Operațiuni de creditare și impactul lor asupra rezultatelor activității băncilor comerciale în Republica Moldova [306048]

M O L D C O O P

[anonimizat]: Finanțe și bănci

Se admite pentru susținere

Șeful catedrei prof.univ., dr.

___________Fuior Elena

“_____” ___________2016

TEZA DE LICENȚĂ

la tema:Operațiuni de creditare și impactul lor asupra rezultatelor activității băncilor comerciale în Republica Moldova

Efectuată de studenta Perieva Ludmila

Facultății Contabilitate și Informatică Economică

Specialității Finanțe și bănci

Grupa 3FB-1241c ______________

/ semnătura /

[anonimizat] _____________

/ N.P., titlul științific / / semnătura /

CHIȘINĂU 2016

CUPRINS:

ÎNTRODUCERE…………………………….…………………………………….……………..3

Capitolul I: PARTICULARITĂȚILE OPERAȚIUNILOR DE CREDITARE ALE BĂNCILOR COMERCIALE……………………………….……………….……….………..…7

Abordări conceptuale privind operațiunile de creditare ale băncilor comerciale ……..7

Procedura de acordare a creditelor. Principiile și etapele procesului de creditare ale clienților…………………………………….…….……………………………..…………….…..20

Impactul operațiunilor de creditare asupra rezultatelor activității băncilor comerciale ……………………………………………………………………………..……………………..32

Capitolul II: ANALIZA ACTIVITĂȚII BC"MOLDOVA-AGROINDBANK"S.A…..….40

2.1 Aspecte generale privind activitatea BC " Moldova Agroindbank" S.A……………..40

2.2 Analiza operațiunilor de credit la BC " Moldova Agroindbank" S.A………..………52

2.3 Conexiunea plasamentelor bancare creditare și profitabilitate………………………………67

Capitolul III: PROBLEME CREDITELOR NEPERFORMANTE ȘI DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI CREDITAR………….…………..…………….……72

3.1 Probleme creditelor neperformante. Căile de perfecționare a sistemului creditor…..72

3.2 Strategia gestionării riscurilor bancareîn BC " Moldova Agroindbank" S.A…………79

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………..…………….……………………..……..…90

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..93

ANEXE…………………………………………………….……………………………………..96

ÎNTRODUCERE

Actualitatea temei. Economia de piață presupune în mod necesar existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfașurarea de activități economice eficiente.

Sistemul de credit bancar este reprezentat de banca centrală a statului și de diverse tipuri de bănci.Politica de credit realizată prin Banca Centrală cu ajutorul unor instrumente și tehnici specifice urmărește să asigure prin promovarea funcțiilor creditului echilibrul general economic al societății. [anonimizat], norme prin care reglementează și supraveghează activitatea băncilor comerciale în domeniul creditar.

Un rol important în sectorul financiar îl joacă băncile comerciale care constă în faptul că ele acordă mijloace bănești (necesare economiei naționale) sub formă de credite bancare. Astfel, [anonimizat]. [anonimizat]: combustibilul, energia, [anonimizat]. [anonimizat]estiționale necesare relansării tehnologice, achiziționării de tehnologii, mecanisme moderne, procurării unor complexe industriale, mecanisme de fabricație moderne etc. În acest mod, băncile comerciale contribuie la sprijinirea și dezvoltarea durabilă a economiei naționale. Băncile comerciale contribuie în mod substanțial și la susținerea nivelului de trai al populației prin acordarea creditelor de consum, a creditelor pentru educație și învățământ, pentru procurarea, reconstruirea și repararea imobilelor.

Dezvoltarea relațiilor de credit dintre băncile comerciale și clienți presupune crearea unui sistem de creditare adecvat principiilor generale ale economiei de piață, bazate pe echitate, randament economic, satisfacerea unor cerințe economice, sociale, politice.

Prin activitatea desfășurată de banci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unitățile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltarii economiei, prin intermediul lui încurajându-se acțiunea anumitor fenomene, în funcție de obiectivele urmărite a se realiza.

Importanța operațiunilor de creditare atît în străinătate, cît și în Moldova, supusă cercetării în prezenta lucrare, este determinată de faptul că băncile comerciale prin relațiile sale cu clienții finanțează direct sectoarele economiei.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanță majoră, aici intervenind funcția băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.

Strategia și tactica băncii în sfera primirii deciziilor de acordare a creditelor constă în politica creditară. Ea trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obținerii de profit și îmbunătățirii stării economico-financiare a clienților, concomitent luînd în considerație securitatea depozitelor clienților.

Creditul bancar, ca și moneda, este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Pentru o activitate prosperă a întreprinderilor industriale și a altor ramuri ale economiei naționale, un rol semnificativ îl au relațiile de creditare și de decontare cu băncile care au drept obiectiv consolidarea economiei, extinderea producției, soluționarea problemelor sociale.

Riscul ce apare în cadrul acestor activități poate fi definit ca expresie a posibilității de apariție a unei pierderi.Acordând credite banca își asumă mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face împrumutul, fie de evolutia economică generală, fie de structura generală a băncii.

În angajarea resurselor, băncile se confruntă cu o serie de riscuri:

riscul de nerambursare;

riscul lipsei de lichiditate;

riscul variației ratei dobânzii pe piață;

riscul de capital;

riscul repatrierii capitalului în condițiile creditarii externe (riscul valutar și riscul dețară).

Considerarea tuturor riscurilor este un fapt necesar și important pentru fiecare banca, dar în condițiile amplitudinii procesului de recreditare, cunoasterea, evitarea si prevenirea lor este de o deosebită relevantă la nivel național.

Pentru a-și menține poziția pe piață, băncile Republicii Moldova trebuie să perfecționeze abordarea tradițională de gestiune bancară, respectiv a gestiunii relațiilor de credit bancă-client, practicată anterior, inclusive în domeniul riscurilor bancare.

Scopul tezei de licență constă în analiza aspectelor teoretice și practice ale operațiunilor de creditare, precum și modalitățile de perfecționare a creditariiclienților, precum și gestionarea riscurilor cu care se confruntă banca analizată. Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și, pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să achite dobânda.

Pentru realizarea scopului propus ne-am trasat următoarele sarcini:

studierea aspectelor teoretice și, în special, a particularităților privind gestiunea instituțiilor creditar-bancare;

cercetarea elementelor sistemului de credit în condițiile economiei de piață;

identificarea indicatorilor de analiză a calitatii gestiunii portofoliului de credite al bancii;

studierea și caracteristica relațiilor de creditare;

analiza și evaluarea operațiunilor creditare în cadrul băncilor comerciale;

examinarea legislației existente care reglementează gestiunea portofoliului de credite și a riscului de credit;

efectuarea analizei portofoliului de credite al BC "Moldova Agroindbank" S.A. in scopul determinării eficientei gestiuni acestuia;

argumentarea propunerilor ce țin de perfecționarea managementului instituțiilor bancare naționale, care sunt elementul principal de creditare în economia națională.

Obiectivul tezei constă în studierea și cercetarea gestiunii operațiunilor de credit și impactul lor asupra rezultatelor activității băncilor comerciale, elaborarea unor propuneri relevante privind perfecționarea șe eficientizarea acestuia, precum și gestionarea riscurilor cu care se confruntă banca.

Structura lucrării este prezentată în corespundere cu obiectivele preconizate și ordinea realizării cercetărilor științifice. Teza cuprinde: introducere, trei capitole, care constituie conținutul de bază al cercetării, concluzii și recomandări, literatura selectivă studiată și anexele.

În primul capitol“Particularitățile operațiunilor de creditare ale băncii”sunt descrise aspectele teoretice privind operațiunile de creditare ale băncilor comerciale și creditului bancar, tipuri, trăsăturile specifice și funcțiile, precum și etapele acordării creditelor bancare ale clienților. La fel se analizează și creditabilitatea clientului, principiile și elementele aferente operațiunilor de creditare. De asemenea se analizeazăimpactul operațiunilor de creditare asupra rezultatelor activității băncilor comerciale.

Cel de-al doilea capitol“Analiza activității BC"Moldova-Agroindbank"SA” este consacrat studiului rezultatelor activității băncii comerciale, analizei detaliate a situației economico-financiare, sunt descrise tipuri de credite acordate de către bancă, precum și analiza activității creditare a băncii. Creditele reprezintă principala poziție de activ în bilanțul băncii, creditarea clienților săi fiind orientată spre susținerea redresării sectorului real al economiei, în special a producției orientate spre export, a sectorului privat și creditarea ipotecară. La fel este efectuată o analiză mai aprofundată asupra gestiunii calității portofoliului de credit.

Cel deal treilea capitol “Probleme creditelor neperformante și direcții de perfecționare a sistemului creditar” este dedicat direcțiilor de perfecționare a sistemului creditar în Republica Moldova, care vor atrage după sine majorarea volumului de credite și minimizarea riscurilor și evidențierii problemelor creditelor neperformante. Sunt determinate riscurile cu care se confruntă BC „Moldova-Agroindbank” S.A. în urma creditării economiei naționale și se meditează asupra problemei de minimizare a acestora. BC "Moldova Agroindbank "S.A. își desfășoară activitatea de gestionare a riscurilor în concordanță cu prevederile actelor normative în viguare ale Republicii Moldova, precum și ale Politicii interne de Dirijare a Riscurilor, aprobată de consiliul bancii, care prevede gestionarea riscurilor în următoarele etape:identificarea riscului,măsurarea riscurilor, gestionarea riscului ,monitorizare și raportarea.

În concluzii și recomandări sunt generalizate rezultatele obținute, se expun principalele sugestii și propuneri, implimentarea în practica a cărora contribuie la ameliorarea situației în cadrul activității sistemului bancar autohton și în special al BC „Moldova-Agroindbank”SA.Totodată sunt formulate recomandari privind gestionarea optimă a riscurilor creditare.

Baza metodologico – științifică. La elaborarea lucrării au fost consultate regulamente, legi, acte normative, lucrări, manuale ale autorilor din Republica Moldova, cât și acelor străini. Principalii cercetători care au studiat problema eliberării și gestionării creditelor bancare sunt: Dardac N., Floricel C., Basno C., Cornelia Grigoriță., L.Ionescu și alții. Obiectul de cercetare îl constituie creditul bancar acordat persoanelor fizice și juridice din cadrul B.C. „Moldova- Agroindbank” S.A. De asemenea, pentru analiza bancară au fost utilizate date concrete din rapoartele financiare anuale și dări de seamă întocmite în instituția analizată, având ca scop de a prezenta lucrarea respectivă cu date reale.

Astfel, în urma analizei efectuate în acastă teză, observăm că un rol important îi revine gestiunii operațiunilor creditare, deoarece ele reprezintă componenta cea mai importantă a operațiunilor de plasament, atît din punctul de vedere al volumului de activitate, cît și al participării acestor categorii la operațiuni de realizare a profitului băncii. Organizarea deservirii financiar- creditare a întreprinderilor, organizațiilor, populației joacă un rol important în dezvoltarea economiei, în dezvoltarea structurilor financiar- economice și în tendința de a ridica nivelul de trai al populației. Evoluția sistemului de credit se determină în mare măsură de situația economică din țară.

CAPITOLUL I: PARTICULARITĂȚILE OPERAȚIUNILOR DE CREDITARE ALE BĂNCILOR COMERCIALE.

Abordări conceptuale privind operațiunile de creditare ale băncilor comerciale .

În cadrul acestui capitol, sunt prezentateprincipalele abordări actuale privind importanța și rolul operațiunilor de creditare în cadrul băncii comerciale.Cea mai importantă categorie de plasamente efectuate de o societate bancară vizează operațiunile de creditare, ca operațiuni specifice ale băncii în calitatea de intermediar financiar la nivelul economiei. Într-o economie funcțională, un număr important de agenți economici și persoane fizice nu dispun de suficiente mijloace bănești pentru a-și desfășura în bune condiții activitatea sau pentru a-și procura cele necesare consumului, motiv care adesea apelează la produsele bancare din gama creditelor. În momentul de față, tot mai multe bănci sunt interesate în a-și plasa disponibilitățile bănești sub forma creditelor, volumul investițiilor de acest gen deținînd o pondere semnificativă în totalul plasamentelor.[38, p.160]

Operațiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de la relații între indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pînă la tranzacțiile formalizate ce se efectuează pe piețe monetare sau financiare foarte dezvoltate și formulate în cadrul unor contracte complexe. O parte importantă a relațiilor de credit privește mobilizarea capitalurilor disponibile și a economiilor.

Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care o bancă comercială se obligă să pună la dispoziția clienților fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției,în favoarea acestora.[28, p.111]

Creditul a apărut pe baza dezvoltării producției de mărfuri, în evoluția acesteia, într-un anumit moment, relațiile de credit depășind sfera producției și circulației mărfurilor, schimbul căpătând forma unor relații monetare.

Termenul de credit este de proveniență latină și vine de la cuvîntul creditum, semnificînd încrederea celui care dă unei personae anumite bunuri, lucruri sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzătoare. [23, p.79]

Caracterizînd specificul creditului,Virgil Madgearu scria că, prin credit se înțelege “schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligații viitoare pentru o afacere prezentă.” În opinia lui V.Slăvescu, creditul și operațiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani, efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic,în folosința altui subiect economic, cu obligația acestuia din urmă de a restitui mai tîrziu, la un termen fixat, suma primită, plus dobînda. [23, p.79]

Elementul comun care se regăsește în diferitele definiții ale creditului prezintă 3 aspecte:

Existența unei disponibilități la unii clienți și acceptarea de către aceștia să le cedeze (împrumut) altor clienți (debitori);

Pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul;

Obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un termen numit scadență, însoțit în mod obligatoriu de dobândă[39, p.58].

Prin credit se înțelege orice angajament de punere la dispoziție sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, și plata unei dobînzi sau cheltuieli legate de această sumă. [38, p.161]

Subiecții relației de creditare sunt creditorul, respective persoana fizică sau juridică care avansează împrumutul condiționat (din surse proprii sau împrumutate) și pentru un interval de timp și debitorul, tot o persoană fizică sau juridică care,în schimbul dreptului de folosință asupra obiectului împrumutului, se obligă să restituie creditorului suma avansată cu dobînda.[23, p.80]

În afară de creditori și debitori, un element al structurii relațiilor de credit este obiectul transferării – ceea ce se transmite de la creditor către debitor și viceversa. Modelul managerial de apariție și încheiere a relațiilor de credit include un șir de etape și constituie doar începutul și sfîrșitul întregului process. (a vedea Figura 1.1).

CREDITOR DEBITOR

Figura 1.1 Modelul managerial al relațiilor de credit

Sursa:R.Perciun,M.Gîrlea, p.15

În opinia economistului L.Ionescu “Creditarea este o activitate care poate genera profituri importante pentru bancă,dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi.Prin urmare, trebuie abordată într-o manieră structural și logică.[29,p.423]

Creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. În condițiile economiei de piață raporturile de credit sunt diverse în dimensiuni și multiple în varietate. De-a lungul timpului raporturile de credit s-au cristalizat în cinci grupuri principale:

creditul comercial;

creditul bancar;

creditul obligator;

creditul ipotecar;

creditul de consum. [14, p.131]

Toate aceste sfere implică aceleași trăsături specifice ale relației de credit, cum ar fi:

Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul O apreciere generală asupra naturii participanților la procesul de creditare: creditori și debitori, conturează trei categorii principale și de amplă cuprindere: întreprinderile, statul și populația.[35,p.126]

Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit, presupune riscuri, și necesită în consecință, adesea, angajarea unei garanții.

În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:

Riscul de nerambursare

Riscul de imobilizare

Riscul de nerambursareconstă în probabilitatea întîrzierii plății sau a incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale,sau dificiențelor împrumutatului.

Riscul de imobilizaresurvine la bancă, sau la deținătorul de depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor acordate.

Creditele care se acordă, de regulă, prin bănci, angajează fonduri ce nu aparțin băncii. De aici necesitate, în scopul unei ferme gestiuni a fondurilor încredințate, ca bancherul sa-și întărească poziția sa de creditor prin garanții personale sau reale.[35, p.127]

Garanția personalăeste angajamentul luat de o terță persoană de a plăti, în cazul în care debitorul este în incapacitate.

Garanțiile realecuprind reținerea, gajul, ipoteca și privilegiul.

Dreptul de reținere asigură creditorului posibilitatea de a reține un bun corporal, proprietate a debitorului atît timp cît el n-a fost achitat integral.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanția creditului, gajul.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără posedare și cu publicitate.

Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori, de a avea prioritate în a fi plătiți atunci cînd dispun de o garanție asupra unei părți, sau asupra totalității patrimoniului debitorului.[35, p.128]

Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte (24 ore, termen practicat între bănci pe piețe monetare) și îcheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani și chiar 100.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristică rambursarea integrală la scadență.

Creditele pe termen mijlociu și lung implică adesea rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă că, pe parcurs, la termene stabilite, lunare, trimestriale, odată cu plățile cuvenite pentru dobînzi se rambursează o parte din împrumut.[35,p.129]

Dobînda este o caracteristică esențială a creditului.

În acordurile de credit s-a încetățenit clauza dobînzii fixe. Respectiv dobînda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părți, pentru întregul împrumut și pe toată durata creditului.

Tranzacția. Acordarea creditului.

Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții unice; acordarea unui împrumut, vînzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit.

Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță, în vederea căruia creditorul trebuie să-și asigure o bună informare și documentare pentru evitarea riscului.În acest sens băncile își creează un cadru propriu de informare și documentare, sau apelează la agenții specializați care studiază capacitatea de plată și, respectiv potențialul economic al firmelor.[35, p.129]

Consemnarea și transferabilitatea sunt de asemenea, caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumentele de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate.

Esențial în aceste instrumente este obligația fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.[35, p.130]

Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpînire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobînzi ce remunerează pe împrumutător.

