Oportunitati Destinate Tinerilor Someri pe Piata Muncii Contemporana

Economie

Oportunitati Destinate Tinerilor Someri pe Piata Muncii Contemporana

Byadmin ianuarie 1, 2024

Oportunități destinate tinerilor șomeri pe piața muncii contemporană

CUPRINS

INTRODUCERE

În această lucrare ne-am propus să aducem la cunoștință viziunea tinerilor șomeri asupra oportunităților existente pentru ei pe piața muncii actuală. Aceste oportunități vin în ajutorul tinerilor, prin oferirea unor facilități intreprinderilor sau agenților economici care doresc să angajeze tineri aflați în șomaj

Oportunitățile de ocupare pentru tineri constituie o prioritate atât pe plan național, cât și internaționale, prin strategii realizate de organismele internaționale.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole, după cum urmează:

Capitolul I „Repere terminologice pe piața muncii” care tratează două teme, Dimensiunea conceptului de șomaj și Piața muncii și politici de combatere a șomajului. Prima temă „Dimensiunea conceptului de șomaj” cuprinde două subcapitole: Șomajul – Repere, conținut și rol social și Stadiile și caracteristicile șomajului, în care prezentăm definiții, stadii și caracteristici ale șomajului tratate de literatura de specialitate. Cea de-a doua temă „Piața muncii și politici de combatere a șomajului” este alcătuită din patru subcapitole, Piața muncii – concept si elemente componente, Funcțiile și componentele pieței muncii, Politici de combatere a șomajului și a efectelor sale pe piața muncii, Asemănări și deosebiri privind sistemele de protecție socială a șomerilor în țările OCDE, dedicate prezentării câtorva aspecte despre piața muncii, a politicilor de combatere a șomajului atât la nivel național cât și la nivelul UE, dar și a câtorva asemănări și deosebiri a sistemelor de protecție socială a șomerilor în țările care fac parte din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Capitolul II „Oportunități destinate tinerilor șomeri” tratează cinci subcapitole intitulate: Locul șomerilor tineri în societate, Politici și programe europene de protecție și incluziune socială, Tehnici de căutare a unui loc de muncă pe piața muncii contemporană, Principalele oportunitați destinate tinerilor șomeri, Integrarea tinerilor pe piața muncii. Cele cinci teme tratează aspecte ce vizează locul tinerilor șomeri în societate, politicile și programele de protecție socială actuale, principalele tehnici folosite de tineri în căutarea unui loc de muncă, dar și aspecte privind procesul de integrare a tinerilor pe piața muncii.

LISTA NOTAȚIILOR (ABREVIERILOR)

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

Capitolul 1

Repere terminologice pe piața muncii

1.1 Dimensiunea conceptului de șomaj

1.1.1 Șomajul – Repere, conținut și rol social

Pentru a putea definii conceptul de șomaj, mai întâi să cunoaștem proveniența cuvântului șomaj în Limba română. El provine din cuvântul francez „chomage”, acesta derivă din latinescul „caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec „cauma”, care înseamnă „căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate ( Buraliu P., 2001, p. 350).

O primă definiție a șomajului o găsim în Dicționarului de Sociologie, care precizează că șomajul reprezintă „ starea unei persoane de a nu-și putea vinde forța de muncă pe piața muncii în ciuda dorinței de a face acest lucru” (Dicționar de Sociologie Oxford, p. 613). Conform definiției adoptate de BIM, șomerul este persoana de peste 15 ani care îndeplinește simultan următoarele 3 condiții: nu are un loc de muncă; caută un loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode de a-l găsi; este disponibilă să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni , dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

Vizând conceptul de șomaj, în România, înainte de revoluția din 1989, se evidențiau aspectele negative în criticile aduse țărilor capitaliste, subliniindu-se că „șomajul nu este posibil în țările capitaliste” ( Buraliu P., 2002, p. 350). În Romania, sunt considerați șomeri persoanele de peste 16 ani, apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor, conform cap. 1, art. 3 din Legea nr.1, votată de Parlamentul României în 7 ianuarie 1991 (Legea 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicată în M.Of. nr. 266 din 30.12.91). În prezent este în vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare. Legea este împărțită în două părți: prima parte este dedicată reglementării sistemului asigurărilor pentru șomaj, reglementări despre bugetul asigurărilor pentru șomaj și o a doua parte care cuprinde măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă (http://www.anofm.ro/files/Legea%20nr76.pdf).

