Operatiunile de Leasing O Alternativa de Investitii Si Finantaredoc
=== Operatiunile de leasing – o alternativa de investitii si finantare ===
Capitolul 1 Operațiunile de leasing – o alternativă de investiții și finanțare
Analiștii comerțului internațional au scos în evidență faptul că leasingul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Leasingul reprezintă un sistem de finanțare a investițiilor prin care întreprinderile închiriază, de regulă pe termen scurt, mașini și utilaje de la societăți specializate în schimbul unei chirii.
1.1. Conceptul general si istoria leasingului
Leasingul este un pas înainte în finanțarea societăților comerciale care doresc să își achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilități financiare. Această tehnică de finanțare – care presupune un risc ridicat – vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.
În afară de reglementările juridice, economice și financiare ale leasingului se instaurează și dezvoltă și o cultură și o filozofie specifică acestei branșe de activitate, care se bazează în primul rând pe progresul tehnic contemporan și pe relațiile partenerilor de afaceri, precum și pe celelalte relații sociale și umane, care determină politica de afaceri a leasingului, privită în complexitatea derulării lor. Pe baza unei analize selecte și competente se poate stabilii că cea mai mare cerință pentru viitor a activității de leasing e fundamentată pe următoarele principii:
Viteza de adaptare, care va trebui pusă de acord cu modificările și progresul vieții economice mondiale;
Punerea de acord a condițiilor de cadru politic cu dezvoltarea și perfecționarea leasingului modern și internațional;
Promovarea unei culturii și filozofii specifice nivelului de dezvoltare a leasingului.
În contextul acestor principii va avea loc o schimbare cantitativă și calitativă în urma flexibilizării activității de leasing în spațiu și timp, care va conduce la o evoluție fără precedent.
1.1.1. Definiția leasingului
Noțiunea de leasing în contextul vieții economice nu va fi nicidecum utilizată ca o interpretare unitară și din această cauză o definiție acceptată de toți teoreticienii de seamă ai acestui instrument de finanțare nu se va găsi în literatura de specialitate. În prezent în literatura mondială de specialitate, sub aspectul interpretărilor de denumire și a definirii noțiunii de leasing, acesta este caracterizat cu următoarele expresii mai frecvente: instrument de finanțare, alternativă de finanțare, instrument de investiții și finanțare de investiții. De asemenea leasingul este caracterizat ca un pachet de servicii cum ar fi: menajarea capitalului propriu, ameliorarea situației lichidităților, menținerea posibilităților de creditare, menținerea independenței întreprinzătorilor, păstrarea relațiilor bilanțiere, bază solidă pentru calcularea costurilor.2
Leasingul și-a lărgit sfera de activitate cu noi câmpuri de afaceri pentru o mai bună adaptare la ritmul rapid al progresului tehnic și al concurenței. Câteva dintre aceste servicii periferice legate de finanțarea unui obiect de leasing sunt: lucrările de întreținere, lucrările de reparații, serviciile de asigurare, serviciile de contabilitate, de consultanță.
Înainte de a trece la definirea în ansamblu a noțiunii de leasing, trebuie precizat că acest tip de operațiune poate fi privit atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere juridic.
Astfel, leasingul privit ca formă de comerț și de finanțare ori ca operațiune de credit, face obiectul unor discipline economice, stabilirea elementelor definitorii ale acestuia, fiind necesare în contextul managementului eficient și al analizelor financiare ale întreprinderilor orientate către o rentabilitate a activității comerciale. Sub acest aspect, închirierea unor bunuri este privită numai ca un suport juridic pentru operațiunea de finanțare la termen, specialiștii definind leasingul ca fiind o formă de comerț și de finanțare prin locațiune, de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni sau direct de către producători, oferită întreprinderilor a căror motivație pentru recurgerea la această tehnică de comerț rezidă în specificul unor operațiuni pe care le realizează – pe termen scurt și nerepetabile – sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii și împrumutate pentru a le cumpăra. Leasingul a mai fost definit ca o formă modernă de comerț exterior, de import-export, un sistem original de finanțare, sub forma închirierii unor mijloace de producție, sau ca un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex, care conține mai multe operațiuni juridice, prin care o persoană fizică sau juridică dobândește dreptul de folosință asupra unui bun individual, precum și garanția posibilității de cumpărare a acestui bun la împlinirea unui termen, la un preț determinat sau determinabil la data intrării în vigoare a prevederilor contractului. Văzut dinspre firmele specializate, leasingul este o cumpărare în scop de închiriere urmată de o închiriere în scop de vânzare.3
Leasingul este operațiunea prin care o parte, denumită locator, transmite celeilalte părți denumită utilizator, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, dreptul de posesie și folosință al unui bun al cărui proprietar este, pentru o perioadă determinată de timp, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul se obliga să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Elementele cele mai importante care decurg din această definiție și care delimitează leasingul de alte operațiuni înrudite, sunt următoarele:
a) locatorul – persoana fizică sau juridică (instituție financiară, alt agent economic) care practică activitate de întreprinzător și care procură cu titlu de proprietate un echipament de la un anumit vânzător (furnizor) pentru a-l da în chirie. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, pe toată perioada de derulare a contractului; aceasta implică și faptul că, în cazul neachitării ratelor de leasing locatorul are dreptul de a-și retrage bunul;
b) vânzătorul (furnizorul) – întreprindere producătoare ori o altă persoană fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător și care vinde locatorului în proprietate echipament pentru ca acesta să-l dea în posesiune sau folosință temporară unui terț;
c) locatarul – persoana fizică sau juridică care practică activitatea de întreprinzător și care primește în posesiune și folosință temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul comandat la alegerea sa de la vânzătorul (furnizorul ) indicat de el. Acesta are dreptul să beneficieze, pe perioada contractului, de toate avantajele folosirii bunului, asumându-și în același timp și riscurile exploatării acestuia.
Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile precum și bunuri mobile de folosință îndelungată, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a drepturilor de autor.
Derularea unei operațiuni de leasing presupune parcurgerea mai multor faze, (Figura nr. 1.) de la cea a aranjamentelor precontractuale până la lichidarea tranzacției prin cumpărarea definitivă a bunului de către beneficiar sau prin restituirea lui către societatea de leasing.
Pornind de la aceste principii generale, menționăm o altă caracteristică importantă
a leasingului, și anume flexibilitatea. În general, contractele care se încheie sunt croite pe obiectul de leasing și pe utilizator. Perioada de derulare a contractului, cadența ratelor, valoarea reziduală pot fi liber negociate de cele două părți, astfel încât termenii contractului să corespundă cel mai bine intereselor și mai ales posibilităților acestora.
Termenul de leasing este susceptibil de mai multe interpretări, precum și de extinderea la alte operațiuni asemănătoare ca mod de funcționare, cum ar fi, de pildă, închirierea de drept comun ori vânzarea afectată de un termen. Chiar în țările anglo-saxone termenul leasing desemnează mai multe tranzacții, însă doar finance-lease corespunde sensului care ne interesează. Astfel, finance lease (la care iau parte trei părți: supplier, lessor și lessee) se deosebește de operating lease, prin acest ultim termen definindu-se în legislațiile statelor europene o simplă locațiune, cunoscută și sub numele de renting. În SUA contractul denumit lease desemna o locațiune a unor bunuri imobile, ulterior extinzîndu-se și asupra unor bunuri mobile, pentru ca în prezent, acest termen să definească orice modalitate de închiriere. Termenul leasing a fost preluat treptat și de alte țări, însă mai există legislații care folosesc alte denumiri, cum ar fi, locațiune-finanțare, locațiune de capital sau credit-locațiune.
Astfel termenul francez credit-bail se traduce credit-locațiune, desemnând practic o închiriere a unui bun pe termen lung, o închiriere privită ca o operațiune de creditare, denumire mai exactă, decât cea uzitată în dreptul anglo-saxon. De altfel, literatura juridică franceză a atras atenția că termenul lease este “înșelător”, deoarece ca și cuvântul rent, el desemnează o închiriere, ori contractul de leasing și contractul de renting nu sunt similare și mai mult, nici unul din aceste două contracte nu constituie cu adevărat o operațiune de credit-locațiune. În Franța nu se poate face confuzie între utilizatorul (credit-preneur) și locatarul din cadrul unui contract de locațiune de drept comun (preneur), confuzie care este posibilă în SUA sau în Marea Britanie, unde lessee desemnează atât un utilizator cât și un locatar. Tot astfel în Franța finanțatorul poartă numele de credit-bailleur, iar locatorul de drept comun se numește bailleur, pe când în țările anglo-saxone termenul lessor definește atât finanțatorul din cadrul unui contract cât și locatorul dintr-un contract de leasing. Stabilirea exactă a calității pe care o are o întreprindere la un moment dat în derularea unui contract comercial, este necesară în perspectiva delimitării naturii juridice a contractului, pentru a identifica obligațiile legale care îi incumbă, în special cele de ordin fiscal.
