. Operatiunile Efectuate de Trezorerie In Executia Cheltuielilor Bugetare
CAPITOLUL I
ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONTROLULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR ȘI CONTEXTUL GENERAL AL CONTROLULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
Societatea românească parcurge o perioadă de profunde prefaceri, generate de trecerea de al un sistem centralizat la un sistem democratic, care preocupă atât economiștii, oamenii de acțiune – guvernanții, politici, cât și oamenii de știință, ceea ce pune în centrul întrebărilor și implicit al răspunsurilor, problematica economică.
Trecerea României la o economie de piață, al cărui fundament îl constituie proprietatea privată și al cărui mecanism presupune coroborarea și îmbinarea organică a legilor pieței cu acțiunea statului, se dovedește a fi un proces complex și cu largi implicații, un proces dificil și de durată.
Această economie nu este lipsită de inechități și abuzuri, iar unele dintre acestea sunt grave, dar în același timp este clar faptul că, întreprinderea particulară modernă și spiritul întreprinzător, cuplat cu democrația politică, oferta cea mai bună perspectivă de păstrare a libertății și oferă cele mai accesibile căi de dezvoltare economică și prosperică generală. Premisa libertății, a riscului și a șansei este factorul care leagă economiile de piață moderne cu democrația politică.
Autonomia agenților economici poate fi înțeleasă numai într-un sistem de interacțiune și interdependențe în care fiecare, indiferent de domeniul și de forma de organizare a activității sale, are nevoie de ceilalți, conduși ei înșiși de propriile lor interese.
Într-o economie de piață, în care activitățile economice se concretizează în obținerea profitului și satisfacțiilor această libertate a agenților economici trebuie înțeleasă ca o răspundere, ca o imensă responsabilitate pe care aceștia o au față de societate.
În societatea contemporană, economia de piață, ca formă de organizare a vieții economice, se realizează prin intermediul agentului economic – firmă.
În economia de piață orice agent economic are ca scop realizarea de profit.
Astfel, agenții economici sunt supuși examenului riguros, exigent, dar drept al pieței, având la bază cererea – oferta, care operează după criteriul eficienței, al concordanței activității economice cu nevoile reale ale consumatorilor. Pentru a obține profit, ei au nevoie de o înaltă capacitate de adaptare la cerințele și legalitățile pieței, ale economiei loiale. Pe lângă aceasta, agenții economici mai au nevoie de un aport material, financiar, uman – fizic și de inteligență.
O condiție esențială a obținerii profitului este informația operativă și reală cu privire la patrimoniu, activitatea economică și comercială desfășurată și rezultatele acesteia – profit sau pierdere.
Cunoașterea situației patrimoniului și a capacității acestuia de a genera profit, a solvenței comerciale, ori a falimentului în care se pot afla agenții economici la un moment dat, este asigurată atât cu ajutorul contabilității reale, operative și științific organizate cât și al controlului financiar organizat și exercitat în mod exigent și competent.
Asigurarea corectitudinii, exactității și reacțiilor cu privire la situația unui agent economic costituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar.
Prin control, conducerea își asigură informarea reală, dinamică, preventivă, care ridică valoarea concluziilor și calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esența fenomenelor și contribuie efectiv la conducerea științifică și eficientă, sesizează aspecte negative în momentul în care acestea se manifestă ca și tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor.
Controlul, ca formă de cunoaștere este lipsit de sens dacă nu se manifestă și ca formă de perfecționare a modului de gestionare a patrimoniului și de organizare de conducere a acesteia.
Pe această linie controlul are ca direcții esențiale:
organizarea mai bună a muncii;
întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfășurarea activității economice, a disciplinei tehnologice;
gospodărirea mai atentă a mijloacelor de muncă, materiale și financiare;
descoperirea operațiilor nereale, neeconomice și nelegale;
preîntâmpinarea apariției deficiențelor, neregulilor și a pagubelor;
evaluarea eficienței rezultatelor obținute;
recuperarea abaterilor constatate și perfecționarea activității viitoare.
Controlul, în accepțiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul șe pentru a lua măsuri de îmbunătățire. El este o supraveghere continuă, morală sau materială.
Controlul este o verificare, o inspecție atentă a corectitudinii unui act, o examinare minuțioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces.
În concluzie, controlul este o funcție a conducerii, un mijloc de cunoaștere a realității și de cercetare a erorilor. Este o componentă intrinsecă managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale, este o activitate umană autonomă și specifică, care servește atât conducerii firmei, societăților și partenerilor ei și autorităților publice și chiar populației.
Astfel controlul are mai multe funcții specifice, dintre care menționez:
funcția de prevenire și funcția de perfecționare;
funcția de constatare și funcția de cercetare;
funcția de cunoaștere și funcția de evaluare;
funcția educativă și funcția stimulativă.
OBIECTUL, IMPORTANȚA ȘI ROLUL CONTROLULUI FINANCIAR
Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic și practic, problematica foarte complexă specifică domeniului economic și financiar în interacțiunea și condiționarea sa reciprocă cu domeniul tehnic – tehnologic, juridic etc.
Controlul financiar cercetează viața economică la nivel micro și macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operațiilor, dar și a eficienței cu care sunt gospodărite, utilizate și cheltuite, resursele materiale și cheltuielile, resurse materiale, financiare și umane.
Gradul de dezvoltare economico – social, diversitatea de activități și interrelațiile ce se stabilesc între acestea determină, la nivel de concept, conținutul controlului, care cuprinde în obiectul său de activitate: modul de aplicare și îndeplinire a directivelor stabilite, prevenirea și înlăturarea aspectelor negative, mediatizarea și consolidarea celor pozitive, astfel încât, în condițiile liberei inițiative, a concurenței loiale și legalității, să se asigure creșterea profitului.
Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de utilă și necesară pentru practica economică și socială, care presupune nenumărate probleme teoretice, organizatorice și metodologice.
În acest context, obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele, pentru a le remedia și evita în viitor.
În cadrul economiei de piață, controlul are o sferă de acțiune aproape nelimitată, fiind implicat în toate activitățile economico – sociale. El se manifestă ca funcție a managementului, contribuind logic la îmbinarea și realizarea intereselor individuale și sociale în ansamblu unitar.
Importanța și necesitatea controlului financiar în condițiile economiei de piață sunt unanim recunoscute. El este considerat ca indispensabil desfășurării activităților economico – sociale, atât de factorii de conducere, cât și de cei conduși.
Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidență în toate fazele proceselor de producție, începând de la activitățile de proiectare, contractare și până la finalizarea acestora și înregistrarea rezultatelor obținute.
În condițiile economiei de piață este necesară întărirea instituției controlului financiar, atât sub aspectul modului de organizare, cât și sub aspectul cuprinderii și extinderii acestuia în economie. Dealtfel, controlul financiar nu trebuie și nici nu poate să scape procesului general de reformă, care se desfășoară în prezent în toate sistemele și subsitemele economice și în special în cele referitoare la buget, bănci, fiscalitate, contabilitate, etc.
De asemenea, rolul controlului financiar a crescut și a căpătat noi valențe prin reevaluarea, obiectului său de activitate și al răspunderilor ce-i revin. În condițiile actualului proces de privatizare, determinat de sistemul nou de relații ce se stabilesc între stat și agenții economici privind interdependența și autonomia acestora, a aportului decisiv al agenților economici la deciziile cu caracter financiar, bugetar și fiscal pe care le adoptă, legislația specifică apărută în domeniu, rolul controlului financiar dobândește noi dimensiuni.
Pentru realizarea funcțiilor amintite, controlul este organizat în mai multe forme:
După criteriul sferei de cuprindere:
control anticipat sau preventiv care contribuie la folosirea cu maxim de eficiență a mijloacelor materiale și bănești, la întărirea ordinei și creșterii răspunderii în angajarea și efectuarea cheltuielilor, respectarea strictă a legislației de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă și a eventualelor deficiențe înainte de a se produce efecte negative.
Controlul operativ – curent, sau concomitent, care se suprapune aproape în totalitate în timp și spațiu, cu conținuturi nemijlocite de conducere al diferite nivele. El acționează sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice și financiare în curs de desfășurare și permite astfel, intervenția operativă pentru asigurarea continuării eficienței.
Controlul financiar postoperativ, sau ulterior, care se exercită după desfășurarea activităților economico – financiare cu privire la gestiunea patrimoniului, având ca scop:
Existența și utilizarea rațională a patrimoniului;
Aplicarea corectă a legislației cu caracter financiar;
Modul de efectuare a cheltuielilor și realizarea veniturilor;
Analiza situației financiare.
După modul de corelare cu interesele economico – financiare pentru care este organizat și exercitat controlul financiar are două forme:
controlul financiar al statului care cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea desfășurată de către agenții economici (regii autonome, societăți comerciale, etc.) în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Concret, controlul financiar de stat are ca obiective:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților financiare de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru finalizarea de investiții în interes general, subvenționarea unor activități sau produse și alte destinații prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor li a fondurilor din dotare cu respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
exactitatea și realitatea înregistrărilor urmând stabilirea și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale la stat;
controlează și previne producerea fraudelor, contravențiilor sau infracțiunilor în regimul fiscal, vamal, și de prețuri.
controlul financiar propriu la instituțiile publice care este de două feluri:
control financiar preventiv;
control financiar de gestiune.
După nivelul la care se exercită:
Control la nivel microeconomic (de firmă);
Control la nivel macroeconomic (la nivelul ansamblului economiei naționale).
După gradul de apreciere de activitatea controlată:
Controlul direct, ce se realizează pe teren, adică faptic;
Controlul indirect, ce presupune verificarea actelor în birou, scriptic;
Autocontrolul, când fiecare verifică ceea ce face;
Controlul reciproc, sau mutual, când într-o echipă ce are același obiectiv fiecare poate verifica activitatea celuilalt.
După sfera de cupreltuielilor și realizarea veniturilor;
Analiza situației financiare.
După modul de corelare cu interesele economico – financiare pentru care este organizat și exercitat controlul financiar are două forme:
controlul financiar al statului care cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea desfășurată de către agenții economici (regii autonome, societăți comerciale, etc.) în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Concret, controlul financiar de stat are ca obiective:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților financiare de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru finalizarea de investiții în interes general, subvenționarea unor activități sau produse și alte destinații prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor li a fondurilor din dotare cu respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
exactitatea și realitatea înregistrărilor urmând stabilirea și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale la stat;
controlează și previne producerea fraudelor, contravențiilor sau infracțiunilor în regimul fiscal, vamal, și de prețuri.
controlul financiar propriu la instituțiile publice care este de două feluri:
control financiar preventiv;
control financiar de gestiune.
După nivelul la care se exercită:
Control la nivel microeconomic (de firmă);
Control la nivel macroeconomic (la nivelul ansamblului economiei naționale).
După gradul de apreciere de activitatea controlată:
Controlul direct, ce se realizează pe teren, adică faptic;
Controlul indirect, ce presupune verificarea actelor în birou, scriptic;
Autocontrolul, când fiecare verifică ceea ce face;
Controlul reciproc, sau mutual, când într-o echipă ce are același obiectiv fiecare poate verifica activitatea celuilalt.
După sfera de cuprindere a activității controlate:
Controlul general sau de fond, va cuprinde toate actele și faptele derulate în forma respectivă referitoare la elementele patrimoniale;
Controlul parțial sau tematic, cuprinde numai anumite părți, fapte și procese din elementele patrimoniale. Acest tip de control poate fi numai de obligații fiscale, numai pe vânzări, etc.
Controlul prin sondaj, care verifică pe o anumită perioadă activitatea prin selecție, fie intervalele selectate din perioada respectivă, fie anumite elemente, cele mai reprezentative, din cele supuse verificării;
Controlul combinat sau mixt, îmbină diferite forme ale controlului.
ORGANISMELE CAREA REALIZEAZĂ ACTIVITATEA DE CONTROL FINANCIAR. PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA DE CONTROL FINANCIAR
Conform Hotărârii 788/12 decembrie 1992 se organizează funcționarea Ministerului Finanțelor. Acesta funcționează ca organ al administrației publice centrale de specialitate, care aplică strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice, asigurând dezvoltarea activității economice pe criterii de eficiență și echilibru economic prin utilizarea pârghiilor financiare și valutare și în concordanță cu cerințele economiei de piață și prin stimularea agenților economici.
Ministerul Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, iar după aprobarea acestuia de către Parlament, ia măsurile necesare pentru asigurarea execuției veniturilor și cheltuielilor prevăzute în legea bugetară anuală.
Hotărârea 449/29 iulie 1994 modifică și reorganizează activitatea și funcționarea Ministerului Finanțelor.
Legea nr. 94/8 septembrie 1992 organizează și înființează Curtea de Conturi.
Ordinul 1079/1 octombrie 1992 aprobă regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Alt organism care exercită activitatea de control este Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați. Hotărârea care reglementează organizarea examenelor și regulamentul de dobândire a calității de expert contabil autorizat este Hotărârea nr. 316/9 mai 1995.
Legea nr. 42/24 mai 1995 aprobă Ordonanța Guvernului nr. 65/19 august 1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați.
Ordinul 32/30.06.1995 pune în aplicare Regulamentul privind activitatea cenzorilor externi independenți.
Ordinul 49/10 august 1995 Normele metodologice nr. 1 privind organizarea și susținerea testului în vederea calității de cenzor extern independent.
Toate aceste organisme (Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi, Garda Financiară) exercită activitatea de control financiar. Activitatea acestora este reglementată printr-un număr foarte mare de acte normative în legi, hotărâri de guvern, ordonanțe, precizări diverse alte note și instrucțiuni.
Legea 10/1991 care la articolul 1 definește și structurează activitatea finanțelor publice prevăzând în mod expres: “Controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale aparținând regiilor autonome, instituțiilor publice și asupra capitalului social al statului în societățile comerciale”, permite exercitarea atribuțiilor de control al Ministerului Finanțelor.
Organizarea și funcționarea controlului financiar al statului sunt reglementate prin legea nr. 30/1991 act normativ prin care sunt stabilite organele care exercită controlul în numele statului, formele de control în țara noastră, competențele, drepturile și atribuțiile acestor organe precum și măsurile de protejare a agenților economici supuși acestor forme de control.
Potrivit prevederilor articolului 1 din legea nr. 30/1991, Ministerul Finanțelor în numele statului, efectuează prin aparatul specializat controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea obligațiilor financiar contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți economice și alți agenți economici, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora a obligațiilor față de stat. În baza competențelor date de articolul 21 din legea nr. 30/1991, Ministerul Finanțelor a elaborat Normele privind organizarea și exercitarea controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi, instituții de stat de subordonare centrale sau locale, precum și la regiile autonome care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 720/1991.
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA TREZORERIEI FINANȚELOR PUBLICE
2.1 NECESITATE ȘI CONCEPT
După anul 1989, în viața economico-socială a țării noastre au avut loc o serie de modificări esențiale determinate în principal de trecerea de la o economie superconcentrată la o economie de piață. Aceste prefaceri au generat la rândul lor noi fluxuri financiare, noi relații ale producătorilor cu finanțele publice, concentrate în prevederile bugetului de stat anual prin legea bugetară.
Pe de altă parte, noile caracteristici ale economiei de piață au condus la redefinirea obiectului de activitate al băncilor comerciale, care trebuie să răspundă necesităților multiple și complexe ale agenților economici producători.
Prin urmare, sarcinile cu privire la urmărirea execuției de casă bugetare au trebuit preluate de băncile comerciale, de la o instituție specializată a statului, prin care sectorul public să își poată efectua operațiunile de încasări și plăți.
Așa a apărut necesitatea înființării trezoreriei finanțelor publice în structura Ministerului Finanțelor concepută ca unitate de păstrare și administrare a banilor publici.
Preluat din limba franceză (tresor – comoară) trezoreria așa cum este definită de “Dicționarul Enciclopedic” este “ansamblul de operațiuni financiare și bănești, bugetare și extrabugetare, pe care le face statul pentru procurarea mijloacelor bănești, care sunt necesare și pentru cheltuirea acestor mijloace”.
În țara noastră a existat trezorerie înainte de cel de-al doilea război mondial, însă într-o altă formă.
În condițiile actuale ale trecerii la economia de piață, trezoreria trebuie concepută ca un sistem operațional al Ministerului Finanțelor, prin care să se efectueze în principal:
Operațiunile financiare și bănești bugetare și extrabugetare ale sectorului public;
Contabilitatea acestora;
Controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor bugetare și extrabugetare;
Controlul asupra finanțării cheltuielilor sectorului public, deci al instituțiilor publice;
Refinanțarea deficitului bugetar;
Lansarea împrumuturilor de stat;
Plasarea disponibilităților sectorului public.
Necesitatea înființării trezoreriei finanțelor publice a apărut ca urmare a unor modificări esențiale survenite în organizarea și conducerea procesului bugetar, o dată cu trecerea la economia de piață, concretizate în:
orientarea cu prioritate a activității Băncii Naționale a României spre problemele circulației bancare și emisiunii monetare, renunțând la execuția bugetară, dar păstrând totuși numai contul general de trezorerie al statului;
diversificarea sistemului bancar, prin înființarea băncilor comerciale, unde în primii ani, după 1989 sectorul public își avea conturile de venituri-cheltuieli bănci care și-au reorientat obiectul de activitate, renunțând la controlul încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor, îndreptându-și atenția asupra problematicilor complexe și multiple ale agenților economici;
creșterea costurilor bugetare în cazul în care conturile sectorului public erau deschise la băncile comerciale urmare a comisioanelor bancare și a dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru acoperirea deficitului bugetar.
Organizarea trezoreriei în cadrul sistemului finanțelor publice este determinată în primul rând de atribuțiile ei principale, ce constau în asigurarea execuției bugetare și extrabugetare, deci pentru bugetul public național prin încasarea veniturilor și acceptarea efectuării cheltuielilor ordonanțate de ordonatorii de credite în limita creditelor aprobate, asigurarea evidențelor contabile privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți, asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor și a celui bancar asupra efectuării plăților și nu în ultimul rând atribuțiunea de casier al sectorului public prin care se asigură încasarea venioturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților.
