Oportunitati de Afacere Pentru Tinerii din Romania Anului 2014

Cuprins

Capitolul 1

PREZENTARE GENERALĂ A SECTORULUI DE AFACERI

1.1. Prezentarea și definirea conceptului de „afacere”

Afacerea, potrivit dicționarului explicativ al limbii române, reprezintă o „activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit” sau „întreprindere cu rezultat favorabil”. O afacere mai este cunoscută și sub denumirea de firmă sau sub denumirea modernă de business. O altă definire a conceptului de afacere, în care apare consumatorul, este: afacerea reprezintă o organizație care se ocupă de prestarea de bunuri și/sau servicii către consumatori. Anume consumatorii sau mai bine spus clienții sunt elementul de bază, după părerea mea, de care depinde viitorul și succesul afacerii noastre. De aceea, în opinia mea, orice intreprinzător înainte de a-și înființa o afacere trebuie să se gîndească și să-și puie ca obiectiv cum să-și satisfacă nevoile clienților cît mai bine pentru a atrage de partea sa cît mai mulți clienți și prin urmare obținerea unui profi mai mare. Din cele spuse mai sus putem da următoarea definiție mai amplă a conceptului de afacere: afacerea reprezintă o organizație care acționează conform prevederilor legale, în scopul obținerii de profit din prestări de servicii sau fabricarea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață destinate consumatorilor.

Afacerile sunt preponderente în țările cu economie de piață. Mojoritatea afacerilor sunt deținute în formă de proprietate privată, dar pot fi și afaceri non-profit sau în proprietatea statului. O firmă deținută de mai multi indivizi se numește companie.

Persoanele care inițiază o afacere se numesc antreprenori sau oameni de afaceri. Pentru administrarea și dezvoltarea unei afaceri antreprenorul trebuie să posede atît cunoștințe despre domeniul de activitate cît și despre aspectele juridice, economice, sociale și altele.

1.2. Definirea „întreprindelor mici și mijlocii” (IMM) în contextul conceptului de „afacere”

Întreprinderea reprezintă o unitate economică de prestații de servicii, de producție sau de comerț. Ceea ce diferențiază întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) de întreprinderile obișnuite sunt următoarele trei criterii:

Cifra de afaceri anuală netă;

Activele totale;

Numărul mediu de salariați.

Conform legislatiei și celor spuse mai sus IMM-urile sunt: „Categoria Întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de pînă la 50 de milioane de euro și/sau dețin active totale de pînă la 43 de milioane de euro”. (Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 2003/361/CE)

Ținînd cont de acele trei criterii, numărul mediu de salariați, cifra de afceri anuală netă și activele totale, IMM-urile se clasifică în trei categorii:

Micro-întreprinderi – întreprinderi care au pînă la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de pînă la 2 milioane de euro;

Întreprinderi mici – întreprinderi care au pînă la 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de pînă la 10 milioane de euro;

Întreprinderi mijlocii – întreprinderi care au pînă la 249 de angajați și realizează o cifră de afaceri anuală pînă la 50 de milioane de euro sau dețin active totale de pînă la 43 de milioane de euro.

Clasificarea este ilustrată în tabelul următor:

Tabel nr. 1.1

Clasificarea IMM-urilor

Trebuie de menționat că în timp ce respectarea pragul referitor la numărul anual de salariați este obligatorie pentru menținerea statutului de IMM celelalte două praguri, cifra de afaceri anuală netă și activele totale, nu trebuie satisfăcute simultan și se poate depăși unul dintre ele fără a pierde statutul de IMM.

1.3. Trăsăturile pozitive și negative ale IMM-urilor

Mojoritatea specialiștilor în domeniu afirmă că o întreprindere mică este viabilă numai dacă a reușit să supravițuiască primii cinci ani de la înființarea sa. Dificultățile majore cu care se confruntă întreprinderile mici apar din următoarele cauze:

1) Probleme de constituire (dezvoltarea de produse, găsirea clienților);

2) Probleme de consolidare (controlul întreprinderii, găsirea de personal);

3) Probleme de extindere (concurența cu firmele mari, găsirea de finanțare).

„Minusurile” IMM-urilor sunt următoarele:

resurse financiare limitate;

număr mic de angajați;

sector de activitate economic și geografic restrâns;

colectiv de conducere restrâns (în foarte multe cazuri conducerea învață „din mers” principala problemă pe care o presupune activitatea economică);

spațiul de activitate necorespunzător în totalitate tipului de operațiuni desfășurate.

Toate aceste „minusuri” evidențiază fragilitatea întreprinderilor mici. De exemplu, dacă un angajat-cheie al întreprinderii o părăsește, rezultatul poate fi catastrofal decît plecarea acestuia dintr-o întreprindere mare sau, alt exemplu, întîrzierea plății unui client semnificativ poate provoca o criză de proporții în interiorul firmei.

Luînd în considerare elementele evidențiate mai sus, problemele cele mai grave cu care se confruntă întreprinderile mici pot fi enumerate în felul următor:

Întreprinzătorul nu are necesare cunoștințe și suficient timp pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor complexe ce țin de evoluția întreprinderii. În plus, insuficiența resurselor financiare nu permite recrutarea personalului calificat în rezolvarea acestor probleme. Multe întreprinderi de acest tip sunt concentrate mai mult pe diminuarea acestor probleme decît pe aspectele de dezvoltare a firmei.

Echipa managerială, alcătuită deseori numai de întreprinzător, nu posedă competențele necesare în multe domenii (exemplu: un tînăr inginer antreprenor nu dispune de abilități necesare ce țin de finanțare, vînzare etc.).

Reacționarea la probleme se face numai în momentul cînd acestea apar. De multe ori întreprinzătorul nu încearcă planificarea sau previziunea acestora.

Deseori, IMM-urile nu posedă experiența necesară pentru a se dezvolta în afara sectorului de activitate (exemplu: majoritatea IMM-urilor nu produc bunuri spre export sau chiar dacă unele dintre acestea produc procentajul exporturilor în cifra de afaceri a IMM-urilor este, de obicei, mic).

Pe lîngă aceste probleme, IMM-urile dețin și o serie de avantje care, valorificate eficient, pot diminua minusurile provocate de caracterul limitat al resurselor financiare:

întreprinzătorul, de regulă și managerul, este aproape de clienți și piață, fapt ce favorizează reacție rapidă la schimbări;

deciziile sunt luate mai rapid datorită structurilor mai simple, fapt ce permite schimbarea mai rapidă a direcției de acțiune;

în comparație cu o întreprindere mare deciziile luate sunt puse în aplicare mai repede iar rezultatele sunt vizibile mai rapid;

mediu de muncă mai bun datorită relației, aproape directă, dintre manager și angajat, fapt ce permite managerului o evaluare mai obiectivă a angajatului, iar angajatul poate să-și vadă rapid și clar rezultatul muncii sale.

1.4. Caracteristicile IMM-urilor

Caracteristicile definitorii ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) pot fi sintetizate în felul urmator:

Stimulează concurența, adică IMM-urile sunt concurenți serioși în ceea ce privește prețul, calitatea și design-ul produselor. Existența întreprinderilor mici și mijlocii duce la crearea unei economii competitive și nu permite deținerea monopolului de către întreprinderile mari.