În legislația germană se mai folosește alături de termenul leasing și contractul numit konsumgűterleasing (închirierea bunurilor destinate consumului), adică o formă de leasing operațional, reglementat și de legislația noastră, în special cu privire la bunurile de folosință îndelungată. 4
Apariția lease-back-ului a delimitat caracterul specific al operațiunilor de leasing față de alte operațiuni și anume caracterul de operațiune de finanțare, întrucât această primă formă de leasing financiar presupunea o vânzare urmată de o închiriere între aceleași părți (de altfel, denumirea completă dată de americani a fost sale and lease-back, adică vinde și închiriază înapoi).
Unul din principalele motive pentru care leasingul este o alternativă financiară atât de populară în lume este acela care sintetizează de fapt "filozofia" leasingului: Nu proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectivă este aceea care aduce profit. Aspectul cheie este folosirea judicioasa a resurselor de capital: investirea banilor în ceea ce generează "business" și aduce profit, cum ar fi publicitatea, pregătirea superioară a personalului, stocuri, explorarea de noi piețe, cercetare, dezvoltare, în locul blocării lor prin cumpărarea de mijloace fixe.
1.1.2. Istoria leasingului
Leasingul își află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman “fiducia”: împrumutătorul își rezerva pentru garanția creanței sale proprietatea unui lucru. De asemenea există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității “sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman “fiducia cum creditare”. În cadrul acestei operațiuni, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar), cu titlu de garanție a împrumutului primit. La rândul său, fiduciarul se obligă să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. 5
Leasingul s-a afirmat ca metodă de finanțare pe termen mediu și lung în ultimele decenii, îndeosebi în SUA și țările Europei Occidentale. În esență, leasingul este o formă de închiriere realizată de societăți financiare specializate (societăți de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.
Apariția operațiunilor de leasing a fost determinată de ritmul alert al comerțului, al cererii și ofertei, al progresului tehnic, care implică decizii și investiții imediate, ce depășesc uneori posibilitățile de autofinanțare ale comerciantului și capacitățile de creditare de care acesta dispune. Progresul tehnic, precum și nevoia de a beneficia în procesul de producție de avantajele pe care le oferă utilizarea unor tehnologii avansate, au orientat comercianții către găsirea unor soluții cât mai echitabile, care să le permită accesul la procedeele moderne și eficiente de lucru, chiar și în condițiile în care nu dispuneau de mijloacele financiare necesare.
În România, noutatea instituției juridice a leasingului este evidentă și probabil aceasta va avea drept consecință o evoluție a cadrului normativ de reglementare. Dar nici istoricul pe plan mondial și mai ales european al definițiilor și structurărilor operațiunilor de leasing nu este de dată îndelungată.
Astfel, prima definiție legală a leasingului în Europa a apărut în Franța în anul 1966, când sub denumirea de "credit-bail" au fost definite operațiunile de leasing (doar pentru bunuri imobiliare), prin evidențierea funcțiilor economice ale acestuia și a caracterului comercial al operațiunii, leasingul reprezentând o modalitate de finanțare a investițiilor societăților comerciale, dreptul de proprietate asupra investițiilor constituind însăși garanția valabilă juridic. În continuare, în anul 1967, a fost definit leasingul imobiliar, iar în anul 1971 a fost definit pentru prima dată leasingul mobiliar în Belgia, ambele cu evidențierea caracteristicilor economice ale operațiunii și a transmiterii către utilizator a riscurilor și sarcinilor ce rezultă din folosința bunurilor.
În perioada 1971-1972, leasingul a fost definit și în legislația germană, deși printr-o tratare succintă, iar în anul 1986 legea italiană și de asemenea cea elenă au definit în mod expres locațiunea financiară, atât pentru bunurile mobile, cât și pentru cele imobile.
Pe continentul european, aceste evoluții din deceniile șapte și opt ale secolului trecut au fost determinate în mod evident de perioada de susținută creștere economică și de faptul că leasingul aduce o contribuție importantă atât pentru atingerea scopului economic al dezvoltării investițiilor, cât și în latura socială, facilitând dobândirea de locuințe și bunuri de folosință îndelungată.
Pe continentul american, fără a fi definite ca atare, operațiuni de leasing au fost identificate spre sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția comercială a telefoniei, când aparatele telefonice au fost puse la dispoziția abonaților prin închiriere, sub forma unui contract de "lease".
Ca operațiune distinctă, în anii ´30, au început operațiunile de "lease financing" pentru finanțări în domeniul imobiliar, primele tranzacții fiind sub formă de "sale and lease-back". Astfel, un proprietar își vindea terenul sau clădirea unui intermediar financiar, respectiv unei societăți specializate de leasing, procurându-si astfel capital de lucru și continuându-și activitatea prin utilizarea acelorași facilități în baza contractului de "lease".6
Succesul și dezvoltarea rapidă a acestui gen de operațiuni a fost determinat în mod esențial de facilitățile și avantajele de ordin fiscal de care au beneficiat atât utilizatorii, cât și societățile finanțatoare.
Fapt mai puțin cunoscut, operațiunile de leasing au fost puternic susținute financiar în Statele Unite de către societățile de asigurări care, în anii ´50, și-au administrat resursele prin finanțarea pe scară largă a unor operațiuni de leasing imobiliar și de echipamente industriale, creând astfel un sistem caracteristic de finanțare în aceste domenii.
În România, prima mențiune a leasingului într-un act normativ datează din anul 1995, și este utilizat în cuprinsul unei ordonanțe referitoare la echipamentele importate în cadrul unor astfel de tranzacții; astăzi, domeniul este reglementat prin Ordonanța nr. 51/1997, republicată, și, din punct de vedere contabil, prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 686 din 1999.
1.2. Formele leasingului
Formele leasingului sunt multiple și diverse, acestea putându-se deosebii funcție de posibilitățile de finanțare ale furnizorului, de limitele pieței, gradul de organizare și desfacere a produselor la export. Aceste criterii stabilesc încadrarea lor în paleta bogată a leasingului existent în viața economică mondială.
1.2.1. Principalele forme ale leasingului
În continuare vom identifica formele leasingului precum și o succintă prezentare a acestora:
Conform calității locatorului: leasing direct, leasing indirect;
În cazul leasingului direct contractul de leasing se încheie între producătorul bunului care face obiectul contractului operațiunii și utilizatorul acestuia, finanțarea fiind făcută de către furnizor.
________________________
6 M. Andreica, „Leasingul cale de finanțare a investițiilor pentru întreprinderi mici și mijlocii”, Editura CRIMM, București, 1997, p. 8
Societatea producătoare își desface prin leasing produsele fabricate. 7
Leasingul indirect presupune existența unei societăți specializate de leasing care preia funcțiile de creditare, de prestare de servicii, suportând totodată, riscurile care decurg din derularea acestei operațiuni.
Conform calității utilizatorului de leasing: leasing public, leasing privat;
Leasingul public presupune încheierea unui contract de leasing între o societate de leasing și o instituție publică.
Leasingul privat presupune încheierea unui contract de leasing între o societate de leasing și o persoană fizică sau juridică de drept privat.
Conform condițiilor de contractare: leasing financiar, leasing operațional;
Leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urmă. Leasingul financiar presupune ca în perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se realizeze întregul preț de vânzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu. Corespunzător unor practici utilizate pe plan internațional, contractul de leasing financiar se încheie pentru perioada de bază, care, de regulă, este mai scurta decât durata de folosință a obiectului de închiriat și nu poate fi reziliat de nici una din părți.
Leasingul operațional presupune ca, în perioada de bază, să se realizeze doar o parte din prețul de vânzare al obiectului contractului. În acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistând, de regulă, o relație directă între prețul la care a fost achiziționat echipamentul de către societatea de leasing și chiria percepută. Societatea de leasing își asumă, de obicei, riscurile uzurii morale și răspunde de furnizarea pieselor de schimb, de efectuarea reparațiilor, de asigurarea echipamentelor și de plata diverselor taxe și impozite. Riscul economic al investiției (al obiectului de leasing) este suportat de către locator și ambii parteneri contractuali pot rezilia contractul de leasing.
Conform naturii obiectului de leasing: leasing mobiliar, leasing imobiliar;
În relațiile comerciale internaționale, un loc important revine leasingului mobiliar, pentru că se referă la echipamente industriale, oferind garanția folosirii lor pe o perioada mai mare de un an și dând posibilitatea utilizatorului să achiziționeze echipamentul la expirarea termenului de locație. Leasingul mobiliar reprezintă opțiunea cea mai frecventă în relațiile comerciale internaționale și din motive financiare. În practica afacerilor de leasing paleta categoriei de bunuri mobile s-a diversificat foarte mult, cuprinzând: mașinile de birou, aparatură electronică pentru prelucrarea datelor, mijloace de transport, mașini pentru producție, utilaje agricole, tehnică de informații, aparatură medicală și multe altele.
Leasingul imobiliar se caracterizează prin faptul că utilizatorul dobândește dreptul contractual de a închiria bunuri imobile. Astfel de bunuri imobile specifice acestor contracte sunt, în general, următoarele: clădiri pentru producție, hale pentru magazii și depozite, clădiri administrative, spații comerciale pentru desfacerea mărfurilor etc. 8
Conform procedurilor de calcul a ratelor: leasing net, leasing brut;
Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind prețul net de vânzare al echipamentului și beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. În acest caz, furnizorul sau finanțatorul nu se mai implică în asigurarea reparației, întreținerii, asistenței și instruirii personalului desemnat să exploateze echipamentele, cheltuielile ocazionate de aceste activități fiind suportate de utilizator.