Operațiunea privește două părți. O parte acordă creditul. Cealaltă parte îl primește, sau altfel spus se îndatorează.[35,p.126]

Relatiile economice în baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numesc relatii creditare. Existenta proceselor de producere a marfurilor si serviciilor este imposibila fara existenta relatiilor creditare. De aici reese si necesitatea creditului.[23, p.78]

Relații de credit au existat și în economiile premonetare. Deci creditul poate exista și în economiile fără monedă. Evident că, în ansamblul lor, relațiile de credit astăzi, nu se pot emancipa de haina monetară.[35, p.126]

Apărut o dată cu schimbul în natură și cunoscînd în evoluția sa numeroase forme, creditul îndeplinește un rol esențial în economia modernă.[27, p.195]

Economia de piață presupune în mod necesar existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfășurarea de activitati economice eficiente.Sistemul bancar este reprezentat de banca centrală a statului și de diverse tipuri de bănci, iar cel nebancar este reprezentat de instituțiile financiar-creditare specializate.[27, p.197]

In general, nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fațăîn întregime cheltuielilor ocazionale de desfășurare normală a activității complexe a fiecarui agent economic (producție, investiții, comercială etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfuncționalități în cazul trezoreriei, al gestiunii intreprinderii. La orice agent economic, sursele de finanțare trebuie sa fie suficiente pentru a face față nevoilor de acoperire a activului circulant.[30 p.104]

In țara noastra, fondul de rulment are in general un volum mai mare decat in țările cu o economie dezvoltată, ca urmare a vitezei mai mici de rotație a mijloacelor circulante in general si a ciclului de fabricație mai lung. De aceea, avand in vedere și faptul că mijloacele proprii de finanțare sunt limitate, putem afirma că la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Necesarul total de fonduri și deci de credite este determinat și de modul de gestionare al agentului economic. Dacă printr-o gestionare eficientă a fondurilor se poate asigura rotația stocurilor, recuperarea mai rapidă a creanțelor nemobilizate, obținerea prelungirii creditului furnizorilor, creșterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agenților economici. [39p.56]

Rolul băncilor comerciale constă în faptul că ele acordă mijloace bănești (necesare economiei naționale) sub formă de credite bancare. Astfel, băncile creditează acele sfere ale economiei care necesită mijloace bănești, contribuind la prosperarea economiei naționale. Băncile comerciale acordă credite sectorului real al economiei pentru acoperirea cheltuielilor de producție, precum: combustibilul, energia, taxele etc. ce asigură finisarea producției. De asemenea, ele acordă credite investiționale necesare relansării tehnologice, achiziționării de tehnologii, mecanisme moderne, procurării unor complexe industriale, mecanisme de fabricație moderne etc. În acest mod, băncile comerciale contribuie la sprijinirea și dezvoltarea durabilă a economiei naționale.

Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanților (agenți economici sau persoane fizice) de către instituțiile specializate – denumite instituții bancare – sub formă bănească, pentru un timp determinat, ce va fi rambursat în viitor, la o anumită dată, fiind însoțit de dobîndă. [27,p.196]

Pentru a putea contura rolul și funcțiile creditului bancar trebuie evidențiate și analizate următoarele particularități specifice creditului bancar:

Obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilitățile bănești sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;

Participanții creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) și cel care primește și folosește creditul, numit debitor (agenți economici, populația, statul, alte bănci și instituții financiare)

Scadența – momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenței băncile comerciale iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiții. Astfel, vor fi stabilite și ratele ce vor fi rambursate la scadență.;

Asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziția sau solicitarea creditorului sau a unui terț pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligațiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobînzilor și a taxelor de credit;

Dobînda, este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen determinat și pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorarea obligațiunilor de credit.[27, p.198]

Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale. Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o parte, întreprinderile avînd conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către acestea ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producție curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiții.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atît pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite, poate obține profit suplimentar, cît și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și, pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobînzile.[32,p.25]

Creditul bancar este principala sursă de asigurare a fondurilor bănești necesare diferitor sectoare de activitate ale economiei naționale. Prin acordarea creditului bancar se formează fundamentul activității bancare. Creditul bancar are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționalestimulînd exporturile, asigurînd o desfășurare normală, rapidă și în deplinăsiguranță a operațiunilor de export.[16 p.123]

Creditul bancar are un rol semnificativ în ridicarea nivelului de trai al populației prin acordarea împrumuturilor bănești.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și rolului creditului în economia de piață, pentru valorificarea la maximum a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor, este necesar a se întruni următoarele condiții:

existența unui sistem juridic prin care să se reglementeze cadrul general al operațiunilor de credit,

măsurile de asigurare și de protecție pentru participanții la contractul de credit,

drepturile și obligațiile creditorilor și debitorilor,

procedura de soluționare a litigiilor dintre părți și organele competente. [27,p.200]

În mod normal, în orice țară rata minimă a dobînzii de creditare influențează cererea de monedă și cursul de schimb. Prin urmare, rata dobînzii de creditare, mai ales sub forma taxei oficiale a scontului, este un instrument important de politică monetară în cadrul unei economii.

Procesul de creditare joacă un rol esențial în economie. Încasînd sume mici de bani de la deponenți și agregînd aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitanților, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice. Creditarea, în condiții prin care se asigură rambursarea, permite băncii să obțină un cîștig pentru deponenții ei, reducînd semnificativ nivelul de risc.

Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar pe care banca îl oferă clienților care-l solicită. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar (al serviciilor) trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora. [29,p.424]

Locul și importanța creditului în relațiile social-economice sunt evidențiate prin funcțiile:

Funcția distributivă. Această funcție constă în mobilizarea resurselor bănești, disponibile la momentul dat în economie, de către bănci și redistribuirea lor-prin acordarea de credite – spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare.[27 p.198]

Funcția de transformare a economiilor în investiții. Creditul bancar este cel care pune la dispoziția întreprinzătorului capitalul necesar, asigurînd transformarea economiilor inactive în investiții. Sub acest aspect, creditul este un factor important al creșterii economice.

Funcția de emisiune monetară. Urmare a consolidării ideii de credit bazat pe încredere între participanții la actul economic a fost creată moneda fiduciară, adică biletele de bancă. Apar o multitudine de instrumente și tehnici de plată așa ca viramentul, cecul, compensația, trata care au condus la diminuarea numerarului din circulație și la creșterea monedei scripturale.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor.Se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, prin creditarea de către bănci a consumului și prin crearea stocurilor[27 p.199].

Clasificare operațiunilor de creditare ale băncilor .

Operațiunile de creditare ale băncilor au cunoscut în ultimele decenii o diversificare a tipurilor și tehnicilor de creditare în concordanță cu cerințele solicitatorilor de credite. Există două categorii de operațiuni de creditare:

Creditarea societăților comerciale (corporate banking)

Creditarea persoanelor fizice (retail banking) [42,p.113]

Există diferite tipuri de credite bancare acordate care pot fi acordate persoanelor fizice și juridice ce sunt clasificate în baza mai multor criterii cum este ilustrat în anexa.nr.1.

Așadar, operațiunile de creditare ale băncilor comercialepot fi clasificate după 6 criterii:

În funcție de perioada de acordare creditele se grupează în:

Creditele la vedere – sunt acele credite care se acordă pe termene scurt (stabilite de fiecare bancă în mod particular în funcție de politica de creditare internă)

Creditele acordate pe un termen anumit implică rambursarea creditului la scadența/scadențele stabilite și negociate între bancă și creditor.

Creditele pe termen se împart în:

Credite acordate pe termen scurt (pînă la 12 luni)

Credite acordate pe termen mediu (1 an – 5 ani)

Credite acordate pe termen lung (de 5 ani și mai mult)[27 p.202]

În funcție de beneficiarul creditului sunt:

Credite acordate agenților economici

În Republica Moldova se acordă credite agenților economici rezidenți. Agenților economici străini li se acordă credite în baza garanției unei bănci a țării de origine a persoanei date ori în baza altor garanții întîlnite în practica bancară. Banca își sprijină activ agenții economici, fiind cointeresată de desfășurarea unei activități rentabile prin păstrarea și fructificarea economiilor bănești în cont, cît și de creditarea activităților de producție, de comercializare, de prestări de servicii, de comerț exterior sau de realizarea unor investiții productive sau gospodărești.[27 p.204]

În general, creditul acordat de bancă trebuie să satisfacă nu doar nevoile temporare ale afacerilor, insuficiența temporară a capitalului lichid al agenților economici, ci și satisfacerea nevoilor investiționale în scopul relansării economiei.

Creditele acordate societăților comerciale sunt de două categorii:

Creditele pentru finanțarea activelor fixe sau fizice

Societățile comerciale apelează la credite pentru achiziționarea de active fixe (mașini, utilaje) la băncile de creditare pe termen mediu și scurt sau la băncile de ramură.[42, p.111]

Creditele privind activitatea de exploataresunt:

Credite specifice creanțelor comerciale;

Creditarea creanțelor este operațiunea prin care băncile preiau în schimbul monedei, creanțele pe care întreprinderile le au asupra clienților lor, sub forma: scontării, îmrumuturilor pe gaj de efecte comerciale și împrumuturilor pe gaj de efecte publice.

Creditele de trezorerie

Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finanțare ale firmelor,generate de activitatea de producție și de comercializare, sub forma: avansurilor în cont și a creditelor specializate.

Avansurile în cont curent presupun creditarea activității curente a persoanelor juridice, această metodă constînd în efectuarea de plăți în numele titularului de cont

Creditele specializate (credite pe termen mijlociu mobilizabile) sunt credite acordate pe termen scurt, chiar dacă acoperă necesitățile de finanțare pe o durată mai îndelungată de timp ( de exemplu, creditele acordate pentru construirea de stocuri sezoniere, creditele de campanie sau creditele pentru finanțarea producției destinate exportului).[42,p.112]

Modalități și tipuri de acordare a creditelor persoanelor juridice:

Credite pentru cheltuieli curente : aprovizionări în vederea constituirii de stocuri de materii prime și materiale, energie, combustibil, mărfuri etc. necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executării de lucrări și prestări de servicii cu desfacere asigurată.

Credite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere. Se acordă pentru constituirea de stocuri și acoperirea cheltuielilor sezoniere de materii prime și produse doar agenților economici care constituie astfel de stocuri.

Credite pentru importul/exportul de produse. Acestea presupune existența obligatorie a contractelor sau comenzilor ferme de desfacere, a acreditivelor irevocabile deschise sau a altor forme de plată garantate bancar.

În urma importului efectuat apoi a comercializării mărfurilor din import, agenții economici vor achita plățile la creditul bancar.[27 p.205]

Credite pentru obiective de investiție se acordă pentru amenajarea spațiilor comerciale, achiziționarea mașinilor și utilajelor, animalelor de producție, tehnologiilor etc.[27 p.206]

Credite acordate persoanelor fizice

Ca și în cazul firmelor și în creditarea persoanelor fizice băncile orientează tehnica de creditare în funcție de cerințele efective ale clienților.

În această categorie se includ:

Credite pentru locuințe sunt dintre cele mai diverse, implicînd intervenția unor societăți specializate, de exemplu,instituțiile de credit ipotecar,care efectuiază operațiuni de recreditare și care își procură resursele de pe un segment specific alpieței de capital.

Finanțarea pentru locuințe a cunoscut o creștere considerabilă în ultimii ani. Sumele acordate de bănci pentru finanțarea procurării de locuințe variază între 50% și 80% din valoarea totală a casei și, în cazuri speciale,pot ajunge pînă la 100%.

Credite pentru bunuri de folosință îndelungată(autoturisme, aparate electrocasnice, etc.) – de această categorie beneficiazăo masă largă de persoane fizice, de regulă cele care realizează un venit mediu. Acest tip de credite mai poartă denumirea de credite – clienți și beneficiază din partea băncilor comerciale de o gamă largă de facilități, avîndu-se în vedere faptul că acestea sunt susținute de o dublă garanție, pe de o parte prin bunurile procurate,iar pe de altă parte pe seama veniturilor debitorului, care asigură,în principal,și sursa de rambursare a ratelor datorate la scadență. [42, p.113]

Credite pentru acoperirea cheltuielilor curente.Băncile comerciale acordă o gamă de credite pentru acoperirea cheltuielilor curente unor persoane particulare sau familiilor.[42, p.114]

Credite acordate băncilor și instituțiilor financiare:

Credite acordate băncilor. Băncile pot acorda credite altor banci comerciale cu scopul de a menține cota rezervelor obligatorii, de a menține lichiditatea băncilor comerciale și în alte scopuri.Aceste credite au o rată a dobînzii mai mare dar sunt mai sigure.

Credite acordate companiilor leasing. Băncile pot acorda societăților de leasing credite pe termen de cel mult 5 ani pentru cumpărarea de active care fac obiectul tranzacțiilor de leasing și nu trebuie să depășească 85% din prețul de achiziție a activelor ce urmează a fi închiriate.

Credite acordate altor instituții financiare. Astfel de instituții financiare pot fi asociații deeconomii și împrumuturi ale cetățenilor, iar aceste instituțiiplasează creditele în sectorul rural, așa ca agricultura.[27 p.207]

Credite acordate statului.

Banca centrală, precum și băncile din sistem, acordă credite statului pentru ca acesta să poată finanța sectorul social, să poată construi clădiri de stat, să instaleze sisteme energetice, să acopere cheltuieli în caz de forță majoră etc. Drept asigurare pentru creditele acordate statului pot servi valorile mobiliare de stat și garanț. de stat.

III În funcție de destinație, creditele se clasifică în:

Credite productive sunt :

credite pentru activitatea curentă

credite pentru investiții.

Credite pentru activitatea curentă sunt credite pe un termen scurt (pînă la 1 an), acordate agenților economici pentru desfășurarea activității curente. Drept asigurare pentru astfel de credite pot servi ipoteca, gajul cu deposedare și fără deposedare, depozitele bancare, garanțiile bancare, cauțiunile etc.

Credite pentru investiții se acordă pe termen mediu și lung și sunt destinate construcțiilor de locuințe, de obicei industriale. Acest tip de credit are un coeficient mai mare de risc și presupune calcule de actualizare, precum și de eficiență a investițiilor. [27 p.208]

Respectiva clasificare implică și direcționarea creditelor în funcție de domeniul de activitate al debitorului, fiind în strictă conformitate cu destinația indicată în contractul de credit. Astfel, putem clasifica după următoarele ramuri economice:

pentru activități în agricultură/industria alimentară-creșterea, depozitarea și comercializarea recoltei, creșterea, îngrășarea și vinderea animalelor, pescuitul, lucrări în viticultură și vinificație etc.

pentru activități de industrie/comerț – producerea, comercializarea cu amănuntul sau angro, prestarea serviciilor: hoteliere, de spălătorie, medicale, de alimentație publică, consultații juridice și contabile etc.

pentru executarea lucrărilor în industria energetică și combustibilului – producere, import, export, transportare, distribuire, păstrare și vînzare a resurselor energetice în orice formă: electricitate, combustibil, cărbune etc,

pentru executarea lucrărilor de procurări imobile/construcții și dezvoltare – achiziționare a clădirilor comerciale, industriale sau proprietăților rezidențiale, achiziționare și ameliorare de terenuri prelucrate și neprelucrate destinate amplasării construcțiilor sau zonelor de agrement etc.[27 p.209]

IV După modul de acordare și de rambursare sunt:

credite ordinare creditele se acordă integral prin deschiderea contului de împrumut în baza unui document de plată. Rambursarea se face conform acordului părților, expus în contractul de credit și în graficul de rambursare a creditului și de achitare a dobînzii aferente.

overdraftul – este un instrument al pieței monetare, un credit pe termen scurt, de regulă, pînă la o lună, destinat pentru executarea unor plăți curente;

avansuri în cont curent- efectuarea de plăți în numele titularului de cont;

linia de crediteste o modalitate de acordare a creditelor, care presupune efectuarea creditării în contul curent sau deschiderea unui cont separat de împrumut. [27 p.210]

creditele de scont servesc pentru finanțarea subscrierii de titluri de credit și pentru finanțarea tranzacțiilor agenților economici la bursă.

creditul factoring. Creditele de factoring se acordă în baza unei cereri, însoțite de un borderou al facturilor

V În funcțir de modul de asigurare:

Credite neasiguratenu implică nici un fel de garanție imobiliară sau mobiliară. Aceste credite sunt acordate celor mai buni clienți, cu mijloace bănești în contul deschis la bancă

Creditele asigurateîmprumuturile asigurate cu de garanții reale: gaj, ipotecă, depozit bancar etc., cît și garanții personale: cauțiune/fideiusiune, garanția bancară etc., în cazul în care valoarea ei pe piață este de ajuns pentru acoperirea sumei creditului, dobînzii, precum și posibilelor cheltuieli, pierderi etc.[36 p.58]

VII În funcție de risc:

creditele standard reprezintă tipul de credite ce nu implică riscuri în privința rambursării ratelor scadente și achitării dobînzii la termen acordate clienților solvabili.

creditele supravegheate sunt creditele acordate unor clienți cu o situație economico-financiară bună în prezent, dar pentru care, în perspectivă, se prevăd unele greutăți

creditele substandard sunt creditele acordate unor clienți cu o situație economico-financiară satisfăcătoare, în prezent însă tendința de înrăutățire activității lor este evidentă, existînd riscul imposibilității de a-și onora integral datoria față de bancă.

creditele dubioase sunt împrumuturile incerte din punctul de vedere al rambursării creditelor și plății dobînzilor. Activitatea împrumutaților este nerentabilă.

creditele compromise sunt împrumuturile care prezintă un risc pentru bancă. Activitatea nerentabilă a împrumutaților determină incapacitatea acestora de a-și onora obligațiile față de bancă și, în consecință, acumulările de debite eronează garanțiile, banca neavînd posibilitatea de a se proteja împotriva riscului de neplată.[36 p.56]

Concluzii privind trăsăturile specifice ale creditului bancar.

Creditul bancar se deosebește de celelalte forme de împrumut prin sursă, risc și destinație.

Sursa creditului bancar sunt depozitele încredințate spre păstrare și fructificare iar destinația creditului bancar este extinderea și modernizarea producției și a distribuției mărfurilor în scopul dezvoltării economice și progresului social.

Definiția creditului bancar își exprimă notele esențiale în doi termeni: timp și încredere bazată pe promisiunea de rambursare însoțită de garanții.