Șomajul a existat din totdeauna, toate categoriile sociale sunt afectate de șomaj, probabil este „cel mai temut fenomen al timpurilor noastre”, șomajul fiind o cauză majoră a sărăciei (Popp L., Cojocaru M., 2008, p. 60). Ca fenomen multidimensional șomajul acoperă o mare diversitate de situații: persoane în general tinere care sunt în căutarea unui loc de muncă; persoanele care au fost concediate sau care și-au pierdut locul de muncă din diferite motive; persoanele de gen feminin, care intenționează să revină pe piața muncii după o întrerupere de activitate; persoanele care sunt angajate sezonier, temporar, instabil și doresc ocuparea unui loc de muncă întreg; persoane, mai ales cele în vârstă, care caută un loc de muncă în vederea completării veniturilor (Cochinescu C., 2005, p. 32). Ca fenomen economic și social, șomajul, reprezintă combinația stării de a fi fără un loc de muncă, cu nevoia de a avea un loc de muncă și cu disponibilitatea, voința de a găsi un loc de muncă (Popp L., Cojocaru M., 2008, p. 61). Fenomenul șomajului nu poate fi eliminat din cauza creșterii numărului populației dar și din cauza înlocuirii oamenilor cu aparate automatizate. Șomajul apare oriunde și afectează de la de la individ și familia acestuia, la întreaga societate. Implicare asistenților sociali a devenit o necesitate pentru încercarea prevenirii acțiunilor antisociale, aflat în creștere, ca efect al creșterii ratei șomajului(Burloiu P., 1993,p83). În literatura de specialitate găsim o multitudine de surse generatoare de șomaj, printre care Cojocaru Maria amintește următoarele aspecte: sporul natural al resurselor de muncă, respectiv al populației în vârstă de muncă; o parte a populației considerată în statistici inactivă, formată preponderent din femei, care intră pe piața forței de muncă; disponibilizarea forței de muncă ocupate, din cauza dispariției unui număr mare de locuri de muncă; creșterea foarte lentă a numărului de locuri de muncă, situație care determină creșterea numărului șomerilor, mai ales în așa numitele „categorii-vulnerabile” ale populației; dezvoltarea prea lentă a sectorului privat, fapt ce influențează ocuparea unui număr relativ mic dintre cei care doresc să muncească; dificultățile majore ale domeniului economic, determinate de lipsa unor resurse convenabile de materii prime și energie, de lipsa piețelor de desfacere și de lipsa capitalului financiar; accentuarea tendințelor de specializare și segmentare, de formare a unor categorii și grupuri socioprofesionale neconcurente, ca urmare a multiplicării fără precedent a numărului de profesii, specializări, calificări; consolidarea poziției de cvasimonopol a unor agenți economici, având drept consecință rigidizarea pieței forței de muncă; extinderea fenomenelor restrictive de natură economică, socială, juridică, ceea ce limitează mobilizarea forței de muncă pe plan intern și internațional (Cojocaru M., apud Stănciulescu, „Asistența și protecția socială la nivelul pieței muncii în România”, în Neamțu George, (coord), Tratat de asistență socială, 2003, p. 612).

1.1.2 Stadiile și caracteristicile șomajului

În termeni generali, literatura de specialitate caracterizează somajul ca o „stare negativă a economiei care afectează o parte din populația activă disponibilă, prin negăsirea locurilor de muncă”(Cochinescu C., 2005, p. 32). Șomajul este o consecință a scăderii forței de muncă active, el este un „fenomen complex multidimensional: demo-economic, psiho-socio-cultural și politic” (Popp L., și Cojocaru M., 2008, p. 46).

Șomajul poate fi caracterizat prin următoarele dimensiuni: mărime- eximată atât în mod absolut, cât și relativ; intensitate; durată; structură sau componente- care se formează prin clasificarea șomerilor după diferite criterii (Ceaușu I., 2000, pp. 771-772). În funcție de natura și cauzele șomajului se pot distinge mai multe tipuri de șomaj: șomajul voluntar: o parte din oferta de muncă nu acceptă să se angajeze la nivelul salariului care se formează pe piață; șomaj involuntar: deși dispuși sa lucreze pe un salariu mai mic, nu gasește asemenea locuri disponibile in zona în care traiește; șomajul conjunctural sau ciclic: determinat de reducerea activității economice generată de crizele economice sau de recesiune; șomajul structural: determinat de tendințele de restucturare economică, geografică, socială, etc. care au loc în diferite țări, mai ales sub incidența crizei energetice și a revoluției tehnico-științifice; șomajul diplomelor: prelungirea voluntara a perioadei de studiu sau amânarea datei încadrării în muncă până se găsește un loc corespunzător exigențelor diplomelor obținute; șomajul tehnologic: determinat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi, de utilizare a mașinilor moderne cu parametri tehnico-funcționali superiori care măresc foarte mult productivitatea muncii, precum și de centralizarea unor capitaluri și unități economice, cu restrângerea locurilor de muncă; șomajul intermitent: apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe scurtă durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unități economice(Popp L., Cojocaru M., 2008, pp. 61-62).

De-a lungul istoriei, în funcție de factorii cauzatori ai șomajului sociologii au stabilit o serie de teorii specifice domeniului. Una din aceste teorii, este teoria clasică susține că șomajul există numai pentru persoanele care vor să se angajeze, dar cu un salariu superior, deci cauza șomajul o reprezintă rigiditatea salariului pretins de muncitori, fapt care împiedică ridicarea cererii de forță de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă care există la un moment dat. Karl Marx a acordat și el o atenție deosebită șomajului, pentru el șomajul e un șomaj voluntar, dar nu unul rezultat din dorința șomerilor, ci unul rezultat din voința patronilor capitaliști, care vor să dispună permanent de un număr de șomeri, cu care să poată face presiuni asupra muncitorilor pentru a accepta salarii mici. Cauzele șomajului au intrat și în viziunea economistului John Maynard Keynes, în opinia căruia șomajul este cauzat de un fenomen psihologic, de înclinația oamenilor de a face economii(Olah, Gh., Florea, A., 2003, p.74). O altă clasificare a teoriilor împotriva șomajului: teoria clasicilor economiei politice neoliberale care în care șomajul este considerat doar un „eveniment trecător”, care este la fel ca oricare „declin temporar al marfurilor de piață”; teoria lui John Maynard Keynes care consideră că șomajul poate fi combătut prin ,,relansarea cererii globale,respectiv prin stimularea consumului și a investițiilor”; teoria lui Friedman M. impreuna cu economiștii monetariști americani consideră că ,,libertatea de mișcare” și ,,jocul liber al pieței” în orice domeniu este un punct forte în combaterea șomajului (Burloiu P., 1993,p83).

