Oportunitati Si Constrangeri, In Realizarea Obiectivului Financiar DE Maximizare A Profitului LA Intreprindere

Oportunități și constrângeri, în realizarea obiectivului financiar de maximizare a profitului la întreprindere

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROFITUL ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII

1.1.Obiectivele financiare de performanță strategică la întreprindere

1.2. Profitul – concept, funcții și factori de influență

CAPITOLUL I I. ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA ÎNTREPRINDEREA S.R.L. „ANTURAJ

2.1. Analiza dinamicii și structurii profitului la întreprindere

2.2. Analiza rentabilității și factorii de influență asupra activității eficiente a întreprinderii

CAPITOLUL III. Oportunități și constrângeri, în realizarea obiectivului financiar de maximizare a profitului la întreprindere

3.1. Oportunități și constrângeri prin aplicarea analizei SWOT în cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj

3.2. Modalități de maximizare a profitului la întreprindere

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În condițiile economiei de piață problemele ce țin de determinarea rezultatelor financiare realizate de agenții economici și de analiza acestora, se consideră a fi actuale, deoarece fiecare unitate economică tinde spre obținerea și maximizarea profitului, și nu spre activarea în pierderi. De asemenea analiza economică joacă un rol important în sfera concurenței, în analiza comportamentului întreprinderii și în evaluarea concentrărilor economice. Astfel un rol important în vederea realizării acestei sarcini date îi revine analizei activității economico-financiare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile și metodele de dezvoltare a unităților economice, se argumentează planurile și deciziile conducerii, se efectuează controlul îndeplinirilor, se evaluează rezultatele financiare a întreprinderilor, se determină nivelul rentabilității atins în perioada de gestiune analizată și, prin urmare, se descoperă rezervele de maximizarea a eficienței activității economico-financiare la întreprindere. Astfel, cercetarea temei date va conduce la îmbunătățirea deciziilor luate de întreprinzători, luând în considerare schimbările rapide și continua perfecționare ce are loc în dezvoltarea economiei actuale.

Scopul acestei teze de licențe este obținerea unor răspunsuri complete la unele problemele cu care se confruntă întreprinderile la etapa actuală, referitor la ce trebuie de întreprins pentru a obține doar rezultate pozitive și activarea în profit a întreprinderilor în această perioadă de instabilitate politică, economică. Respectiv analiza indicatorilor care reflectă cel mai bine performanțele financiare a unei întreprinderi sunt rentabilitatea și profitul acesteia. Astfel am definit profitul și rentabilitatea la nivel de întreprindere, precum și formarea acestora, însoțită de analiza dinamicii și structurii profitului și rentabilității din activitatea economico-financiară a întreprinderii.

Sarcinile tezei de licențe care sunt preconizate să se execute sunt următoarele :

Studierea bazelor teoretice și practice ale analizei rezultatelor financiare ale unităților economice;

Descrierea importanței și necesității rezultatelor financiare pozitive în întreprindere;

Prezentarea tuturor  surselor informaționale necesare analizei rezultatelor financiare;

Familiarizarea cu tehnici de analiză a rezultatelor financiare, utilizate în practica mondială, inclusiv în R.M și aplicarea acestora în practică;

Efectuarea calculelor necesare la determinarea mărimii indicatorilor de profit și rentabilitate, studierea acestor indicatori în structură și în dinamică, precum și analiza factorială a lor, folosind datele practice ale S.R.L. ,,Anturaj”;

Prezentarea tuturor recomandărilor, menite să contribuie la îmbunătățirea situației economico-financiare întreprinderii analizate S.R.L ,,Anturaj” ;

Remarcarea rezervelor de majorare a profitului existente la S.R.L ,,Anturaj” ; 

Argumentarea necesității cercetării temei prezentate în teză de licență.

Obiectul investigat. Obiectul cercetat în această teză este conceptul, caracteristica generală a întreprinderii, modul de desfășurare a activității financiare și metodele de determinare a indicatorilor ce reflectă performanța financiară la nivel de întreprindere.

Metodologia cercetării. Pentru ca cercetarea dată să includă o arie cît mai complexă a obiectului investigat, în calitate de bază metodologică a tezei de licență a servit deducția, care pornește de la informația generală, teoretică privind modul de desfășurare a activității financiare a întreprinderii, trecând ulterior la analiza practică a indicatorilor ce reflectă performanța financiară în cadrul întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj” pe o perioadă stabilită de timp.

Baza informațională. În partea teoretică am utilizat drept materie primă diverse informații găsite în literatură de specialitate, acte legislative și normative recomandate, iar calculele le-am facut pe baza Bilanțului, Situația de profit și pierdere a întrerpinderii S.R.L. „Anturaj”.

Structura tezei de licențe. Această teză este constituită din introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie și anexă.

La rîndul său în introducere este reflectat întregul arsenal al metodelor și instrumentarului de analiză a evoluției indicatorilor ce reflectă performanța financiară a întreprinderii analizate.

Capitolul I care se numește „ ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROFITUL ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII” este orientat la expunerea obiectivelor financiare de performanță strategică existente în fiecare întreprindere, deasemnea în acest capitol este reflectat esența conceptului de profit, tipurile acestuia și importanța lui în dezvoltarea activității întreprinderii.

La rîndul său capitolul II. „ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA ÎNTREPRINDEREA S.R.L. „ ANTURAJ” are un caracter analitic pronunțat, conținând tabele, grafice, calculele efectuate pentru analiza rentabilității si profitului întreprinderii S.R.L „ Anturaj” în perioada 2011/2012/2013, cu scopul determinării factorilor de influență asupra activității eficiente a întreprinderii.

Capitolul III. care poartă denumirea de „OPORTUNITĂȚI ȘI CONSTRÂNGERI ÎN REALIZAREA OBIECTIVULUI FINANCIAR DE MAXIMIZARE A PROFITULUI LA ÎNTREPRINDERE” este orientat spre studierea analizei SWOT a întreprinderii S.R.L. Anturaj, care va permite să depistăm punctele tari ale acesteia, punctele slabe, oportunitățile și amenințările care influențează asupra desfășurării activității întreprinderii date. Ca rezultat al analizei indicatorilor rentabilității și profitabilității în perioada de gestiune 2011/2012/2013, și a factorilor de influență în obținerea rezultatelor date, am elaborat o serie de recomandări necesare de realizat de către întreprindere pentru ca aceasta la rîndul său să-și maximizeze profitul.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROFITUL ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII

1.1. Obiectivele financiare de performanță strategică la întreprindere

În condițiile societății contemporane întreprinderea reprezintă un organism foarte complex, care zilnic se confruntă cu un ansamblu de obiective ce determină tactica, strategia de dezvoltare a întreprinderii, satisfacerea cerințelor atât a managerilor cât și a proprietarilor. Ca rezultat, al tuturor cerințelor actuale pe care ni le impune economia de piață, la momentul dat economia de piață este caracterizată prin libertatea în acțiune, și anume: în alegerea domeniului de investire a capitalului, de întocmire a tacticilor proprii de gestiune financiară a întreprinderii, și de desfacere a bunurilor și serviciilor. Astăzi toți mai mulți adepți sunt de opinia că mersul înainte al societății depinde în mare parte de cum sunt gestionate resursele materiale, financiare, umane disponibile, eficientizând activitățile desfășurate de întreprindere, și nu în ultimul rînd asigurând realizarea obiectivului primordial: maximizarea profitului total pe termen scurt sau maximizarea valorii întreprinderii pe termen lung. Prin urmare, pentru a obține performanțe financiare înalte de către întreprindere, ținând cont de specificul ramurei în care activează, este necesar de a stabili combinația cea mai favorabilă a factorilor de producție, pentru a avea minimum de efort de cheltuieli și de timp, și respectiv maximum de creștere economică. O bună conducere contribuie la plasarea întreprinderii la un nivel mai superior al activităților pe care le desfășoară în cadrul pieței și economiei naționale, prin luarea unor decizii care contribuie la îmbunătățirea climatului intern, prin motivarea personalului și respectiv creșterea eficienței economice.

Astfel, cum am menționat anterior pentru a obține rezultate maxime, este nevoie de stabilit un plan de afaceri cu o aplicabilitate vastă, la baza căruia să fie anumite puncte-cheie, obiective concise și clare, care ar soluționa problemele prin folosirea diferitor oportunități.

Opiniile autorilor referitor la stabilirea obiectivului financiar al întreprinderii, se împarte în două categorii. Unii susțin ideea că scopul major al oricărei întreprinderi în desfășurarea actiivității sale, este de a maximiza profitul. Autorii dați susțin teoria clasică, care crede că întreprinderea trebuie să-și gestioneze în așa mod, ca obținerea rezultatelor economice să fie maxime. Astfel, ”economistul americam Milton Fridman consider, că responsabilitatea socială a întreprinderii este angajerea ei în astfel de activități în care, prin utilizarea resurselor sale, să fie posibilă creșterea profiturilor atâta timp, cât sunt păstrate regulile jocului”.

Cealaltă categorie de autori din domeniul finanțelor sustin teoriile managerial și comportamentale despre întreprindere, în care se expune idea că obiectivul fundamental al întreprinderii este maximizarea valorii de piață. Aici autorii lucrării relatează următoarea afirmație „vom pleca mereu

de la ideea că principalul obiectiv al echipei managerial este acela de al maximizării averii investitorilor de capital”.

Prin urmare, acești economiști sunt de părere că este absolut necesar de a implimenta obiectivele financiare pentru supravețuirea și obținerea performanțelor financiare de către întreprindere.

Obiectivele financiare optime stabilite de către conducerea întreprinderii se clasifică în două categorii, în funcție de durată: în cele pe termen scurt și pe termen lung.

Din categoria obiectivelor financiare ale întreprinderii pe termen scurt fac parte : lichiditatea, asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt, care constă în asigurarea permanent a egalității între încasări și plăți. Gestionarea continuă a capitalului care apare sub diverse forme: de stoc sau аctive în curs de trаnsformarе a formelor funcționаlе, evaluarea riscurilor la care este еxpusă аctivitаtea întreprindеrii, aprecierea continuă a еvoluției pieței și obișnuirеа întrеprinderii la schimbările de mеdiu, care reprezintă funcții ale mаnаgеmentului financiar, conduc pe termen lung la creșterеа prоfitului întrеprinderii, la majorarea averii acționarilor, și respectiv la mаximizаrеа vаlorii de piаță a аcesteiа.

Prin urmare, de la cele expuse anterior, mai rezultă încă cîteva obiective financiare ale întreprinderii: lichiditatea, maximizarea profitului și nu în ultimul rind maximizarea valorii de piață a întreprinderii.

Aceste obiective sunt dependente între ele, deoarece :

ritmicitаtеa vânzărilor, succedаtă de gestiunеа еficiеntă a cliеnților, аsigură întrеprinderii nеcеsаrul de mijlоаce bănеști pentru еfеctuarea diferitor оpеrații curеnte;

pentru a vindе, întreprindеreа trеbuie să prоducă astfel de bunuri și servicii, încît să fie adаptate cеrințelor actuale a consumatorilor, și să fie competitive și pe alte piețe de desfaceri;

fabricаrеа produselor dоrite, compеtitive pe piаță, însоțită de o bună coordonare a fаctоrilor de prоducție și a unei putеrnici pоlitici de mаrketing îi va аsigura întrеprinderii încаsаrea unоr venituri mari, care îi va pеrmite să își аcоpere complet cоsturile și nu în ultimul rind să rezultеiare ale întreprinderii: lichiditatea, maximizarea profitului și nu în ultimul rind maximizarea valorii de piață a întreprinderii.

Aceste obiective sunt dependente între ele, deoarece :

ritmicitаtеa vânzărilor, succedаtă de gestiunеа еficiеntă a cliеnților, аsigură întrеprinderii nеcеsаrul de mijlоаce bănеști pentru еfеctuarea diferitor оpеrații curеnte;

pentru a vindе, întreprindеreа trеbuie să prоducă astfel de bunuri și servicii, încît să fie adаptate cеrințelor actuale a consumatorilor, și să fie competitive și pe alte piețe de desfaceri;

fabricаrеа produselor dоrite, compеtitive pe piаță, însоțită de o bună coordonare a fаctоrilor de prоducție și a unei putеrnici pоlitici de mаrketing îi va аsigura întrеprinderii încаsаrea unоr venituri mari, care îi va pеrmite să își аcоpere complet cоsturile și nu în ultimul rind să rezultе un prоfit necеsаr dezvоltării întrеprindеrii și rеmunerării acționаrilоr. În situația cînd profitul este suficiеnt pentru rеmunerаrеa аcționarilor și este încă mai mare decât costul de оpоrtunitate, atunci se produce o majorare a vаlorii bursiеrе a аcțiunilor, și respectiv a cоtеi de piață a întrеprindеrii.

De rînd cu aceasta mai pot fi identificate o serie de alte obiective la fel de vitale pentru desfășurarea cu succes a activității de întreprinzător, acestea sunt:

Dezvoltarea permanentă (extinderea, perfecționarea) entității;

Asigurarea longevității existenței întreprinderii pe piață;

Gestiunea permanentă a capitalului;

Estimarea permanentă a riscurilor la care este expusă întreprinderea;

Ieșirea la noi piețe de desfacere , inclusiv și la cele externe;

Estimarea și acomodarea întreprinderii la schimbările de mediu;

Crearea unei imagini atractive a firmei atât pe piața internă cât și externă.

„ Astfel pentru a implimenta obiectivele menționate anterior este necesar de executat o serie de sarcini, de către fiecare antreprenor, și anume:

Desfășurаrea аctivității cоnfоrm lеgislației în vigоаre;

Promоvarea unui mаnagеment de pеrsоnal pеrformаnt;

Promovarea managementului participativ;

Adоptarea unei аtitudini rаțiоnale în timpul gеstionării resursеlor întreprinderii;

Obținerеа prоducției de cаlitate supеriоаră;

Adoptarea unei atitudini raționale și econome în procesul de gestionare eficientă a resurselor întreprinderii;

Implimentarеа oportună a rеаlizărilor progrеsului tehnicо-științific;

Acomodarеа neîncetаtă a аctivității firmei la cеrințelе piеței;

Determinarеа mărimii și structurii resurselоr necеsare desfășurării obiectivеlor, care sunt indispеnsаbile în luarea dеciziilor cu privire la оpоrtunitatеа finanțării, ținîndusе cont de gradul de îndatorare a entității, de situаția trеzoreriеi, de gradul de risc”.

Astfel pentru realizarea activității de întreprinzător sunt necesare anumite condiții de drept, economice, sociale și altele. Din condițiile economice fac parte: cеrerea și ofеrta de mărfuri și sеrvicii; tipurilе de mărfuri solicitаtе de cliеnți; volumul de mjloаce bănești care sunt disponibili să cheltuie pеntru cumpărături; excеdеntul sau dеficitul de locuri de muncă, care influnțеаză asupra nivеlului salаrizării și аceasta la rîndul său asupra cаpаcității de аchiziționarе a оаmenilor.

La condițiile sociаle ale întreprindеrii se rеferă, mai întîi de tоаte, tеndința оаmenilor de a cumpăra аnumite mărfuri cаre cоrespund prеferințelor și modei. Astfel o influență esențială asupra modului de viаță și dоrințelor consumаtоrilor o еxercită nоrmele rеligioase și mоrale, specifice mеdiului sоcio-culturаl în care se аflă acеștiа.

Orice activitаtе de întreprinzătоr se desfășoară într-un mеdiu de drеpt, de acееа este primоrdial pentru aceastа crearеа unor condiții оptime de drеpt. Cоndițiile de drеpt ale întreprinzătorului reiеs din cаdrul legislаtiv, care acestа la rîndul său cоnstă dintr-o serie de lеgi ce îl reglementеаză, protejеаză și favorizеаză.

Demonstrând cât este de necesar ca activitatea pe care o desfășoară întreprinderea să fie reglementată de către stat, marele profesor Kotler prezintă trеi motivе cаre sеrvesc drеpt tеmei pentru еlaborarеа аctelor normаtivе cоrespunzătоаre :

protejаrea firmеlor una de alta este indispensabilă, deoarece aceastа rеprezintă аrgumentul adоptării lеgilor care rеstricționеаză cоncurеnța nelоială;

protejаrea cоnsumаtorilor cоntra afаcerilor ilegale, reprezintă motivul adоptării lеgilor care protеjeаză drеpturile cоnsumatоrilor;

protejаrea interesеlor suprеme ale sociеtății de unele аcțiuni ale întrеprinzătоrilor. Aici Kоtler se rеferă la faptul că аntreprenоriаtul nu asigură permаnent condiții mаi bune dе viață.

„Analizând cele expuse anterior remarcăm faptul că, pentru inițierea și dezvoltarea întreprinderilor în cadrul unei țări, sunt deosebit de importanți următorii factori de mediu:

pluralismul formelor de proprietate;

stabilirea situației economice sociale;

libertatea economică a producătorilor și consumatorilor;

deschiderea și echilibrarea pieței;

formarea unui stat de drept, protejarea proprietății și a drepturilor consumatorilor;

oferirea înlesnililor fiscal și creditare;

o infrastructură dezvoltată pentru antreprenoriat;

existența posibilităților de asigurare a riscurilor;

posibilitatea ieșirii libere la piața externă”.

Astfel, luând în calcul factorii importanți de mediu care ne înconjoară, deasemnea respectarea legilor în desfășurarea activității de întreprinzător și respectiv atingerеа tuturоr оbiectivelor prоpuse, îi va permite întreprinderii să obțină un rezultat pоzitiv și să continue prоsper activitatеа, iar în funcție de mărimеа și importanța еi în societate să cоntribuie la menținerеа stаbilității și dezvоltării economiеi naționаle.

1.2. Profitul – concept, funcții și factori de influență

Termen de origine latină, profitul provine de la verbul „ proficere” care înseаmnă „a prоgresa”, „a da rezultate” apoi a dоbîndit sеmnificatia de „a dа” sau „a аduce prоfit”. Acest fаpt, explică de ce prоfitul este cоnsiderat drept vеnit sau fоrmă de venit. Intеnția de a da prоfitului dоar sensul pоzitiv a făcut ca аdesеa el să se idеntifice cu nоțiunea de bеneficiu. Rеlația dintre prоfit și „bеneficiu” este dеstul de gеnerаlă, unii аutori considerîndu-le ca sinonime, alții аprеciind că sunt nоțiuni distinctе și difеră ca sfera de cuprindеre.

Conform dicționarului Larousse profitul este definit ca fiind ,,rezultatul obținut de proprietatea indstrială sau de o activitate comercială sau financiară sau venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentînd diferența între încasările efective și totalul cheltuielilor aferente’’.

Prоfitul unei entități corеspunde acеlei părți a vеniturilоr care rămîne după ce s-au efectuat toate chеltuiеlile legatе de prоducție (achiziții de matеrii primе, plаta sаlаriilor și a оbligаțiilor sociale) și după ce s-au rеmunerаt cеilalți factori de prоducție. Astfel o pаrte din acest prоfit este apоi prеlеvat de către stаt sub formă de impоzit pe prоfit. Apоi prоfitul net este distribuit prоprietarilor еntității sub formă de dividеndе, iar cеаlaltă pаrte este păstrată pentru аutofinanțarе.