Leasing-ul brut, care mai este cunoscut și sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ: prețul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întreținerea și reparațiile echipamentelor, mașinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizării lor. De regulă la acest tip de operațiuni, nu este uzuală reducerea cuantumului ratei de leasing după expirarea primei durate contractuale, deoarece odată cu exploatarea bunului, cheltuielile pentru întreținere și reparație au o tendință de creștere.
Conform apartenenței părților: leasing intern, leasing extern;
Leasingul intern este acea forma a leasingului în care atât finanțatorul cât și utilizatorul sunt persoane juridice având aceeași naționalitate. Unui astfel de contract de leasing i se aplică legislația internă în domeniu.
Leasingul extern este acela în cadrul căruia intervine și un element de extraneitate, și anume sediul finanțatorului.
Conform duratei închirierii: leasing pe termen scurt, leasing pe termen lung;
Leasingul pe termen scurt implică închirierea echipamentelor succesiv pe baza mai multor contracte de o durată mai redusă.
Leasingul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioadă, prezentând elemente specifice leasingului financiar.
1.2.2. Forme speciale de leasing
Formele speciale de leasing sunt de regulă forme ce implică operatiuni mai complexe si cu o anumită specificitate.
Forme speciale de leasing: leasing back, leasing experimental, time-sharing, operațiuni de renting, leasing acționar, master leasing, laveraged lease.
Ca varietate a leasingului, leasing back-ul este o operație complexă, în cadrul căreia calitatea de producător-vânzător și utilizator se confundă. Este vorba despre o operațiune prin care proprietarul unei întreprinderi , aflat în urgentă nevoie de fonduri bănești , vinde unei societăți de leasing un bun aflat în proprietatea sa și apoi îl închiriază de la aceasta, în baza unui contract de leasing, la expirarea perioadei de închiriere putând să îl răscumpere la valoarea reziduală.9 Prin urmare, scopul încheierii acestui contract este obținerea de fonduri bănești, întrucât, spre deosebire de celelalte operațiuni de leasing prin care se urmărește procurarea de către o întreprindere a unor echipamente de care are nevoie, în cazul operațiunilor de lease-back, întreprinderea are echipamentul respectiv, fiind chiar proprietarul acestora, însă mijloacele financiare lichide nu-i sunt suficiente pentru desfășurarea activității comerciale.
Leasingul experimental este o tehnică folosită de producători pentru promovarea vânzărilor. În temeiul unui astfel de contract, bunurile sunt închiriate pentru o perioadă scurtă, în mod experimental, urmând ca la expirarea duratei contractuale, utilizatorul să opteze fie în sensul achiziționării bunurilor, dacă acestea corespund exigențelor sale, fie în sensul restituirii acestora, în ipoteza în care acestea nu satisfac pretențiile sale. 10
Time-sharing se particularizează față de celelalte forme de leasing prin închirierea în comun, de către mai mulți utilizatori, a anumitor echipamente în timpi partajați. Această formă de leasing prezintă deosebite avantaje economice (spre exemplu nivelul scăzut al ratelor de leasing), în special în cazul unor echipamente cu un cost ridicat și / sau uzură morală rapidă. Întrucât obiectul contractului de time-sharing este reprezentat, de regulă, de calculatoare electronice, a mai fost denumit și leasingul ordinatoarelor, în prezent peste 80 % din parcul mondial de mari computere fiind exploatat în acest sistem.
Oprațiunile de renting , denumite și operațiuni de hire, reprezintă contracte de leasing încheiate pe termen scurt sau foarte scurt (ore sau zile) a unor bunuri, în special a mijloacelor de transport sau a utilajelor de construcție. Această formă de leasing este de fapt o simplă închiriere, neprezentând caracteristici specifice leasingului, cum ar fi dreptul de opțiune al utilizatorului sau problema calculării și evidențierii amortizării bunurilor care constituie obiectul său. Unii autori au considerat că operațiunile de renting reprezintă forme de trecere de la închirierea obișnuită la leasing.
Leasingul acționar sau credit-bail d’actions reprezintă o tehnică financiară folosită în scopul satisfacerii cerințelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii pentru atragerea de fonduri. Operațiunea este asemănătoare contractului de lease-back , presupunând următoarele etape: o societate pe acțiuni mică sau mijlocie își majorează sau își constituie capitalul propriu prin emiterea de noi acțiuni care sunt subscrise de un fond de investiții; fondul de investiții cedează, în locație acțiuni societății emitente, care în schimb, va vărsa periodic o sumă de bani cu titlu de chirie; la expirarea contractului, societatea emitentă are posibilitatea de a-și răscumpăra propriile acțiuni la un preț convenit cu fondul de investiții, ținându-se cont și de vărsămintele efectuate prin plata chiriei.
Master leasing, denumit și leasingul de containere, se caracterizează prin aceea că este utilizat în special de societățile de transport, fiind mult mai avantajos pentru transportator să închirieze containerele decât să le achiziționeze, ceea ce ar implica costuri suplimentare cu exploatarea, întreținerea și repararea containerelor, precum și pregătirea unui personal calificat. Companiile specializate în master leasing pun containerele la dispoziția transportatorului fie pentru o perioadă determinată de timp (term leasing), fie pentru o anumită călătorie (trip leasing). 11
Laveraged lease are drept obiect echipamente de mare valoare, astfel încât societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, diferența fiind acoperită de diferiți creditori – de asemenea societăți financiare.
________________________
10 Mihaela Galanton “Dreptul Comerțului Internațional”, Editura Orizonturi Universitare,Timișoara 2004, p.186
11 G. Tița – Nicolescu „Regimul juridic al operațiunilor de leasing ”, Editura. All Beck, București, 2003, p. 112
1.3. Contractul de leasing
Leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economică decât ca o entitate juridică. O problemă pe care o ridică noțiunea de contract de leasing o reprezintă însăși existența sau inexistența unui asemenea contract. Putem spune totuși că, leasingul este atât o operațiune formată dintr-un complex de contracte cât și un contract distinct.12 Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflăm în fața operațiunilor de leasing, conform accepțiunii date, iar atunci când ne referim la actul încheiat între finanțator și utilizator vom folosii noțiunea de „contract de leasing”.
Contractul de leasing este un contract sinalagmatic (bilateral), întrucât dă naștere la obligații reciproce între cele două părți contractante; astfel, locatorul / finanțatorul se obligă să asigure utilizatorului folosința pentru o perioadă determinată de timp a bunului dat în leasing, iar utilizatorul se obligă să plătească locatorului / finanțatorului rata de leasing. Deși contractul de leasing dă naștere, în principiu, la obligații corelative și interdependente în sarcina ambelor părți, apare o importantă particularitate față de dreptul comun, în sensul diminuării caracterului sinalagmatic, prin imposibilitatea introducerii de către utilizator a acțiunii de reziliere sau invocării excepției de neexecutare, în cazul în care bunul nu îi este pus la dispoziție de către furnizor.
Contractul de leasing este un contract cu titlu oneros, întrucât ambele părți contractante urmăresc un interes patrimonial, cu alte cuvinte, fiecare parte dorește să obțină un avantaj. Locatorul / finanțatorul primește periodic de la utilizator sume de bani cu titlu de rată de leasing, la care își adaugă un comision și dobândă sau un beneficiu, iar utilizatorul beneficiază de folosința bunului pe toată perioada derulării contractului, cu posibilitatea ca la sfârșitul acestuia să achiziționeze bunul la o valoare reziduală. Caracterul oneros al contractului de leasing este de însăși esența sa, astfel că, dacă se transmite folosința unui bun cu titlu gratuit, contractul nu mai este de leasing, ci de comodat, dacă bunul s-a predat (comodatul fiind un contract real) și dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții de validitate.
Leasingul este un contract comutativ, întrucât existența și întinderea prestațiilor la care părțile s-au obligat nu depind de hazard, fiind strict stipulate prin lege și prin convenția părților.
Contractul de leasing este un contract consensual, simpla manifestare de voință a părților fiind suficientă pentru formarea consimțământului în mod valabil. Sub aspect probatoriu însă, precum și pentru opozabilitatea față de terți, forma scrisă a contractului de leasing este obligatorie, necesitatea unui înscris care să constate existența contractului, rezultând fără echivoc din prevederile legale. 13
Contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, întrucât din însăși definiția dată de lege rezultă că dreptul de folosință se transmite pentru o perioadă determinată de timp, iar rata de leasing se plătește periodic. Prin urmare, finanțatorul/locatorul asigură utilizatorului folosința bunului dat în leasing, până la încetarea contractului, iar rata de leasing, calculată în funcție de anumiți indicatori se plătește periodic. În consecință, în caz de neexecutare culpabilă a unor obligații de către una din părți, desființarea contractului are efecte pentru viitor, aplicându-se reguli specifice rezilierii contractului.
În ceea ce privește durata contractului, aceasta este cea stabilită de părți în contract, dar nu poate fi mai mică de un an.
Contractul de leasing este un contract numit, întrucât în prezent este expres reglementat de legislația în vigoare în țara noastră, ceea ce înseamnă că unui asemenea contract i se vor aplica regulile prevăzute de O.G. nr. 51/1997 republicată, iar în subsidiar, regulile comune în materie de contracte.
