Operatiunile DE Leasing LA „sc Carpatica Logistic Srl”

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. LEASING – TEHNICĂ DE FINANȚARE ALTERNATIVĂ
1.1. Conceptul de leasing și evoluție istorică
1.2. Leasingul în România
1.2.1. Piața leasingului în țara noastră
1.2.2. Cadrul legal al operațiunilor de leasing
1.3. Avantajele și limitele leasingului
1.3.1. Avantajele leasingului pentru beneficiar
1.3.2. Avantajele leasingului pentru furnizor (producător)
1.3.3. Avantajele leasingului pentru finanțator (societatea de leasing)
1.3.4. Limitele și riscurile leasingului pentru beneficiar
1.3.5. Limitele și riscurile leasingului pentru societatea de leasing

CAPITOLUL 2. LEASING – VARIETATEA FORMELOR ȘI NATURA JURIDICĂ
2.1. Definiții ale termenilor folosiți în contractul de leasing

2.2 . Elementele contractului de leasing

2.3. Aspecte juridice

2.3.1. Leasing financiar
2.3.2. Leasing operațional

2.4. Clasificarea contractelor de leasing, tipuri și forme

2.4.1. Leasingul imobiliar

2.4.2. Leasingul mobiliar

2.4.3. Leasingul de personal

2.4.4. Leasingul Time-Sharing
2.5. Delimitarea contractului de leasing față de contractul de credit bancar

Standardul International de Contabilitate 17 – Contracte de leasing

CAPITOLUL 3. LEASING – ASPECTE CONTABILE

3.1. Funcțiunea conturilor utilizate în operațiunile de leasing

3.2. Leasing operațional

3.2.1. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatarului

3.2.2. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatorului

3.3. Leasing financiar

3.3.1. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatarului

3.3.2. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatorului

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING LA „SC CARPATICA LOGISTIC SRL”

4.1. Prezentarea societății

4.2. Analiză comparativă achiziție mijloc transport marfa– înregistrări contabil

4.2.1. Finanțare prin contract de leasing operațional

4.2.2. Finanțare prin contract de leasing financiar

4.2.3. Finanțare prin credit bancar

4.3. Aprecieri

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

“”

Motto

Motto

“Bogația nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucrui, chiar dacă sunt proprietatea altora”

Aristotel “Retorica”cartea1, cap.5

INTRODUCERE

Leasingul reprezintă o formă de finanțare la termen, prin care persoana finanțată obține folosința bunului fără a fi proprietarul acestuia, însă cu dreptul de a avea prioritate la cumpărare atunci când perioada de finanțare se sfârșește.

În zilele noastre, leasingul a devenit o formă de finanțare preferată de tot mai multe societăți comerciale. Necesitatea tot mai accentuată de a fi la zi cu modernizarea echipamentelor industriale, tehnologice, a generat dorința întreprinderilor de a-și moderniza tehnica, fără a-și diminua fluxurile de trezorerie prin ieșiri de numerar consistente.

Datorită dezvoltării majore a economiei interne și internaționale, utilizarea metodelor de finanțare adecvate se impune ca o condiție sine qua non a unei afaceri reușite, ori un asemenea lucru nu poate fi realizat fără o temeinică cunoaștere a clauzelor contractuale și a obligațiilor născute din acestea.

În prezenta lucrare mi-am propus să analizez cât mai multe aspecte privind leasingul ca element de finanțare într-o întreprindere cât și importanța acestuia față de alte tehnici de finanțare.

Motivul pentru care am ales această temă este acela că operațiunile de leasing reprezintă varianta alternativă a creditării clasice, iar leasigul are o istorie relativ recentă în țara noastră. Pentru a putea fi înțeles cât mai corect împreună cu toate mecanismele sale în contextul complexității economiei de piață am încercat să prezint în cele ce urmeză cât mai clar acest tip de operațiuni : nu dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie, ci utilizarea cu maxim de randament a acestora.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole ce le voi detalia pe scurt mai jos:

Capitolul I este dedicat aspectelor generale privind termenul de leasing. După mai multe definiții ale leasingului date de mari autori și cercetători în domeniul leasingului, atât români, cât și străini, am căutat să prezint locul leasingului în cadrul tehnicilor de finanțare. Tot în acest capitol am analizat importanța sa față de alte operațiuni financiare și am prezentat într-un mod sumar legislația privind leasingul în România, dar și piața leasingului din țara noastră, ținând cont că și această piață a avut de suferit în urma crizei economice mondiale.

Pentru următorul capitol, cel de-al II-lea am optat pentru o prezentare amănunțită a operațiunilor de leasing făcând referire la clasificarea și participanții acestor operațiuni, la care am adăugat câteva din schemele de derulare și finanțare a acestora și aspectele ce se regăsesc într-un contract de leasing. De asemenea am avut în vedere reglementările contabile conform directivelor europene IAS 17.

În cel de-al treilea capitol, atenția am acordat-o aspectelor generale privind contabilitatea operațiunilor de leasing, contabilizarea operațiunilor în situațiile financiare, atât la locator cât și la locatar, pentru ambele forme de leasing: leasing financiar și operațional.

Capitolul IV reprezintă studiul de caz al acestui proiect. Spre exemplificare am efectuat analiza comparativă privind achiziționarea unui mijloc de transport marfă finanțat prin 3 mijloace: leasing finaciar, operațional versus credit bancar, pentru o societate comercială.

Întrucât leasingul operațional nu mai este privit ca o operațiune finaciară, ci mai mult ca o activitate de închiriere, pe parcursul lucrării a fost tratat într-o măsură mai mică comparativ cu cel finaciar.

Am ales și tratat cu interes această temă, pentru că leasingul este cu mult mai apreciat și mai căutat, decât alte tehnici de finanțare. Prin combinarea datelor teoretice cu cele practice am încercat sa exprim o serie de aspecte cu privire la leasing și etapele ce trebuiesc parcurse în cazul finanțării unui bun prin această metodă.

CAPITOLUL 1. LEASING – TEHNICĂ DE FINANȚARE ALTERNATIVĂ

1.1.Conceptul de leasing și evoluția istorică

Noțiunea de leasing datează din timpuri vechi. El “își are radăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman”fiducia”: împrumutatorul își rezervă pentru garanția creanței sale proprietatea unui lucru”.

Conceptul “fiducia cum creditare”, explică cum fiduciatul(împrumutat) transferă proprietatea unui lucru mobil sau imobil, în patrimoniul fiduciarului(împrumutator), drept garanție pentru împrumutului primit. După înapoierea datoriei, fiduciarul se obligă să-i retureze bunul. Era o garanție prin care creditorii aveau posibilitatea să-și asigure investițiile, oferind o mai mare securitate comparative cu gajul șau ipoteca.

Leasingul apare pentru prima dată în S.U.A. în anul 1877, sub conceptul de “lease”. Entitatea Bell Telephone Company a folosit pentru prima dată acest concept, drept modalitate prin care abonații companiei foloseau aparate telefonice din producția proprie în schimbul unei sume de bani, fără să le fie solicitată contravaloarea acestor aparate. Ulterior, în perioada interbelică se observă apariția primelor forme de leasing imobiliar, al caror obiect era constituit din exploatarea bunurilor pe o perioadă mai lungă. Operațiunea consta în vânzarea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanție. Imobilul urma să fie exploatat de vânzător în regim “lease” pe o perioadă de 99 ani, după care utilizatorul avea opțiunea cumpărării bunului.

Cei ce au pus bazele leasingului modern au fost Schoenfeld și Bootle din California ce activau în domeniul alimentar. Fiind puși în situația de a onora o comandă tentantă, dar fără a dispune de fondurile pentru achiziționarea echipamentelor necesare, au apelat la o societate comercială financiară, pe care au convins-o să cumpere aceste utilaje și apoi să i le închirieze. Acest contract s-a dovedit profitabil pentru ambele părți, astfel în 1952, cei doi înființează “United Stade Leasing Corporation” care a rămas cea mai importantă societate de leasing din SUA.

Sistemul finanțării prin leasing s-a extins rapid în întrega Europa, astfel că în anul 1972 a fost înființată Federația Europeană a Societăților de Leasing, care controlează aproximativ 80% din industria financiară de leasing a Europei, cea mai mare cota-parte aparținând Marii Britanii, cu cca 9 miliarde de dolari.

Leasingului poate fi aboradt atît din punct de vedere juridic cât și economic. Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finanțare prin care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul, cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preț residual.

O definiție amplă a leasingului este oferită și de legislația noastră prin Ordonanța 51/1997, actualizata ca fiind acea operațiune prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractual de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Așadar, leasingul constituie o operațiune de finanțare ce are ca suport juridic un contract ce conferă unei persoane posesia și folosința unui bun.

Sub aspect juridic, leasingul presupune existența a două contracte : unul de vânzare-cumpărare, încheiat între producător(vânzător) și societatea de leasing(cumpărător), și un contract de locație încheiat între societatea de leasing și un terț beneficiar.