Fabrică și prestează eficient produse, respectiv servicii. Dat fiind faptul că întreprinderile mici și mijlocii activează într-un mediu economic competitiv și pînă la urmă rezistă pe piață ne demonstrează funcționarea lor eficientă, în caz contrar concurenții puternici ar face ca ele să dispară. Conform „unui studiu efectuat în S.U.A. a relevat faptul că întreprinderile mici și mijlocii au un profit de 4 ori mai mare pe 1 dolar investit față de întreprinderile mari.”

Ajută la funncționarea întreprinderilor mari. Îtreprinderile mici și mijlocii pot realiza unele activități mai eficient, spre exemplu: aprovizionarea cu materii prime și materiale necesare întreprinderilor mari sau distribuția produselor fabricate de către acestea.

Favorizează inovarea și flexibilitatea. Succesul garantat în timp al întreprinderilor mici și mijlocii este fabricarea de produse și prestarea de servicii noi, fapt ce determină implicarea directă a IMM-urilor în procesul de inovare. Datorită concurenței cu întreprinderile mari, întreprinderile mici optează să intre pe piață cu ceva nou. Iar pentru a-și menține piața acaparată IMM-urile sunt nevoite să-și adapteze rapid producția la schimbările cererii.

Oferă noi locuri de muncă și constituie un climat favorabil pentru perfecționarea angajaților. Datorită numărului impunător de 482.000 de IMM-uri la nivel național care au un număr de 2,53 milioane de angajați întreprinderile mici și mijlocii reprezintă o forță puternică de recrutare care oferă permanent noi locuri de muncă. Angajații din IMM-uri dobîndind experiența necesară se transferă în întreprinderile mari, unde motivația este mai mare.

1.5. Întreprinzătorul

Conform dicționarului explicativ al limbii române întreprinzătorul este „persoana fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu capital atras”.

Întreprinzătorul are un rol semnificativ în IMM-uri, deoarece el este și manager, influențînd în mare măsură, performanțele respectivei întreprinderi. Pentru a derula o afacere, întreprinzătorul trebuie să fie simultan proprietar, șofer, vînzător, cumpărător etc. Cu toate că nimeni nu este expert în toate aceste domenii, întreprinzătorul trebuie să posede destule cunoștințe din fiecare domeniu pentru a realiza un profit, cît de cît, satisfăcător. Desigur, există și personaje atipice care nu au nici o legătură cu domeniul de afaceri, dar care au reușit în demersul lor.

Analizînd mai multe puncte de vedere ale mai multor autori, am sesizat următoarele aspecte esențiale ale întrerinzătorului:

întreprinzătorul este inițiator, sau promotor al afacerii;

întreprinzătorul își asumă riscurile (riscuri psihologice, financiare, sociale) derivate din acțiunea sa;

întreprinzătorul este inovator, în unele cazuri chiar și inventator;

întreprinzătorul poate avea, în munca sa, satisfacții de ordin material, moral, psihologic sau social.

Pe lîngă aceste patru aspecte esențiale, întreprinzătorilor li se mai atribuie o serie de caracteristici care, într-un fel sau altul, rezultă din cele patru.

Tabelul nr. 1.2

Caracteristicile cel mai frecvent atribuite întreprinzătorilor

Conform experților în domeniu caracteristicile întreprinzătorului de succes ar fi:

atenția majoră acordată detaliilor;

tenacitatea/perseverența;

înțelegerea riscului asumat;

încrederea în sine;

înțelegerea motivațiilor celorlalte persoane.

Dat fiind faptul că întreprinzătorul este și manager în întreprinderile mici și mijlocii, uneori acest fapt fiind valabil și pentru întreprinderile mari, nu trebuie să confundăm managerul cu întreprinzătorul, deoarece nu reprezintă aceeași persoană în literatura de specialitate. Deosebirile dintre comportamentul managerial și cel antreprenorial sunt sintetizate în tabelul următor.

Tabelul nr. 1.3

Trăsături specifice întreprinzătorului și managerului

Concluzionînd putem spune că reușita unei afaceri se bazează pe investițiile întreprinzătorului și pe talentul managerului.

1.6. Mediul antreprenorial sau mediul de afaceri

Mediul de firmă sau mediul antreprenorial este totalitatea elementelor exogene firmei, de natură economică, managerială, științifică, demografică, psihosociologică, culturală, educațională, ecologică, juridică și politică ce-i marchează semnificativ derularea și rezultatele activităților.

Mediul antreprenorial are 3 caracteristici principale:

Turbulența contextuală – semnificînd numeroase, rapide și neașteptate schimbări.

Amplificarea incertitudinilor – rezultantă a numeroaselor schimbări ce nu pot fi anticipate cu suficientă precizie.

Evoluția rapidă a oportunităților de afaceri – schimbări tehnologice, schimbarea competiției.

Conform Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) cele zece priorități majore ale mediului de afaceri pentru anul 2015 sunt:

Adoptarea de măsuri pentru crearea unui mediu de afaceri favorabil

Punerea în aplicare a legii nr. 62/2014 de modificare a legii IMM-urilor și a Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea sectorului IMM-urilor pînă în 2020

Valorificarea oportunităților de finanțare prin programul de relansare economică a Uniunii Europene

Relansarea procesului investițional

Susținerea distribuției și comercializării produselor IMM-urilor

Stimularea creării de locuri de muncă în sectorul privat

Îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale

Îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare

Reducerea fiscalității și îmbunătățirea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală

Creșterea accesului IMM-urilor la achizițiile publice

În cîteva cuvinte mediul antreprenorial este mediul în care o firmă oarecare își desfăsoară activitatea economică. Ceea ce le asigură supraviețuirea economică a întreprinderilor este adaptarea continuă a acestora la mediul antreprenorial de către întreprinzători. De aceea cunoașterea mediului antreprenorial ușurează anihilarea elementelor și influențelor sale negative și în același timp sesizarea și valorificarea componentelor și impacturilor pozitive. Întreprinzătorii reușesc să modeleze în bună măsură mediul, contribuind decisiv la conturarea unui mediu de afaceri favorizant, esențial pentru succesul dezvoltării economice și sociale a fiecărei țări.

1.7. Oportunități de afacere

Activitatea antreprenorială constă sumar în identificarea și valorificarea unei oportunități economice. De accea punctul de pornire al oricărui întreprinzător și de demarare a fiecărei firme sau afaceri îl reprezintă existența și identificarea unei oportunități economice. Una dintre cea mai cunoscută definiție îi aparține directorului Centrului de Studii Antreprenoriale de la Universitatea Harvard, Howard Stevenson. În opinia sa, oportunitatea economică/antreprenorială reprezintă o dorită stare viitoare, diferită de cea prezentă și, în același timp, o credință a unei persoane (întreprinzătorul) că este posibilă. Un alt specialist în domeniu, Ovidiu Nicolescu, consideră oportunitatea o necesitate și/sau o cerere potențială pentru un produs sau serviciu într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare și satisfacere printr-un proces economic de către o persoană (întreprinzătorul) sau un grup poate genera în viitor profit.