În definirea creditului bancar se împletesc noțiunile de timp, încredere, risc și prudență. Tocmai pentru că între momentul deschiderii creditului și acela al rambursării se scurge o perioadă de timp,banca trebuie să aibă încredere în clientul ei în sensul că acesta își va îndeplini obligația asumată. Și cum această încredere presupune asumarea riscului de a nu fi plătită datoria clientului, banca încearcă să controleze acest risc prin dimensionarea volumului creditului și a dobînzii și prin garanțiile pe care le pretinde. Prudența bancară presupune în plus controlul utilizării creditului de către client în conformitate cu destinația pentru care a fost acordat. Totodată banca nu se va cantona în pasivitate pînă la împlinirea termenului de rambursare ci va încerca să mobilizeze creditul prin rescont pentru a-și crea noi disponibilități de reutilizare a acelorași credite.

Destinația creditului bancar la fel este diferită de acea a împrumutului civil.

Chiar dacă există și un credit pentru consum, el nu exprimă adevărata menire a creditului bancar. Creditul bancar în societatea modernă îndeplinește rolul de instrument al creșterii producției,alextinderii pieței de desfacere și în general al dezvoltării economice și al progresului social. În epoca actuală creditul servește finanțării extinderii și modernizării producției sau a desfacerii (achiziționarea de materii prime, de resurse energetice, de stocuri de marfă,de echipamed tehnologic și de tehnologie, de material rulant,mobilier etc.) dar totodată și finanțării progresului economic și creșterii nivelului vieții (construirii de noi surse de energie, căi de comunicație, locuințe și creării unor facilități de cumpărare pentru consumatori).[28 p.93]

Procedura de acordare a creditelor.Principiile și etapele procesului de creditare ale clienților

Activitatea de creditare se bazează, în primul rînd, pe analiza viabilității și realismul afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca sursă principală de rambursare a creditului și de plată a dobînzii. Determinarea capacității de plată a clienților se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atît din perioadele expirate cît și din cele prognozate.

Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activităților desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezultate economico-financiare, capacitate managerială și de oricare alte documente și date care să permit evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.[32, p.25]

Derularea creditului implică în sine procesul de acordare, rambursare, reeșalonare a creditului.

Acordarea creditului se realizează în baza unui set de reguli bine stabilite care definesc clar principiile politicii de creditare a băncii respective. Creditul trebuie să fie acordat de bancă în termenele și în forma stabilită în contractul de credit.

Rambursarea creditelor la scadență, presupune restituirea , în termene stabilite, a sumelor împrumutate. Rambursarea reprezintă unul din principiile creditării bancare, conform căruia debitorul trebuie să-ți onoreze obligațiile față de bancă.

Monitoringul creditar presupune evaluarea stării sau calității portofoliului de credite al băncii pe tot parcursul procesului de creditare, precum și lucrul cu creditele problematice.[16 p.128]

Creditele se acordă agenților economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

sunt constiruiți legii;

posedă capital social vărsat potrivit statutului;

desfășoară activități legale și eficiente potrivit actului de înființare și statutului de funcționare;

îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxurilor de lichidități rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor și plata dobînzilor aferente;

prezintă garanții materiale și morale pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență a creditului și achitarea dobînzilor aferente;

valoarea garanțiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și a dobînzilor aferente;

au deschise conturi la una din unitățile teritoriale ale băncii;

prezintă situația angajamentelor din conturile deschise la alte societăți bancare și a garanțiilor aferente;

acceptă clauzele din contractul de credite.[32, p.26]

Principalele condiții care trebuie îndeplinite de persoanele fizice în vederea contractării de credite în lei și valută sunt:

să realizeze venituri certe, cu caracter de permanență, din care să poată rambursa creditul și plăti dobînzile aferente, iar în cazul creditelor acordate în valută să acopere și marja suplimentară destinată acoperirii riscului valutar;

să garanteze creditele și dobînzile aferente cu garanții reale și/sau personale;

să dispună de surse proprii al căror cuantum minim este stabilit pentru fiecare categorie de credite;

să deschidă, la unitățile teritoriale ale băncii, un cont curent în care inițial vor depune, dacă este cazul, avansul minim solicitat ca sursă proprie, iar ulterior ratele lunare totale de rambursat;

să accepte ca plățile din contul current de credite să fie efectuate, de regulă prin virament. [32,p.58]

Clienții aferenți activității de Corporate Banking care pot beneficia de produse tip credit :

regii autonome, companii și societăți naționale;

societăți comerciale cu capital de stat și/sau privat;

societăți comerciale cu capital integral străin sau mixt;

societăți agricole cu personalitate juridică;

unități ale administrației publice locale;

fundații și organizații nonprofit;

asociații de proprietari și alte forme de asociere prevăzute de lege;

instituții de cercetări;

organizații sindicale;

alte persoane juridice.[32, p.36]

Categoriile de clienți personae fizice care pot beneficia de credite retail sunt:

personae fizice rezidente sau nerezidente, în vîrsta de cel puțin 18 ani;

personae fizice autorizate.

Pentru a beneficia de un credit, clientul trebuie să prezinte documentația de credit (dosarul de credit) pe baza căreia se face analiza riscurilor legate de operațiune, documentație care poate să difere în funcție de client și de tipul creditului solicitat.

De regulă,pentru persoanele juridice, documentația de credit are următoarele secțiuni:

dosarul juridic (în care intră și documentele solicitate la deschiderea de cont);

dosarul financiar (bilanț contabil, cont de profit și pierderi, situație flux. de numerar etc.);

dosarul comercial (ex.contracte comerciale încheiate cu clienții, cu furnizorii, studiul de fezabilitate, după caz);

dosarul privind garanțiile materiale (pentru gajuri, ipoteci).[38, p.165]

La baza derulării operațiunilor de creditare stau un șir de principii. Nerespectarea acestora ar duce la majorarea riscului de credit al băncii. Dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului implicat în creditare.

Aceste principii se referă la:

solicitantul creditului (debitorul)

cererea de creditare (obiectivele urmărite)

rambursare (rate și termene)

dobînzi și comisioane (remunerarea creditului)

garantarea (modalități de asigurare și recuperare)[29 p.425]

Solicitantul creditului (debitorul)

Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere privind capacitate de rambursare, prezentă și viitoare, a clientului. Prin urmare, este esențial ca banca să obțină cît mai multe informații în legătură cu situația financiară a potențialului client și să fie sigură că se poate baza pe toate informațiile oferite de acesta. [29 p.426]

Cererea de creditare

Aspectele determinate care vor fi luate în considerare atunci cînd se analizează cererea de creditare sunt:

Destinația creditului, denumită și obiectul creditului (pentru ce se vor folosi banii)

Sumă estimată care ar fi necesară clientului. Compararea acestei sume cu valoarea creditului solicitat de el.

Pentru cît timp este solicitat creditul (durata creditării)

Propunerea clientul de a rambursa creditul și dacă propunerea este realistă pentru perioada de timp solicitată (eșalonarea ratelor scadente).

Dorința clientului de a garanta creditul solicitat.

Marja de profit pe care o va încasa banca din credit (dobînda percepută pentru creditul acordat, în corelație cu politica dobînzilor la depozite, practicată de bancă).[29 p.428]

Rambursarea

Este preferabil ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mici, valoric, eșalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-un mod realist, decît să fie efectuată într-o perioadă mai scurtă, în rate mari. Însăși banca va constata că este dificil să cîștige suficient din alte activități bancare încît să acopere costul unui credit neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decît forțarea rambursării rapide, cu riscul de a nu se mai putea rambursa creditul.[29 p.431]

Dobînzi și comisioane (remunerarea creditului)

Remunerarea creditului este foarte importantă, deoarece constituie una dintre modalitățile principale prin care banca realizează profit. Băncile trebuie să se asigure că percep o rată a dobînzii care să asigure profitabilitatea fiecărei acțiuni de creditare. [29 p.432]

Principiile esențiale în procesul de creditare sunt:

prudența bancară, ca principiu fundamental ce trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unei bănci;

credibilitatea împrumutanților, presupune cunoașterea clientului printr-o permanentă activitate de informare și documentare cu scopul de a acumula informația necesară privind aspectele concrete ale activității acestuia în scopul minimizării riscului de nerambursare;[27,p.213]

planificarea creditelor reprezintă planificarea surselor bănești din care banca va acorda credite, dar totodată și planificarea clasificării portofoliului de credit după destinații;

rambursarea și achitarea creditului, rambursarea creditului de către debitor și achitarea dobînzilor în termenii stabiliți;

asigurarea creditului. pe bază de garanții, consemnate în contractele de credit și în contractele de garanții imobiliare/mobiliare/cesiune de creanță/fideiusiune etc.

Respectarea principiilor de creditare în procesul de acordare a creditului permite menținerea unei performanțe ridicate activității de creditare:

banca î-și permite păstrarea în siguranță a depozitelor bancare;

se atestă o creștere a profitului băncii prin reducerea proporției de credite problematice în portofoliul de creditare al băncii;

se asigură dezvoltarea economico-financiară de ansamblu a clientului;

se stabilesc influențe pozitive la nivel macroeconomic;

semenține o performanță sporită a activității de creditare, care se asigură prin:

selectarea cu atenție a clienților din sectoarele de piață determinate;

acordarea de credite bazată pe o analiză econ.-financiară minuțioasă și corectă a debitor;

întocmirea actelor bilaterale de ordin juridic p-u a asigura derularea rambursării cred-lor;

urmărirea periodică și riguroasă a derulării;

constituirea unor garanții certe;

activitatea de recuperare a creditelor neperformante trebuie să comporte un caracter flexibil și să păstreze intactă imaginea și prestigiul băncii.[27 p.214]

Procesul de acordare a creditelor , prezentat în Figura 1.3.1 din anexa nr.2, cuprinde următoarele etape

Etapa premergătoare de acordare a creditului care include:

Solicitarea creditului;

Prezentarea documentelor;

Evaluarea performanțelor financiare și nefinanciare.

Aprobarea și acordarea creditului care include:

Negocierea condițiilor contractuale;

Aprobarea hotărîrii privind acordarea creditului;

Aprobarea contractului de credit și de asigurare;

Acordarea creditului.

Achitarea dobînzii, rambursarea și monitoringul creditului include:

Rambursarea creditului și plata dobînzii;

Controlul și supravegherea creditului care se compune din:

Controlul rambursării și achitării creditului;

Controlul folosirii creditului conform destinației;

Controlul asigurării creditului;

Lucrul cu creditele problematice.

La I etapă, în cazul solicitării creditului bancar de către solicitanți , funcționarul bancar poartă cu aceștea discuții cu caracter de informare documentară, care se axează pe:

Identificarea agentului economic/persoanei fizice: denumirea, adresa, informații juridice privind forma deorganizare, numărul de înregistrare, codul fiscal, capitalul social, informații din actele de identitate a managerului întreprinderii /numele și prenumele p.fizice, adresa, situația familială, numărul de personae întreținute etc;

Identificarea obiectului de activitate al societății(în cazul p.juridice)/informații privind activitatea profesionalăprecum locul de muncă,stabilitatea locului de muncă, funcția, studiile etc (în cazul p.fizice);

Scopul acordării creditului ;

Date privind situația economico-financiară și patrimonială la zi a agentului economic/ date privind veniturile și cheltuielile persoanei fizice,

Informații privind creditele contractate anterior;

Informații privind bunurilemobiliare și imobiliare deținute;

Posibile garanții.

Această fază premărgătoare prezentării dosarului de credit are la bază atît metoda interviului direct cu clientul, verificarea pe teren, cît și analiza documentației referitoare la situația clientului, existentă la bancăsau prezentată de acesta. Dacă din conversația cu solicitantul și în urma investigațiilor efectuate directorul constată că solicitantul are un plan de afaceri bun, prezintă suficiente garanții de asigurare, îl va invita la serviciul de creditare pentru a prezenta documentația necesară în scopul formării dosarului de credit.[27 p.216]

Agenții economici vor depune un set de documente în vederea conturării unei imagini asupra bonității lor, care va consta în principal din:

Cererea de credit;

Buletinul de identitate în original și copie;

Documente juridice (certificatul de înregistrare a întreprinderii,documente de constituire, licențe pe genuri de activitate,extras din proces verbal a adunării generale a acționarilor etc.);

Rapoarte trimestriale despre activitatea economică și starea financiară în anul curent și dări de seamă anuale pentru ultimii doi-trei ani de gestiune;

Informații despre creditele anterioare și curente;

Business-planul activității agentului economic pe următorii 1-5 ani;

Contracte cu furnizorii potențiali și beneficiarii privind desfacerea producției;

Contracte de parteneriat, inclusiv cu investitorii;

Documente ce argumentează asigurarea creditelor(gaj, ipotecă,garanție bancară );

Documentația de credit (dosarul de credit) prezentată de către persoana fizică va include:

cererea de credit;

buletinul de identitate în original și în copie;

documente privind pregătirea profesională (după caz);

adeverința privind venitul de la locul de muncă;

contractual de muncă (după caz);

declarația cu privire la venituri, vizată de organele fiscal, sau descrierea veniturilor obținute (oral sau în scris, după caz);

documentul de proprietate asupra bunurilor, inclusive a celor imobiliare, a mijloacelor de transport etc.;

confirmarea achitării plății comunale (după caz);

informații privind argumentarea posibilităților ( prognoza veniturilor și cheltuielilor) de rambursare a creditului și a dobînzilor aferente (oral sau în scris, după caz);

documente ce confirm garantarea creditului ( documentele se vor stabili în funcție de tipul garanției) și alte documente solicitate de bancă.

Pe baza documentelor prezentate de acesta, banca procedează la analiza și pregătirea documentației, urmînd să acorde credite în numele și în favoarea clienților.Analiza și evaluarea solicitantului de credit revine inspectorului de credite și, respectiv, șefului serviciului de creditare din cadrul unității operative a băncii.[27 p.217]

Elementele analizei bonității clientului pot fi grupate în două direcții principale:

analiza aspectelor economico-financiare;

analiza aspectelor nefinanciare.

Analiza aspectelor economico-financiare vizează, atît analiza perioadelor anterioare, curente cît și proiectele financiare pentru perioadele viitoare.Această analiză se realizează în baza raportului financiar privind rezultatele financiare și în baza raportului privind fluxul mijloacelor bănești.

Indicatorii economico-financiari ce redau performanțele agenților economici sunt : lichiditatea,solvabilitatea, profitabilitatea și activitatea de afaceri.

Prin determinarea rezultatelor indicatorilor de bonitate, banca poate pune în evidență situația financiară a agentului economic marcată prin punctele tari și punctele slabe, ceea ce va face ca decizia de creditare să fie bine argumentată.

Fiecărui indicator calculat i se atribuie o notă (punctaj), în funcție de valoarea înregistrată. Prin însumarea notelor aferente indicatorilor calculați se obține o notă finală(scor), pe baza căreia clientul este clasificat în una din următoarele categorii de performanță financiară:

categoria A performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobînzii și a ratei. Totodată, se prefigurează menținerea și în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat;

categoria B performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menține acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;

categoria C performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendință de înrăutățire;

categoria D performanțele financiare sunt scăzute și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;

categoria E performanțele financiare arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobînzile.[32, p.29]

Analiza aspectelor nefinanciare vizează credibilitatea clienților, marcată de calitățile morale și profesionale ale solicitanților de credite și calitatea activității desfășurate de agenții economici, îndeplinirea obligațiilor generate de relațiile cu partenerii de afaceri.

În cazul persoanelor fizice analiza de credit are la fel bază ca metodă de evaluare analiza scoring, ce permite băncii ca, pe baza unor informații pe care clientul i le pune la dispoziție, să decidă dacă admite sau nu cererea de credit a solicitantului.

La a II etapă, realizînd o analiză detaliată privind îndeplinirea condițiilor de creditare de către solicitant, inspectorul de credit întocmește în mod obligatoriu, indiferent de mărimea creditului, un raport ce cuprinde concluziile analizei:

informații despre agentul economic/persoana fizică solicitant de credite;

destinația, termenul de acordare, valoarea creditului solicitat;

analiza detaliată a situației econ.-financiare a ag.economic/analiza veniturilor pers. fizice;

descierea detaliată a tranzacției de credit și concluziile privind rentabilitatea afacerii de credit, eficiența utilizării creditului respectiv;

analiza planului afacerii de credit (în cazul agenților economici), prezentată detaliat, stabilind performanțele trecute și estimîndu-se performanțele viitoare;

identificarea în baza unei analize detaliate, a surselor de rambursare, ca urmare a studierii financiare a debitorului pentru susținerea datoriei;

prezentarea garanțiilor cu indicarea acestora;

propunerea băncii privind termenul de acordare a creditului, dobînda,comisionul și dovada că a fost evaluat un risc minim pentru bancă, identificînd protecția băncii în legătură cu acest risc.

După ce raportul se analizează de către șeful departamentului de creditare, este prezentat spre examinare Comitetului de creditare al băncii. Pentru creditele “mari”, rapoartele de credit se remit, împreună cu setul de documente, unității bancare centrale.

În baza concluziilor rezultate din analiză, banca negociază cu clienții următoarele condiții:

Valoarea creditului;

Durata de acordare a creditului;

Cuantumul ratelor și scadența rambursării lor;

Rata dobînzii;

Perioada de grație;

Alte elemente ce vor fi prevăzute în contractul de credit.

Apoi cererea de credit se supune aprobării. După aprobarea creditelor conform competnțelor stabilite banca va proceda, împreună cu solicitantul, la încheierea contractului de credit și a contractului de asigurare a creditului.[27 p.224]

Contractul de credit se va încheia numai la sediul subdiviziunii băncii, după aprobarea acordării creditului de către Comitetul de credite.

Contractul de credit va conține următoarele date:

preambulul:denumirea contractului, data și locul încheierii, descrierea părților contractante;

obiectul contractului: informații privind valoarea creditului acordat;

conținutul contractului:obligațiile și drepturile băncii și debitorului;

soluționarea litigiilor și alte clauze;

data încheierii contractului, semnăturile, ștampilile.[27 p.225]

Etapele încheierii contractului de credit:

perfectarea formularului tip, în 2 exemplare;

semnarea contractului completat cu toate elementele sale de solicitant;

avizarea pentru legalitate a contractului de credit de către compartimentuljuridic din subdiviziunea băncii comerciale;

avizarea contractului de credit de către conducătorul serviciului credite;

avizarea contractului de credit de către contabilul-șef al subdiviziunii băncii;

semnarea contractului de credit de către împutenicitul cu drept de primasemnătură și aplicarea ștampilei subdiviziunii băncii. [34, p.122]

Pentru creditele acordate în lei și în valută, banca percepe dobînzi și comisioane pentru analizarea solicitării, acordarea și monitorizarea creditelor, precum și alte costuri anexe care sunt indicate în contractul de credit.