Sub aspect finaciar-contabil, contractul de leasing constituie o modalitate de intrare-ieșire a mijloacelor fixe, alta decât cele clasice.

Calitatea de finanțator o poate avea o societate de leasing, persoană juridică, română sau străină, iar calitatea de utilizator o poate avea orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.

Efect al finanțării integrale prin leasing a investiției, constă în faptul că finanțatorul va trebui să renunțe în mod provizoriu la atributele de posesie(atribut al dreptului de proprietate) și folosință a acelei investiții, deci utilizatorul nu dobândește decât drepturi precare. În orice operațiune de leasing, beneficiarul deține posesiunea și folosința bunului finanțat până la epuizarea substanței sale economice, cu posibilitaea de a-l cumpăra apoi.

Ritmul alert al relațiilor comerciale, dezvoltarea progresului tehnic, depășirea capacității de autofinanțare și de creditare de care dispune comerciantul, au constituit factori declanșatori, cauze fundamentale ce au generat apariția operațiunii de leasing, operațiune care reunește trei aspecte importante: producția, finanțarea și comercializarea.

1.2. Leasingul în România

1.2.1. Piața leasingului în țara noastră

Până în 1989, leasing însemna un contract de creditare-închiriere adresabil doar întreprinderilor, nu și persoanelor fizice. După această perioadă, pe piața noastră a apărut o legislație, lacunară la început, ce a încurajat operațiunea, și ulterior au apărut și societăți de leasing.

În România, prima companie de leasing a fost înființată în 1994- SC Mister D Leasing SRL. Trei dintre cele mai importante societăți de pe piață la aceea vreme erau: Demir Romlease (actuala companie UniCredit Leasing), DRT Leasing și Romlib Leasing.

În 1996 trei companii de leasing, printre care și Internațional Leasing, au înființat Uniunea Națională a Societăților de Leasing, având drept scop promovarea activităților de leasing și a avantajelor acestora pe piața românească. Apoi ca o consecință a dezvoltării rapide a activităților de leasing, a fost emisă prima Lege a Leasing-ului Ordonanța Guvernului nr.51/1997.   

legea definește în mod clar termenii comerciali ai unui contract de leasing și relația ce se stabi, iar calitatea de utilizator o poate avea orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.

Efect al finanțării integrale prin leasing a investiției, constă în faptul că finanțatorul va trebui să renunțe în mod provizoriu la atributele de posesie(atribut al dreptului de proprietate) și folosință a acelei investiții, deci utilizatorul nu dobândește decât drepturi precare. În orice operațiune de leasing, beneficiarul deține posesiunea și folosința bunului finanțat până la epuizarea substanței sale economice, cu posibilitaea de a-l cumpăra apoi.

Ritmul alert al relațiilor comerciale, dezvoltarea progresului tehnic, depășirea capacității de autofinanțare și de creditare de care dispune comerciantul, au constituit factori declanșatori, cauze fundamentale ce au generat apariția operațiunii de leasing, operațiune care reunește trei aspecte importante: producția, finanțarea și comercializarea.

1.2. Leasingul în România

1.2.1. Piața leasingului în țara noastră

Până în 1989, leasing însemna un contract de creditare-închiriere adresabil doar întreprinderilor, nu și persoanelor fizice. După această perioadă, pe piața noastră a apărut o legislație, lacunară la început, ce a încurajat operațiunea, și ulterior au apărut și societăți de leasing.

În România, prima companie de leasing a fost înființată în 1994- SC Mister D Leasing SRL. Trei dintre cele mai importante societăți de pe piață la aceea vreme erau: Demir Romlease (actuala companie UniCredit Leasing), DRT Leasing și Romlib Leasing.

În 1996 trei companii de leasing, printre care și Internațional Leasing, au înființat Uniunea Națională a Societăților de Leasing, având drept scop promovarea activităților de leasing și a avantajelor acestora pe piața românească. Apoi ca o consecință a dezvoltării rapide a activităților de leasing, a fost emisă prima Lege a Leasing-ului Ordonanța Guvernului nr.51/1997.   

legea definește în mod clar termenii comerciali ai unui contract de leasing și relația ce se stabilește între părțile semnatare ale unui contract de leasing.  

termenii auxiliari, precum valoarea reziduală sunt definiți corespunzător în vederea eliminării confuziei cu valoarea taxelor vamale, ce apare în practică.

rata de leasing a contractului de leasing financiar și chiria contractului de leasing operațional sunt descrise într-o formă clară, se elimină confuzia îmtre cele două categorii.

Legea nr. 266/2006, care modifică Ordonanța Guvernamentală Nr. 28/2006, aduce o definiție a “instituției financiare nebancare” al cărei principal obiect de activitate este acțiunea de creditare. Legea recunoaște instituția de leasing financiar drept o instituție financiară ne-bancară (IFN) ce acordă credite exact ca oricare altă instituție similară (credite de consum, factoring, fonduri de garanții). Acest tip de recunoaștere plasează Banca Națională a României în postura de autoritate competentă în domeniul autorizării, monitorizării și supravegherii companiilor de leasing financiar și a altor activități definite ca instituții financiare ne-bancare. În consecință, Legea nr. 266/2006 impune Băncii Naționale a României obligația de a emite legislație secundară, necesară în vederea autorizării, monitorizării și ținerii sub observație a acestei piețe specifice de servicii nebancare, pentru a institui un mediu de afaceri bazat pe principii prudențiale sănătoase.

Societățile de leasing din țară noastră pot fi împărțite în trei categorii:

cele înființate de grupuri financiare; beneficiază de finanțare, clienți și proceduri de analiză din partea grupului, dar care se conformează de regulă unor proceduri rigide și consumatoare de timp;

cele înființate de producători sau importatori ai anumitor categorii de bunuri care beneficiază de reduceri de preț din partea firmelor producătoare, dar care acționează doar ca instrumente de promovare a vânzărilor;

independente care pentru a se afirma pe piață promovează dinamismul, operativitatea și capacitatea de a acoperi segmente rămase neacoperite de primele două categorii de societăți.

În 17 noiembrie 2010 este înființată, în conformitate cu legile din România, Asociația Societăților de Leasing Operațional ( ASLO) care devine funcțională în martie 2011 și este o asociație profesională, neguvernamentală, non-profit și apolitic. Ea reunește principalele companii de leasing operațional de pe piata românească și își propune să promoveze conceptul de leasing operațional.

Într-un comunicat de presă ASLO din 21.10.2014 se arată că piata de leasing operațional a înregistrat la sfârșitul celui de-al treilea trimestru al anului o creștere de aproximativ 13% față de aceeași perioadă a anului precedent urcând până la 47.000 de unități și depășind astfel previziunile anterioare. Astfel, în primele 9 luni ale anului au fost înmatriculate aproximativ 9.000 de autovehicule noi de către companiile de leasing operațional.

Piața românească de leasing a scăzut cu 72% în 2009, până la 1,333 miliarde de euro, în condițiile prăbușirii dramatice, în contextul crizei, a afacerilor pe segmentele auto și de echipamente. Astfel, recesiunea economică a influențat puternic piața de leasing, aceasta revenind la începutul anului 2010 la un nivel valoric similar celui din 2004, când era de 1,38 miliarde euro.

În luna ianuarie 2010 Adriana Ahciarliu , secretar general în cadrul Asociației Societăților Financiare din Romania (ALB), previziona într-un interviu acordat Wall-Street.ro o stagnare a evoluției în piața de leasing pentru 2010, dupa scăderea de până la 72% înregistrată în 2009.

Principalele probleme înregistrate de firmele de leasing din țara noastră sunt cadru legal încă insuficient structurat, lipsa de informare a clienților despre leasing, nivelul ridicat al inflației, puterea de cumpărare redusă,etc. Majoritatea IFN-urilor s-au dezvoltat în cadrul marilor grupuri bancare: BCR Leasing IFN, Unicredit Leasing IFN, OTP Leasing IFN, dar exista și firme de leasing independente deținute de acționari autohtoni SC Opportunity Microcredit România IFN SA.

1.2.2 Cadrul legal al operațiunilor de leasing în România

Principalele acte normative ce reglementează operațiunile de leasing din România sunt:

Ordonanța Guvernului 51/1997, actualizată în 2006 prin legea 287/2006, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;

CIRCULARA nr.3 privind înregistrarea în contabilitatea băncilor a oprațiunilor de leasing, publicată în M.Of. nr. 23/24.01.2000;

Legea nr 90/1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing;

Legea 571/2003 Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, reactualizat 2015;

ORDINUL nr. 7982/2006 din 10 august 2006 privind aprobarea Documentului pentru regularizarea situatiei operatiunilor vamale deschise in baza prevederilor art. 27 alin.(2) din Ordonanta Guvernului nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul nr. 84/2007  pentru aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și accizelor datorate în vamă în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării;

OMFP nr. 2374/2007 privind modificarea și completarea OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare

Noile repere legislative aduc o serie de dezavantaje societăților de leasing și anume:

obligativitatea de a deveni societate pe acțiuni;

refinanțarea(opțional) prin listarea acțiunilor pe piața de capital;

capital social minim de 200.000 euro;

existența unor compartimente specializate;

constituirea unor comisii de evaluare a riscului și unor provizioane obligatorii;

limitarea dreptului de fuziune a acestor companii cu altele simple;

leasingul operațional este permis în unele limite;

trebuie să fie auditate de auditori financiari;

administratorii și conducerea operativă trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru a putea deține aceste funcții în cadrul companiei, etc.