Prin urmare, oportunitatea economică prezintă simultan mai multe dimensiuni:

prospectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a unor acțiuni și decizii stabilite, de natură antreprenorilă, managerială și economică;

economică, în sensul generării de profit;

psihologică, în sensul că există numai ca percepție a unor persoane care cred în profitabilitatea sa;

contextuală/concretă, manifestându-se numai în anumite condiții,

Sursele oportunităților economice sunt exprimate în funcție de natura lor:

manageriale, reprezentate de noi abordări, tehnici și metode ce faciliteză identificarea și valorificarea oportunităților economice;

comerciale, constând în cererea deschisă pentru anumite produse;

științifice, reprezentate prin descoperirea a noi principii, legi care se pot aplica în realizarea de produse;

tehnice, reflectate de noile echipamente, tehnologii;

bancare, modificarea semnificației de acordare a creditelor;

educaționale, manifestate de pregătirea din școală a persoanelor cu cunoștințe, viziune, abilități;

fiscale, reprezentate de schimbările din sistemul fiscal;

juridice, constând în apariția de noi legi, cu urmări semnificative, asupra inițierii, derulării activității economice;

informaționale, constând în noile tehnologii informaționale ce permit accesul mai rapid/complex la informații.

Intrarea în afaceri nu se face numai pe intuiție, este necesară evaluarea oportunităților economice, iar o oportunitate să devină o afacere viabilă ea trebuie să îndeplinească mai multe criterii. De aceea pentru întreprinzător, în condițiile economiei de piață, este esențială tratarea oportunității economice. În esență aceasta implică etapele următoare:

Identificarea oportunității economice:

evaluarea cerințelor pieței;

asumarea riscului asociat oportunității etc.;

Determinarea resurselor necesare valorificării oportunității economice:

identificarea surselor de asigurare a celorlalte resurse;

stabilirea contribuției proprii;

Obținerea resurselor necesare:

stabilirea nivelurilor optime și minime pentru fiecare resursă necesară;

determinarea măsurii în care oportunitatea poate să furnizeze suficiente stimulente pentru o cooperare pe termen lung cu furnizorii de resurse;

Realizarea mecanismului de management pentru derularea afacerii:

coordonarea eficientă a asigurării și utilizării resurselor interne și externe;

stabilirea unor mecanisme pentru contacte de afaceri adecvate ș.a.;

„Culegerea” valorilor nou create:

examinarea corectitudinii structurării afacerii din punct de vedere fiscal, legislativ și al proprietății;

onorarea corespunzătoare a obligațiilor față de părțile terțe implicate în afacere.

Practica antreprenorială de sute de ani a remarcat că există anumite categorii de oportunități economice care se întâlnesc cu o frecvență mare, unele dintre acestea sunt: conștientizarea existenței unui anumit client, transformarea unui hobby într-o afacere, dezvoltarea unor activități realizate în afara orelor programului de muncă, desprinderea sau separarea dintr-un produs sau serviciu existent etc. Însă o categorie din ce în ce mai importantă, la vremea actuală, sunt sursele de oportunități științifice, întâlnite în literatura de specialitate sub denumirea de academic spin-offs. Acestea constau în transferul cunoștințelor și know-how-ului din domeniul universităților și institutelor de cercetări în activitatea economică. Pînă la vremea actuală s-au conturat trei tipuri principale de academic spin-offs:

firme înființate de personalul didactic și de cercetători din universități și institușii de cercetare;

firme înființate pentru a exploata comercial rezultatele cercetărilor finalizate în universitate;

firme înființate de studenți sau absolvenți pentru a exploata comercial rezultatele cercetărilor în care ei au fost implicați pe parcursul studiilor.

După formarea unei idei generale privind ideea de afaceri, evaluarea informală a oportunității, se trece la o analiză mai detaliată a ideii de afaceri, și anume evaluarea formală, denumită și studiu de fezabilitate sau analiză de fezabilitate. Studiul de fezabilitate reprezintă o modalitate de analiză a unei oportunități de afacere din punct de vedere al viabilității sale, determinînd dacă se merită de continuat eforturile de analiză și valorificare a oportunității. Cu toate acestea studiul de fezabilitate se mai utilizează în alte două situații: 1) dezvoltarea unei firme existente; 2) cumpărarea unei firme.

După ce sa constatat că afacerea este viabilă, următorul pas logic al viitorului întreprinzător este redactarea planului de afaceri. Planul de afaceri, față de studiul de fezabilitate, este o modalitate mai complexă de analiză a oportunității. El reprezintă un document scris care oferă o imagine de ansamblu a companiei, a situației financiare și a viitorului acesteia. Planul de afaceri este important atât pentru întreprinderile în stadiul de inițiere (start-up) cât și pentru întreprinderile deja existente, orientând activitățile acesteia pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Principalele deosebiri dintre planul de afaceri și studiul de fezabilitate sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 1.4

Deosebirile dintre studiul de fezabilitate și planul de afaceri

1.8. Înființarea unei firme de la „zero”

Odată ce s-a identificat ideea de afaceri și s-a luat decizia de deschidere a unei afaceri noi, urmeză înființarea firmei. Înființarea firmei constă în îregistrarea acesteia, la instituțiile abilitate, parcurgându-se mai multe etape esențiale de natură juridică și economică. În Republica Moldova, spre exemplu, schema generală privind fazele înființării unei firme sunt specificate în figura de mai jos.

Figura nr. 1.1.

Etapele de deschidere a unui start-up în R. Moldova

Cu referire la România schema de înființare a unei firme de la „zero” (start-up) este reprezentată în figura următoare.

Figura nr. 1.2.

Etapele de deschidere a unui start-up în Romania

Analizând schemele de mai sus nu se observă mari diferențe între procedurile de înregistrare a unei firme în cele două țări, adică R. Moldova și România, doar cu excepția a două nuanțe. Prima și cea mai evidentă deosebire, caracteristică pentru România, este rezervarea numelui firme. Aceasta este o fază importantă și inevitabilă în procesul de inițiere a unei firme în România determinată, după părerea mea, de intenția mai pronunțată de a iniția o afacere a întreprinzătorilor români. Referindu-ne la procesul de înregistrare a unei firme în Republica Moldova observăm că pentru demararea anumitor activități economice este necesară obținerea unei licențe (conform legislației Republicii Moldova circa 50 de genuri de activități economice se realitează numai în bază de licență) și a unor autorizații. De exemplu: dacă aș dori lansarea unei firme de transport auto a călătorilor aș fi obligat să obțin Autorizația de funcționare a unităților comerciale și de prestare a serviciilor comerciale și o licență eliberată de către Camera de Licențiere a R. Moldova, sau pentru o firmă de asigurări aș avea nevoie de licențierea Comisiei Naționale a Pieței Financiare din R. Moldova etc.

Capitolul 2

PROGRAME DE FINANȚARE PENTRU TINERII ÎNTREPRINZĂTORI

Este evident faptul că majoritate tinerilor, mai ales studenții, nu dispun de resurse bănești necesare pentru a lansa o afacere. De aceea în multe țări tinerii întreprinzători sunt susținuți prin diferite programe cu finanțare nerambursabilă de la bugetul de stat, precum și cu finanțare europeană. Pe lângă posibilitatea de a beneficia de un asemenea program, tinerii antreprenori cu insuficiente cunoștințe despre sectorul de afaceri, mai pot beneficia și de diferite programe de asistență, mentorat, consultări sau pregătire antreprenorială.

2.1. Programe de finanțare pentru tinerii întreprinzători din România

În România se atestă o serie de programe pentru tinerii antreprenori atât de finanțare cât și programe de asistență și pregătire antreprenorială. Aș mai adăuga că informațiile cu referire la aceste programe sunt destul de accesibile. În România la momentul actual există 2 astfel de programe de finanțare și anume: Programul START și Programul TINERII DEBUTANȚI.