Contractul de leasing este un contract negociat, lucru care rezultă cel puțin din prevederile art. 6 alin. (3) și art. 11 din lege, unde se stipulează că în contractul de leasing părțile pot conveni și alte clauze, în afara celor minim prevăzute de lege. Acest caracter al contractului de leasing este important a fi cunoscut în special de către utilizatori, în cazul contractelor încheiate în baza O.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 133/1999, întrucât locatorul – care întrunește și calitatea de proprietar – este o societate națională la care statul este acționar majoritar sau o regie autonomă, iar utilizatorul, de regulă, un mic întreprinzător, ori pozițiile juridice ale celor două părți sunt evident inegale. De altfel, această inegalitate apare frecvent și în toate celelalte forme ale leasingului, și duce la tendința finanțatorului de a stabili clauze contractuale defavorabile pentru utilizator sau chiar abuzive.14
În susținerea caracterului de contract negociat al contractului de leasing, vom avea în vedere un alt argument legal, și anume, prevederile O.G. nr. 88/1987, care stipulează că încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare se face prin negociere directă între societățile comerciale cu capital majoritar de stat sau regiile autonome, pe de-o parte, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Contractul de leasing este un contract intuitu personae, în privința utilizatorului, deoarece acesta va trebui să transmită finanțatorului, pe lângă lista cu bunurile care vor constitui obiect al contractului, și documentele din care să rezulte situația sa financiară. De asemenea, și în cazul utilizatorilor persoane fizice, societățile de leasing solicită îndeplinirea unor condiții, cum ar fi existența unui anumit nivel al venitului realizat de către utilizator. În urma aprecierii și evaluării acestor cerințe rezultă că o situație financiară precară a potențialului utilizator persoană fizică sau juridică, este de natură a-l determina, pe finanțator să nu încheie contractul de leasing, având incertitudini în ceea ce privește îndeplinirea de către utilizator a obligației principale de plată a ratelor de leasing.
Întrucât contractul este încheiat de către finanțator în considerația persoanei utilizatorului, acesta nu poate cesiona contractul și nu poate înstrăina în nici un fel drepturile sale, către o terță persoană, fără acordul finanțatorului. Totuși, în cazul succesiunii universale sau cu titlu universal, indiferent de forma în care se produce (fuziune, divizare), drepturile și obligațiile părților nu se sting, transmițându-se la succesori.
Spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare în rate, prin contractul de leasing se transmite numai dreptul de folosință asupra bunului, nu și proprietatea. Cu toate acestea, prin excepție de la dreptul comun, riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de către utilizator, în lipsa unei stipulații contrare. 15
În concluzie, având în vedere considerațiile și delimitările menționate mai sus, apreciem că leasingul este un contract complex, original, de sine stătător, fiind reglementat de legislația în vigoare din România și presupunând raporturi juridice specifice care se nasc între părțile contractante.
Contractul de leasing este definit ca o relație contractuală triunghiulară legată între utilizator, finanțator (întreprinderea de leasing) și vânzătorul producător, relație prin care creditorul finanțator, după ce a cumpărat un bun, îl închiriază unei întreprinderi utilizatoare, care la sfârșitul locațiunii are un drept de opțiune între trei posibilități:
de a prelungi locațiunea;
de a înceta raporturile contractuale, restituind bunurile finanțatorului;
de a cumpăra bunurile, plătind drept preț o sumă care reprezintă rezultatul deducerii din valoarea bunului a plăților periodice efectuate în perioada de locațiune (preț rezidual).
Elementele contractului de leasing sunt: părțile, descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing, valoarea totală a contractului de leasing, valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora, perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului, clauza privind obligația asigurării bunului.
Obiect al operațiunilor de leasing îl pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de folosință îndelungată aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a drepturilor de autor.
1.4. Avantajele și limitele operațiunilor de leasing
Leasingul, ca un instrument de finanțare, poate să fie eficient și modern numai dacă excelează prin operativitate și prin avantaje față de celelalte forme de finanțare a obiectelor pentru investiții și de procurare a bunurilor de folosință de lungă durată.
În literatura juridică s-a arăta că leasingul este o operațiune complexă, clădită pe interesele complementare ale celor care participă la aceasta, de așa natură încât fiecare dintre participanți trage un folos, care depinde și de comportarea celorlalți și de nevoile lor economice, care sunt complementare. Interesul fiecăreia dintre părți depășește limitele clasice ale scopului pentru care s-a încheiat contractul respectiv (vânzare-cumpărare între finanțator și furnizor, sau leasing între finanțator și utilizator), întrucât se completează cu alte elemente ce țin de ansamblul operației și de interferența și condiționarea reciprocă a intereselor tuturor participanților. 16
Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Sintetizând, avantajele leasingului pentru utilizator constau în:
Posibilitatea de a beneficia în procesul de producție de mijloacele cele mai moderne și eficiente de lucru, deși nu dispune de sumele de bani necesare pentru cumpărarea acestora; în acest fel se realizează o economie importantă a fondurilor de care dispune utilizatorul, prin folosirea pentru o perioadă relativ scurtă a unor mașini pentru care nu se justifică cumpărarea;
Modalitatea de plată a ratelor de leasing , care reprezintă un avantaj prin economisirea reală în faza inițială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie; totodată valoarea constantă a ratei de leasing facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;
Posibilitatea stabilirii duratei de leasing, astfel încât întreprinderea să fie dotată în permanență cu mijloacele de producție care oferă cel mai bun randament;
Posibilitatea convenirii cu furnizorul ca acesta să înlocuiască utilajul ce constituie obiect al contractului de leasing, cu altul mai modern, utilizatorul fiind astfel ferit de efectele negative ale uzurii morale, care a devenit foarte intensă, în condițiile revoluției tehnico – științifice actuale;
Posibilitatea de a opta, după expirarea duratei contractuale pentru cumpărarea bunului în cauză la un preț rezidual, ori pentru folosirea lui în continuare, plătind însă o rată de leasing în cuantum redus.
Pentru furnizorul bunurilor, operațiunea de leasing prezintă următoarele avantaje:
Contribuie în mod hotărâtor la promovarea și dezvoltarea producției, a vânzărilor tradiționale și pe cele rezultate în urma derulării unui contract de leasing, reducând stocurile și permițând extinderea cererii la bunuri cu valoare mare;
Atragerea de noi beneficiari, care nu pot plăti integral prețul, în cazul vânzărilor, ori avansul în cazul vânzărilor pe credit; de asemenea, câștigarea de noi clienți se realizează și prin faptul că utilajul este mai întâi închiriat, iar în cazul în care clientul este mulțumit de randamentul său, acesta va achiziționa bunul respectiv;
Obținerea unor beneficii financiare, întrucât profitul este, de regulă, superior celui rezultat din vânzările tradiționale.
Finanțatorul (societatea de leasing) intervine în cadrul unei operațiuni de leasing din considerente exclusiv financiare, în scopul plasării capitalului propriu sau împrumutat. Rentabilitatea și siguranța plasamentului este determinată în primul rând, de garanția oferită prin dreptul de proprietate asupra bunului ce constituie obiect al contractului de leasing. Avantaje:
Plasarea capitalului în investiții pe termen mediu sau lung, prin interpunerea între furnizor și utilizator, finanțatorul (societatea de leasing), fiind de regulă o societate financiară sau o societate special constituită de către băncile comerciale;
Obținerea de beneficii reale, prin perceperea unor comisioane sau dobânzi de la utilizatori, pentru creditul acordat; alte beneficii importante mai pot fi obținute prin vânzarea sau reînchirierea bunurilor după expirarea duratei de bază, când în cele mai multe cazuri creditul a fost recuperat;
Contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate și deci poate acționa direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligațiile contractuale. De asemenea, obiectul finanțării fiind legat direct de contract și fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei și este mult mai ușor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.
La nivel macroeconomic leasingul prezintă, de asemenea, multiple avantaje. Din acest punct de vedere, leasingul poate fi privit ca un mijloc de dezvoltare a firmelor de echipamente. Finanțând achiziția de echipamente se dezvoltă un nou segment de piață – acela în care beneficiarii nu dispun de posibilitatea achitării integrale a acestora la cumpărare. În acest mod pot fi promovate pe piață și echipamente noi ale căror performanțe nu sunt cunoscute de beneficiari. După testarea noilor echipamente în perioada de locație, vor crește vânzările directe, dacă au fost convinși utilizatorii.
Din cele prezentate anterior se pot constata cu certitudine avantajele pe care le presupune operațiunea de leasing în special utilizatorului de leasing, dar este evident că și finanțatorul realizează beneficii importante din operațiunile de leasing prin sporirea volumului de vânzări și închirieri pe bază de finanțări leasing, iar forma de plată prin ratele de leasing asigură un venit programat
Leasingul, pe lângă aceste avantaje, prezintă și unele limite, în sensul că acesta comportă anumite riscuri pentru furnizor și pentru utilizator. Pentru societățile de leasing, riscurile pot crește pe măsura creșterii numărului beneficiarilor, a scăderii exigenței privind solvabilitatea, a creșterii duratei pe care pot acționa factorii aleatori, a creșterii ponderii tranzacțiilor transnaționale.