Consecințele pierderii locului de muncă asupra vieții tinerilor șomeri, le putem evidenția astfel: starea de șoc; reacții emoționale puternice; tendința de a negocia; hotărârea de a acționa; depresiunea; fenomenul marginalizării; sentimentul renunțării, resemnării. Acești “proaspeții” șomeri suportă consecințele pierderii locului de muncă, cum ar fi: scăderea bugetului familiei; accentuarea gradului de sărăcie; degradarea relațiilor cu prietenii, dar și cele intra și interfamiliale; tinerii șomeri se bazează pe ajutorul părințul părinților; accentuarea stării de stres (Popp,L., 2013, pp. 29-30). Șomerii necesită intervenția asistenților sociali deoarece șomajul reprezintă „un adevărat șoc psihologic și cultural pentru oamenii obișnuiți în trecut să aibă un loc de muncă găsit cu ușurință și menținut cu o și mai mare ușurință” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, pp.46-50). Datorită faptului că în „perioada tranziției postcomuniste„ în economia națională s-au produs o serie de restructurări la nivelul pieței muncii, care au condus la „apariția șomajului ca fenomen de masă”. Șomajul nu are doar o influență negativă asupra economiei naționale, ci și asupra individului, deoarece el își „pierde încrederea în sine”, se izolează de restul societății, acest lucru poate conduce la „o adevărată amenințare pentru democrație”. Pentru evitarea pierderii încrederii în sine a șomerilor, cât și excluderea marginalizării acestora „politicile sociale în România prevăd garantarea unui loc de muncă și asigurarea unui trai decent”. Cojocaru Maria, precizează că următoarele categorii de persoane pot fi considerate șomere: tinerii care se află în căutarea unui loc de muncă; persoanele care au rămas „involuntar” fără un loc de muncă; persoanele în vârstă care caută un loc de muncă pentru a-și putea completa venituri; femeile care caută un loc de muncă după absența de pe piața muncii a unei perioade îndelungate (Cojocaru M., Popp L., „Asistența socială a șomerilor în România”, în Buzducea D., (coord), Asistența socială a grupurilor de risc, 2010, pp.658-666).

1.2 Piața muncii și politici de combatere a șomajului

1.2.1 Piața muncii – concept si elemente componente

Despre piața muncii putem spune că alături de piața capitalurilor și piața bunurilor alcătuiește economia de piață. De-a lungul timpului în literatura de specialitate s-au conturat o serie de teorii specifice pieței muncii precum: teoria instituționalistă; teoria pieței interne a muncii; teoria pieței duale a muncii ( Popp, L., 2013, p. 9). Putem definii piața muncii sau piața forței de muncă, cum o mai putem întâlni denumită în literatura de specialitate, ca una dintre „principalele componente ale economiei de piață” și ca un „spațiu” în care se „negociază” și se „tranzacționează” forța de muncă între „cumpărătorii” de forță de muncă și „posesorii” de forță de muncă. Cumpărătorii de forță de muncă sunt reprezentați de acele persoane, agenți economici, instituții sau întreprinderi care „dețin capital” și reprezintă „cererea de forță de muncă”, iar posesorii de forță de muncă sunt reprezentați de populația aflată în căutarea unui loc de muncă și reprezintă „oferta de forță de muncă”. Cererea și oferta de muncă sunt principalele elemente componente ale pieței muncii(Popp. L, 2013, pp. 9-12). O altă definiție precizează că piața muncii este ca un „sistem de interacțiune între actorii sociali deținând poziții si jucând roluri diferite prin care se satisfac preferințele angajatorului și a angajatului”. Nica Elvira prezintă sistemul piețelor muncii ca o „relație de putere recipro-asimetrică” spunându-ne că regulile de negociere între cei ce oferă și cei ce cer forță de muncă sunt reciproce deoarece pe de-o parte angajatorul decide câte locuri de muncă scoate pe piață, iar pe de altă parte persoana aflată în căutare unui loc de muncă poate accepta sau refuza oferta ce i se face, dar asimetrice deoarece criteriile care trebuie îndeplinite pentru a accede la un loc de muncă și regulile angajării sunt decise de angajator (Nica, E.,2007,pp153-154).

