din sectorul privat nu au fost cruțate de efectele dăunătoare cauzate de
dezinformare. Datele false sau inexacte transmise prin intermediul canalelor de consum pot
afecta în mod semnificativ valoarea mărcii, veniturile și prețurile acțiunilor.
– Consumatorii trebuie să știe în care surse de informații pot să aibă încredere și cum să
evalueze această încredere.
Valoarea social media pentru companii din t oate industriile constă în versatilitatea și
abilitatea de a le ajuta să -și atingă diferite obiective. În timp ce marketingul și crearea de
rețele sunt adesea primele lucruri care vin în minte, mediile sociale sunt, de asemenea,
perfecte pentru managementu l reputației și creșterii credibilității. Folosind rețelele potrivite,
monitorizând cu atenție conturile și conectându -ne cu publicul țintă, mass -media sociale ne
pot oferi un avantaj decisiv față de competiție.
Frumusețea mijloacelor de comunicare socială este aceea că permite oamenilor să facă
schimb de idei, credințe, valori și să formeze relații. Astfel, de putem folosi de acestea prin
postarea de articole interesante, postări pe blog, videoclipuri etc., care sunt relevante pentru
industrie și pe care p ublicul țintă le va găsi interesante .

75
V. Considerații finale

Schimbările fundamentale care au avut loc în jurnalism în urma digitalizării au avut o
mare influență asupra practicii jurnalistice, atât în standardele etice ale profesiei, cât și în
impactul asupra opiniei publice și democratizării informației.
Se pune problema verificării informațiilor, mai ales că mulți jurnaliști apelează la
social media și la informații vehiculate în mediul online, pentru realizarea materialelor.
Însușirea de informații din mediul online necesită responsabilitate. Într -o eră digitală în care
poți accesa un număr extrem de mare de informații, credibilitatea acestora reprez intă totul. Iar
veridicitatea informațiilor reprezintă punctul slab al jurnalismului cetățenesc, cu toate că nu
într-un atât de mare aport încât să nege validitatea acestuia.
Când vorbim despre internet și despre ce găsim în spațiul online, vorbim despre date.
Iar când vorbim despre informații, ne referim cu precădere la știri. Dar există și zvonurile.
Care într -un spațiu atât de liber și permisiv sunt preluate și distribuite ca informații valide și
autentice. Goana după știri de ultimă oră este capcana multor jurnaliști.
Dezinformarea digitală este o problemă cu mai multe fațete, care nu are o singură
rădăcină și , deci, nu are o singură soluție. Cercetarea noastră se concentrează asupr a
comportamentului digital, evaluării vulnerabilităților la dezinformare a digitală, dar mai ales
asupra celui mai de actualitate instrument de măsurare a nivelului de credibilitate al știrilor
online, TrustServista .
Sunt necesare mai multe dovezi aplicate privind variabilele care modelează
comportamentul online și, de asemene a, despre tehnicile de la culise ale dezinformării, pentru
a sprijini politicile și planurile de acțiune dedicate. Orice strategie de combatere a
dezinformării digitale ar trebui să se bazeze pe cercetarea bazată pe dovezi, deoarece doar
documentația și ce rcetarea pot oferi perspective asupra fenomenului, amploarea sa, practicile
dominante, instrumentele și tehnologiile. Aceste strategii ar trebui să reziste tentației de a
acuza , de a acționa împotriva platformelor de tehnologie / internet ,de inovațiile te hnologice și
de a trata fiecare problemă a dezbaterii politice sub un termen umbrelă – dezinformarea
digitală.
Educația în general și educația în mass -media, în special, reprezintă mijloacele cele
mai durabile pentru a face față fenomenului dezinformării . În acest sens, trebuie aplicate
măsuri specifice la nivelul elaborării politicilor, astfel încât să se asigure o atenuare pe termen

76
lung a unui fenomen care nu dispune de instrumente adecvate de gestionar e, în ciuda
potențialelor sale efecte negative asup ra democrației.
Orice expert sau factor de decizie car e se angajează în știrea falsă ar trebui să fie
conștient de faptul că dezinformarea digitală este un inamic tăcut, dar eficient. După cum
arată analiza soluției TrustServista , dezinformarea digitală afectează într-o măsură foarte
mare, amenință procesele și valorile politice democratice, integritatea alegerilor și a
proceselor politice.
Așadar, având în vedere că suntem extrem de expuși la toate aceste fenomene (de
dezinformar e, de manipulare, de propagandă etc.), este imperios necesar să devenim vigilenți,
mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, mai sceptici, mai curioși și mai dornici să
pornim în călătoria tumultuoasă de descoperire a mai multor laturi ale unei
probleme /informa ții de care ne lovim.
Totodată, afirm că este o necesitate a se încerca refacerea mediului dintre noi și
realitatea propriu -zisă deoarece aceasta ar fi o cale de clarificare a realității expuse de media.
Rolul presei ar trebui să revină la c el de a căuta adevărul, de a informa publicul, de a satisface
nevoile reale ale acestuia, de a expune toate laturile unei probleme sociale și de a permite
formarea propriilor opinii, în urma ilustrării informațiilor necesare.