De asemenea, contractul de leasing presupune o instruire specială a personalului, iar derularea operațiunii presupune antrenarea unui număr mare de consilieri și analiști financiari. Pentru finanțatori, dacă prețul contractului nu s-a stabilit într-o monedă stabilă, ratele fixe ale locației pot deveni foarte dezavantajoase în timp. Pentru finanțator, riscul major rezidă în transmiterea folosinței asupra bunului, fapt ce poate duce la deteriorarea lui de către utilizator, printr-o exploatare necorespunzătoare (dar pentru care utilizatorul nu este răspunzător), având drept consecință imposibilitatea găsirii unui nou utilizator, după expirarea primei durate de leasing. Totodată, riscurile cresc pe măsura creșterii numărului de utilizatori și implicit a eventualelor cazuri de insolvabilitate, fapt ce poate duce la imposibilitatea restituirii creditului contractat de o societate de leasing pentru cumpărarea bunurilor care au format obiect al contractelor de leasing.
Din punctul de vedere al utilizatorului, dezavantajele ar fi următoarele: leasingul este mai costisitor decât creditul bancar și neplata unei singure rate din chirie atrage după sine pierderea bunului și obligația de plată a tuturor ratelor din chiria restantă.
Chiar dacă leasingul prezintă și unele dezavantaje față de alte forme de finanțare, acestea sunt compensate de aspectele pozitive amintite. Reprezentanții proeminenți ai teoriei și practicii afacerilor prin finanțări de leasing susțin, prin calculele economice și analizele valorilor de folosință, superioritatea semnificativă a acestui instrument. În contextul evoluției și perfecționării operațiunilor de leasing, orientările legislative și guvernamentale vor trebui să fie îndreptate în direcția susținerii cu fermitate prin reglementări juridice și economice a noilor concepte din domeniul leasingului, care excelează prin eficacitate și modernitate.
Capitolul 2 Domeniile de aplicare ale leasingului
Dezvoltarea și perfecționarea leasingului pe plan mondial nu a însemnat numai o evoluție calitativă ci și o extindere cantitativă în unele domenii de activitate. Prezența leasingului în marile investiții ale lumii contemporane imprimă o importanță deosebită acestuia în finanțările de bunuri mobile, imobile și mai nou și în domeniul hardware și software.
2.1. Leasingul mobiliar și leasingul imobiliar
Operațiunile de leasing se pot clasifica după diferite criterii de încadrare, care prin caracterul lor de grupare și prezentare conduc la unele clarificări ale cunoștințelor teoretice și practice ale acestui instrument special de finanțare al economiei de piață. Un astfel de criteriu de clasificare îl reprezintă gruparea operațiunilor de leasing conform caracterului obiectului de leasing din contractul de leasing. În această ordine de idei, luând în considerare caracterul obiectului de leasing distingem două grupe mari, care cuprind întreaga sferă a afacerilor de leasing de pe piața mondială: leasingul mobiliar și leasingul imobiliar.
Diferența principală între cele două mari grupe de operațiuni de leasing constă în caracterul diferit al obiectului de leasing și anume:
în cazul leasingului mobiliar, utilizatorul de leasing dobândește dreptul de folosință asupra unui obiect mobil (spre exemplu: mijloace de transport auto, autoturisme, camioane, remorci, mașini de producție, mașini de birou, mașini electronice de prelucrat date, tehnică de informații, de semnalizare și medicală etc.)
în cazul leasingului imobiliar, utilizatorul de leasing dobândește dreptul de folosință asupra unui obiect imobil (spre exemplu: clădiri pentru producție, hale de depozitare, construcții speciale pentru magazine comerciale și de prestări de servicii, terenuri etc.) 17
Între cele două grupe de leasing diferențele există și din cauza modului diferit de tratare și administrare a acestora din punct de vedere organizatoric și juridic. Condiții speciale sunt stabilite pentru leasingul de bunuri imobile și sunt determinate de mărimea fizică și valorică a obiectelor de leasing, de duratele de valabilitate relativ mari ale contractelor de leasing și de cadrul fiscal de impozitare a acestei categorii de operațiuni de leasing.
Cauzele care au condus la dezvoltarea leasingului mobiliar și imobiliar sunt: tendințele de internaționalizare a afacerilor de leasing, modificarea cererilor și comenzilor de profil, rezultatele cercetărilor și investigațiilor din ultima perioadă în acest domeniu, dezvoltarea și perfecționarea ofertelor de servicii, facilitățile de impozitare prin modificarea unor prevederi din dreptul fiscal.
Până la apariția afacerilor de leasing în domeniul imobiliar și al bunurilor mobile mult timp sursele de finanțare au fost capitalul propriu și creditele bancare. Concurența acerbă de pe piața de leasing reclamă îmbunătățirea permanentă a afacerilor de leasing din partea societăților de leasing specializate în acest domeniu de activitate.
Literatura de specialitate consideră că în privința leasingului de bunuri imobile sistemele de drept și de fiscalitate în diferite state sunt destul de eterogene. În statele din Uniune Europeană se constată în această privință o tendință de convergență, însă care încă nu a ajuns la principii de omogenitate perfectă. Tendințele de globalizare a pieței mondiale au adus în centrul atenției crearea unor sisteme de drept internațional cum sunt IAS (International Accounting Standards) și US – GAAP (Generally Accepted Accounting Principes).
Bunurile imobile se pot definii în general prin următoarele caracteristici: legătura directă a acestora de un amplasament, stabilitate și durabilitate, spațiu închis contra influențelor atmosferice, posibilități de adăpostire a oamenilor și a bunurilor materiale.
Utilizatorii de leasing pentru bunuri imobile sunt prezenți cu cererile lor pe piața de leasing în aproape toate sectoarele economice. Motivele pentru care aceștia optează pentru acest instrument sunt:
finanțări de 100% ale obiectului de leasing pe durată relativ lungă;
ratele de leasing sunt scadente cu data punerii în funcțiune a obiectului de leasing;
ratele de leasing reprezintă o bază de calculație sigură pe termen lung a costurilor și finanțărilor;
ratele de leasing sunt cheltuieli ale întreprinderii;
leasingul acționează cu caracter de menajare a lichidităților;
leasingul aduce avantaje în privința costurilor;
Leasingul de bunuri imobile este practicabil atât în cazul investițiilor unităților economice, cât și în cazul investițiilor publice. În cazul procurării prin leasing a unei clădiri existente se poate vorbi de două forme principale de dobândire: buy- and- lease (dobândire de către o terță persoană) și sale- and- lease- back (dobândire de la viitorul utilizator de leasing).
Cunoașterea condițiilor specifice ale piețelor de bunuri imobile și în special în privința terenurilor este foarte complicată pe plan internațional. În afacerile de leasing extern, de exemplu, societățile de leasing de bunuri imobile își reduc în general activitatea numai la nivelul partenerilor de cooperare cunoscuți și credibili, sau se limitează numai la afaceri de leasing în țările selectate ca fiind credibile și cu o legislație și o fiscalitate ordonată și stabilă. Acest lucru se datorează în principal duratei relativ lungi a termenelor de contractare a obiectelor de leasing imobiliar.
Un rol important în derularea afacerilor de leasing imobiliar îl are și bonitatea utilizatorului. Bonitatea utilizatorului de leasing va fi verificată de către societatea de leasing, după criteriile folosite în practica bancară, în scopul de a acoperi în totalitate posibilitățile de risc ale afacerii de leasing.
În cazul leasingului imobiliar se respectă principiul proporționalității conform căruia cuprinsul investiției în această branșă va trebui să fie direct proporțional cu mărimea și volumul de venituri ale întreprinderii, care se angajează în contractul de leasing ca utilizator de leasing.
Leasingul de bunuri mobile ne oferă o serie de particularități, a căror reglementare economică și juridică reclamă cunoștințe deosebite în sfera teoriei și practicii științifice a acestui instrument special de finanțare. În perioada contemporană dobândirea bunurilor mobile prin leasing s-a extins și s-a dezvoltat la un nivel apreciabil, iar numărul utilizatorilor și locatorilor de leasing este în permanentă creștere pe piața mondială.
Literatura de specialitate mondială prezintă instrumentul de finanțare prin leasing ca pe o adevărată industrie de leasing. Acest lucru se datorează dezvoltării dinamice extraordinare a acestui instrument de finanțare. Un aspect pozitiv care s-a manifestat în lumea afacerilor de leasing, este și faptul că rezultatele lui au fost foarte puțin afectate de oscilațiile conjuncturale, precum și de dereglări structurale agravante și modificări regulatorii de pe piața mondială, aceste aspecte imprimându-i un caracter de stabilitate și de credibilitate.
2.2. Leasingul „Cross – border”
Literatura de specialitate face o distincție importantă între afacerile de leasing interne și externe, care în derularea lor sunt supuse unor reglementări juridice, economice și fiscale diferite în funcție de condițiile specifice care le caracterizează. În înțelesul de delimitare a acestor două mari grupe de afaceri de leasing se ridică necesitatea determinării lor conform ariei lor de acționare teritorială. În funcție de aceste criterii acestea se definesc după cum urmează:
afaceri de leasing interne realizate exclusiv în cadrul granițelor unei țări;
afaceri de leasing externe realizate cu depășirea granițelor statale.