2.1.1. Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului la finanțare – START

Descrierea programului

Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului la finanțare – START încurajează și stimulează înființarea și dezvoltarea IMM-urilor de către tinerii întreprinzători. Programul START este derulat de Ministerul Economiei, prin Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism.

Obiectivele programului sunt:

stimularea înființării de noi IMM-uri;

îmbunătățirea performanțelor economice ale IMM-urilor existente;

creșterea potențialului de accesare a surselor de finanțare;

dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale întreprinzătorilor.

Programul dat este o schemă de ajutor de minimis.

Beneficiari

Beneficiarii Programului START pot fi societățile comerciale (IMM-urile) cu capital privat, înființate conform legii în urmă cu cel mult doi ani, fără dificultăți financiare sau datorii la bugetul de stat.

În cadrul acestui program nu pot beneficia de alocații financiare nerambursabile operatorii economici care au primit, cumulat în decursul ultimilor 3 ani fiscali, ajutoare de minimis în valoare totală de 200.000 euro, echivalentul în lei (RON)

Activități eligibile/neeligibile

Solicitanții programului START pot să-și desfășoare activitatea în orice domeniu economic, cu excepția activităților incluse în următoarele grupe prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.1

Grupele de activități neeligibile în cadrul programului START

Din tabel observăm că fiecare grupă include o serie de alte activități cu respectivele Coduri CAEN (Clasificarea Activităților din Economia Națională), care nu pot fi supuse finanțării în cadrul programului START.

Procedeul de finanțare și/sau de creditare

În cadrul programului se finanțează implementarea planurilor de afacere care au obținut minim 50 de puncte (din 100 de puncte posibile) la evaluarea online și în limita bugetului disponibil. Conform Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (AIPPIMM) din bugetul de 20.000.000 RON alocat programului pentru anul 2015, se estimează alocarea de alocații financiare nerambursabile unui număr de minim 150 de beneficiari.

Finanțarea implementării planurilor de afacere se face, în ordinea descrescătoare a pnctajelor obținute, în următoarele condiții:

Contribuție proprie – minim 10% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului.

Alocație financiară nerambursabilă – maxim 90% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, însă nu mai mult de 120.000 RON/beneficiar.

Finanțarea se oferă numai pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu una sau mai multe din următoarele acțiuni:

procurarea de echipamente tehnologice sau utilaje, cu excepția aparatelor de jocuri de noroc, meselor de biliard, instrumentelor și automatelor muzicale;

achiziționarea aparatelor și instalațiilor de măsură, ca de exemplu: aparate de marcat electronice fiscale, cântare electronice, cititoare pentru cod de bare etc.;

procurarea mijloacelor de transport;

investițiile în active necorporale referitoare la brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și active similare;

procurarea de echipamente IT – tehnică de calcul;

achiziționarea de bunuri – mobilier, aparatură birotică și sisteme de protecție a valorilor umane și materiale;

realizarea unui „site” pentru prezentarea activității și a produselor sau serviciilor promovate de solicitant, în limita maximă a 10.000 lei;

achiziționarea de instalații de încălzire sau climatizare aferente spațiului de comerț sau servicii;

efectuarea unor cursuri de dezvoltare a abilităților antreprenoriale, curs organizat de către un organism autorizat, în limita a 4.500 lei;

achiziționarea de instalații sau echipamente specifice în scopul obținerii unei economii de energie, precum și sisteme care utilizează surse regenerabile de energie;

consultanță pentru întocmirea documentației în vederea obținerea finanțării în cadrul programului dat și implementarea proiectului (numai deorganizații furnizoare de consultanță autorizate);

plata comisionului de garantare datorat Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGCIMM) în cazul garanțiilor acordate pentru creditele contractate de beneficiari în vederea realizării planurilor de afacere acceptate în cadrul programului, pentru solicitanții care asigură contribuția proprie prin credit.

În cadrul programului START nu se permite procurarea bunurilor second-hand sau care au constituit obiectul unei finanțări nerambursabile din alte surse și nici achiziționarea în sistem leasing.

2.1.2. Programul TINERI DEBUTANȚI

Programul TINERI DEBUTANȚI sau Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii debutanti in afaceri este un program, lansat de Guvernul României, prin care se acordă facilități pentru microîntreprinderile nou înființate, conduse de întreprinzătorii tineri, care desfășoară pentru prima dată, activitate economică prin intermediul unui SRL (Societate cu Răspundere Limitată).

Descrierea programului

Dat fiind faptul că sectorul întreprinderilor mici și mijlocii are o importanță esențială în dezvoltarea unei economii moderne, bazată pe cunoaștere, programul dat a fost creat cu scopul de a stimula înființarea de noi întreprinderi, în rândul tinerilor. Anume tinerii sunt cei care nu dispun de surse financiare, însă dispun de cele mai inovative și noi idei de afaceri, care s-ar putea transforma într-o afacere eficientă și profitabilă, pe lângă acestea și un bagaj necesar de cunoștințe în domeniul afacerilor.

Obiectivul principal al programului îl constituie:

stimularea înființării de noi microîntreprinderi;

creșterea potențialului de accesare a surselor finanțare;

dezvoltarea aptitudinilor de antreprenoriale ale întreprinzătorilor debutanți în afaceri în scopul implicării acestora în structuri economice private.

Obiectul finanțării trebuie să se încadreze în următoarele categorii de cheltuieli:

Investiții în active corporale:

terenuri pentru realizarea de construcții sau amenajare, destinate activității pentru care s-a solicitat finanțarea;

achiziționarea de spații și mobilier pentru dotarea spațiilor amenajate;

construcții pentru desfășurarea activității pentru care s-a solicitat finanțarea;

utilaje, mașini, echipamente tehnologice, tehnică de calcul, aparate/instalații de măsura, control și reglare, etc;

mijloace de transport marfă.

Investiții în active necorporale:

brevete;

mărci comerciale;

licențe;

alte drepturi și active similare;

realizare site (max. 10.000 lei).

Alte costuri de operare:

costuri: de înființare a firmei, de personal, de training și formare personal;

costuri curente: mărfuri, materii prime, materiale consumabile și auxiliare;

servicii externe: contabilitate, consultanță în management/fiscală/juridică/IT, consultanță pentru întocmirea planului de afaceri (singura cheltuială care se poate realiza înainte de încheierea contractului);

chirii pentru spații, solicitanții vor face dovada închirierii spațiului pe o perioadă de cel puțin 3 ani;

costuri de promovare a activității: on-line, pe suport de hîrtie/electronic, participare la târguri etc.

Beneficiari

Conform dicționarului explicativ debutantul este „persoana care debutează (într-un domeniu de activitate); novice; începător”, în cazul nostru domeniul de activitate este sectorul afacerilor. Rezultând din definiția anterioară și din denumirea programului (Programul TINERI DEBUTANȚI), constatăm că programul dat este destinat întreprinzătorilor începători, adică tinerilor care doresc să-și lanseze pentru prima dată propria firmă. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească întreprinzătorii debutanți, la data de înscriere în program, sunt următoarele:

au capacitate juridică deplină de exercițiu;

înființează pentru prima dată o societate cu răspundere limitată;

anterior datei înmatriculării societății nu au mai deținut și nu mai dețin calitatea de acționar sau asociat al unei întreprinderi constituite în Spațiul Economic European;

să nu mai fi beneficiat de finanțare în cadrul acestui program.