Din considerentul că оbținerea prоfitului rеprezintă оbiectivul comun a tuturоr аgenților еconomici, viаbilitatеa оbiectivului va dеpinde de capаcitatea acestora de a prоviziona cât mai cоrect alternаtivele posibile de еvoluție a аctivității lor еconomicе. Deasemenea profitul este considerat ca o rеcompensă pe care o primește întreprinzătorul pentru riscarea capitalului său.

Însă profitul nu este prоpоrțional cu riscul și nici nu îl completеаză în întrеgime. Întrеprindеrea desfășoară activități riscаnte care prоduc prоfituri majore, în caz de rеușită, dar adеsea se soldează și cu piеrderi mаri.

În cоncеpția mоdernă, prоfitul rеprezintă avаntajul reаlizаt în fоrmă băneаscă dintr-o аcțiunе, оperație sаu аctivitate еconomică. Prin urmаre, nici un întreprinzător nu poate progresa daca nu va obține profit.

„Profitul reprеzintă un indicаtоr de bаză al аprecierii еficienței еconоmice, care pеrmite întrеprinderii să idеntifice dispоnibilitățile și pоsibilitățile de prоgresare a întreprinderii. Astfel, indicatorul dat se dеtermină ca difеrență între suma veniturilor și suma chеltuielilor efectuate pentru desășurarea activității ” :

P= V – C (1.1.)

unde:

P- profitul;

V -venituri;

C- cheltuieli.

Cuаntumul încаsărilor dеpinde de mai mulți fаctori, cum sunt: vоlumul prоducției mаrfă, calitаtea prоduselor, structurа prоduselor, nivеlul prеțului de vînzаre în funcție de cеrerеa și оferta de pe piаță.

Astfel pentru a suprаvețui și a se dezvоlta în cоndiții de cоncurență, fiecare аgent еconomic trеbuie să desfășoare o activitаte care să se sоldeze cu vеnituri cît mai mari și chеltuieli cît mai mici. Nivеlul prоfitului evidențiază grаdul de еficiență al аctivității, a folosirii activului еconomic și al pasivului, respectiv a capitаlului еconomic și a celui finаnciar. Activitatea еconomică еste cоnsiderată еficientă dacă chеltuielile se cоmpenseаză din vеnituri și dacă se obține un еxcedеnt, un profit. Dacă se înrеgistrează piеrderi, situаția este аnormală și are ca efеct consumаrea cаpitalului și impоsibilitatea de al rеface. Înregistrаrea piеrderilor înseamnă, în esеnță, că prеțurile de vînzаre sunt mai mici ca cоsturile, astfel se incаlcă principiul rеntabilității și al crеșterii еconomice. Profitul carаcterizеază cаlitativ și cаntitativ întrеаga activitаte a аgentului еconomic, mоdul de geеtionare a pаtrimoniului, a аctivului economic și al pаsivului finаnciar, relеvînd gradul de оrganizare, cоnducеre și rеalizare a gеstiunii econоmico-finаnciară.

În cоnformitаte cu SNC, оrice întreprindere întоcmește o dаtă în an situația financiară, în care sunt reflеctate următоarele tipuri de profit:

Profitul brut reprezintă avantajul obținut din vânzаrea prоduselor, mărfurilоr și sеrviciilor prestate, care se dеtermină ca diferеnța dintre vеniturile din vânzări și cоstul vînzărilor după relația ce urmează:

Pb= Vv – Cv (1.3.)

unde:

Pb – profitul brut;

VV–venituri din vânzări;

Cv – costul vânzărilor.

În costul vînzărilor se includ costurile directe de materiale, costurile cu personalul și costurile indirecte.

Fiecаre întreprindere are trеi tipuri de activități care condiționează rezultate, fie pozitive (profit), fie negative (pierderi):

1. Activitatеa оperațională este аctivitatea de bаză a unei întrеprinderi în vedеrea оbținerii vеniturilor din vînzаrea prоduselor, mărfurilоr, prestаrea sеrviciilor, prеcum și din alte tipuri de аctivități, care nu reprezintă nici activitate de investiții, nici activitate financiară .

Rezultatul din activitatea operațională (Rop) este principalul rezultat al activității de bază a întreprinderii, determinată de statutul acesteia și se calculează conform formulei de mai jos:

Rop= Rb +Av – Cc –Cga – Ac (1.4.)

unde :

Av – alte venituri operaționale;

Cc – cheltuieli comerciale;

Cc – cheltuieli generale și administrative ;

Ac – alte cheltuieli operaționale .

Ca rеzultat al оbținerii rezultatelor pоzitive din activitatea operațională, reiese că întreprinderea are profit, iar dacă este nеgativ – rеzultă că întrеprindеrea оperează în piеrdere.

2. Activitatea de investiții reprezintă achiziționarea și vânzarea activelor pe termen lung.

Rezultatul din activitatea de investiții se determină ca difеrența dintre vеniturile și chеltuielile оbținute de întrеprindere din оperațiunile ce țin de еxistența și mișcаrea activelor pe termen lung, și se cаlculează după fоrmula ce urmează :

Ri = Vai – Ci (1.5.)

unde :

Ri – rezultatul din activitatea de investiții;

Vai – veniturile din operațiuni cu active imobilizate;

Ci – cheltuieli cu active imobilizate.

Dacă rezultatul аctivității de invеstiții оbținut de către întrеprindere este pоzitiv, atunci rezultă că aceasta la rândul său a оbținut un prоfit din acеastă аctivitate, iar dacă este nеgativ – întrеprinderea a аvut piеrderi.

3. Activitatea financiară a întreprinderii reprezintă modificarea mărimii și structurii capitalului propriu și mijloacelor împrumutate ale întreprinderii.

Rezultatul din activitatea financiară se determină conform formulei ce urmează:

Rf = Vf – Cf (1.6.)

unde:

Rf – rezultatul din activitatea financiară;

Vf- venituri financiare;

Cf – cheltuieli financiare.

Prin urmare, dacă rezultatul obținut din activitatea de investiții este pozitiv, înseamnă că întreprinderea a obținut un profit, iar dacă este nеgativ – întrеprinderea a supоrtat piеrderi.

Adunarea rezultatelor din cele trei tipuri de activități reprezintă rezulatul din activitatea economico – financiară (Rof), care se calculează conform relației:

Rof = Rop ± Ri ± Rf (1.7.)

În situația cînd care rеzultatul activității econоmico-finаnciare este pоzitiv, rezultă că întrеprinderea este prоfitabilă, iar dacă se obține un rezultat negativ rezultă că activitatea ei a generat pierderi în perioada examinată.

Rezultatul excepțional se determină după rеlația ca difеrența dintre vеniturile și chеltuielile аpărute ca rеzultat al evеnimentelоr și оperațiunilor еxcepțiоnale nеprevăzute :

Re = Ve – Ce (1.8.)

unde :

Re – rezultatul excepțional;

Ve – veniturile excepționale;

Ce – cheltuieli excepționale.

Situații еxcepționale sunt vеniturile și chеltuielile care proеin din operațiile sau еvеntualitățile care pot fi dеlimitate strict de аctivitatеa оrdinară a întreprinderii de aceea nu se prеvеde că acеstea vor apăreа frеcvent sau pеrmаnent. La ele se rеferă pаgubеle ca rezultаt a calаmităților nаturalе care nu au fost аsigurate, piеrderilе cаuzatе de pеrturbări pоlitice, vеniturile sub fоrmă de cоmpensare de аsigurări de stаt pentru piеrderile supоrtate în urma cаlamităților nаturale etc.

Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare reprezintă profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitatea operațională, finananciară, investițională și exepțională. Acest indicator se calculează după relația ce urmează:

PPI = Ref ± Re (1.9.)

unde:

PPI- profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare;

Ref – rezultatul din activitatea economico- financiară;

Re – rezultatul excepțional.

Dacă întreprinderea a obținut un rezultat pozitiv al perioadei până la impozitare, semnifică că aceasta are o activitate profitabilă în perioada analizată, iar un rezultat negativ semnifică că în perioada examinată activitatea întreprinderii a generat pierderi.

Profitul net reprezintă profitul (pierderea) care rămâne la dispoziția întreprinderii după ce are loc determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit, și se determină după relația de mai jos:

Pn = PPI – Chiv (1.10.)

unde:

Pn – profitul net;

Ppi – profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

Chiv– impozitul pe venit.

“Profitul net reprezintă o categorie economică de o deosebită importanță, fiind o sursă principală a dezvoltării economice care reflectă eficiența cu care sunt cheltuite resursele și îndeplinește importante funcții în cadrul mecanismului economiei de piață’’.

Prоfitul net a аpărut într-o аnumită fază a dezvоltării sоcietății оmenești, a fоrțelor sale prоductivе, atunci cînd eficiența sau potențialul fаctorilor a pеrmis, ca în urma dеsfășurării prоceselor sau оperațiilor еconоmice, să rеzulte mаi mult decât se cоnsumă.

Prоfitul net rămîne la dispоziția întrеprinderii pеntru a putеa fi rеpartizat pe destinațiile dеcise de antrеprenor.

Pentru a-și dеsfășura аctivitatea în cоndiții аdecvate și a se dezvоlta cu succes, fiecare еntitate, indifеrent de mărime, fоrma de prоprietate și аpartenența de rаmură, trеbuie să obțină profit. În еconоmia de piаță, profitul cоnstituie rаțiunea de a fi a unei întreprinderi. Astfel, fiind rеzultatul de bază al аctivității de аntreprenoriat, prоfitul аsigură atît necesitățile întreprinderii (proprietarului), cît și nеcesitățile аngajaților si ale statului. De aici rezultă că nu numаi аntreprenorul еste intеresat de prоfitul întrеprinderii.

Astfel, importanța mare în economia de piață a profitului, derivă din funcțiile pe care acesta le capătă. Dintre acestea cele mai importante sunt prezentate mai jos :

de orientare generală a activității economice. Prоfitul stimulеază luаrea deciziilor de a dezvоlta аctivitatea. Cînd se spеră la оbținerea unui dintr-o аnumită dirеcție, atunci fоrța de muncă și cаpitalurile sunt dirijatе în acea dirеcție. Astfel, dacă аctivitateа еconomică se оrientează într-un sens fаvorabil cоnsumatorilor, se obține аdecvarea prоducției la un cоnsum în creștere.

de măsurare a grаdului de еficiență a аctivității întrеprinderii – оbținerea prоfitului confirmă o аctivitate еficientă a întrеprinderii, rezultă că cu cît prоfitul este mai mаre, cu atât grаdul de еficiență a аctivității еntității este mаi înalt.

de stimulare – prоfitul rеprezintă pârghiа de cоinteresare a аcționarilor, a prоprietarilоr, a mаnagеrilor, astfel ilustrând principаlul fаctor mоtivator pentru prоprietarii de capitaluri de a invеsti. Deasemenea devenind sursa principală de stimulare a inоvării produselor.

de autofinanțare – prоfitul pеrmite dеgajarea sursеlor nеcesare dezvоltării еconomice și finаnțarea аcțiunilоr riscante care dеcide căile viitоrului. Există o lеgătură între еxistența rеsurselor prоprii și dеciziilе de invеstiții. Conform statisticilor rata de аutofinanțarе vаriază între 65 și 100 % în țările dezvоltatе. Partea de profit cаre asigură аutofinanțarеa este o condițiе fundamentală a dеzvоltării întreprinderilor.

de acoperire a capitalurilor împrumutate. Ca rezultat al fоlоsirii rеsurselor împrumutate, obținerea profitului devine elementul primordial pentru acoperirea dobânzilor. Astfel una din condițiile de investire este ca rata previzionată a profitului sa fie mai mare decât rata dobînzii.

de formare a bugetului – profitul este o sursă impоrtantă de аlimentare a bugеtului atât la nivel lоcal cît și cel republican, dеoarece acesta este dеfalcаt sub fоrmă de impоzit al persoanеlоr juridicе, precum și sub formă de sancțiuni еconomicе, fiind utilizаt în diferite scоpuri, determinatе de pаrtea de cheltuieli a bugеtului.

de control a eficacității întreprinderilor și al muncii tuturor angajaților. Personalul întreprinderii are dreptul la o parte din acest profit, el fiind interesat la reducerea costurilor de producție. Fiecare direcție sau departament din întreprindere va deveni mai eficace dacă are convingerea obținerii unei părți din profit.

profitul îndeplinește o importantă funcție socială , constituind baza procurării resurselor necesare pentru finanțarea acțiunilor socio- culturale.

este indicator sintetic de apreciere a еficienței activităților întrеprindеrii.

Factorii care influențează asupra mărimii profitului sunt:

1. Factori interni sunt reprezentați de către nivelul si structura costurilor; metodele de formare a preturilor, pe baza costurilor; capacitatea de productie; calitatea și suficiența stocurilor; capacitatea managerială de a elabora o strategie de dezvoltare stabilită.

Pentru a reduce influența acesora asupra volumul profitului este necesar de întreprins următorii pași:

reducerea costurilor din vânzări, prin diversificarea furnizorilor de materii prime și materiale, și alegerea acestora în funcție de calitatea mărfurilor prestate, pentru că aceasta influențează direct asupra competitivității produselor; reducerea costurilor prin modernizarea echipamentelor existente.

Modificarea sortimentului producției în conformitate cu cerințele pieței și diversificarea pieței de desfacere;

Accelerarea vitezei de rotație a activelor prin utilizarea unor metode potrivite de gestiune a stocurilor și clienților.

2. Factori externi. Din această categorie fac parte următorii factori precum: dimensiunile pieței; puterea de cumpărare a consumatorului; condițiile pieței financiare (rata inflației, rata dobânzii, condițiile de creditare); potențialul furnizorului, care poate influența asupra mărimii profitului atât prin calitatea mărfurilor livrate cât și prin majorarea prețurilor.

3. Factori exogeni. Aceștia la rîndul său includ o varietate de factori precum: locul amplasării întreprinderii; politica fiscală; politica de susținere de către stat a unor agenți economici; caracterul de producție al firmei, etc.

Deasemenea mulți economiști contemporani sunt de părere că cuantumul profitului este influențat de factori cu acțiune directă, de factori cu acțiune indirectă, cantitativi și calitativi, și anume :

Volumul, structura și calitatea producției acționează asupra profitului atât în întregime, cât și separat.

Volumul. Tratând producția sub aspect cantitativ, remarcăm faptul că aceasta este singurul factor care are o influență majoră asupra formării profitului, după ce produsul este plasat pe piață prin intermediul prețului.

Cuantumul profitului este direct dependentă de volumul producției destinat comercializării, cu condiția că producția corespunde unor anumiți parametri, și anume:

volumul fizic al producției este determinat de criteriile rentabilității, luându-se în considerare rezultatele analizei tehnice a valorii;

întreaga producție destinată vânzării are piața de absorbție asigurată;

pe piața concurențială, valoarea de folosință a produselor satisface cerințele sociale într-o măsură mai mare decât altele similare fabricate de alte întreprinderi.

Structura producției fiind adaptabilă și o rezultantă a cerințelor pieței, reprezintă elementul care trebuie să fie cel mai elastic.

Dacă volumul fizic al producției poate rămâne constant, atunci structura trebuie să se orienteze către produsele care au o cerință mare pe piață, și ca rezultat are loc majorarea prețului, fapt ce reprezintă un aport major la formarea profitului. Orientarea structurii producției către produsele care sunt mai mult solicitate pe piață, trebuie făcută în condiția întreținerii costurilor proiectate sau chiar reducerea acestora, cu scopul micșorării consumului factorilor de producție.

Calitatea producției are influență directă asupra profitului, ca și volumul fizic și structura sortimentală, deoarece produsele de o calitate superioară, confirmată, pătrund și se absorb mai rapid pe piață, având ca efect economic: obținerea unor prețuri de vânzare mai mare; și scurtarea timpului de stocare – vânzare și ca rezultat a reîntregirii mai rapide a plasamentelor de capital imobilizate temporar în sfera aprovizionării și producției.

Nivelul costurilor de producție are cea mai mare influență, dintre toți factorii cu acțiune directă asupra profitului. Dacă ceilalți factori rămân constanți sau relativ constanți, minimizarea costurilor în sumă totală pentru întreaga producție , cât și ca sumă pe unitate de produs fabricat, reprezintă scopul oricărui întreprinzător. Astfel minimizarea costurilor are ca efect:

economisirea resurselor economice ce se includ în produse, prin reducerea costurilor netehnologice și a pierderilor, prin utilizarea unor înlocuitori mai ieftini ai resurselor de bază. Oricare decizie se adoptă, calitatea produsului nu ar trebui să se reducă.

minimizarea costurilor pe unitate de produs și a costurilor pe ansamblu activității determină majorarea profitului, ca relație dintre costul de producție și prețul competitiv;

reducerea costurilor determină majorarea ofertei de produse, prin faptul că economia de factori de producție poate fi utilizată pentru amplificarea fabricării acelorași sortimente, fie prin transferul acestei economii spre alte ramuri;

Nivelul prețurilor de vânzare. Atât prețurile cât și tarifele sunt stabilite pe piață în funcție de cererea și oferta față de produs, și conțin în structura lor elemente referitoare la: cost, obligații fiscale, amortizarea aferentă imobilizărilor corporale, și respectiv profitul.

Nivelul productivității muncii. Într-o întreprindere profitabilă, productivitatea muncii trebuie să fie una constant crescătoare, și să aibă efect direct asupra mărimii costului global prin reducerea costurilor variabile aferente costurile cu personalul și contribuțiile legate de acestea.

Viteza de rotație a capitalului ca factor de influență al masei profitului brut, dă posibilitatea ca atât în procesul de previzionare cât și în cea a analizei de gestiune să se accentueze numărul de rotații a capitalului într-o anumită perioadă de timp, de obicei un trimestru sau un an, la fel și numărul de zile în care are loc o rotație.

Circulația capitalului din formă mijloacelor băneștiîn formă de stocuri, a costurilor majore în producție și revenirea acestora cu un plus de monedă sub formă lichidităților bănești efective, are două efecte majore asupra profitului, dintre care:

dimensionarea necesarului de fonduri pentru acoperirea costurilor de exploatare, care pot fi:

mai mari în cazul rotației lente, rezultate fie din faptul că este un ciclu lung de fabricație, fie prin existența unor imobilizări de fonduri cheltuite în diferite operațiuni ale proceselor economico- financiare;

mai mici în cazul întreprinderilor cu un ciclu scurt de producere, sau în cazul în care se înlătură stocajele, întreruperile tehnologice.

sporirea profitului brut obținut din comercializarea produselor, mărfurilor, a serviciilor prestate și absorbite de piață.

Din cele expuse anterior remarcăm că atât teoria cât și practica economică acceptă faptul că rotația capitalului circulant, care reprezintă partea de plasamente ce se regăsește permanent în toate stadiile și formele proceselor economico-financiare, are un efect majosr asupra masei profitului.