Aceste reglementări duc la creșterea costului contractelor de leasing cu repercursiuni, dispariția de pe piață a multor societăți de leasing care nu pot răspunde tuturor cerințelor impuse prin acte normative.

1.3. Avantajele și limitele leasingului

Leasingul se dovedește a fi alternativă pentru obținerea unor bunuri costisitoare. Finanțările prin sistem leasing constituie în economia româneasca o adevarată gură de oxigen pentru agenții economici pentru care investițiile reprezintă o cerintă esențială pentru dezvoltarea activității lor. Și cum 99% din activitățile din economie necesită investiții pentru a se dezvolta, finanțările în sistem leasing vor cunoaște o creștere constantă.

Pentru partenerii operațiunilor de leasing, o asemenea formă de comerț are avantaje cât și dezavantaje.

1.3.1. Avantajele leasingului pentru beneficiar

Avantajele leasingului pentru beneficiar sunt:

mecanismul de plată prin ratele de leasing constitue un avantaj pentru utilizator prin economisirea în faza inițială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;

se pot folosi de facilitățile fiscale legate de deductibilitatea plăților aferente leasingului financiar, precum și cele legate de amortizare; în cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar;

rapiditate și accesibilitate: procedura de obținere a unei finanțări în sistem leasing, este mult mai simplă și mai accesibilă decât în cazul procedurilor clasice de creditare;

se poate asigura finanțare intergrală a leasingului, față de un credit bancar unde beneficiarul contribuie cu 20-40%;

nu necesită garanții suplimentare;

flexibilitatea, ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;

mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament;

posibilitatea de a negocia modul de eșalonare a ratelor (rate mai mici la început);

se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne, beneficiarul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale (în cazul în care finanțarea este asigurată de producător);

obținerea de utilaje pe perioade foarte scurte, pe care nu se justifică cumpărarea (operații de hire-renting);

posibilitatea folosirii în continuare, și după încheierea contractului, a mașinilor, solicitându-se însă chirii mai reduse;

posibilitatea de a achiziționa bunul la încheierea contractului la un preț mai scăzut dat de valoarea reziduală;

pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale și a accizelor se calculează doar la valoarea reziduală ( potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot calcula la o valoare reziduală sub 20% din valoarea de intrare a bunului);

graficul de plăți al unei operațiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;

bunul nu aparține beneficiarului, dar va apărea în bilanțul societății în cazul leasingului finaciar;

deoarece contractul de leasing este un contract de finanțare a unui bun pe o perioadă de timp, utilizatorul nu apare cu debite față de bănci, bonitatea societății nefiind afectată;

deducerea ratelor și a amortizării ce duc la dimuarea impozitului pe profit;

leasingul oferă o mai bună imagine financiară a întreprinderii prin influențarea indicatorilor determinați pe baza bilanțului contabil. Totuși, pe o piață funcțională, investitorii nu se mai lasă păcăliți cu asemenea trucuri transparente;

permite depășirea anumitor dificultăți legate de legislație, de exemplu atunci când legislația națională interzice anumite importuri de utilaje;

autoritățile naționale, de obicei, acordă firmelor de leasing posibilități de finanțare avantajoase asemănătoare creditelor de export (dobânzi reduse, scutiri de taxe, impozite reduse etc.), ceea ce determină ca finanțarea prin leasing pentru importatori să fie mai ieftină.

1.3.2. Avantajele leasingului pentru furnizor( producător):

este o tehnică de marketing eficientă, contribuind la promovarea și dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să realizeze, pe lângă exportul tradițional, și pe cel în leasing;

se atrag noi beneficiari care nu pot plăti întregul preț în cazul vânzărilor cash sau nici avansul în cazul vânzărilor pe credit;

câștigarea de noi clienți prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta va achiziționa echipamentul;

promovarea bunurilor de înaltă calitate, dar cu prețuri ridicate;

permite depășirea anumitor dificultăți legate de legislație, de exemplu atunci când legislația națională interzice anumite exporturi de mașini și utilaje către anumite tări;

1.3.3. Avantajele leasingului pentru finanțator( societatea de leasing)

obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea mașinilor și utilajelor care i-au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de bază;

păstrarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing, putându-le folosi drept garanții pentru noi împrumuturi;

costurile de achiziție ale bunurilor sunt mai reduse pentru că societatea de leasing are posibilitatea să cumpere bunuri în condiții mai avantajoase dacă se specializează pe anumite bunuri. Aceasta, lucrând cu același furnizor, poate primi o reducere de prețuri („volum discount”);

ratele de rentabilitate obținute din leasing sunt, de regulă, ridicate;

taxele și impozitele aferente bunurilor sunt plătite de către locatari/utilizatori;

Avantajele „leasingului pentru stat” apar în cazul privatizării societăților de stat prin leasing în sensul că se observă temporar proprietatea asupra unităților economice respective, ele putând fi definitiv privatizate după ce clientul și-a dovedit calitățile manageriale, dovedind astfel că întreprinderea are reale șanse de progres. Leasingul se poate aplica cu succes și în procesul de privatizare a întreprinderilor de stat din țările fost comuniste .

Această metodă de privatizare prin leasing se pretează cu atât mai mult cu cât lipsa de fonduri din economie face dificilă cumpărarea imediată a bunurilor din proprietatea statului. În ideea aplicării acestei formule, întreprinzătorii trebuie să devină conștienți de faptul că veniturile unei întreprinderi nu se realizează din proprietatea în sine asupra instalațiilor și echipamenelor, ci prin utilizarea lor.

Pe lângă aceste avantaje, leasingul prezintă și anumite limite și comportă anumite riscuri.

1.3.4. Limitele și riscurile leasingului pentru beneficiar

este eficient numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;

cheltuielile cu întreținerea și reparațiile cad în sarcina sa;

adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit, iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile. Societățile de leasing independente au apleat la credite bancare și astfel a aparut un cost suplimentar la prețurile inițiale;

prezintă condiții restrictive în ceea ce privește obligațiile de întreținere a bunului mai ales în cazul leasingului operațional;

în cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen, chiar dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate, avea loc numai prin plata unei penalități substanțiale din partea utilizatorului, care să-i asigure finanțatorului profitul proiectat și să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli deductibile este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greșite privind unele oferte de leasing.

1.3.5. Limitele și riscurile leasingului pentru societatea de leasing:

bunurile închiriate pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare a lor de către utilizator;

sunt situații în care un bun utilizat temporar să nu-și mai găsească solicitanți (în special în cazul leasingului operațional);

necesită o instruire specială a personalului atât la furnizor, cât și la beneficiar cu privire la gestionarea bunului închiriat în special pentru faza inițială și finală a încheierii contractului de leasing;

derularea operațiunilor de leasing presupune un număr mare de consilieri și analiști financiari, mărindu-se astfel costul tranzacțiilor;

riscurile pot crește pe măsura creșterii numărului utilizatorilor, a exigențelor privind solvabilitatea, a creșterii duratei pe care pot acționa factorii aleatori, a creșterii ponderii tranzacțiilor transnaționale (în cazul leasingului operațional);

dificultatea recuperării bunului în cazul rezilierii contractului;

pot apărea pierderi în situația neincluderii în contract a unor clauze referitoare la actualizarea prețului în cazul în care mărimea dobânzilor inclusă în ratele de leasing nu acoperă nivelul inflației, mai ridicat decât cel prognozat;

neplata ratelor din partea clienților, rezultând astfel stocuri de active recuperate.

În ansamblu însă, leasingul se dovedește o formă modernă de finanțare și circulație a mărfurilor, cu perspective însemnate de extindere în afacerile economice interne și internaționale.

CAPITOLUL 2. LEASING – VARIETATEA FORMELOR ȘI NATURA JURIDICĂ

2.1. Definiții ale termenilor folosiți în contractul de leasing

Contractul de leasing financiar intervine ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, contract ce este încheiat între vânzătorul bunului și cumpărător, care este de fapt finanțatorul bunului. Bunul este ales de utilizator în funcție de nevoile sale, și este achitat de către finanțator. Scopul cumpărării bunului este darea sa în leasing către utilizator.