Dobînda este suma ce-i revine proprietarului băncii la rambursarea sumei împrumutate sau prețul folsirii capitalului și totodată remunerarea riscului pe care îl implică riscul respectiv.La creditele pe termen scurt, mediu și lung banca încasează, de regulă, o dobîndă a cărei nivel se stabilește de Consiliul băncii, dar poate fi modificat pe parcursul derulării creditului.

În funcție de serviciile prestate clienților, banca încasează comisioanedeterminate în procente sau sume fixate, stabilite prin circularele băncii.

După încheierea și semnarea contractului de credit, un exemplar se transmite solicitantului de credit iar altul se păstrează în dosarul creditului, care se gestionează de serviciul credite. Serviciul credite înregistrază toate datele din contractul de credit în sistemul automatizat de evidență a portofoliului de credite. Orice modificare a clauzelor contractuale se va face numai în baza unui acord adițional.[34, p.123]

Pentru asigurarea creditelor bancare banca solicită împrumutanților garanții asiguratorii, care pot fi oferite atît de debitori, cît și de terțe persoane fizice sau juridice numite garanți. Garanția este în măsură să-i asigure băncii recuperarea sumei date cu împrumut, inclusiv a dobînzii în cazul neachitării la timp a obligațiilor. Înainte de a accepta o garanție, bancatrebuie să ia în considerație: dreptul de proprietate, perfectarea contractului de garanție, valoarea garanției.[27 p.232]

Din punct de vedere juridic, prin natura lor, garanțiile pot fi:

Garanții reale- active de o anumită valoare, cu dreptul de a le vinde în cazul în care clientul nu reușește să ramburseze creditul, care includ:

Ipoteca– este o garanție mobiliară care nu comportă deposedarea celor ce o constituie. Obiectul ipotecii îl constituie bunurile imobile (clădirile) de orice fel și terenurile. Ipoteca va fi constatată printr-un contract de ipotecă sau act de garanție imobiliară autentificat la un birou notarial în care se vor consemna : valoarea creditului (creanța garantată și dobînzi), determinarea exactă a bunului ipotecat și valoarea acceptată.

Dacă bunurile imobile, obiect al ipotecii, se află în proprietatea mai multor persoane, acestea se pot ipoteca doar cu acordul tuturor coproprietarilor. Bunul ipotecat se ia în calculul garanției creditului în funcție de valoarea acceptată de bancă sau în funcție de valoarea de contabilitate rezervată imobilelor ce aparțin persoanelor juridice, corectată cu uzura acestora și cota admisă de bancă pentru bunurile imobiliare.Mecanizmul ipotecii permite băncii în caz de neplată a împrumutului să urmărească acest bun, indiferent în posesia cui se află, solicitînd scoaterea lui la vînzare și încasarea cu prioritate a prețului obținut.

Pentru a accepta garanția bunurilor imobiliare, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie proprietatea debitorului și să se afle în circuitul civil;

să existe o piață sigură pentru bunurile ipotecate;

bunurile să fie situate în zone de interes;

clădirile să permită amenajări și adaptări;

ipoteca să fie de rangul I, întrucît în caz de executare silită sau în cazul în care cel ce deține o astfel de ipotecă dă faliment să fie satisfăcut primul, adică banca, apoi ceilalți creditori;

durata existenței în timp a imobilului ipotecat să fie certă pînă în momentul stingerii integrale a obligației ce a generat ipoteca;

imobilul ipotecat să fie asigurat împotriva riscurilor de incendiu, cutremur și inundații la o societate de asigurări, iar pe polița de asigurare să fie menționată cesiunea în favoarea băncii;

persoana care constituie ipoteca trebuie să aibă vîrsta majoratului și să posede capacitatea deplină de exercițiu.[27 p.234]

Gajul – este un contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau garantul, în funcție de caz, remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste bunuri pot fi corporale (produse, bunuri, mărfuri etc., numai în situația unităților ce dețin stocuri însemnate) sau necorporale (creanțe, titluri, acțiuni etc.). Toate trebuie să îndeplinească condiția de a fi în circuitul civil, respectiv de a face obiectul vînzării-cumpărării.

Gajul poate fi tratat sub două forme:

Gaj cu deposedare, presupune depunerea lui la bancă. De regulă, această formă de gajare se adresează bunurilor de volum mic și valoare mare (metale/pietre prețioase, tablouri, etc.).

Gaj fără deposedare, se practică pentru bunurile voluminoase (autoturisme, congelatoare, frigidere etc.) sau care sunt legate de pămînt (recolte, utilaje etc.).[27 p.234]

Depozitul bancar reprezintă o garanție materială sub forma unei sume de bani depuse de debitor sau de către garant la bancă în favoarea beneficiarului în anumite condiții stabilite și comunicate băncii de către debitor. Valoarea depozitului bancar trebuie să acopere valoarea creditului solicitat plus dobînda aferentă. [27 p.235]

În timpul de față, cel mai des,ca obiecte ale gajului sunt utilizate bunuri imobile, terenuri agricole. Dacă solicitantul de credit nu are în posesia sa bunuri pe care le-ar putea depune ca gaj, ea poate recurge la fidejusiune.

Fidejusiunea este obligația, asumată de o persoană juridică, sau de o persoană fizică, printr-un contract, încheiat cu creditorul , cu sau fără acordul debitorului, de a onora obligația debitorului față de creditor privind rambursarea creditului și a dobînzilor aferente, parțial sau integral, solidar cu debitorul sau după executarea procedurii juridice de urmărire a debitorului.

Acordarea creditului se face integral sau eșalonat, depinde de înțelegerea încheiată între părți (contabilitatea fiind obligată să urmărească, în cazul eșalonării plăților, eliberarea corectă și în termenii stabiliți a sumelor eliberate).

La a III etapă și cea finală are loc eșalonarea și rambursarea creditului aprobat care se face în termenii de rambursare stabiliți în funcție de posibilitățile reale de plată a beneficiarului determinate de specificul activității sale cuachitarea dobînzii.Totodată, la ultima etapă are loc controlul și supravegherea bancară care se efectuiază prin:

controlul și supravegherea rambursării în termen a creditului;

rescadențarea creditului;

controlul utilizării creditului conform destinației;

controlul și supravegherea stării econom.-financiare și nefinanciare a debitorului;

verificarea și supravegherea garanțiilor creditului etc.[27 p.241]

Toate documentele, referitoare la creditul acordat persoanei juridice se colectează într-un dosar, care pe parcurs, va servi la monitorizarea de către secția de creditare a produsului de credit acordat.

În cazul neonorării obligațiilor de către debitor, sumele nedepuse se trec la contul creditelor expirate. Iar dacă debitorul nu va achita datoria, contractul de credit împreună cu alte documente se eliberează pentru problemele creditării în vederea efectuării perceperii creditelor expirate prin intermediul organelor juridice sau de arbitraj.

Astfel, regulile de bazăprivind creditul bancar sunt:

În acordarea creditelor, societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. În acest scop,acestea pot cere solicitanților garantarea împrumutului cu bunuri mobile și imobile.

După aprobarea unui credit,banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decît în cazuri justificate, determinate de furnizarea de către debitor a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, care va fi comunicat în scis debitorului.

Toate operațiunile de credit ale societăților bancare vor trebui consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile tranzacțiilor. Copiile acestor documente, păstrate de societățile bancare,pot fi verificate de Banca Națională a Moldovei.

Creditele acordate de bancă unui singur debitor nu pot depăși, cumulate, 20% din capitalul și rezervele societății bancare respective. [28 p.94]

Impactul operațiunilor de creditare asupra rezultatelor activității băncilor comerciale .

Creditul bancar, prin esența sa, evidențiază participarea activă la dezvoltarea economiei naționale prin implementarea tehnologiilor și produselor de înalt grad de calitate, prin îmbunătățirea calității întregii activități socio-economice. Asigurarea creșterii PIB-ului țării corelează cu asigurarea activității investiționale, a cărei bază o constituie creditele de lungă durată. Luând în considerare că de viabilitatea proiectului finanțat depinde rambursarea investiției și beneficiul, factorul dominant la oferirea creditului constă în fiabilitatea proiectului și, în caz de necesitate, a influenței băncii asupra managementului proiectului investițional.

Procesul de creditare este potențial purtător de câștiguri; acestea se pot grupa în două categorii:

câștiguri directe;

câștiguri indirecte.

Câștigurile directe sunt imediate și cuantificabile adeseori. Cele mai importante sunt dobânda și comisionul încasat de bancă. La acestea se poate adăuga soldul creditor minim al contului clientului, sold care reprezintă garanția creditului.

Câștigurile indirecte sunt mult mai greu de cuantificat și mai incerte. Acordarea unui credit poate să atragă după sine inițierea sau menținerea unei relații, o creștere a depozitelor, precum și o creștere a cererii pentru alte servicii bancare. Ansamblul acestor câștiguri trebuie avut în vedere atunci când expunerea la risc este analizată și eventual acceptată.

Profitabilitatea portofoliului de credite este capacitatea acestuia de a aduce un anumit profit. De portofoliul de creditare sunt legate două caracteristici esențiale: profitul și riscul.Profitul este variabila de bază în decizia de creditare, deoarece permite de a compara mărimea profitului efectiv cu cea așteptată.Profitabilitatea portofoliului de credite depinde de un șir de factori economici și condiții organizaționale, printer care rolul hotărîtor îi revin următorilor:

dezvoltarea stabilității economiei țării;

prezența diverselor forme de proprietate în sfera producției și serviciilor;

sistemul reglat al actelor legislative în ceea ce privește acordarea, controlul portofoliului de credite;

existența și pregătirea specialiștilor cu o calificare înaltă în sfera de creditare.

În acest context apare problema analizei modificării și uneori apariției pe neașteptate a diverselor cauze legate direct sau indirect asupra primirii veniturilor. [36,p.59]

Când se analizează calitatea portofoliului de credite al unei bănci, trebuie urmărită atât structura portofoliului, cât și calitatea creditelor în parte, deoarece se urmărește atât echilibrul între maturitatea resurselor și scadențelor creditelor, echilibrul care are influență directă asupra profitabilității și lichidității băncii, pe de o parte, cât și gradul de risc al creditelor, pentru a putea preveni apariția creditelor neperformante cauzatoare de pierderi peste nivelul admisibil și acceptabil.

Creditele performante reprezintă pentru bancă acea categorie de credite în curs de execuție, a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii și-au achitat în momentul respectiv toate datoriile față de creditor. Derularea acestora se face în conformitate cu prevederile înscrise în contractul de credit din punct de vedere al garanțiilor, iar în cazul creditelor explicite, agentul economic utilizează creditul în scopul solicitat.

Adesea însă, în cadrul secției de credite, în instituțiile bancare sunt depistate credite care nu sunt achitate la termenele stabilite prin contractul de credite, acestea fiind credite neperformante care penetrează activitatea bancară de creditare.

Creditele problematice sau neperformante sunt acele credite la care durata operațiunii de derulare a împrumutului apar abateri în ceea ce privește ratele scadente de plată și dobînzile aferente acestora. Ele sunt, de obicei, creditele din categoriile substandarde și dubioase. Creditele compromise au început și ele a fi credite neperformante.

Creditele problematice sunt cele care generează pentru bancă cele mai mari cheltuieli de gestiune a riscului. Nivelul maxim al costurilor este atins în cazul creditelor trecute la pierderi, la care nu se mai poate recupera nimic și care sunt acoperite din fondul de risc sau fondul de rezervă. Acoperirea lor duce la o diminuare corespunzătoare a activului și pasivului băncii, deci la o restrîngere a volumului de activitate. Creditele neperformante sunt păstrate în portofoliu, căci nu sunt încă pierderi și au șanse reale de a nu deveni pierderi, dacă sunt gestionate corespunzător. Problema este că ansamblul cheltuielilor legate de gestiunea lor este foarte mare. Pentru bancă aceste cheltuieli includ:

creșterea prelevărilor obligatoriu pentru fondul de risc: 75% di valoarea creditului în cazul creditelor dubioase și 30% în cazul creditelor substandard;

creșterea cheltuielilor administrative impuse de gestiunea separată și preferențială a acestor credite care deja crează probleme; acestea pot să apară ca un cost de oportunitate sau ca o cheltuială suplimentară;

servicii de evaluare, consultanță, avocați etc.;

creșterea cheltuielilor juridice în cazul apelului la instanța de judecată;

deteriorarea imaginii băncii față de acționari, autoritatea bancară și clienți, în această ordine și în măsura în care ponderea creditelor neperformante este în creștere sau a atins deja cote ridicate față de situația înregistrată la celelalte bănci din sistem.

Pentru minimizarea acestor cheltuieli calea cea mai economicoasă este creșterea calității creditelor din portofoliu. [36, p.60]

De cele mai deseori, cauzele apariției creditelor neperformante trebuie căutate char în cadrul instituției bancare, deoarece de capacitatea organelor de conducere de a realiza rațional principiile politicii de creditare și de a elabora regulamente și instrucțiuni necesare în acest domeniu depinde foarte mult calitatea creditării. Incompetența sau neatenția personalului băncii duc la apariția creditelor neperformante.

Profitul creditor, de regulă, ocupă partea cea mai însemnată în totalul activelor și care, respectiv aduce cele mai multe venituri. De aceea, în unele bănci, este mai important goana după profit decît calitatea creditelor. Acest fapt duce la situația cînd împrumuturile se acordă fără a mai analiza situația financiară a debitorului și de a aprecia nivelul riscului provenit din creditarea acestui debitor și, prin urmare, aceste credite nejustificate, de cele mai multe ori, generează mult mai puțin profit și prezintă cheltuieli extrem de însemnate.[22, p.223]

În acest context este de menționat că activitatea de gestiune a portofoliului de credite trebuie să fie una eficientă și bine organizată, întrucât procedura de creditare presupune obligativitatea asumării de către bancă a unui risc.

Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic: înainte de acordarea creditului în vederea fundamentării deciziei de creditare și apoi, în funcție de scadența creditului, la intervale de timp determinate, de regulă atunci când rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispoziție.

Aproape toate băncile, într-o măsură mai mica sau mai mare, își asumă riscul de creditare, ceea ce presupune necesitatea analizei modului cum evoluiază în timp calitatea portofoliului de credite, cu impact asupra indicatorilor de performanță bancară, care sunt un element al creării imaginii pe piață a băncii, adecvării capitalului și încrederii generale în banca respectivă, deoarece creditele nefavorabile generează probleme în activitatea băncii și influențează negativ asupra rezultatelor financiare ale băncii.

Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul de creditare trebuie apreciat în funcție de ceea ce banca se așteaptă să realizeze de pe urma creditării.

Strategia creditării în condițiile actuale este o problemă de importanță majoră, deoarece, în rândul populației, crește rolul împrumutului bancar, dar nivelul veniturilor debitorilor nu corespunde totdeauna creditului luat. Acești factori, de rând cu alții, cauzează creșterea ponderii creditelor nerambursabile. Când masa critică a creditelor nerambursate este depășită, organizațiile de creditare gestionate neeficient falimentează.

În scopul evitării situației mai sus menționate dar și în scopul maximizării profitului bancar din urma acordării creditelor, este esențial a dirija și a calcula calitatea portofoliului de credite.

Dirijarea calității portofoliului de credite din cadrul băncii necesită câteva etape de parcurs:

alegerea criteriilor de evaluare a calității fiecărui credit;

determinarea categoriilor în care vor fi incluse creditele în dependență de riscul pe care îl implică fiecare credit;

evaluarea fiecărui credit eliberat de bancă și raportarea acestuia la o anumită categorie în dependență de riscul nerambursării;

determinarea structurii portofoliului de credite și verificarea creditelor;

aprecierea calității întregului portofoliu de credite;

analiza factorilor în dinamică care influențează calitatea portofoliului de credite;

determinarea reducerilor pentru pierderi la credite, care să acopere riscul de credit al activității de creditare;

elaborarea unor măsuri de îmbunătățire a calității portofoliului de credite.

Realizarea fiecărei din etapele menționate anterior conduce nemijlocit la crearea unei activități de creditare eficiente și sigure. Anume, prin parcurgerea etapelor date este posibilă crearea unui portofoliu de credite sigur, stabil, calitativ și bine structurat care ar putea minimiza la maxim riscul din activitatea de creditare și ar permite a spori beneficiul din activitatea respectivă. Acest fapt ar contribui nu doar la extinderea eficienței economice a băncii ci și la menținerea și consolidarea poziției acesteia pe piață.

În scopul urmăririi eficienței activității de creditare, ca parte componentă a operațiunilor bancare, pot fi calculați un șir de indicatori. Prin intermediul raportului total credite către total active (K1), poate fi evidențiată ponderea activității de creditare în activitatea bancară:

Evident că în activitatea de creditare, deși băncile tind spre minimizarea riscurilor și contractarea creditelor performante, uneori creditele clasificate inițial drept credite standarde, în continuare ajung a deveni credite substandarde, dubioase sau compromise. Astfel acestea devin a fi credite problematice sau neperformante care sugrumă profitul bancar și micșorează calitatea portofoliului de credite. [21,p.88]

În această ordine de idei, inițial, pentru a analiza calitatea portofoliului de credite vom apela la raportul dintre creditele performante, care sunt creditele standarde și supravegheate și total credite (K2): K2=100%

Indicele înalt al acestui coeficient caracterizează o politică optimă promovată de bancă în activitatea de creditare, și invers. Totodată reversul acestui indicator poate fi reprezentat și prin raportul creditelor neperformante, clasificate drept substandard, dubios și compromis către total credite (K3):100%

Micșorarea acestui indicator este benefic pentru bancă, întrucât acesta măsoară gradul de “intoxicare” a portofoliului de credite. Un indice mai mare a acestui coeficient semnifică o calitate mai proastă a portofoliului de credite, respectiv și pierderi mai mari pentru bancă.

Concomitent putem analiza impactul creditelor problematice în totalul activelor deținute de bancă, conform raportului creditelor neperformante către total active (K4):

100%

În condițiile în care respectivul indicator înregistrează valori înalte sau o tendință de creștere în dinamică, este necesară o muncă mai spornică a secției credite în scopul diminuării pe diverse căi a volumului creditelor neperformante.