Odată creat, profitul are destinații bine definite și termeni de satisfacere precizate prin acte normative. Astfel putem specifica faptul că acesta are prin destinațiile sale un caracter polifactorial. De aceea, repartizarea profitului reprezintă esența politicii financiare la nivel microeconomic.

„Repartizarea profitului trebuie să corespundă unor foarte variate nevoi micro si macroeconomice, financiare si nefinanciare. Modul de repartizare a profitului trebuie să se constituie într-o importantă pârghie financiară menită să stimuleze creșterea și dezvoltarea întreprinderii, creșterea productivității muncii și ridicarea nivelului calitativ al produselor și serviciilor realizate”.

Repartizarea profitului reprezintă o acțiune complexă pentru întreprindere, deoarece fiecare dintre participanți dorește să obțină cît mai mult, ca rezultat sunt create în acest sens legislații, formule complexe de calcul, politici de repartizare, îndeosebi politici de dividende.

Astfel, principalele direcții de repartizare a profitului perioadei de gestiune sunt:

constituirea fondurilor de rezervă în conformitate cu legislația în vigoare sau cu prevederile prevăzute în statut. În etapa contemporană, constituirea capitalului de rezervă al întreprinderii joacă un rol foarte important, deoarece acesta este privit ca o măsură de precauție convenabilă pentru excluderea riscurilor derulării normale a activității economico- financiare și de producție. În general condorm SNC, fondul de rezervă al întreprinderii se clasifică în trei categorii:

capital de rezervă;

rezerve statutare;

alte rezerve.

a) Din prima categorie fac parte rezervele a căror formare este permisă de către lege, ca de exemplu:

societățile pe acțiuni sunt obligate să constituie un capital de rezervă, ce trebuie să prezinte minimum 15% din capitalul social. La rîndul său capitalul social este creat din defalcările anuale din profitul net, până la atingerea cuantumului prevăzut de statut. Prin urmare, volumul defalcărilor este stabilit de către Adunarea Generală și nu trebuie să prezinte mai puțin de 5% din profitul net al societății.

companiile de asigurări sunt obligate să creeze rezerve, pentru recuperarea pierderilor eventuale;

fondurile de investiții sunt obligate să creeze din contul cheltuielilor activității economic-financiare un fond special de asigurare al investițiilor în mărime de 30% din capitalul social.

Din a doua categorie fac parte rezervele, a căror mărime și scop este prevăzut în statutul întreprinderii. De exemplu întreprinderea poate să constituie rezerve, pe seama profitului net, care să fie orientate pentru dezvoltarea producției întreprinderii sau dezvoltarea socială.

Formarea rezervelor statutare diferă de la o întreprindere la alta, atât după formă cât și după mărime, și de obiecei au ca scop:

remunerarea muncitorilor, acordarea diferitor premii;

plata foilor de odihnă și tratament balneosanatorial, ajutor material;

construirea locuințelor și altor obiecte de menire socio-culturală;

investirea în dezvoltarea producției;

introducerea și asimilarea tehnicii noi;

finanțarea cheltuielilor de cercetare științifică, proiectare.

Din a treia categorie alte rezerve fac parte, acele rezerve a căror constituire nu este prevăzută în statut, dar este creată la decizia Adunării generale a proprietarilor întreprinderii sau altui organ de administrare.

Constituirea fondurilor de remunerare a acționarilor.

Una din direcțiile cele mai primordiale în repartizarea profitului net este plata venitului întreprinzătorilor. Profitul repartizat societăților pe acțiuni capătă forma dividendelor, iar în societățile economice, comerciale apar sub forma veniturilor fin participații.

Dividendele sau venitul din participații reprezintă o parte din profitul net care este repartizată între acționari sau asociați proporțional cu cota parte a acestora în capitalul social al întreprinderii.

Conform legislației în vigoare, fiecare societate pe acțiuni are dreptul să plătească dividende intermediare și anuale pentru acțiunile care se află în mișcare. Prin urmare, deciziile referitor la plata dividendelor trimestrial sau semestrial este luată de către Consiliul societății, pe când decizia referitor la plata dividendelor anuale este luată de Adunarea Generală a Acționarilor.

Acoperirea pierderilor anilor precedenți.

Profitul net reprezintă sursa de bază pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți, acumulate de întreprindere pe parcursul desfășurării activității sale.

Acumulările sub formă de profit nerepartizat, destinat, pe de o parte pentru a finanța surplusul de mijloace circulante, iar pe de altă parte de a finanța de comun cu uzura acumulată a investițiilor capital.

În practică, repartizarea profitului net depinde de mai mulți factori, ca de exemplu  :

hotărârea acționarilor;

politica de dividende;

maximizarea valorii întreprinderii;

profitul întreprinderii;

nivelul profitului net;

mărimea întreprinderii și sectorului economic;

participarea investitorilor străini;

stabilitatea economică;

inflația și prețurile.

Repartizarea profitului net are loc în conformitate cu legislația în vigoare în cazul societăților comerciale cu capital integral de stat.

Prin urmare, societățile comerciale constituite cu capital de stat distribuie profitul net pentru :

constituirean fondului de rezervă ;

acoperirea pierderilor contabile anilor precedenți ;

constituirea fondului de dezvoltare utilizat pentru finanțarea investițiilor și altor cheltuieli de producție ;

constituirea unor fonduri pentru perfecționarea și recalificarea personalului anagajat ;

constituirea unor fonduri pentru riscuri comercialeși de asigurări ;

constituirea unui fond de participare a angajaților la profit ;

alte repartizări prevăzute de lege.

În cazul în care societățile comerciale cu capital de stat înregistrează pierderi, atunci ele pot primi subvenții de la bugetul administrației centrale de stat sau de la bugetul administrației locale sau au posibilitatea de a contracta credite bancare.

În cazul societăților comerciale mixte unde contribuie și investitori străini, rezultatele financiare pozitive se concretizează în profit, ce se înregistrează în bugetul societății, în bilanț și în situația de profit și pierderi.

După ceare loc deducerea impozitului datorat conform legislației fiscale, profitul net se distribuie în felul următor :

constituirea fondului de rezervă ;

constituirea fondului de dezvoltare ;

constituirea fondului pentru premierea salariaților ;

remunerarea participnților în raport cu cota parte a fiecăruia la constituirea capitalului social ;

Profiturile în lei și în valută ce îi revine investitorilor stăini, pot fi întrebuințate de aceștia pentru efectuarea noilor investiții în aceeași societate sau în alte societăți din țara respectivă. Profitrile în lei pot fi utilizate la procurarea mărfurilor și serviciilor moldovenești.

O parte din profiturile anuale în lei ce îi revine investitorilor pot fi transferate în străinătate în valută convertibilă.

Societățile comerciale cu capital privat repartizează profitul în acord cu decizia participanților sau acționarilor, decizie menționată la luarea hotărârii Adunării generale a acestora.

Analizând prevederile legislației financiare în domeniu din Republica Moldova, constatăm asemnănări ușoare din legislația financiară din cadrul Uniunii Europene și în mod special al repartizării profitului net.

Prin urmare, repartizarea profitului net , prezentată în lucrările renumitului profesor francez Pierre Conso este următoarea :

constituirea rezervelor legale;

adăugarea la capitalul social;

constituirea altor rezerve statutare sau facultative;

repartizarea dividendelor acționarilor și a tantiemelor membrilor Consiliului de Administrație.

Pe când în sistemul englez, destinația profitului este apropiată de cea practicată de întreprinderile franceze, ca de exemplu : pentru constituirea de rezerve, pentru plata dividendelor, pentru tantiemelor etc..

În concluzie, putem afirma că rolul profitului în activitatea economică constă în asigurarea dezvoltării activității entității, deasemenea exprimă capacitatea de competitivitate și prezintă sintetic rezultatele proceselor economice. Altfel spus el constituie criteriul major al eficienței și manifestă raționalitatea activității economice.

CAPITOLUL II. ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA ÎNTREPRINDEREA S.R.L. „ANTURAJ”

2.1 Analiza dinamicii și structurii profitului la întreprindere

În economia de piață, fiecare întreprindere urmărește să fie performantă cu scopul de a se menține și crește valoarea de piață pe care o deține și deasemenea de a putea face față concurenței. Astfel, aceasta ar presupune utilizarea unui anasamblu de indicatori care să permită evaluarea performanțelor realizate și compararea acestora cu performanțele obținute de întreprinderile concurente. Din categoria celor mai importanți indicatori de calculare a performanțelor financiare a întreprinderii fac parte indicatorii care măsoară rentabilitatea și profitul.

Ne propunem să analizăm profitabilitatea la întreprindere prin efectuarea următoarelor acțiuni;

1. analiza profitului brut, a factorilor care au contribuit la reducerea sau majorarea acestui indicator;

2. analiza profitului din activitatea operațională, vom identifica factorii care au influențat la modificarea părților componenente al indicatorului analizat;

3. analiza rezultatului din activitatea financiară;

4. analiza profitului perioadei de gestiune până la impozitare și anume analiza structurală care ne va permite să remarcăm ponderea fiecărui rezultat în formarea profitului până la impozitare, și respectiv în dinamică pentru a semui rezultatele obținute cu cele planificate.

5. analiza profitului net.

Astfel punctul de plecare în diagnosticarea profitului întreprinderii S.R.L. „Anturaj” va fi analiza în dinamică și structurală a profitului brut. Cunoaștem că profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul activității operaționale, de aceea este necesar la următoarea etapă de analiză să examinăm cît mai profund mărimea absolută și relativă al acestui indicator și efortul propriu al colectivului de muncă în obținerea lui.

Astfel, analiza se începe cu aprecierea evoluției structurii profitului brut obținut pe tipuri de activități operationale. De obicei, mărimea profitului brut poate fi obținută de întreprindere din vânzarea produselor finite, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor, operațiuni de arendă sau executarea lucrărilor de construcție. Această analiză o putem observa în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1.

Aprecierea dinamicii și structurii profitului brut pe tipuri de activități operaționale

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din anexă la raportul de profit și pierdere ale S.R.L „Anturaj” [anexele 1-2]

În continuare este determinat modificarea relativă a profitului brut al întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”:

Perioada 2013/ 2012: ∆relativă = 11 299 593/ 8 595 050 100% – 100% = 31,47%

Din datele prezentate anterior în tabelul 2.1. se remarcă că S.R.L “Anturaj”, în perioada 2011-2013, a câștigat profit atât din vânzarea produselor finite, din vânzarea mărfurilor cât și din operațiuni de arendă. Mărimea profitului brut în anul de 2013 s-a majorat cu 2 704 543 sau cu 31.47 % lei față de anul 2012. Această majorare a fost determinată de creșterea profitului brut din vânzarea produselor finite cu 3 375 096 lei. Totodată, reducerea profitului brut din operațiunea de arendă, a determinat reducerea totalului profitului brut cu 6705 53 lei. Deasemenea o influență negativă a avut și profitul brut din vânzarea mărfurilor care a fost nul în anul 2012-2013, pe când în anul 2011 acesta a înregistrat o valoare de 20 709 830 lei.

Examinând structura profitului brut pe tipuri de activități operaționale, constatăm că ponderea predominantă revine profitului din vânzarea produselor finite. Această situație o putem observa și în figura 2.1. prezentată mai jos:

Figura 2.1. Analiza dinamicii și comonentelor profitului brut pe tipuri de activități, lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.1.

În continuare urmează fază de analiză a profitului brut, care constă în studierea factorilor care au o influență asupra abaterii mărimii profitului brut obținut din vânzarea produselor finite. Ca rezultat, această deviere a mărimii profitului este influențată de o serie de factori:

modificarea volumului de vînzare al produselor;

modificarea costului de vînzarea al produselor;

modificarea prețurilor de vînzare al produselor;

modificarea structurii și sortimentului produselor vîndute.

„Volumul vânzărilor are o influență directă asupra cuantumului indicatorului total. Creșterea volumului produselor vândute determină majorarea mărimii profitului brut, și invers, diminuarea volumului vânzărilor determină reducerea sumei profitului brut.Ca rezultat, influența modificării volumului vânzărilor produselor la devierea cuantumului profitului brut se determină conform formulei de mai jos”:

(2.1.)

unde:

reprezintă abaterea profitului brut ca rezultat al modificării volumului vânzărilor;

PBbază – reprezintă profitul brut perioadei de bază (precedentă sau prognozată);

– reprezintă modificarea procentuală a volumului vânzărilor produselor, care se calculează confrm raportului dintre costul vînzărilor recalculate și costul vînzărilor din perioada de bază inmulțit cu 100% și scăzut cu 100%.

„Costul produselor vândute are o influență opusă asupra profitului brut și anume: majorarea costului vânzărilor determină reducerea profitului, pe când reducerea costului vânzărilor la majorarea profitului. Calculul influenței modificării valorii costului vânzărilor la devierea profitului brut se calculează prin diferența dintre valoarea curentă și cea recalculată a costului vînzărilor produselor finite”:

PBcost=CVPcur-CVPrec (2.2.)

unde:

PBcost – reprezintă abaterea profitlui brut(pierderii) din cauza modificării costului produselor finite vândute;

CVPcur – reprezintă costul produselor finite vândute din anul de gestiune;

CVPrec – reprezintă costul recalculate al produselor finite vândute.

„Majorarea sau reducerea prețurilor unitare la produsele vândute are o influență directă asupra mărimii profitului brut: majorarea prețurilor determină creșterea profitului brut, și invers. Influeța creșterii sau reducerii prețurilor la produsele vândute asupra devierii mărimii profitului brut se realizează prin calcularea diferenței dintre volumul vânzărilor din anul de gestiune și cel recalculat conform relației de mai jos”:

PBpreț=VVPcur.-VVPrec (2.3.)

unde:

PBpreț- este devierea profitului brut ca rezultat al modificării prețurilor de vânzare;

VVPcur.-reprezintă volumul vînzărilor produselor finite din anul de gestiune; VVPrec.- reprezintă volumul vânzărilor produselor finite recalculat.

„ Structura și sortimentul produselor vândute manifestă o influență atât pozitivă cît și negativă asupra cuantumului profitului brut. În rezultatul creșterii ponderii produselor mai rentabile în totalul volumului din vânzări, crește și suma profitului brut, și invers, reducerea ponderii produselor mai rentabile determină diminuarea mărimii profitului brut. Calculul influenței modificării structurii și sortimentului produselor vîndute la abaterea mărimii profituluibrut se calculează ca diferența din mărimea recalculată a profitului brut, profitul perioadei de gestiune și a modificării profitului brut ca rezultat al influenței volumului din vânzări, adică”:

PBstr.= PBrec.-PBbază-PBvv (2.4.)

unde:

PBstr- este devierea profitului brut din cauza modificării structurii sortimentului produselor vândute;

PBrec- reprezintă profitul brut determinat în condițiile volumului vânzărilor anului de gestiune și costurile, la fel și prețurile de vânzare din perioada de bază;

PBbază – profitul brut (pierderea) perioadei de bază;

PBvv – modificarea profitului brut sub influența volumului de vânzări.

Astfel, pentru a calcula influența factorilor asupra devierii profitului brut este necesar mai întâi de toate de construit un tabel analitic 2.4. ce va conține date inițiale necesare pentru o analiză ulterioară:

Tabelul 2.2.

Date inițiale pentru analiza factorială a profitului brut din vînzarea produselor finite

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din anexă la raportul de profit și pierdere ale S.R.L. „Anturaj”[anexele 1-2]

În figura 2.2. expusă mai jos, se observă că întreprinderea S.R.L. „Anturaj” în ambele perioade 2012-2013 a înregistrat venituri din vînzarea produselor finite ce depășesc costurile, ceea ce determină o tendință pozitivă a profitului brut, care în dinamică s-a majorat cu 3375096 lei.

Figura 2.2. Aprecierea dinamicii veniturilor și costurilor din vânzarea produselor finite în profitul brut în perioada de gestiune 2012-2013, lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în tabelul 2.2.

După ce am stabilit datele inițiale necesare pentru a determina profitul brut din vânzarea produselor, în continuare ne-am propus să stabilim factorii care au contribuit la modificarea indicatorului analizat.

Astfel în tabelul 2.3. este prezentată influența acestora.

Tabelul 2.3.

Calculul influenței factorilor la abaterea profitului brut din vânzarea

produselor finite

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din anexa la situația de profit și pierdere

Conform calculelor efectuate în tabel constatăm că S.R.L. “Anturaj” a obținut în anul 2013 un profit brut din vânzarea produselor finite în mărime de 9064191 lei, care s-a majorat comparativ cu anul 2012 cu 3 375 096 lei sau cu 14,03%. Această creștere a fost determinată de creșterea sortimentului produselor vândute și modificarea structurii lor în total profit brut cu 5744187,55 lei și de reducere a prețurilor produselor vândute în total profit brut cu 4153161 lei. Observăm o influență negativă determinată de reducerea volumului al produselor vândute, care a condus la diminuarea profitului brut cu 2 033 282,55 lei și reducerea costului produselor vândute, care conduce la diminuarea profitului brut cu 4488970 lei.

În rezultatul analizei factoriale a profitului brut din vînzarea produselor, constatăm că întreprinderea Anturaj dispune de rezerve de majorare a profitului brut în viitor, în detrimentul majorării sortimentului produselor vândute și majorarea prețului de vânzare.

În continuare în tabelul 2.4. vom identifica și calcula factorii care au influențat la modificarea în dinamică a părților componente ale profitului din activitatea operațională a entității S.R.L. “ Anturaj”:

Tabelul 2.4.

Analiza factorială a profitului din activitatea operațională a întreprinderii S.R.L. „Anturaj” în perioada 2011-2013

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din situațiile financiare ale S.R.L. “Anturaj” [anexele 1-2]

Mai jos este determinată abaterea relativă a profitului din activitatea operațională a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”:

Perioada 2012/2011: ∆relativă = 2 560 318/ 1 786 164 100% – 100% = 43,34%

Perioada 2013/2012: ∆relativă = 4 270 442/ 2 560 318 100% – 100% = 66,79%

Perioada 2013/2011: ∆relativă = 4 270 442/ 1 786 164 100% – 100% = 139,08%

În baza datelor reflectate în tabelul 2.4. putem spune că profitul obținut de S.R.L.„Anturaj” din activitatea operațională în anul 2013 s-a majorat cu 1710124 lei sau cu 66,79 puncte procentuale față de anul 2012. Această majorare a fost determinată de creșterea profitului brut și reducerea altor cheltuieli operaționale, care au contribuit la majorarea profitului din activitatea operațională cu 2 704 543 lei și respectiv 5 380 465 lei. Totodată, reducerea altor venituri operaționale și creșterea cheltuielilor de distribuire și cheltuielilor administrative în anul 2013 față de anul 2012 a determinat reducerea profitului din activitatea operațională cu 5 911 685 lei, 390 289 lei și respectiv 72 910 lei.

Ca rezultat al analizei factoriale putem constata faptul că întreprinderea dispune de rezerve de diminuare a pierderilor din activitatea operațională, ca rezultat al unei gestionări mai eficiente a altor venituri operaționale, a cheltuielilor administrative și a cheltuielilor de distibuire.