Afacerile de leasing externe sunt acelea care din punct de vedere teritorial trec granițele țării, ceea ce înseamnă că societatea de leasing, în calitate de locator de leasing, și utilizatorul de leasing în calitate de locatar nu au domiciliul în aceeași țară. Obiectul de leasing în astfel de cazuri poate fi produs în țara locatorului de leasing, sau în cea a utilizatorului de leasing, sau chiar în unele afaceri de leasing de acest gen într-o terță țară. În viața practică a afacerilor de leasing pentru astfel de afaceri care se referă la obiecte de leasing importate, respectiv exportate, se folosesc frecvent noțiunile de import leasing respectiv export leasing. În principiu, totuși, nu țara în care se produce obiectul de leasing este relevantă, ci țările unde își au domiciliul locatorul și utilizatorul de leasing din punct de vedere al caracterului și relațiilor de apreciere teoretică a activității desfășurate.
Față de leasingul intern, denumit și leasing național, unde nu numai locatorul și utilizatorul își au domiciliul în aceeași țară, dar și obiectul de leasing de obicei este produs în țara respectivă, în cazul afacerilor de leasing care trec granițele țării pot fi stabilite diferite variante. În acest sens exista mai multe criterii de delimitare a acestor variante:
Părțile care participă la afacerea de leasing;
Domiciliul părților implicate în afacerea de leasing;
Care piețe au tangență cu procurarea și furnizarea obiectului de leasing;
Condițiile bancare de finanțare a afacerilor de leasing;
Partea și domiciliul celui care asigură serviciile în derularea afacerilor de leasing.
Între formele diferențiate de leasing internațional, în sensul depășirii granițelor statale ale unei țări, într-o concepție relativ globală se pot distinge două forme de bază. Criteriile de diferențiere a acestor două forme de bază sunt arătate în graficele ce urmează. Printr-o interpretare mai succintă sunt precizate caracterul acestui leasing cross-border, în funcție de domiciliul părților interesate în afacerea de leasing și de țara unde va fi utilizat obiectul de leasing și unde se vor efectua finanțările.
Una dintre formele de bază ale leasingului cross-border este aceea în care obiectul reprezintă bunuri mobile de investiții. Locatorul domiciliază în aceeași țară cu furnizorul, iar utilizatorul are domiciliul în țara importatoare. Prezentarea grafică a acestor relații de afaceri de leasing prezintă următoarea configurație (Figura nr.2.):
Țara exportatoare Țara importatoare
Furnizor/producător Utilizator de leasing
Livrare export
Plata ratelor de leasing
Contractul de leasing
Contract Plata prețului
de cumpărare de cumpărare
Societatea de leasing
(Locator de leasing)
În cazul acestei forme de leasing extern se încheie în principiu două contracte și anume: un contract de cumpărare intern între furnizor și societate de leasing, în calitate de locator de leasing și un contract de leasing extern între societatea de leasing și utilizatorul de leasing.
Cealaltă formă a leasingului cross-border se caracterizează prin faptul că societatea de leasing din țara exportatoare nu-și constituie relațiile de afaceri de leasing cu utilizatorul de leasing extern, ci o face prin intermediul unei societăți de leasing extern, deci din țara unde domiciliază utilizatorul de leasing. Societatea de leasing, în calitate de locator de leasing, din extern, care constituie relațiile de leasing din țara utilizatorului, poate fi o societate organic legată de cea a societății din țara exportatoare sau poate fi numai o societate cu relații de cooperare cu aceasta. Prezentarea grafică arată ca în Figura nr. 3.
Din această prezentare grafică se pot deduce următoarele relații economice și financiare dintre partenerii de afaceri în cadrul acestei forme de leasing cross-border:
Contractul de cumpărare a obiectului de leasing se încheie între furnizor și societatea de leasing din extern;
Contractul de leasing se încheie între societatea de leasing și utilizatorul din țara importatoare;
Prețul de cumpărare a obiectului de leasing se achită furnizorului de către societatea de leasing externă;
Ratele de leasing se achită de către utilizator societății de leasing, care ambele au domiciliul în țara importatoare.
În cazul acestei forme de leasing cross-border, contractul de leasing se încheie între societatea de leasing, în calitate de locator și utilizatorul din țara importatoare și în consecință contractul de leasing va fi perfectat conform normelor de drept din țara respectivă, reprezentând un contract tipic de leasing din acel stat.
Țara exportatoare Țara importatoare
(intern) (extern)
Livrare de export
Plata prețului de
cumpărare
Contractul de
cumpărare
Solicitarea unei
afaceri de leasing
Diferența majoră între leasingul cross-border și leasingul intern se manifestă în primul rând în procedurile de separare a reglementărilor cu privire la aspectele de proprietate și folosință ale unui obiect de leasing, în diferitele sisteme statale de drept, de fiscalitate. În acest sens există câteva dificultăți care frânează dezvoltarea leasingului cross-border. Dintre aceste dificultăți pot fi amintite următoarele:
Diferențele statale în legătură cu reglementarea de drept civil a contractelor de leasing;
Diferențele statale cu privire la reglementarea afacerilor de leasing economice și fiscale;
Prevederi diferite în unele state privind contabilitatea și reglementările bilanțiere ale afacerilor de leasing;
Riscul cursului valutar din unele state implicate în afacerile de leasing;
Problematica diferită a asigurării dreptului de proprietate asupra obiectului de leasing în unele state.
Dar aceste dificultăți sunt de așa natură încât prin perfecționarea și armonizarea unor principii și reglementări interstatale și chiar mondiale se pot deschide căile unor progrese și evoluții considerabile. Pe plan mondial sunt preocupări importante și meritorii pentru crearea unui cadru unitar și universal în vederea promovării afacerilor de leasing cross-border la un nivel superior și ca volum și ca arie de acoperire a diferitelor domenii ale acestei activități. S-au înființat organizații specializate, care au scopul de a perfecționa și armoniza condițiile interstatale pentru asigurarea unui orizont favorabil juridic, economic și fiscal necesar evoluției în continuare a leasingului cross-border. Dintre aceste organizații internaționale sunt importante de amintit: Convenția UNIDROIT de la Ottawa(a prezentat recomandări cu privire la unificarea principiilor de drept civil și în privința reglementărilor comune ale afacerilor de leasing cross-border), Uniform Comercial Code (UCC), Asociația Europeană – LEASEUROPE din Brüssel.
Standardele internaționale și directivele Uniunii Europene prevăd, de asemenea, o serie de reglementări care să înlăture dificultățile dezvoltării și perfecționării leasingului cross-border și se pronunță pentru unificarea și armonizarea prevederilor din acest domeniu. Tot aici trebuie amintit și IASC – ul (International Accounting Standards Committee), care se preocupă cu reglementările dreptului bilanțier cu caracter internațional cu privire la afacerile de leasing.18
Toate eforturile depuse de teoreticienii și practicienii de specialitate ai leasingului cross-border și implicarea unui număr însemnat de organizații internaționale pentru dezvoltarea și perfecționarea acestui instrument modern de investiții și finanțare vor duce la crearea unor condiții mai favorabile și cu mari perspective pentru viitor.
2.3. Leasingul „Sale – and – lease – back”
Sale-and-lease-back este o formă specială a afacerilor de leasing practicată pe scară largă mai ales în țările dezvoltate din punct de vedere economic. Literatura de specialitate prezintă unele particularități ale acestei forme de leasing, care prin contractul său general este apropiat de marea grupă a leasingului, dar din punct de vedere al tendințelor de clasificare nu poate fi cuprins în această grupă, fiind considerat o formă specială a leasingului.
În literatura de specialitate sunt expuse unele interpretări conform cărora sale-and-lease-back-ul nu poate fi considerat ca aparținând de grupa leasingului financiar. Aceasta afirmație se întemeiază pe faptul că din contractele de acest gen lipsește relația tipică triunghiulară clasică, care caracterizează leasingul financiar. Reglementările dreptului de închiriere în cazul acestui tip de leasing special îl acceptă cu particularitățile leasingului financiar. Este lesne de înțeles că reglementările juridice ale afacerilor de leasing de tipul sale-and-lease-back, prin caracterul lor special, chiar și în marea familie a leasingului reclamă încă completări și perfecționări în domeniul științelor juridice și economice.19
O afacere sale-and-lease-back se caracterizează prin faptul că utilizatorul de leasing, proprietar înainte de toate al unui obiect de leasing, vinde și cedează în proprietate acest obiect de leasing unui locator de leasing, pentru ca în același timp să-l obțină înapoi spre folosința pe baza unui contract de leasing. În practică, această formă specială de leasing se utilizează de multe ori pentru obținerea în folosință a obiectelor de leasing noi, atunci cumpărate, dar sunt și multe cazuri când aceste obiecte sunt în proprietatea utilizatorului de mai mult timp. După cum spuneam caracteristica principală care diferențiază afacerea de sale-and-lease-back este că în cazul unui contract de acest tip lipsește relația triunghiulară (utilizator-locator-furnizor) clasică. În relația contractuală a acestui tip de leasing lipsește furnizorul de leasing, ca al treilea partener contractual și în consecință, acest contract se reduce numai la doi parteneri contractuali (locatorul și utilizatorul de leasing). În cazul acestui contract special de leasing, utilizatorul este concomitent și furnizorul obiectului de leasing.