Însă întreprinderea înființată de către debutant trebuie să indeplinească cumulativ următoarele condiții:

este societate comercială cu răspundere limitată-debutant (SRL-D), care funcționează pe durată nedeterminată;

este considerată întreprindere unică;

este înființată de un întrepreinzător debutant sau de cel mult 5 întreprinzători debutați asociați. Criteriile întreprinzătorului debutant (enumerate mai sus) trebuie îndeplinite de fiecare dintre asociați;

este administrată de asociatul unic sau, în cazul când sunt mai mulți asociați, de unul sau mai mulți administratori dintre asociați;

are în obiectul de activitate cel mult 5 grupe de activitate prevăzute de clasificarea activităților din economia națională (CAEN).

De asemenea beneficiarul acestui program trebuie să angajeze cu contract de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă și să mențină în activitate cel puțin 2 salariați de la momentul obținerii facilităților, până la pierderea calității de microîntreprindere aparținând întreprinzătorului debutant.

Activități eligibile/neeligibile

Beneficiarii Programului TINERI DEBUTANȚI, prin intermediul SRL-D-urilor, au aceleși interdicții, ca și în cazul Programului START, cu privire la activitățile economice pe care le pot pot desfășura în cadrul programului. O excepție în acest caz fiind că pe lîngă activitățile neeligibile enumerate în programul anterior la secțiunea „activitățile excluse de normele europene pentru care nu se poate acorda ajutor de stat” se mai adaugă și urmatoarele activități neeligibile:

011 – Cultivarea plantelor nepermanente;

012 – Cultivarea plantelor din culturi permanente;

013 – Cultivarea plantelor pentru înmulțire;

014 – Creșterea animalelor;

015 – Activități în ferme mixte(cultura vegetală+creșterea animală);

016 – Activități auxiliare agriculturii și activități după recoltare;

017 – Vânătoare, capturarea cu capcane a vânatului și activități de servicii anexe vânătorii.

Procedeul de finanțare și/sau de creditare

Potrivit site-ului Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (AIPPIMM) bugetul alocat programului pentru anul bugetar 2015 este de 29.879.000 lei românești (RON). Din acest buget se estimează acordarea de ajutor de minimis unui număr de 600 de beneficiari, întreprinderi unice.

În cadrul programului se acordă o alocare financiară nerambursabilă de maxim 10.000 de euro (achivalentul în lei), reprezentând cel mult 50% din valoarea totală a cheltuielilor aferente planului de afaceri. Deci rezultă că contribuția proprie reprezintă 50% din investiția aferentă planului de afaceri.

Prin acest program pe lângă finanțare se acordă și alte tipuri de facilități:

garantare de către Fondul Național de Garantare al Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGCIMM), a creditelor contractate de SRL-D în vederea realizării planurilor de afacere acceptate, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 euro (echivalentul în lei);

consiliere, sprijin și instruire din partea Oficiului Teritorial pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație (OTIMMC);

scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru cel mult 4 salariați, angajați pe perioadă nedeterminată;

scutirea de la plata taxelor pentru operațiunile de înregistrare a SRL-D-ului, efectuate la Oficiile Registrului Comerțului, precum și de la plata tarifului pentru publicare în Partea a IV-a a Monitorului Oficial al României;

O condiție suplimentară a respectivului program este că beneficiarul se angajează să reinvestească anual cel puțin 50% din profitul realizat în anul fiscal precedent.

Pe lângă toate acestea, potrivit Oficiului Național al Registrului Comerțului, toți studenții români care doresc să înființeze o afacere proprie mai pot beneficia de scutiri de la plata taxelor și tarifelor de înregistrare a întreprinderii, datorită prevederilor HG nr. 166/2003, excepție făcând taxa de verificare și/sau rezervare firmă și/sau emblemă.

La momentul actual dacă aș fi pus în situația să-mi deschid o afacere în România și să aleg un program, din cele două enumerate mai sus, probabil că aș alege Programul START. Aș alege acest program din două considerente: 1) contribuția proprie minimă de 10% din investiția supusă finanțării; 2) în cadrul programului nu se impun anumite restricții cu privire la forma organizatorico-juridică a firmei.

2.2. Programe de finanțare pentru tinerii întreprinzători din Republica Moldova

În Republica Moldova de asemenea există programe de finanțare și programe de asistență și pregătire antreprenorială. Cu toate că Republica Moldova nu este membră a Uniunii Europene o mare parte a acestor programe sunt finanțate din fonduri europene, ce-i drept că din aceste fonduri europene sunt finanțate în mare parte proiectele din domeniul agriculturii. În continuare însă am să prezint două programe de finanțare a start-up-urilor din Republica Moldova care după părerea mea sunt cele mai accesibile și cele mai practice programe pentru tinerii antreprenori.

2.2.1. Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET)

Descrierea programului

Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET) este un program destinat tinerilor doritori de a-și lansa sau extinde o afacere proprie în domeniul agriculturii, producerii sau prestării de servicii. Obiectivul principal al programului este dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor bazate pe cunoașterea și gestionarea optimă a resurselor și ușurarea accesului tinerilor antreprenori la resursele financiare necesare inițierii și dezvoltării unei afaceri proprii. PNAET , și anume componenta II acordă prioritate beneficiarilor a căror proiecte creând noi locuri de muncă, dezvoltă activități de producere în zona rurală, prestează servicii și contribuie la creșterea exporturilor sau substituirea importurilor. Perioada de implementare a programului este 2008-2016.

Programul PNAET se desfășoară în 3 componente:

Componenta I – Instruire și consultanță antreprenorială gratuită – realizată de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM).

Componenta II – Finanțarea proiectelor investiționale rurale prin acordarea de împrumuturi comerciale rambursabile, cu porțiune de grant – implementată de Directoratul Liniei de Credit (DLC).

Componenta III – Monitorizarea post-finanțare – realizată de DLC.

În cadrul PNAET, componenta I, se desfășoară cursuri pe o durată de 2 săptămâni sau 10 zile lucrătoare, oriunde în Repblica Moldova. Acest lucru este posibil numai dacă tânărul antreprenor indică în Formularul de participare localitatea în care ar dori să urmeze cursurile.

Beneficiari

Beneficiarii acestui program sunt tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, care doresc să-și lanseze sau să-și extindă o afacere.

Activități eligibile

Domeniile în care trebuie să-și desfășoare activitățile economice beneficiarii acestui program sunt următoarele:

Agricultură.

Prelucrarea, ambalarea, depozitarea și păstrarea produselor agricole.

Industria prelucrătoare, extractivă, alimentară, de textile și confecții, lemnului și articolelor din lemn.

Producerea de electronice și alte tipuri de mașini și echipamente, materialelor de construcție, de piei și articole din piele.

Echipamente pentru efectuarea lucrărilor de construcție.

Creșterea animalelor, păsărilor ș.a.

Fabricarea cartonului, articolelor din cauciuc și material plastic.

Prelucrarea metalelor.

Produse de poligrafie.

Alte activități de producere.

Frigidere și frigorifere pentru păstrarea produselor.

Prestări de servicii.