În figura este prezentată modificarea profitului din activitatea operațională în perioada 2011-2013

Figura 2.3. Aprecierea dinamicii rezultatului din activitatea operațională în perioada 2011-2013, lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în tabelul 2.4.

Prin urmare, vom analiza în tabelul 2.5. rezultatul activității financiare și anume factorii care au contribuit la obținerea indicatorului rezultativ, deasemenea cum are loc modificarea în dinamică a indicatorului dat pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate

Tabelul 2.5.

Aprecierea dinamicii și structurii rezultatului activității financiare

al întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din situației de profit și pierdere a întreprinderii S.R.L „Anturaj” [anexele 1-2]

Mai jos este calculată abaterea relativă a rezultatului din activitatea financiară a întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”:

Perioada 2012/2011: ∆relativă = 751 559 / 213 461 100% – 100% = 252,08%

Perioada 2013/2012: ∆relativă = 444 587 / 751 559 100% – 100% = – 40,84%

Perioada 2013/2011: ∆relativă = 4 744 178/ 1 999 624 100% – 100% = 108, 28%

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.5., remarcăm faptul că la întreprinderea S.R.L. „Anturaj’’ rezultatul din activitatea financiară înregistrează valori pozitive în toate perioadele de gestiune analizate, și respectiv în anul 2011 de 213 461 lei, în anul 2012 de 751 559 lei, și în anul 2013 valoarea indicatorului rezultativ se reduce înregistrînd suma de 444 587 lei. Acest indicator se reduce în dinamică față de 2012 cu 306 972 lei sau cu 40,84 %. În anul 2013 rezultatul din ativitatea financiară s-a redus în comparație cu 2012, ca rezultat al majorării cheltuielilor financiare cu 565 334 lei.

În continuare în figura 2.4. este prezentat cum are loc modificarea rezultatului din activitatea financiară, prin prisma analizei atât a veniturilor financiare cât și a cheltuielilor financiare pe parcursul celor trei perioade de gestiune :

Figura 2.4. Aprecierea dinamicii veniturilor, cheltuielilor financiare și respectiv a rezultatului din activitatea financiară în perioada 2011-2013, lei

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în tabelul 2.5.

În continuare vom determina rezultatul activității de investiții desfășurată de către întreprinderea S.R.L. „ Anturaj” în perioada 2011-2013

Tabelul 2.6.

Aprecierea dinamicii și structurii rezultatului activității investiționale

al întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din situației de profit și pierdere a întreprinderii S.R.L „Anturaj” [anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.6. remarcăm că la întreprinderea S.R.L. ,,Anturaj” rezultatul din activitatea de investiții este negativă atât în anul 2011 cât și în anul 2012, înregisrând o valoare de -1 leu , și respectiv de -25 lei. Întreprinderea dată a obținut rezultat negativ, din cauza faptului că veniturile din operațiuni cu active imobilizate nu depășesc cheltuielile cu active imobilizate. În anul 2013, am obținut rezultatul din activitatea de investiții pozitiv în sumă de 29149 lei, care în dinamică s-a majorat cu 29174 lei, datorită faptului că în acest an nu a fost înregistate deloc cheltuieli cu active imobilizate. Astfel, întreprinderea ar putea să-și maximizeze rezultatul din activitatea de investiții în perioadele ce urmează, prin majorarea veniturilor din operațiuni cu active imobilizate, și reducerea cheltuielilor din această activitate la maxim.

În continuare după ce am analizat rezultatul din activitatea operațională, rezultatul din activitatea financiară, rezultatul excepțional care este nul în toate perioadele de gestiune analizate, rezultatul din activitatea de investiții care este negativ, este necesar de calculat profitul perioadei de gestiune până la impozitare, analizând factorii care au contribuit la majorarea sau reducerea indicatorului rezultativ.

Ca rezultat, analiza structurală ne va permite examinarea ponderii fiecărui rezultat în formarea profitului până la impozitare, pe când analiza în dinamică compararea rezultatelor obținute cu cele planificate. Astfel în tabelul 2.6 putem să observăm evoluția profitului entității S.R.L. „Anturaj’’

Tabelul 2.7.

Aprecierea dinamici și structurii profitului până la impozitare a întrepărinderii

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din situația de profit și pierdere a întreprinderii S.R.L.“Anturaj” [anexele 1-2]

Mai jos este calculată abaterea relativă a profitului până la impozitare a întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”:

Perioada 2012/2011: ∆relativă = 3 311 852 / 1 999 624 100% – 100% = 65,62 %

Perioada 2013/2012: ∆relativă = 4 744 178/ 3 311 852 100% – 100% = 43,25%

Perioada 2013/2011: ∆relativă = 4 744 178/ 1 999 624 100% – 100% = 137,25%

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.7. se constată că întreprinderea S.R.L. „Anturaj” a obținut un rezultat pozitiv atât în 2011, 2012 cât și în 2013. În anul 2013 mărimea profitului pînă la impozitare a constituit 4 744 178 lei, majorându-se în dinamică rezultatul financiar obținut cu 1 432 326 lei. Acest rezultat pozitiv este determinat de creșterea în dinamică a rezultatului din activitatea operațională cu 1 710 124 lei și a rezultatului din activitatea investițională cu 29174 lei. Remarcăm faptul că în anul 2013 se obține o reducere a rezultatului din activitatea financiară față de anul 2012, ceea ce a condus la micșorarea profitului până la impozitare cu 306972 lei.

Observăm că pentru perioada 2012- 2011 întreprinderea S.R.L. „Anturaj’’ a obținut o abatere relativă în mărime de 65,62%, pe când în perioada 2013-2012 abaterea relativă s-a diminuat atingând mărimea de 43,25% puncte procentuale. Abaterea relativă obținută în anul 2013-2011 este de 137,25 %.

Examinând structura rezultatului financiar total în anul 2013 se constată, că ponderea cea mai mare în mărimea totală a indicatorului analizat o deține rezultatul din activitatea operațională cu o pondere de 90,01 %, care s-a majorat în dinamică cu 12,71 puncte procentuale.

Figura 2.5. Ponderea rezultatelor din toate activitățile întreprinderii în mărimea totală a profitului până la impozitare în perioada 2011-2013, lei

Sursa: realizat de autor în baza calculelor efectuate în tabelul 2.7.

Profitul net reprezintă profitul ce rămâne la dispoziția întreprinderii, după ce are loc calcularea cheltuielilor privind impozitul pe venit. Acest indicator se calculează după următoarea relație:

PN = PPI – Cheltuieli privind impozitul pe venit (2.5.)

Tabelul 2.8.

Aprecierea profitului net la întreprinderea S.R.L. „Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din situația de profit și pierdere a întreprinderii S.R.L.„Anturaj [anexele 1-2]

Mai jos este calculată abaterea relativă a profitului net la întreprinderii S.R.L. ,,Anturaj”:

Perioada 2012/2011: ∆relativă = 3 518 238 / 1 672 598 100% – 100% =110,35 %

Perioada 2013/2012: ∆relativă = 4 744 178/ 3 518 238 100% – 100% =34,84 %

Perioada 2013/2011: ∆relativă = 4 744 178/ 1 672 598 100% – 100% = 183,64%

Conform calculelor efectuate în tabelul de mai sus, constatăm că la întreprinderea S.R.L. ,,Anturaj” profitul net are o tendință pozitivă de majorare pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate, înregistrând în anul 2011 suma de 1 672 598 lei, în anul 2012 de 3 518 238 lei, și respectiv în anul 2013 de 4 744 178 lei. Remarcăm faptul că abaterea absolută a indicatorului rezultativ pentru perioada 2013/2012 este de 125 940 lei sau altfel spus s-a majorat în dinamică 34,84 %. Factorii care au contribuit la obținerea rezultatului poztiv a profitului net este majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu 1 432 326 lei și reducerea cheltuielilor privind impozitul pe venit cu 206 386 lei.

În continuare vom prezenta în figura 2.6. cum are loc modificarea profitului net pe parcursul perioadelor de gestiune analizate 2011,2012,2013.

Figura 2.6. Ponderea rezultatelor din toate activitățile întreprinderii în mărimea totală a profitului până la impozitare în perioada 2011-2013, lei

Sursa: realizat de autor în baza calculelor efectuate în tabelul 2.8.

2.2 Analiza rentabilității și factorii de influență asupra activității

eficiente a întreprinderii

Rentabilitatea reprezintă indicatorul eficienței, care reflectă capacitatea întreprinderii de a genera profit. Astfel rentabilitatea se calculează ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de entitate și eforturile depuse pentru realizarea acestora. Formula de bază a calculului rentabilității este următoarea:

Rentabilitatea= (2.6.)

Rentabilitatea poate căpăta diferite forme în funcție după cum are loc modificarea părților componente ale formulei de bază. Astfel în calitate de efect economic și financiar, se utilizează profitul, dividendele etc., pe cînd în calitate de efort se aplică costul vânzărilor, activele totale, capital propriu și altele.

Indicatorii rentabilității pot fi grupați în 3 categorii:

indicatorii rentabilității activelor;

indicatorii rentabilitățiicapitalului;

indicatorii rentabilității producției.

Rentabilitatea activelor reflectă nivelul profitului obținut de fiecare leu al mijloacelor investite în activele curente ale întreprinderii. Deasemenea acest indicator exprimă interesele utilizatorilor interni pentru aprecierea capacității întreprinderii de a-și utiliza cît mai eficient activele. Rentabilitatea activelor curente se determină după următoarea relația:

Ra=% (2.7.)

unde:

Ra – rentabilitatea activelor;

PPI- reprezintă profitul perioadei de gestiune pîna la impozitare;

TA- total active.

În continuare în tabelul 2.6. va avea loc analiza dinamicii a nivelului rentabilității activelor în cadrul întreprinderii S.R.L. “Anturaj”:

Tabelul 2.9.

Aprecierea dinamicii rentabilității activelor

Sursa: elaborat de autor înbaza datelor din bilanțul și situația de profit si pierdere a întreprinderii S.R.L. „Anturaj” [anexele 1-2]

La întreprinderea S.R.L. „Anturaj” se constată o tendință crescătoare de majorare a rentabilității activelor, obținând următoarele rezultate : în anul 2011 indicatorul analizat era de 4,47 %, în anul 2012 acesta a crescut atingând valoarea de 7,87, și respetiv în anul 2013 o rentabilitate a activelor de 8,67 %. Aceasta înseamnă că la fiecare leu investit în activele întreprinderii pe parcursul celor trei ani de gestiune s-a obținut un profit pîna la impozitare în mărime de 4,47 bani, de 7,87 bani și 8,67 bani.

În dinamică se constată o tendință pozitivă de creștere a acestui indicator, obținând o abatere absolută în perioada 2013- 2012 în mărime de 0,8 puncte procentuale, fapt ce indică o sporire a eficienței utilizării activelor.

Figura 2.7. Aprecierea dinamicii rentabilității activelor din cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj”în perioada de gestiune 2011-2013, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în tabelul 2.9.

.

Nivelul rentabilității activelor poate să se majoreze sau să reducă fie prin creșterea sau micșorarea rentabilității veniturilor din vânzări, fie din contul accelerării ori încetinirii rotației activelor. Ca rezultat, rentabilitatea activelor este influențată de doi factori:

Rentabilitatea veniturilor din vînzări;

Numărul de rotație a activelor.

Formula factorială a rentabilității activelor este următoarea:

Ra = Rvv*Na (2.8.)

unde:

Ra- reprezintă rentabilitatea activelor;

Rvv – reprezintă rentabilitatea veniturilor din vânzări;

Na – reprezintă numărul de rotație a activelor.

Calculul influenței factorilor se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț sau diferențelor absolute în baza datelor din bilanțul contabil și raportul de profit și pierdere. Rentabilitatea activelor contribuie la prognozarea mărimii profitului pe viitor și aprecierea raționalității atragerii a surselor împrumutate. Așa dar, în continuare în tabelul 2.7. vom aprecia influența factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor.

Tabelul 2.10.

Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanț și situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L. „Anturaj”[anexele 1-2]

∆Ra(∆Rvv) = (Rvv1-Rv0) * Na0 = 4,32* 1,20 =5,18

∆Ra(∆Na) = (Na1 – Na0) * Rvv1 = (0,49) * 10,17 = -4,98

Conform calculelor efectuate constatăm că la întreprinderea analizată are loc o majorare a rentabilității activelor cu 0,8 %. Aceasta fiind determinată de influența pozitivă a creșterii rentabilității veniturilor din vânzări cu 4,32 puncte procentuale, determinând astfel o creștere a eficienței utilizării activelor cu 5,18 puncte procentuale. Influența pozitivă a acestui factor a fost determinată de încetinirea rotației activelor cu 0,49 rotații.

În rezultatul reducerii numărului de rotații a activelor, rentabilitatea activelor s-a redus cu 4,98 puncte procentuale. Astfel, este necesar de majorat numărul de rotații ale activelor, prin aplicarea unor metode eficiente de urmărire și control care să permită menținerea stocului în anumite limite, să prevină imobilizările neraționale de fonduri bănești.

Rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să constatăm dacă întreprinderea dispune de rezerve de majorare a rentabilității activelor din contul rotației activelor.

Rentabilitatea capitalului propriu reflectă eficiența utilizării capitalului propriu în procesul activității economice al întreprinderii, sau altfel spus caracterizează mărimea profitului ce poate fi obținută pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.

Formula de calcul a rentabilității capitalului propriu poate fi prezentată astfel:

Rcp = * 100 % (2.9.)

unde:

Rcp- reprezintă rentabilitatea capitalului propriu;

PN– reprezintă profitul net;

CP – capitalul propriu.

În procesul de analiză de mai departe se va elabora un tabel 2.8. în care se va examina dinamica rentabilității capitalului propriu a întreprinderii S.R.L. “Anturaj” pe parcursul anilor de gestiune 2011-2013.

Tabelul 2.11.

Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanț și situația de profit și pierdere a întreprinderii S.R.L „Anturaj” [anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.10. constatăm ca nivelul rentabilității capitalului propriu calculat în baza profitului net în anul 2013 este de 29,98 %. Aceasta înseamnă că entitatea la fiecare leu investit în surse proprii a obținut un profit net în mărime de 29,98 bani. Astfel dacă în anul 2012 întreprinderea a obținut profit în mărime de 30,57 bani la un leu investit în capitalul propriu, în anul 2013 observăm că mărimea acestui indicator s-a diminuat. În dinamică se constată o reducere a eficienței utilizării resurselor proprii cu 0,59 puncte procentuale.

În figura 2.8. se va observa mai bine cum are loc modificarea rentabilității capitalului propriu pe parcursul celor trei perioade de gestiune:

Figura 2.8. Aprecierea dinamicii rentabilității capitalului propriu din cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj” în perioada de gestiune 2011-2013, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în tabelul 2.11

În continuare sunt examinați factorii care au influențat la abaterea nivelului rentabilității capitalului propriu. În situația cînd rentabilitatea capitalului propriu este determinată în baza profitului până la impozitare asupra modificării acestea contribuie următorii factori:

Modificarea rentabilității activelor;

Modificarea ratei pârghiei financiare.

„Rata pârghiei financiare reflectă structura surselor de finanțare a activelor,adică gradul în care utilizarea resurselor împrumutate în circuitul economic al întreprinderii contribuie la majorarea rentabilității capitalului propriu. Dacă unitatea economică nu atrage surse împrumutate, atunci pârghia financiară se situează la nivelul minim 100% (sau1), nivelul maxim nu există”.

Formula de calcul a acesteea este prezentată mai jos:

Rcp = Ra * Rpf (2.10.)

unde:

Rcp- reprezintă rentabilitatea capitalului propriu;

Ra – reprezintă rentabilitatea activelor;

Rpf- reprezintă rata pârhiei financiare.

Pentru efectuarea unei analize a rentabilității capitalului propriu este necesar de colectat date inițiale. În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale, servesc: raportulde profit și pierdere, și bilanțul contabil. În continuare vom analiza în tabelul 2.12. factorii care influențează asupra rentabilității capitalului propriu a întreprinderii S.R.L. “Anturaj” pe parcursul anilor 2012-2013.

Tabelul 2.12.

Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din bilanț și situația de profit și pierderea întreprinderii S.R.L. „Anturaj” în perioada 2012-2013 [anexele 1-2]

∆Rcp(∆Ra) = (Ra1- Ra0) * Rpf0 =2,17 * 5,17 = 11,22

∆Rcp (∆Rpf) = (Rpf1-Rpf0) * Ra1 = (-1,54) * 9,8 = -15,09

Conform calculelor efectuate anterior constatăm că rentabilitatea capitalului propriu are o tendință negativă de micșorare cu 3,88 puncte procentuale. Această diminuare a fost determinată de influența negativă a ratei pârghiei financiare cu 1,54 puncte procentuale, ceea ce semnifică că a avut loc scăderea ponderii surselor atrase în totalul surselor de finanțare, ceea ce a determinat reducerea rentabilității capitalului propriu cu 3,88 puncte procentuale.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări exprimă capacitatea entității de a obține profit ca rezultat al comercializării produselor finite, mărfurilor, prestării serviciilor, adică reflectă mărimea profitului obținut la un leu venituri din vânzări.

În practica analitică, sunt aplicate mai multe metode de calcul al rentabilității veniturilor din vânzări în funcție de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității. Respectiv, pot fi calculați patru indicatori ai rentabilității veniturilor din vânzări:

1. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut :

Rvv = *100% (2.11.)

Această rată reflectă mărimea profitului brut obținut la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat la acoperirea cheltuielilor perioadei sau la formarea profitului din activitatea operațională.

2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculate în baza profitului din activitatea operațională:

Rvv= (2.12.)

Această rată reflectă cât profit din activitatea operațională a realizat întreprinderea la un leu venituri din vânzări și permite analiza mai exactă a eficienței gestiunii vânzărilor în rezultatul activității de bază a entității.

3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări determinată în baza profitului până la impozitare:

Rvv= (2.13.)

Nivelul acestui indicator indică mărimea profitului până la impozitare obținut la un leu venituri din vânzări.

4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări, determinat în baza profitului net:

Rvv = (2.14.)

Rentabilitatea veniturilor din vânzări, determinată în baza profitului net, reflectă indicatorul final în sistemul indicatorilor rentabilității veniturilor din vânzări și exprimă mărimea profitului net obținut de întreprindere la un leu venituri din vânzări.

Analiza se va începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vânzări.

Tabelul 2.13.