77
Referințe bibliografice

1. Bârgăoanu, Alina. (2006). Tirania Actualității. O introducere în istoria și teoria știrilor .
București: Tritonic.
2. Bârgăoanu, Alina . (2018) #FAKENEWS : Noua curs ă a înarmării . Bucure ști: Evrika
Publishing.
3. Beciu, C amelia . (2009). Comunicare și discurs mediatic. O lectură sociologică . București:
Comunicare.ro .
4. Boler, Megan. (2010) Digital Media and Democracy: Tactics in Hard Times . Cambridge :
MIT Press .
5. Bourdieu, Pierre. (2012). Limbaj și Putere Simbolică . București: Art.
6. Castells, Manuel. (2015). Comunicare și Putere . București: Comunicare.ro.
7. Deuze, Mark. (2003) The web and its journalism: considering the consequences of
different types of news -media on -line.
8. Dobrescu, P ., Bârgăoanu, A. (2003). Mass Media și Societatea (ediția a 2 -a, revăzută și
adăugită). București: Comunicare.ro.
9. Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., Corbu, N. (2007). Istoria Comunicării . București:
Comunicare.ro.
10. Dominick, R. Joseph. (2009). Ipostazele comunicării de masă. Media în era digitală .
București: Comun icare.ro.
11. Fahri, Paul. Can Salon make it? în American Journalism Review.
12. Franklin, Bob . (2013) Digital Journalism , EdituraTaylor&Francis Online .
13. Gascón, Fondevila, Francesc, Joan. (2010) Multimedia digital press and journalistic
genres in Catalonia and Spain: an empirical analysis în Comunication Studies Journal,
nr.7.
14. Guțu, Dorina . (2007) New Media . București: Tritonic.
15. Herbert, John. (2000) Journalism in the Digital Age: Theory and Practice for Broadcast,
Print and On -line Media . Londra : Taylor&Francis.
16. Kawamoto, Kevin. (2003) Digital Journalism: Emerging Media and the Changing
Horizons of Journalism . Londra: Rowman & Littlefield.
17. Kovach, B., Rosenstiel, B. (2001) The Elements of Journalism . New York : Crown
Publishers .
18. McLuhan, Marshall. ( 1964/2011) Să înțelegem media. Extensiile omului . București:
Curtea Veche Publishing.

78
19. McQuail, Denis, & Sven Wi ndahl. (2010) Modele ale comunicării pentru studiul
comunicării de masă . București: Comunicare.ro .
20. Pavlik, John. (2008) Media in the Digital Age . New York : Columbia University Press.
21. Pânișoară, Ion -Ovidiu. (2005) Motivarea eficientă – ghid practic , Iași: Polirom.
22. Rovența-Frumușani, Daniela. (2012) Analiza Discursului. Ipoteze și Ipostaze . București:
Tritonic.
23. Sălcudean, Minodora. (2015) New Media, Social Media și Jurnalismul actual . București :
Tritonic .
24. Scott, Ben. A contemporary history of digital journalism în Television&New Media 6.
25. Teodorescu, Bogdan. (2012) Cinci milenii de manipulare . București: Tritonic.
26. Teodorescu , Cristiana. Teoria Comunicării . Disponibil la:
27. Wall, Melissa. Blogs of war. Weblogs as news în Journalism, nr.6.

Webgrafie

28. Bara, George. (2017) TrustServista – un produs ce promite stoparea fenomenului fake
news, dezvoltat la Cluj și finanțat de Google. Today Software Magazine . Disponibil la:
https://www.todaysoftmag.ro/article/2324/trustservista -un-produs -ce-promite -stoparea –
fenomenului -fake-news -dezvoltat -la-cluj-si-finantat -de-google . Accesat în 24.04.2018.
29. Bârgăoanu, Alina. (2018a) Noua dezordine informațională. De la hiper -emoții la hiper –
idei. Convorbiri Europene , 22.01.2018. Disponibil la:
http://www.convorbirieuropene.ro/noua -dezordine -informationala -de-la-hiper -emotii -la-
hiper -idei/. Accesat în 24.04.2018.
30. Bârgăoanu, Alina. (2018b) Jocurile Olimpice. De la televizorul alb -negru la artificiile
digitale. Convorbiri Europene , 15.02.2018. Disponibil la:
http://www. convorbirieuropene.ro/jocurile -olimpice -de-iarna -2018 -de-la-televizorul -cu-
purici -la-artificiile -digitale/ . Accesat în 24.04.2018.
31. Bârgăoanu, Alina. (2018c) Turbo -știrile și epoca dezinformării 2.0. Convorbiri Europene ,
11.03.2018. Disponibil la: http://www.convorbirieuropene.ro/turbo -stirile -si-epoca –
dezinformarii -2-0/. Accesat în 24.04.2018.
32. Bârgăoanu, Ali na. (2018d) Ce ar fi răspuns Gutenberg dacă ar fi fost audiat în legătură cu
răspândirea tiparului? Convorbiri Europene , 12.04.2018. Disponibil la:
http://www.convorbirieuropene.ro/ce -ar-fi-raspuns -gutenberg -daca-ar-fi-fost-audiat –
legatura -cu-raspandirea -tiparului/ . Accesat în 24.04.2018.