În al doilea rând, organizarea trezoreriei în cadrul sistemului finanțelor publice este determinată de necesitatea scurtării circuitelor necesare pentru realizarea procesului bugetar, prin reducerea timpului de prelucrare a datelor și posibilitatea de informare operativă a factorilor de decizie pe plan local și național în ceea ce privește evoluția procesului bugetar, putându-se interveni eficient prin mijloace specifice, atât la menținerea și consolidarea capacității de plată a operatorilor economici și deci la eliminarea blocajului financiar cât și în realizarea unei circulații bănești sănătoase.
2.2 ORGANIZARE ȘI ATRIBUȚII
Pentru cuprinderea într-un sistem unitar a operațiilor financiare ale serviciului public, trezoreria finanțelor publice a fost organizată atât la nivel central cât și teritoriu având sarcini prevăzute în Normele Metodologice nr. 5318/1992 ale Ministerului Finanțelor, privind organizarea și funcționarea trezoreriilor finanțelor publice, în baza H.G. nr. 78/1992, atribuții reluate și actualizate prin Legea finanțelor publice nr. 72/1996.
Corespunzător acestor prevederi, execuția de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale și mijloacelor extrabugetare se realizează prin trezoreria statului asigurându-se:
încasarea veniturilor bugetare;
efectuarea cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate legal;
încasarea veniturilor extrabugetare și efectuarea plăților dispuse din acestea și a fondurilor speciale prin conturi distincte, pe instituții publice și categorii de resurse;
gestionarea datoriei publice interne și externe prin urmărirea împrumuturilor guvernamentale interne și externe și folosirea acestora, precum și a celor garantate de stat, potrivit destinațiilor prevăzute în contract, rambursarea ratelor la scadență și plata dobânzilor și spezelor aferente;
efectuarea altor operațiuni financiare în contul organelor administrative publice centrale și locale.
Totodată prin trezorerie se pot efectua și alte operațiuni, cum sunt:
păstrarea diponibilităților reprezentând contravaloarea în lei a ajutoarelor externe, nerambursabile, primite pe bază de acorduri și înțelegeri guvernamentale și de la organisme internaționale și utilizarea acestora pe bază de Hotărâri ale Guvernului, potrivit destinațiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoare publice sau economice după caz;
efectuarea de plasamente financiare pe termen din disponibilitățile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Națională a României.
Structura organizatorică a trezoreriilor statului denumite trezorerii ale finanțelor publice s-au conceput și realizat corespunzător structurii organizatorice a aparatului Ministerului Finanțelor adică la nivel central , în cadrul Ministerului Finanțelor, la nivelul județean, în cadrul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat și trezoreriile teritoriale la nivelul subunităților din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlul finanțelor de stat, respectiv municipii în cadrul administrațiilor financiare, orășenești și comunale.
Această structurare organizatorică s-a realizat avându-se în vedere pe de o parte circuitul fluxurilor execuției bugetare, iar pe de altă parte realizarea execuției bugetare teritoriale în corelație directă cu domiciliul fiscal fie al contribuabililor în ceea ce privește încasarea veniturilor, deci formarea resurselor, fie al consumatorilor în ceea ce privește utilizarea resurselor bugetare. Schematic, structura organizatorică a trezoreriilor finanțelor publice este prezentată în anexa nr. 1.
După cum se vede, trezoreriile finanțelor publice ce fac parte integrantă din unitățile subordonate Ministerului Finanțelor sunt organizate la nivelul acestora, însă nu în mod obligatoriu la fiecare subunitate.
Ca atare în cadrul unei trezorerii la nivel de municipiu sau oraș pot fi arondate unități fiscale apropiate teritorial, așa încât operațiunile legate de execuția de casă bugetară să se realizeze în spații grupate, în centre mai dezvoltate, fără a se centraliza prea mult pentru a exista totuși o legătură mai directă cu contribuabilii persoane juridice îndeosebi și cu instituțiile sectorului public.
Spre exemplificare, în județul Timiș, direcția județeană a trezoreriei are în subordine 9 trezorerii teritoriale.
Deși pare un paradox faptul că o trezorerie teritorială organizată în structura unei unități teritoriale a finanțelor publice din care de altfel este arondată atât unitatea fiscală respectivă cât și altele în plus, trebuie cunoscute următoarele aspecte ce elimină paradoxul ca atare:
atribuțiile trezoreriei se rezumă la execuția de casă a bugetului public pe un anume teritoriu ce poate fi mai mare decât al unității fiscale;
atribuțiile celuilalt aparat din cadrul unei unități fiscale se referă la impunerea, constatarea și urmărirea veniturilor bugetare în unitatea dată, respectiv administrația financiară pentru orașul respectiv, pentru comunele grupate în jurul său;
execuția de casă bugetară trebuie realizată pe întreg teritoriul fiecărui județ în parte trebuind cuprinse toate unitățile administrativ teritoriale;
organizarea trezoreriilor nu este nici obligatorie și nici posibilă la nivelul tuturor unităților fiscale teritoriale, aceasta din urmă putând fi arondată în funcție de condițiile concrete legate de întinderea teritorială și dezvoltarea economică socială a localităților, cai de comunicații, etc.
Concepută ca o bancă a finanțelor publice, trezoreria a fost înființată în mod experimental în trei județe (Iași, Bacău și Vâlcea), începând cu 1 ianuarie 1993, extinzându-se în același an și în alte județe Prahova, Arad, etc, iar ulterior, încetul cu încetul în toate județele, actualmente fiind în cerere de organizare și în municipiul București (unde deja funcționează la două sectoare) și sectorul agricol Ilfov.
O dată cu eliminarea centralizării excesive a tuturor resurselor și cheltuielilor statului într-un buget unic, s-a îmbunătățit și structura aparatului teritorial, urmărindu-se întărirea rolului și importanței unității fiscale teritoriale în cadrul căreia funcționează activitatea de trezorerie.
În plan intern, fiecare trezorerie are servicii, birouri sau compartimente care să răspundă nevoilor concrete de realizare a execuției de casă ce presupune un flux operațional închegat, continuu, veridic și corelat, specific activității bancare și de evidență.
Bunăoară, la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat funcționează direcția trezorerie și contabilitate publică, cu patru compartimente distincte, respectiv:
serviciul buget și contabilitate publică;
serviciul administrarea și contabilizarea contului curent al trezoreriei;
serviciul urmărire și vânzare titluri de stat și certificatelor de trezorerie;
serviciul îndrumarea și verificarea activității trezoreriilor.
Prin acestea se realizează coordonarea și sintetizarea fluxurilor financiare ale trezoreriilor teritoriale de pe întreg teritoriul județului, acționând prin:
coordonarea activității trezoreriilor teritoriale din subordine (municipale, orășenești și rurale);
gestionarea contului corespondent al trezoreriei județene de la sucursala județeană a Băncii Naționale a României, asigurând efectuarea operațiunilor de decontări între trezoreriile locale și unitățile bancare corespondente de la care intră resursele bugetare și spre care se îndreaptă cheltuielile bugetare;
gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine;
urmărește deschiderile de credite ale ordonatorilor secundari ai bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat asigurând comunicarea la trezoreriile teritoriale din subordine a repartizărilor deschiderilor de credite pe ordonatori secundari;
coordonează și centralizează elaborarea bugetelor locale și a dărilor de seamă ale acestora;
îndrumă, coordonează și verifică activitatea compartimentelor de casierie tezaur, asigurând numerarul necesar efectuării plăților, stabilirea plafoanelor de casă în concordanță cu normele specifice Băncii Naționale a României;
urmărește încheierea exercițiului financiar la nivelul județului;
întocmește bilanțul centralizat al trezoreriei și raportul de analiză;
elaborează lucrări de sinteză și analiză privind execuția bugetară și propune măsuri pentru realizarea veniturilor și întărirea controlului asupra cheltuielilor bugetare.
Dacă la trezoreriile județene atribuțiile de bază constau în coordonarea, controlul și sintetizarea fluxurilor financiare ale trezoreriilor din subordine pe linia derulării procesului bugetar, la trezoreriile teritoriale bugetare, ca unități direct funcționale se rezolvă atribuțiuni mult mai în detaliu și la obiect, specifice pe compartimente, care se asamblează continuu într-un tot unitar.
Trezoreria municipală este organizată la nivelul administrației financiare a municipiului fiind subordonată administrativ acesteia și profesional Direcției Județene de Trezorerie și are în structura sa: serviciul de control și evidența veniturilor, serviciul de control și evidența cheltuielilor, serviciul contabilitate și decontări și serviciul casierie – tezaur. Prin trezoreria municipală se poate urmări execuția de casă a bugetului public național, pe un teritoriu mai mare decât cel al municipiului, cuprinzând și unitățile fiscale din localitățile limitrofe. În județul Timiș la Trezoreria Timișoara au fost arondate 21 unități administrativ – teritoriale.
Ministerul Finanțelor a stabilit metodologia privind urmărirea execuției bugetului național prin acest sistem încât să răspundă cerințelor privind:
realizarea execuției de casă a bugetului public național, zilnic;
organizarea unei evidențe clare și reale privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți;
informare operativă asupra rezultatelor execuției de casă pe tot parcursul realizării procesului bugetar pentru luarea de măsuri operative și selective care conduc la îmbunătățirea circulației bănești, combaterea evaziunii fiscale și a inflației.
Trezoreria Municipală prin serviciul control și evidență venituri trebuie să realizeze următoarele operațiuni principale:
Evidența tuturor plătitorilor persoane fizice și juridice și pe teritoriul arondat;
Preluarea în evidență a veniturilor bugetului public național încasate prin virament sau în numerar pe bugete componente, și în cadrul acestora, pe surse de venituri și pe plătitori;
Executarea controlului asupra încasării veniturilor;
Verificarea și soluționarea solicitărilor contribuabililor pe linia eventualelor restituiri, rambursări sau compensări;
Exercitarea controlului la ghișeu pentru încasările de numerar;
Urmărirea silită pentru impozite, taxe și alte venituri nevărsate la timp de contribuabili, pe baza unor informații primite de la compartimentele de urmărire fiscală, prin intermediul dispozițiilor de încasare în temeiul prevederilor legii bugetare anuale;
Urmărirea termenelor de vărsare a veniturilor pe baza documentelor ce intră în trezorerie și aplicarea de eventuale majorări pentru întârziere prevăzute de legislația în vigoare.
Tot în cadrul acestui compartiment se realizează întocmirea jurnalelor zilnice privind operațiunile zilnice de încasări ale bugetului național și verificarea operațiunilor zilnice de încasări prin virament și numerar, confruntând documentele cu jurnalele zilnice precum și verificarea periodică și în mod obligatoriu lunar, trimestrial, anual a soldurilor conturilor analitice de venituri prin confruntarea lor din balanțele analitice ale conturilor de venituri cu cele din extrasele de cont.
De asemenea, la nivelul acestui compartiment, se poate efectua lunar, trimestrial și anual sinteza încasărilor la veniturile bugetare, pe surse și pe plătitorii, oferind informații exacte și operative celorlalte compartimente cu atribuțiuni de constatare, impunere și urmărire fiscală.
La nivelul serviciului control și evidență cheltuieli trebuie avută în vedere realizarea principalelor obiective în legătură cu:
Evidența tuturor instituțiilor publice cu domiciliu fiscal pe teritoriul arondat, preluând evidența cheltuielilor pentru fiecare instituție în parte pe bugete, pe capitole (acțiuni) și pe categorii de cheltuieli;
Exercitarea controlul asupra documentelor de plăți prezentate de instituțiile publice care au conturile deschise la trezoreria municipiului, din punct de vedere al formei, al legislației plății și încadrării acestora în limita creditelor deschise potrivit prevederilor bugetare, precum și în limita disponibilităților bănești;
Verificarea în vederea aprobării deschiderii creditelor din bugetele locale conform prevederilor de buget pe acțiuni, categorii de cheltuieli și pe trimestru cu încadrarea în disponibilitățile bănești ale fiecărei unități administrativ teritoriale;
Întocmirea jurnalelor zilnice privind operațiunile de plăți, asigurând verificarea operațiunilor zilnice prin confruntare de documente zilnice cu jurnalele respective;
Verificarea periodică și obligatorie lunar, trimestrial și anual a soldurilor conturilor analitice prin confruntarea, în elaborare a serviciului contabilitate decontări, a soldurilor din extrasele de cont cu cele din balanțele analitice de cheltuieli;
Tot în aceleași intervale de timp este necesar a se realiza sinteza execuției cheltuielilor din bugetul public național.
Prin serviciul contabilitate și deconturi din cadrul trezoreriei municipale se asigură contabilitatea sintetică și analitică folosind conturi sintetice și analitice de venituri, cheltuieli, disponibilități, ordine și evidență, desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori sau titulari, urmărind înregistrarea zilnică a operațiunilor în totalitatea lor, pe baza documentelor justificative, în contabilitatea analitică, prin compartimentele de control și evidență. La nivelul acestui compartiment se realizează zilnic decontarea (prin Direcția Județeană de Trezorerie) plățile Trezoreriei Municipiului către beneficiari de conturi la alte bănci sau trezorerii primind zilnic extrasul contului corespondent al trezoreriei de la direcția trezoreriei împreună cu documentele justificative, pe care le predă serviciilor de control și evidență pentru a-și exercita sarcinile ce le revin. Evidența zilnică a mișcării contului corespondent al trezoreriei (61) se conduce la nivelul acestui compartiment, separat de cel din evidența direcției de trezorerie, efectuându-se confruntări periodice și se urmărește ca la sfârșitul lunii să fie identice.
Tot aici trebuie să se asigure controlul asupra operațiunilor contabile, în colaborare cu celelalte compartimente și urmărirea întocmirii zilnic și lunar a balanței de verificare a extraselor de cont, a balanțelor analitice și a execuțiilor de casă, a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, mijloacelor speciale și fondurilor extrabugetare. Prin acest serviciu se emit titularilor de cont, zilnic extrase de cont cu documente justificative anexate, se oferă informații compartimentelor cu atribuții de constatare, impunere și urmărire cu privire la stadiul executării procesului bugetar, se pregătește și se realizează închiderea exercițiului bugetar și se întocmește bilanțul contabil cu conturile de execuție.
2.3 PRINCIPII ȘI MECANISME DE FUNCȚIONARE ALE TREZORERIEI FINANȚELOR PUBLICE
Legea finanțelor publice din 1991 reflectă relațiile financiare ale statului cu agenții economici și contribuabili, dar nu a precizat toate implicațiile care se potrivesc în economia de piață în legătură cu gestiunea publică.
Aprobarea acestei legi a reprezentat un pas înainte definind activitatea generală a finanțelor publice prin includerea elaborării și executării bugetului public, național al fondurilor extrabugetare. Trebuie precizat însă, că la elaborarea legii finanțelor publice în anul 1991 nu s-a statuat încă locul și rolul Trezoreriei Finanțelor Publice în sistemul relațiilor financiare ale țări noastre, cu atât mai mult cu cât Banca Națională a României, ca bancă a statului, începând cu anul respectiv, renunțase la originea și efectuarea operațiilor privind execuția de casă a bugetului, urmărirea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor. Totuși prin Legea finanțelor publice s-a prevăzut că Ministerul Finanțelor, în întocmirea, aprobarea și execuția bugetului public național, folosește instrumente de analiză, atât în faza de elaborare, cât și în faza de execuție, supraveghează realizarea echilibrului financiar, monetar și valutar a datoriei interne și externe a statului.
În scopul realizării acestor deziderate, Ministerul Finanțelor întocmește, coordonează și folosește în condițiile legii pentru conducerea trezoreriei naționale, documentele de analiză fundamentală, cum ar fI: balanța creanțelor și aranjamentelor externe, pe țări, etc.
Prin Legea contabilității, Ministerul Finanțelor este autorizat să organizeze contabilitatea finanțelor publice privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, gestiunea datoriei publice, interne și externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul instituției publice. Astfel, la nivelul Ministerului Finanțelor, potrivit Hotărârii Guvernului, s-a organizat, începând cu anul 1992 Trezoreria Finanțelor Publice.
Trezoreria este concepută ca un sistem unitar, atât la nivel central, cât și la unitățile teritoriile ale Ministerului Finanțelor, în scopul de a cuprinde operațiunile financiare ale sectorului public.
Prin Legea finanțelor publice nr. 72/1996 s-a statuat funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice.
La nivel central, trezoreria funcționează în cadrul Direcției Generale a Trezoreriei din Ministerul Finanțelor, prin ea desfășurându-se anumite operațiuni specifice și anume:
Elaborarea instrucțiunilor privind organizarea și funcționarea trezoreriilor, sprijinind activitatea acestora;
Asigurarea evidenței contabile privind constituirea și utilizarea tuturor fondurilor statului;
Deschiderea creditelor bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrală având contul de corespondent la centrala Băncii Naționale;
Efectuarea operațiunilor de decontare între trezoreriile județene, gestionarea fondurilor cu destinație specială, constituite la nivelul economiei naționale,
Administrarea conturilor de clearing, barter și cooperare economică în conformitate cu acordurile guvernamentale,
Contractarea, gestionarea și evidența împrumuturilor pentru acoperirea deficitului bugetar; gestionarea datoriei publice interne și externe; elaborarea lucrărilor de execuție bugetară și a contului trezoreriei în structurile și termenele stabilite și elaborarea raportului și contului general de execuție a bugetelor de stat și a fondurilor speciale și extrabugetare.
În primul rând în teritoriu, la nivelul județelor și a minicipiului București, trezoreria este organizată ca direcție cu trei compartimente (contabilitate, buget, metodologie), în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat prin trezoreriile județene și cea a municipiului București se realizează coordonarea și sintetizarea fluxurilor financiare ale celorlalte trezorerii locale gestionând totodată, contul corespondent al său, deschis la sucursala Băncii Naționale.
De asemenea, prin Trezoreria Județeană și a municipiului București, sunt gestionate conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine și se asigură efectuarea operațiunilor de decontare între trezoreriile locale și instituțiile bancare corespondente. La acest nivel de organizare se deschid credite bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finanțați din bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, la toate trezoreriile municipale, orășenești și de percepție (sau de sector și de percepție – cazul municipiului București). Tot aici se elaborează lucrări de sinteză și analiză privind execuția bugetară pe care o raportează periodic la Ministerul Finanțelor și dispune măsuri pentru organizarea încheierii exercițiului financiar la nivelul județului și al municipiului București și întocmește bilanțul contabil centralizat al trezoreriei, analizând conturile de activ și de pasiv și elaborând raportul de analiză. La acest nivel se asigură și coordonarea activității compartimentelor casierie – tezaur cu privire la asigurarea numerarului necesar efectuării plăților, redistribuirea soldului de casă și stabilirea plafoanelor de casă.