În cadrul leasingului se utilizează termeni și noțiuni specifice, definite în Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, republicată, precum și în Standardul Internațional de Contabilitate 17 – Contracte de leasing, astfel:

valoare de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;

valoare totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală;

valoare reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator și este stabilită de părți;

rata de leasing reprezintă:

în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților;

în cazul leasingului operațional, chiria ce se stabilește prin acordul părților;

dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească;

leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu;

leasing operational este operațiunea de leasing care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute mai sus;

chiria contingentă este acea parte a plăților de leasing care nu are o valoare determinată, dar este stabilită în funcție de un factor, altul decât trecerea timpului. (de exemplu, un procentaj din vânzari, gradul de utilizare, indici de preț, ratele dobânzilor practicate pe piață);

durata contractului de leasing reprezintă perioada irevocabilă pentru care locatarul a contractat bunul în leasing și orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are opțiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plata suplimentară, opțiune a carei exercitare de către locatar este certă, la începutul leasing-ului, într-o măsură rezonabilă;

valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv;

durata de viață economică este perioada de-a lungul căreia se estimează că bunul este utilizabil economic de unul sau mai mulți utilizatori;

durata de viață utilă este perioada estimată pe parcursul careia se așteaptă ca beneficiile economice încorporate în bun să fie consumate de către întreprindere;

venitul financiar nerealizat reprezintă diferența dintre:

suma dintre plățile minime de leasing aferente unui leasing financiar, din punctul de vedere al locatorului și orice valoare reziduală negarantată acumulată în contul locatorului

și

valoarea actualizată a sumei de mai sus determinată la rata implicită a dobânzii din contractul de leasing;

leasingul irevocabil reprezintă operațiunea de leasing care este revocabilă doar:

– dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puțin probabilă;

– cu permisiunea locatorului;

– în cazul în care locatarul contractează cu același locator un nou leasing privind același bun sau unul echivalent;

În cazul leasingului financiar, este de menționat faptul că cea mai uzitată formulă de calcul a ratei de leasing este cea a anuității constante, premisele/parametrii luați în calculul acesteia fiind: prețul de achiziție a bunului, avansul plătit de către utilizator, durata finanțării, valoarea reziduală (plătibilă la finalul contractului de leasing) și rata dobânzii. În ceea ce privește frecvența/succesiunea în timp a ratelor de leasing, cea mai des întâlnită este cea lunară.

2.2. Elementele contractului de leasing

Elementele contractului de leasing, așa cum sunt prevăzute în reglementările aplicabile,sunt :

Părțile contractului

Locatorul/finanțatorul este cel care dă în folosință bunul, pe o perioadă determinată. Acest termen cuprinde ambele situații în care se poate afla o societate de leasing, fie finanțator, când se interpune între furnizor și utilizator, fie locator când are calitatea de furnizor a bunului fără a mai fi nevoie de o terță persoană.(bunul îl are deja în proprietate). Poate fi: o bancă comercială, o societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar furnizorul.kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
Locatarul/utilizatorul este cel care plătește periodic o rată de leasing în urma utilizării bunului respectiv. Este cea mai importantă parte a contractului întrucât el este cel care declanșează operațiunea de leasing. Utilizatorul poate fi o persoană fizică sau juridică, comerciant, necomerciant sau chiar statul prin unitățile sale administrativ-teritoriale.

Aspecte contractuale

Atât utilizatorul cât și finanțatorul iau la cunoștință aspectele legale ce stau la baza întocmirii contractului de leasing, și își asumă prin semnătură cele înscrise. Finanțatorul este absolvit de orice vină în ce privesc viciile ascunse ale bunului finanțat, iar utilizatorul își asumă orice variație în sus a cursului euro, variație ce duce la modificarea ratelor de leasing. Finanțatorul pune la disponziția utilizatorului sursa finanțării, care poate fi în cazul băncilor, chiar Banca Europeană de Investiții.

Descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing

Denumirea și caracteristicile bunului luat în leasing sunt elemente obligatorii ale contractului de leasing. Pot face obiectul contractului de leasing următoarele bunuri: „bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinație sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe banda audio și video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor și a bunurilor necorporale.Dreptul de utilizare a programelor pentru calculator ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul contractului de leasing”. Finanțatorul permite utilizatorului inspecția bunului pentru a lua la cunoștință caracteristicile tehnice ale acestuia.

Condițiile Contractului de Leasing

În această secțiune este trecută durata contractului, ce reprezintă perioada între data semnării și data la care se produce ultimul efect al contractului.

Valoarea totală a contractului de leasing reprezintă valoarea cumulată a ratelor de leasing (ce includ de asemenea dobânda de leasing și comisionul) plus valoarea reziduală.

Dobânda de leasing reprezintă marja societății de leasing + EURIBOR 3 M. Valoarea reziduală este stabilită prin contract și plata acesteia depinde de opțiunea exercitată de utilizator: dacă dorește să achiziționeze bunul trebuie să plătească valoarea reziduală, plus alte taxe, impozite sau sume datorate în legatură cu transferul proprietății asupra bunului finanțat, daca nu, nu este obligat la plata acestei valori. Un alt element ce face parte din contractul de leasing este avansul, fiind o cotă parte procentuală din prețul de achiziție, care se plătește la începutul contractului și care are o deosebită importanță pentru ambele părti:

pentru utilizator, întrucât reduce valoarea la care se aplică dobânda și implicit scad ratele de leasing;

pentru finanțator, avansul având un rol hotărâtor în acceptarea ofertei unui utilizator.

Tot în această secțiune utilizatorului îi sunt aduse la cunoștință costurile ce trebuiesc suportate pe parcursul contractului în cazul unui leasing financiar: costuri de întreținere, reparații, asigurări, penalități pentru neplata la termen la ratelor de leasing.

Scadențarul și modalitățile de plată a acestora sunt de asemenea prezentate.

Garantii

În scopul garantării tuturor obligațiilor față de finanțator, utilizatorul poate pune la dispoziția finanțatorului tocmai bunul închiriat, care în caz de incapacitate de plată a utilizatorului poate fi recuperat de la acesta.

Clauza privind obligația asigurării bunului

Diferă în funcție de tipul contractului de leasing deoarece utilizatorul poate opta pentru varianta în care societatea de leasing asigură bunul iar valoarea acesteia intră în ratele de leasing sau poate alege o altă societate specializată pentru a încheia asigurarea, dar agreată de finanțator.

Plata anticipată a capitalului/ Cumpărarea bunului finanațat înainte de expirarea perioadei de leasing – în cazul unui contract de leasing financiar

Utilizatorul poate face plăți anticipate, dar numai în condițiile plății unui comision de rambursare și dacă durata a fost consumată pe o perioadă de 12 luni. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achita toate obligațiile asumate prin contract.

Utilizarea bunului finanațat

Utilizatorul este obligat să folosească bunul finanțat potrivit destinației obișnuite. Folosirea bunului în afara destinației se face doar în baza acodului scris al finanțatorului și e riscul utilizatorului.

Dreptul de opțiune al Utilizatorului

La sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Astfel, după îndeplinirea tuturor obligațiilor sale din contractul de leasing, plata ratelor de leasing, plata valorii reziduale, utilizatorul va putea dobândi proprietatea bunului ce formează obiectul contractului. Toate costurile legate de transferul proprietății vor fi suportate și achitate de către utilizator.

Diverse

În cazul în care finanțatorul nu este și producător sau vânzător, utilizatorul nu îl poate acționa în instanță cu privire la calitatea, livrarea sau instalarea bunului finanațat.

Anexe

Sunt prevăzute anexele la contractual de leasing în funcție de societatea de leasing:

Descriere bun finanațat

Scadențar

Drepturile și obligațiile părților

Taxe și comisioane

Obligațiile și drepturile părților

Drepturile părților

Locatorul/finațatorul beneficiază de :

dreptul de a verifica periodic starea bunurilor , modul de exploatare;

dreptul de a rezilia contractul înainte de termen dacă utilizatorul nu-și îndeplinește obligațiile din contract sau nu plătește, cel puțin două luni consecutive, rata de leasing;

dreptul de a vinde bunul, în timpul derulării contractului, unui alt locator, însă acesta va fi legat de aceleași obligații contractuale ca și vânzătorul.

Utilizatorul are următoarele drepturi

dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului sau pentru încetarea raporturilor contractuale;

dreptul la acțiune directă împotriva furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea , asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post garanție, locatorul fiind exonerat de orice răspundere;

dreptul de a exercita acțiuni posesorii față de terți;

dreptul de a alege societatea care va asigura bunul, cu acordul societății de leasing.

Obligațiile părților

Locatorul/finanțatorul este obligat să:

să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul, potrivit necesităților și intereselor sale, în cazul în care furnizorul nu este același cu locatorul;

să încheie contract de leasing cu furnizorul desemnat de utilizator, în condițiile expres formulate de acesta (preț, caracteristici bun, termen, condiții de livrare, asistență tehnică, alte servicii), locatarul având dreptul de acțiune împotriva furnizorului în cazul nerespectării acestor clauze;

să încheie contractul de leasing cu utilizatorul și să-i transmită toate drepturile ce derivă din contract , cu excepția dreptului de dispoziție;

să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpara bunul sau de a prelungi contractul de leasing;

să îl garanteze pe utilizator pentru liniștita folosință a bunului atât timp cât acesta respectă toate clauzele contractuale;

să asigure bunurile printr-o societate de asigurare, dacă prin contract s-a stabilit astfel.