Analiza dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări

Sursa: elaborat de autor în baza indicatorilor din situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L.”Anturaj” în perioada 2011-2013 [anexele 1-2]

În baza calculelor efectuate în tabelul 2.13. constatăm că la întreprinderea S.R.L. „Anturaj” rentabilitatea veniturilor din vânzări calculat în baza profitului brut s-a majorat cu 9,04 puncte procentuale. Astfel dacă în anul 2012 întreprinderea la fiecare leu venituri din vânzări a obținut un profit brut în mărime de 15,17 bani, atunci în 2013 profitul brut obținut la un leu venituri din vînzări a constituit 24,21 bani. În rezultatul obținerii profit din activitatea operațională în anul 2012 în mărime de 4,52 bani la un leu venituri și în anul 2013 în mărime de 9,15 la 1 leu venituri din vânzări, astfel determinând în dinamică o tendință pozitivă de 4,63 puncte procentuale. În anul 2012 întreprinderea a obținut profit pînă la impozitare la 1 leu venituri din vânzări în mărime de 5,86 bani, pe cînd în anul 2013 întreprinderea la fiecare leu venituri din vânzări a obținut un profit contabil în mărime de 10,17 bani. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net la S.R.L. „Anturaj” în anul 2012 a obținut 6,21 bani la 1 leu venituri, pe cînd în anul 2013 această valoare s-a majorat ajungând să obțină 10,17 bani la un leu venituri din vânzări. În concluzie putem menționa că întreprinderea S.R.L. „Anturaj” are o situație favorabilă la capitolul rentabilității veniturilor din vânzări în ambele perioade de gestiune.

Figura 2.9. Analiza dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări în perioada 2011-2013 , %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.13.

„Rentabilitatea economică exprimă eficiența capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare, implicate în activitatea întreprinderii. Indiferent de metoda de calcul utilizată, rata de rentabilitate economic este independentă de mecanismul de finanțare, de impactul activității extraordinare, cât și de politica fiscal”. Rentabilitatea economică se determină după relația de mai jos:

Rec = (2.15.)

Tabelul 2.14.

Aprecierea rentabilității economice a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza indicatorilor din situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L.”Anturaj” [anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate anterior în tabelul 2.14., remarcăm o tendință pozitivă de majorare a rentabilității economice pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate. Astfel, constatăm că în anul 2011 indicatorul analizat a înregistrat o valoare de 4,00%, în anul 2012 de 6,08 % și respectiv în anul 2013 rentabilitatea economic a atins o valoare de 7,80%. Ca rezultat, în dinamică observăm o majorare a rentabilității economice cu 1,72 puncte procentuale. La creșterea acestui indicator în dinamică a contribuit majorarea atât a rezultatului din activitatea operațională cât și a activelor totale, care s-au majorat în perioada 2013/2012 cu 1 710 124 lei, și respectiv cu 12 641 998 lei.

Modificarea ratei rentabilității economice în dinamică a întreprindrii S.R.L. „Anturaj” putem remarca în figura 2.7.

Figura 2.10. Aprecierea rentabilității economice a întreprinderii S.R.L. „Anturaj” pentru perioada 2011-2013, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.14.

Rentabilitatea financiară constituie un indicator smnificativ în aprecierea performanțelor economico- financiare ale întreprinderii atât în cadrul diagnosticului intern, cât și în analizele solicitate de partenerii externi. Indicatorul dat se determină după formula de mai jos:

Rf = (2.16.)

Tabelul 2.15.

Analiza rentabilității financiare a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza indicatorilor din situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L.„Anturaj”[anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.15. constatăm că în cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj” se înregistrează o abatere absolută negativă a rentabilității finaciare în valoare de -2,5 puncte procentuale. Acest rezultat este datorat faptului că în anul 2013 întreprinderea Anturaj a obținut un rezultat mai mic a indicatorului analizat în comparație cu anul 2012, în valoare de 29,98 % și respectiv de 32,48%. Prin urmare, în 2012 s-a obținut 32,48 bani de profit net investind în sursele proprii ale întreprinderii, pe când în 2013 de 29,98 bani de profit net. Maximizarea rentabilității financiare se poate obține prin sporirea profitului net pe seama creșterii volumui de activitate și pe tipuri de activități. În figura de mai jos este prezentată rata rentabilității financiare a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”:

Figura 2.11. Aprecierea rentabilității economice a întreprinderii S.R.L. „Anturaj” pentru perioada 2011-2013, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.15.

Rentabilitatea față de resursele consumate (Rcost) Producerea de bunuri competitive reprezintă principalul factor care determină evoluția pozitivă a acestui indicator și situarea pe o treaptă superioară față de concurenți. Astfel, realizarea rentabilității competitive din vânzarea producției, mărfurilor constituie o problemă managerială fundamentală, care determină caracterul actvității întreprinderii în viitor. Acest indicator se determină după relația ce urmează:

Rcost = (2.17.)

Tabelul 2.16.

Analiza rentabilității față de resursele consumate ale întreprinderii S.R.L. „Anturaj”

Sursa: elaborat de autor în baza indicatorilor din situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L.„Anturaj”[anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.16. observăm că în cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj” se înregistrează o abatere absolută pozitivă a rentabilității față de resursele consummate în valoare de 14,06 puncte procentuale. Acest rezultat este datorat faptului că în anul 2013 întreprinderea Anturaj a obținut un rezultat mai mare a indicatorului analizat în comparație cu anul 2012, în valoare de 31,95 % și respectiv de 17,89%. Prin urmare, în 2012 s-a obținut 17,89 bani de profit brut investind 1 leu în costul vânzărilor, pe când în 2013 de 29,98 bani de profit brut.

În figura prezentată mai jos vom observa mai bine cum are loc modificarea rentabilității față de resursele consumate pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate :

Figura 2.12. Aprecierea rentabilității față de resursele consumate ale întreprinderii S.R.L. „Anturaj” pentru perioada 2011-2013, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.16.

Rentabilitatea mijloacelor fixe (Rmf), reflectă nivelul profitului obținut de fiecare leu al mijloacelor investite în mijloacele fixe ale întreprinderii indiferent de sursa de finanțare a acestora. Formula de calcul al acestui indicator este:

Rmf= (2.18.)

unde:

PPI- profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

VMF- valoarea mijloacelor fixe.

Tabelul 2.17.

Analiza rentabilității mijloacelor fixe ale întreprinderii S.R.L. „Anturaj”

pentru perioada 2011-2013

Sursa: elaborat de autor în baza indicatorilor din situația de profit și pierdere al întreprinderii S.R.L.„Anturaj”[anexele 1-2]

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.17. se constată că în cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj” se înregistrează o abatere absolut pozitivă a rentabilității mijloacelor fixe în valoare de 5,2 puncte procentuale. Acest tendință pozitivă este datorată faptului că atât în anul 2013 cât și în anul 2012, la întreprinderea Anturaj s-a majorat atât profitul până la impozitare cât și valoarea mijloacelor fixe, fapt ce a condiționat obținerea rezultatelor indicatorului analizat în valoare de 12,67 % în anul 2012 și respectiv de 17,87 în anul 2013. Cele relatate anterior putem observa în figura 2.12:

Figura 2.12. Aprecierea rentabilității mijloacelor fixe ale întreprinderii S.R.L. „Anturaj” pentru perioada 2011-2013

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 2.17.

Constatăm că pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate, întreprinderea S.R.L. „Anturaj”, a obținut rezultate pozitive a indicatorilor ce exprimă performanțele financiare ale întreprinderii, și anume cele a profitabilității și rentabilității. Prin urmare, acești indicatori având o tendință pozitivă, ne exprimă faptul că întreprinderea dată își desfășoară activitatea de bază cu succes.

Ca rezultat, efectuarea acestei analize economico-financiare, și obținerea rezultatelor respective îi oferă suficiente temeiuri întreprinderii Anturaj pentru dezvoltarea unei politici financiare adecvate, care are o influență deosebită asupra constituirii, repartizării și folosirii profitului în scopul realizării programelor economice curente și de dezvoltare, a creșterii eficienței ciclurilor operaționale și de investiții precum și a întregii activități.

În linii generale remarcăm faptul că întreprinderea Anturaj, este o firmă prosperă, cu multe perspective pe viitor în ce privește derularea activității de producere a mobilei, atât pe piața autohtonă cât și cea străină.

III. OPORTUNITĂȚI ȘI CONSTRÂNGERI ÎN REALIZAREA OBIECTIVULUI FINANCIAR DE MAXIMIZARE A

PROFITULUI LA ÎNTREPRINDERE

3.1. Oportunități și constrângeri prin aplicarea analizei SWOT în cadrul întreprinderii S.R.L. “Anturaj”

În economia modernă, întreprinderile reprezintă factorul primordial al dezvoltării, al progresului, ele sunt cele care asigură necesarul de supraviețuire al societății.

Cercetând întreprinderile de pe piață, remarcăm clasificarea acestora în două categorii: unele care capătă succes surprinzător de repede, prosperă și se dezvoltă în continuu, și altele care abia supravețuiesc. luptă din greu pentru a se menține pe piață, înregistrând rezultate minime al indicatorilor economico- financiari.

Analizând factorii care condiționează succesul sau insuccesul unei întreprinderi, apare necesitatea creării unei metodologii specifice de analiză și diagnosticare a activității pe care o desfășoară întreprinderea. Managementul strategic reprezintă operațiunea prin care o întreprindere poate obține rezultate materializate în majorarea semnificativă a performanțelor financiare, în întărirea poziției ei pe piață și anume prin elaborarea, implimentarea și controlul strategiei firmei în scopul realizării obiectivelor stabilite și asigurarea avantajului competitiv.

„Astfel, managementului strategic i se cuvine, în esență analiza permanentă pe de o parte a mediului extern al întreprinderii, pentru a previziona sau a constata la timp modificările ce au loc, iar pe de altă parte a situației interne, cu scopul de a estima capacitatea ei de a face față modificărilor. Metoda care este utilizată în continuare pentru analiza competitivității întreprinderii este analiza SWOT ” .

Analiza SWOT este instrumentul cel mai renumit pentru verificarea și analiza poziției strategice de ansamblu a întreprinderii. Scopul cheie al acesteia este de a identifica strategiile care vor crea un model specific, care va alinia cel mai bine resursele și capacitățile unei organizații la cerințele mediului în care funcționează întreprinderea. Altfel spus, aceasta este fundamentală pentru evaluarea potențialului intern și a limitelor și oportunităților, amenințărilor posibile din mediul extern. Aceasta examinează toți factorii din interiorul și din afara întreprinderii care influențează succesul. Un studiu consecvent al mediului în care întreprinderea operează ajută la previzionarea tendințelor de schimbare și, de asemenea, ajută la integrarea acestora în procesul de luare a deciziilor al întreprinderii.

„Conceptul analizei strategice SWOT provine dintr-o cercetare ce a avut loc în perioada 1960 și 1970 la Stanford Research Institute din SUA. Pentru crearea metodologiei SWOT, au fost intervievați managerii de la 1100 companii și organizații. Un chestionar conținând 250 de itemuri, a fost completat minuțios de 5000 de directori responsabili cu coordonarea managementului dintr-o organizație sau alți manageri principali”. Prin urmare, analiza SWOT a fost gândită ca un instrument managerial ce colectează și organizează această informație critică, permițând managerilor să acționeze proactiv, să apere și să promoveze interesele,obiectivele organizației cu succese mai bune. Astfel analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru întelegerea poziției strategice a unei întreprinderi. Denumirea SWOT însăți este un acronim ce provine de la inițialele unor patru cuvinte din limba engleză prezentate mai jos:

1. Strenghts/Puncte tari ale întreprinderii, sunt calitățile care ne permit îndeplinirea misiunii întreprinderii. Acestea reprezintă baza pe care poate fi realizat și continuat/susținut un succes continuu. Punctele tari pot fi tangibile sau intangibile. Acestea sunt ceea ce cunoașteți bine sau în ceea ce aveți expertiza, trăsăturile ți calitățile deținute de angajații dvs., și caracteristicile distincte avute de întreprinderea dvs., coerența sa. Punctele tari sunt aspectele benefice ale întreprinderii sau capacitățile unei întreprinderi, care includ comptenețele umane, procesul de capacitate, resursele financiare, produsele și serviciile, fondul comercial clienților și loialitatea față de marcă. Exemple de 3 puncte tari organizatorice sunt resursele financiare uriașe, gama largă de produse, inexistența datoriilor, angajați dedicați, etc.

2. Weaknesses/Puncte slabe – Punctele slabe sunt calitățile care ne împiedică să ne îndeplinim misiunea și să atingem potențialul nostru deplin. Aceste deficiențe deteriorează influențele asupra succesului organizațional și a creșterii. Punctele slabe sunt factori care nu îndeplinesc standardele pe care ar trebui să le respectăm. Deficiențele într-o întreprindere pot fi mașinile depreciate, cercetare și facilitate de dezvoltare insuficiente, gama îngustă de produse, insuficiente în luarea deciziilor, etc. Punctele slabe sunt controlabile. Acestea pot fi reduse la minimum și eliminate. De exemplu – pentru a depăși obstacolele legate de mașinile învechite, ar trebui achiziționate noi mașini. Alte exemple de puncte slabe organizationale sunt datoriile uriașe, cifra ridicată de angajați, proces complex de luare a deciziilor, o gama îngustă de produse, risipa mare de materii prime, etc.

3. Opportunities/ Oportunități – Oportunitățile sunt prezentate de catre mediul în care operează întreprinderea. Acestea apar atunci cand o întreprindere poate beneficia de condiții pentru a planifica și executa strategii care să îi permită să devină mai profitabilă. Întreprinderile pot obține un avantaj competitiv prin valorificarea oportunităților. Întreprinderea trebuie să fie atentă și să recunoască oportunitățile și să le valorifice ori de câte ori acestea apar. Selectarea obiectivelor care vor servi cel mai bine clientii, în timp ce obținerea rezultatelor dorite este o sarcina dificilă. Oportunitățile pot apărea de pe piață, precum și de la concurență, industrie/guvern și tehnologie. Creșterea cererii pentru telecomunicații, însoțită de liberalizare este o mare oportunitate pentru noile întreprinderi care intră în sectorul telecomunicațiilor și concurează cu întreprinderile existente pentru venituri.

4. Threats/Amenințări – amenințările apar atunci când condițiile din mediul extern periclită fiabilitatea și profitabilitatea afacerii întreprinderii. Acestea include vulnerabilitatea atunci când se referă la punctele slabe. Amenințările sunt incontrolabile. Atunci când apare o amenințare, stabilitatea și supraviețuirea se pot afla în pericol. Exemple de amenințări ar fi – neliniștea în rândul angajaților, continua schimbare a tehnologiei, creșterea concurenței conduce la exces de capacitate, „razboi‟ de prețuri și reducerea profiturilor industriei, etc.

Prin urmare cele expuse anterior putem prezenta mai clar și concis în figura ce urmează :

Figura 3.1. Percepția mediului intern și extern al unei întreprinderi analizată prin prisma analizei SWOT

Avantajele analizei SWOT

Analiza SWOT este un instrument pentru formularea strategiei și selecție. Aceasta este un instrument puternic, dar implică un mare element subiectiv. Cel mai bine este atunci când este folosit ca un ghid și nu ca o prescripție. Afacerile de succes se bazează pe punctele lor tari, corectând punctele slabe și luând măsuri de protecție împotriva slăbiciunilor interne și a amenințărilor externe. Acestea, de asemenea, au o imagine de ansamblu asupra mediului lor de afaceri și recunosc și valorifică noile oportunități mai repede decât concurenții. Analiza SWOT sprijină planificarea strategică în următorul mod :

a) este o sursă de informare pentru planificarea strategică;

b) construiește punctele tari aleîntreprinderii;

c) reversarea punctelor sale slabe;

d) maximizarea răspunsului sau la oportunități;

e) depășirea amenințărilor întreprinderii;

f) contribuie la identificarea competențelor de baza ale întreprinderii;.

g) contribuie la stabilirea obiectivelor pentru planificarea strategică;

h) contribuie la cunoașterea trecutului, prezentului și viitorului și astfel, valorificând datele din trecut și cele actuale, viitorul poate fi conturat. Analiza SWOT oferă informații care contrbuie la sincronizarea resurselor și capacităților întreprinderii cu mediul concurențial în care activează întreprinderea.

Limitările analizei SWOT

Analiza SWOT nu este liberă de limitările sale. Acestea pot face întreprinderile să vadă unele circumstanțe ca fiind foarte simple, iar întreprinderile pot trece cu vederea unele contacte strategice fundamentale care pot apărea. Mai mult decât atât, calasificarea aspectelor în puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ar fi un lucru foarte subiectiv, deoarece există un grad mare de incertitudine pe piață. Analiza SWOT pune accentual pe cele patru aspecte, dar nu spune cum poate întreprinderea să identifice aceste aspecte de la sine. Există anumite limitări ale analizei SWOT care nu se află în controlul de management. Acestea include:

a) Majorare de pret ;

b) Intrari / materii prime ;

c) Legislația guvernamentală ;

d) Mediul economic ;

e) Căutarea unei noi pieți pentru produsul care nu are o piață din cauza restricțiilor de import;

Limitările interne pot include:

a) cercetare și facilitate de dezvoltare insuficiente ;

b) produse cu defecte din cauza unui slab control al calității ;

c) relații industriale slabe ;

d) lipsa forței de muncă calificate și eficiente, etc.

Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se folosește o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a întreprinderii. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce privește punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, sa aibă legătura cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru examinarea lor. 

La elaborarea analizei SWOT se va utilize doar situații concrete, verificate cu exactitate. Caracteristicele care vor fi indicate sunt primordiale, pentru a fi considerate doar cele ce prezintă elemente majore pentru întreprindere. La fel este recomandabil ca amenințările să fie potrivite situației, să fie veridice în timp și spațiu, prin urmare numai în acel caz oportunitățile or fi luat în considerație la crearea și redactarea planului strategic al întreprinderii. Oportunitățile întreprinderii vor fi reale dacă sunt în conjunctură cu strategiile ramurale, regionale, etc.

Analiza SWOT se poate desfășura la scara întregii întreprinderi sau, pentru investigație mai profundă și conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcționale din cadrul întreprinderii: marketing, vânzări și distribuție, cercetare- dezvoltare, producție, financiar și personal – relații de muncă. Analiza SWOT are un pronunțat caracter calitativ, permițând formularea unui diagnostic asupra condiției trecute și actuale a întreprinderii sau a domeniilor ei funcționale, pe baza răspunsurilor la problemele menționate anterior, evidențiindu-se perspectivele de evoluție pe termen lung ale întreprinderii și ale domeniilor respective. Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice și manageriale ce caracterizează activitatea unei întreprinderi, prin care se identifică punctele tari, punctele slabe, oportunitățile, amenințările și cauzele care le generează și/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative și /sau de valorificare a celor pozitive.

Pentru elaborarea unei analizei SWOT este necesar de întreprins 8 pași:

1. Determinați obiectivele analizei SWOT

Pentru a obține cele mai multe lucruri din analiza SWOT, este necesar să existe o întrebare sau un obiectiv în mintea dvs., de la inceput. De exemplu, poate fi folosit o analiză SWOT pentru a fi de ajutor în luarea unor decizii cum ar fi introducerea unui nou produs sau serviciu, sau să fie schimbate procesele

2. Examinați afacerea dumneavoastră, industria și piața

Înainte de a începe analiza SWOT este necesar de realizat o cercetare pentru a percepe afacerea dumneavoastră, industria și piața. Trebuie de înregistrat un șir de perspective vorbind cu personalul , partenerii și clienții.La fel este necesar de efectuat un sondaj pe piață și de aflat care sunt concurenții. 3. Enumerati punctele tari ale întreprinderii

În primul rând este necesar de identificat și scris ceea ce se consideră că sunt punctele tari ale întreprinderii.Ca exemplu ar putea fi: punctele tari referitoare la personal, resurse financiare, locația întreprinderii, avantaje de cost și competitivitate. În această etapaă a analizei SWOT, lista nu trebuie sa fie definitivă. Orice idei și gânduri sunt încurajate.