În cazul afacerilor de sale-and-lease-back vor trebui sa fie încheiate două contracte independente:
Un contract de vânzare-cumpărare prin care utilizatorul de leasing vinde locatorului de leasing obiectul de leasing;
Un contract de leasing special (sale-and-lease-back) cu care locatorul de leasing predă în folosință (închiriază) obiectul de leasing utilizatorului de leasing.
Indiferent de faptul că aceste două contracte sunt independente, totuși, ele împreună formează o unitate din punct de vedere juridic, pentru a putea fi calificate ca făcând parte din tipul special sale-and-lease-back.
Motivele și scopurile încheierii unor afaceri de sale-and-lease-back sunt foarte diverse și variate. Acestea trebuie privite prin prisma ambilor parteneri contractuali, care sunt preocupați de realizarea unor avantaje, pe care le poate conferi acest instrument de finanțare a leasingului.
La utilizatorul de leasing motivele și scopurile încheierii unui astfel de contract sunt în primul rând economice. Cel mai frecvent motiv este legat de tendințele utilizatorului de leasing de a elibera capitalul imobilizat în obiectul de leasing (deci de a obține capital liber pentru investiții noi fără a pierde dreptul de folosință asupra obiectului de leasing). În frecvente cazuri sunt și motive cu caracter fiscal și bilanțier, care pot să asigure unele avantaje utilizatorilor de leasing. Acest scop este valabil îndeosebi în cazul unei afaceri de leasing sale-and-lease-back pentru obiecte de leasing deja folosite și care în evidența contabilă reprezintă rezerve latente. Prin procedeul sale-and-lease-back aceste rezerve latente se pot elibera, spre exemplu, pentru constituirea unor beneficii în vederea compensării altor pierderi sau pentru crearea unor provizioane aferente. Există cazuri când astfel de contracte sale-and-lease-back sunt încheiate de utilizatorii de leasing cu societăți mari și concerne existente sau nou înființate. Scopurile unor astfel de contracte pot fi multiple dar dintre acestea se pot aminti următoarele: asigurarea posibilităților de cumpărare, păstrarea portofoliului realizat, realizarea de economii la impozitul pe profit.
Literatura de specialitate consideră că afacerile de sale-and-lease-back sunt foarte avantajoase pentru utilizatorii de leasing. Acestea se manifestă în următoarele aspecte pozitive:
cu privire la reglementările bilanțiere;
în legătură cu posibilitățile de refinanțare;
în privința îmbunătățirii volumului de lichidități;
referitor la îmbunătățirea rentabilității;
cu privire la unele facilități fiscale.
Preluarea unei afaceri de leasing sale-and-lease-back reprezintă prin caracterul ei complex și prin valoarea relativ mare a obiectului de leasing un mare risc și răspundere în primul rând pentru locatorul de leasing. Din această cauză o importanță deosebită îi revine acțiunii de verificare a bonității utilizatorului de leasing din partea locatorului. Deci, verificarea bonității utilizatorului de leasing înainte de negocierea și încheierea contractului trebuie să devină o problemă de drept civil. Această verificare a bonității utilizatorului de leasing este în strânsă legătură în primul rând cu problematica de drept a unei astfel de afaceri de leasing, iar pe de altă parte cu grevarea financiară deosebit de mare pe care va trebui să o suporte prin ratele de leasing considerabile, utilizatorul de leasing. Ratele de leasing conțin mai multe elemente de costuri, dintre care pot fi amintite următoarele:
cota parte din valoarea obiectului de leasing;
dobânzile aferente finanțării;
costurile de gestionare și administrare;
costurile aferente gradului de risc.
În cazul în care utilizatorul de leasing nu poate justifica cu documente corespunzătoare (proiecte, contracte, date concrete) că acest leasing special dorește să-l promoveze pentru desfășurarea unor activități certe și rentabile, atunci este mai bine ca locatorul de leasing să renunțe la încheierea unui astfel de contract sale-and-lease-back.
În concluzie, se poate afirma că o verificare severă și obiectivă a bonității utilizatorului de leasing poate să ducă la diminuarea gradului de risc a locatorului, care în cazul afacerilor de sale-and-lease-back este relativ mare, îndeosebi la cazurile de contracte pentru obiecte de leasing în stare de folosință.
2.4. Leasingul de automobile
Leasingul de automobile are în Europa o istorie de aproape 50 de ani, perioadă care s-a caracterizat prin tendințele continue de perfecționare a acestui instrument important de finanțare, importat din Statele Unite ale Americii. Țările dezvoltate din punct de vedere economic din Vestul Europei (Anglia, Franța, Germania), mari producătoare de automobile, au fost foarte receptive în privința introducerii acestui nou și modern instrument de finanțare în economia de piață și au creat cadrele economice și juridice necesare pentru funcționarea acestuia.
Din literatura de specialitate mondială se pot afla multe aprecieri și date care definesc importanța leasingului de automobile. Din punct de vedere cantitativ și calitativ, importanța instrumentului de finanțare prin leasing a afacerilor de automobile a crescut în mod esențial în jurul anilor 1980-1983 și volumul contractelor de leasing a înregistrat un nivel important al creșterii. Importanța leasingului de automobile se poate stabili și din ponderea pe care o reprezintă în totalul afacerilor de leasing. Leasingul prin avantajele oferite îndeosebi în domeniul contractărilor de automobile, ocupă un loc deosebit de important între instrumentele de finanțare practicate în economia mondială și perspectivele de dezvoltare și perfecționare în perioada viitoare sunt de necontestat. Leasingul de automobile apare în economia mondială atât sub forma leasingului direct cât și sub forma leasingului indirect. În cazul leasingului direct producătorul obiectului de leasing, deci al automobilului, este totodată, și locatorul de leasing. În cazul leasingului indirect, societatea de leasing, în calitate de locator, cumpără obiectul leasingului de la producător sau de la o altă societate comercială și ulterior îl închiriază prin contract de leasing utilizatorului de leasing. 20
Majoritatea contractelor încheiate pentru leasing de mijloace de transport auto sunt de tipul contractelor de leasing financiar, deoarece caracterul acestora este de așa natură încât corespund mai bine condițiilor stabilite acestui tip de contract.
Mijloacele de transport auto se consideră atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere juridic ca făcând parte din categoria bunurilor mobile. Totuși, unele reglementări economice, juridice, inclusiv cele fiscale, în privința unor categorii de mijloace de transport (automotoare de cale ferată și alte mijloace de transport grele) conțin și precizări care se referă la cele aferente leasingului de bunuri imobile.
Prin luarea în considerare a facilitaților acordate, de reglementările legale privind leasingul și prin stabilirea corectă între părțile contractante a condițiilor contractuale de leasing, se pot obține unele avantaje față de alte variante de finanțare. În leasingul de mijloace de transport auto, aceste avantaje oferite au dus la dezvoltarea și perfecționarea pe plan mondial a acestui instrument de finanțare.
Corespunzător părții de finanțare din costurile de procurare al unui mijloc de transport auto se poate face o separare generală a contractelor conform variantei de amortizare. Din acest punct de vedere se disting următoarele două forme:
Varianta amortizării totale în cadrul căreia utilizatorul de leasing datorează societății de leasing cheltuielile totale de procurare (costurile totale de achiziție) și totodată, și un adaos comercial (profit). Această datorie va trebui să fie amortizată total prin ratele de leasing, în perioada de închiriere a contractului de leasing. Contractele cu amortizare totală, în cazul mijloacelor de transport auto, sunt mai frecvente la camioane și alte automobile speciale și mai puțin utilizate în branșa automobilelor personale. Un contract de leasing cu amortizare totală pentru automobile personale, în general, nu corespunde intereselor unui utilizator de leasing, deoarece nu folosește capacitatea integrală în timp și spațiu a obiectului de leasing.
Varianta amortizării parțiale. În cazul leasingului de mijloace de transport auto contractele cu amortizare parțială sunt cele mai răspândite și sunt încheiate în multe variante. În cazul acestei forme numai o parte din cheltuielile locatorului (finanțatorului), aferente cumpărării automobilului, vor fi amortizate de către utilizatorul de leasing. Acoperirea totală a costurilor, precum și a beneficiului (profitului), va fi obținută numai după realizarea valorii reziduale calculate. Dintre cele mai cunoscute variante ale contractelor de amortizare parțiale sunt următoarele: contracte cu amortizare parțială cu drept de locațiune, contracte cu amortizare parțială cu participare la venit sporit, contract pe kilometri cu valoare reziduală fixă, contract reziliabil cu plata ultimei rate.
În țările dezvoltate din punct de vedere economic din vestul Europei, condițiile cadru cu privire la durata de bază a închirierii automobilelor, din contractele de leasing sunt reglementate prin acte normative ale autorităților fiscale atât pentru cazurile de amortizări totale, cât și pentru cele de amortizări parțiale. De asemenea din partea autorităților fiscale sunt probate și comunicate tabele de amortizare pentru mijloacele de transport auto.