Procedeul de finanțare și/sau de creditare

După obținerea cunoștințelor necesare obținute în cadrul Componentei I, tinerii antreprenori cu insuficiente resurse financiare pot aplica pentru Componenta a II-a (Finanțare). În cadrul programului dat tinerii antreprenori pot obține un credit preferențial cu porțiune de grant în valoare maximă de până la 300.000 lei (MDL). Cu referire la grant, acesta reprezintă 40% din suma împrumutată și se acordă numai în cazul în care rambursarea celorlalte 60 de procente din sumă se face fără întârzieri, în caz contrar porțiunea de grant devine credit rambursabil cu dobândă. Finanțarea, în cadrul PNAET, se face prin intermediul mai multor bănci comerciale partenere. Băncile cele mai active în intermedierea finanțării proiectelor viabile, conform Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, sunt MoldovaAgroindbank, Moldinconbank și Eximbank. Potrivit MoldovaAgroindbank rata dobânzii este de 8% anual, termenul de creditare până la 5 ani iar perioada de grație până la 8 luni. În cadrul programului nu este stabilită o limită referitoare la contribuția proprie, însă orice contribuție este binevenită în estimarea riscurilor de credit. Trebuie de menționat că finanțarea se oferă pentru procurarea de echipamente și utilaje întru dezvoltarea domeniilor de producere și agricultură, inclusiv 20% mijloace circulante.

În momentul de față la accesarea creditelor prin programul PNAET, tinerii antreprenori pot beneficia de garanția creditelor. Garantarea este realizată de către Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) prin intermediul Fondului de Garantare a Creditelor. Garanția reprezintă până la 70% din mărimea creditului iar perioada de garantare este de până la 5 ani. Suma garanției nu trebuie să depășească 500.000 lei (MDL) iar pentru aceasta se percepe un comision de 1,5% anual din suma garantată.

După părerea mea un avantaj al programului este faptul că PNAET este în același timp un program de instruire antreprenorială și un program de finanțare a proiectelor investiționale, aș putea spune că este un fel de „2 in1”. Un alt beneficiu al PNAET este garanția creditelor în cazul tinerilor care nu au ce pune în gaj. Pe lângă aceste avantaje cel mai mare dezavantaj al acestui program, după părerea mea, este limitarea acestuia în mare parte pentru proiectele din sectorul rural.

2.2.2. Programul PARE 1+1

Programul „Pare 1+1” nu este un program destinat anume tinerilor, însă dotorită facilităților pe care le oferă, eficacității de implementare, durabilității și accesibilității acestuia, programul poate reprezinta pentru unii tineri, după părerea mea, o sursă financiară esențială întru demararea unei afaceri.

Descrierea programului

„Pare 1+1” (Programul de Atragere a Remitențelor în Economie, după regula 1+1) este un program ce are ca scop facilitarea accesului la finanțare al migranților și reintegrarea acestora în socitate, contribuind și la stimularea transferurilor bănești pe căi oficiale, introducerea practicilor bune din statele gazdă ale migranților, fiind creată o pârghie pentru introducerea inovațiilor. Programul activează în baza regulii „1+1”, adică la fiecare leu investit de către beneficiar, se adaugă un leu în formă de grant din cadrul programului.

Obiectivul de bază a programului Pare 1+1 este mobilizarea resurselor umane și financiare a lucrătorilor emigranți moldoveni în dezvoltarea economică durabilă a R. Moldova prin stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Programul Pare 1+1 este alcătuit din 4 componente:

Componenta I – Informare și comunicare;

Componenta II – Instruire și suport antreprenorial;

Componenta III – Finanțarea afacerilor, regula 1+1;

Componenta IV – Monitorizarea post-finanțare și evaluarea Programului.

În cadrul programului Pare 1+1, componenta II, cursurile nu mai sunt gratuite ca în cazul programului anterior, în acest caz aplicându-se regula 1+1, respectiv solicitantul va plăti 50% din prețul cursurilor de instruire antreprenorială. De asemenea cursurile, cu o durată totală de 50 de ore academice, sunt desfășurate de către ODIMM, pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Ceea ce ține de consultările cu privire la alegerea formei organizatorico-juridice și înregistrarea întreprinderii, acestea sunt gratuite.

Spre deosebire de programul PNAET, solicitanții programului Pare 1+1 pe lângă dispunerea de o întreprindere în faza de lansare sau dezvoltare, cu un capital social integral privat, trebuie să-și inregistreze întreprinderea în una din următorele forme organizatorico-juridice:

Societate cu răspundere limitată (SRL);

Întreprindere individuală/Întreprinzător individual;

Gospodărie Țărănească;

Cooperativă de întreprinzător;

Cooperativă de producere.

În cadrul prezentului program se acordă prioritate proiectelor care prevăd crearea locurilor noi de muncă sau afacerilor care asigură dezvoltarea sectorului de producere a mărfurilor și de prestare a serviciilor.

Programul este implementat de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) în coordonarea Ministerului Economiei.

Beneficiari

Beneficiarii acestui program sunt lucrătorii migranți sau rudele de gradul întâi ale acestuia. Prin lucrător migrant în condițiile programului dat, se consideră cetățeanul Republicii Moldova, plecat peste hotarele țării cu scopul desfășurării activității de muncă. Iar ruda de gradul întâi a migrantului poate fi soțul sau soția, părinții sau înfietorii, fii sau fiicele. Pe lângă condițiile enumerate mai sus beneficiarii trebuie să satisfacă și următoarele 2 criterii:

intenționează să lanseze o afacere proprie în R. Moldova sau să dezvolte afacerea existentă;

dispune de capital propriu, provenit din remitențe și poate confirma prin documente justificative proveniența mijloacelor financiare.

Dat fiind faptul că majoritate dintre cei plecați la muncă peste hotare sunt persoane până la 35 de ani, eu consider că programul Pare 1+1 este o bună oportunitate pentru tinerii migranți care doresc să se întoarcă acasă și să creeze o afacere.

Activități eligibile

Comparativ cu programul PNAET, Pare 1+1 oferă eligibilitate mai multor activități economice, cu excepția următoarelor:

Comerțul sub orice formă.

Bancare, microfinanțare și alte activități de microfinanțare.

Fiduciare și de asigurări.

Schimb valutar și lombard.

Fonduri de investiții.

Jocuri de noroc.

Importul de mărfuri (excepție: echipamente de producție, materii prime).

Achiziția bunurilor imobiliare.

Servicii de imigrare sub orice formă.

Servicii în alimentația publică prestate în municipiile Chișinău și Bălți.

Servicii notariale, juridice și de avocat.

Procedeul de finanțare și/sau de creditare

În urma obținerii instruirii din cadrul Componentei a II-a, beneficiarii programului pot obține un grant nerambursabil a cărui valoare maximă nu va depăși 200.000 lei (MDL).

Grantul se acordă în baza regulii „1+1”, adică fiecare leu investit din remitențe este suplinit cu un leu din cadrul programului. Prin urmare investitorul supoortă jumătate din investiții iar statul – cealaltă jumătate. Fondurile nerambursabile vor fi acordate beneficiarului după efectuarea de facto a investiției, în baza documentelor justificative prezentate. Investiția planificată poate fi planificată în maxim 3 tranșe, așadar grantul (în proporție de 50%) va fi acordat beneficiarului după fiecare tranșă a investiției efectuate.