Utilizatorul se obligă să: :

să efectueze recepția bunului și să-l primească la termenul stipulat, prin întocmirea unui proces-verbal;

să exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de furnizor și să instruiască personalul pentru o exploatare corectă a bunului. Nerespectarea acestei obligații duce la plata de către utilizator a reparațiilor aferente;

să nu greveze de sarcini și să nu modifice bunul fără acordul finanțatorului;

să efectueze plățile cu titlu de rată de leasing în cuantumul și la termenele prevăzute în contract. Ratele de leasing, atât valoarea cât și termenul de plată, sunt stabilite prin intermediul unui scadențar, anexă la contractul de leasing;

să suporte cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli ce decurg din contract, asigurări, taxe, impozite;

să suporte riscul pieirii sau distrugerii bunului ca urmare a unui caz fortuit;

să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului, întrucât se poate întâmpla ca locatarul să utilizeze necorespunzător bunul, acest lucru conducând la deprecierea sau deteriorarea bunului înainte de termen;

să îl informeze pe finanțator despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț. Dacă locatarul nu îl informează pe locator în timp util, acesta va raspunde personal;

să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractuale la sfârșitul perioadei contractuale, dacă acesta nu solicită prelungirea contractului sau cumpărarea bunului;

să își asume, pe toată perioada derulării contractului, totalitatea obligațiilor rezultate în urma folosirii bunului;

să nu aducă modificări bunului fără acordul finanțatorului.

2.3. Aspecte juridice

Contractul de leasing este un act juridic ce se încheie între finanțator și utilizator, în scris, având drept obiect bunul pe care finanțatorul l-a cumpărat de la furnizor, conform specificațiilor utilizatorului. Caracteristic leasingului financiar este faptul că utilizatorul trebuie să-și exprime dorința de a cumpăra bunul.

Sub aspect juridic, contractul de leasing este un contract :

consensual prin simpla manifestare a părților;

bilateral, sinalagmatic întrucât generează obligații pentru ambele părți contractante. Locatorul se obligă să garanteze utilizatorului dreptul de folosință a bunului pentru perioada determinată prin contract, iar locatarul este obligat să achite ratele de leasing;

negociat;

cu titlu executoriu deoarece poate fi pus în executare contra utilizatorului în cazul refuzului acestuia de a înapoia bunul;

oneros deoarece ambele părți urmăresc un avantaj, locatorul primește periodic o plată cu titlu de rata de leasing, iar locatarul beneficiază de dreptul de folosintă asupra bunului.

2.3.1. Leasing financiar

Este calificat drept contract de leasing financiar orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

d) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator,respectiv costul de achiziție;

f) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.

Urmărește recuperarea integrală a valorii bunului în perioada de locație și obținerea unui profit. Acest tip de leasing nu poate fi reziliat și este complet amortizat iar la sfârșitul perioadei, utilizatorul poate opta pentru intrarea în posesie a bunului prin achitarea valorii reziduale.

În cazul acestui tip de leasing, perioada de locație acoperă durata de viața a bunului. Specific celui financiar constă în faptul că societatea de leasing nu alege, nu produce și nici nu livreaza bunul, doar îl achiziționează, dobândește dreptul de proprietate și folosință de la furnizor. Acest bun urmează să fie livrat beneficiarului direct de către furnizor. Excepție face situația când furnizorul este și titularul operațiunilor de leasing.

Trebuie remarcat, astfel, că în general o operație de leasing financiar este îndreptată către achiziția bunului finanțat. Oricum, fie datorită duratei mari de utilizare, fie datorită sumelor mari achitate de utilizator, se poate ușor constata că utilizatorul, la finele contractului, poate considera practic proprietatea asupra bunului ca fiind asumată.

Nu în ultimul rând, valoarea de achiziție scăzută a bunului la data finalizării contractului, face foarte probabilă exercitarea opțiunii de cumpărare și transferarea dreptului de proprietate.

Așadar, trăsăturile specifice leasingului financiar sunt următoarele:

locatorul își recuperează valoarea integrală a bunului oferit în leasing;

termenul contractului de leasing coincide cu perioada de amortizare a bunului;

întreținerea, reparația și riscurile sunt pe seama locatarului;

locatarul alege bunul sau dă acordul ca acesta să fie ales de către locator;

la expirarea contractului, bunul trece în proprietatea locatarului;

înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator.

2.3.2. Leasing operațional

Este calificat drept contract de leasing operațional (mentenanță, tehnic):

– orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului de proprietate, mai puțin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, și care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la leasing financiar lit. b) – e);

– riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;

Leasingul operațional se finalizează în general cu returnarea bunului la sfârșitul termenului de leasing, reînnoirea contractului prin înlocuirea bunului cu un altul la parametrii superiori, sau în mod excepțional, cu cumpărarea bunului la sfârșitul termenului de leasing.

Prin definiție leasingul operațional este utilizat pentru a beneficia de bunul respectiv pentru perioadă scurtă de timp și nu ca o modalitate de cumpărare ca în cazul leasingului financiar. Este folosit mai ales de societățile de leasing sau producători ce dispun de bunuri foarte căutate pe piață.

În cazul acestui tip de leasing, durata locației este mai redusă decât cea de funcționare a bunului, astfel se elimină pericolul de uzură fizică și morală a bunului pentru cel ce îl contractează. Această flexibilitate îi avantajează pe locatari, diminuându-le riscul.

Obiectul finanțat nu trece în bilanțul utilizatorului, iar finanțatorul va suporta costurile de întreținere și reparații. Fiind mai riscant decât cel finaciar( ratele obținute de la primul chiriaș nu acoperă costurile efectuate și există neșansa închiriereii ulterioare), ratele de leasing sunt substanțial mai ridicate.

Cea mai importantă caracteristică a acestui tip de leasing constă în faptul că utilizatorul poate rezilia contractul înaintea perioadei de închiriere, prin suportarea unei penalizări. Dacă contractul este adus la termen, el se poate prelungi sau se poate încheia un nou contract cu același producător, dar pentru un bun net superior.

La negocierea sau la renegocierea unui leasing operațional, locatorul îi poate oferi

locatarului anumite stimulente pentru a încheia contractul. Exemple de astfel de stimulente sunt plata unui avans în numerar către locatar sau rambursarea ori asumarea de către locator a costurilor locatarului (cum ar fi costuri de reamplasare, modernizări ale activului în regim de leasing și costuri aferente unui angajament anterior de contract de leasing al locatarului). Alternativ, se poate conveni ca, în perioadele inițiale ale duratei contractului de leasing, locatarul să plătească o chirie mai mică sau să nu plătească deloc.

Prin urmare, putem evidenția următoarele particularități ale leasingului operațional:

bunul este transmis locatarului pe un termen mai mic decât termenul de amortizare;

bunul poate fi transmis în leasing de mai multe ori;

ratele de leasing achitate de locatar acoperă doar o parte din costul bunului;

plățile de leasing sunt mai ridicate, deoarece există riscul ca locatorul să nu-și poată recupera investiția în cazul în care bunul nu va putea fi oferit din nou în leasing;

în cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator.

2.4. Clasificarea contractelor de leasing, tipuri și forme

Se folosesc mai multe criterii de clasificare:

a) după calitatea utilizatorului, leasingul este:

public, dacă cel care beneficiază de finanțare este statul, având ca variantă “leasingul comunal”, când utilizatorul este o comunitate locală;

privat, dacă se realizează finanțarea unei întreprinderi particulare vizând bunuri cu destinație comercială sau industrială ori pentru persoane fizice bunuri de folosință îndelungată sau imobile cu destinație de locuințe.

b) după apartenența fondurilor investite prin contractul de leasing:

leasingul realizat cu fondurile unei societăți de leasing;

leasingul sindicalizat – finanțarea achiziției bunurilor contractate în regim de leasing se face prin punerea în comun de fonduri aparținând mai multor societăți de leasing. În acest fel se pot finanța investiții mari cu riscuri scăzute. Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 reglementează leasingul sindicalizat în art. 23 permițând ca echipamentul industrial și construcțiile să poată fi utilizate, în sistem de leasing, de către societățile comerciale, dacă între acestea s-a încheiat un contract în scopul realizării unei investiții sau al folosinței comune.

c) în funcție de durata închirierii, operațiunile de leasing se clasifică în:

leasing pe termen scurt – presupune închirierea bunului pentru o perioadă scurtă ( de ordinul orelor, zilelor, lunilor) de până la un an, mai multor utilizatori, în vederea amortizării; (hire & renting – ore&zile);

leasingul pe termen mediu – are în vedere amortizarea bunului prin închirierea consecutivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani;

leasingul pe termen lung – în cadrul căruia durata normală de leasing corespunde duratei de funcționare normală a bunului (8-10 ani; 20-30 ani) iar după perioada de închiriere beneficiarul poate decide cumpărarea acestuia la un `preț inferior celui inițial (pe piața bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate, întrucât acestea nu sunt supuse uzurii morale în timp, instalații industriale).

d) în funcție de modul de calcul al ratelor de leasing, evidențiem:

leasing brut (full service leasing) în cadrul căruia ratele includ, pe lângă costul de achiziție, și cheltuielile de întreținere și reparații pentru echipamente, utilaje și mașini;

leasing net – ratele se calculează doar pe baza prețului net de vânzare al obiectului contractului. Costurile cu service-ul, întreținerea și instruirea personalului pentru exploatarea adecvată a bunului sunt suportate de utilizator.