În al doilea rând, la nivelul municipiilor (sectoarelor municipiului București), orașelor și comunelor sunt organizate trezorerii, între ele și Trezoreria Județeană realizându-se fluxuri operaționale de decontare. Astfel, Trezoreria Municipală, organizată la nivel de administrație financiară a municipiului, are în structura sa:
Serviciul control și evidență a veniturilor;
Serviciul control și evidență a cheltuielilor;
Serviciul contabilitate și decontări;
Serviciul casierie – tezaur.
Trezoreria orășenească, organizată ca serviciu în cadrul circumscripției financiare, are activități de: control cheltuieli, control venituri, contabilitate și decontări și casierie. Trezoreria rurală funcționează în cadrul Percepției, cu aceleași activități ca și trezoreria orășenească.
Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orașe și percepții rurale, sunt unități direct funcționale prin care se exercită o parte însemnată a funcțiilor de casă.
În primul rând se distinge funcția de casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor din impozite, taxe, alte venituri în numerar de la agenții economici, instituții publice și contribuabili, eliberarea de numerar la cererea instituțiilor publice din conturile acestora în vederea efectuării de plăți prin casieria proprie, precum și păstrarea disponibilităților. În al treilea rând se distinge funcția de control financiar asupra încasării veniturilor, cu încadrarea în conturile sintetice și analitice corespunzătoare clasificației bugetare și asigurarea evidenței analitice de plătitor, precum și asupra încadrării dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobată prin bugetul anual. În al doilea rând se distinge funcția de asigurare a contabilității sintetice și analitice privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurată pe subdiviziunile clasificației bugetare, urmând în mod deosebit, întocmirea zilnică și lunară a balanței de verificare privind operațiile derulate prin trezorerie și asigurarea lucrărilor de încheiere a execuțiilor financiare, la finele anului cu întocmirea bilanțului anual.
Până la finele anului 1995 trebuia să se definitiveze organizarea și punerea în funcțiune a trezoreriilor în toate județele (în martie 1997 mai existau județul Ilfov și patru sectoare în municipiul București fără trezorerie publică), totalizând un număr de 508 trezorerii în următoarea structură:
Direcția de trezorerie la nivelul județelor și municipiului București (42);
Trezorerii la nivelul municipiilor și sectoarelor municipiului București (56);
Servicii de trezorerie orașe (210);
Servicii (birouri) de trezorerie la percepțiile fiscale (200 programate și 16 înființate).
Trebuie remarcat că nu la toate orașele din țară, și nici la toate percepțiile rurale se justifică organizarea de servicii de trezorerie. Astfel, activitatea unităților fiscale din unitățile respective se poate aronda la trezoreriile deja organizate din localitățile cele mai apropiate.
Organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice, atât la nivel central cât și la nivel teritorial are la bază un mecanism corespunzător cu ajutorul căruia Ministerul Finanțelor asigură coordonarea finanțelor sectorului public într-un sistem integrat și unitar. Mecanismul se realizează prin contul corespondent deschis la Banca Națională pentru Direcțiile de Trezorerie Județene și a municipiului București și la aceasta din urmă în cadrul Trezoreriilor Municipale și orășenești, precum și prin contul “casă”. Prin contul corespondent al Trezoreriei se realizează o serie de operațiuni ce pot fi grupate pe următoarele fluxuri:
intrări (debitări) de sume de la agenții economici care au deschis conturi la băncile comerciale, reprezentând achitarea impozitelor și taxelor către bugetul public național, precum și încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială;
ieșiri (creditări) de sume către agenții economici care au conturile în băncile comerciale și care reprezintă, de regulă, plăți din conturile bugetare, mijloace extrabugetare și fondurile speciale ale instituțiilor publice pentru achitarea mărfurilor și materialelor livrate și recepționate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, inclusiv a investițiilor;
soldul debitor al contului corespondent al trezoreriei reprezintă disponibilitățile totale aflate în trezorerie, care se găsesc în soldul de casă al bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale se stat, bugetelor locale, soldurilor din conturile de mijloace extrabugetare și fondurile speciale.
Prin casieria trezoreriei se efectuează pe de o parte încasări de sume în numerar de la agenții economici, contribuții reprezentând achitarea impozitelor și taxelor, contravaloarea bonurilor de tezaur și obligații privind împrumuturile lansate, sumele încasate prin casieria proprie a instituțiilor care constituie venituri bugetare, constituiri din sumele ridicate din conturile instituțiilor publice rămase nefolosite, și altele, iar pe de altă parte eliberări de sume din casierie pe seama instituțiilor publice privind efectuarea de plăți în numerar, salarii, deplasări, ajutoare, premii precum și restituirea de venituri către contribuabilii (persoane fizice sau juridice) în cazul în care au fost încasate fără temei legal.
Pe baza documentelor care privesc debitarea contului corespondent și a celor transmise pentru creditarea contului corespondent, se procedează la înregistrarea operațiunilor în conturile interne ale Trezoreriei.
De exemplu: pentru veniturile încasate pentru care sa debitat contul corespondent al trezoreriei se creditează contul sintetic “Veniturile bugetului de stat”, “Veniturile bugetelor locale”, “Veniturile bugetelor asigurărilor de stat”, etc, precum și conturile analitice deschise pe surse de venituri și plătitori.
Pentru sumele plătite de la buget din contul instituțiilor publice care au conturile de cheltuieli deschise la trezorerie, pe seama agenților economici care au conturile deschise la băncile comerciale, și pentru care se creditează contul corespondent al trezoreriei, se debitează contul sintetic “cheltuielile bugetului de stat” respectiv conturile deschise pe capitole, titluri, ministere și în instituții subordonate acestora.
În mod asemănător se procedează și în cazul în care plățile se efectuează din bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, conturile de mijloace extrabugetare și fondurile speciale. Verificarea operațiunilor efectuate în cadrul unei trezorerii trebuie asigurată zilnic prin întocmirea balanței de verificare și confruntarea cu soldul contului corespondent deschis la Trezoreria Județeană iar aceasta la Banca Națională, iar la finele fiecărei luni ar trebui să se întocmească bilanț contabil ce se transmite până la Ministerul Finanțelor.
Prin sistemul trezoreriei s-a reușit separarea finanțelor sectorului public în conturi distincte deschise la Banca Națională, de resursele băncilor comerciale, care prezintă, în fond avantaje. În județele unde nu funcționează trezorerii s-a luat măsura ca operațiunile financiare să se efctueze în continuare în unele bănci comerciale ca: Banca Comercială Română, Banca Agricolă Română pentru Dezvoltare, cu condiția să fie reflectată în contul distinct al trezoreriei deschis la Banca Națională.
La nivelul Ministerului Finanțelor, problemele privind mecanismul de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și a trezoreriei teritoriale intră în competența Direcției Generale de Contabilitate Publică și Trezorerie a Statului. La acest nivel s-a elaborat o metodologie unitară de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și teritoriale, pe baza căreia Direcția Generală a Trezoreriei asigură cu ajutorul unităților din teritoriu încasarea veniturilor statului și controlul cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite. Printr-un sistem informațional asistat de calculator, la nivelul Trezoreriei centrale se urmărește mersul execuției bugetare, soldul contului de trezorerie, adică mișcarea fondurilor în general pe baza cărora se efectuează analize și lucrări de execuție.
Important de avut în vedere este faptul că în dispozițiile temporare aflate în contul trezoreriei statului s-au susținut unele programe guvernamentale privind reforma economică, execuția bugetului asigurărilor sociale de stat, etc. în acest context, o problemă deosebită este cea referitoare la politica de plasament financiar din disponibilitățile temporare ale trezoreriei publice.
Un segment important al activității trezoreriei statului îl constituie gestionarea datoriei interne și externe. În condițiile în care acest concept nu este elucidat suficient din punct de vedere teoretic și practic, se are în vedere că la nivelul Direcției Generale a Trezoreriei s-a conceput sistemul și mecanismul de lansare a titlurilor de stat. Inclusiv a bunurilor de tezaur, în condițiile în care în România nu se înființase și nu funcționa bursa de valori. Astfel, Ministerul Finanțelor a reușit prin trezorerie, după aproape 50 de ani, în anul 1992, să facă pe cont propriu o emisiune de titluri de stat destinate populației pentru finanțarea deficitului bugetar înregistrat la finele anului 1992. Mecanismul conceput pe baza experiențelor trezoreriilor din SUA și Marea Britanie a fost adoptat prin “Convenția” încheiată între Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României.
În baza acestui mecanism s-a organizat la Banca Națională a României, ce funcționează ca agent al statului, lansarea primei emisiuni de stat pe o perioadă de 90 de zile, prin subscripție publică, prin care s-a finanțat deficitul bugetar înregistrat pe anul 1993. La scadența din iunie 1994, a fost lansată o nouă emisiune de titluri, pe baza aceluiași mecanism, refinanțându-se pe o nouă perioadă de 91 de zile. Aceste finanțări și refinanțări ale deficitului bugetar conțin caracteristici specifice economiei de piață, având în vedere faptul că emisiunea titlurilor și lansarea împrumuturilor se realizează prin subscripție publică la care au avut acces băncile comerciale care acționează în nume propriu și în contul altor terți investitori. Această emisiune de discount, metoda având un avantaj deosebit pentru investitori prin faptul că trezoreria statului garantează pe de o parte la scadență plata dobânzii, iar pe de altă parte, pe perioada împrumutului dispune de diferența absolută a discountului între valoarea subscrisă și suma efectivă avansată.
În activitatea Trezoreriei Centrale din Ministerul Finanțelor se distinge, ca o latură foarte importanță a gestionării datoriei externe, executarea unui complex de operații privind derularea creditelor externe care sunt împrumuturi ale statului de la organismele financiare internaționale: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, etc. aceste operații au un specific financiar bancar și ele au impus perfecționarea unui sistem de acorduri subscrise de împrumut, care s-au perfectat cu Banca Națională a României și majoritatea băncilor comerciale abilitate, dar și cu beneficiarii finali ai împrumuturilor.
CAPITOLUL III
CONTORLUL CHELTUIELILOR PRIN TREZORERIE
3.1 CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI PE LINIA UTILIZĂRII RESURSELOR
Controlul financiar este un fenomen de mari dimensiuni, diversificat, a cărui necesitate obiectivă rezultă din însăși natura activității economico – financiară în condițiile economiei de piață. Sistemul de control financiar este un concept complex care se referă la ansamblul de măsuri pe care statul le pune în practică prin aparatul specificat astfel constituit, pentru a efectua controlul administrării și utilizării resurselor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea desfășurată de unitățile de stat și nu numai, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Un asemenea sistem de control specializat, odată constituit, are ca scop controlul și supravegherea disciplinei financiare a tuturor unităților economice și sociale, emitente de acțiuni operative pentru prevenirea și combaterea fraudelor, infracțiunilor la regimul fiscal și financiar, luând măsurile legale ce se impun.
Pornind de la sistemul de control financiar se pot deduce obiectivele acestuia ce se delimitează pe forme de control preventiv, concomitent și ulterior, care se intercalează și se completează reciproc, fără să se substituie. Asemenea obiective se referă la preîntâmpinarea pagubelor, deficiențelor și abaterilor, identificarea și mobilizarea rezervelor existente, stabilirea măsurilor de remediere și de perfecționare pe viitor, etc.
Acest sistem de control s-a extins și a evoluat pe măsură ce autoritățile publice centrale și locale au devenit tot mai conștiente de faptul că modul de utilizare a resurselor nu este o chestiune particulară, ci privește întreaga comunitate.
Așezarea economiei românești pe principiile economiei de piață concurențiale, a însemnat crearea unui cadru juridic adecvat care să reglementeze desfășurarea activității economico – financiară ce impune introducerea unui sistem de control financiar riguros care să apere interesele nu numai ale angajaților și acționarilor ci și ale tuturor celor interesați în activitatea economico – socială, inclusiv ale statului.
În prezent, sistemul de control financiar din România cuprinde trei componente intrinseci care se completează și intercondiționează reciproc și eficient astfel:
controlul financiar suprem exercitat de legislativ prin Curtea de Conturi în temeiul Legii nr. 97/1992;
controlul financiar al statului exercitat de executiv, deci de Guvern prin intermediul Ministerului Finanțelor în temeiul Legii nr. 30/1991 și de Departamentul de Control al Guvernului în temeiul HG nr. 260/1991;
controlul financiar propriu exercitat de ordonatorii de credite și de agenții economici în temeiul Legii nr. 30/1991.
Controlul financiar al statului exercitat prin Ministerul Finanțelor este foarte amplu și de regulă se exercită ulterior pe linia formării și utilizării resurselor financiare ale statului.
Una dintre laturile controlului financiar al statului exercitat prin Ministerul Finanțelor privește utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare la dispoziția statului ce se realizează în Trezoreria Finanțelor Publice ca parte componentă a Ministerului Finanțelor.
Trezoreria Teritorială a Finanțelor Publice ca unitate directă funcțională prin care se derulează formarea și utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare pe teritoriul arondat, realizează o serie de operațiuni complexe care se bizuie pe o mulțime de mecanisme ce se intercorelează reciproc conducând în final la execuția de casă a bugetului public național.
Aceste operațiuni privesc încasarea resurselor, utilizarea, evidențierea și raportarea concomitentă cu un sistem de control pe fluxul operațional permanent și continuu, dar în același timp un control închegat ce conferă certitudine și credibilitate a operațiunilor.
În ceea ce privește utilizarea resurselor statului controlul exercitat prin trezorerie este în principal controlul cheltuielilor din mijloacele bugetare, extrabugetare și din fondurile speciale, realizându-se în flux continuu dar specific fiecărui buget în parte respectiv buget asigurări sociale de stat, bugete locale, bugete fonduri speciale și bugete mijloace extrabugetare.
Fluxul operațional continuu presupune organizarea controlului pe tot parcursul operațiunilor fiind exercitat în toate fazele operaționale și la toate compartimentele implicate.
Cu alte cuvinte orice operațiune de plăți presupune implicarea compartimentelor operaționale cu responsabilități pe linia acceptării plăților, realizării plății ca atare, evidențierii în contabilitate, emiterea informațiilor zilnice privind plățile acceptate, închiderea zilnică a operațiunilor, raportarea rezultatelor.
Exercitarea controlului pe tot parcursul operațional zilnic conduce de fapt la un control încrucișat care contribuie la obținerea unor rezultate reale și corecte conferind certitudine și credibilitate asupra operațiunilor realizate în trezorerie.
Cum este și firesc, controlul utilizării mijloacelor începe la compartimentul control și evidență a cheltuielilor, continuă al compartimentul casierie, finalizându-se la compartimentul contabilitate – decontări unde de altfel se încheagă rezultatele zilnice ale operațiunilor din trezorerie.
Având în vedere specificul operațional din trezorerie se poate spune că în Trezoreria Teritorială a Finanțelor Publice se exercită un control în timp și în spațiu.
Vorbind de organizarea controlului în timp se are în vedere programul zilnic al operațiunilor, respectiv operațiuni de ghișeu, operațiuni interne ce vizează efectuarea evidențierii în contabilitate, decontare, finalizarea fluxului operațional, raportarea rezultatelor, pe tot parcursul acestora exercitându-se controale încrucișate.
Așadar, în cadrul unui program stabilit, se exercită controlul de ghișeu până la o anumită oră (de exemplu de la ora 8 la ora 14), după care urmează pe fluxul operațional controlul operațiunilor de înregistrare în evidența contabilă, controlul operațiunilor zilei după editarea balanței zilnice și controlul rezultatelor pe baza informațiilor editate de calculator și a documentelor ce au stat la baza operațiunilor precum și a balanțelor analitice, controale realizate unul după altul pe măsura realizării operațiunilor pe flux.
Organizarea controlului exercitat de Trezoreria Teritorială a Finanțelor Publice pe linia utilizării resurselor statului în spațiu, presupune departajarea controalelor exercitate de fiecare compartiment în parte în funcție de specificul activității acestora, respectiv controlul exercitat la serviciul control evidență cheltuieli, controlul exercitat la serviciul caserie și controlul exercitat la serviciul contabilitate – decontări, controale ce presupun verificarea unei plăți în mai multe stadii ale operațiunii de plăți în sine în cadrul aceluiași flux operațional, controale ce se încrucișează și contribuie la certitudinea și corectitudinea operațiunilor realizate în trezorerie.
Din punct de vedere al modului de exercitare a controlului în trezoreria teritorială, se poate spune că este vorba de un control specific trezoreriei anticipat acceptării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite titularii de conturi și un control al operațiunilor de plăți realizate în trezorerie.
Controlul specific trezoreriei se realizează la ghișeele de control cheltuieli din cadrul serviciului de control și evidență cheltuieli, pe baza documentelor de plăți prezentate de instituțiile titulare de conturi, iar controlul operațiunilor se realizează pe fluxul operațional respectiv.
De serviciul de control și evidență cheltuieli după acceptarea plăților și evidențierea în contabilitatea sintetică și analitică;
De serviciul casierie – tezaur prin casierul casei de plăți o dată cu eliberarea numerarului;
De serviciul contabilitate – decontări prin verificarea conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor conturilor din balanțele analitice, prin confruntarea documentelor cu ce au făcut obiectul plăților ce extrasele de cont, etc.
Ca atare finanțarea cheltuielilor prevăzute, se efectuează pe baza creditelor bugetare deschise la cererea ordonatorilor principali de credite, pe capitole de cheltuieli și în cadrul acestora pe categorii (titluri) deci pe destinații.
În vederea deschiderii creditelor bugetare din bugetul de stat ordonatorii principali de credite (ministerele și celelalte organisme centrale organizate ca atare) întocmesc „Cererea de deschidere a creditelor bugetare”.
Pentru fiecare capitol aprobat din buget și cu defalcare pe titluri, cerere care se depune la Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Trezoreriei Statului. De regulă, aceasta se solicită pentru necesarul trimestrial.
O dată cu cererea de deschidere a creditelor, ordonatorul principal depune o „Notă justificativă” pentru fundamentarea solicitărilor, iar în cazul subvențiilor pentru diferențe de preț și tarife depune și deconturile aprobate precum și „Dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor” în trei exemplare, pentru:
Cheltuieli proprii;
Cheltuielile ordonatorilor de credite subordonați direct (secundari sau terțiari).
La Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Trezoreriei Statului, cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifică, urmărindu-se:
– completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și subordonarea;
– încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor bugetare aprobate și neconsumate pe perioada cumulată de la începutul anului pentru care se solicită deschiderea;
– codificarea conturilor corespunzător clasificației bugetare și planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;
– verificarea notei justificative, pentru fiecare categorie de cheltuieli, în scopul determinării nivelului disponibilităților de credite, a nivelului cheltuielilor preliminare și determinarea cuantumului creditelor ce pot fi deschise;
– încadrarea valorii totale a „Dispozițiilor bugetare pentru repartizarea creditelor” în totalul creditelor bugetare ce se pot aproba pentru deschidere cât și pe subdiviziunile acestuia.
Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, se aprobă deschiderea de credite, procedându-se astfel:
restituie ordonatorului de credite un exemplar al „Cererii de deschidere de credite” aprobat și un exemplar al „Dispozițiilor bugetare de repartizare a creditelor”;
înregistrează în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului, repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite pe seama instituțiilor din subordine aflate în județe și în municipiul București;
expediază prin poșta specială, la direcțiile județene de trezorerie și a municipiului București, exemplarul doi al „Dispozițiilor bugetare” prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare, însoțite de un borderou în două exemplare, din care se restituie un exemplar la Trezoreria Centrală pentru confirmarea primirii documentelor respective.
Direcția Județeană de Trezorerie verifică ca dispozițiile bugetare de repartizare credite înscrise în borderou să fie anexă, să se cuvină instituțiilor arondate, după care comunică ordonatorilor secundari și terțiari înregistrând totodată în evidența proprie, deschiderile de credite repartizate pe ordonator, capitole și titluri în conturile din afara bilanțurilor corespunzătoare.
Ordonatorul de credite secundar în baza dispoziției bugetare de repartizare primită, procedează de îndată la repartizarea pe ordonatori terțiari și activitatea proprie întocmind dispoziții bugetare de repartizare pe care le prezintă Direcției Județene a Trezoreriei. Aceasta verifică ca întreaga sumă să fie repartizată la subunități și activitatea proprie așa cum s-au primit de la ordonatorul principal pe circuitul trezoreriei. În continuare, Direcția Județeană a Trezoreriei transmite la trezoreriile teritoriale dispozițiile bugetare de repartizare pentru ordonatorii terțiari și pentru activitatea proprie a ordonatorului secundar, în raza de arondare a cărora își au sediul fiscal și conturile deschise.
Transmiterea se realizează tot cu borderou în două exemplare.
Trezoreria teritorială, verifică dispozițiile bugetare sub aspectul înregistrării în borderou și sub aspectul existenței instituției în calitate de client al său.
După verificare, operează în evidența proprie, nivelul deschiderilor de credite aprobate și repartizate pe fiecare instituție în parte, pe capitole și titluri, în conturile din afara bilanțului corespunzător.
Obiectul creditelor deschise și operate în baza dispozițiilor bugetare, instituția în cauză poate ordonanța plăți din creditele bugetare în limita acestora, plăți ce urmează a se derula prin trezoreria teritorială, după o procedură specifică, procedură ce presupune în primul rând un control temeinic care să asigure o bună execuție de casă.
În ceea ce privește bugetele locale, spre deosebire de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, aprobarea deschiderilor de credite este în competența trezoreriei teritoriale și documentele ca atare se depun la aceasta. Se înțelege că pe lângă documentele specifice, fiecare consiliu local trebuie să prezinte bugetul local aprobat pentru anul de execuție.
Procedura este identică numai că de data aceasta circuitul documentelor între trezorerii se elimină, nemaifiind cazul.
Pe de altă parte, odată cu aprobarea nivelului deschiderilor de credite, se are în vedere nivelul resurselor de acoperire realizate pe cele posibil de realizat în perioada pentru care se deschid credite.
În acest fel, se elimină posibilitatea înregistrării deficitelor bugetare la bugetele locale.
3.2 CONTROLUL PE LINIA DESCHIDERII CREDITELOR BUGETARE
Constituirea, repartizarea resurselor financiare ale statutului, ale unităților administrativ – teritoriale și ale instituțiilor publice se realizează printr-un sistem unitar și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, etc., în condițiile asigurării echilibrului financiar.
Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni: învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială, apărare națională, ordine publică, organele puterii administrative de stat și locale, acțiuni economice, etc., iar în cadrul acestora pe categorii de cheltuieli adică:
Cheltuieli curente însemnând: cheltuieli de personal, materiale și servicii, prime, subvenții, transferuri;
Cheltuieli de capital însemnând investiții;
Cheltuieli privind rambursări împrumuturi, dobânzi și comisioane.
Este știut că în baza Legii finanțelor publice, creditele bugetare aprobate pentru un exercițiu bugetar nu se pot utiliza pentru cheltuielile altui exercițiu bugetar. Cele aprobate unui ordonator de credite nu pot fi utilizate de alt ordonator de credite, cele aprobate la un capitol nu pot fi utilizate de alt ordonator de credite, cele aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor la alt capitol ca de altfel și pe categorii d cheltuieli.
De asemenea, creditele trebuie utilizate în condiții de echilibru bugetar deci în limita resurselor fiecărui buget în parte.
Toate aceste condiții pot fi îndeplinite în execuția de casă bugetară prin sistemul deschiderilor de credite bugetare, deschideri ce practic fac legătura între bugetul aprobat și execuția acestuia.
3.3 OBIECTIVELE CONTROLULUI DE GHIȘEU
Instituțiile publice în calitate de titulari de cheltuieli bugetare (ordonatori de credite principali, secundari sau terțiari, după caz) sau de disponibilități de mijloace speciale sau extrabugetare, în scopul realizării acțiunilor specifice fiecăruia prevăzute prin bugetele aprobate, în baza deschiderilor de credite aprobate respectiv a disponibilităților bănești, dispun o serie de plăți pe tot parcursul bugetar.
Plățile se efectuează în toate cazurile din inițiativa instituțiilor titulare de conturi care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare, extrabugetare sau speciale în conformitate cu prevederile legale.
Plățile pot fi în numerar sau prin virament, adică prin decontare din cont în favoarea trezoreriilor, prestatorilor de servicii, constructorilor, etc., în baza contractelor sau comenzilor încheiate în cadrul legal.
Documentele utilizate sunt:
pentru plățile în numerar – CEC-ul de numerar;
pentru plățile din decontare – ordinul de plată;
Instituțiile publice, atunci când ordonanțează o plată, întocmesc documentele de mai sus la care atașează alte acte justificative (facturi, situații de livrări, devize, deconturi, etc) specifice fiecărei plăți și le prezintă la ghișeul control cheltuieli din cadrul Serviciului Control Cheltuieli.
Controlorii de ghișeu, repartizați pe instituții, pe baza documentelor prezentate procedează la exercitarea controlului specific trezoreriei în vederea acceptării sau nu a plăților dispuse de titularii de cont.
Controlul exercitat la ghișeul de control reprezintă o verificare atentă a unei operațiuni ce urmează a se efectua în trezorerie, reprezentând din acest punct de vedere un control anticipat.
Controlul de ghișeu realizat în prezența persoanelor autorizate ale fiecărei instituții titulare de cont pe baza documentelor prezentate, trebuie exercitat în calculul strict legal, cu minuțiozitate, în cunoștință de cauză și cu mult bun simț de răspundere, reprezentând de fapt pe baza operațiunilor ce urmează a se efectua în trezorerie pe linia utilizării resurselor statului.
Acest control vizează mai multe aspecte, toate laolaltă contribuind la o bună execuție de casă a fiecărui buget în parte.
Obiectivele urmărite în controlul de ghișeu în principal, sunt:
forma;
discuplina bugetară;
temeiul legal.
3.3.1 CONTROLUL CE ViZEAZĂ ASPECTUL DE FORMĂ
Acest control este de fapt prima verificare ce se realizează de controlorul de ghișeu din cadrul Serviciul Control Evidență Cheltuieli.
Aceasta urmărește documentele de plată, respectiv filele de CEC numerar și ordine de plată care trebuie să fie completate în mod corespunzător rubricilor prevăzute de formularele ca atare.
Completarea lor trebuie realizată cu înscrisuri citețe, vizibile – de regulă cu mașina de dactilografiat. Sumele de plată trebuie înscrise și în litere, cu precizarea la mențiuni a obiectului plății copncret și clar.
Contul din care se dispune plata trebuie să fie corespunzător obiectului plății și să aparțină obligatoriu titularului de cont ce a ordonanțat plata.
Documentele trebuie datate prin înscrierea la rubrica corespunzătoare a zilei în care s-a prezentat la trezorerie, în cifre, luna în litere și anul în cifre.
Semnăturile de pe documentele de plată trebuie să fie cele autorizate corespunzător specimenelor de semnături dispuse la trezorerie, respectiv:
prima semnătură a ordonatorului de credite sau înlocuitorului său;
a doua semnătură, cea care atestă și aplicarea controlului preventiv, a șefului serviciului financiar – contabil sau a înlocuitorului său desemnat.
Deasemenea se verifică ștampila.
În situația în care documentele nu au fost corect întocmite se restituie pentru refacerea corectă. Eventualele modificări a unor înscrisuri ce se pot corecta ușor fără implicații, se realizează pe loc de controlor sub semnătură.
După realizarea acestui control sub aspectul formei controlorul trece la exercitarea verificărilor sub aspectul respectării disciplinei bugetare și a temeiului legal.
În final, documentele se semnează, se datează și se aplică ștampila de control de către fiecare controlor pentru operațiunile proprii, urmând celelalte operețiuni din trezorerie pe circuitul specific. O dată semnate, ștampilele și datele de control a documentele în cauză se înțelege că s-a acceptat plata ce se va opera.
3.3.2 CONTROLUL RESPECTĂRII DISCIPLINEI BUGETARE
Sub aspectul respectării disciplinei bugetare, controlul de ghișeu urmărește în mod special, două obiective principale.
În primul rând se urmărește încadrarea plăților în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole (acțiuni) și pe categorii de cheltuieli (titluri) pentru cheltuielile din mijloace bugetare, iar pentru cele din mijloace speciale sau extrabugetare se urmărește încadrarea în disponibilitățile bănești existente în conturile respective.
Încadrarea în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate se realizează prin determinarea diponibilului de credite bugetare deschise sau repartizate și neutilizate, confruntând nivelul tuturor deschiderilor de la începutul anului cumulat cu cel al plăților efectuate până în acel moment, pe capitole și categorii de cheltuieli.
În situația în care plata ordonanțată ce se află în control nu are acoperire cu disponibilități de credite bugetare deschise sau repartizate, documentele respective se reastituie ordonatorului de credite “Lipsa disponibilului de credite bugetare la capitolul ……, titlul……” pentru care semnează șeful serviciului contabilitate și șeful de compartiment.
În cazul în care are acoperire, se continue controlul existând posibilitatea acceptării plății.
În al doilea rând se urmărește respectarea utilizării creditelor bugetare prin plăți potrivit destinației stabilite pe subdiviziunile clasificației indicatorilor financiari. Se examinrează natura și conținutul plăților dispuse, comparativ cu profilul instituțiilor, cu conținutul subdiviziunilor clasificației funcționale și economice a indicatorilor financiari de la care se suportă plățile respective și se determină contul corect din care se poate accepta plata, pentru titularul ce a ordonat-o.
Din acest punct de vedere se urmărește ca toate plățile referitoare la drepturi salariale, comune tuturor instituților, respectiv:
art. 10 din clasificația economică: salarii indemnizații sporuri, premii, impozit salarii, pensie suplimentară, etc;
art. 11 din clasificația economică: contribuția pentru asiguărrile sociale de stat;
art. 12 din clasificația economică: contribuții pentru fondul de șomaj;
art. 13 din clasificația economică: contribuții pentru fondul inițial asigurări de sănătate, să se suporte de la titlul 1 “Cheltuieli de personal”.
Deasemenea, toate plățile materiale, respectiv cheltuieli pentru întreținere și gospodărire, materiale și prestări servicii; obiecte inventar, reparații, cărți și pubilcații etc., să se suporte de la titlul II “Cheltuieli materiale și servicii”.
Toate plățile referitoare la activitatea investițională trebuie să se suporte din titlul VII “Cheltuieli de capital” și așa mai departe.
În același timp se urmărește ca plățile dispuse de ordonatorii de credite să se încadreze în specificul de activitate al fiecărei instituții în parte pe capitolele clasificației funționale a indicatorilor financiari.
Așa de exemplu: plățile pentru achitarea manualelor și rechizitelor școlare pot fi efectuate numai de unitățile de învățământ; plățile pentru medicamente și materiale sanitare pot fi efectuate numai de unitățile de sănătate; plățile pentru achiziții alimente pot fi efectuate numai de unitățile sanitare, asistență socială, unități preșcolare cu program prelungit, etc., dacă în bugetele aprobate au credite cu această destinație.
De altfel controlul asupra respectării prevederilor din bugetele aprobate pe destinații și categorii se realizează o dată cu aprobarea deschiderilor de credite bugetare și repartizarea acestora.
În cazul cheltuielilor dispuse de instituțiile finanțate din mijloacele extrabugetare și fonduri speciale, controlul de ghișeu pe această linie urmărește efectuarea cheltuielilor cu încadrarea în destinații corespunzător cu prevederile din bugetele de venituri și cheltuieli, din care un exemplar se depune la trezorerie, fără de care nu se pot accepta plăți.
3.3.3 CONTROLUL RESPECTĂRII TEMEIULUI LEGAL
Controlul de ghișeu vizează nu în ultimul rând, ci ca obiectiv important respectarea dispozițiilor legale, deci a temeiului legal prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor. În acest domeniu se au în vedere: actele normative de înființare a instituțiilor publice în care trebuie să fie specificată sursa din care este finanțată instituția respectivă, ca de exemplu: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, mijloacele extrabugetare, fondurile speciale, etc.; reglementările în vigoare prin care instituțiile efectuează unele cheltuieli în legătură cu desfășurarea unor acțiuni specifice, procurarea unor acțiuni specifice, procurarea unor obiecte de inventar, executarea lucrărilor de reparații și investiții; normale și normativele privind unele cheltuieli cum ar fi cele de personal, hrană, burse, ajutoare sociale, prime, subvenții, etc.
3.3.3.1 PLĂȚILE PENTRU SALARII
În vederea ridicării sumelor necesare plății salariilor, fiecare instituție, la termenele stabilite de plată a acestor drepturi, prezintă următoarele documente:
CEC-ul pentru ridicarea din cont a sumelor nete de plată privind drepturile salariale;
Ordinele de plată (în trei exemplare) pentru virarea din cont a obligațiilor bugetare și speciale cum sunt: impozitul pe salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuția asigurării sociale de sănătate, contribuția la pensia suplimentară, contribuția la fondul de șomaj, ratele cuvenite terților persoane fizice sau juridice, reprezentând: chirii, proprii, pensii întreținere, etc.;
“Situația recapitulativă a salariilor pe luna ……” formular specific trezoreriei, model anexat;
Controlul de ghișeu, înainte de aviza plățile ordonanțate, o dată cu exercitarea controlului de formă și pe linia respectării disciplinei bugetare, analizează cu atenție următoarele:
respectarea numărului de salariați aprobat în statutul de funcțiuni;
respectarea dispozițiilor legale privind ordonarea salariilor, a indemnizațiilor de orice natură, a orelor suplimentare, a orelor de gardă, a sporurilor de orice fel.
Această verificare se face pe baza “Situației recapitulative a salariilor pe luna ….” în care instituțiile completează toate rubricile prevăzute de formular, pe propria răspundere, semnează și ștampilează.
Practic, se urmărește ca fiecare instituție să acorde drepturi salariale, în limita statului de funcțiuni aprobat și în temeiul legislației generale și specifice fiecărui domeniu în parte. Bunăoară, o instituție din domeniul sănătății poate achita ore gărzi, în schimb o instituție din alt domeniu nu poate acorda astfel de drepturi.
Stabilirea cuantumului sumelor de plată (rest de plată, impozite, contribuții, rate, etc) se realizează de fiecare instituție în parte prin statutul de plată al salariilor, verificat și certificat de controlul preventiv aplicat de persoana desemnată în instituție, aprobat de conducătorul instituției, stat de plată ce nu se va prezenta trezoreriei preluându-se din acestea , pe total, elementele esențiale în “Situația recapitulative a salariilor pe luna ….”.
Ca atare pe linia cuantumului sumelor de plată, controlul de ghișeu urmărește corelațiile pe total, având posibilitatea calculării numai pentru contribuția asigurării sociale, contribuția asigurării sociale de sănătate (5%) suportată de instituție, contribuția instituției la fondul de șomaj (5%).
După finalizarea controlului se efectuează eventualele corecturi în documentele de plată, se vizează de controlor și se trece la înregistrarea plăților acceptate reținându-se ordinele de plată, iar CEC-ul ridicare – numerar, pe cale internă, se predă la casa de plăți unde se prezintă casierul și ridică numerarul reprezentând restul de plată cuvenit salariaților.
Nu se poate accepta ridicarea numerarului decât în condițiile în care se achită concomitent obligațiilor bugetare: impozit salarii, C.A.S., fond șomaj, etc.
3.3.3.2 PLĂȚI PENTRU CHELTUIELI MATERIALE
În cazul plăților dispuse de instituții pentru procurorul de materiele, echipamente, alimente, bunuri, servicii, etc., controlul de ghișeu estimează necesitatea și oportunitatea acestora avându-se în vedere specificul activității instituției, gradul de dotare, utilizarea stocurilor existente, perioada în care se solicită, scopul pentru care se procură, etc.
Ca atare se urmărește:
încadrarea consumului de materiale și serviciu în specificul de activitate al instituției;
livrări de mărfuri, prestări de servicii, lucrări de executat care au avut la bază contracte, comenzi, facturi, a fost necesare și recepționate; au respectat normele în vigoare pe linia achizițiilor de bunuri și servicii, etc;
lucrările de reparații curente și capitale s-au executat în baza documentației tehnice, au fost angajate prin licitații, au la bază sitiații de lucrări recepționate de organele în drept.
Pentru justificarea la control, instituțiile pe lângă ordinele de plată prin care ordonanțează plata, prezintă spre documentarea controlului de ghișeu: facturile, notele de recepție, devize și situații de lucrări, procese verbale de adjudecare a licitațiilor privind achizițiile de bunuri și servicii, precum și a lucrărilor de reparații.