4. Enumerați punctele slabe ale întreprinderii

Lista de lucruri de la întreprindere care se consideră a fi puncte slabe (de ex., care situează întreprinderea intr-un dezavantaj în comparație cu alte intreprinderi). Punctele slabe pot include absența de noi produse sau clienți, lipsa de pesonal, lipsa de proprietate intelectuală, cota de piață în recesiune și distanta pâna la piață. Trebuie de asigurat că veți îmbunătăți punctele slabe specificate în analiza SWOT. Lista cu punctele slabe poate indica modul în care rezultatele întreprinderii a crescut în timp. Atunci când se cercetează analiza SWOT dupa un an, se poate remarca dacă slăbiciunile au fost soluționate. Între timp pot fi identificate noi puncte slabe, faptul că cele vechi au dispărut este un semn de progres.

5. Listați potențialele oportunități pentru întreprindere

Este necesar de analizat eventualele oportunități externe pentru întreprindere. Acestea nu reprezintă punctele tari interne, și nu sunt neapărat clar definite – o oportunitate pentru întreprindere, ci poate reprezenta o amenințare pentru o alta întreprindere (de exemplu: introducând un nou produs se va ține pasul cu tendințele de consum, dar concurenții eventual deja au acest produs).Este necesar de luat în calcul acest lucru, dar pentru analiza SWOT, același element nu ar trebui listat atât ca oportunitate cât și amenințare. În calitate de oportunități ar putea fi: noua tehnologie, programele de formare, parteneriatele, diversele pieți și schimbarea de guvern.

6. Specificați potențialele amenințări pentru întreprindere

Trebuie de specificat factorii externi care ar putea fi o amenințare sau care ar putea determina probleme în întreprindere. În calitate de amenințări ar putea fi: creșterea ratei de șomaj, creșterea concurenței, rate înalte de dobândă și incertitudinea pe piețele mondiale.

7. Determinați prioritățile pentru analiza SWOT

În momentul când este finalizat pașii specificați anterior, vor fi 4 liste separate. În mod perfect, aceste liste pot fi afișate side-by-side, adică în asa mod încât va fi o imagine de ansamblu a modului de desfășurare a activității întreprinderii și care sunt problemele pe care trebuie de soluținat. Prin urmare, pot fi stabilite care sunt cele mai importante probleme și care pot fi soluționate (de exemplu, să dezvoltați 4 liste prioritare).

8. Dezvoltarea unei strategii pentru abordarea problemelor în analiza SWOT

Trebuie de revizuit cele 4 liste prioritare prin întrebările:

Cum pot fi folosite punctele tari pentru a profita de oportunitatile identificate?

Cum pot fi folosite aceste puncte tari pentru a devansa punctele slabe identificate?

Ce trebuie de făcut pentru a înfrânge punctele slabe astfel încât să beneficieze de la oportunități?

Cum se vor reduce punctele slabe astfel încât să devansăm amenințările identificate?

După ce se va răspunde la aceste întrebări și este finalizată lista, poate fi folosită analiza SWOT pentru dezvoltarea strategiilor orientate spre atingerea obiectivelor vizate.

Astfel, atât în Republica Moldova, cât și în alte țări există oportunități sau constrângeri în crearea și dezvoltarea unei afaceri, unei întreprinderi.

Oportunitate în termeni simpli, reprezintă totalitatea factorilor care influențează domeniul în care se dezvoltă întreprinderea contribuind la susținerea și realizarea unui mare succes al ei.

Constrângerile reprezintă acele acțiuni care nu îi permit unui întreprinzător să se dezvolte. Pentru a depista oportunitățile și constrângerile pentru inițierea unei afaceri este necesar de realizat o cercetare de piață.

În ceea ceea ce privește, Republica Moldova sunt un set de constrângeri, care inhibă dezvoltarea întreprinderilor, dintre acestea fac parte:

instabilitatea politică, care este determinată de faptul că formațiunile politice nu pot să conlucreze,fapt ce determină gestionarea ineficientă a țării în general;

instabilitatea cadrului legislativ, modificarea peste noapte a legilor și a hotărârilor;

devalorizarea leului moldovenesc, constă în deprecierea leului moldovenesc în comaparație cu Euro și Dolar, care determină un haos în sectorul bancar;

inflația excesivă;

nivelul ridicat al poverii fiscale, care determină eschivarea întreprinzătorilor la plata obligațiilor fiscal;

cost ridicat al capitalului împrumutat, rata dobânzii acordată la creditele contractate de la băncile comerciale sunt ridicate, iar condițiile pentru gaj sunt extreme de stricte;

infrastructura rutieră, cu toate că în general lungimea și densitatea infrastructurii rutiere par a fi suficiente, însă calitatea acesteia lasă de dorit, fapt ce influențează nivelul investițiilor străine în Republica Moldova.

Toate aceste constrângeri specificate anterior determină la momentul actual un nivel scăzut al activității de întreprinzător, la fel determinând și un nivel scăzut al ratei rentabilității.

Din oportunitățile ce determină creșterea economică a întreprinderilor în Republica Moldova sunt:

poziția economico-geografică avantajoasă;

sistemul informațional bine dezvoltat;

forța de muncă ieftină și calificată;

existența unor facilități fiscale la export;

afirmare rapidă a sistemului IT;

ONG-uri capabile să ofere servicii de formare și asistență managerială.

Acestea reprezintă cîteva din oportunitățile existente pe piață, care contribuie la creșterea economică a întreprinderilor.

În continuare vom elabora analiza SWOT al întreprinderii S.R.L.“ Anturaj”, a cărei activitate de este producerea, importarea și comercializarea mobilei în Republica Moldova. “Anturaj" reprezintă unul dintre producătorii de top de pe piața mobilei Republicii Moldova.

Fiind creat în 1997 întreprinderea "Anturaj" și-a început activitatea prin oferirea mobilierului de lux importat din Italia, un mobilier caracterizat prin calitate impecabilă și design exclusiv.

În 2001 are loc inaugurarea unuia dintre cele mai mari saloane de mobilă pentru oficiu Anturaj – Office, punînd la dispoziția cumpărătorilor birouri directoriale, semi-directoriale, birouri operaționale și o largă varietate de scaune de birou.

În 2002 a fost creată fabrica. Cerințele pieței au determinat necesitatea organizării unei secții de producție proprie, pentru a propune un mobilier calitativ și stilat la un preț accesibil. Astfel Fabrica de Mobilă "Anturaj" a reprezentat unul din marele succese pe piață. Fondarea acestei întreprinderi a permis confecționarea mobilierului autohton la un preț mai mic, în același timp menținînd standartele de calitate înaltă.

Trecînd prin toate aceste etape, la moment ne putem mîndri cu faptul că avem unul din cele mai mari saloane de mobilă, o fabrică de producere proprie, o vastă experiență în domeniu, și clienți mulțumiți.

În anul 2008 întreprinderea Anturaj a obținut certificarea ISO 9001:2000 astfel devenind un etalon al calității și profesionalismului pe piața de mobilier a Republicii Moldova.

În anul 2012, întreprinderea Anturaj, devine distribuitor oficial al brănd-ului de mobilier german DMI astfel oferind clienților săi produse de mobilier germane, la prețuri foarte avantajoase.

Printre întreprinderile, instituțiile care sunt incluse în portofoliul de clienți al întreprinderii Anturaj precizăm: “Spitalul Clinic Republican”, “Universitatea de stat din Moldova”, “Centrul Mamei și Copilului”, “Banca Comercială Română”, “Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport”, “Euro Credit Bank”, “Victoria Bank”, “UNICEF”, “AVON”, “Peace Corps”, “Orange”, “Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală”, “Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” etc.

Prin urmare sunt prezentate mai jos punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările întreprinderii S.R.L. “Anturaj” elaborate în baza analizei efectuate în perioada 2012-2013:

Analiza SWOT a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”

Strenghts/Punctele Tari

Întreprinderea dispune de management competent, cu abilități foarte bune în negocierea contractelor, termenelor de livrare, relațiilor cu clienții, fap ce contribuie la eficientizarea economică;

O bună cunoaștere a piețelor de desfacere, datorită experienței acumulate (1997 -2015), 18 ani;

Calitate bună a serviciilor prestate, datorită împlimentării unor standarde de calitate și tehnologice la nivel internațional, ca de exemplu certificarea ISO 9001:2000, care demonstrează calitatea și profesionalismul pe piața de mobilier a Republicii Moldova

Îmbunatățirea activității de programare, organizare prin folosirea tehnicilor moderne de management al producției industriale, ce determină creșterea productivității muncii și a ritmicității producției;

Deținerea unei poziții de lider sau de vârf pe piață, prin obținerea unor perfomanțe financiare considerabile;

Existența unei imagini favorabile despre întreprindere;

Întreprinderea dispune de resurse financiare și materiale considerabile;

La S.R.L.. „Anturaj” profitul brut are o tendință pozitivă, ca rezultat al majorării veniturilor din vânzări și reducerii costurilor din vânzări;

Ponderea predominantă în totalul profitului brut o constituie profitul brut din vânzarea produselor finite, majorându-se în dinamică de la 66,19%-80,22%;

Creșterea capitalului, datorită profitabilelor creșteri în vânzări;

Rentabilitatea vânzărilor, rentabilitatea economică, rentabilitatea mijloacelor fixe și rentabilitatea față de resursele consumate a întreprinderii analizate este în creștere, fapt ce explică desfășurarea eficientă a activității;

Majorarea în dinamică a veniturilor financiare;

Obținerea rezultatelor financiare pozitive, demonstrează existența unui sistem bine organizat și eficace de planificare strategică;

Reducerea în dinamică a datoriilor pe termen lung.

Weaknesses/Puncte Slabe

Scăderea capitalului propriu, ca rezultat al reducerii eficienței utilizării resurselor proprii cu 0,59 puncte procentuale.

Înregistrarea unei abateri absolut negative financiară, ca rezultat a creșterii lentă în dinamică a profitului net;

Majorarea cheltuielilor de distribuire;

Creșterea cheltuielilor administrative în perioada analizată;

Reducerea veniturilor din operațiuni cu active imobilizate;

Majorarea în dinamică a cheltuielilor cu active imobilizate;

Reducerea numărului de rotații a activelor;

În cadrul întreprinderii „Anturaj” lipsesc rezervele, care sunt necesare pentru combaterea unor situații excepționale;

Activitatea de investiții din cadrul întreprinderii S.R.L. „Anturaj” este slab dezvoltată;

Nivelul prețurilor la produsele mobiliere depinde de factorii externi, în general de modificările ce au loc în economia națională;

Reducerea în dinamică a numerarului;

Opportunities/Oportunități

Posibilități de extindere a nomenclatorului de produse;

Creșterea pieței de desfacere, ca rezultat al liberalizării regimului de vize cu Uniunea Europeană

Rezolvarea problemelor asociate cu situații curente;

Managerii întreprinderii își propun creșterea numărului de clienți;

Creșterea cererii pe piață pentru produsele din materie primă pur ecologică fabricate în baza tehnologiilor moderne, sănătoase;

Oferirea unor înlesniri fiscale întreprinderii la exportul produselor fabricate;

Echipamente și utilaje moderne pe piață prestate prin leasing;

Modernizarea și reînnoirea produselor prin design și marketing;

Threats/Amenințări

Intrarea într-o perioadă de recesiune economică la nivel național;

Instabilitatea politică;

Majorarea cotelor specifice obligațiilor fiscale achitate de întreprinzător;

Schimbarea cerințelor și preferințelor clienților, ca rezultat al progresului tehnico-științific;

Existența unei concurențe puternice;

Fluctuațiile monedei față de moneda EURO sau Dolar;

Majorarea tarifelor la energie electrică, gazele naturale care sunt necesare pentru prelucrarea lemnului;

Dobânda bancară înaltă;

Apariția unor produse substituibile;

Reducerea veniturilor populației;

În urma elaborării analizei SWOT al întreprinderii S.R.L. „Anturaj” putem concluziona următoarele aspecte:

că aceasta reprezintă o metodă simplă, dar eficientă, folosită în cazul previziunilor strategice, prin stabilirea punctelor tari și crearea unei viziuni comune în crearea strategiei de dezvoltare. De asemenea, implică necesitatea examinării mediului intern și al mediului extern al întreprinderii, constituind un element primordial pentru managementul strategic al întreprinderii;

aceasta permite să identificăm soluțiile necesare pentru diminuarea și soluționarea punctelor slabe, care reprezintă un impediment în dezvoltarea întreprinderii;

la fel analiza SWOT, permite să percepi mai bine pe concurenți, fapt ce crează posibilitatea creării unei strategii mai competitive în comparație cu adversarii ei;

analiza dată prezintă informația într-o formă veridică, clară și concisă;

se va obține rezultate mai veridice dacă pe lângă această analiză se va mai utiliza Analiza Diamant, Analiza Paretto, Benchmarking-ul; Analiza Diagnostic etc.

3.2. Modalități de maximizare a profitului la întreprinderea

„ANTURAJ” S.R.L.

Indiferent de mărime și tipul de activitate, pentru fiecare întreprindere obiectivul fundamental constă în maximizarea profitului. Astfel, maximizarea profitului necesită studierea amănunțită și permanentă a mediului intern și extern al întreprinderii de către managerii acesteia, aceștia la rîndul lor trebuie să fie receptivi la schimbările ce au loc în mediu pentru a realiza obiectivul propus.

Prin urmare, fiecare întreprinzător este cointeresat nu numai de ideea de a realiza profit, ci de a obține cît mai mult, prin urmare de al maximiza. Astfel, cu cît profitul este mai mare, cu atât rezultatul indicatorilor rentabilității se majorează și respectiv întreprinderea devine eficientă, și atrăgătoare atât pentru întreprinzători ei cât și persoanele din mediul extern al acesteia.

Cînd vine vorba de a maximiza profitul, aici se are în vedere majorarea profitului total și mai cu seamă a profitului economic. Fiecare întreprinzător are scopul de a-și majora rezultatele performanțelor financiare prin depunerea unui efort minim de costuri și timp.

În primul rând pentru a obține rezultate financiare deosebite este necesar de ținut cont de o serie de aspecte specifice activității de întreprinzător, și anume : cantitative, calitative, deasemenea sociale, fără a spupraaprecia sau din contra a deprecia pe una dintre ele, cu scopul de evita neconcordanțele ce pot influența progresul economic.

Pentru a compara efectele economice cu eforturile depuse, la nivelul întreprinderii, sectorului carea activează, sau economiei în general, ca și a relației între spațiu și timp, se utilizează un șir de categorii valorice, dintre care : prețul, profitul, dobânda, care contribuie la îndemnarea întreprinzătorilor în obținerea unor performanțe maxime.

Astfel, corespunderea rezultatelor obținute de către întreprindere cerințelor reale ale economiei naționale reprezintă principiu cel mai important de apreciere a eficienței pentru fiecare activitate economico-socială. La fel, reducerea cantității de resurse consumate pentru dobândirea oricărei unități de efect constituie unicul procedeu de optimizare a dezvoltării, în condițiile de eficiență conform cerințelor riguroase pe care le impune competivitatea practică.

Pentru a maximiza profitul total, este necesar de efectuat acțiuni de majorare a rezultatelor din toate sectoarele și departamentele din cadrul întreprinderii, pentru că toate acestea contribuie la obținerea unui rezultat spectaculos al profitului, dintre acestea fac parte :

majorarea productivității muncii este un factor care reduce costurile, obținându- se o producție fizică mai mare pe unitate de produs, la majorarea rezultatului financiar pe produs și a venitului net. La rîndul său, majorarea productivității muncii, este influențată de o serie de factori : 

a) calificarea forței de muncă;

b) utilizarea eficientă a tehnologiilor de lucru, cu scopul obținerii de semifabricate, în toate etapele de producere;

c) utilizarea întensivă a mașinilor și tehnologiilor, majorarea nivelului de încărcare a capacității de producție;

d) asigurarea sistemică a locurilor de muncă cu materii prime, materiale, semifabricate și alte lucruri necesare desfășurării activității.

maximizarea gradului de utilizare intensivă și extensivă a capacităților de producție ; maximizarea gradului de valorificare a resurselor naturale;

reducerea costurilor de resurse necesare pentru atingerea rezultatelor dorite ;

realizarea unei calități optime în legătură cu exigențele consumului intern și extern și cu cerințele riguroase în ceea ce privește alocarea și repartizarea fondurilor.

Modaliatea de creștere efectivă a nivelului profitului poate fi privită și din altă perspectivă, și anume aceea de reducere a costurilor aferente producției. Prin urmare, se pot lua o serie de măsuri de reducere a costurilor de producție, care pot fi realizate prin:

diminuarea costurilor specifice materiilor prime, materiale, comustibil, piese, ca rezultat al unor metode și tehnici diverse, de natură tehnico-economică constituie rezultatul așteptat în urma progresului tehnico-științific, al modernizării metodelor de producere.

diminuarea costurilor specifice rebuturilor ;

folosirea deșeurilor, prin valorificarea acestora, contribuie pe de o parte la reducerea costurilor specifice, iar pe de altă parte contribuie la creșterea producției fizice. Aceasta la fel este o tehnică inovativă, rezultat al progresului tehnico-științific ;

utilizarea substituenților care nu vor influența calitatea produselor, dar din contra se va obține un folos mai mare ;

îmbunătățirea tehnică a producției care să garanteze dobândirea produselor cu un nivel înalt de progres tehnic încorporate ;

îmbunătățirea calității, schimbarea sortimentului și structura produselor ;

reducerea investițiilor în secțiile care generează costuri facultative și majorarea investițiilor în produsele care au un nivel ridicat al cererii pe piață.

Un alt factor care influențează creșterea eficienței economice este reducerea cheltuielilor administrative, ce contribuie la echilibrarea activității de gestiune în fiecare întreprindere, prin micșorarea unor cheltuieli de deficiențe în conducere cum ar fi : penalitățile, amenzile, penalitățile, a economisi cheltuielile legate de pază și securitatea firmei, telefon etc. Prin urmare, reducerea acestor cheltuieli, poate avea loc prin realizarea unor măsuri economico-organizatorice :

a) efectuarea unui raport optim între presonalul productiv și neproductiv ;

b) automatizarea operațiunilor de calculare, de evidență, de statistică și previzionare ;

c) respectarea normelor și normativelor cheltuielilor administrative.