Pentru aprecierea și mai justă a calității portofoliului de credite din cadrul băncii sunt stabilite următoarele criterii de calcul: după structură, după nivelul lichidității, după gradul de utilizare, după profitabilitate și după stabilitate. [21,p.89]

Calculul calității portofoliului de credite după structură presupune descompunerea acestuia în trei subcriterii:

în funcție de tipul debitorului (credite acordate persoanelor fizice și credite acordate persoanelor juridice);

în funcție de tipul creditului (credite ipotecare, credite de consum, etc.);

în funcție de ramura creditată (industrie, comerț, agricultură, etc.).

Conform criteriului respectiv, banca va tinde să selecteze spre contractare acele tipuri de credite care să fie benefice pentru ea. Aici se analizează tipurile de credite considerate optime și se tinde spre stimularea creșterii volumului acestora în portofoliul de credite.

Calitatea portofoliului de credite este nemijlocit influiențată și de gradul de risc pe care îl implică. Astfel, în scopul acoperirii pierderilor generate de activitatea de creditare, în urma apariției riscurilor, banca formează un fond de risc. Limitele maxime ale reducerilor pentru pierderi la credite în raport cu volumul creditelor acordate (K5) sunt stipulate de BNM conform legislației în vigoare:[12]

100% ≤ 20%

Cu cât indicatorul respectiv este mai mare cu atât activitatea de creditare este mai riscantă. Acesta poate fi utilizat la evaluarea eficienței politicii de credit la etapa conlucrării cu debitorul, la evaluarea mărimii minime a fondului de risc.

În practica internațională fondul de risc global nu trebuie să depășească 15%, deoarece portofoliul de credite va deveni suprariscant. Dacă acest indicator se va încadra în limitele de 10-15% aceasta va desemna expunerea portofoliului de credite la un grad sporit de risc, pe când limitele de 5-10% îl va aprecia cu un risc acceptabil, iar până la 5% portofoliul va fi sigur.

La fel, fondul de risc poate fi raportat la suma creditelor neperformante (K6):

K6 =

Acesta servește drept aproximare pentru structura creditelor neperformante, astfel încât creșterea volumului reducerilor pentru pierderi, reflectă și agravarea structurii creditelor neperformante, ceea ce va fi semnal de alarmă pentru secția credite din cadrul băncii. Această alarmă vine din depășirea limitei riscului acceptat în activitatea de creditare ceea ce semnifică că domeniul creditare necesită modificări în scopul îmbunătățirii calității acestuia. Pentru a aflapunctul critic pentru riscurile din activitatea de creditare este necesară aplicarea în calcul a raportului dintre creditele nefavorabile și CNT (K7):

* 100%

O normă actuală în Republica Moldova pentru indicatorul respectiv stabilește că acesta nu trebuie să depășească valoarea de 50% în scopul evitării calității categoric joase a activelor.

O altă analiză utilă a calității portofoliului de credite este de a raporta volumul creditelor expirate la total credite (K8):

100%

În mod normal, când creditele expirate reprezintă 20%, sau mai mult din totalul portofoliului de credite al instituției bancare, atunci calitatea acestuia este joasă și orice rezultat ce va depăși 40% este o problemă serioasă pentru bancă, ceea ce va necesita implementarea și aplicarea unor strategii care să normalizeze situația. [21,p.97]

Astfel se vede a fi necesară menținerea riscului acceptat de bancă în limitele minime ale acestuia. Aceasta poate fi realizată prin estimarea indicatorului valoarea totală a expunerilor mari (K9):

K9 = ∑ Expunerilor mari

Conform reglementărilor BNM [ 10 ]expunerea netă asumată de bancă față de o persoană sau un grup de persoane care acționează în comun nu trebuie să depășească 15% din CNT al băncii. Încadrarea în aceste limite ar fi dovadă al unei gestiuni corecte a portofoliului de credite, precum și al unei politici de creditare justificate promovate de bancă.

În activitatea de creditare, în cadrul instituțiilor bancare sunt adesea întâlnite cazuri de contractare a creditelor cu administratorii băncii, acționari, persoane care exercită control asupra băncii. Altfel spus banca acordă credite persoanelor afiliate ei. Acestea trebuie să fie analizate atât separat de celelalte tipuri de credite, cât și nemijlocit împreună cu ele. Referitoare acestora trebuie calculată suma totală a expunerilor mari față de persoanele afiliate (K10):

K10 = ∑Expunerilor mari față de persoanele afiliate

Expunerea totală a băncii față de o persoană afiliată sau față de un grup de persoane care acționează în comun cu persoana afiliată băncii nu trebuie să depășească 20% din CNT al băncii.[5] . Respectarea limitei date afirmă că în cadrul băncii activitatea de creditare este una eficientă care se încadrează în gradul de risc acceptabil băncii.

În scopul obținerii unei imagini clare cu referire la volumul creditelor nefavorabile trebuie calculat în dinamică, ca indicator, suma totală a creditelor nefavorabile (K11):

K11 = ∑ Credite nefavorabile

Dacă în dinamică indicatorul respectiv are o tendință de creștere, atunci în activitatea de creditare desfășurată de bancă sunt înregistrate probleme, ceea ce semnifică că este necesară stabilirea unei strategii de diminuare a acestor credite din portofoliul de credite. Totodată, pot fi stabilite și diverse metode de recuperare a acestora. Este de menționat, însă, că nu toate creditele neperformante pot fi recuperate. Odată ce acestea au ajuns în categoria creditelor compromise banca nu-și va mai recupera banii. Aceste credite vor fi acoperite pe baza fondului de risc. Pentru a analiza cât de „intoxicat” este portofoliul de credite bancare, în cadrul secției credite este pus în calcul și indicatorul total credite nefavorabile în stare de neacumulare (K12):

K12 = ∑ Credite nefavorabile în stare de neacumulare

Dacă în dinamică acesta are o tendință negativă de creștere, banca va fi nevoită să stabilească noi metode de recuperare a creditelor nefavorabile, urmărind scopul final de obținere a profitului.

În aceasta ordine de idei, putem afirma că activitatea de creditare este una de bază în activitatea bancară, deoarece efectele ei se răsfrâng asupra rezultatelor activității bancare. Deoarece scopul principal al acționarilor băncii este obținerea profitului și activitatea de creditare este principala sursă de profituri în activitatea bancară, în final găsim a fi necesară stabilirea profitabilității portofoliului de credite (K13):

K13=100%

Prin intermediul respectivului indicator poate fi determinată rentabilitatea netă a unui leu credit alocat. Deci, un indicator mai mare va rezulta un profit mai mare, de aceea acesta se recomandă a avea o tendința de creștere în dinamică. Aici toate produsele creditare sunt considerate a produce același efect economic, dar deoarece rata dobânzii la acestea este diversă, se recomandă să se stabilească profitabilitatea netă pe diverse tipuri de credite, problema însă, găsindu-se în stabilirea surselor de finanțare a creditelor respective. Prin calcularea indicatorului rentabilitatea creditelor bancare (K14) în cadrul băncii poate fi stabilită rentabilitatea fiecărui credit în parte:

100%

Aplicarea acestui indicator în procesul de analiză a calității portofoliului de credite este binevenită datorită faptului că acesta aduce informații veridice asupra calității fiecărui tip de credit din totalul portofoliului de credite. Datorită acestui indicator managerul de credite din cadrul băncii, poate solicita modificarea structurii creditelor oferite sau chiar implementarea unor credite noi pentru ofertă din care ar sconta un profit mai mare.

Prin analiza și calculul acestor indicatori este posibilă formarea unei viziuni clare asupra eficienței activității de creditare în cadrul fiecărei bănci din sistemul bancar autohton. Întrucât activitatea de creditare are un rol primordial în toate operațiunile bancare, normele și limitele fiecărui din indicatorii mai sus menționați, sunt stabilite și dirijate de autoritatea monetară din sistemul bancar. Astfel fiecare bancă este nevoită să mențină fiecare indicator calculat în limitele impuse de BNM.

Calcularea indicatorilor respectivi face posibilă și realizarea unei dinamici a calității portofoliului de credite, precum și formarea unei prognoze cu privire la activitatea de creditare și eficiența acesteia în obținerea scopului corporativ al băncii. Aceștia sunt aplicați în secția credite din cadrul băncii și permit, prin analiza profundă a fiecărui indicator, a dinamicii acestuia și a factorilor influienți asupra lui, formarea unei gestiuni eficace a portofoliului de credite bancare.

Protecția veniturilor băncii este asigurată anume prin gestiunea adecvată a portofoliului de credite, aprecierea reală a probabilității de nerambursare totală sau parțială a creditului, adoptarea operativă de măsuri de acoperire și protecție a eventualelor pierderi, asigurarea unei structurări calitative a operațiunii de creditare, ceea ce de asemenea necesită aplicarea unui set de indicatori conform cărora se apreciază calitatea portofoliului de credite și a eficienței operațiunilor creditare.

CAPITOLUL II: ANALIZA ACTIVITĂȚII BC "MOLDOVA-AGROINDBANK" S.A.

Aspecte generale privind activitatea BC " Moldova-Agroindbank" S.A.

Moldova Agroindbank, în calitate de societate pe acțiuni, și-a început activitatea în 1991, într-o perioadă marcată de restructurarea radicală a societății în general și a economiei în particular. Schimbările în societate au determinat banca să adopte noi strategii, bine definite, care au putut răspunde solicitărilor unei piețe în formare. În acest scop banca a extins rețeaua de filiale și reprezentanțe, a valorificat noi segmente ale pieței produselor bancare, a stabilit relații de corespondență cu bănci din străinătate și relații de colaborare cu diverse instituții financiare internaționale, fapt ce a consolidat poziția băncii pe piața bancară a republicii.

Experiența acestei perioade a demonstrat că echipa de manageri și de angajați ai Moldova Agroindbank este capabilă sa facă față oricăror provocări ale pieței și să realizeze cu succes obiectivele strategice trasate.

Situația economică deloc favorabilă din anul 2009, strîns corelată cu criza înregistrată la nivel mondial, deși a surprins banca într-o poziție solidă, a adus și noi provocări, care au determinat banca să-și ajusteze strategia la noile circumstanțe, pentru a face față noilor solicitări ale pieței și pentru a fi aproape de clienții săi. Pe durata întregii sale activități, Moldova Agroindbank a îndeplinit, pe lîngă rolul de bancă universală și operativă, un rol de bancă-leader, fiind promotorul unor acțiuni care au dus la consolidarea întregului sistem bancar al țării.

Fiind o banca universala, Moldova-Agroindbank SA , ofera agentilor economici din tara si de peste hotare o gama larga de produse si servicii bancare.

►MAIB este cea mai mare banca comerciala din Moldova

► MAIB are una din cele mai largi retele de filiale in toata tara

► Companiile isi pot gestiona conturile la distanta prin sistemele Client-Banca si Internet-Banca (on line).

► Companiile pot efectua tranzactii de schimb valutar prin contactarea directa a dealerilor bancii si negocierea ratelor de schimb;

► MAIB este membru SWIFT si are conturi corespondente in banci cu renume mondial ce permit efectuarea platilor internationale in orice valuta si orice tara in termene reduse de timp si costuri minimale.

► Politica bancii este orientata spre deservirea individuala a clientilor corporativi mari cu aplicarea unor programe avantajoase de fidelizare;

Astfel, BC “Moldova Agroindbank” S.A.:

a stabilit relații de colaborare cu diverse instituții financiare internaționale, materializînd premise pentru atragerea capitalului străin în economia țării;

a inițiat fondarea companiei interbancare de procesare a card-urilor, iar mai tîrziu a obținut certificarea la tehnologia cip a băncii pe partea de modernizare integrală a rețelei de acceptare pentru utilizarea card-urilor cu cip, care asigură o mai bună protecție împotriva fraudei.

sesizînd importanța dezvoltării pieței financiare a țării prin implementarea noilor mecanisme financiare, banca fondeaza în anul 2002 compania MAIB Leasing, companie subsidiară, în care banca deține 100% din acțiuni și care în prezent se află în topul companiilor de leasing pe piața financiară a Republicii Moldova;

a implementat noul sistem informatic Globus (Temenos) – soluție complexă și performantă, care menține accesul On-Line și procesarea centralizată, în regim de timp real a datelor, oferă instrumente moderne și eficiente de administrare și analiză etc.;

a fost una din primele organizații financiare din statele CSI, care, prin colaborare cu compania IBM, în 2006 a finalizat modernizarea nodului server, creînd un centru de tip cluster distribuit geografic, de prelucrare a datelor pe baza platformei UNIX a IBM cu utilizarea tehnologiilor SAN și IBM On Demand;

a optimizat sistemul de gestiune a riscurilor bancare și procedurile de control intern în scopul protejării profitabilității băncii;

a lansat un plan de restructurare de proporții a băncii, implementînd un model unic de business, orientat spre servirea specializată și eficientă a segmentelor de clienți Comerciali și Retail, fiind prima bancă din țară care a creat o diviziune specializată pentru servirea clienților comerciali;

a inițiat lucrări de amploare în vederea dezvoltării sistemelor de servire a clienților la distanță, bazate pe card-ul bancar și Internet;

a extins rețeaua de parteneri și a intensificat lucrul în ceea ce privește transf.intern.

a implementat programe de fidelizare a clienților;

a aprobat și implementat în practica Politica de guvernare corporativa;

a implementat serviciul InfoTel, pentru a veni în sprijinul clienților;

a inaugurat primul Centru Regional – o subdiviziune structurală a băncii care gestionează și asigură activitatea eficientă a 22 de filiale din subordinea sa;

realizează, cu susținerea Fondului European pentru Europa de Sud–Est și asistența consultanților LFS Financial Systems GmbH, proiectul de microcreditare;

în comun cu diverse organizații financiare internaționale precum EFSE, BIRD, BERD, USAID, RISP, FIDA etc, banca derulează o serie de proiecte pentru susținerea clienților din diverse segmente;

a adus pe piața un șir de produse, servicii și soluții noi pentru aajuta clienți săi;

a inițiat restructurarea sau prorogarea scadenței creditelor;

în 2009 banca a fost nominalizată de catre Serviciul transferurilor globale "Citigroup" (Citigroup Global Transaction Services) cu "Premiul calității" pentru calitatea înaltă a operațiunilor de transferuri ale mijloacelor bănești;

este prima instituție bancară din Moldova care a obținut în anul 2009 certificarea conform celui mai recunoscut standard de management al securității informaționale la nivel mondial – ISO 27001;

în 2010 banca a devenit prima instituție bancară din Moldova, nominalizată de către revista britanică „Finance Central Europe” drept cea mai bună bancă în RM în 2000-2010;

banca și-a înregistrat marca comercială în Registrul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale;

banca a obținut două noi linii internaționale de creditare: din partea Corporației Financiare Internaționale și BERD;

banca are un număr record de clienți – 600 mii persoane fizice și juridice.

Banca a urmat insistent extinderea serviciilor bancare bazate pe tehnologii inteligente, inclusiv de deservire bancară la distanță, avînd în present un portofoliu larg de produse și servicii disponibile prin Internet, prin intermediul dispozitivelor mobile, etc. Acestea permit gestionarea conturilor bancare, efectuarea transferurilor, achitarea serviciilor, obținerea informației relevante, inclusiv despre cursul valutar, despre amplasarea bancomatelor, agențiilor și lialelor băncii etc

Realizările băncii au fost apreciate la nivel național și internațional. Pe parcursul anului 2014, un șir de organizații internaționale, regionale și locale au reconfirmat poziția Moldova Agroindbank de cea mai bună bancă comercială din Republica Moldova.

În vederea valori cării potențialului existent, identificăriisurselor noi de creștere, a fost lansat procesul dereorganizare a mai multor subdiviziuni din cadrul băncii,pentru a asigura o structură optimă, cu randament șieficiență maximă.

Economia națională a înregistrat o dezvoltare pozitivăîn anul 2014, determinată de recolta agricolă înaltăși creșterea cererii pentru producția moldoveneascăîn țările UE. Totodată, evoluția economiei a fost influențatăde conjunctura macroeconomică dificilă dinregiune, deprecierea monedei naționale și temperareadinamicii remitențelor.

Produsul intern brut (PIB) a constituit 111.5 miliardelei în anul 2014, înregistrînd o creștere de 4.6%.

Cea mai mare contribuție la formarea PIB o are sectorulde servicii cu 59.4% și sectorul de bunuri cu26.9%. Crizele regionale, situația geopolitică incertăși evenimentele negative din sectorul bancar își vorlăsa amprenta asupra componentelor PIB și în 2015.

Rezultate financiare.În 2014, vînzările produselor bancare destinate cliențilorcorporativi au fost marcate de incertitudini economiceși politice atît naționale cît și regionale, fluctuațiivalutare impredictibile, restricții la export cătrepiețele tradiționale.

Totodată, piața a oferit și o serie de provocări noi,cum ar fi cele condiționate de semnarea Acordului deAsociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ce vor crea oportunități de dezvoltare a economiei naționale și beneficii semnificative pentru companiile moldovenești, cum ar fi posibilitatea extinderii piețelorde de desfacere, asigurarea stabilității businessului,atragerea mai facilă a investițiilor, etc. Agenților economici li se oferă mai multe facilități de participare la diferite programe și proiecte UE de susținere tehnicăși financiară a agriculturii, infrastructurii, exportului, investițiilor în tehnologii de eficiență energetică șienergii regenerabile.

În aceste condiții, în ciuda mai multor factori negativi, s-aînregistrat creșterea volumelor de vînzări față de anul precedent, practic, la toate produsele oferite de bancă cliențilorcorporativi, fapt ce confirmă odată în plus încrederea clienților față de bancă ca partener financiar fidel.

Numărul total al salariaților băncii, la 31.12.2014, a constituit 1,673de persoane (la 31.12.2013 – 1,628), inclusiv 1,430 persoane – numărulefectiv de salariați.

Activitatea băncii, în anul 2014, s-a desfășurat în condițiile unui mediu economic stabil, influențat de o concurență sporită pe piața bancară.