Controlul de ghișeu urmărește ca plățile să se efectueze către câștigătorii de licitații și numai în limita produselor, serviciilor și lucrărilor facturate, recepționate sau în limita situațiilor de lucrări după caz.
O dată îndeplinitre aceste condiții, documente justificative se restituie instituțiilor, iar ordinele de plată acceptate prin semnătura și ștampila controlorului se rețin (în trei exemplare) pentru contabilizare și decontare.
Întrucât controlul exercitat în trezorerie se realizează numai pe baza documentelor prezentate, răspunderea principală asupra utilizării mijloacelor survine în primul rând instituției ca atare, care prin persoanele desemnate au acordat viza de control preventiv, trezoreria fiind în imposibilitatea de a cunoaște faptele în sinea lor de la fața locului.
Pot fi situații când instituțiile acordă avansuri pentru procurări de bunuri și servicii, avansuri ce se acceptă ca atare numai în limita normelor legale în vigoare pe această linie, potrivit contractelor închiriate, și a devizelor de lucrări însușite de instituțiile beneficiare.
3.3.3.3 PLĂȚI REPREZENTÂND ACORDAREA DE SUBVENȚII
Știut fiind că subvențiile acordate din alocații bugetare pot fi pentru instituții, pentru produse și activități sau pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif, reglementate fiecare în parte de acte normative distincte, înainte de toate, controlorul de ghișeu trebuie să determine natura acestora.
În cazul subvențiilor acordate unor instituții finațate din mijloace extrabugetare, în scopul completării veniturilor proprii pentru realizarea unor acțiuni, de regulă la instituțiile din domeniul cultural și sportiv, controlorul de ghișeu urmărește ca acestea să se acorde în baza contractelor încheiate cu ordonatorul de credite, deci cu instituția ierahic superioară pe linia realizării unor acțiuni programate și necesare.
În cazul sebvențiilor acordate unor regii sau societăți comerciale pentru anumite produse și activități sau pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif, se urmărește respectarea actelor normative ce reglementează aceste subvenții ca atare și totodată se verifică încadrarea în cuantumul determinat în deconturile specifice aprobate ca atare de cei în drept.
După verificare, deconturile prezentate ca documente justificative se restituie instituțiilor în cauză.
3.3.4 PLĂȚI REPREZENTÂND ACORDAREA UNOR PRIME LA PRODUCĂTORII AGRICOLI
Ca și în cazul subvențiilor plățile pentru primele acordate producătorilor agricoli se acceptă de controlorul de ghișeu după ce se examinează încadrarea în actul normativ specific și în cuantumul deconturilor întocmite și aprobate de cei în drept.
3.3.5 PLĂȚI PENTRU TRANSFERURI
Transferurile reprezintă de fapt o contribuție a statului pentru acoperirea unor nevoi mai generale ale populației sau pentru realizarea unor acțiuni, obiective ce în final se răsfrâng în condițile de existență și de trai ale unei mase mai largi de cetățeni.
Ele pot fi bugetele locale de regulă ajutoare sociale sau de la bugetul de stat către bugetele locale pentru protecția socială și pentru o anumită categorie de investiții de interes general pentru o localitate sau alta, precum și pentru unele drepturi ale elevilor și studenților de natura burselor sau ajutoarelor sub formă de rechizite, echipament, etc.
Transferurile pentru ajutoare sociale, suportate de bugetele locale în temeiul legii care reglementează aceste drepturi se achită în numerar de către primării. Prin urmare, primăriile prezintă la ghișeul control cheltuieli fila de CEC ridicare numerar și o justificare scrisă și semnată de primărie prin care atestă oportunitatea și legalitatea plăților respective, iar controlorul de ghișeu acceptă plata în măsura în care sunt îndeplinite toate cererile de condiții.
Transferurile pentru bursă și alte drepturi sociale ale elevilor și studenților de la cursurile de zi din unitățile de stat, se achită prin instituțiile de învățământ.
La ghișeul control cheltuieli, o dată cu fila CEC numerar pentru ridicarea acestora instituția prezintă pentru documentare, notele justificate, aprobate de cei în drept, pe baza cărora se acceptă ridicarea de numerar în limita corespunzătoare în temeiul legal.
Transferurile din bugetul de stat către bugetele locale pentru protecție socială și pentru investițiile de natura celor prevăzute în legea bugetară anuală, se acordă pe baza notei de fundamentare prezentate de fiecare consiliu local.
Controlorul de ghișeu, verifică elementele din “Nota de fundamentare privind acordarea transferurilor din bugetul de stat”, confruntă existența deconturilor aprobate în cazul transferurilor pentru protecția socială privind abonamentul călători și energia termică la populație suportată de stat, în cuatumul prevăzut în deconturi, verifică prin confruntare cu listele de investiții aprobate, limita aprobată pentru fiecare obiectiv în parte cu finanțare din transferul de la bugetul de stat, etc.
Dacă toate condițiile sunt îndeplinite în limita deschiderilor de credite aprobate în acest scop, se acceptă plata cu nota contabilă internă trezoreriei se operează în contabilitate plata din bugetul de stat și încărcarea cu venituri în bugetul local respectiv.
3.3.6 PLĂȚI PENTRU INVESTIȚII
Controlorul de ghișeu pentru cheltuielile de capital, respectiv cheltuielile ce privesc procesul investițional din punct de vedere al temeiului legal vizează mai multe aspecte dată fiind procedura complexă ce privește procesul investițional care presupune o serie de operațiuni anticipate pentru a se asigura necesitatea, oportunitatea și nu în ultimul rând economicitatea resurselor, știut fiind volumul mare al costurilor.
Ca atare un prim aspect urmărit îl costituzie efectuarea plăților numai pentru investițiile aprobate prin buget după procedura prevăzută în Legea finanțelor publice. Aceasta presupune că înainte de toate, instituția să prezinte formularul “Lista de investiții” întocmit conform normelor aprobat de ordsonatorul principal de credite, o prelucrare consemnată prin semnătura și ștampila acetuia.
Lista de invenții, întocmită conform precizărilor din “Normele metodologice privind finanțarea investițiilor publice prin trezoreria statului” trebuie să aibă în vedere următoarele:
să fie îmtocmite la nivelul cheltuielilor de capital aprobate pe fiecare ordonator de credite, pe capitole de cheltuieli;
obiectivele vor fi nominalizate, cu denumirea completă și cu încadrarea în limita surselor de finanțare prevăzută în bugetele aprobate, grupate în cadrul fiecărui capitol pe cele trei poziții:
A – lucrări în continuare;
B – lucrări noi;
C – alte cheltuieli de investiții.
Poziția C “Alte cheltuieli de investiții” va fi cuprinsă în lista pe global defalcându-se la propunerea instituțiilor subordonate pe: feluri de bunuri de achiziționat (cantitativ și valoric); cheltuieli cu consolidarea imobilelor, cheltuieli de proiectare, alte cheltuieli asimilate investițiilor, în anexa ce va fi asemenea aprobată de ordonatorul principal de credite.
În subsolul listei de investiții trebuie specificate conturile de disponibilități în care se află sursele de finanțare, deschise la trezoreria statului. Listele de investiții care nu cuprind toate elementele, semnăturile autorizate (ordonatorul principal de credite sau înlocuitorul său de drept și viza de control financiar preventiv) și ștampila, vor fi restituite de către controlorul de ghișeu pentru a fi completate corespunzător.
Un al doilea aspect urmărit de controlorul de ghișeu îl constituie angajarea și utilizarea surselor de finanțare a investițiilor numai după îndeplinirea în prelabil a procedurilor privind achizițiilor publice.
Pentru aceasta, instituția publică, prezintă în două exemplare “Cererea de admitere la finanțare a investițiilor” formular specific, întocmit pentru fiecare obiectiv în parte, semnat și ștampilat de cei în drept, în acte, prin altele se menționează propria răspundere că în prealabil au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
După verificare, și în cazul îndeplinirii toturor condițiilor, Trezoreria Statului comunică aprobarea admiterii la finanțare a obiectivului de investiții respectiv, precum și contul din care se face finanțarea și anume: contul de cheltuieli bugetare, contul de disponibilități pentru mijloace speciale, extrabugetare sau sponsorizări după caz.
Verificarea “Cererii de admitere la finanțare a investițiilor” constă în urmărirea completării integrale a formularului, ca atare și în înscrierea obiectivului de investiții prevăzut în “Lista de incvestiții” aprobată de ordonatorul principal de credite în limita valorii înscrise și cu respectarea sursei de finanțare prevăzută în listă.
Pe baza primirii comunicării admiterii la finanțare, instituția publică poate dispune efectuarea plăților pentru fiecare obiectiv în parte. Plățile se efectuează pe baza ordinului de plată ce se prezintă trezoreriei împreună cu comunicarea – model prin care se solicită plata privind:
avans din valoarea contractului nr. …. Încheiat cu ….. ; sau
contravaloarea situației lucrării recepționate în sumă de …..; sau
factura nr. în valoare de …… pentru procurarea ……. Etc.
Documentele justificative prezentate în trezorerie pentru acceptarea plăților privind cheltuielile de capital, respectiv lista de investiții, Cererea de admitere la finanțare. Comunicare de plată, rămân câte un exemplar la trezorerie la controlul de ghișeu ce se constituie în dosarul fiecărui obiectiv de investiții pe ficare instituție în parte.
În situația în care condițiile sunt respectate, controlul de ghișeu acceptă plata.
Zilnic, la compartimentul control cheltuieli, după închiderea programului de control ghișeu se urmărește ca toate documentele acceptate la plată să-și urmeze circuitul operațional. Pentru început se procedează astfel:
CEC-urile numerar se înaintează pe cale internă la casa de plăți și totodată se operează în evidența contabilă;
Ordinele de plată se operează în evidența contabilă.
Preluarea în evidența contabilă, debitându-se conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități după caz prin creditarea conturilor corepondente adică:
Contul de casă pentru plățile în numerar; conturile de venituir sau disponibilități pentru decontările interne ce privesc impozitul salarii, C.A.S., cont asigurări sociale de sănătate, fond șomaj; pensie suplimentară, etc., și contul corespondent al trezoreriei statului pentru decontările prin virament către persoae juridice cu conturi deschise la alte bănci sau trezorerii, se realizează prin sistem informatic, programul “Trezor” zilnic, după controlul de ghișeu.
3.4 CONTROLUL OPERAȚIUNILOR
Plățile dispuse de instituțiile publice, acceptate de controlorul de ghișeu, evidențiate în contabilitate trebuie să fie reale, corecte fără nici o eroare. De aceea, în trezoreria teritorială controlul continuă însă de data aceasta este vorba de un control ulterior operațiunilor de plăți în sine, control ce se realizează în aceeași zi în sistem încrucișat prin mai multe compartimente implicate.
După preluarea în evidența contabilă prin sistem informatic, se emite jurnalul zilnic al operațiunilor, în care se înscriu documentele ce au la baza plății (felul, nr., data), contul debitor, contul creditor și suma.
În cadrul compartimentului control și evidență cheltuieli se procedează la verificarea opețiunilor de plăți prin confruntarea documentelor cu operațiunile evidențiate în jurnalul plăților urmărindu-se conturile corecte, sumele corecte.
Eventualele erori se rectifică prin norta contabilă stornându-se înregistrarea inițială eronată și reînregistrându-se corect.
După aceasă verificare, toate cele trei exemplare ale tuturor ordinelor de plată file CEC, numerar preluate de la casierie cu jurnalul casei, atașate la jurnalul plăților din ziua respectivă se predau serviciului contabilitate decontări.
La serviciul contabilitate – decontări se procedează la continuarea oprerațiunilor necesare finalizării lor.
Mai târziu se realizează decontarea pentru sumele ce se cuvin altor bănci sau trezoreriei. Ca atare ordinele de plată ale instituțiilor acceptate de controlorii serviciilor control cheltuieli, exemplarul roșu (al doilea) se grupează pe bănci beneficiare, se totalizează, se întocmesc ordine de plată centralizatoare și borderouri pe bănci și se predau Direcției Județene de Trezorerie.
Direcția Județeană de Trezorerie, prin suma totală din contul corespondent al Trezoreriei Teritoriale și după ce a refăcut decontarea pentru toate trezoreriile din județ le depune la Banca Națională a României sucursala județeană. Aceasta la rândul său preia suma din contul curent al trezoreriei deschis pe numele Direcției Județene Trezorerie și le retrimite băncilor beneficiare, inclusiv trezoreriilor din alte județe.
Pentru plățile către alte trezorerii teritoriale din același județ, Direcția Județeană Trezorerie preia sumele din contul curent al trezoreriei teritoriale plătitoare și le retrimite către trezoreriile teritoriale beneficiare.
De la Banca Națională României sucursala județeană, primește extras de cont cu sumele plătite conform documentelor (exemplarul doi al ordinelor de plată ale instituțiilor și ordinul de plată centralizator) și la rândul său emite trezoreriilor extras de cont la care atașează exemplarul trei al ordinelor de plată centralizatoare. Trezoreria teritorială, pe baza confirmării plăților de către Banca Națională a României sucursala județeană din Direcția Județeană Trezorerie pe baza extrasului de cont confruntă plățile înregistrate în trezorerie cu cele înregistrate în contul curent al trezoreriei deschis la Banca Națională a României pe baza contului corespondent deschis la Direcția Județeană Trezorerie (analitic).
În acest fel se urmărește ca plățile dispuse de instituții și evidențiate în trezoria teritorială să se regăsească în evidențele bancare ale beneficiarilor sumelor.
Tot la serviciul contabilitate decontări, prin sistemul informatic, program “Trezor”, se efectuează închiderea operațiunilor zilnice și se emit o serie de documente ce atestă efectuarea acestora adică. Balanța sintetică zilnică, balanța analitică, execuții de casă pe bugete, extrase de cont.
Toate aceste documente înscrise emise, constituie pe de o parte documente ce confirmă efectuarea operațiunilor și derularea procesului bugetar, iar pe de altă parte documente de informație a celor implicați în derularea execuției de casă bugetare.
Pe baza acestora se continuă, zilnic, controlul operațiunilor.
Acest control ce poate fi considerat ca un control ulterior asupra operațiunilor, constă în:
Verificarea corelațiilor din balanța sintetică zilnică (activ cu pasiv, soldurile conturilor debitoare – creditoare în funcție de natura acestora);
Verificarea soldurilor conturilor și a mișcărilor zilnice prin confruntarea cu balanțele analitice, soldul casei faptic, soldul contului corespondent din evidența Direcției Județene Trezorerie etc., cu totalul jurnalelor cu execuțiile de casă pe bugete etc.;
Verificarea și confruntarea extraselor de cont cu documentele înregistrate care trebuie să se regăsească operate corect în extrase.
Cu alte cuvinte se revizuiesc toate operațiunile, în sintetic și analitic prin confruntare, vizualizându-se documentele ce au stat la baza operațiunilor de plăți (ordine de plată, note contabile interne), cu documentele emise în trezorerie ce atestă întegistrarea oerațiunilor în contabilitate: jurnale, balanțe, execuții de casă și extrase de cont.
Acest sistem de control continuă și încrucișat înainte de efectuarea operațiunilor și după efectuarea acestora, pe tot fluxul operațional și la toate compartimentele implicate zilnic în fuxul operațional, contribuie la realizarea unei execuții de casă a fiecărui buget în condiții de corectitudine, certitudine, realitate și exactitate conferind în același timp credibilitate.
SITUAȚIA
Privind plata salariilor pe luna …….
DIRECTOR CONTABIL
VIZAT TREZORERIE
CAPITOLUL IV
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
4.1 DESCHIDEREA ȘI FUNCȚIONAREA CONTURILOR
În derularea procesului bugetar, pe tot parcursul unui exercițiu bugetar, trebuie ca organele împuternicite să acționeze prin măsuri adecvate care să conducă la o bună execuție de casă. Prin urmare este necesar ca în orice moment să se cunoască studiul execuției de casă a fiecărui buget în parte, în orice moment, fapt posibil prin înregistrarea cronologică a fiecărei operațiuni de natura formării și utilizării resurselor bugetare. Înregistrarea se realizează prin intermediul evidenței contabile organizată la nivelul tuturor organelor și organismelor implicate în execuția bugetară.
Cum trezoreria statului este instituția de la care începe execuția de casă și la care se încheie fiecare exercițiu bugetar, se înțelege că aici trebuie să existe o evidență clară, operativă și complexă prin care să se poată urmări în sinteză și în detaliu procesul bugetar. Deci aici, în orice moment trebuie să se regăsească toate informațiile cu privire la stadiul execuției bugetare atât pe linia formării resurselor, cât și a utilizării acestora precum și pe linia disponibilităților existente similar unui tabel sinoptic atotcuprinzător.
Acest aspect s-a realizat prin concepera și introducerea unui plan de conturi care să răspundă la două cerințe:
Aceea de contabilizare a operațiunilor bancare;
Aceea de contabilizare în sintetic și analitic, zilnic și cumulat de la începutul anului a execuției bugetare.
Acest plan de conturi, specific trezoreriei, simplu în esență presupune o multitudine de conturi desfășurate în analitice pe mai multe trepte (grade) care să răspundă integral nevoilor de informare asupra procesului bugetar la orice nivel, adică la nivelul contribuabilului, titularului de cont, dar și la nivel administrativ teritorial, acțiune, minsiter, etc., și în ultimă instanță la nivel național.
În ceea ce privește contabilizarea utilizării resurselor bugetare prin plăți din alocații bugetare pentru bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale, planul de conturi prevede conturi de cheltuieli sintetice, grupate pe feluri de bugete care se desfășoară în analitic pe acțiuni, în cadrul acestora pe categorii și mai departe pe titulari, deci pe instituții.
Astfel, pentru cheltuieli, funcționează trei conturi sintetice departajate pe bugete, adică:
Ct. 23 “Cheltuieli bugetului de stat”;
Ct. 24 “Cheltuielile bugetului local”;
Ct. 25 “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat”.
În analitic aceste conturi se desfășoară după codurile clasificației bugetare adică:
Gradul I – preia din clasificația funcțională codul capitolului, deci al acțiunii.
Gradul II – preia din clasificația economică titlul, grupând articolele și aliniatele pe naturi de cheltuieli.
Gradul III – preia codul fiscal al instituției bugetare delimitând titularii de cont.