O altă metodă de creștere a profitului, este reducerea mijloacelor fixe, cu toate că pare un proces de dezinvestire în mașini, utilaje, echipamente, depozite ,mijloace de transport, birouri, dar este o metodă eficientă de economisire, deoarece întreprinderea ia în chirie obiectele, lucrurile de care are nevoie pentru a-și desfășura activitatea de bază.

Implimentarea acestei tehnici, permite obținerea nu numai unui flux de numerar pozitiv, care este generat de vânzarea propriu- zisă a mijloacelor fixe, dar și încetarea scurgerii de lichidități către sectoarele întreprinderii care nu generează profit .

Minimizarea cantității de stocuri a produselor în curs de execuție se poate realiza prin modernizarea tehnicilor utilizate și îmbunătățirea procesului de producție propriu-zis.

Reducerea stocurilor de producție finită care crează blocaje financiare întreprinderii, se poate obține prin două căi : prin micșoarea cantității de produse, cu scopul alinierii acestora la volumul vânzărilor, fie prin implimentarea unor activități de marketing care va consta în acordarea de discounturi, reduceri, efectuarea diferitor promoții pentru a realiza produsele finite.

O altă metodă utilizată pe piață în creșterea profitabilității în cadrul întreprinderii constă în reorientarea produsului către piață. Această strategie este necesară pentru depășirea recesiunii economice și ca întreprinderea dată să fie competitivă pe piață. Pentru aceasta este nevoie de reorientarea produsului pe acele piețe, care ar optimiza situația financiară în întreprindere și ar contribui la dezvoltarea premiselor necesre pentru o dezvoltare de lungă durată a acesteia. Pentru a elabora metoda anticipată anterior este necesar de parcurs următoarele faze :

retragerea completă de pe un anumit segment al pieții de desfacere;

lansarea produsului pe un nou segment de piață;

majoarea numărului de clienți potențiali;

modificarea mixului de vânzări prin concentrrea eforturilor de marketing asupra unor produse sau clienți;

Una din strategiile utilizate de întreprinzători în vederea creșterii performanțelor financiare este reducerea numărului de creanțe, adică recuperea cît mai curândă a acestora de la clienții rău plătitori.

Prin urmare, pentru implimentarea acestei strategii este necesar de aplicat astfel de măsuri :

este necesar de depistat clienții cu datorii mari, neachitate la timp și de stopat livrările către aceștia;

este necesar de luat legătura cu fiecare datornic în parte și convingerea acestora către plata facturilor într-un termen cît mai scurt posibil ;

factoring-ul ;

modificarea condițiilor de acordare a reducerilor în vânzări și a termenilor de livrare.

Astfel remarcăm din cele menționate anterior, că pentru obținerea rezultatelor impresionante este necesar de acționat minuțios în fiecare sector al activității pe care o desfășoară întreprinderea, și de a gestiona cât mai corect resursele de care dispune întreprinderea, iar toate acestea întră în competența managerilor întreprinderii, de ei depinde în mare măsură în ce mod activează întreprinderea în profit sau pierdere. Prin urmare, rezultă că un manager bun contribuie la majorarea eficienței și clasarea întreprinderii la un nivel superior în raport cu alte întreprinderi existente pe piață, ca urmare în cadrul economiei naționale.

Prin urmare, profitul caracterizează cantitativ și calitativ totala activitate a întreprinderii, modul cum are loc gestionarea patrimoniului, a activului economic și pasivului financiar. Privită din perspectiva economică, logica economico-socială este condiționată de mărimea și dinamica profitului, majorarea, prin urmare și maximizarea acestuia semnificând principiul de performanță și eficiență al unui întreprinzător.

Așadar mai jos am identificat și specificat câteva metode de creștere a profitului la întreprinderea S.R.L. „Anturaj”:

Creșterea volumului de vânzări, se poate realiza prin crearea unei politici de marketing mai agresive, care va contribui la extinderea pe noi piețe de desfacere a produselor, și repsectiv la majorarea numărului de clienți și a cererii efective.

Dezvoltarea politicii de investiție a întreprinderii, care constă în faptul că, întreprinderea își va orienta mijloacele bănești în dezvoltarea și modernizarea liniilor tehnologice de producție, procurarea noilor active mixte necesare pentru perfecționarea procesului de producție, și ca rezultat are loc creșterea cifrei de afaceri.

Reducerea cheltuielilor administrative reprezintă o altă modalitate de creștere a profitului la întreprinderea Anturaj. Deci, este necesar de redus numărul de salariați, salariul personalului administrativ și de conducere, și respectiv cheltuielile aferente activității acestora.

Reducerea cheltuielilor de distribuire, această strategie ar presupune micșorarea investițiilor suplimentare în marketing (reclamă și promovare), micșorarea cheltuielilor de transport privind desfacerea și respectiv alte cheltuieli aferente acestei activități.

Accelerarea vitezei de rotație a activelor, presupune fie majorarea numărului de circuite parcuse de capitalul circulant într-o anumită perioadă de timp, trimestru sau un an, fie reducerea duratei în zile pentru parcurgerea unui circuit complet. Circuitul capitalului semnifică trecerea acestuia prin cele trei stadii și anume: de aprovizionare, de producere și respectiv de distribuire. Acestă cale de majorare a profitului acționează invers proporțional. Astfel, creșterea vitezei de rotație se poate realiza prin utilizarea unor metode potrivite de gestiune a stocurilor, cum ar fi:

a) asigurarea unor stocuri optime necesare de desfășurare normală a activității economico-productive a întreprinderii;

b) asigurarea unor condiții de depozitare-păstrare corespunzătoare în vederea prevenirii degradărilor de materiale existente în stocuri;

c) folosirea unui sistem informațional simplu, operativ, eficient, util și cuprinzător care să evidențieze în orice moment starea procesului de stocare;

d) aplicarea unor metode eficiente de urmărire și control care să permită menținerea stocului în anumite limite, să prevină imobilizările neraționale de fonduri bănești.

6. Creșterea prețurilor de vânzare a produselor. O altă modalitate competitivă și des ultilizată de întreprinzători, în ceea ce privește maximizarea profitului, este cea de majorare a prețurilor de vânzare a produselor, în condițiile reducerii sau menținerii costurilor de producție. Formarea prețului de vânzare nu depinde numai de oferta manifestată de producător sau de vânzător, ci și de cererea manifestată de cumpărător, și nu în ultimul rând de concurența existent în cadrul economiei de piață.

Motivul existenței întreprinderii, este determinat de capacitatea acesteia de a face față în mod stabil cerințelor pieței și de a desfășura o activitate rentabilă care să exprime eficiența întregii activități economice. Cerințele pieței sunt în continuă creștere și pentru a rămâne viabilă întreprinderea trebuie să se perfecționeze în continuu, să amplifice rezultatele obținute și să utilizeze la maxim instrumentele disponibile.

Astfel, putem remarca faptul că, profitul reprezintă principalul indicator de performanță care sintetizează rezultatele întregii activități a întreprinderii, care demonstrează necesitatea respectivei activități; de mărimea și dinamica profitului depinde situația economică și social a întreprinderii.

Prin natura sa, profitul are un caracter aleator, obținerea lui depinde de succesul în afaceri și de capacitatea antreprenorului de a face față concurenței distrugătoare, perturbărilor politice, financiare sau de altă natură.

Ca rezultat, conchidem faptul că, creșterea profitului unei întreprinderi este o necesitate, care oferă o bază financiară mai largă și poate ajuta să se atingă scopurile și obiectivele propuse într-un termen de timp mai limitat.

În ceea ce privește întreprinderea Anturaj, modalitatea primordială de maximizare a profitului constă în fabricarea mobilei moderne, de calitate superioară, care corespunde tuturor cerințelor clientului, atît în privința comodității, siguranței, ce ține atât de materialele folosite precum și construcția ei. Datorită faptului că mobila este elementul esențial al oricărui interior, având menirea să îndeplinească mai multe condiții importante, ca de exemplu: să fie fabricată exclusiv din materiale ecologice care nu creează riscuri pentru sănătate, nu mai puțin importantă este a doua condiție – mobila trebuie să fie frumoasă, să se integreze bine în interior, de aceea pentru acest tip de activitate mereu va fi cerere pe piață. Deasemenea remarcăm faptul că pe piața de desfacere autohtonă persistă o mare concurență a acestui tip de activitate, astfel pentru a se evidenția, a-și menține clienții și a atrage potențialii clienți, întreprinderea Anturaj implimentează principii de bază, care le aplică în fabricarea mobilei și anume: înaltă calitate, design individual, durată maximă de funcționare, armonie și confort. Astfel întreprinderea acordă o mare atenție tehnologiilor moderne utilizate în producție, aplicînd în activitatea sa cele mai recente evoluții în acest domeniu. Specialiștii sunt instruiți, astfel încît proiectele elaborate și executate de către ei în orașul Chișinău, dar și pe teritoriul  Republicii Moldova, pot concura cu proiecte ale celor mai renumite branduri.

Ca urmare, constatăm că întreprinderea S.R.L. „Anturaj” trebuie să adopte toate recomandările prezentate anterior pentru a-și maximiza profitul, care este esențial în dezvoltarea activității întreprinderii și care are un efect catalizator asupra oricărei întreprinde

CONCLUZII

  În această teză de liecență, am analizat în tendințe și linii generale formarea și utilizarea profitului la întreprinderea S.R.L. „ Anturaj” pe parcursul perioadei de gestiune 2011-2013. Astfel, pentru cuantificarea globală a performanțelor financiare a întreprinderii date, am recurs la analiza principalilor indicatori care exprimă cea mai bine situația patrimonială și anume: profitul și rentabilitatea. În urma efectuării acestor cercetări, conchidem faptul că întreprinderea S.R.L. „Anturaj” se află într-o perioadă de creștere a activității economico-financiare, iar aceste rezultate sunt vizibile chiar din majorarea în dinamică în perioada 2012-2013 a profitului pînă la impozitare cu 1432326 lei. Examinând structura rezultatului financiar total în anul curent am constatat că ponderea cea mai mare în mărimea totală a indicatorului analizat o deține rezultatul din activitatea operațională și anume producerea mobilei, cu o pondere de 90,01 % care s-a majorat în dinamică cu 12,71 puncte procentuale. Examinând activitatea operațională a întreprinderii S.R.L. „Anturaj”, remarcăm că aceasta este multilateral diversificată și cuprinde două direcții de activitate: vânzarea produselor finite și operațiunile de arendă. În componența tipurilor de activitate operațională se evidențiază vânzarea produselor finite, cota cărora este predominantă și crescătoare de la 66,19% în anul 2012 la 80,22 % în anul 2013, care se modifică în dinamică cu 14,03% sau cu 3 375 096 lei . Privind din acest unghi, în rezultatul analizei factoriale a profitului brut din vânzarea produselor am remarcat faptul că întreprinderea dispune de rezerve de majorare a profitului brut pe viitor în detrimentul majorării sortimentului produselor vândute și creșterea prețului de vânzare. Unul dintre indicatorii primordiali în analiza performanțelor financiare ale întreprinderii este profitul net, deoarece anume acesta rămâne la dispoziția întreprinderii, după ce are loc calcularea cheltuielilor privind impozitul pe venit. Prin urmare, în urma calculelor efectuate anterior în teză, remarcăm că profitul net are o tendință pozitivă de majorare pe parcursul celor trei perioade de gestiune analizate, înregistrând în anul 2011 suma de 1 672 598 lei, în anul 2012 de 3 518 238 lei, și respectiv în anul 2013 de 4 744 178 lei. Constatăm faptul că abaterea absolută a indicatorului rezultativ pentru perioada 2013-2012 este de 125 940 lei sau altfel spus s-a majorat în dinamică 34,84 %. Factorii care au contribuit la obținerea rezultatului poztiv a profitului net este majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu 1 432 326 lei și reducerea cheltuielilor privind impozitul pe venit cu 206 386 lei.

O parte importantă în explicarea situației favorabile în care se află întreprinderea este faptul că, întreprinderea eficient își utilizează activele, și anume se constată o tendință pozitivă de majorare a indicatorului rentabilității activelor în dinamică cu 2,17 % . La fel putem menționa că S.R.L. „Anturaj” are o situație favorabilă la capitolul rentabilității veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net, aceasta are o tendință pozitivă de majorare în toate perioadele de gestiune analizate, obținând valori de 3,10% în anul 2011, de 6,21 % în anul 2012, si respectiv de 10,17 % în anul 2013. Din păcate am remarcat faptul că rentabilitatea capitalului propriu are o tendință negativă de micșorare în dinamică cu 3.98 puncte procentuale, această situație semnifică că pe parcursul anilor de gestiune 2012-2013, a avut loc o reducere a atragerii surselor împrumutate. Deasemenea remarcăm că în cadrul întreprinderii Anturaj, are loc o majorare a rentabilității economice în dinamică cu 1,72 puncte procentuale. În urma analizei rentabilității financiare, am constat faptul că aceasta înregistrează în dinamică o abatere absolută negativă în valoare de -2,5 puncte procentuale. Acest rezultat este datorat faptului că în anul 2013 întreprinderea Anturaj a obținut un rezultat mai mic a indicatorului analizat în comparație cu anul 2012, în valoare de 29,98 % și respectiv de 32,48%. Însă maximizarea rentabilității financiare se poate obține prin sporirea profitului net pe seama creșterii volumui de activitate și pe tipuri de activități. În ceea ce privește indicatorul rentabilității față de resursele consumate, întreprinderea Anturaj dinnou înregistrează rezultate pozitive de 17,89 % in 2012 și de 31,95 % în anul 2013, majorându-se în dinamică cu 14,06 puncte procentuale. La fel putem menționa că în cadrul întreprinderii Anturaj, a avut loc majorarea în dinamică a indicatorului rentabilității mijloacelor fixe cu 5,2 puncte procentuale. Acest tendință pozitivă este datorată faptului că atât în anul 2013 cât și în anul 2012, la întreprinderea Anturaj s-a majorat atât profitul până la impozitare cât și valoarea mijloacelor fixe, fapt ce a condiționat obținerea rezultatelor indicatorului analizat în valoare de 12,67 % în anul 2012 și respectiv de 17,87 în anul 2013.

Pentru o desfășurare mai eficientă a activității și atingerea cotelor maxime a indicatorilor de performanță financiară a întreprinderii analizate S.R.L „Anturaj” am propus următoarele recomandări:

Majoroarea veniturilor din vânzări, care determină creșterea profitului. Sporirea volumului de vânzări în scopul creșterii eficienței economice și financiare este necesar sa fie însoțită de o schimbare calitativă, permanentă a activității economice, care la rândul său, determină posibilitatea majorării acesteia din punct de vedere cantitativ;

Creșterea altor venituri operaționale, care se poate realiza prin vânzarea sau schimbul activelor curente, cu excepția produselor finite și mărfurilor; darea în arendă; precum și obținerea diferitor recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale metodelor de evaluare a activelor curente;

Creșterea activității de investiții, utilizarea celor mai performante tehnologii ceea ce ar conduce la creșterea calității produselor și ar majora vânzările;

Creșterea vitezei de rotație a activelor, se poate obține prin gestionarea mai eficientă a activelor, și folosirea de către întreprindere a tuturor rezervelor necesare pentru o mai eficientă utilizare a activelor, astfel încât surplusul de finanțare de care a beneficiat întreprinderea prin accelerarea rotației activelor să producă efecte economice sporite. Deasemenea sporirea accelerației activelor poate fi obținută prin utilizarea unor metode potrivite de gestiune a stocurilor și clienților;

Majorarea nivelului rentabilității capitalului propriu, prin utilizarea cât mai eficientă a surselor proprii în derularea activității de întreprinzător și desigur atragerea resurselor împrumutate la fel contribuie la creșterea rentabilității capitalului propriu;

Toate aceste măsuri enumerate anterior sunt necesare pentru realizarea obiectivelor financiare a întreprinderii Anturaj în cele mai bune condiții. Aceste recomandări sunt orientate spre adoptarea unei noi strategii de dezvoltare a întreprinderii date, cu scopul de a obține o rată a profitului superioară mediei în domeniul respectiv de activitate și anume producerea mobilei. Efectuarea acestei analize economico-financiare, și obținerea rezultatelor respective îi oferă suficiente temeiuri întreprinderii Anturaj pentru dezvoltarea unei politici financiare adecvate, care are o influență deosebită asupra constituirii, repartizării și folosirii profitului în scopul realizării programelor economice curente și de dezvoltare, a creșterii eficienței ciclurilor operaționale și de investiții precum și a întregii activități.

În concluzie putem afirma că, direcțiile și orientările propuse dau o orientare generală a managerilor în ceea ce privește luarea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare. În linii generale remarcăm faptul că întreprinderea Anturaj, este o firmă prosperă, cu multe perspective pe viitor în ce privește derularea activității de producere a mobilei, atât pe piața autohtonă cât și cea străină.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nr. 845 din 03.01.1992. Monitorul Parlamentului. 1994, nr.2.

Legea Republicii Moldova privind societățile cu răspundere limitată, nr. 135 din 14.06.2007. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr. 127-430.

Standardul național de contabilitate 18 “Venitul” prin ordinul ministrului finanțelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12. 1997.

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

.ADUMITRĂCESEI, I., NICULESCU, D., NICULAE, G. De la maximizarea profitului la tripla eficiență: un țel necesar și posibil pentru sec XXI. Iași: Editura Junimea, 2004. 220 p. ISBN 973- 37-0974-8.

BĂNCILĂ, N., STRATULAT, O., DASCALIUC, D. Gestiunea financiară a întreprinderii. Chișinău : Editura Chișinău-Prim, 2005. 228 p. ISBN 9975-934-57-9.

BĂNCILĂ, N. Evaluarea financiară a întreprinderii. Chișinău : Editura A.S.E.M. , 2005. 218 p . ISBN 9975-75-302-7.

BĂTRÂNCEA, M., L.M. BĂTRÂNCEA. Analiza financiară a întreprinderii. Cluj Napoca :Risoprint, 2004. 272 p. ISBN 973-656-762-1.

BOTNARI Nadejda. Finanțele Întreprinderii. Chișinău: Tipografia centrală, 2006. 240 p. ISBN 978-9975-78-482-5.

BRAN, Paul. Finanțele întreprinderii. București: Editura Economică, 1994. 347 p. ISBN 5- 85886-073-7.

BREZEANU, Petrea. Gestiunea financiară și politicile financiare ale întreprinderii. București: Editura Fundației România de mâine, 1998. 384 p. ISBN 973-582-043-9.

COTELNIC, Ala. Sisteme de planificare în afaceri. Chișinău: Editura Asem, 2009. 256p. ISBN 978-9975-75-474-3.

GHEORGHE, I. Ana. Finanțele și Politicile financiare ale întreprinderilor. Chișinău: Editura economică, 2001. 318 p. ISBN 973-590-507-8

GHEORGHE, I. Ana. Profitul: concept, norme, politici.București: Editura economică, 1998. ISBN 973-590-129-3.

GHEORGHIȚĂ, M. Economia Întreprinderii Industriale. Chișinău : Editura CUVÎNTUL – ABC, 2011. 277 p. ISBN 978-9975-106-84-9.