1.2.2. Funcțiile și componentele pieței muncii

În literatura de specialitate întâlnim funcțiile pieței muncii din mai multe puncte de vedere, dintre care amintim: „din punct de vedere al protecției și asistenței sociale și din punct de vedere socio-economic și educativ”. Aceste funcții au menirea de a aduce un echilibru între cererea și oferta de forță de muncă, cele două componente ale pieței muncii (Popp, L., 2013, pp 15-16). Funcțiile pieței muncii din punct de vedere al protecției și asistenței sociale sunt îndeplinite la nivel „național, zonal și local” și sunt următoarele: „informarea patronatului în legătură cu volumul forței de muncă doritoare să de angajeze; acordarea de asistență socială partenerilor sociali atunci când se desfășoară negocieri în vederea încheierii contractelor colective de muncă; elaborarea studiilor de prognoză privind evoluția piaței muncii în fiecare localitate; protecția socială” (Popp, L. apud Burloiu, P., 2013, p 15). Iar principalele funcții ale pieței muncii din punct de vedere socio-economic și educativ sunt: „alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu în concordanță cu volumul și structura cererii de forță de muncă; mărirea și combinarea volumului de forță de muncă cu mijloace de producție; influența asupra formării și repartizării veniturilor; formarea și orientarea climatului de muncă și de protecție socială; furnizează informații pentru procesul de orientare profesională, recalificare și reintegrare forței de muncă și acționează prin mecanismele sale asupra acestui proces” (Popp, L. apud Crețoiu, Gh., Cornescu, V., 2013, pp 15-16).

Principalele componente ale pieței muncii sunt reprezentate de oferta și cererea de forță de muncă. Cererea de forță de muncă este exprimată de numărul de locuri de muncă disponibil într-o perioadă de timp, într-un spațiu geografic. Numărul locurilor de muncă ne arată câtă forță de muncă este necesară la nivel național, ce profesii sunt necesare pe piața muncii, astfel sistemul de învățământ știe ce forme de instruire și ce cursuri de perfecționare sunt necesare pentru a satisface cererea de muncă. În schimb oferta de forță de muncă este reprezentată de persoanele apte și dornice de muncă care sunt dispuse să își ofere munca lor, iar pentru maximizarea rezultatelor muncii lor ei cer în schimb o răsplată numită salariu (Popp, L., 2013, pp. 11-12).

1.2.3 Politici de combatere a șomajului și a efectelor sale pe piața muncii

Politicile sociale cuprind în prevederi legislative, hotărâri și reglementări administrative prin care statul, prin instituțiile sale la nivel național și local se implică în asigurarea condițiilor de viață (Mărginean, I., 2004, p.11). Toate sistemele de politici sociale sunt alcătuite din beneficii sociale și servicii sociale. Rolul lor este acela de a acoperi nevoile de bază ale populației. Sistemul de protecție socială este format din totalitatea beneficiilor sociale și este alcătuit din beneficii universaliste care sunt acordate tuturor cetățenilor și sistemul de securitate socială, destinat cetățenilor aflați în situații de risc. Sistemul de securitate socială are două componente sistemul asigurărilor sociale și sistemul asistenței sociale ( Preda, M., 2002, p.79). O parte anume a populației din România care necesită intervenția sistemului asistenței sociale este cel al șomerilor, cu profunde restructurări ale tranziției economiei de piață pe care le implică, șomajul reprezintă „un adevărat șoc psihologic și cultural pentru oamenii obișnuiți în trecut să aibă un loc de muncă găsit cu ușurință și menținut cu o și mai mare ușurință” (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, pp.46-50).

În România combaterea șomajului este una dintre prioritățile statului și ea poate fi soluționată de către stat alături de comunitățile locale, asociații, agenții economici, instituții de cercetare, unități de învățământ, organizații internaționale. Organizațiile internaționale joacă un rol important în depășirea, de către țările din centrul și estul Europei, a fenomenelor apărute o dată cu procesul de tranziție la economia de piață. Aceste fenomene de cele mai multe ori sunt negative, printre ele numărându-se și șomajul. În România unul dintre programele de asistență implementat de organizațiile internaționale îl reprezintă Programul de Măsuri Active pentru Combaterea Șomajului (PAEM), proiect care urmărește combaterea șomajului la nivel local. PAEM a fost administrat de Fundația Internațională de Management ca urmare a unui memorandum financiar semnat de Guvernul României și de Comisia Europeană. (Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, pp.109-111). Din perspectiva ocupării forței de muncă sunt abordate două tipuri de politici sociale: politici pasive, care reprezintă o formă directă de protecție a persoanelor care au rămas fără loc de muncă prin acordarea indemnizației de șomaj și politici active care reprezintă acțiuni individuale, de grup sprijinite de stat cu scopul creșterii ocupării forței de muncă la nivelul unei țări, localități, regiuni, județ (Mihăescu, C., 2001, p.209).