Deci formarea conturilor se realizează utilizând câteva elemente esențiale; cont sintetic de bugete, clasificația indicatorilor financiari (funcțională și economică) precum și codurile fiscale atribuite ordonatorilor de credite creându-se posibilitatea unei evidențe sintetice adică pe bugete și în cadrul fiecărui buget pe acțiuni (capitole) pe naturi de cheltuieli (titluri) și mai departe pe fiecare instituție în parte. În acest fel s-a creat posibilitatea ca în procesul de execuție bugetară, încă din start cum s-ar spune, adică de îndată ce se dispune și acceptă o plată să se și evidențieze în excursia de casă acolo unde trebuie, așa încât prin raportările zilnice semidecadale, lunare și trimistriale realizate de trezorerie să se informeze inclusiv la nivel național operativ și cu toate amănuntele stadiul execuției.
În formarea conturilor se utilizează cifrele ce simbolizează codurile din clasificația bugetară și cele ce simbolizează codul fiscal.
Spre exemplu: o cheltuială reprezentând plata salarii pentru o instituție de învățământ ce are codul fiscal 25407, știut fiind că salariile cadrelor didactice se finanțează din bugetul de stat se va evidenția în contul 23.5701.022540706, pe când o cheltuială pentru procurare materiale de întreținere la aceeași unitate de învățămât, știut fiind că acestea se finanțează din bugetul local, se va evidenția în contul 24.5702.202540706.
Deci: 1 – cifra 23 – reprezintă cheltuieli din bugetul de stat;
5701 – reprezintă cheltuieli din bugetul de stat pentru învățământ
02 – reprezintă cheltuieli de personal
2 – cifra 24 – reprezintă cheltuieli din bugetul de stat
5702 – reprezintă cheltuieli din bugetul local pentru învățământ
20 – reprezintă cheltuieli materiale și servicii
iar cifra 2540706 nominalizează instituția în cauză.
Conturile de cheltuieli bugetare sunt conturi de activ, funcționând prin debitare cu plățile efectuate, în creditul lor evidențiindu-se eventualele plăți returnate, reprezentând reconstituiri de plăți.
Plățile de casă evidențiate în debitul conturilor de cheltuieli nu se pot face decât în limita creditelor deschise evidențiate în conturile din afara bilanțului.
Aceste conturi de ordine se desfășoară în analitic după principiul conturilor de cheltuieli, diferind numai sinteticul adică:
01 “Credite deschise din bugetul de stat”
02 “Credite deschise din bugetul local”
03 “Credite deschise din bugetul asigurărilor sociale de stat”
De altfel, programul informatic “Trezor”, program prin care se derulează operațiunile de înregistrare în contabilitatea trezoreriei, este de așa natură încât nu se poate opera o cheltuială în debitul unui cont de cheltuieli decât în contul similar de ordin reprezentând deschideri credite, nu există disponibilități de credite la nivelul plății.
Conturile de cheltuieli bugetare se debitează cu plățile dispuse de titularii de conturi și acceptate de controlorul de ghișeu, prin corespondentul conturilor.
10 “Casa” cu sumele eliberate în numerar din contul instituției respective, în vederea efectuării de cheltuieli prin casieria proprie (salarii, deplasări, etc)
20 “Veniturile bugetului de stat” desfășurat în analitic “02.01 și cod fiacal) cu impozitul pe salarii vărsat cu alte obligații (opriri pentru amenzi, etc);
22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat” desfășurate în analitic, cu contribuția asigurărilor sociale de stat;
21 “Veniturile bugetului local” desfășurat în analitic cu obligații către bugetul local, de regulă opriri reținute pe statul de plată pentru impozite și taxe locale;
61 “Cont corespondent al trezoreriei” cu plățile reprezentând achitări de achiziții de bunuri și servicii etc, către furnizori sau beneficiari de sume cu conturi deschise la alte bănci sau alte trezorerii din județ sau din țară;
30 “Fonduri speciale” desfășurate în analitic pentru contribuțiile datorate de instituții la fondurile speciale;
50 “Mijloace extrabugetare” desfășurate în analitic pentru obligațiile instituțiilor către activitățile extrabugetare.
Înregistrarea în contabilitate se face zilnic, în mod cronologic și numai pe baza documentelor (ordin de plată, file CEC numerar) prezentate de instituții și acceptate de controlorul de ghișeu, accept prin semnătură, ștampilă și dată.
Conturile de cheltuieli vor avea totdeauna solduri debitoare, și cumulează plățile de la începutul anului. Ele se închid odată cu închiderea exercițiului bugetar deci la finele fiecărui an calendaristic, creditându-se prin debitarea contului de excedent / deficit adică:
80 = excedent / deficit al bugetului de stat;
81 = excedent / deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat;
82 = excedent / deficit al bugetului local.
Soldurile conturilor de cheltuieli, exprimă la un moment dat cheltuiala efectuată până la acest moment, cumulat de la începutul anului.
Pentru cheltuielile prin mijloace speciale și extrabugetare conturile ce funcționează în trezorerie sunt conturi de disponibilități din grupa sintetică 30 și respectiv 50. În categoria conturilor din grupa 30, funcționează conturile de disponibilități ale fondurilor speciale.
Fondurile speciale, aprobate prin acte normative distincte, prevăzute în legea bugetară, sunt fonduri ale unor ministere, care se constituie în scopul acoperirii unor nevoi sociale de regulă, ce nu se pot acoperi din resursele bugetare. Acestea se încasează pe teritoriul județean, prin terzorerie, în numele instituțiilor județene titulare, subordonate ministerelor respective. Lunar, la termenele stabilite, instituțiile județene virează sumele cumulate la ministerul titular de fapt. Acesta, din sumele totale, o parte o redistribuie unității județene în scopul efectuării cheltuielilor prevăzute, însă de data aceasta, de regulă într-un cont de disponibilități din grupa 50 pentru mijloace extrabugetare și speciale.
Conturile acestor fonduri sunt:
30.01. Venituri din valorificare unor bunuri ale statului (bugetul de stat);
30.02. venituri din valorificarea unor bunuri ale statului (bugetul local).
30.03. cod fiscal Direcția Muncii și Ocrotirii Sociale – fond pensie suplimentară;
30.04. cod fiscal Direcția muncii și Ocrotirii Sociale – fond de șomaj;
30.05 disponibil din fondul special de solidaritate pentru persoanele cu handicap;
30.06. cod fiscal Direcția Sănătate sau instituția sanitară, “fond special sănătate”;
30.13. cod fiscal RENEL – “fond special dezvoltarea sistemului energetic”;
cod fiscal vamă – “fond special dezvoltarea și modernizarea punctelor de cotrol pentru trecerea frontierei precum și a celorlalte unități vamale”;
30.15. cod fiscal Direcția sanitară – “fond special asigurări sociale sănătate”;
30.16 fond special pentru promovarea și dezvoltarea turismului;
30.17 Disponibil din fondul special pentru protejarea asiguraților;
30.18 disponibil din fondul special al drumurilor;
30.19 disponibil de depozit din fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control pentru tercerea frontierei;
30.20 disponibil din fondul special al aviației civile;
30.21 disponibil din fondul național de solidaritate;
30.22 disponibil al fondului special de susținere a învățământurlui de stat;
30.23 disponibil din fondul special pentru reducerea riscurilor tehnologice utilaje, echipamente și enstalații industriale;
30.24 disponibil din cote defalcate din impozite pe venituri pentru echilibrarea bugetelor locale.
Aceste conturi se creditează cu sumele încasate pe tot parcursul unei luni de la contribuabilii prevăzuți în legislația specifică fiecărui fond în parte și se debitează, periodic, odată cu viramentele efectuate la termenele stabilite de instituțiile județene către titularii de drept ai acestora, respectiv ministerele de resort.
În grupa 50, funcționează conturile de disponibilități din mijloace extrabugetare și speciale, creditându-se cu încasările, iar în debit înregistrându-se plățile realizate. Soldul conturilor reprezintă la momentul respectiv, cuantumul disponibilului încasat și neutilizat.
Aceste conturi se deschid pentru fiecare instituție, în parte care potrivit actului normativ de înființare, are ca obiect astfel de activități.
Contul sintetic 50 se desfășoară în analitice pe feluri de mijloace diferențiat pentru instituțiile subordonate organelor centrale de cele subordonate unităților administrativ teritoriale și mai departe pe instituții cu ajutorul codului fiscal, ca spre exemplu:
– 50.01 cod fiscal instituție – “disponibil fonduri cu destinație specială la instituții subordonate organelor centrale” ca spre exemplu fondul de simulare a personalului din cadrul Direcției Muncii și Protecției Socaile;
– 50.02 cod fiscal instituție – “Disponibil din fonduri cu destinație specială ale instituțiilor publice de subordonare locală” ca de exemplu paza;
– 50.03 cod fiscal instituție – “Disponibil mijloace extrabugetare ale instituțiilor și instituțiilor subordonate organelor ecntrale”;
– 50.04 cod fiscal instituție – “Disponibil mijloace extrabugetare ale instituțiilor de subordonare locală”;
– 50.08 cod fiscal Consiliul Județean – “Disponibil fond tezaur” al județului;
– 50.11 cod fiscal Primărie – “Disponibil fond rulment”;
– 50.12 Disponibil din sume pentru înlăturarea efectelor calamităților;
– 50.19 Disponibil din venituri proprii ale instituțiilor de învățământ conform legii 94/1995;
– 50.20 Disponibil din fonduri pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzi și comisioane aferente;
– 50.25 cod fiscal instituții beneficiare – “Disponibil cotă repartizată din fond special al drumurilor publice”;
– 50.27 cod fiscal Direcția Muncii și Protecției Sociale – “Disponibil din fond șomaj pentru efectuarea de cheltuieli”;
– 50.28 cod fiscal unitate beneficiară (regie sau societate comercială – “Disponibil din fondurile speciale pentru dezvoltarea sistemului energetic pentru efectuarea de cheltuieli de investiții”;
– etc.
Aceste conturi încep să funționeze prin a se credita cu sumele încasate de instituții și depuse în trezorerie sau cu sumele transmise de organele centrale, pe circuitul bancar pentru cheltuirea fondurilor speciale.
Efectuarea cheltuielilor se poate accepta numai pe măsura și în limita execuției disponibilităților în debitul contului, soldul exprimând cu alte cuvinte disponibilul neutilizat. La finele anului de regulă, aceste conturi nu se închid, soldul repotându-se în anul următor pentru a fi utilizat în același scop.
4.2 MONOGRAFIE PRIVIND ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI A PLĂȚILOR INSTITUȚIILOR
Într-o zi obișnuită de lucru, se acceptă la ghișeele control cheltuieli o serie de plăți, adică:
1. Pentru grup Școlar Economic, având codul fiscal 2540850
ridicare numerar (rest plată); achitare salarii – 150.000.000 lei
ridicare numerar burse elevi – 16.000.000 lei;
achitare impozit salarii (40.000.000 lei); C.A.S. (23.000.000 lei), fond șomaj (5.000.000 lei); pensie suplimentară (33.000.000 lei); fond asigurări sănătate (7.000.000 lei) și alte rețineri (chirie, rate, pensii întreținere de 1.500.000 lei);
achitare factură procurare alimente pentru cantină elevi de 31.000.000 lei;
achitare factură energie electrică de 12.000.000 lei;
achitare situație lucrări pentru reparații curent la clădirea școlii de 9.700.000 lei;
achitare factură procurare material didactic din fondurile sponsorizate de o societate comercială pentru acest scop de 10.000.000 lei;
2. Pentru Inspectoratul Școlar, cu codul fiscal 25367285;
achitare situație definitivă de lucrări pentru realizarea unei școli din județ de 230.000.000 lei;
achitare manuale școlare de 5.500.500 lei;
3. Pentru Direcția Sanitară cu codul fiscal 2790100;
achitare factură pentru dotarea cu echipament și materiale sanitare specifice a unor spitale de 400.000.000 lei;
achitare factură materiale de uz gospodăresc 700.000 lei;
ridicare numerar pentru deplasări 1.000.000 lei
achitare factură de procurare cărți și publicații de specialitate 1.400.000 lei;
4. Consiliul Județean cu codul fiscal 2460900 acordă împrumuturi din fondul de tezaur unei primării orășenești cu codul fiscal 2459650 ce are conturile în trezoreria teritorială în sumă de 300.000.000 lei și unei primării comunale cu conturile la altă trezorerie teritorială, de 70.000.000 lei;
5. Pentru Direcția Muncii și Protecției Sociale cu codul fiscal 25.25.700 se acceptă:
plăți pensii asigurări sociale, către Poștă în sumă de 8.500.000 lei;
plăți pensii agricultori de 500.000.000 lei;
plăți ajutoare șomaj de 630.000.000 lei;
achitare factură pentru procurare rechizite și materiale întreținere de 2.500.000 lei;
6. Pentru Direcția Agricolă și Alimentației cu cod fiscal 2460650 se acceptă ridicarea numerar în scopul achitării primelor de viței în sumă de 70.000.000 lei;
7. Consiliul Local Municipal, cu codul fiscal 2540800;
ridică numerar pentru achitare ajutoare sociale în sumă de 25.000.000 lei,
achită contravaloarea facturii privind procurarea de materiale pentru întreținerea străzilor de 20.000.000 lei;
achită contravaloarea cupoanelor de energie termică pentru populație de 750.000.000 lei;
achită factura de iluminat public de 150.000.000 lei;
achită factura procurare mașină de gunoi listă dotări la 1.500.000.000 lei;
achită prestarea lunară de servicii la Corpul Gardienilor Publici ce are codul fiscal 2937820 de 8.500.000 lei;
achită situația lucrării reparații capitale la piața municipiului de 43.000.000 lei;
8. Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu codul fiscal 2540900
achită contravaloarea facturii procurare materiale curățenie în valoare de 4.500.000 lei;
acordă transferuri la Primăria Municipiului pentru transport călători de 36.000.000 lei;
acordă transferuri unei primării comunale cu codul fiscal 2490735, de 150.000.000 lei pentru lucrări de alimentare cu apă, conform listei investiții;
9. Primăria comunei, achită lucrări pentru alimentarea cu apă de 145.700.000 lei;
10. Consiliul orașului cu codul fiscal 2630400, acordă subvenții de 35.000.000 lei, Filarmonicii ce funcționează ca unitate autofinanțată cu codul fiscal 26711240, iar aceasta achită 5.000.000 lei drepturi colaboratori și 9.000.000 lei energie termică la sala de concerte.
După verificările de rigoare, se procedează la înregistrarea în evidența contabilă a trezoreriei, a documentelor de plăți, după cum urmează:
4.3 CONTROLUL ÎNREGISTRĂRILOR ÎN CONTABILITATEA TREZORERIEI A PLĂȚILOR EFECTUATE
La finele zilei operaționale, se verifică balanțele analitice cu balanța sintetică, cu privire la cuantumul mișcărilor zilei, deci al rulajelor conturilor.
Rulajul total al contului 10 “Casa” pe credit totalizează 267.000.000 lei și coincide cu jurnalul casei de plăți.
Rulajul total al contului 61, totalizează pe credit 12.575.000.000 lei și coincide cu mișcarea pe credit din balanța sintetică.
Rulajul debitor al contului 23 din jurnalul zilei, ce totalizează 1.196.600..000 lei corespunde cu mișcarea din debitul contului evidențiat în balanța sintetică putându-se continua împărțirea în analitecele de gradul I sau II cum ar fi:
– la învățământ, cont 235701 = 530.500.000 lei
– la sănătate, cont 235801 = 403.100..000 lei
– la asistență socială 236001 = 2.500.000 lei
– la agricultură, cont 235101 = 4.500.000 lei
la transferări către
bugete locale, cont 238501 = 186.000.000 lei
TOTAL cont 2 1.196.600.000 lei
Totalul plăților din zi în sumă de 13.450.000 lei s-au efectuat prin virament în sumă de 12.575.000.000 lei, în numerar, în sumă de 267.000.00 lei și pe calea decontărilor interne în sumă de 607.500.000 lei, regăsindu-se în rulajele conturilor corespondente.
Totodată, documentele se confruntă cu fiecare extras de cont. de exemplu pentru Inspectoratul Școlar, la care au fost mișcări în două conturi, respectiv cel de cheltuieli de capital și cel de cheltuieli materiale, documentele ce au făcut obiectul operațiunilor trebuie să prezinte operarea în acestea cu suma corectă.
Eventualele erori, cu notă contabilă internă, se stornează și se reoperează, însă în operațiunile zilei următoare.
CAPITOLUL V
OPERAȚIUNILE EFECTUATE DE TREZORERIE ÎN EXECUȚIA CHELTUIELILOR BUGETARE
5.1 OPERAȚIUNILE DE TREZORERIE REALIZATE ÎN CADRUL PROCEDURII DE EFECTUARE A CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL
Analizând natura juridică a creditelor deschise de la buget se disting credite privitoare la decizia de cheltuieli de credite privind executarea cheltuielilor.
Această analiză corespunde exact separării funcțiilor care comandă executarea cheltuielilor. Această executare constă într-o fază a deciziei administrative ce corespunde competenței administratorului cuprinzând angajamentul, lichidarea, ordonanțarea și constatarea lichidităților.
Faza execuției corespunde competenței contabilului care trebuie să asigure plata cheltuielilor. Pentru a înțelege rolul foarte important pe care îl joacă contabilii trebuie remarcat că aceștia trebuie să fie considerați nu numai casieri însărcinați cu operațiune materială de plată, dar și ca agenți care au o competență particulară de control prin care ei trebuie să asigure caracterul liberatoriu al plăților.
Înainte de a proceda la plată, contabilul trebuie să verifice calitatea ordonatorului, disponibilitatea creditelor, exercitarea cheltuielilor, validitatea creanțelor și efectul liberatoriu al acestor plăți. Toate verificările fiind făcute, contabilul trebuie să plătească “cheltuiala” fie în monedă, fie, pentru a evita manipularea de fonduri publice și pentru a reduce circuitul administrativ, prin cecuri și viramente contabile iar uneori prin efecte asupra Trezoreriei.
Puterile foarte întinse pe care le posedă contabilul sunt sancționate prin responsabilitatea sa, deoarece contabilul trebuie să suspende plățile când a constatat iregularități, cu excepția dispoziției ordonatorului după ce l-a informat.
Procedura executării cheltuielilor are numeroase excepții. Acestea privesc în primul rând cheltuielile curente al căror principiu, sumă și dată de plată sunt fixate prin lege.