Dezvoltarea continuă a societății și economiei, a determinat apariția unor forme speciale de leasing, din categoria cărora fac parte:

Lease-back. Principiul după care funcționează acest tip de leasing este următorul: proprietarul bunului (teren, clădire, echipament) vinde bunul respectiv și încheie simultan o înțelegere cu cumpărătorul pentru a-i închiria bunul respectiv în anumite condiții. Cumpărătorul bunului poate fi o bancă, o firma de asigurări, o societate de leasing, un investitor particular. Vânzătorul primește imediat prețul de cumpărare al bunului și utilizează bunul, plătind redevențe noului proprietar (cumpărătorul). Este o alternativă de finanțare a societăților care se confruntă cu probleme de lichidități dar care în același timp nu pot renunța la dreptul de utilizare a bunului;

Leasingul combinat (lease-back furnizor) este o varianta a lease-back-ului doar că proprietarul care vinde și închiriază înapoi același bun, poate la rândul său să-l închirieze unor terțe persoane, în baza unor contracte de sublocațiune de drept comun;

Leasingul experimental a fost introdus pentru a promova vânzările în sensul că, bunul este închiriat pe perioade scurte de timp, cu condiția ca la expirarea duratei contractuale, utilizatorul să-și exprime opțiunea de cumpărare sau restituire;

Leasingul cu levier (leveraged lease) este unul din cele mai complexe mijloace de finanțare în care societatea de leasing finanțeaza doar o parte din valoarea bunului, diferența fiind acoperită de alți creditori. Este utilizat pentru achiziționarea unor bunuri de mare valoare.

e) În funcție de obiectul contractului de leasing avem:

2.4.1. Leasingul imobiliar

leasingul imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinație industrială sau comercială, ori imobile cu destinația de locuință pentru persoanele fizice. Este foarte util în cazul în care antreprenorul dorește un spațiu de birouri complet echipat și nu deține capital pentru achiziționare.

2.4.2. Leasingul mobiliar

leasingul mobiliar, care poate avea ca obiect bunuri cu destinație comercială sau industrială ori bunuri de folosință îndelungată;

cuprinde operațiuni legate de mijloace de transport, automobile, mijloace de producție. Garanția pentru locator o reprezintă tocmai bunul închiriat, care în caz de incapacitate de plată a utilizatorului poate fi recuperat de la acesta. De asemenea locatorul ( dacă este furnizorul) oferă gama de servicii de garanție, întreținere, reparații.

2.4.3. Leasingul de personal

În unele situații, există modalități mai eficiente de includere a unui nou membru în echipa unei firme decât apelând la procedura clasică de angajare. (prin aceasta înțelegem încheierea între angajat și angajator a unui Contract Individual de Muncă, cu carte de muncă).

Este cazul posturilor temporare, cu jumătate de normă sau care se caracterizează printr-o fluctuație crescută de personal și pentru care ar trebui să se parcurgă în mod repetat toate etapele proceselor de recrutare, angajare și încetare a relației de muncă. Or aceasta înseamnă o cheltuială de timp, bani și energie în scopuri pur administrative, în loc să se investească aceste resurse în activitați mult mai productive.fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

Termenii folosiți în general în ofertele de leasing de personal:

contract de leasing de personal – contract de prestări servicii încheiat între firma de consultanță (numită în continuare Prestator) și Beneficiar (firma care "închiriază" personal);

calitatea de agent de muncă temporară – persoană juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariați temporari, pentru a-i pune la dispoziția utilizatorului ;va fi firma de consultantă în calitate de Prestator;

calitatea de utilizator va fi deținută de Beneficiarul contractului de leasing de personal;

calitatea de salariat temporar va fi deținută de persoana încadrată la Prestator și pusă la dispoziție Beneficiarului.

2.4.4. Leasingul Time-Sharing

Leasing time sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate economică. Pentru intensificarea utilizării lor, se practică sistemul închirierilor pe timpi partajați simultan de mai mulți utilizatori.Se practică în principal datorită costului ridicat al unor echipamente precum și uzurii morale rapide: aparatura electronică de calcul, mijloace moderne de transport(avioane). Rata este împărțită între utilizatori și nu se impune condiția cumpărării bunului la valoarea reziduală. Bunul îl folosesc numai în perioadele de vârf ale activității lor, fără a fi nevoiți să plătească chiria pe perioada în care nu utilizează bunul.

2.5. Delimitarea contractului de leasing față de contractul de credit bancar

O societate de leasing este o instituție financiară care, spre deosebire de băncile comerciale (care acordă credite și le recuperează prin intermediul ratelor de credit), oferă clienților bunurile pe care le solicită urmând ca valoarea acestor bunuri să fie recuperată prin intermediul ratelor de leasing.

Leasingul a fost considerat ca un credit în natură sau o operațiune cu scop financiar grevată de un contract de închiriere. Datorită asemănării cu creditarea bancară, băncile au fost autorizate să acorde finanțări sub forma leasing-ului financiar, fie prin intermediul unor societăți distincte, special construite în acest scop, fie prin departamente interne specializate în astfel de tranzacții.

Creditul poate fi oferit pe baza unui contract prin care banca pune la dispoziția unei persoane fonduri bănești, pentru o perioadă determinată, contra unei remunerații (dobânda), clientul fiind obligat să ramburseze creditul împreună cu dobânda calculată.

Cele doua mijloace de finanțare prezintă o serie de diferențe, din acest motiv vom expune modul diferit de realizare al finanțării în cazul acestora:

Creditul este acordat pentru implementarea unor investiții, cu obligația beneficiarului de a contribui la realizarea acestora cu un anumit procent și poate fi pus la dispoziție de către o bancă comercială, în baza unui contract. Contractul de credit bancar este un contract unilateral, în care dreptul de proprietate asupra bunului procurat prin mijloacele de creditare trece la momentul procurării bunului, la debitor și presupune aducerea unei garanții reale, personale sau speciale (gajul) de către beneficiar.

Leasing-ul asigură finanțarea integrală a unei investiții, iar garanția o reprezintă în principal, însuși dreptul de proprietate asupra bunului care constituie obiectul contractului, drept care aparține finanțatorului/ locator pe toată perioada derulării contractului, cumpărătorul fiind doar utilizator.

Achitarea ratelor de leasing poate avea loc și în forma compensațională, pe când în contractul de credit, achitarea se face numai în formă banească.

Obiectele contractului de credit sunt mijloacele financiare- banii, iar al contractului de leasing- un bun (echipamente, utilaje, mijloace de transport).

Companiile de leasing sunt mult mai flexibile și operative, acordând mai ușor finanțare decât o bancă, unde regulile sunt mai stricte și mai numeroase, însă leasingul este mai costisitor decât creditul bancar.

Parteneriatele încheiate de societățile de leasing cu cele de asigurări oferă anumite facilități: costuri mai mici, economie de timp, în cazul creditului, cumpărătorul trebuie să meargă personal la o anumită societate de asigurare, însă aceasta este la dispoziția beneficiarului, nu este impusă.

2.6 Standardul Internațional de Contabilitate 17 – Contracte de leasing

Societațile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, trebuie să întocmească situațiile financiare în baza Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, ce au fost adoptate potrivit procedurii prevăzute de Regulamentul nr.1606/2002 al Parlamentului European.

IAS 17 prescrie pentru locatari și locatori, politicile contabile cu privire la contractele de leasing.

Prezentul standard nu trebuie aplicat ca bază pentru evaluarea:

proprietăților deținute contabilizate drept investiții imobiliare sau active biologice deținute, de către locatari în baza unui contract de leasing financiar ( a se vedea IAS 40 –Investiții imobiliare, IAS 41 – Agricultura);

investițiilor imobiliare închiriate sau active biologice închiriate, de către locatori în baza unui contract de leasing operațional ( a se vedea IAS 40 –Investiții imobiliare, IAS 41 – Agricultura);

Principala deosebire față de Ordinul 1802/2014 respectiv Ordonanța Guvernului 51/1997, constă în ințelegerea termenului de leasing imobiliar cu componentele sale.

Clasificarea contractelor de leasing adoptată în prezentul standard se bazează pe măsura în care riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate a unui activ în regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a activului sau a uzurii morale și a unor variații ale venitului datorate modificării condițiilor economice. Beneficiile pot fi reprezentate de preconizarea unei activități profitabile pe durata vieții economice a activului și a unor câștiguri rezultate din creșterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

Contractele de leasing care au ca obiect terenuri și clădiri sunt clasificate drept leasing operațional sau financiar în același mod ca și contractele de leasing care au ca obiect alte active. Totuși, o caracteristică a terenurilor este că acestea au în mod normal o durată de viață economică nedeterminată și, dacă nu se preconizează că locatarului îi va fi transferat titlul de proprietate până la sfârșitul duratei contractului de leasing, atunci locatarului nu îi revin în mare măsură toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate, caz în care leasingul privind terenul va fi un leasing operațional.