Înaintea anului 1990, nu au existat legi care să reglementeze protecția socială a șomerilor și șomajul, datorită faptului că în regimul comunist șomajul nu a fost recunoscut oficial Abia în anul 1991 a fost adoptată o primă lege care reglementează protecția șomerilor, Legea 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, publicată în Monitorul Oficial nr. 266 din 30.12.1991. Legea 1/1991 a fost modificată și completată prin Legea 86/1992, Legea 57/1994 și Legea 65/1995 (http://www.anofm.ro/scurt-istoric-al-serviciilor-publice-de-ocupare). În România, în anul 1998 s-a decis înființarea Agenției Naționale pentru Ocuparea și Formare Profesională (ANOFP) pentru a se putea realiza protecția socială. ANOFP a fost înființată prin Legea nr. 145/9 iulie 1998, după care și-a schimbat denumirea în Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Pentru ca acțiunile de protecție socială să fie eficiente a fost elaborată, de catre Ministerul Muncii, Legea nr. 76 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Legea a intrat în vigoare pe 1 martie 2002 cu modificările și completările ulterioare. Această lege a încercat asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă si al adaptării la cerințele pieței muncii, prin implementarea unor măsuri active în detrimentul măsurilor cu caracter pasiv (Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, pp.143-148). UE și-a focalizat atenția asupra creșterii numărului de șomeri în plan mondial, iar CE a abordat problema ocupării forței de muncă cu regularitate (Amsterdam 1997, Lisabona din luna martie 2000, Stockholm – martie 2001, Lisabona – februarie 2005, Bruxelles 2010), adoptând o Strategie europeană de ocupare a forței de muncă. Scopul strategiei este reprezentat de combaterea șomajului la nivelul Uniunii Europene. Rolul strategiei este acela de a coordona, la nivel comunitar, politicile de ocupare ale statelor membre (Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, pp.98-101). La Bruxelles, la data de 26 martie 2010, CE a discutat o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică a UE: „Europa 2020: o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”. Consiliul a adoptat principalele elemente, obiectivele cheie care vor orienta punerea în aplicare și modalitățile de monitorizare și îmbunătățire a strategiei. Ca obiectiv principal a fost stabilit atingerea ratei de ocupare a forței de muncă de 75% pentru femeile și bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 64 ani (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF).

1.2.4 Asemănări și deosebiri privind sistemele de protecție socială a șomerilor în țările OCDE

Sistemele de protecție socială a țărilor care fac parte din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică se bazează tot pe cele două tipuri de politici, active și pasive. OCDE urmărește dezvoltarea economiei mondiale prin promovarea unor politici sociale care, în țările membre încearcă creșterea ocupării forței de muncă și a dezvoltării economice. Aceste politici au fost însumate într-o strategie care susține că „responsabilitatea pentru îmbunătățirea angajării forței de muncă revine în egală măsură guvernelor, patronatelor, sindicatelor, și muncitorilor individuali”. Obiectivele strategiei construite pentru țările care fac parte din OCDE sunt următoatele: definirea unei politici macroeconomice adecvate; intensificarea creării și difuzării de know-how tehnologic; creșteea flexibilității programului de muncă; cultivarea unui climat antreprenorial; creșterea flexibilității salariului și a costului muncii; revizuirea prevederilor de asigurare a locului de muncă; extinderea și îmbunătățirea politicilor active pe piața muncii care sprijină angajarea; îmbunătățirea calificării și competenței forței de muncă; revizuirea sistemelor de șomaj și a beneficiiolr asociate.(Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, pp.112-118).

Capitolul 2

Oportunitați destinate tinerilor șomeri

2.1 Locul șomerilor tineri în societate

Ultimile decenii au fost marcate de o creștere rapidă a numărului de șomeri. Experiența șomajului este, întâi de toate, o experiență personală, șomajul duce la inferioritatea economică, socială, din care rezultă un statut de inferioritate care le destabilizează identitatea șomerilor, iar participarea la viața socială este redusă. Șomajul, afectează segmente ale populației din ce în ce mai diversificate. În rândurile șomerilor intră lucrători de toate categoriile socio-profesionale (Popp L., Cojocaru M., 2008, pp. 399-400).

2.2 Politici și programe europene de protecție și incluziune socială

Protecția socială este reprezentată printr-un „ansamblu de politici, măsuri, instituții și organisme” care încearcă ca grupurile defavorizate, din care fac parte și șomerii, să aibă asigurate un nivel de bunăstare. Principalul obiectiv al protecției sociale îl reprezintă reintegrarea în viața normală a grupurilor sociale defavorizate.(Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, p.119).

UE și-a focalizat atenția asupra creșterii numărului de șomeri în plan mondial, iar CE a abordat problema ocupării forței de muncă cu regularitate (Amsterdam 1997, Lisabona din luna martie 2000, Stockholm – martie 2001, Lisabona – februarie 2005, Bruxelles 2010), adoptând o Strategie europeană de ocupare a forței de muncă. Scopul strategiei este reprezentat de combaterea șomajului la nivelul Uniunii Europene. Rolul strategiei este acela de a coordona, la nivel comunitar, politicile de ocupare ale statelor membre (Cojocaru, M., Popp, L., Rădoi, M., 2008, pp.98-101). La Bruxelles, la data de 26 martie 2010, CE a discutat o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică a UE: „Europa 2020: o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”. Consiliul a adoptat principalele elemente, obiectivele cheie care vor orienta punerea în aplicare și modalitățile de monitorizare și îmbunătățire a strategiei. Ca obiectiv principal a fost stabilit atingerea ratei de ocupare a forței de muncă de 75% pentru femeile și bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 64 ani (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF).