Moldova-Agroindbank a finalizat anul 2014 cu un profit record pe sistem – de peste 358.5 milioane lei, avînd în gestiunea sa:

 volum maxim al activelor –15.7% ce constituie 15.6 miliarde lei;

 cel mai mare volum al creditelor – 26% ce constituie peste 10.306 mlrd.lei;

 depozitelor atrase de la populație – 24,4% ce constituie 8.469 mlrd lei;

 depozite total – 17.2% ce constituie 11.501mlrd.lei;

 profitul net –45,9% ce constituie 342,113 mln lei;

Cota MAIB pe piața bancară, la principalii indicatori, (conform SIRF)este ilustrată în figurile 2.1.1; 2.1.2 și 2.1.3 .

Figura 2.1.1 Cota activelor a BC. Moldova Agroindbank SA pe piața bancară, anii de analiză 2013-2014*Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2014//www.maib.md

Din figura 2.1.1 putem observa că cota băncii a activelor pe piața bancarăîn anul 2013 este de 17,6% ceea ce constituie 13.684.337 mii lei. În anul 2014 cota activelor MAIB pe piața bancară este de 15,7% ceea ce constituie 15.594.752 mii lei .Observăm că a avut loc o scădere a cotei cu 1,9% față de anul precedent.

Figura 2.1.2 Cota creditelor a BC. Moldova Agroindbank SA pe piața bancară, , anii de analiză 2013-2014 * Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2014//www.maib.md

Din figura 2.1.2 vedem că cota MAIB din portofoliul de credite deținut de sistemul bancar din Republica Moldova în anul 2013 este de 21,2,7% ce constituie 8.757.069 mii lei . În anul 2014 cota creditelor din sistem bancar crește cu 4,8% și este de 26% ce constituie 10.305.988 mii lei.

Figura 2.1.3 Cota depozitelor persoanelor fizice a BC. Moldova Agroindbank SA pe piața bancară, , anii de analiză 2013-2014* Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2014//www.maib.md

Conform figurei 2.1.3 cota MAIB din depozitele persoanelor fizice plasate în instituțiile bancare din Moldovaîn anul 2013 este de 23% ce constituie 7.253.648 mii lei. În anul 2014 cota dată crește cu 1,4% și este de 24,4% ce constituie 8.468.987 mii lei.

Indicatorii financiari de bază ai băncii (conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară) sunt prezentați în tabelul din anexa nr.3.

În anul 2014 banca și-a continuat politica de extindere a rețelei de filiale și reprezentanțe cu noi unități în toate regiunile Republicii Moldova. Astfel, la finele anului banca are în subordinea sa 70 de filiale, 41 de agenții. Pe tot teritoriu Republicii Moldova au fost amplasate 200 de bancomate și 2755 POS terminale.

Activele Băncii la 31.12.2014 au constituit 15.594,8 mln.lei, înregistrând o creștere de 14,1% față de anul precedent. Dinamica activelor va fi prezentată în figura următoarea 2.1.4.

Figura 2.1.4 Dinamica activelor, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Conform figurei 2.1.4se observă numai tentința de creștere din an în an. Analizînd perioada anilor 2010-2014observăm că în perioada menționată a avut loc o creștere de 80,02%ce constituie 6.931.838 mii lei.În anul 2011 față de anul 2010 a fost înregistrată o creștere de 11% ce constituie 954.799 mii lei. În anul 2012 față de anul 2011 a fost înregistrată o creștere de 22% ce constituie 2.082.916 mii lei care a avut cea mai mare rată de creștere față de anul precedent. În anul 2013, față de anul precedent, a fost înregistrată o creștere de 17% ce constituie 1.983.708 mii lei, iar în anul 2014 față de anul 2013 a fost înregistrată creșterea de 14,11% ce constitue 1.928.273 mii lei. Ponderea cea mai mare în totalul activelor aparține creditelor și relevă activitatea de bază a băncii.

Capitalul propriu al Băncii la 31.12.2014 constituie 2.539.494 mii lei, înregistrând o creștere de 8,25% față de anul precedent. Dinamica capitalului propriu al băncii va fi prezentată în figura următoare2.1.5.

Figura 2.1.5 Dinamica capitalului propriu, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Analizînd perioada anilor 2010-2014observăm că în perioada menționată a avut loc o creștere a capitalului băncii cu 39,37 % ce constituie 717386 mii lei.În anul 2011 față de anul 2010 a fost înregistrată o creștere de 9,39 % ce constituie 171201 mii lei. În anul 2012 față de anul 2011 a fost înregistrată o creștere de 9,47% ce constituie 188827 mii lei care a fost și cea mai mare rată de creștere față de anul precedent în perioada analizată. În an.2013 față de anul precedent a fost înregistrată o creștere de 7,51% ce constituie 163821 mii lei. În an.2014 față de anul 2013 a fost înregistrată o creștere de 8,25% ce constituie 193537 mii lei.

Informații privind activitatea financiară pentru anii 2012-2014 sunt prezentate în anexele nr.4,nr.5 și nr.6.

De asemenea, o importanță majoră asupra creșterii portofoliului de credite acordate de către BC MoldovaAgroindbank SA și a veniturilor obținute le-a revenit depozitelor.

În anul 2014 soldul total al depozitelor BC MoldovaAgroindbank a înregistrat o creștere de 1.971,9 mln.lei, constituind suma de 11.501,0 mln. lei (o creștere relativă de 20.69%). Astfel la situația din 31.12.2014, BC MoldovaAgroindbank ocupă poziția I pe sistemul bancar, în ceea ce privește soldul depozitelor gestionate.

Figura 2.1.6 Dinamica depozitelor total, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//Rapoarte financiare pe sistem bancar RM//Structura depozitelor pe sistem bancar//www.maib.md//www.bnm.md.

Conform figurei 2.1.6 se observă numai tentința de creștere din an în an. Analizînd perioada anilor 2010-2014observăm că în perioada menționată a avut loc o creștere considerabilă de 108,22% ce constituie 5.977,6 mln lei.În anul 2011 față de anul 2010 a fost înregistrată o creștere relativă de 5,93 % ce constituie 327463 mii lei. În anul 2012 față de anul 2011 a fost înregistrată o creștere relativă de 31,17% ce constituie 1.823.650 mii lei care este cea mai mare rată de creștere față de anul precedent, în perioada analizată. În anul 2013, față de anul precedent, a fost înregistrată o creștere de 24,17% ce constituie 1.854.581 mii lei. În anul 2014 față de anul 2013 a fost înregistrată o creștere de 20,69 % ce constituie 1.971.874 mii lei.Evoluția în cauză afost determinată, în special, de creșterea mijloacelor datorate băncilor.

Pe parcursul anului 2014, banca a atras depozite cît în moneda națională atît și în valută străină.În următoarea figură este prezentat structura portofoliului de depozite în lei și valută străină (este estimată în lei moldovenești).

Figura 2.1.7 Depozite in MDL și valută străină, anul 2014, BC. MoldovaAgroindbank SA,*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//Rapoarte financiare pe sistem bancar RM//Structura depozitelor pe sistem bancar//www.maib.md// www.bnm.md.

Pe parcursul anului 2014 au fost acceptate depozite în lei MDL de la personae juridice în sumă de 1.991,5 mii lei și de la personae fizice în sumă de 4.018,7 mii lei.Suma depozitelor în valută străină atrase de la personae juridice a constituit 1.051,3 mii lei și de la persoane fizice14.426,2 mii lei.

Ca urmare a menținerii unui trend constant al nivelului ratelor de dobândă pe piață, dar și ca urmare a eforturilor băncii de optimizare a cheltuielilor, pe parcursul anului 2014 au fost înregistrate cheltuieli aferente depozitelor persoanelor fizice și juridice în mărime de 485.634 mii leicomparative cu 453.574 mii lei înregistrate în anul 2013.În figura 2.1.8 este prezentată dinamica depozitelor persoanelor fizice și juridice în perioada anilor 2010-2014.

Figura 2.1.8 Dinamica depozitelor persoanelor fizice și juridice, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei *Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//Rapoarte financiare pe sistem bancar RM//Structura depozitelor pe sistem bancar//www.maib.md// www.bnm.md.

Soldul depozitelor persoanelor juridice la data de 31.12.2014 s-a majorat cu 756,5 mii lei față de anul 2013(+33,25%) constituind suma de 3.032,0 mil.lei, ceea ce reprezintă 22,78% din totalul depozitelor persoanelor juridice din sistemul bancar. În anul 2013 soldul depozitelor persoanelor juridice sa majorat cu 565,1 mii față de anul 2012(+33,03%) constituind suma de 3.275,5 mil.lei.Față de anul 2011 soldul depozitelor persoanelor juridice sa majorat cu 127,6 mii lei (+8.06%) constituind suma de 1.710,5 mil.lei, și cu 85,6 mii. lei (+5,72%) față de anul 2010 constituind suma de 1582,9 mln. lei.Portofoliul de depozite persoanelor juridice a înregistrat în perioada respective o creștere de 102,5%, în special, din contul depozitelor la vedere în monedă națională. Depozitele persoanelor juridice au atins o pondere de 26,36% din totalul depozitelor clienților băncii.

Soldul total al depozitelor clienților corporativi aconstituit, la finele anului, 1,142 milioane MDL sau au crescut cu 213.2 milioane MDL față de anul 2013,avînd o cotă de 38% în soldul total al depozitelor persoanelorjuridice. Depozitele la termen au constituitcca 34% din volumul total al depozitelor, restul fiinddisponibilități în conturi curente.

Soldul depozitelor persoanelor fizice, în perioada anilor 2010-2014 s-a majorat cu 110,35%, confirmînd, în continuare, credibilitatea sistemului bancar.Depozitele persoanelor fizice la finele anului 2014 au însumat 8.469,0 mil. lei, înregistrînd o creștere în sumă de 1.215,3 mil.lei sau cu 16,75% față de anul 2013. În anul 2013, față de anul 2012, a fost înregistrată o creștere în sumă de 1.289,5 mil.lei (21,62%). Iar în anul 2012depozitele persoanelor fizice au însumat 5.964,1 mln.lei majorîndu-se cu 1.696,1 mln.lei (+39,74%) care a fost cea mai mare creștere în perioada analizată. În anul 2011 au fost depuse de personae fizice depozite în sumă de 4.268,1 mln. lei, cu 241,9 mln. lei mai mult decât la 31.12.2010, înregistrând o creștere relativă de 1.9%. Cota de piață, aferentă segmentului depozitelor persoanelor fizice pentru anul 2013 este de 24,4% și este cea mai mare din sistemul bancar.

Tendința de creștere a depozitelor atrase de la persoanele fizice și juridice se datorează încrederii clienților determinate de abordarea deservirii lor individual de către bancă.

Creșterile indicatorilor bilanțieri și obținerea rezultatelor financiare peste nivelul planificat au contribuit la înregistrarea indicilor de rentabilitate peste valorile medii pe sistemul bancar, astfel s-a înregistrat:

• Rentabilitatea activelor (ROA) – 2,47 %, comparativ cu media în sistemul bancar de 0,85%;

• Rentabilitatea capitalului (ROE) – 14,66%, în comparație de media în sistemul bancar de 5,86%.

Analiza rentabilității pînă la impozitare a capitalului și activelor pentru anii 2010-2014 este prezentată în figura 2.1.9

Figura 2.1.9 Dinamica rentabilității activelor și rentabilității capitalului, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Rentabilitatea capitalului băncii pînă la impozitare (ROE) a fost la nivel de 16%, cu 1,1 puncte procentuale mai puțin față de 2013. În anul 2013 rentabilitate capitalului băncii a crescut cu 0,7 puncte procentuale față de 2012, care a fost cea mai mare creștere în perioada analizată. Rentabilitatea activelor pînă la impozitare(ROA) s-a diminuat cu 0,4 p.p. pana la 2,7 % față de anul precedent. Valoarea indicatorilor de rentabilitate au fost influențate de creșterea accentuată a capitalului acționar și activelor băncii.

Astfel, BC “Moldova Agroindbank”S.A. menține una din pozițiile de lider la indicatorul de rentabilitate a capitalului, plasându-se pe locul II în clasamentul băncilor comerciale mari din sistemul bancar din Moldova. La indicatorul de rentabilitate a activelor banca la fel ocupă locul II din sistemul bancar al Republicii Moldova. Anul curent a fost prevăzut nu doar ca un an de menținere al dinamicii pozitive atinse pe parcursul mai multor ani, ci și ca un an de lansare a noilor tehnologii, concepte și standarde însistemul de lucru utilizat, în scopul dezvoltării posibilităților acestuia și ridicării nivelului de deservire a clienților. Scopul general al eforturilor depuse este orientarea mai eficientă spre necesitățile clientului.

Sarcinile strategice ale băncii :

Consolidarea poziției de lider și menținerea pozițiilor principale pe piața financiar-bancară a Moldovei la active 18-22%, credite 22-25%, depozite total 18-21% prin valorificarea avantajelor competitive ale băncii și oportunităților pieței (în funcție de mediul concurențial, de evoluțiile și tendințele mediului de afaceri autohton, de politicile și strategiile concurențiale, inclusiv de acceptare a riscurilor).

Menținerea rentabilității capitalului (ROE) în anul 2015 la nivel de 14%, inclusiv pe contul dezvoltării afacerii băncii, optimizării cheltuielilor operaționale, creșterii eficienței filialelor băncii, dezvoltării canalelor alternative de vînzări.

Dezvoltarea diversificată a activității prin implementarea cu success a proiectului de transformare a Moldova Agroindbank într-o bancă modernă.

Gestionarea prudențială a riscurilor și aplicarea procedurilor de control intern, în scopul protejării profitabilității băncii, și eficientizarea procesului de recuperare a creditelor problematice.

Perfecționarea continuă a calității personalului băncii și creșterea productivității muncii.

Scopul primordial al BC “Moldova-Agroindbank” S.A.este oferirea fiecărui client a celor mai complexe și calitative servicii bancare prin implementarea celor mai inovative și performante soluții.

Mediul dinamic și instabil în care activează banca și clienții săi, impune necesitatea perfecționării relațiilorde parteneriat, implementării continue a produselorși serviciilor bancare, ajustate la necesitățile individualeale clienților și la rigorile pieței.

În acest scop, în 2014, au fost implementate produse și servicii bancare noi, destinate clienților corporativi, precum și îmbunătățite condițiile produselor și serviciilor bancare existente, fiind asigurat un support susținut al afacerilor clienților.

Clienții reprezintă cel mai mare tezaur și cea mai mare valoare a băncii. Această atitudine constituie temelia încrederii neclintite de care se bucură banca dinpartea clienților. Recunoștința pentru încrederea acordată ne inspiră și ne alimentează puterea spre satisfacerea așteptărilor crescînde ale clienților, iar profesionalismul, competența și eficiența echipei sînt calea succesului în realizarea acestui obiecitv.

Se mențin cele mai înalte standard profesionale și etice, garantînd nivelul superior de integritate și guvernanță corporativă. În acelaș timp, banca se conformează mereu schimbărilor decalitate, păstrînd și consolidînd stabilitatea și pozițiade lider incontestabil. Administrarea businessului în manieră de înaltă responsabilitate va sta permanent la baza creării valorilor durabile în interesul clienților, angajaților, acționarilor și societății în ansamblu.

BC“Moldova-Agroindbank” S.A. este pe prima poziție în topul băncilor autohtone, cu cel mai mare portofoliu de credite, cu cea mai mare încredere din partea populației, cu eficiență înaltă, atractivă din punct de vedere investițional. Întîietatea și puterea BC“Moldova-Agroindbank” S.A.este o garanție că banca va rezista oricăror provocări și transformări, este un angajament pe care și l-a asumat banca și care determină viitorul băncii, bunăstarea clienților, acționarilor, angajaților.

2.2. Analiza operațiunilor de credit a BC " Moldova Agroindbank" S.A

Portofoliul de credite al băncii reprezintă totalitatea creditelor acordate, care este supus unei reglări stricte la fiecare bancă. Structura portofoliului fiecărei bănci de obicei are specificul său. Unul din factorii de bază ce determină structura unui portofoliu de credite concret este specificul sectorului de piață deservit de către bancă. Fiecare bancă trebuie să țină cont de necesitățile de credit a clienților din sectorul său de piață.

În contextul unor obiective strategice de majorare a portofoliului de credite al băncii, prin gestiunea resurselor creditare managementul bancar urmărește îmbunătățirea calității și creșterea profitabilității portofoliului de credite prin asigurarea unui proces de creditare eficient și menținerea indicatorilor financiari în limitele stabilite de BNM și alte instituții financiare.

Mărimea băncii reprezintă de asemenea un factor important ce influențează structura portofoliului de credite al său, îndeosebi mărimea capitalului, care determină suma maximă a creditului acordat unui debitor. Băncile mari sînt de regulă creditori „en gros”, majoritatea creditelor acordîndu-le întreprinderilor și firmelor mari. Băncile mai mici se orientează la creditarea „en detail” (a persoanelor fizice și firmelor mici). În plus, structura portofoliilor de credite este condiționată și de experiența și calificarea managerilor în domeniul diferitor tipuri de credite, precum și de politica creditară oficială a băncii, care îi obligă pe ofițerii de creditare să nu acorde anumite tipuri de credite.

Structura plasărilor de credit a băncii date depinde într-o mare măsură de venitul așteptat, nivelul căruia ofițerii de creditare îl compară cu venitul aferent altor active pe care banca le poate procura. Astfel, băncile de obicei preferă să acorde credite, veniturile așteptate ale cărora (după excluderea tuturor cheltuielilor și luînd în vedere riscul) sînt maximale. O metodă de estimare a veniturilor date este sistemul de evidență a cheltuielilor, care estimează tot beneficiul așteptat, precum și cheltuielile directe și indirecte aferente fiecărui tip de credit. Trebuie de menționat că un rol important la luarea deciziilor de acordare a unui tip anumit de credit o joacă informația despre veniturile și cheltuielile trecute pe credit (profitul adus). Așadar, banca trebuie să acorde acele tipuri de credite care sînt mai profitabile pentru ea, deoarece mărimea băncii influențează profitul aferent unui anumit tip de credit.

Resursele de credit ale băncii se formează din următoarele surse:

mijloace proprii ale băncii;

mijloace bănești ale persoanelor fizice și juridice, păstrate în conturile acestora ;

împrumuturi interne și externe primite de la bănci și alte instituții financiare;

încasări din vânzarea acțiunilor, obligațiunilor și a altor valori mobiliare;

profitul băncii nedistribuit în cursul anului financiar;

alte mijloace financiare acceptate.