În caz că beneficiarii grantului nu dispun de sume sufuciente pentru efectuarea integrală a investițiilor planificate, aceștia vor fi asistați de ODIMM în solicitarea unui credit bancar. La necesitate, ODIMM poate garanta până la 50% din mărimea creditului.

În cadrul ambelor programe (PNAET și PARE 1+1) finanțarea se face în baza planurilor de afaceri.

Cu toate că PNAET este un program destinat numai tinerilor, eu aș accesa programul Pare 1+1, deoaece:

PNAET se limitează în mare parte la spațiul rural;

PNAET oferă un cadru mai restrâns de activități economice eligibile;

în cadrul PNAET porțiunea de grantul se poate transforma imediat în credit cu dobândă dacă rambursarea celelaltei părți de credit se face cu întârzieri.

Spre deosebire de programele din Republica Moldova, unde instruirea se face în cadrul programelor, în România instruirea se face în afara programelor, în cadrul programelor percepându-se unele cheltuieli cu efectuarea unor cursuri de dezvoltare a abilităților antreprenoriale sau consultanță.

Tabelul 2.2

Analiza generală a programelor de finanțare din R. Moldova și România

Pentru a ne putea face o imagine generală despre programele de finanțare din Republica Moldova și România am aproximat sumele la cursul valutar din 10.06.2015, conform BNR (1€=4,4667RON) și BNM (1€=20,4887MDL).

Dacă aș dori să-mi deschid o afacere și aș fi pus în situația de a alege, dintre cele două, țara unde să-mi lansez afacerea, aș alege România. Nu aș alege Moldova din cauza nivelului ridicat al birocrației și corupției. Un alt motiv ar fi atractivitatea programelor din România, atât din punct de vedere fininciar cât și din punct de vedere legislativ.

Capitolul 3

SITUAȚIA INTREPRINDERILOR ÎN ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA PENTRU ANUL 2014

Pentru a ne face o imagine generală despre situația sectorul de afaceri, atât în România cât și în Republica Moldova, este necesară analiza și interpretarea datelor statistice. Clar lucru că pe baza acestor date s-ar putea face și o comparare între acestea două. Așadar studiul ce urmează este realizat cu scopul descrierii sectorului dat și de a descoperi noi informații despre relațiile și importanța acestuia într-o economie. Studiul se bazează pe date statistice aferente anilor 2013, 2014 și 2015.

3.1. Statistica întreprinderilor din România

În România, în 2014 conform ONRC, s-au înregistrat 101.627 de persoane fizice și juridice. Aș spune că e un număr destul de mare însă și numărul întreprinderilor radiate în 2014 este destul de impresionant (76.483 firme). În raport cu anul 2013 numărul firmelor înființate cât și numărul firmelor radiate a scăzut considerabil. Dacă în 2014 s-au înregistrat 101.627 firme, pe parcursul anului 2013 s-au înregistrat 124.816 firme, aceasta însemnând o scădere a numărului de întreprinderi înființate în 2014 cu 18,58%. Ceea ce ține de firmele radiate în 2014 (76.483 firme) numărul acestora s-a redus cu 5,33% (80.786 firme în 2013).

3.1.1. Numărul de întreprinderi înființate și radiate în 2014

În continuare vom analiza cum s-au desfășurat aceste două procese (înmatricularea și radierea) pe parcursul anului 2014.

Analizând figura care urmează observăm că din cele 101.627 întreprinderi înmatriculate în 2014, în luna martie s-au înregistrat cele mai multe întreprinderi – 10.908, la capătul opus fiind luna decembrie, înregistrându-se 6.018 întreprinderi. Se mai observă că la începutul anului se manifestă o tendință de creștere a numărului de înregistrări, iar la sfârșitul anului o tendință de scadere a acestora. La general pe parcursul anului 2014 în România s-au înregistrat în medie câte 8.400 de întreprinderi pe lună.

Figura 3.1

Numărul de firme înmatriculate lunar în 2014

Referitor la radierile înregistrate în 2014, în număr total de 76.483, sunt prezentate în figura ce urmează.

Figura 3.2

Numărul de firme radiate lunar în 2014

Datele prezentate în Figura 3.2. ne arată că în luna august s-a înregistrat minimul radierilor pentru anul 2014 (4.298). Remarcăm că în prima jumătate a anului s-a înregistrat un număr mai mare de radieri față de cealaltă jumătate. În medie au radiat 6.300 de întreprinderi/lună.

Tabel 3.1

Topul zonelor cu cele mai multe înființări și radieri de firme, 2014

Comentarii_interpretari la tabel

Dacă în 2014 au fost înființate 101.627 întreprinderi și în aceeași perioadă s-au înregistrat 76.483 întreprinderi radiate, printr-un calcul destul de simplu putem determina cu câte firme aflate în funcțiune s-a lărgit sectorul de afaceri pentru anul respectiv, prin urmare 101.627 – 76.483 = 25.144, rezultă că la finele anului 2014 sectorul de afaceri s-a mărit cu 25.144 de firme în funcțiune. În continuare vom interpreta rezultatul dat din punc de vedere procentual (Figura 3.3).

Figura 3.3

Ponderea întreprinderilor înființate și radiate din totalul întreprinderilor inființate

Rezultând din figura dată constatăm că aproape cu o pătrime (24,74%) din totalul întreprinderilor înființate în 2014 s-a lărgit sectorul de afaceri.

3.1.2. Numărul de întreprinderi înregistrate în funcție de forma organizatorico-juridică

Pe parcursul anului trecut cele mai multe persoanele care și-au înființat firme au ales să-și înregistreze firma sub formă de SRL-uri (56.381 firme), reprezentând mai mult de jumătate (55,48%) din numărul de firme înființate în 2014 (101.627). Pe al doilea loc după numărul de întreprinderi se află PFA-urile (Persoană Fizică Autorizată) cu 30.071 înregistrări (29,59%), apoi II (Întreprindere Individuală) – 14.202 (13,97%). Întreprinderile familiale și Societățile pe acțiuni reprezintă 0,73% (739) și respectiv 0,14% (147) din totalul firmelor înregistrate în 2014. Ponderea cea mai mare a SRL-urilor este datorată de avantajele pe care le oferă acestea:

se pot constitui ca unic asociat;

răspunderea întreprinzătorilor este limitată și anume răspund numai cu capitalul subscris;

costuri de înființare reduse;

nu există limite de activitate, adică se pot alege mai multe coduri CAEN pentru a putea desfășura mai multe activități economice;

întreprinzătorii tineri (18 – 35 de ani) pot descoperi beneficiile programului de înființare a societăților de tip SRL-D.

Ponderea PFA-urilor, reprezentând aproape o treime din întreprinderile înființate în 2014, este cauzată de faptul că această formă juridică de organizare este una din cele mai simple forme de manifestare a inițiativei particulare și costurile de înființare sunt minime, aceste privilegii fiind valabile și pentru Întreprinderile individuale (II).

Figura 3.4

Distribuția întreprinderilor înființate în 2014 după forma juridică de organizare

3.1.3. gsfhkjkhljkhghdhj

Persoane juridice active în funcție de vârsta asociaților/acționarilor

3.2. Statistica SRL-D-urilor (din România)

În România pe parcursul anului 2014 s-au înregistrat în Registrul Comerțului 6.012 SRL-D-uri, dintre care aproximativ 400 din acestea trebuiau să beneficieze de alocări financiare nerambursabile prin intermediul Programului TINERI DEBUTANȚI.