Tinerii întâmpină dificultăți în a găsi un loc de muncă, în contextul creșterii șomajului. În unele state membre ale UE, rata șomajului în rândul tinerilor poate atinge 40 %. Această comunicare indică faptul că, în total, 7,5 milioane de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani nici nu lucrează și nici nu urmează studii sau cursuri de formare profesională. Deși șomajul este ridicat, multe posturi rămân vacante. Această situație indică o incompatibilitate pe piața muncii în UE. Până în 2020, 73 de milioane de posturi vor fi libere ca urmare a unui număr semnificativ de pensionări și vor trebui ocupate de către tineri având competențele necesare. Astfel, Comisia Europeană a identificat mai mulți factori care cauzează șomajul în rândul tinerilor: părăsirea timpurie a școlii fără a obține o calificare; lipsa competențelor relevante și a experienței profesionale; locuri de muncă precare urmate de perioade de șomaj; posibilități de formare limitate; programe active în domeniul pieței forței de muncă insuficiente/inadecvate. Ca răspuns la această problemă, Comisia propune analizarea politicilor și a performanțelor naționale. De asemenea, Comisia are în vedere susținerea financiară a acțiunilor naționale și transfrontaliere. Pentru 2012, Comisia încurajează statele membre să se concentreze pe următoarele obiective: prevenirea părăsirii timpurii a școlii prin Strategia 2020 care vizează reducerea părăsirii timpurii a școlii de la 14 % la 10 %. Unul dintre instrumentele propuse pentru atingerea acestui obiectiv este Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii. Aceasta recomandă o combinație de măsuri de prevenire, intervenție și compensare; dezvoltarea competențelor de care piața muncii are nevoie: în cadrul studiilor lor, tinerii trebuie să dobândească competențele necesare pe piața muncii. În ceea ce privește bugetul, statele membre sunt invitate să programeze cheltuieli eficiente în domeniul educației și formării profesionale. Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă propune, în special, o clasificare a competențelor și ocupațiilor pentru a realiza o apropiere a sectoarelor educației și ocupării forței de muncă. De asemenea, Agenda digitală ar trebui să permită consolidarea competențelor tinerilor în domeniul TIC; susținerea primei experiențe profesionale și a formării la locul de muncă: Comisia consideră necesar să se dezvolte contractele de ucenicie și stagiile de bună calitate în întreprinderi, pentru a permite tinerilor să dobândească competențe și experiență. Partenerii sociali trebuie să ajute tinerii să își direcționeze mai bine competențele în căutarea locurilor de muncă; obținerea unui prim loc de muncă: Comisia dorește să îmbunătățească accesul tinerilor pe piața muncii. În acest scop, statele membre sunt invitate să reformeze legislația privind protecția locurilor de muncă, în consultare cu partenerii sociali. În plus, Comisia dorește să promoveze activitățile independente ale tinerilor, pentru ca aceștia să își creeze propriile întreprinderi. Pentru îmbunătățirea accesului tinerilor la locuri de muncă, Comisia propune mai multe căi de acțiune: utilizarea Fondului social european- o parte dintre fondurile structurale (FEDER și FSE), care reprezintă 79 de miliarde euro, trebuie alocată educației și măsurilor privind ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, ar trebui să se elaboreze noi abordări pentru susținerea participării tinerilor la programele de formare și de ucenicie; îmbunătățirea tranziției de la școală la muncă- este esențial să se îmbunătățească legătura dintre educație și formarea profesională, și aceasta cu ajutorul formării printr-o abordare duală sau al uceniciei. Există deja proiecte datorită programului Leonardo da Vinci, însă prezenta comunicare precizează că întreprinderile trebuie să dea dovadă de mai multă disponibilitate de a se angaja în acest domeniu. În 2012, Comisia prevede prezentarea unui cadru menit să sprijine furnizarea și realizarea unor stagii de înaltă calitate, precum și o acțiune pregătitoare pentru „măsurile de activare vizând tinerii”; sprijinirea mobilității tinerilor pe piața muncii: Comisia dorește să se inspire din succesul programului Erasmus pentru a sprijini mobilitatea și eficiența pieței muncii. În acest scop, există deja o acțiune pregătitoare „Primul tău loc de muncă EURES”, care vizează sprijinirea tinerilor și angajatorilor prin recrutări și prin plasarea forței de muncă la nivel transnațional. De asemenea, Comisia intenționează să intensifice serviciul european de voluntariat în ultimii doi ani ai programului Tineretul în acțiune. Un nou corp de voluntari europeni de ajutor umanitar ar trebui să fie instituit (http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/community_employment_policies/em0054_ro.htm)

Un alt program realizat de UE pentru „ocuparea forței de muncă și solidaritate socială” este PROGRESS, program implementat în perioada 2007-2013, pus în aplicare prin decizia Parlamentului European (PE) nr. 1672/2006/CE. PROGRESS este alcătuit din cinci părți, fiecare dintre ele corespunzând unuia dintre cele cinci domenii de activitate: ocuparea forței de muncă, protecția și integrarea socială, condițiile de muncă, combaterea discriminării și diversitatea, precum și egalitatea de șanse între femei și bărbați. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, programul, prin diferite mijloace, vizează punerea în aplicare a strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă. Acest lucru s-a realizat prin întocmirea de studii, statistici și indicatori cu ajutorul cărora să fie înțeleasă mai bine situația ocupării forței de muncă; recomandările UE cu privire la ocuparea forței de muncă au fost monitorizate, iar modul de punere în practică a acestor recomandări a fost evaluat; Partea care era dedicată protecției și integrării sociale a fost realizată cu ajutorul unor mijloace asemănătoare ca cele aplicate în cazul ocupării forței de muncă

(http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/social_protection/c11332_ro.htm#AMENDINGACTS).