Reieșind din faptul că activitatea de creditare a băncii valorifică cel mai mare volum al resurselor financiare și generează cea mai mare sumă a veniturilor, ea reprezintă una din direcțiile de bază ale BC „Moldova Agroindbank” S.A. Strategia și tactica băncii în domeniul creditării în anul 2014 s-a bazat pe principiul diversificării portofoliului de credite pe clienți, pe ramuri ale economiei, valute, termene de acordare, tipul gajului și alte criterii destinate diminuării riscurilor.

Obiectivul de bază al Băncii a fost majorarea volumului portofoliului de credite cu asigurarea calității acestuia. Influența majoră asupra dezvoltării sistemului bancar a avut cererea înaltă la credite, susținută de dinamizarea mediului de afaceri și îmbunătățirea condițiilor de creditare din partea băncilor. Aceasta a fost posibilă datorită, tendinței de reducere a ratelor dobînzilor, diversificării produselor creditare din contul accesului tot mai mare la resursele financiare externe precum și politicii monetare promovată de către Banca Națională a Moldovei.

Calitatea portofoliului de credite are o deosebită influență asupra rezultatului activității băncii – previziunea veniturilor, costul acțiunilor etc. De aceea, urmărirea calității portofoliului de credite, este o activitate de o importanță majoră în activitatea economico-financiară a băncii. Aceasta se realizează prin aplicarea în calcul a unui șir de indicatori ce reflectă eficiența activității de creditare.

Vînzările produselor de credit(suma totală a acordărilor)s-au situat peste nivelul anului 2013 cu cca 23%.Portofoliul de credite acordate clienților corporative la 31.12.2014 a constituit 6,822 milioane MDL, avînd o pondere de 63% în portofoliul total de credite al băncii.

Strategia și tactica băncii în domeniul creditării în anii 2014-2015 s-a bazat pe principiul diversificării portofoliului de credite pe clienți, pe ramuri ale economiei, valute, termene de acordare, tipul gajului și alte criterii destinate diminuării riscurilor. Obiectivele de bază ale băncii au fost elaborarea și lansarea de noi produse, sporirea numărului de clienți și creșterea și diversificarea portofoliului de credite de rind cu îmbunătățirea calității acestuia prin monitorizarea permanentă a creanțelor.

În domeniul creditării BC „MoldovaAgroindbank” S.A. și-a păstrat poziția de lider pe piața bancară .Valoarea portofoliului brut de credite la 31 decembrie 2014 a atins cifra de 10.306,0 mln. lei.

Deoarece am evidențiat că activitatea de creditare este principala din operațiunile bancare, găsim a fi necesar prezentarea aportului acestei activități în totalul operațiunilor bancare, ceea ce se realizează prin raportarea creditelor totale la totalul activelor băncii. Evoluția indicatorului respectiv va fi reprezentat în figura 2.2.1.

Fig. 2.2.1. Diagrama evoluției indicatorului Total credite/Total active al BC Moldova-Agroindbank SA în a.a. 2010-2014.*Sursa: Elaborat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Analizând evoluția ponderii activității de creditare în totalitatea operațiunilor bancare putem menționa o evoluție pozitivă a indicatorului respectiv în decursul anilor 2010-2014. În anul 2012, comparativ cu cel precedent indicatorul respectiv s-a diminuat cu 0,91 puncte procentuale, ceea ce denotă că volumul creditelor acordate s-a diminuat excesiv. Creșterea semnificativă din anii ulteriori până la 68,91% semnifică o majorare a contractelor de credite încheiate de bancă. Anul 2011 este unul de succes, indicatorul respectiv înregistrând o creștere de 7,18 puncte procentuale față de anul precedent. Media acestui indicator pentru perioada analizată este de 66,28% ce semnifică o situație benefică pentru bancă.În concluzie putem spune că acesta se datorează unui management eficient, flexibil situației economice din țară, care a susținut acordarea creditelor sub diverse aspecte în scopul ameliorării situației de stagnare a domeniului economic și ca urmare a vieții creditului.

Dinamica pozitivă de majorare a volumului creditelor (net) acordate clienților BC “Moldova Agroindbank”S.A.pe parcursul anilor 2010-2014 este prezentată în fig.2.2.2

Figura 2.2.2 Dinamica creditelor acordate clienților, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mil.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Analizînd perioada dată, putem observa că volumul portofoliului de credite ia o tendință pozitivă de creștere ce continuă până la momentul actual acționând pozitiv asupra calității activității de creditare. Banca a acordat credite pentru susținerea activității agenților economici și pentru finanțarea proiectelor investiționale, de asemenea banca a acordat credite în scopul satisfacerii necesităților de consum ale populației, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai . Astfel, la sfârșitul perioadei de raportare, la data de 31.12.2014, valoarea portofoliului net de credite constituia 10.305.988 lei, sau 66,09% din total active, înregistrând o creștere de 104,14% comparativ cu anul 2010 ,ce constituia 5.257.544 lei. Astfel a fost menținut un risc de credit moderat. În anul 2011 volumul creditelor a crescut cu 1110312 lei față de anul 2010, sau cu 21,99 la sută, care a fost cea mai mare rată de creștere față de anul precedent în perioada analizată. În anul 2012 față de anul 2011 a fost înregistrată o creștere de 18,71% ce constituie 1152344 lei . În anul 2013, față de anul precedent, a fost înregistrată o creștere de 19,78% ce constituie 1445969 lei. În anul 2014, față de anul 2013 a fost înregistrată o creștere de 17,69% ce constituie 1.548.919 lei și este cea mai joasă rată de creștere în perioada dată.

Banca acordă credite pe termen scurt, mediu și lung în lei și valuta pe seama resurselor proprii și a celor atrase, în conformitate cu prevederile din planul de credite si resursele de acoperire ale acestora, aprobat de organele competente. De asemenea banca acordă credite atît persoanelor fizice cît și persoanelor juridice rezidente și nerezidente.

Pe categorii de debitori, structura portofoliului de credite pentru anul 2014 este prezentat în fig.2.2.3.

Figura 2.2.3 Structura portofoliului de credite pe debitori,anul 2014

*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Raport anual 2014// www.maib.md// www.bnm.md .

In anul 2014 ponderea cea mai mare in portofoliul de credite au deținut-o creditele acordate persoanelor juridice rezidente precum și persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate în mărime de 79% ce constituie 8.501.138,955 lei. Ponderea creditelor acordate persoanelor fizice rezidente a fost de 19% ce constituie 2.113.229,301 lei și credite acordate persoanelor juridice nerezidente inclusiv persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate au fost în sumă de 211.396,474 lei (2%).

Un alt indicator studiat este volumul creditelor acordate în lei și în valută străină.

Figura 2.2.4 Dinamica sumelor de credite în lei și valută străină pe perioada Trimestrul II 2013-Trimestrul IV 2014

*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor trimestriale privind dezvăluirea activității de creditare// www.maib.md// www.bnm.md .

Sumele creditelor în valută străină, calculate în lei la data tranzacției conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, sunt aproximativ la același nivel valoric în comparație cu sumele acordate în lei. Analizînd perioada dată, putem observa că atît valoarea creditelor acordate în lei cît și în valută străină ia o tendință pozitivă de creștere ce continua până la momentul actual.

Figura 2.2.5 Dinamica numărului de credite în lei și valută străină pe perioada Trimestrul II 2013-Trimestrul IV 2014

*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor trimestriale privind dezvăluirea activității de creditare// www.maib.md// www.bnm.md .

Analizînd figura 2.2.5 se observă diferența majoră dintre numărul de credite acordate în lei și în valută străină. Chiar dacă numărul creditelor în lei și în valută străină se deosebește considerabil, în comparație cu sumele de credite acordate în lei și în valută străină diferența nu este atît de mare. Deci reiese că creditele în valută sunt acordate pentru un număr limitat de solicitanți, în schimb la o valoare mult mai mare a creditului, evident după posibilitățile de rambursare a lor.

Acest lucru se datorează faptului că majoritatea solicitanților obțin venituri în lei, sau tranzacțiile care le efectuiază sunt, de obicei contractate în valută națională. O altă cauză ar fi instabilitatea cursului valutar și mai ales oscilațiile bruște din preajma sărbătorilor sau a perioadelor de vacanță.

În cadrul analizei portofolilui de credite este importantă stabilirea unei clasificări a acestuia, în primul rînd vom analiza portofoliul creditar în dependență de tipul creditului, acest tip de structură a portofoliului de credite acordat în lei este reprezentat în tabelul 2.2.1.

Tabelul 2.2.1.

Structura creditelor BC „MoldovaAgroindbank” SA acordate persoanelor fizice și juridice în lei după ramură de activitate , 2013-2014, mii lei

* Sursa: Elaborat și calculat de autor în baza informației privind dezvăluirea activității de creditare în lei pentru anii 2013-2014

Din date se observă o creștere aproape a tuturor tipurilor de credite ceea ce se apreciază pozitiv, deoarece cheia succesului constă în diversificare tipurilor de credite.Cel mai mare ritm de creștere în anul 2014 față de anul 2013 a fost înregistrat la alte credite incluzînd creditele acordate persoanelor fizice(+56,55%) creditele acordate în domeniul transportului, telecomunicațiilor și dezvoltării rețelei (+52,86%),creditele acordate agriculturii (+46%)și la creditele acodrate mediului financiar nebancar (+31,92%). Un ritm de creștere puțin mai mic a fost înregistrat la creditele acordate pentru procurarea sau construirea imobilului (+25,43%), credite acordate de consum (+17,71%),credite acordate industriei productive (+17,51), crediteacordate industriei energetice (+15,62%),credite acordate comerțului (+11,17%) și credite acordate în domeniul prestării serviciilor (+8,73%).

Negativ asupra rezultatului au influențat: creditele acordate unităților administrative teritoriale ce se scad cu 20%, credite acordate in domeniul constructiilor (-8,23%)și credite acordate persoanelor fizice care practică activitate de intreprinzator(-8,95%). Creditele acordate acordate industriei alimentare au rămas practic la același nivel.

Pentru a vedea care credite sunt cele mai solicitate vom prezenta grafic tipurile de credite în volumul total creditelor acordate persoanelor fizice și juridice în lei moldovenești pentru anii 2013 și 2014. (figura 2.2.6.)

Figura 2.2.6. Evoluția portofoliului de credite, 2013-2014, mii lei

* Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 2.2.1

BC „Moldova-Agroindbank” S.A. creditează clienții săi din toate ramurile economiei naționale. Banca desfășoară o activitate intensivă cu clienții, orientată spre abordarea individuală, oferirea condițiilor și produselor adecvate și avantajoase. Banca diversifică continuu produsele creditare, perfecționandu-le în funcție de cerințele clienților săi. Din figura dată putem urmări creșterea diferitor tipuri de credite în anul 2014 față de anul 2013, ponderea cea mai mare în portofoliu de credite deținînd creditele acordate comerțului și creditele de consum. Pentru a vedea ponderea fiecărei ramuri în portofoliul creditor al băncii voi prezenta grafic tipurile de credite în volumul total creditelor acordate clienților săi în lei moldovenești. (figura 2.2.7.)

Figura 2.2.7 Structura portofoliului de credite pe ramuri pentru anul 2014*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Raport anual 2014// www.maib.md// www.bnm.md .

Din figura dată putem observa că în anul 2014 ponderea cea mai mare in portofoliul de credite au deținut-o creditele acordate comerțului (28,61%) ce constituie 2.035,9 mln.lei, creditele de consum (20,28%) în sumă de 1443,3 mln.lei,creditele acordate agriculturii (10,3%) în sumă de 733,1 mln.lei și creditele acordate industriei alimentare (9,41%) în sumă de 670,0 mln.lei. Valori mai mici, dar importante, au inregistrat creditele acordate pentru procurarea sau construcția imobilului (7,69%) în sumă de 547,4 mln.lei, creditele acordate în domeniul transportului, telecomunicațiilor și dezvoltării rețelei (5,38%) în sumă de 732,6 mii lei,pentru procurarea sau construcția imobilului (5,71%) în sumă de 382,9 mln.lei, alte credite, inclusive credite acordate persoanelor fizice (4,84%) în sumă de 344,6 mln.lei, credite acordate industriei productive(3,14%)în sumă de 223,6 mii lei și credite acordate persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (3,28%) în sumă de 233,3 mii lei. Cele mai mici valori au înregistrat creditele acordate în domeniul construcțiilor(1,38%) în sumă de 98 mln.lei, credite acordate în domeniul prestării serviciilor (0,74%) în sumă de 52,8 mln.lei și credite acordate unităților administrative-teritoriale (0,08%) în sumă de 5,8 mln.lei.

Deoarece acordarea creditelor constituie temeiul activității băncii, este necesar de a diversifica nu doar a produsele bancare, ci și formele de acordare a creditelor. Astfel, BC ”Moldova-Agroindbank”S.A. practică atât creditele în monedă națională, cât și în valută străină precum USD și Euro.

Structura portofoliului creditar pe valute al BC ”Moldova-Agroindbank”S.A. pentru anul 2014 este reprezentată în figura nr.2.2.8.

Figura 2.2.8 Structura portofoliului de credite al BC “BC Moldova-Agroindbank” SA pe valute,anul 2014*Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Raport anual 2014// www.maib.md// www.bnm.md .

Structura portofoliului de credite pe valute pentru an.2014 este estimată în lei moldovenești după cum urmează: credite în EUR 2.644.849mii lei (24,43 la sută), în USD 1.064.851 mii lei (9,84%), în MDL 7.116.330 mii lei (65,73%),în total – 10.826.030 mii lei.

Analiza portofoliului de credite pe categoriile ramurilor economice în valută străină este reprezentată în Tabelul 2.2.2.

Tabelul 2.2.2.

Structura creditelor BC „MoldovaAgroindbank” SA acordate persoanelor fizice și juridice în valută străină după ramură de activitate în lei, 2013-2014, mii lei

* Sursa: Elaborat și calculat de autor în baza informației privind dezvăluirea activității de creditare în valută străină pentru anii 2013-2014

Conform analizei efectuate în tabelul 2.2.2. observăm că spre deosebire de creditele acordate în lei,majoritatea tipurilor de credite acordate în valută străină în anul 2014 față de anul 2013 sunt în scădere, cu excepția altor credite incluzînd creditele acordate persoanelor fizice,care brusc au crescut, de la 3,998 mii lei în anul 2013 la 57,820 mii lei în anul 2014, credite acordate comerțului (+61,59%), credite acordate industriei alimentare (+24,11%) și credite acordate mediului financiar nebancar (+13,68%). Creditele acordate industriei productive au rămas, practice la același nivel, majorîndu-se doar cu +1,8%. Restul tipurilor de credite acordate în valută străină au scăzut considerabil. De exemplu creditele acordate în domeniul construcțiilor în anul 2013 au fost oferite în suma de 14,682 mii lei, în anul 2014 suma creditelor acordate scade până la 99 mii lei, cu 99,33% față de anul precedent. Aceeași situație se observă și cu celelalte credite: creditele acordate persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător se micșorează cu 82,03%, credite acordate de consum (-59,54%), credite acordate industriei energetice (-40,37%), credite acordate în domeniul prestării serviciilor (-31,7%), credite acordate în domeniul transportului, telecomunicațiilor și dezvoltării rețelei (-10,5%) și creditele acordate agriculturii care scad cu 8,29%. Cred că această micșorare aproape a tuturor tipurilor de credite se datorează faptul că pentru persoanele fizice și juridice creditele în valută străină nu sunt convenabile deoarece rata de schimb a valutei este flotantă.

Reeșind din tabelul 2.2.2 putem analiza ponderea creditelor acordate de către bancă în valută străină pe tipuri de activități în portofoliul de credite pentru anul 2014. Această analiză va fi prezentată în figura 2.2.9.

Figura 2.2.9. Ponderea creditelor acordate în valută străină pe tipuri de activități în portofoliul de credite pentru anul 2014.

* Sursa: Elaborat de autor în baza informației din tabelul 2.2.2

Din figura dată putem observa că în anul 2014 ponderea cea mai mare in portofoliul de credite în valută străină au deținut-o creditele acordate comerțului (37,16%) ce constituie 1.348,885 mii lei, creditele acordate industriei productive (19,85%) în sumă de 720,658 mii lei și credite acordate industriei alimentare (19,35%) în sumă de 702,316 mii lei. Valori mai mici, dar importante, au inregistrat creditele acordateîn domeniul transport și telecomunicații (11,89%) , agriculturii (4,67%) și creditele acordate mediului financiar nebancar (2,59%).

În cadrul operațiunii de creditare un rol primordial este deținut de rata dobânzei la creditele acordate. Astfel la BC "Moldova Agroindbank" avem următoarea situație. (Tabelul 2.2.3.)

Tabelul 2.2.3

Dinamica ratei medii anuale a dobânzilor în cadrul BC „Moldova Agroindbank”SA, %

* Sursa: Elaborat și calculat de autor în baza informației privind dezvăluirea activității de creditare

Conform datelor din tabelul 2.2.3. observâm o tendiță de descreștere a ratei medii anuale a dobânzii la toate tipurile de credit atît în valută națională cât și în valută străină.

Astfel, dacă în 2013 rata medie anuală a dobânzii în valută națională constituia 10,99%, atunci în 2014 această rată sa diminuat până la 10,43%, ceea ce e cu 0,56% mai puțin decât în anul 2013.Rata medie anuală a dobânzii în valută străină în anul 2013 constituind 7,24% s-a micșorat într-o măsură mai mica, cu 0,53% în 2014 constituind 6,71%. Acest fenomen se apreciază pozitiv, deoarece creditele devenind mai accesibile contribuie la creșterea numărului clientelei băncii.

Fără îndoială că din toate sectoarele economiei naționale, sistemul bancar este catalogat ca cel mai stabil, lucru care deseori este remarcat de agențiile de evaluare financiară, finanțatorii internaționali, dar și investitorii străini. Și totuși, deși fiecare bancă licențiată din Republica Moldova pretinde la menținerea unei stabilități absolute în toate domeniile activității sale, activitatea de creditare, care după cum s-a demonstrat, este principala operațiune bancară, presupune anumite riscuri de ordin atât intern cât și extern care uneori pot tulbura aspirațiile bancare și neglijează atingerea obiectivului esențial – obținerea profitului.