Caracterul mai mult sau mai puțin discreționar al angajării, lichidării și ordonanțării dispar, aceste cheltuieli putând fi plătite fără o ordonanțare prealabilă, prin prezentarea unor titluri de creanțe (datorii, pensii, restituiri sau rambursuri de drept etc.). în afara acestui regim excepțional există alte proceduri care se explică printr-un caracter de urgență sau printr-o importanță slabă a cheltuielilor, cităm în acest sens avansurile către un “regizor” de avansuri care nu este contabil public, a sumei necesare pentru a plăti anumite cheltuieli: achiziții de subzistență, cheltuieli de transport și deplasare, etc. acest regim atenuează rigoarea distincției între ordonatori și contabili.
Pentru a împiedica constituirea unui foarte lung carierat, legea a impus ca în principiu creanțele de orice natură contra Trezoreriei să fie lovite de decădere dacă nu au fost urmărite de creanțieri de 3 ani începând cu executarea la care se raportează. În Franța, termenul de decădere a fost inițial de 5 ani, apoi de 4 ani, această scadență quadrianuală fiind definită începând cu 1963, cu sfârșitul celui de-al treilea exercițiu, urmând celui în care datoria s-a născut. Aceasta chiar drepturile în timp ce alte decăderi se refră numai la acțiune și susținere.
Cauzele care pot întrerupe prescripția și suspendă cursul, în dreptul privat, sunt inaplicabile: faptul administrativ și o instanță contencioasă sau în fața unui judecător necompetent, pot să întrerupă decăderea.
În dreptul privat, cererea de chemare în judecată nu va putea întrerupe prescripția decât dacă va fi încuviințată de judecătorie prin hotărâre irevocabilă. În acest caz, prescripția nu poate curge de la formarea cererii în judecată și până la pronunțarea unei astfel de hotărâri.
Întreruperea prescripției are loc dacă cererea de chemare în judecată este introdusă la instanță incopetentă și chiar dacă este nulă pentru lipsă de forme.
Privitor la cauzele care suspendă cursul prescripției, amintim că în dreptul privat, prescripția nu curge împotriva minorilor și interzișilor (în afară de cazuri determinate de lege), între soți pe timpul căsătoriei, contra moștenitorului beneficiar în privința creanțelor sale asupra succesiunii și nici în contra sucesiunii, indiferent că este vorba de creanțe sau drepturi reale.
Scadența quadrianuală care nu se aplica altă dată decât statului, a fost mai târziu extinsă departamentelor, comunelor și stabilimentelor publice.
În România, prin Legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni: social culturale, apărare națională, ordine publică, autoritate publică, acțiuni economice precum și alte acțiuni.
Până la organizarea și punerea în funcțiune a trezoreriei, utilizarea mijloacelor bugetare privind efectuarea plăților finanțate de la buget se realizează în cazul urmăririi execuției bugetare prin băncile comerciale în mod diferențiat, pe fiecare buget în parte.
Dacă, prin sistemul bancar, organizarea execuției de casă a bugetului se realiza într-un singur cont de disponibil, prin trezorerie, evidența cheltuielilor bugetare se efectuează distinct pe tipuri de buget, pe capitole și categorii de cheltuieli, în concordanță cu creditele bugetare acordate prin Legea bugetară anuală.
În ceea ce privește finanțarea instituțiilor din bugetele locale, respectiv a unităților administrației locale, aceasta se realizează prin “Contul de disponibil al bugetului local”, deschis la Banca Comercială, în care se colectau veniturile și din care se efectuau plățile, urmare a dispoziției titularului de cont. Și în acest caz, sarcina respectării bugetare revenea îm exclusivitate ordonatorului de credite, modul de realizare al procesului bugetar putând fi cunoscut numai în evidența condusă de acesta, pe baza verificărilor și raportărilor periodice, prin dările de seamă trimestriale și anuale, centralizate la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice. Tot în sarcina ordonatorului de credite rămânea și închiderea exercițiului bugetar annual.
Pentru bugetul asigurărilor anuale de stat, ordonator principal fiind Ministerul Muncii și Protecței Sociale și ordonator secundar Direcția Județeană de Muncă și Protecție Socială, având cont deschis la o bancă, execuția privind efectuarea plăților se derula pe baza creditelor deschise prin dispoziții bugetare.
În ceea ce privește mijloacele extrabugetare și fondurile speciale constituite la nivelul instituțuiilor publice cu conturi de disponibilități deschise la băncile comerciale pe numele fiecărui titular de cont, acestea se utilizau ca urmare a dispoziției date de către titularii de conturi respectivi, pe baza planurilor de venituri și cheltuieli, excluzându-se posibilitatea exercitării unui control bancar care să asigure realizarea acestora, în cadrul disciplinei financiare, urmărindu-se doar acceptarea plăților, în funcție de existența disponibilităților bănești.
În concluzie, la utilizarea în plăți a mijloacelor bugetare, extrabugetare și fondurile speciale, prin conturi de finanțare sau de disponibilități deschise la băncile comerciale, urmărirea respectării disciplinei bugetare revenea în exclusivitate în momentul efectuării plăților de cont, respectiv ordonatorilor de credite și instituțiilor autofinanțate sau a celor titulare de fonduri speciale.
În ceea ce privește finanțarea cheltuielilor din bugetul public național, în condițiile organizării și funcționării trezoreriei, situația este total schimbată. Astefel, deschiderea de credite din bugetul de stat se poate realiza în condiții mai bune în conformitate cu Legea bugetară anuală prin care “se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni: socio – culturale (învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială, etc), apărare națională, ordine publică, organele puterii de stat, acțiuni economice precum și alte acțiuni”.
Prin Legea bugetară sunt prevăzute și aprobate “în cadrul fiecărui capitol următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli curente (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, subvenții și transferuri) și cheltuieli de capital”.
Practic, în conturile respective în afara bilanțului, respectiv creditele de către ordonatorii principali de credite, pe seama instituțiilor din subordine, aflate în județ și expediează prin poșta specială la direcțiile de trezorerie din județul respectiv “Dispozițiile bugetare” (exemplarul doi) prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor din subordinea ministerelor, ce se află în acest județ.
Documentele se transmit cu un borderou în dublu exemplar, din care documentul numărul doi se restituie trezoreriei centrale pentru confirmarea primirii documentelor respective. Exemplarul numărul trei din cererea de deschidere a creditelor se restituie ordonatorilor de credite, acesta reprezentând confirmarea deschiderii creditelor bugetare pe trimestrul respectiv.
Direcția Județeană de Trezorerie efectuează operațiunile de rigoare în sensul că: grupează dispozițiile bugetare pe localitățile în care își au sediul instituțiile publice; întocmește borderoul în dublu exemplar pentru dispozițiile bugetare aferente fiecărei localități; expediează prin poștă sau curier dispozițiile bugetare împreună cu borderoul în două exemplare; reține dispozițiile bugetare pentru instituțiile publice și care au calitatea de ordonator de credite secundar (Inspectoratul Școlar Județean Direcția Sanitar Județeană, etc).
Ordonatorii secundari trebuie, la rândul lor, să prezinte Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice și Control Financiar de Stat, în termen de două zile de la primirea dispozițiilor bugetare de repartizare a creditelor primite de la Minister, pentru instituții din subordine, precum și pentru cheltuielile proprii.
La nivelul trezoreriei municipale, la primirea dispozițiilor bugetare și a borderourilor, după ce se face verificarea documentelor și se restituie trezoreriei județene un exemplar din borderoul semnat, se operează în conturile corespunzătoare în afara bilanțului, repartizarea creditelor pentru fiecare instituție, pe capitole și categorii de cheltuieli.
Precizăm că pentru solicitarea creditelor din bugetul de stat, pentru transferuri către bugetele locale din județ, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat a județului respectiv trebuie să întocmească și să prezinte Ministerului Finanțelor “cererea de deschidere de credite” însoțită de o “notă justificativă pentru solicitarea transferurilor din bugetul de stat”.
5.2 PARTICULARITĂȚILE OPERAȚIUNILOR SPECIFICE EFECTUĂRII CHELTUIELILOR BUGETARE DE STAT, BUFETULUI ASIGURĂRILOR DE STAT ȘI BUGETELE UNITĂȚILOR ADMINISTRATIVE TERITORIALE
În ceea ce privește bugetul, instituțiilor finanțate din acest buget, în calitate de ordonatori de credite, aveau fiecare cont deschis la o bancă comercială, fără defășurare în analitic, iar în scopul efectuării plăților li se deschideau credite bugetare, tot pe total, prin dispoziții bgetare emise de ordonatorul de credite ierarhic superior.
Urmare deschiderii de credite instituțiile bugetare efectuau plăți, fără ca prin banca comercială respectivă să se exercite un control de fond pe linia respectării disciplinei bugetare, fapt ce înseamnă că încadrarea cheltuielilor pe subdiviziunile clasificației bugetare precum și respectarea prevederilor bugetare, rămânea în exclusivitate în sarcina ordonatorului de credite, respectiv a instituției publice.
Totodată, o parte din veniturile cuvenite bugetului, puteau fi vărsate în conturi de finanțare neconsiderându-se plătite, fapt ce nu da posibilitatea cunoașterii cu exactitate a plăților din alocațile bugetare.
Toate aceste incovenieinte au fost surmontate prin înființarea trezoreriei.
În legătură cu deschiderea de credite din bugetul asigurărilor sociale de stat, buget a cărui execuție se derulează începând cu anul 1993, prin trezorerie trebuie urmărită procedura stabilită prin “Normele metodologice” elaborate de Ministerul Finanțelor cu precizarea că Minsiterul Muncii și Protecției Sociale, în calitate de ordonator principal de credite, trebuie să stabilească lunar necesarul de cheltuieli ce urmează a se efectua, întocmind “Cererea de deschidere de credite”.
Totodată, ordonatorul principal de credite întocmește și “Dispoziția Bugetară” pentru repartizarea creditelor pe seama instituțiilor subordonate, pe care o prezintă la trezoria centrală o dată cu “Cererea de deschidere a creditelor”, iar de aici, dispoziția bugetară însoțită de borderou se transmite prin poștă la trezoreria județeană care confirmă primirea și transmiterea la trezoreria municipiului dispoziția bugetară, unde se face înregistrarea în contul în afara bilanțului pe seama Direcției Muncii și protecței Sociale din județul respectiv.
În ce preivește deschiderile de credite din bugetele locale trebuie pornit de la “condițiile legale” în baza cărora fiecare comună, municipiu, oraș, sector, județ întocmește buget propriu în condiții de auronomie, primarii îndeplinind atribuțiile ordonatorilor principali de credite.
Plățile trebuie să se efectueze “în limita prevederilor din bugetul local, cu repartizarea pe trimestre, care se acoperă cu veniturile proprii și alocații din bugetul de stat sub formă de transferuri cu afectație specială și sume defalcate din impozitul pe salarii”.
În acest context, pentru derularea în bune condiții a execuției bugetelor locale, ordonatorii principali de credite (primarii pe orașe și comune, președinții de consilii județene) trebuie să stabilească lunar cheltuielile ce urmează a se efectua din bugetul propriu, ținând cont de prevederile de cheltuieli aprobate din bugetul local, veniturile proprii și sumele alocate din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.
Fiecare ordonator de credite trebuie să întocmească necesarul de credite care urmează a se deschide pentru luna respectivă, completând “Comunicarea de deschidere de conturi” (în două exemplare), pe care o prezintă la compartimentul ce atribuțiuni pe linie de buget local, din cadrul Trezoreriei Municipale, iar după analiză și verificare se înregistrează în contul în afara bilanțului, pe fiecare unitate administrativ teritorială.
Astfel, din creditele bugetare deschise, ordonatorul principal de credite poate se repartizeze, cu dispoziție bugetară, creditele bugetare pe seama instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor secundari sau terțiari.
Plățile prin trezoreria locală din credite bugetare deschise se efectuează în toate cazurile din inițiativa ordonatorilor de credite carea poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pentru cheltuielile bugetare bse dechid la nivelul trezoreriei locale (municipiu, oraș) contuiri distincte în sintetic pe bugete componente, adică pentru cheltuielile bugetului de stat (“cont 23”), pentru cheltuielile bugetare locale (“cont 24”) și pentru cheltuielile asigurările sociale (“cont 25”).
Acestea se defășoară în analitic pe subdiviziunile clasificației bugetare funcționale, adică pe capitole specifice fiecărei acțiuni (învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială, gospodărire comunală, etc), codificându-se cu contul indicator corespunzător 51.1; 52.1; 53. 1; 54.1; 55.1, 56.1, etc și pe subdiviziunile clasificației bugetare economice, adică pe titluri (categorii de cheltuieli), codificându-se: 02 – pentru cheltuieli de personal, 20 – pentru cheltuieli materiale și prestări servicii; 35 – subvenții; 36 – transferuri, 70 – cheltuieli de capital. Trebuie mențioanat că în cazul cheltuielilor de capital din bugetul de stat, conturile se deschid numai la nivelul ordonatorilor secundari de credite, deoarece unitățile județene coordonează activitatea investițională pentru toate instituțiile subordonate de pe întreg teritoriul județului.
Exemplu:
Realizarea plăților, prin virament reprezentând cheltuieli materiale pentru învățământ se înregistrează astfel:
23.51.1.20 = 61
Plățile în numerar din bugetul de stat reprezentând ridicare numerar pentru burse elevi se înregistează astfel.
23.69.1.2 = 10
Similar plata unor cheltuieli de capital de exemplu din bugetul local pentru asitență socială se înregistrează astfel:
24.54.1.70 = 61
Deasemenea, menționăm că aceste conturi analitice se desfășoară pe fiecare instituție bugetară titulară de cont prin intermediul codului fiscal.
Efectuarea plăților din conturile de cheltuieli se face numai pe măsura existenței și în limita creditelor deschise, evidența în conturile de ordine din afara bilanțului (01; 02; 03), prin numerar sau prin decontare pe calea viramentului.
Prin trezoreria locală (municipală, orășenească sau rurală) se efectuează “potrivit normelor” la termenle stabilite: plăți pentru salarii, detașări și investiții publice, precum și alte cheltuieli de investiții potrivit legii; plăți din subvenții pentru instituțiile publice; plăți pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale; plăți pentru drepturi cu caracter social, burse pentru elevi și studenți, alocații de stat pentru copii și alte ajutoare plătite din bugetul de stat, ajutoare mame, indemnizații naștere, ajutorul acordat soțiilor de militari în termen, plăți aferente pensiilor din bugetul de stat și din bugetul asigurărilor sociale de stat. Toate aceste operațiuni trebuie să se evidențieize în contabilitatea trezoreiei locale, cu ajutorul sistemului informatic, realizându-se zilnic Jurnalul plăților.
Privind din punct de vedere al avantajelor execuției cheltuielilor din trezorerie față de execuția prin sistemul bancar remarcăm în primul rând, posibilitatea unui control riguros prin compartimentele “control și evidență cheltuieli” asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget, referitor la: efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate, pe tipuri de bugete, capitole și catregorii de cheltuieli, conform destinațiilor stabilite pe subdiviziunile clasificației bugetare prin Legea bugetară anuală; examinarea naturii și conținutul plăților dispuse de ordonatorul de credite comparativ cu profilul instituției.
În al doilea rând, în cadrul bugetelor locale, în condițiile acoperii cheltuielilor din venituri prorpii (gestiune autonomă), trezoreria oferă posibilitatea urmăririi, pe baza balanție zilnice de verificare, a disponibilităților din cont pentru acoperirea plăților.
În al treilea rând, prin trezorerie se pot elabora prognoze cu privire la cerințele de plăți și se pot stabili măsuri de intensificare a încasării veniturilor pentru asigurarea plăților, în vederea sincronizării plăților cu încasările și asigurării unui echilibru permanent.
În al patrulea rând, trezoreria oferă posibilitatea cinoașterii în orice moment a fluxurilor de plăți prin intermediul fișelor de cont analitic deschise pentru fiecare instituție, capitol și categorie de cheltuială și reduce timpul de prelucrare a datelor în condițiilor echipării acestora cu tehnică de calcul.
În al cincilea rând, trezoreria permite evitarea imobilizărilor temporare de fonduri, spre deosebire de execuția de casă a bugetului prin sistemul bancar în care fluxurile cu bugetul sunt desfășurate prin intermediul Băncii Naționale.
Execuția de casă a bugetului prin trezorerie prezintă dezavantajul organizării unei rețele proprii de casieri prin intermediul căreia să se deruleze oprațiunile de plăți și încasări prin gestionarea disponibilităților bănești ale sistemului bancar.
Disponibilitățile bănești ale instituțiilor publice existente în conturi la trezorerie sunt integrate circuitului economic, în care scop trezoreria dispune de contul deschis la Banca Națională.
5.3 PROCEDURA EFECTUĂRII PLĂȚILOR PRIN TREZORERIE DIN CREDITE BUGETARE DESCHISE ȘI REPARTIZATE
Ordonanțarea reprezintă o operațiune administrativă, în cursul căreia administratorul competent sau ordonatorul dă unui contabil public ordinul să efectueze plata unei cheltuieli. Acest ordin emană fie de la un “ordonator principal” (ministru), fie de la un “ordonator secundar”, abiliat prin delegații ministeriale.
Execuția bugetului este asigurată de două categorii de funcționari, separați dar complementari: ordonatori și contabili.
Ordonatorul pregătește executarea încasărilor sau cheltuielilor până în momentul când dă ordinul de încasare sau de plată.
Contabilul intervine în momentul în care această injoncțiune îi este dată pentru a primi sau a da bani și a definitiva astfel execuția bugetară.
Dualismul agenților însărcinați cu executarea antrenează în mod evident o lentoare, o lipsă de coordonare în gestionarea finanșțelor publice, dar descompunerea execuției în doi timpi are la bază alte considerațiuni care pun pe primul plan securitatea (sau așa s-ar crede) în gestionarea banilor publici, în detrimentul eficacității. Separarea ordonatorilor de contabili este într-adevăr motivată de o grijă de control. în realitatea materială care decurge din acesată regulă, ordonatorii pot să verifice conatbilii și veceversa. Dacă apare o neregulă ea presupune colaborarea a cel puțin doi indivizi. Un alt motiv ar putea să se adauge, care constituie mai degrabă consecința decât cauza acestei reguli și care este de ordin psihologic.