2.3Tehnici de căutare a unui loc de muncă pe piața muncii contemporană

Oamenii caută loc de muncă utilizând diverse modalități. În căutarea unui loc de muncă, o persoană depune un anumit efort. O persoană aflată în căutarea unui loc de muncă poate apela la una sau mai multe tehnici de căutare. Folosirea mai multor tehnici poate crește posibilitatea găsirii unui loc de muncă. Printre nenumăratele tehnici de căutare a unui loc de muncă, amintim următoarele: consultarea listelor cu locuri de muncă vacante afișate saptamanal de către AJOFM, respectiv Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București și înscrierea în baza de date ca persoana în căutarea unui loc de muncă; participarea la bursele locurilor de muncă organizate de catre Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București; înscrierea in bazele de date ale agențiilor private de recrutare si plasare a forței de muncă; internet; consultarea ofertelor de locuri de muncă din ziare. Lansarea unui anunț în căutarea unui loc de muncă; afișare de anunțuri ( fluturași) cu oferta de muncă (http://www.bucuresti.anofm.ro/tehnici.htm).

2.4 Principalele oportunitați destinate tinerilor șomeri

Una dintre oportunitățile destinate tinerilor o reprezintă Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, în care se precizează în cap. 2, art.5, alin. 1 că „poate fi încadrată ca ucenic în muncã orice persoanã fizicã ce a împlinit vârsta de 16 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, și nu deține o calificare pentru ocupația în care se organizeazã ucenicia la locul de muncã”. Tinerii de până în 25 de ani vor urma cursuri de fomare profesională la locul de muncă, iar angajatorii care vor incheia un contract de ucenicie la locul de muncă vor primi în fiecare lună „o sumã egalã cu 60% din valoarea indicatorului social de referințã al asigurãrilor pentru șomaj și stimulãrii ocupãrii forței de muncã în vigoare, prevãzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru șomaj și stimularea ocupãrii forței de muncã, cu modificãrile și completãrile ulterioare” conform prevederilor cap. 5, art. 15, alin. 1 din prezenta lege (http://www.anofm.ro/node/3040). O altă oportunitate prin care Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin vine în sprijinul tinerilor este aceea că din bugetul asigurărilor pentru șomaj se acordă subvenții pentru încadrarea în muncă pe perioadă nedeterminată a tinerilor, elevilor și studenților absolvenți ai instituțiilor de învățământ. AJOFMCS anunță că angajatorii pot primi, lunar, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, suma de: 500 lei, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii; 600 lei, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal; 750 lei, pentru absolvenții de învățământ superior

(http://www.ajofmcs.ro/site/afisare_produs.php?isbn=07102014).

La nivelul Uniunii Europene, pentru ca tinerii să își poată găsi un loc de muncă Fondul social european le oferă șansa să acceseze forme de formare pentru a se califica. Peste 20 de milioane de tineri au urmat programe de formare între 2007-2012. Guvernele țărilor din Uniunea Europeană, de comun acord au decis să depună garanții destinate tinerilor sub 25 de ani care nu sunt în învățământ și nu urmează nici un curs de formare (ec.europa.eu/esf/BlobServlet?docId=432&langId=ro). Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a elaborat un raport referitor la combaterea șomajului în rândul tinerilor în care se pune accentul pe importanța învățământului de calitate, pe importanța formării pentru profesori și pentru tineri, pentru ca tinerii să fie bine pregatiți cu „stagii si activităti” prin care să dobândeasca experiență profesională. Se propune crearea de oportunități pentru tineri pentru a efectua stagii de pregatire și activități voluntare pentru a li se permite să se angajeze în activități cu „valoare socială” și să dobândească experiență profesională. Se insistă asupra necesitatea implicării tuturor părților interesate la nivel local, regional, național și european, inclusiv a partenerilor sociali, a serviciilor de ocupare a forței de muncă, a autorităților din învățământ și formare profesională, a angajatorilor individuali, a ONG-urilor și în special a organizațiilor studențești și de tineret. Se cere statelor să încurajeze și să sprijine tinerii prin educație. Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale propune statelor membre să se folosească de măsurile de sprijin; „solicită sprijinirea certitudinii prin stimulente financiare, precum și prin finanțări pentru formare profesională la locul de muncă”, și cere statelor să elaboreze noi politici prin care să favorizeze incluziunea tinerilor pe piața muncii. Tot în acest raport se menționează „economia internetului” creează pentru fiecare loc de muncă pierdut în afara mediului virtual 2,6 locuri de muncă, precizând că este important ca tinerii să își dezvolte competențele cu ajutorul „finanțării europene și naționale disponibile” în domenii cum ar fi: ,,programare, proiectare sau marketing social online”. Se pune aceentul pe idea soluționării problemei „irosirii inteligenței”, deoarece tinerii cu un înlat grad de calificare ,care ocupă posturi pentru care sunt „supracalificați nu-și folosesc competențele nici calificările reale, aceasta având efecte negative asupra lor din punct de vedere social și psihologic”.Deasemenea propune crearea de locuri de muncă ,,ecologice, stabile și de calitate, ca mijloc de a permite tinerilor să aibă o viață decentă; solicită, totodată să mobilizeze toate fondurile disponibile pentru a stimula investițiile”, cu scopul combaterii ratei ,,inacceptabil” de ridicate a șomajului din rândul tinerilor

(http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A7-2013-0275&language=RO).