GRAUR, E., M. DOGA-MÎRZAC. Activitatea și mecanismul finanțării micului business. Chișinău: Dep. Ed-Poligr, al ASEM, 2066. 357 p. ISBN 978- 9975-75-100-1.

LOWSON, Michael K. Cum să faci mai mult profit. București: Editura Codecs, 1998. 182p. ISBN 973- 98490- 7-5.

ONOFREI, Mihaela. Finanțele Întreprinderii. București: Editura Economică, 2004. 307 p. ISBN 973-590-967-7.

POPESCU, C., CIUCUR, D., MOREGA, Dan Ilie. Microeconomia Concurențială. București: Editura Economică, 1997. 368 p. ISBN 973-9198-60-0.

PETRESCU, S. Reformele economice în R.M. și România: Realizări, tendințe, probleme. Chișinău: ASEM, 1998. ISBN 9975- 75-031-1.

PRISĂCARU V. Economia Întreprinderii . Chișinău:UASM, 2011. 308 p. ISBN 978-9975-64-186-9.

RAMPLEY- Sturgeon Nick. Companii mici, profituri mari: cum să sporești profitabilitatea afacerii tale. București: Editura BIC ALL, 2007. 152p. ISBN 978-973-571-695-0.

SICHIGEA, N., ISPAS, R., L.G. VASILESCU, STANCIU, C. Gestiunea financiară a întreprinderii. Craiova: Editura Universitară , 2005. 267 p. ISBN: 973-742-130-2.

STANCU, I. Finanțe. București: Editura Economică, 2002. 1056 p. ISBN 973-590-512-4.

STANCU, I. Finanțe . București: Editura Economică, 1996. 560 p. ISBN 973-9198-15-5.

STROE, Radu. Finanțe . București: Editura Ase , 2003. 314 p. ISBN 973-582-043-9.

ȚIRIULNICOVA, N., PALADI, V., GAVRILIUC, L., CHIRILOVA, N., FURTUNĂ, D. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Asociația Obștească “ACAP RM” , 2011. 400p. ISBN 978-9975-78995-0.

VOICU, R., NEDELESCU, M., MATEI, C., ȚOLE, M. Gestiunea financiară a firmei. București : Pro Universitaria, 2007. 192 p. ISBN 978-973-129-126-0.

PUBLICAȚTIILE ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

BUHOCIU, F., AFANASE, C., VÎRLANUȚA, F. Rolul investițiilor în dezvoltarea durabilă a economiei naționale în contextul integrării europene. In: Creșterea profitabilității producției cu ciclu lung de fabricație prin optimizarea structurii acesteia: conf. șt. intern., Chișinău: ASEM, 2010, pp. 121-126. ISBN 978-9975-75-542-9.

Oaieneagră, Eugenia. Oportunități și constrângeri în realizarea obiectivului financiar de maximizare a profitului la întreprindere. Simpozionul științific al tinerilor cercetători .2013, v. 2, 169-170, ISBN 978-9975-75-663-1.

ALEXEI, Mariana. Antreprenoriat ingineria afacerii. In:Importanța analizei SWOT pentru întreprindere: conf. șt. intern., 13-147 oct., 2011. Chișinău: ASEM, 2011, vol.1, 191-193. ISBN 978-9975-9563-7-8.

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

IONESCU, Cicilia. Gestiunea și contabilitatea firmei. Tribuna economică. 2003, nr. 10, 38-45. ISSN 1453-7516.

IOSIF Gh. N. Accelerarea vînzărilor și creșterea profitului firmei. Tribuna economică. 2007, nr.4, 60-63. ISSN 1018-0451.

POPESCU, Dumitru D. Cheltuieli de exploatare și evaluarea profitului. Tribuna economică. 2009, nr.10, 70-74. ISSN 1018-0451.

POPESCU, Dumitru D. Impactul costului vânzărilor asupra profitului și situațiilor financiare.. Tribuna economică. 2009, nr.8, 70-71. ISSN 1018-0451.

TOBĂ, D. Posibilități de creștere a profitului. Tribuna economică. 2006, nr. 30, 76-77. ISSN 1018-0451.

RESURSE ELECTRONICE

TITUS, Filipas. Analiza strategică SWOT a unei întreprinderi, organizații. Agero. [online]. 2014,[citat30apr.2015].Disponibil:http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA AGERO/COMENTARII/SWOT.pdf

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor umane 2007-2013. Analiza SWOT. Caravana Carierei. [online]. 2013, [citat 1 mai 2015].Disponibil: http: http://caravanacarierei.bns.ro/wp-content/uploads/sites/2/2013/01/analiza-swot.pdf

ANEXE

ANEXA 1

Anexe .C. 5

«Prezentarea rapoartelor financiare»

Aprobat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________ anul  __________  2012

Unitatea (entitatea) ANTURAJ conform CUIÎO

Raionul (municipiul) _________________Chișinău______________________ conform CUATM

Activitatea principală___________________producere ________________ conform CAEM

Organul de administrare economică __________________________________ conform COCM

Forma de proprietate ______________________________________________ conform CFP

Forma organizatorico-juridică ______________________________________ conform CFOJ

Unitatea de măsură: lei ____________________________________________

Cod fiscal_______________________________________________________ conform declarației

Adresa _________________________________________________________ Data prezentării

Data primirii

_______________________________________________________________ Termenul de prezentare

numele, prenumele, nr. telefon al contabilului-șef

Notă informativă privind avansurile, investițiile, împrumuturile și decontările

cu clienții externi la ___________31.12________2012

Forma nr. 1

Anexa nr. 1 .C. 5

BILANȚUL CONTABIL

la ________________31.12________________2012

Forma nr. 2

Anexa nr. 2 .C. 5

RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2012

Forma nr. 3

Anexa nr. 3 .C. 5

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU

la _____________31.12________2012

ANEXĂ PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2012

1. Activitatea operațională

1.1. Venituri din vînzări

1.2. Notă informativă la capitolul 1.1.

Determinarea tipului de bază (prevalent) al activității privind veniturile din vânzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)

1.3. Costul vînzărilor

1.4. Alte venituri operaționale

1.5. Cheltuieli comerciale

1.6. Cheltuieli generale și administrative

1.7. Alte cheltuieli operaționale

2. Activitatea de investiții

2.1. Venituri din activitatea de investiții

2.2. Cheltuieli ale activității de investiții

3. Activitatea financiară

3.1. Venituri din activitatea financiară

3.2. Cheltuieli din activitatea financiară

4. Rezultat excepțional

5. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

Anexe la S.N.C. 5

Prezentarea rapoartelor financiare»

Aprobat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldov

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________ anul  __________  2013

Unitatea (entitatea) Anturaj   conform CUIÎO

Raionul (municipiul) _________________Chișinău______________________ conform CUATM

Activitatea principală____________________producere ________________ conform CAEM

Organul de administrare economică __________________________________ conform COCM

Forma de proprietate _____________ ______________________________ conform CFP

Forma organizatorico-juridică ______________________________________ conform CFOJ

Unitatea de măsură: lei ____________________________________________

Cod fiscal_______________________________________________________ conform declarației

Adresa _________________________________________________________ Data prezentării

Data primirii

_______________________________________________________________ Termenul de prezentare

numele, prenumele, nr. telefon al contabilului-șef

Notă informativă privind avansurile, investițiile, împrumuturile și decontările

cu clienții externi la ___________01.01__________20_____

Forma nr. 1

Anexa nr. 1 la S.N.C. 5

BILANȚUL CONTABIL

la ________________31.12_______________2013

Forma nr. 2

Anexa nr. 2 la S.N.C. 5

RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

Forma nr. 3

Anexa nr. 3 la S.N.C. 5

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

ANEXĂ LA RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

1. Activitatea operațională

1.1. Venituri din vînzări

1.2. Notă informativă la capitolul 1.1.

Determinarea tipului de bază (prevalent) al activității privind veniturile din vânzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)

1.3. Costul vînzărilor

1.4. Alte venituri operaționale

1.5. Cheltuieli comerciale

1.6. Cheltuieli generale și administrative

1.7. Alte cheltuieli operaționale

2. Activitatea de investiții

2.1. Venituri din activitatea de investiții

2.2. Cheltuieli ale activității de investiții

3. Activitatea financiară

3.1. Venituri din activitatea financiară

3.2. Cheltuieli din activitatea financiară

4. Rezultat excepțional

5. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

Persoanele responsabile de semnarea raportului financiar*

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

*conform art. 36 al Legii contabilității

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nr. 845 din 03.01.1992. Monitorul Parlamentului. 1994, nr.2.

Legea Republicii Moldova privind societățile cu răspundere limitată, nr. 135 din 14.06.2007. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr. 127-430.

Standardul național de contabilitate 18 “Venitul” prin ordinul ministrului finanțelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12. 1997.

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

.ADUMITRĂCESEI, I., NICULESCU, D., NICULAE, G. De la maximizarea profitului la tripla eficiență: un țel necesar și posibil pentru sec XXI. Iași: Editura Junimea, 2004. 220 p. ISBN 973- 37-0974-8.

BĂNCILĂ, N., STRATULAT, O., DASCALIUC, D. Gestiunea financiară a întreprinderii. Chișinău : Editura Chișinău-Prim, 2005. 228 p. ISBN 9975-934-57-9.

BĂNCILĂ, N. Evaluarea financiară a întreprinderii. Chișinău : Editura A.S.E.M. , 2005. 218 p . ISBN 9975-75-302-7.

BĂTRÂNCEA, M., L.M. BĂTRÂNCEA. Analiza financiară a întreprinderii. Cluj Napoca :Risoprint, 2004. 272 p. ISBN 973-656-762-1.

BOTNARI Nadejda. Finanțele Întreprinderii. Chișinău: Tipografia centrală, 2006. 240 p. ISBN 978-9975-78-482-5.

BRAN, Paul. Finanțele întreprinderii. București: Editura Economică, 1994. 347 p. ISBN 5- 85886-073-7.

BREZEANU, Petrea. Gestiunea financiară și politicile financiare ale întreprinderii. București: Editura Fundației România de mâine, 1998. 384 p. ISBN 973-582-043-9.

COTELNIC, Ala. Sisteme de planificare în afaceri. Chișinău: Editura Asem, 2009. 256p. ISBN 978-9975-75-474-3.

GHEORGHE, I. Ana. Finanțele și Politicile financiare ale întreprinderilor. Chișinău: Editura economică, 2001. 318 p. ISBN 973-590-507-8

GHEORGHE, I. Ana. Profitul: concept, norme, politici.București: Editura economică, 1998. ISBN 973-590-129-3.

GHEORGHIȚĂ, M. Economia Întreprinderii Industriale. Chișinău : Editura CUVÎNTUL – ABC, 2011. 277 p. ISBN 978-9975-106-84-9.

GRAUR, E., M. DOGA-MÎRZAC. Activitatea și mecanismul finanțării micului business. Chișinău: Dep. Ed-Poligr, al ASEM, 2066. 357 p. ISBN 978- 9975-75-100-1.

LOWSON, Michael K. Cum să faci mai mult profit. București: Editura Codecs, 1998. 182p. ISBN 973- 98490- 7-5.

ONOFREI, Mihaela. Finanțele Întreprinderii. București: Editura Economică, 2004. 307 p. ISBN 973-590-967-7.

POPESCU, C., CIUCUR, D., MOREGA, Dan Ilie. Microeconomia Concurențială. București: Editura Economică, 1997. 368 p. ISBN 973-9198-60-0.

PETRESCU, S. Reformele economice în R.M. și România: Realizări, tendințe, probleme. Chișinău: ASEM, 1998. ISBN 9975- 75-031-1.

PRISĂCARU V. Economia Întreprinderii . Chișinău:UASM, 2011. 308 p. ISBN 978-9975-64-186-9.

RAMPLEY- Sturgeon Nick. Companii mici, profituri mari: cum să sporești profitabilitatea afacerii tale. București: Editura BIC ALL, 2007. 152p. ISBN 978-973-571-695-0.

SICHIGEA, N., ISPAS, R., L.G. VASILESCU, STANCIU, C. Gestiunea financiară a întreprinderii. Craiova: Editura Universitară , 2005. 267 p. ISBN: 973-742-130-2.

STANCU, I. Finanțe. București: Editura Economică, 2002. 1056 p. ISBN 973-590-512-4.

STANCU, I. Finanțe . București: Editura Economică, 1996. 560 p. ISBN 973-9198-15-5.

STROE, Radu. Finanțe . București: Editura Ase , 2003. 314 p. ISBN 973-582-043-9.

ȚIRIULNICOVA, N., PALADI, V., GAVRILIUC, L., CHIRILOVA, N., FURTUNĂ, D. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Asociația Obștească “ACAP RM” , 2011. 400p. ISBN 978-9975-78995-0.

VOICU, R., NEDELESCU, M., MATEI, C., ȚOLE, M. Gestiunea financiară a firmei. București : Pro Universitaria, 2007. 192 p. ISBN 978-973-129-126-0.

PUBLICAȚTIILE ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

BUHOCIU, F., AFANASE, C., VÎRLANUȚA, F. Rolul investițiilor în dezvoltarea durabilă a economiei naționale în contextul integrării europene. In: Creșterea profitabilității producției cu ciclu lung de fabricație prin optimizarea structurii acesteia: conf. șt. intern., Chișinău: ASEM, 2010, pp. 121-126. ISBN 978-9975-75-542-9.

Oaieneagră, Eugenia. Oportunități și constrângeri în realizarea obiectivului financiar de maximizare a profitului la întreprindere. Simpozionul științific al tinerilor cercetători .2013, v. 2, 169-170, ISBN 978-9975-75-663-1.

ALEXEI, Mariana. Antreprenoriat ingineria afacerii. In:Importanța analizei SWOT pentru întreprindere: conf. șt. intern., 13-147 oct., 2011. Chișinău: ASEM, 2011, vol.1, 191-193. ISBN 978-9975-9563-7-8.

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

IONESCU, Cicilia. Gestiunea și contabilitatea firmei. Tribuna economică. 2003, nr. 10, 38-45. ISSN 1453-7516.

IOSIF Gh. N. Accelerarea vînzărilor și creșterea profitului firmei. Tribuna economică. 2007, nr.4, 60-63. ISSN 1018-0451.

POPESCU, Dumitru D. Cheltuieli de exploatare și evaluarea profitului. Tribuna economică. 2009, nr.10, 70-74. ISSN 1018-0451.

POPESCU, Dumitru D. Impactul costului vânzărilor asupra profitului și situațiilor financiare.. Tribuna economică. 2009, nr.8, 70-71. ISSN 1018-0451.

TOBĂ, D. Posibilități de creștere a profitului. Tribuna economică. 2006, nr. 30, 76-77. ISSN 1018-0451.

RESURSE ELECTRONICE

TITUS, Filipas. Analiza strategică SWOT a unei întreprinderi, organizații. Agero. [online]. 2014,[citat30apr.2015].Disponibil:http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA AGERO/COMENTARII/SWOT.pdf

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor umane 2007-2013. Analiza SWOT. Caravana Carierei. [online]. 2013, [citat 1 mai 2015].Disponibil: http: http://caravanacarierei.bns.ro/wp-content/uploads/sites/2/2013/01/analiza-swot.pdf

ANEXE

ANEXA 1

Anexe .C. 5

«Prezentarea rapoartelor financiare»

Aprobat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________ anul  __________  2012

Unitatea (entitatea) ANTURAJ conform CUIÎO

Raionul (municipiul) _________________Chișinău______________________ conform CUATM

Activitatea principală___________________producere ________________ conform CAEM

Organul de administrare economică __________________________________ conform COCM

Forma de proprietate ______________________________________________ conform CFP

Forma organizatorico-juridică ______________________________________ conform CFOJ

Unitatea de măsură: lei ____________________________________________

Cod fiscal_______________________________________________________ conform declarației

Adresa _________________________________________________________ Data prezentării

Data primirii

_______________________________________________________________ Termenul de prezentare

numele, prenumele, nr. telefon al contabilului-șef

Notă informativă privind avansurile, investițiile, împrumuturile și decontările

cu clienții externi la ___________31.12________2012

Forma nr. 1

Anexa nr. 1 .C. 5

BILANȚUL CONTABIL

la ________________31.12________________2012

Forma nr. 2

Anexa nr. 2 .C. 5

RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2012

Forma nr. 3

Anexa nr. 3 .C. 5

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU

la _____________31.12________2012

ANEXĂ PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2012

1. Activitatea operațională

1.1. Venituri din vînzări

1.2. Notă informativă la capitolul 1.1.

Determinarea tipului de bază (prevalent) al activității privind veniturile din vânzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)

1.3. Costul vînzărilor

1.4. Alte venituri operaționale

1.5. Cheltuieli comerciale

1.6. Cheltuieli generale și administrative

1.7. Alte cheltuieli operaționale

2. Activitatea de investiții

2.1. Venituri din activitatea de investiții

2.2. Cheltuieli ale activității de investiții

3. Activitatea financiară

3.1. Venituri din activitatea financiară

3.2. Cheltuieli din activitatea financiară

4. Rezultat excepțional

5. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

Anexe la S.N.C. 5

Prezentarea rapoartelor financiare»

Aprobat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldov

RAPORTUL FINANCIAR

pe _________ anul  __________  2013

Unitatea (entitatea) Anturaj   conform CUIÎO

Raionul (municipiul) _________________Chișinău______________________ conform CUATM

Activitatea principală____________________producere ________________ conform CAEM

Organul de administrare economică __________________________________ conform COCM

Forma de proprietate _____________ ______________________________ conform CFP

Forma organizatorico-juridică ______________________________________ conform CFOJ

Unitatea de măsură: lei ____________________________________________

Cod fiscal_______________________________________________________ conform declarației

Adresa _________________________________________________________ Data prezentării

Data primirii

_______________________________________________________________ Termenul de prezentare

numele, prenumele, nr. telefon al contabilului-șef

Notă informativă privind avansurile, investițiile, împrumuturile și decontările

cu clienții externi la ___________01.01__________20_____

Forma nr. 1

Anexa nr. 1 la S.N.C. 5

BILANȚUL CONTABIL

la ________________31.12_______________2013

Forma nr. 2

Anexa nr. 2 la S.N.C. 5

RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

Forma nr. 3

Anexa nr. 3 la S.N.C. 5

RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

ANEXĂ LA RAPORTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI

de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2013

1. Activitatea operațională

1.1. Venituri din vînzări

1.2. Notă informativă la capitolul 1.1.

Determinarea tipului de bază (prevalent) al activității privind veniturile din vânzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)

1.3. Costul vînzărilor

1.4. Alte venituri operaționale

1.5. Cheltuieli comerciale

1.6. Cheltuieli generale și administrative

1.7. Alte cheltuieli operaționale

2. Activitatea de investiții

2.1. Venituri din activitatea de investiții

2.2. Cheltuieli ale activității de investiții

3. Activitatea financiară

3.1. Venituri din activitatea financiară

3.2. Cheltuieli din activitatea financiară

4. Rezultat excepțional

5. Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit

Persoanele responsabile de semnarea raportului financiar*

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

*conform art. 36 al Legii contabilității