3.2.1. SRL-D-uri înregistrate și radiate în 2014

Pe baza datelor oferite de ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului) și pe baza unor calcule am determinat numărul de SRL-D-uri înregistrate și radiate (Figura 3.5. și Figura 3.6.) în fiecare lună a anului 2014.

Figura nr. 3.5

Numărul de SRL-D-uri înființate lunar în 2014

Conform figurei nr. 3.5 privind numărul de SRL-D-uri înregistrate în 2014, constatăm că cei mai mulți tinerilor debutanți au avut intenția de a deschide o afacere sub formă de SRL în luna martie. Rezultând tot din figura de mai sus observăm că în primele trei luni ale anului numărul SRL-D-urilor au o tendință de creștere înregistrându-se apogeul de 955 de înregistrări, după care în aprilie numărul acestora a scăzut brusc la 418 și menținîndu-se o uniformitate fără mari abateri până la sfîrșitul anului. În anul 2014 cele mai puține SRL-D-uri (352) s-au înregistrat în luna iunie. Făcând o medie concluzionăm că în 2014 în România s-au înființat câte 501 SRL-D-uri pe lună.

Referitor la numărul de de SRL-D-uri radiate putem observa că în primele trei luni ale anului, în același timp când numărul de înregistrărilor avea tendință crescătoare, numărul de radieri a înregistrat cele mai mici valori. Cele ma multe radieri s-au înregistrat în lunile iunie și decembrie cu câte 20 la număr. Pe parcursul anului 2014 au radiat în total 185 de SRL-D-uri, un număr destul de mic aș spune, în raport cu numărul celor înregistrate în aceeași perioadă (6012 SRL-D-uri).

Figura nr. 3.6.

Numărul de SRL-D-uri radiate lunar în 2014

Situația firmelor înregistrate de tinerii debutanți la finele anului 2014 este reprezentată în figura următoare.

Figura nr. 3.7

Ponderea SRL-D-uri înființate și radiate în 2014

De la implementarea Programului TINERI DEBUTANȚI (anul 2011) până la sfârșitul anului 2014 s-au înființat 17.017 SRL-D-uri din care 16.673 în funcțiune și 344 radiate. Din figura de mai sus se observă că ponderea SRL-D-urilor radiate (2,02%) este destul de mică față de a celor active (97,98%) ceea ce demonstrează implementare eficientă a programului și o durabilitate a firmelor înființate de tineri. După părerea mea, această pondere ridicată a firmelor în funcțiune ne mai demonstrează și faptul că tinerii debutanți sunt capabili și destul de pregătiți din punct de vedere antreprenorial.

3.2.2. Distribuția SRL-D-urilor pe zone geografice și în funcție de domeniul de activitate

În 2014 întreprinzătorii debutanți din Cluj au înființat mai multe societăți decât bucureștenii, lucru valabil și pentru anul 2013, astfel Clujul de doi ani încoace este polul afaceriștilor debutanți. La finele lui 2014 în Cluj funcționau 2185 de SRL-D-uri, față de 1919 în capitală. După numărul de întreprinderi de debutanți urmează, pe lângă Cluj și București, conform ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului), următoarele județe:

Tabel 3. .

Topul zonelor cu cele mai multe SRL-D-uri, 2014

Analizând ultima coloană a tabelului observăm că în Maramureș și Cluj ponderea SRL-D-urilor în funcțiune este cea mai mare, în Cluj acest fapt este datorat de numărul mare de SRL-D-uri înființate însă în Maramureș acest fapt se datorează numărului mic de radieri, la capătul opus fiind București cu 45 de radieri din 1964 înființate, localitatea cu cele mai multe radieri de SRL-D-uri la nivel național. Județul cu zero radieri în rândul debutanților este județul Olt, cu 177 SRL-D-uri înființate și prin urmare toate în funcțiune. Totuși se observă o omogenitate în majoritatea orașelor din România ceea ce ne demonstrează că programul este implementat omogen pe întreg teritoriul țării. Faptul că în acest top ponderea SRL-D-urilor în funcțiune depășește 97%, ne mai demonstrează că Programul TINERI DEBUTANȚI este implementat destul de eficient.

Potrivit datelor ONRC, cele mai multe SRL-D-uri din cele înființate până la sfârșitul anului 2014 aveau ca domeniu de activitate „Întreținerea și reparația autovehiculelor” (720 de firme). Pe al doilea loc se află se află „Lucrări de construcție a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” (690), după asta urmează „Transporturile rutiere de mărfuri” (675), „Comerțul cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet” (611) și „Restaurante” (603). Această situație este prezentată în figura ce urmează.

Figura nr. 3.8

Principalele domenii de activitate a SRL-D-urilor

Însă ceea ce ține numai de anul 2014, cei mai mulți tinerii debutați și-au deschis SRL-D-urile în domeniul „Transporturi rutiere de mărfuri” (302 SRL-D-uri), numărul acestora crescând cu 44,74% în 2014. Cu o majorare de 44,19% în 2014, SRL-D-urile cu domeniul de activitate „Comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet” (270 SRL-D-uri în 2014) ocupă locul doi. După aceasta urmează, conform figurii nr. 3.8, o creștere a SRL-D-urilor cu domeniile „Lucrări de construcții” (236 SRL-D-uri înființate în 2014) și „Restaurante” (198 în 2014) cu o creștere de 34,2% și respectiv 32,84%. SRL-D-urile înființate în domeniul „Restaurante” au înregistrat în 2014 cea mai mică creștere de 25% sau 180 de întreprinderi.

3.2.3. Ponderea SRL-D-urilor

Figura nr. 3.

Ponderea SRL-D-urilor înființate în 2014

Figura nr. 3.

Situația SRL-D-urilor în contextul anului 2014

3.3. Statistica întreprinderilor din Republica Moldova

Conform Ministerului Justiției al Republicii Moldova, și anume Camera Îregistrării de Stat (CÎS) am realizat o scurtă statistică despre situația sectorului antreprenorial din Republica Moldova.

La începutul anului 2015 în Republica Moldova existau 169.068 de întreprinderi înregistrate legal la Camera Înregistrărilor de Stat.

Anul 2007 s-a remarcat în sectorul antreprenorial al Republicii Moldova prin faptul că s-a înregistrat apogeul maxim al firmelor înregistrate (11.480 de firme) în ultimii zece ani, remarcându-se în același timp și prin numărul mic de întreprinderi radiate (1.915 întreprinderi).

3.3.1. Evoluția întreprinderi înființate și radiate în perioada 2010 – 2014 comparativ cu anul 2007

Figura nr. 3.

Situația întreprinderilor înființate în R. Moldova 2010-2014

Figura nr. 3.

Situația întreprinderilor radiate în R. Moldova 2010-2014

3.3.2. Numărul de întreprinderi înregistrate în funcție de forma organizatorico-juridică și domeniul de activitate

Figura nr. 3.

Distribuția după forma organizatorico-juridică a întreprinderilor în R. Moldova

Figura nr. 3.

Distribuția întreprinderilor după domeniile de activitate

Figura 3.

sadgfhjkghkfdhgs

Situația din figura de mai sus se referă la anul 2013.

CONCLUZII

Bibliografie