2.5. Leasingul de hardware și software
Importanța economică, în ansamblu, a leasingului de hardware și software în țările dezvoltate din punct de vedere economic este foarte mare și reprezintă o ramură în plin progres. În privința afacerilor de leasing pentru aparatura de prelucrare electronică a datelor un factor important este durata de folosință a acestora, deoarece dezvoltarea tehnică rapidă și permanentă a computerelor reduce în medie la 3-4 ani perioada de reînnoire a obiectului de leasing.
Utilizarea aparaturii de prelucrare electronică a datelor necesită nu numai aparatură (hardware), ci și instrucțiuni de lucru și elemente de comandă pentru acestea, precum și medii (suporturi), pe care aceste instrucțiuni de lucru și elemente de comandă sunt fixate (software). Pentru a putea înțelege leasingul de computere din punct de vedere al componentelor sale, este necesar să se stabilească prin definiție aspectele caracteristice ale următoarelor elemente principale: hardware și software.
Hardware-ul este partea corporală a unui sistem de prelucrare electronică a datelor, reprezentând suma unităților fizice din care este formată aceasta, adică unitatea centrală și elementele periferice.
Software-ul conține acele părți ale sistemului de prelucrare electronică a datelor care nu aparțin de elementele componente ale unui computer și reprezintă partea intelectuală a sistemului, fără de care partea fizică nu poate fi utilizată. Elementele componente ale software-ului sunt: programele de computer, purtătorul de program, documentația de program, materialul de însoțire.
Contractele de leasing au foarte rar ca obiect de leasing numai elementele de hardware. În general, obiectul unor astfel de contracte de leasing îl reprezintă livrarea sistemelor complete de computer, care constau atât din partea hardware cât și din partea software.
În cazul programelor de computer partea materială este prezentă în forma unui purtător de date. Deci, caracterul material al software-ului este recunoscut din punct de vedere juridic și economic în contextul aprecierii software-ului ca obiect material al contractului de leasing. Potrivit literaturii de specialitate, în viața practică utilizatorul unui program de computer folosește creația programului sub forma imaterială, ca pe o mașină în procesul de producție, în scopul de a atinge un anumit rezultat economic. Așadar, în mod coerent programul de computer trebuie considerat ca o imaterializare a programului și ca o consecință a acestui concept în care indiferent de forma de cedare a acestuia sau de forma lui de contractare, reprezintă un obiect corporal material. Deci, reglementările juridice și economice trebuie extinse în mod logic și legal și asupra acestui obiect de leasing. Prin această interpretare obiectivă vor putea fi reglementate următoarele aspecte importante ale problematicii contractelor de leasing cu privire la: dreptul de folosință sub aspectul dreptului de autor, limitările și interdicțiile de folosință, interdicțiile de transmitere mai departe.
Piața produselor de prelucrare electronică a datelor este o piață diversificată și cu multe particularități caracteristice afacerilor din această branșă de importanță majoră în economia mondială. Pentru instalații mari și complexe sunt relativ puțini producători (fabricanți) semnificativi pe piața de computere. În schimb, pentru tehnica de date din sectorul mijlociu și mic există o pluralitate de producători și de furnizori de oferte prin instrumentul de finanțare leasing. În aceste condiții, pentru utilizatorul de leasing este foarte greu să se poată orienta pe piața de computere mijlocii și mici, deoarece sunt mari diferențe în ceea ce privește capacitatea, randamentul, prețurile, garanțiile contractuale.
Datorită acestor cauze, mai sus amintite, există o concurență acerbă între furnizorii care oferă produse de computere, întrucât ei vor trebui nu numai să vândă produsele, dar să mențină și în viitor clienții lor, prin calitatea computerelor livrate și prin seriozitatea lor de parteneri de afacere credibilă. Corespunzător cu alte sectoare ale pieței, simpla vânzare a unui astfel de produs cu grad de complexitate mare asigură constituirea unei relații comerciale cu clientul. Dar, într-o economie de piață, bazată pe o orientare informativă și pe un sistem de servicii complex, simpla ofertă și contactul cu clienții nu este suficient pentru realizarea țelurilor majore strategice în acest domeniu. În consecință, o politică de desfacere perfecționată în această branșă se poate realiza numai printr-o ofertă calificată și credibilă la un nivel modern și în majoritatea cazurilor numai prin cuplarea activității de desfacere cu efectuarea unor servicii adiacente în timpul și după încheierea contractului specific de leasing. Toate acestea înseamnă că în afacerile de leasing cu computere vor trebui să fie oferite servicii pentru următoarele activități: servicii specifice de software, servicii de întreținere și asigurare.
În cazul leasingului de software și hardware se utilizează atât leasingul direct cât și leasingul indirect. În perioada actuală practicarea leasingului direct din partea producătorului (fabricantului) în privința instalațiilor mari de prelucrare electronică a datelor (a computerelor mari) este foarte frecventă și de la sine înțeles și volumul afacerilor realizat în această formă este de-o importanță majoră în ansamblul afacerilor mondiale.
La producătorii mici și mijlocii, care, în general, nu dispun de organizații speciale de desfacere, practicarea leasingului indirect este forma obișnuită de contractare și desfacere a computerelor, care reprezintă, de asemenea, o pondere mare în totalul afacerilor de leasing.
În această ordine de idei este necesar de amintit și faptul că unii producători mari de instalații de computere practică și ambele forme de desfacere, atât cele directe cât și cele indirecte, deci o combinație a acestora, câteodată diferențiată pe sortimente de computere.
În afacerile de leasing o formă de organizare specială o reprezintă și leasingul-broker, care se exercită, în general, în operațiunile de desfacere a instalațiilor mari de prelucrare electronică a datelor. Ideea principală a acestei forme de desfacere constă în faptul că brokerul cumpără un număr important de computere, fără să fi stabilit înainte utilizatorii de leasing. De obicei acești brokeri, îndată ce apare o nouă generație de computere, comandă un număr de computere, fără să știe dinainte cărui utilizator de leasing le vor oferi spre contractare. În multe cazuri ofertele brokerului sunt mai favorabile ca cele directe ale producătorului sau a unei societăți autentice de leasing. Aceasta se explică prin următoarele două aspecte de bază:
El cumpără aparatura de computer într-o țară, unde paritatea valutară îi garantează un preț mai favorabil;
În cazul unei contestații corespunzătoare a valabilității de timp (a scadenței) va putea prelua riscul valorii reziduale, ceea ce înseamnă că el nu trebuie de la început să pretindă asigurarea unei amortizări totale din partea utilizatorului de leasing.
În continuare voi prezenta o analiză a situației leasingului de hardware și software în România.. În România conform hotărârii comisiei IT&C din Camera Deputaților, aplicațiile software au fost incluse printre bunurile care pot fi finanțate în sistem de leasing, în completarea ordonanței 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de.leasing
Proiectul de lege avizat de comisie reglementează transmiterea dreptului de utilizare a unui program de calculator pe o perioadă determinată, contra unei plăti periodice, denumită rată de leasing. Finanțatorul deține pe parcursul perioadei de leasing dreptul definitiv de utilizare. La sfârșitul perioadei, finanțatorul se obligă să respecte opțiunea utilizatorului de a dobândi dreptul definitiv de utilizare, de a prelungi contractul sau de a înceta relațiile contractuale.21
În materia programelor de calculator, titularul dreptului de autor nu transmite, prin “licență”, decât un drept neexclusiv de utilizare a programului de calculator, și nu dreptul de autor al cărui deținător este. El poate transmite acest drept de utilizare pe perioadă nedeterminată și, de asemenea, poate permite retransmiterea acestui drept de către beneficiarul lui, inclusiv prin închiriere. În această ultimă ipoteză, beneficiarul dreptului de utilizare se află în poziția în care poate utiliza pe o perioadă nedeterminată programul de calculator, putând, de asemenea, transmite la rândul său, acest drept de utilizare, temporar sau definitiv.
Furnizorul de leasing nu are obligativitatea de a furniza consultanțe și informații, în general, în toate problemele, legate de utilizarea computerului. De aceea în contractul de leasing vor trebui determinate domeniile principale în care furnizorul de leasing, pe baza unor cunoștințe deosebite, va trebui să asigure consultanță și informații, cum ar fi, de exemplu: cunoștințe de specialitate în branșa computerelor, experiențe din domeniul de prelucrare electronică a datelor, cunoștințe în privința implementării de programe.
În cazul contractelor de leasing de software și hardware există patru mari categorii de servicii, care pot fi prestate. Acestea sunt:
Servicii de leasing parțiale(pentru anumite servicii);
Servicii de leasing totale (Full – service – leasing);
Maintenace – leasing (numai pentru întreținere);
Net – leasing (toate obligațiile ce privesc serviciile cad în sarcina utilizatorului).22
În cadrul contractelor de leasing, ce au ca obiect de leasing computerul, din cauza complexității și gradului de amortizare morală accentuat al software-ului, cea mai indicată ar fi categoria de servicii de leasing totale.
În ultima perioadă importanța economică a software-ului a crescut necontenit, putându-se vorbi de o adevărată revoluție tehnică și economică în această branșă a epocii moderne, a gândirii intelectuale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Operatiunile de Leasing O Alternativa de Investitii Si Finantaredoc (ID: 118857)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.