O plată făcută la încheierea sau la achiziționarea unui leasing considerat operațional reprezintă plăți de leasing făcute în avans care sunt amortizate pe durata contractului de leasing în concordanță cu graficul de beneficii oferit.

Componentele „teren” și „clădiri” ale unui leasing imobiliar sunt luate separat la clasificare. Dacă s-a preconizat că titlurile de proprietate ale ambelor componente vor trece în posesia locatarului la sfârșitul contractului de leasing, ambele elemente sunt clasificate drept leasing financiar, fie că sunt analizate ca un contract sau ca două contracte de leasing, mai puțin atunci când rezultă clar din alte caracteristici că leasingul nu transferă în mare măsură toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate a unuia sau ambelor componente. Atunci când terenul are o durată de viață economică nedeterminată, componenta „teren” este în mod normal clasificată drept leasing operațional, cu excepția situației în care se preconizează că titlul de proprietate va reveni locatarului la sfârșitul contractului de leasing. Componenta „clădiri” este clasificată drept leasing financiar sau operațional în conformitate cu condițiile de încadrare într-un tip de leasing sau în altul.

De câte ori este necesar pentru clasificarea și contabilizarea leasingului imobiliar, plățile minime de leasing (inclusiv orice plăți în avans însumate) sunt distribuite între componentele „clădiri” și „teren” proporțional cu valorile juste relative ale drepturilor de utilizare în sistem leasing ale componentelor respective, la începutul contractului de leasing. Dacă plățile de leasing nu pot fi distribuite în mod fiabil între aceste două componente, întregul leasing este clasificat drept leasing financiar, mai puțin atunci când este clar că ambele componente sunt leasinguri operaționale, caz în care întregul leasing este clasificat drept leasing operațional.

CAPITOLUL 3. LEASING – ASPECTE CONTABILE

În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana fizică sau persoană juridică, după caz, are obligația depunerii declarației fiscale la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află imobilizarea, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing, însoțită de o copie a acestuia.

Bunurile existente în entitate și care aparțin altor entități, respectiv cele în leasing, se inventariază și se înscriu în liste de inventariere distincte. Aceste liste se trimit proprietarilor bunurilor în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca acesta să comunice eventualele nepotriviri în maxim 5 zile lucrătoare.

Entitățile contractante care au efectuat operațiuni de leasing, trebuie să prezinte în note explicative la situațiile financiare anuale informatii referitoare la operațiunile derulate.

3.1. Funcțiunea conturilor utilizate în operațiunile de leasing

Societățile care utilizează bunuri mobile sau imobile în sistem leasing sunt obligate să înscrie în evidențele lor contabile următoarele date:

valoarea de intrare a bunurilor la momentul încheierii contractului de leasing;

suma totală a ratelor de leasing aferente contractului într-un exercițiu financiar, inclusiv cuantumul lor indexat, dacă părțile au prevăzut în contract actualizarea periodică a ratelor;

Pentru leasing financiar rata de leasing va fi calculată ținându-se seama de valoarea de intrare și de dobânda aferentă, eșalonată pe perioada derularii contractului; achizițiile de mijloace fixe sunt tratate ca investiții, fiind supuse amortizării, evidențiată în contabilitatea utilizatorului;

Pentru leasingul operațional rata de leasing va fi calculată ținându-se seama de valoarea de intrare a bunului, amortizarea fiind evidențiată în contabilitatea finanțatorului.

Funcțiunea conturilor principale folosite la înregistrarea operațiunilor de leasing:

Contul 167 Alte împrumuturi și datorii asimilate. După conținutul economic este un cont de datorii iar după funcția contabilă este cont de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența altor împrumuturi și datorii asimilate. În creditul contului se înregistrează valoarea imobilizărilor corporale primite în leasing financiar în corespondență cu contul de imobilizări (21x). În debit se înregistrează obligația de plată a ratelor pe baza facturilor emise de locator, în cazul leasingului financiar(404), precum și cu valoarea imobilizărilor aferente contractelor de leasing financiar cedate sau restituite (21x).

Contul 2675 Împrumuturi acordate pe termen lung. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor imobilizate sub forma împrumuturilor acordate pe termen lung altor entități. După conținutul economic este un cont de creanțe iar după funcția contabilă este cont de activ. În debitul contului se înregistrează creanța la valoarea imobilizării cedate în regim de leasing, în corespondență cu contul de imobilizare.(21x). Se creditează cu valoarea imobilizării pe măsura încasării ratei de leasing în corespondență cu contul 6583 cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital.

În mod similar funcționează și contul 2676 Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung. Se debitează cu valoarea dobânzii de încasat aferentă contractului de leasing, în corepondență cu contul 472 Venituri în avans, și se creditează cu valoarea dobânzii lunare încasată aferentă ratei de leasing. Contul 472 Venituri în avans se debitează o data cu încasarea contravalorii dobânzii și trecerea acesteia la venituri ale perioadei(766 Venituri din dobânzi).

Contul 622 Cheltuieli privind comisioanele și onorariile. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor reprezentând comisioanele de intermediere. Funcționează după regula conturilor de activ. În debitul contului se înregistrează sumele datorate privind comisioanele și onorariile în corespondență cu contul 404 Funizori de imobilizări. Conturile de cheltuieli se creditează o singură dată, la finele lunii sau exercițiului financiar, în corespondență cu debitul contului 121 “Profit sau pierdere”, operațiune ce poartă denumirea de “Închiderea conturilor de cheltuieli”. La finele lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.

Contul 668 Alte cheltuieli financiare ține evidența cheltuielilor financiare, altele decât cele înregistrate în celelalte conturi din această grupă . Funcționează după regula conturilor de activ. În debitul contului se înregistrează diferențele nefavorabile aferente furnizorilor și creditorilor, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar sau cu ocazia decontării lor în corespondență cu contul 404 Funizori de imobilizări.

Contul 704 Venituri din servicii prestate , funcționează după regula conturilor de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din servicii prestate. Se creditează cu valoarea tarifelor serviciilor prestate, facturate clienților în corespondență cu contul 411 Clienti. Conturile de venituri se debitează o singură dată, la finele lunii sau exercițiului financiar, în corespondență cu creditul contului 121 “Profit sau pierdere”, operațiune ce poartă denumirea de “Închiderea conturilor de venituri”. La finele lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.

Contul 706 Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii funcționează după regula conturilor de pasiv. În creditul contului 706 Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii, în cazul nostru, se înregistrează: valoarea redevențelor pentru concesiuni, a locațiilor de gestiune, chiriilor facturate către concesionari, locatari, chiriași în corespondență cu contul 411 Clienti. Se debitează o singură dată, la finele lunii sau exercițiului financiar, în corespondență cu creditul contului 121 “Profit sau pierdere”, la momentul încorporării veniturilor în rezultate, iar apoi conturile de venituri se închid.

Contul 768 Alte venituri financiare, funcționează după regula conturilor de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor favorabile aferente clienților și debitorilor, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau cu ocazia decontării lor.

Contul 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate. Este un cont extrabilanțier și ține evidența imobilizărilor primite în regim de leasing operațional, a contractelor de închiriere, chiriilor și altor datorii asimilate, datorate de către entitate pentru bunurile luate în locație sau cu chirie, pentru care nu se recunoaște o imobilizare necorporală. În debitul contului se înregistrează sumele reprezentând redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate, iar în credit, valoarea datoriilor de acest gen, efectiv plătite de către entitate. Soldul contului reprezintă contravaloarea redevențelor, locațiilor de gestiune, chiriilor și altor datorii asimilate pe care entitatea le are de plătit la un moment dat.

Contul 8051 Dobânzi de plătit. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dobânzilor de plătit, corespunzătoare contractelor de leasing și altor contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare. În debitul contului este evidențiată valoarea dobânzilor de plătit corespunzătoare contractelor de leasing și altor contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare, iar în credit, cele aferente perioadei în curs, după ce anterior au fost trecute pe cheltuieli ale perioadei. Soldul contului reprezintă valoarea dobânzilor de plătit corespunzătoare contractelor de leasing și altor contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare.

Standardul de Contabilitate 17 este reglemetat de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1286/2012 ORDIN actualizat prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 150/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Entitățile ce utilizează Standarde Internaționale de Contabilitate și achiziționează bunuri prin leasing financiar, preaiu aceste bunuri cu ajutorul conturilor de imobilizări pe seama contului 167 Alte împrumuturi și datorii asimilate. Ratele aferente contractului de elasing, inclusiv dobânda aferentă, se evidențiază ca datorie în contul 406 Datorii din operațiuni de leasing financiar. În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în conturi în afara bilanțului, iar sumele plătite sau de plătit, reprezentând chirii sunt înregistrate cu ajutorul contului 612 Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile.