79
33. Genurile presei scrise , 3 februarie 2014, Disponibil la :
https://www.scribd.com/doc/204179771/Genur ile-Presei -Scrise, site -ul oficial Scribd.ro.
Accesat în 14.10.2018 .
34. Graves, Lucas. (2018) FACTSHEET: Understanding the Promise and Limits of
Automated Fact -Checking. Reuters Institute Digital News Report , 01.02.2018. Disponibil
la: http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018/factsheet -understanding -promise –
limits -automated -fact-checking/ . Acce sat în 24.04.2018.
35. Kröll, Anja. (2015) The role of Journalism in the Digital Age. Reuters Institute for Study
of Journalism. Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/research/files/The%2520role%2
520of%2520journalism%2520in%2520the%2520Digital%2520Age.pdf . Accesat în
23.04.2018.
36. Levy, David. (2017) Digital News Report 2017: încredere scăzută în rețelele sociale.
Reuters Institute for the Study of Journalism . Disponibil la: https://ro.ejo -online.eu/media –
digitale /digital -news -report -2017 -incredere -scazuta -retelele -sociale . Accesat în
24.04.2018 .
37. Lin, Mu . A primer for journalism students: What is digital -first strategy? Disponibil la:
http://www.mulinblog.com/what -is-digital -first-media -a-primer -for-journalism -students/ ,
site-ul oficial al MulinBlo g: A digital communication blog. A ccesat în 12.10. 2018 .
38. Newman, Nic with Richard Fletcher, Antonis Kalogeropoulos, David A. L. Levy a nd
Rasmus Kleis Nielsen. (2017) Reuters Institute Digital News Report 2017 . Disponibil la:
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/Digital%20News%20Report%20
2017%20web_0.pdf?utm_source=digitalnewsreport.org&utm_medium=ref erral. Accesat
în 24.04.2018.
39. Newman, Nic. (2018) Journalism, Media, and Technology Trends and Predictions 2018.
Reuters Institute Digital News Report . Disponibil la:
http://www.digitalnewsreport.org/publications/2018/journalism -media -technology -trends –
predictions -2018/ . Accesat în 24.04.2018.
40. Pew Research Center: Journalism and Media staff. Key Indicators in Media and News .
Disponibil la: http://www.journalism.org/2014/03/26/state -of-the-news -media -2014 -key-
indicators -in-media -and-news/ , site -ul oficial al Pew Research Center. Accesat la data de
15.10.2018.
41. Pryor, Larry. The Wave of Online Journalism . Disponibil la :
http://www.ojr.org/ojr/future/1019174689.php , site -ul oficial al Online Journalism
Review, accesat la data de 13.10.2018.

80
42. https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comunicare/teoria -comunicarii -81003.html . Accesat
în 12.02.2018 .
43. Wardle, C., Derakhshan, H. (2018) Information Disorder: Toward an interdisciplinary
framework for research and policy making , Council of Europe report DGI (2017).
Disponibil la: https://rm.coe.int/information -disorder -reportnovember -2017/1680764666 .
Accesat în 30.03.2018.
44. -//-. (2015) Jurnalismul în era digitală. Noii jurnaliști, rețelele de socializare și
democratizarea comunicării . Știri.tvr.ro , 02.07.2015. Disponibil la:
http://stiri.tvr.ro/jurnalismul -in-era-digitala –noii-jurnalisti –retelele -de-socializare -si-
democratizarea -comunicari i_62481.html . Accesat în 23.04.2018.
45. -//-. (2016) Jurnalismul în rețea: riscuri și oportunități. Agerpres, 26.02.2016. Disponibil
la: https://www.agerpres.ro/sci -tech/2016/02/26/jurnalismul -in-retea -riscuri -si-
oportunitati -11-03-20. Accesat în 23.04.2018.
46. -//-. (2018) Barometrul de Încredere Edelman 2018 . Disponibil la:
http://cms.edelman.com/sites/default/files/2018 –
02/2018_Edelman_Trust_Barometer_Global_Report_FEB.pdf . Accesat în 23.04.2018.
47. -//-. (2018 ) Soluția software TrustServista. Zetta Cloud . Disponibil la:
https://www.trustservista.com/ . Accesat în 24.04.2018.

81
Anexe

Fig.1

fig.2

82
Fig. 4

Fig. 5

83

Fig. 9

Fig. 12

84
Fig.14

Fig.16

85
Fig.19

Fig.21