Parlamentul European, prin Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a elaborat în 22 iulie 2013 un raport referitor la la combaterea șomajului în rândul tinerilor. În urma elaborării acestui raport s-a ajuns la concluzia că tinerii se confruntă în prezent cu o situație foarte dificilă pe piața muncii rata șomajului în rândul tinerilor este de două ori mai mare (23%) față de rata șomajului populației de vârstă activă care este de 11%. Același raport ne arată că în Uniunea Europeană persoanele sub 25 de ani care nu au un loc de muncă sunt peste 5,5 milioane. Statisticile realizate pentru Uniunea Europeană arată că tinerii reprezintă 40% din contractele temporare, deși tinerii reprezintă o pondere de 13% din forța de muncă. Aceleași statistici arată că lipsa unui loc de muncă atrage înrăutățirea situației demografice în Europa, deoarece tinerii datorită viitorului profesional incert își amână planurile de întemeiere a unei familii și a unui cămin. Consiliul EPSCO a adoptat o garanției pentru tineret, al cărei obiectiv este acela de a „oferi tinerilor sub 25 de ani un loc de muncă, educație continuă, stagii sau formare profesională”. Pentru ca această inițiativă să aibă succes raportul arată că ar trebui acordată o atenție specială în „eficacitatea serviciilor de ocupare a forței de muncă și a agențiilor de recrutare private și asigurarea unei formări profesionale și a unor ucenicii de calitate”. Raportul prezintă și câteva posibile soluții pentru a combate rata crescută a șomajului în rândul tinerilor. Comisia consideră că este necesară modernizarea educației prin adaptarea programei școlare la cerințele actuale și viitoare ale pieței muncii. Un element important este acela de promovarea activităților independente. Raportul spune că tinerii ar trebui îndrumați să își înființeze propria afacere. Concluzia la care s-a ajuns după elaborarea raportului a fost că „toate acțiunile statelor membre ar trebui analizate din punctul de vedere al eficienței, iar mecanismele introduse ar trebui monitorizate pe parcurs”. Comisia încurajează statele membre ca politicilor educative și din domeniul ocupării forței de muncă să se bazeze pe trei puncte fundamentale:” o abordare orientată spre viitor, astfel încât să se anticipeze mai bine evoluțiile pieței forței de muncă și acestea să fie mai bine conectate cu educația și formarea; o mai mare implicare a tuturor actorilor relevanți publici și privați, cum ar fi profesorii, părinții, studenții, companiile, școlile și organizațiile de tineret, inclusiv ONG-urile; o perspectivă regională, care să ofere mecanisme pentru o mai bună identificare a problemelor, să asigure eficiența procesului decizional și să ofere o estimare clară a necesităților de formare, în strânsă cooperare cu cei vizați”

(http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2013-0275+0+DOC+XML+V0//RO).

Europa 2020 reprezintă strategia Uniunii Europene prin care a stabilit cinci obiective care urmează să fie îndeplinite de statele membre prin diverse acțiuni până în 2020: „privind ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, incluziunea socială și mediul/energia”. Recomandările Comisiei Europene pentru România din 2014 ale, sunt opt recomandări specifice care vizează următoarele domenii: „implementarea programului preventiv, finanțe publice și fiscalitate, asistență medicală, piața forței de muncă, educație și formare profesională, incluziune socială, eficiența administrației publice, industrii de rețea” (http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/country-specific-recommendations/index_ro.htm).

2.5 Integrarea tinerilor pe piața muncii

Integrarea tinerilor pe piața muncii este o problemă de care sunt preocupate atât autoritățile naționale cât și internaționale. Tinerii reprezintă viitorul, la fel și pe piața muncii unde ei sunt înlocuitorii generației vechi, venind cu o altă viziune, un alt suflu, considerat benefic pentru progresul economiei. Integrarea tinerilor pe piața muncii este de multe ori greoaie deoarece tinerii nu au experiența celor care deja sunt integrați pe piața muncii, din aceasta cauză când se prezintă la un interviu de angajare ei merg cu teama de a nu fi acceptați.

Capitolul 3

Cercetare aplicativă

Conform datelor furnizate de către Agenția Națională a Ocupării Forței de Muncă, la sfârșitul lunii noiembrie 2014, rata șomajului la nivel național a fost de 5,18%, mai mare decât cea din luna octombrie a anului 2014. Numărul total de șomeri la finele lunii noiembrie, de 468.849 persoane, a crescut cu 5.220

persoane față de cel de la finele lunii anterioare.

Numărul total de șomeri înregistrați în Caraș-Severin la data de 30.11.2014 este de 5207, iar rata șomajului este de 4,38%, mai mică decât rata națională (Tabel.1).

Tabel. 1 Numărul total de șomeri înregistrați și rata șomajului pe țară și pe județe la data de 30.11.2014