Când există o tranzacție de vânzare și de leaseback și are ca rezultat un leasing financiar, surplusul reprezentând diferența dintre valoarea de vânzare și valoarea contabilă, care trebuie amortizată pe parcursul duratei contractului de leasing, se înregistrează în contul 472 Venituri înregistrate în avans.

În cadrul unei tranzacții de vânzare și de leaseback, atunci când tranzacția are ca rezultat un leasing operațional, se vor avea în vedere următoarele:

a) în situația în care valoarea justă a activului este mai mică decât valoarea sa contabilă, diminuarea valorii contabile până la nivelul valorii juste se înregistrează sub forma ajustărilor pentru depreciere;

b) dacă prețul de vânzare este mai mic decât valoarea justă, eventualele pierderi compensate prin plăți viitoare de leasing la o valoare sub prețul pieței, amânate și amortizate ulterior, pe perioada de utilizare a activului, sunt înregistrate în contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans";

c) dacă prețul de vânzare este mai mare decât valoarea justă, surplusul rezultat, care trebuie amânat și amortizat ulterior, pe perioada de utilizare a activului, este înregistrat în contul 472 "Venituri înregistrate în avans";

d) înregistrarea în contabilitate a activului se realizează potrivit regulilor aplicabile categoriei din care face parte activul respectiv.

Funcțiunea Contului 406 Datorii din operațiuni de leasing financiar

După conținutul economic este un cont de datorii iar după funcția contabilă este cont de pasiv. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relația cu locatorii din cadrul contractelor de leasing financiar. În creditul contului se înregistrează valoarea ratelor de achitat locatorului, inclusiv dobânda aferentă. În debitul contului se înregistrează plățile efectuate către locator. Soldul creditor al contului reprezintăsumele datorate locatorului

3.2.Leasing operațional

3.2.1. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatarului

În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional, sunt evidențiate în conturi de evidență din afara bilanțului.

Sumele plătite sau de plătit se înregistrează ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente. Rata de leasing, chiria, este deductibilă fiscal.

Evidențiere în conturi din afara bilanțului a ratelor viitoare

D 8036 redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate

Înregistrare factură primită privind rata periodică și plata către societatea de leasing

% = 404

612 furnizori de imobilizări

cheltuieli cu redevențele locațiile de gestiune și chiriile

4426

Tva deductibil

404 = 5121

furnizori de imobilizări conturi la bănci în lei

Concomitent, se înregistrează în conturi în afara bilanțului diminuarea ratelor de leasing,

C 8036 redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate

Înregistrarea dreptului de proprietate pentru bunul achiziționat

% = 404

21x furnizori de imobilizări

imobilizare corporală

4426

Tva deductibil

Nota*: în cazul în care este stipulat în contract faptul că locatarul are dreptul să achiziționeze bunul la valoarea reziduală, în debitul contului 8036 este trecută și valoarea rămasă de amortizat după expirarea duratei de leasing, urmând ca la achiziționare, acest cont să fie creditat dupa ce s-a crescut valoarea imobilizării cu valoarea neamortizată.

21x = 281x – valoarea ramasa de amortizat

imobilizare corporală amortizare privind imobilizările corporale

3.2.2. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatorului

La contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale sau corporale în funcție de natura lor. Locatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca fiind proprietarul bunului.

Sumele încasate sau de încasat se înregistrează ca un venit. Amortizarea este înregistrată în contabilitatea locatorului, cheltuiala fiind deductibilă. Bunurile sunt supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.

Achiziție mijloc fix

% = 404

21x furnizori de imobilizări

imobilizare corporală

4426

Tva deductibil

Înregistrarea lunară a amortizării

6811 = 281

cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor amortizări privind imobilizările corporale

Emitere factură pentru prima rată periodică și încasarea sumei

411 = %

clienți 706.01

venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii – partea de amortizare

706.02

venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii – partea de marjă de profit

4427

TVA colectată

5121 = 411

conturi la banci în lei clienți

În mod similar se înregistrează celelalate operațiuni până la sfârșitul contractului.

Transfer drept de proprietate(opțional)

461 = %

debitori diversi 7583

venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni de capital

4427

TVA colectată

Scoatere din gestiune mijloc fix

% = 21x

281 imobilizare corporală

amortizări privind imobilizările corporale

6583

cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital

3.3. Leasing financiar

3.3.1. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatarului

Reflectarea în contabilitatea locatarilor activelor aferente operațiunilor de leasing financiar, se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări corporale sau necorporale. Din punct de vedere fiscal, locatarul este tratat ca proprietar al bunului, dobânda plătită este deuctibilă fiscal. Taxele și impozitele locale aferente bunului achiziționat în sistem leasing, cad în sarcina locatarului.

Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidențiază în conturi în afara bilanțului (cont 8051Dobânzi de plătit)

Amortizarea este înregistrată în contabilitatea locatarului, cheltuiala fiind deductibilă. Achizițiile de bunuri mobile sau imobile sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.

Valoarea imobilizarilor corporale primite în leasing

21x = 167 – valoare valută contract

imobilizare corporală alte împrumuturi și datorii asimilate

Evidențierea valorii bunului primit în leasing, în conturi din afara bilanțului

D 8036 – redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate

Evidențierea dobânzii aferente contractului de leasing, în conturi din afara bilanțului

D 8051 Dobânzi de plătit

Înregistrarea lunară a amortizării

6811 = 281

cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor corporale amortizări privind imobilizările

Obligația de plată a ratelor pe baza primei facturi emise de locator, inclusiv dobânda aferentă

% = 404

167 furnizori de imobilizări

alte împrumuturi și datorii asimilate

666

cheltuieli privind dobânzile

4426

Tva deductibil

668

alte cheltuieli financiare

622

cheltuieli privind comisioanele și onorariile – comisionul de pe factură

Înregistrare diminuare dobânda de plată în conturi din afara bilanțului

C 8051 Dobînzi de plătit

Înregistrare diminuare valoare de plată în conturi din afara bilanțului

C 8036 – redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate

Achitare factură

404 = 5121

furnizori de imobilizări conturi la bănci în lei

În mod similar se înregistrează și restul operațiunilor până la sfârșitul perioadei de leasing.

Înregistrare factură primită de la finanțator privind ultima rată, valoarea reziduală prin care se obține dreptul de proprietate și plata acesteia

% = 404

167 furnizori de imobilizări

alte împrumuturi și datorii asimilate

666

cheltuieli privind dobânzile

4426

Tva deductibil

668

alte cheltuieli financiare

622

cheltuieli privind comisioanele și onorariile – comisionul de pe factură

404 = 5121

furnizori de imobilizări conturi la banci în lei

Înregistrare diminuare dobândă de plată în conturi din afara bilanțului

C 8051 Dobânzi de plătit

Înregistrare diminuare valoare de plată în conturi din afara bilanțului

C 8036 – redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate

În cazul în care, se reziliază contractul de leasing

% = 21x

281 imobilizare corporală

amortizări privind imobilizările corporale – valoarea amortizării înregistrate

167

alte împrumuturi și datorii asimilate – datoria rămasă de achitat

6583

alte cheltuieli de exploatare – valoarea rămasă neamortizată

4426

Tva deductibil

3.3.2. Înregistrarea operațiunilor în contabilitatea locatorului

Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în leasing financiar drept creanțe imobilizate la o valoare egală cu investiția netă în leasing. Dobânzile de primit aferente creanțelor se înregistrează periodic, în contrapartida contului de venituri.

Achiziție mijloc fix

% = 404

21x furnizori de imobilizări

imobilizare corporală

4426

Tva deductibil

Recunoașterea creanței la valoarea imobilizării cedate în regim de leasing

2675 = 21x

creanțe imobilizate imobilizare corporală

Înregistrarea dobânzilor de încasat pe venituri în avans

2676 = 472

dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung venituri înregistrate în avans

Emiterea facturii pentru prima rată de încasat și a dobânzii aferente

411 = %

clienți 2676

dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung

706

venituri din redevențe, locații de gestiunie și chirii – valoare rată

4427

TVA colectata

768

alte venituri financiare

704

venituri din servicii prestate – comisionul facturat

Recunoașterea la venituri ale perioadei a dobânzii

472 = 766

venituri înregistrate în avans venituri din dobânzi

Recunoașterea la cheltuieli a ratei

6583 = 2675

cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital creanțe imobilizate

Încasarea primei rate, suma evidențiată în extrasul de cont bancar

5121 = 411

conturi la bănci în lei clienți

În mod similar se înregistrează toate celelalte operațiuni până la sfârșitul perioadei de leasing.

Întocmire factură privind ultima rată reprezentând valoarea reziduală și încasare

411 = %

clienți 7583

venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni de capital

4427

TVA colectata

768

alte venituri financiare

704

venituri din servicii prestate – comisionul facturat

5121 = 411

conturi la bănci în lei clienți

Recunoașterea la cheltuieli a ratei

6583 = 2675

cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital creanțe imobilizate

În cazul în care nu se face transferul, bunul se restituie de către locatar.

21x = 281x

imobilizare corporală amortizări privind imobilizările corporale