Ordonatorii acționează în domeniul oportunității, contabilii în cel al regularității. S-ar putea spune că oportunitatea înseamnă libertate, regularitatea înseamnă constrângere. Principiul este așa de vechi, încât în Franța, decretul din 29 decembrie 1962 reia cuvânt cu cuvânt regula din 3 mai 1862, conform căreia “funcțiile de ordonator și de contabil sunt incompatibile”.
Desigur, ne-am putea întreba dacă această regulă se justifică și dacă în optica unui buget funcțioanl această separare ar fi la fel de costisitoare și inutilă în același timp. Funcționarul trebuie să atingă anumite scopuri și această obligație de rezultat devine dominantă. Controlul apriori, datorită încetinelii (lentoarei) ar risca să jeneze realizarea obiectivului; suprimarea nu ar exclude un control în cursul gestiunii.
Un alt motiv ar putea să fie invocat cu privire la proceduri: verificarea încasărilor sau veniturilor, datorită unor gestiuni pe calculator va suprima fazele executării corespondenței celor două categorii de agenți, o bună programare excluzând orice posibilitate de eroare. Și omul este dependent de funcțiunile sale mecanice, generatoare de fraude.
S-ar putea oare imagina alte tipuri de control, mai delicate decât cele asupra programelor și programatorilor. Totuși, până se va ajunge în această etapă, ordonatorii și contabilii, rămân din punct de vedere statutar separați.
Fluxul informațional urmărește structurile ierarhice ale instituțiilor publice începând cu autoritatea superioară numită ordonator de credite principal, care întocmește “cererea de deschidere de credit” împreună cu “nota justificativă” și “dispoziția bugetară pentru repartizarea creditelor” în care sunt nominalizate instituțiile beneficiare ale alocației. Elementele precizate de ordonatorii de credite permit confruntarea nivelelor sumelor alocate cu cele prevăzute de Legea bugetară la nivelul Ministerului Finanțelor. După aprobare, Direcția Generală a Trezoreriei le înscrie în contabilitate și, pe baza dispoziției bugetare, se transmit trezoreriilor județene unde procedura se repetă pentru a transmite trezoreriilor operative unde instituțiile beneficiare au deschise conturile. În structurile ierarhice apar, deasemenea, ordonatori secundari și terțiari cu rolul de supraveghea activitățile și cheltuielile instituțiilor subordonate sau asociate. Deasemenea, în cazul retragerii creditelor, același flux se declanșează în sens contrar.
Procedurile și fluxurile informaționale sunt similare pentru fiecare categorie de buget, în limitele resurselor existente la bugetele respective. Unitățile de trezorerie au posibilitatea verificării “comunicării de deschidere” cu încadrarea lor în soldul veniturilor la începutul perioadei și împreună cu subvențiile alocate de la bugetul de stat.
Referitor la fondurile cu destinație specială, este de menționat că legea de înființare reglementează gestiunea lor în limita disponibilului în contul deschis pentru ordonatorul de credite. În acest sens, deși ordonatorul de credite dispune de alocații din Legea bugetară, acoperă o parte din cerințe utilizând fonduri speciale.
Astfel, o parte a banului public iese de sub metodologia de utilizare, legiferată de Legea bugetară, deși calea de formare este tot prin taxe instituite contribuabililor prin lege fiscală.
Procedeul este justificat în condițiile în care se instiuie fondul în timpul execuției bugetare, însă la elaborarea proiectului de buget pentru perioada următoare, sursa de impunere este normal a fi aluată în calculul veniturilor iar cheltuielile să se acopere conform Legii bugetare.
Paralelismul surselor de finanțare pe o perioadă mai mare decât durata legii bugetare, creează nișe în mecanismul de utilizare a banului public cu toate efectele nefavorabile asupra fucționării instituțiilor de stat.
Efectuarea plăților din trezorerie din creditele deschise și repartizate, se fac în toate cazurile din ințiativa ordonatorilor de credite, care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare în conformitate cu prevederile legale.
Documentele întocmite permit compartimentului de control “controlul cheltuielilor” de a aviza livarea din cont a sumelor, fie către furnizori, fie către casieria Trezoreriei pentru lichidități în numerar. Operațiunile se înregistrează în evidența contabilă conform unor proceduri similare sau bancare.
Obiectul plăților prin trezorerie îl constituie după caz: achitarea drepturilor salariale ale personalului instituțiilor publice, depalsări, detașări și transferuri ale acestuia; livrările de mărfuri, prestări de servicii, lucrări executate și recepționate conform normelor în vigoare; eliberări de carnete CEC cu limită de sumă; acordarea de garanții bugetare instituțiilor publice; subvenții pentru instituțiile publice.
Datorită faptului că structura bugetelor locale nu este prezentată Trezoreriei și ordonatorul principal de credite este desemnat în persoana primarului consiliului local, controlul plăților se face numai la nivelul soldului veniturlior, transferurilor din bugetul de stat și a plăților înregistrate zilnic în conturile ordonatorilor de credite finanțați de bugetul local.
Organele trezoreriei nu intervin în momentul plăților în sensul verificării concordanței prevederilor bugetului local cu destinația plăților, ceea ce conduce la creșterea cazurilor de apariție a unor nerealizări ale prevederilor unor capitole ale bugetelor consiliilor locale sau la chelștuieli exagerate la anumite capitole.
În aceste condiții organele puterii locale ca și componente ale aparatului de stat pot și trebuie să folosească acest mijloc de control preventiv fără a fi lezat principiul autonomiei locale, unitățile fiscale cu componența trezoreriilor făcând parte la rândul lor din grupa instituțiilor de stat. În toate cazurile, fundamentarea plăților se face de către ordonatorii de credite de natura specifică a cheltuielilor.
Fluxul informațional este destinat celor două obiective de bază și anume: respectarea legalității în regimul cheltuielilor și realizarea evedenței contabile prin intermediul conturilor trezoreriei. Ele se realizează pe baza datelor înscrise în documentele primare autentificate de ordonatorii de credite și vizate de personalul compartimentului de control al cheltuielilor.
Opearțiunile de manipulare a numerarului fac deasemenea obiectul activității trezoreriei, însă datorită identității cu activitățile din bănci, sunt reglementate și chiar urmărite de organismele bancare.
Operațiunile de încasări și plăți efectuate prin trezorerie se înregistrează în mod cronologic și sistematic în conturile sintetice și analitice la nivel teritorial și central. Conturile analitice se formează la deschidere în cadrul conturilor sintetice pe capitole, subcapitole și plătitori, ministere, instituții, atât pentru venituri cât și pentru finanțarea cheltuielilor.
Sistemul de contabilitate al trezoreriei se asigură prin utilizarea următoarelor formulare: jurnal de înregistrare cronologică, fișe sintetice, fișe de cont analitic și extras de cont, balanțe de verificare (analitică și sintetică).
Pe baza datelor din contabilitate, fiecare trezorerie trebuie să întocmească periodic rapoarte de execuție atât pentru verigile superioare cât și pentru analize la nivel local. Deasemenea, la sfârșitul anului bugetar se efextuează operațiunile legate de închiderea execuției financiarea și întocmirea bilanțului contabil.
Ordonatorii de credite pot dispune plăți din creditele bugetare deschise sau repartizate după caz, conturile lor pentru efectuarea cheltuielilor aprobate din bugetul propriu de venituri și cheltuieli, cheltuieli materiale și prestări servicii, alocarea subvențiilor instituțiilor și activităților din subordine, cheltuieli de capital. Plățile din creditele bugetare deschise se efectuează în topate cazurile din inițiativa ordonatorilor de credite, care poartă răspunderea asupra mijloacelor bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Plățile pot fi dispuse în numerar prin casieria instituțiilor, după ridicarea sumelor din cont; prin decontarea din cont, în favoarea agenților economici care au livrat mărfuri, alimente, materiale, combustibil, au prestat servicii sau executat lucrări, după caz. plățile prin decontare din cont au la bază contracte sau comenzi încheiate cu furnizorii în condițiile legii.
În vederea efectuării plăților prin trezorerie se folosesc: CEC-ul pentru eliberarea numerarului din cont; ordinul de plată, prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăți din conturile sale în favoarea agenților economici, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale; CEC-ul cu limită de sumă, cu rezervarea prealabilă a creditelor bugetare în vederea efectuării plăților prin cont; factura cu dispoziții de încasare, întocmită de furnizori pentru o instituție publică, ca urmare a livrării mărfurilor, combustibilului, energiei electrice, prestării serviciilor și executărilor lucrărilor, pe baza contractelor încheiate și a comenzilor transmise.
Ordonatorii de credite sunt obligați să întocmeească documntele pentru efectuarea plăților: CEC-ul pentru ridicări de numerar, ordinul de plată, CEC-ul cu limită de sumă, ordinul de încasare, prin completare cu mașina de scris, a tuturor elementelor prevăzute în formularele tipizate. Documentele vor fi semnate de către ordonatorul de credite și șeful compartimentului financiar – contabil sau înlocuitorii lor de drept.
Plățile se dispun pe destinațiile și în limita creditelor bugetare deschise și repartizate, prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli pe subdiviziunile clasificației bugetare.
Documentele de plăți prin trezorerie se întocmesc și se înregistrează în contuiri deschise pe instituții, pe capitole de cheltuieli cu desfășurarea pe categoriile de cheltuieli aprobate anual prin legea bugetară: cheltuieli curente, cheltuieli de capital. La documentele de plăți, ordonatorii de credite au obligația de a prezenta și documente cu privire la necesitatea și oportunitatea cheltuielilor propuse.
Ordonatorii de credite prezintă documentele de plăți trezoreriei din localitatea în care își au deschise conturile, împreună cu celelalte documente prevăzute de normele în vigoare.
În situația în care au loc plăți numai pentru procurarea de material, echipamente, bunuri, etc., organul de control al trezoreriei va examina necesiatea și oportunitatea plăților dispuse, avându-se în vedere activitatea instituției publice, gradul de dotare, utilizarea bazei tehnice, stocurile existente, perioada în care se solicită efectuarea plăților.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Înființată încă din luna ianuarie 1993, activitatea de trezorerie s-a extins încetul cu încetul în majoritatea județelor țării, fiind în plin proces de perfecționare sub toate aspectele, în vederea stabilirii unei concepții unitare, definitive de organizare și funcționare.
Consecințele organizării și funcționării trezoreriei derivă din însăși atribuțiile sale.
Referindu-ne la atributul său de casier al statului, trebuie recunoscut că trezoreria are drept consecință realizarea rețelei de fluxuri monetare atât la Ministerul Finanțelor, cât și al unităților teritoriale prin care se realizează legătura între încasări și plăți, asigurându-se disponibilitățile necesare derulării activităților specifice organismelor statului. Totodată, disponibilitățile temporare ale sectorului public pot fi fructificate în mod organizat și în favoarea statului.
Pe de altă parte, exercitarea controlului de organele proprii ale Ministerului Finanțelor, are efect imediat asigurându-se:
încadrearea plăților în destinațiile stabilite pe subdiviziuni aprobate prin legea bugetară anuală.
Respectarea dispozițiilor legale în vigoare care privesc plata salariilor și a altor drepturi de personal, procurării de bunuri, obiecte de inventar, materiale, alimente, medicamente; procesul investițional, etc.
Întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în cheltuirea banului public.
Nu în ultimul rând, organizarea și funcționarea trezoreriei are drept consecință perfecționarea sitemului informațional în domeniul bugetar.
Din acest punct de vedere, trebuie reținut că în trezoreria teritorială, deci cea operativă, prin utilizarea programului informatic unitar “Trezor” se realizează zilnic execuția bugetară, în mod operativ, pe baza mecanismelor ce conferă exactitate, corectitudine și realitate asupra rezultatelor, rezultate prezentate în sintetic și analitic pe arii teritoriale și în cadrul acestora pe bugete, pe acțiuni, pe categorii de cheltuieli și ordonatori de credite dacă ne referim numai la partea privind utilizarea mijloacelor bugetare, extrabugetare și speciale.
Aceste rezultate sunt operativ transmise celor implicați în derularea procesului bugetar, adică:
Ordonatorilor de credite și instituților prin extrasele de cont zilnice și prin execuțiile de casă bugetare;
Pe cale ierarhică unităților Ministerului Finanțelor și apoi centralizat la nivelul ministerului pe plan național, prin raportările semidecadale, lunare trimestriale și anuale.
Informațiile transmise operativ au drept urmare posibilitatea intervenirii cu decizii pe această linie în derularea procesului bugetar pentru a se realiza o execuție bugetară în strictă concordanță cu prevederile legilor bugetare, dar și cu celelalte legi în vigoare specifice fiecărui sector sau acțiuni.
Întrucât raportările periodice, pe cale ierarhică la Ministerul Finanțelor nu cuprind în detaliu toate rezultatele înregistrate la nivelul trezoreriei teritoriale pe categorii de cheltuieli în cadrul fiecărei acțiuni, evedențiate zilnic în balața sintetică, considerăm că în procesul de perfecționare a activității de trezorerie să se preia pe cale ierarhică – de la trezoreria teritorială la cea județeană și apoi la cea centrală – balanța sintetică zilnică. Acest aspect s-ar putea realiza prin legarea în rețea a programului “Trezor”, program unitar pe țară.
În acest fel la nivelul Ministerului Finanțelor s-ar putea cunoaște pe fiecare ordonator principal de credite (minister sau alte organe centrale) mai în detaliu, în orice moment și foarte operativ stadiul utilizării precum și destinația acestora pentru a se putea interveni cât mai la obiect în derularea procesului bugetar și în mod unitar pe tot teritoriul țării.
Cunoscut fiind că fluxul operațional și mecanismele utilizate în trezoreria teritorială sunt în plin proces de perfecționare, având flexibilitatea ce permite îmbunătățiri necesare unei execuții bugetare cât mai buen pe de o parte, iar pe de altă parte având în vedere că în trezoreria teritorială se exercită controlul pe linia respectării dispozițiilor legale în vigoare trebuie ca orice controlor să fie în posesia cât mai rapidă a o serie de elemente utile în exercitarea acestui control.
Pe acesată linie, în materia controlului legat de drepturile de personal, elementele necesare se verifică după un document întocmit și completat de instituție, respectiv “situația recapitulativă privind plata salariilor pe luna …..” ceea ce înseamnă că poate fi cel puțin teoretic cu erori, ceea ce ar conduce la un control inexact.
Pentru eliminarea acestor carențe, în trezoreria teritorială, în programul informatic “Trezor”, pentru fiecare instituție în parte, ar trebui preluate principalele elemente din statele de funcțiuni aprobate. Aceste state de funcțiuni aprobate de cei în drept, sunt deja în evidența Direcțiilor Județene de Trezorerie – serviciul buget, însă nu se transmit și trezoreriilor pentru a fi utile în acceptarea sau nu a plății drepturilor de personal în strictă limită cu nivelul maxim acordat de număr personal, cuantum salarii, sporuri și alte drepturi legal aprobate, etc.
Concluzionând, aceste elemente esențiale din statele de funcțiuni aprobate, după ce se iau în evedență de organele județene ale Ministerului Finanțelor, ar trebui communicate trezoreriilor teritoriale pentru a fi utilizate în scopul unui control cât mai exact și eficient.
Tot pornind de la controlul respectării disciplinei financiare bugetare, deci a temeiului legal exercitat în trezorerie în privința procesului investițional și care se urmărește fiecare obiectiv în parte corespunzător prevederilor din listele de investiții aprobate, în trezoreria teritorială se realizează o serie de operațiuni manuale ce îngreunează derularea operativă a fluxului operațional, pentru eliminarea acestei carențe, prin progamul “Trezor”, s-ar putea prelua evidența manuală deschizându-se analitice de gradul IV la conturile de cheltuieli de capital.
Aceste analitice s-ar realiza prin secvențe atașate la finele codului contului în cauză, secvențe formate din trei sau patru cifre, secvențe ce ar departaja fiecare obiectiv în parte și ar permite confruntarea cuantumului plăților pentru un obiectiv cu cuantumul aprobat în lista de investiții. În acest fel creditele deschise pentru cheltuielile de capital, aliniate la admiterea la finanțare, nu s-ar mai putea utiliza decât la acel obiectiv, în situația mai multor obiective la aceeași instituție și aceeași acțiune.
Iată deci că derularea procesului bugetar prin sistemul de trezorerie cu avantajele ce le conferă acest sistem, poate fi în continuă perfecțioanre în scopul unei execuții bugetare cât mai conformă cu prevederile bugetale anuale și totodată cu realizarea programelor de guvernare ale fiecărei perioade în parte.
BIBLIOGRAFIE
1. Bistriceanu Gheorghe, și colaboratori – Finanțele României, ed. Didactică și pedagogică, București, 1981
2. Bercea Florin, Văcărel Iulian – Buletin informativ lunar la Ministerul Finanțelor și situației de sinteză a datelor la nivelul Trezoreriei centrale
3. Boulescu Mircea, Ghiță Marcel – Control financiar, Ed. Eficient, București, 1997
4. Ciobanu Vasile, Ciorlău Constantin – Finanțe, vol 1 – 2, Topografia Universității din Craiova 1994
5. Pereș Ioan, Popovici Dumitru – Controlul financiar și expertiză contabilă, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
6. Șoșdean Aleodor – Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Ed. Intergraph, Reșița, 1996
7. Ungureanu Mihai Aristotel – Organizarea și conducerea trezoreriei finanțelor publice în condițiile economiei de piață în România, Ed. Conphzs, Râmnicu Vâlcea, 1996
8. Văcărel Iulian și colaboratori – Finanțele publice, Ed. Didactică și pedagogică, București,1992
9. Dorin Cosma, Aurora Lăbuneț – Bugetul și trezoreria publică, Ed. Augusta – Timișoara,1998
10. ****** – Revista finanțe, credite, contabilitate, nr. 8, 9, 10, 11, 12 / 1993
11. ****** – Tribuna economică, buletin economic legislativ, nr. 3 / 1994, pg. 87
12. ****** – Legea nr. 10 / 1991 privind finanțele publice, Monitorul Oficial nr. 23 / 30 ianuarie 1991
13. ****** – Legea contabilității 82 / 24 decembrie 1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 265, partea I din decembrie 1991; regulamentul privind aplicarea legii contabilității emis în baza art. 42 din Legea 82
14. ****** – HG nr. 78 / 1992
15. ****** – OG nr. 66 / 24 august 1994 privind formarea șți utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Operatiunile Efectuate de Trezorerie In Executia Cheltuielilor Bugetare (ID: 132592)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.