Astfel, banca mereu tinde să perfecționeze produsele creditare oferite cu scopul de a spori competitivitatea lor pe piața financiar-bancară. De asemenea banca continuă să gestioneze riscurile bancare și să menținăuna din pozițiile de lider în sistemul bancar din Rep.Moldova.

În activitatea de zi cu zi instituțiile bancare urmăresc atât extinderea portofoliului de credite cât și menținerea și maximizarea calității lui. Uneori însă, creditele clasificate inițial standarde, treptat sub influența unor factori pot ajunge drept credite dubioase sau compromise. Dat fiind caracterul imperfect al acestora, ele pot deveni uneori nerecuperabile, ceea ce conduce la rezultate nefaste pentru bancă, de aceea creditarea necesită un control riguros atât preliminar acordării creditului cât și după contractarea acestuia.

Evoluția creditelor problematice înregistrate în portofoliul de credite al BC „Moldova-Agroindbank” S.A. va fi reprezentată în figura 2.2.10.

Figura 2.2.10. Diagrama evoluției creditelor problematice înregistrate la

BC „Moldova-Agroindbank” S.A. în a.a. 2011-2014*Sursa:elaborat de autor în baza rapoartelor anuale și a dărilor de seamă trimestriale ale BC”Moldova-Agroindbank” S.A.

Deoarece indicatorii respectivi caracterizează negativ activitatea de creditare, managerii bancari stimulează tendința de diminuare a acestora, ceea ce nu sa putut realiza în anul 2012 comparativ cu cel precedent. Începând cu anul 2013 însă a fost diminuat indicatorul credite neperformante, reușind din 2012 până în 2014 să se micșoreze cu 1,05 puncte procentuale. Mai gravă, dar cu tendința de ameliorare este situația indicatorului credite expirate către total credite. Acesta atinge punctul culminant în anul 2013, când a crescut comparativ cu anul 2012 cu 2,44 puncte procentuale, reușind ulterior să fie micșorat până la limitele a 4,37%. Acesta se caracterizează a fi periculos pentru anul 2013. Este de menționat faptul că acesta necesită o atenție deosebită în cadrul procesului de creditare precum și ulterior acordării creditelor întrucât o majorare a lui va determina înrăutățirea situației portofoliului de credite al băncii.

Existența acestor indicatori nu poate fi evitată totalmente, întrucât activitatea de creditare este una atât aducătoare de profit cât și riscantă, de aceea esențial este ca aceștia să nu înregistreze valori mari și să aibă o tendință permanentă de diminuare comparativ cu portofoliul de credite, volumul căruia ar trebui să aibă o tendință de majorare. În scopul ținerii evidenței asupra acestor indicatori, este necesară totodată și urmărirea evoluției și dinamicii acestora în mărimi absolute, ceea ce va fi reprezentată în figura 2.2.11:

Fig.2.2.11. Diagrama evoluției gradului de „intoxicare” al portofoliului de credite al BC „Moldova-Agroindbank” S.A. în perioada a.a. 2011-2014*Sursa:elaborat de autor în baza rapoartelor anuale și a dărilor de seamă trimestriale ale BC”Moldova-Agroindbank” S.A.

Dacă urmărim cu atenție cele prezentate prin diagramă, putem afirma că valoarea creditelor nefavorabile a crescut dublu din 2011 până în 2014, înregistrând valoarea de 617.550 mii lei, ce nu influențează benefic activitatea economico-financiară a băncii. Majorarea acestui indicator acționează negativ asupra tuturor indicatorilor financiari de bază ai băncii.Diminuarea acestui indicator va însemna o ameliorare a riscului de credit din cadrul băncii.

Referitor la creditele expirate și în stare de neacumulare putem menționa că acestea ating punctul culminant în anul 2013, ulterior având o tendință pozitivă de scădere. Ceea ce ține de valoarea expunerilor mari, acestea au tendință de creștere, ceea ce dovedește asumarea de riscuri importante pentru bancă în scopul obținerii ulterioare a unor profituri importante. La fel o tendință de sporire a sumei acumulate o înregistrează și expunerile mari față de persoanele afiliate, ceea ce denotă o sporire a riscurilor de nerambursare de către debitori – persoane afiliate, a sumei creditului și a dobânzii aferente. În astfel de circumstanțe, găsim a fi necesară promovarea unei culturi mai puțin inventive în domeniul creditării prin reducerea riscului de credit și a ratei dobânzii și asigurarea unui nivel ridicat al profitului bancar în urma operațiunilor creditare.

Instituțiile bancare ce participă în procesul de creditare sunt influențate de anumite evenimente interne și externe. De aceea, chiar și în cazul unei politici de creditare perfecte sunt inevitabile anumite pierderi la credite, deoarece pot influența anumiți factori externi precum apariția unor dezechilibre, disfuncționalități în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii agentului economic, etc.

Tendința de minimizare a riscului de credit se axează atât pe analiza detaliată a solicitantului de credite și monitorizarea creditelor acordate, cât și pe crearea în cadrul băncii a unui fond de risc care să devină drept suport pentru creditele care, în diferite circumstanțe, devin a fi nefavorabile băncii. Important este că procesul de formare a acestui fond de risc să fie axat, inevitabil, pe calcule bine efectuate în cadrul băncii, pentru a nu eschiva de la principiul prudenței bancare.

Provizioanele specifice de risc se determină numai pentru angajamentele bilanțiere ale clientului. Calculul volumului necesar de provizioane se realizează pe fiecare contract de credit în parte, funcție de categoria finală de clasificare a clientului.

Astfel, reducerile pentru pierderi la credite sunt dimensionate preliminar apariției creditelor neperformante, după efectuarea unor prognoze bancare în domeniul riscului asumat de bancă.

Efectul de bază al riscului de credit se răsfrânge asupra calității portofoliului de credit al băncii. Calitatea portofoliului de credit are o importanță majoră asupra aspectelor financiare ale băncii de aceea BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. tinde spre îmbunătățirea continuă a calității creditelor acordate. În contextul prelucrării permanente a metodelor de creditare, a produselor creditare, a mecanismului de monitorizare creditelor acordate, banca urmărește nemijlocit îmbunătățirea calității portofoliului de credite, urmărind astfel scopul final de înregistrare a profitului.

Politicile de diminuare a riscului de credit promovate de bancă au în vedere limitarea accesului la credite al agenților economici care au rezultate financiare nesatisfăcătoare, desfășoară activități în sectoare economice cu probleme sau au datorii nereglementate față de alți creditori. La acordarea creditelor, banca are în vedere permanent principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidități, iar ultima sursă garanțiile materiale. Urmând aceste principii, banca reușește să-și sporească calitatea portofoliului de credite, înregistrând rezultate favorabile din operațiunile efectuate.

Calitatea portofoliului de credite reflectă performanța reală a băncii în domeniul creditării și este un indicator de importanță majoră. BC “Moldova Agroindbank” SA a asigurat o calitate bună a portofoliului său atit prin acordarea creditelor de calitate inaltă, cît și prin rambursarea creditelor neperformante.

Conexiunea plasamentelor bancare creditare și profitabilitate

Băncile, prin ampla lor implicare în aspectele economice și sociale, constituie un element structural deosebit în viața economică, a cărei eficace coordonare și permanentă funcționare, condiționează întreaga activitate economică unei țări. Buna organizare și funcționare a băncilor nu poate fi lăsată liber ci trebuie gestionată în condiții de înaltă eficiență și ordine.

Unul din obiectivele principale ale instituțiilor bancare este optimizarea profiturilor, performanța băncii reprezentând un indiciu al stabilității și al încrederii deponenților. Performanța bancară axată pe obținerea profitului, poate fi definită ca fiind nivelul măsurabil de stabilitate a activității unei bănci, caracterizat prin niveluri reduse ale riscurilor de orice natură și un trend normal de creștere a profiturilor de la o perioadă de analiză la alta.

Atât sub aspect teoretic, cât și sub aspect practic, principalele surse generatoare de profituri sunt activele bancare, care asigură realizarea scopului managementului bancar, de accea gestionarea lor necesită a fi prudentă, urmărind atingerea obiectivelor prestabilite de bancă.

Tinzând spre asigurarea a unei profitabilități înalte, managementul bancar are drept obiectiv diversificarea portofoliului de active, astfel acestea fiind constituite din:

numerar în bancă;

portofoliul de investiții în valori mobiliare;

portofoliul de credite;

clădiri, mijloace fixe, alte imobilizări;

alte active.

Determinând ponderea fiecărui component în structură băncile își aranjează structura activelor în conformitate cu strategia și scopul urmărit. Pentru a-și atinge scopul de maximizare a profitului băncile tind să majoreze ponderea activelor generatoare de profit în total active. Structura ideală a activelor ar fi: [30,p.85 ]

Active monetare – 12-20%;

Portofoliul de hârtii de valoare – 20-30%;

Credite – 50-60%;

Imobilizări în investiții capitale – 2-6%.

Ponderea deținută de fiecare tip de activ în totalitatea activelor are o importanță majoră pentru conducerea băncii, întrucât fiecare din acestea comportă prin sine un anumit grad de risc și un anumit nivel al profitabilității. Urmărind evidențierea structurii activelor bancare, este necesară reprezentarea raportului diverselor categorii de active la total active bilanțiere. Evoluția acestui raport pe parcursul anilor 2012-2014 în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. va fi reprezentat prin intermediul figurii 2.3.1.

Fig. 2.3.1. Diagrama structurii activelor BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. pentru perioada anilor 2012-2014*Sursa:elaborat de autor în baza rapoartelor anuale și a dărilor de seamă trimestriale ale BC”Moldova-Agroindbank” S.A.

În conformitate cu cele prezentate concludem că ponderea majoritară în activele bancare o constituie portofoliul de credite al băncii care în evoluție are o tendință continuă de creștere, deoarece în anul 2014 au atins valoarea de 68,4% din portofoliul de active, efectuînd o creștere față de anul 2013 cu 1,9 puncte procentuale În anul 2013 portofoliul de credite se majorează cu 1,8 puncte procentuale față de anul 2012.Acest fapt mai demonstrează odată că activitatea de creditare este principala operațiune bancară generatoare de venituri înalte pentru bancă, totodată fiind și un stimulator pentru creșterea economică a țării în ansamblu. Ponderea portofoliului de investiții în valori mobiliare, în anul 2014, a atins valorea de 6,3% din portofoliul de active , care are însă o tendință de sporire crescând, în perioada analizată cu 1,53 puncte procentuale. Acest fapt este benefic pentru bancă, întrucât investițiile de portofoliu sunt de asemenea purtătoare de dobândă, ceea ce contribuie la sporirea profitului bancar. O cotă semnificativă revine și lichidității bancare sub formă de numerar, care în dinamică are tendința de micșorare, diminuându-se în trei ani cu 5 puncte procentuale. Lichiditatea este necesară băncilor pentru furnizarea de fonduri necesare dezvoltării, precum și pentru compensarea fluctuațiilor bilanțiere așteptate și neașteptate. Acestea sunt generatoare de profituri moderate, însă sunt strict necesare băncii pentru desfășurarea operațiunilor zilnice. În ceea ce privește operațiunile de creditare, acestea dețin cota cea mai importantă din activele băncii fiind dovada necesității acestora atât pentru bancă întru obținerea profitului, cât și pentru viața economică fiind un motor principal al întregului angrenaj economico-social.

Prin activitatea desfășurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unitățile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acțiunea anumitor fenomene, în funcție de obiectivele urmărite a se realiza, prin intermediul plasamentelor bancare pe piața creditului.

Sub aspect teoretic conceptul de plasament poate fi definit ca o investiție într-un activ care, se presupune, că va aduce în viitor profit. Din perspectiva băncilor, plasamentele bancare reprezintă plasarea disponibilităților bănești sub formă de credite și derivate ale acestora urmărind obținerea unui profit cu un risc minim.

Deoarece performanța oricărei activități economice este apreciată printr-un criteriu fundamental și anume cel al obținerii unui maximum de rezultat, într-un orizont limitat de timp, cu eforturi minime, în scopul aprecierii profitabilității bancare prin prisma investițiilor efectuate, tindem să analizăm conexiunea acestora și profitul obținut de bancă. În acest scop, vom analiza profitabilitatea BC ‘Moldova-Agroindbank”S.A.

Profitul băncii cunoaște o creștere constantă în perioada ultimilor ani. În 2014 profitul individual al băncii a sporit cu 33 mln lei și a atins nivelul de 358.5 mln lei. Cu toate că, în conformitate cu planul aprobat de Consiliul băncii, acestaurma să crească cu 5%, echipa băncii a asigurato creștere de 10 la sută. BC Moldova-Agroindbank S.A. continuă să mențină o cotă de circa 46% din tot profitulbăncilor din Moldova.

Performanțele atinse de bancă rezultă dintr-o strategie șio activitate onestă, corectă, de calitate și conformăstandardelorfinanciare internaționale în domeniulbancar.

Venitul total obținut de la prestarea serviciilor bancarea constituit 664.3 milioane MDL (119% față deanul 2013 și 104% față de planul stabilit), pondereaprincipală (cca 86%) fiind obținută din activitatea decreditare.

Veniturile de la produsele neaferente creditării aufost, de asemenea, peste nivelul planificat (107%),cele mai bune rezultate înregistrîndu-se la astfel deproduse cum ar fi: tranzacțiile de schimb valutar(110%), operațiunile cu carduri (125%), proiectele salariale(102%).

În figura nr.2.3.2 vom prezenta profitul net înregistrat de BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. în decursul anilor 2010-2014

Figura 2.3.2 Dinamica profitului net, BC. Moldova Agroindbank SA, anii de analiză 2010-2014, mln.lei*Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2010-2014//www.maib.md

Astfel, cifra de afaceri a Moldova Agroindbank în ultimii cinci ani a înregistrat o creștere însemnată, ajungând la 342.113 (mln. Lei) în 2014, comparativ cu profitul înregistrat în anul 2010 de 283.334 (mln. lei), astfel atingînd cel mai mare profit înregistrat vreodată în evoluția băncii de la fondare.Efortul depus constant a condus la creșterea cotelor de piață în diferite domenii. Însă, din figura menționată mai putem observa că în anul 2014 față de anul 2013 a fost înregistrată creșterea de numai 1,28% care a fost cea mai mică creștere în perioada analizată, rezultat influențat de majorarea cheltuielilor cu dobînzile și a deprecierii activelor financiare.În anul 2013 a fost înregistrată cea mai mare majorare din perioada analizată, înregistrînd un spor al profitabilității cu 37.948 (mln.Lei), ce este cu 12,65 puncte procentuale mai mult decît în anul 2012.

Acesta este indicatorul de bază al eficienței activității bancare și creșterea în dinamică a acestuia este dovadă a unei gestiuni eficiente a portofoliului active.

Profitabilitatea băncii trebuie privită ca un indicator al stabilității și ca factor care contribuie la încrederea deponenților.Raportul privind contul de profit sau pierdere este prezentat în anexa nr.7.

Întrucât s-a demonstrat că activitatea de creditare deține cota cea mai importantă din operațiunile active ale băncii depășind 50 la sută, aceasta este și generatoarea celei mai mari părți din profitul băncii. Acest fapt demonstrează conexiunea resurselor bancare creditare și profitabilitatea bancară, întrucât s-a observat că odată ce sporesc resursele bancare plasate în credite, sporește și profitul înregistrat de bancă.

Profitul reprezintă pentru bancă principala sursă de majorare a capitalului, iar existența sau lipsa acestuia are un impact deosebit asupra încrederii publicului în banca dată. Profitul contribuie astfel la conturarea imaginii băncii pe piață.

Este de menționat că, în industria bancară, eficiența este reprezentată de evoluția relației performanță-risc, adică de atingerea nivelului raportului efect-efort, privind obținerea și utilizarea capitalului în limitele riscului asumat. Cu toate acestea, tendința de maximizare a profitului poate pune frecvent băncile în situația ignorării nivelului de risc, în scopul obținerii unor performanțe cât mai mari. Riscurile asumate de bancă influențează asupra profitabilității acesteia.

Deoarece s-a constatat că riscurile bancare tind să se concentreze în preajma portofoliului de credite al băncii, maximizarea profitului și prevenirea apariției riscurilor poate fi realizată în rezultatul unei politici de credit chibzuite și prin luarea unei decizii administrative corecte în timpul lucrului cu solicitanții de credite.

CAPITOLUL III PROBLEME CREDITELOR NEPERFORMANTE ȘI DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI CREDITAR

Probleme creditelor neperformante. Căile de perfecționare a sistemuluicreditor.

În Republica Moldova, comparativ cualte țări, ratele dobânzilor la credite sunt ridicate, ba mai mult, acum câțiva ani băncile moldovenești acordau împrumuturi cu rate care ajungeau și la 28%, în același timp plăteau populației un câștig în medie de 23-25% pentru plasamentele bancare. Iar în astfel de condiții, băncile moldovenești se simțeau confortabil oferind credite scumpe în mare parte pe banii populației. De aceea, în mai multe analize ale instituțiilor financiare internaționale se spunea că băncile moldovenești sunt ferite de criză, în timp ce în urma situației dificile din UE, o parte din bănci a intrat în incapacitate de plată sau au falimentat. Între timp, o parte din agenții economici, din cauza reducerii cifrei de afaceri au acumulat restanțe la împrumuturi și au început să apară primele insolvențe.

Conform statisticilor, rentabilitatea capitalului pe sistemul bancar pentru anul 2014 era de 5,86%, ceea ce înseamnă că la un leu al capitalului la 31decembrie 2014, indică un profit de 5,86 lei dar pe parcursul anului 2015 acest indicator considerabil crește, la finele anului constituind deja 12,78% sau cu 6,92 puncte procentuale față de anul precedent, ce influențează pozitiv profitabilitatea pe întreg sistem bancar. La fel și rentabilitatea activelor la finele anului 2014 a constituit 0,85%, dar la 31 decembrie 2015 sa majorat cu 1,25 puncte procentuale și a constituit 2,10% ce la fel influențează pozitiv.

Totodată, statisticile arată că ponderea venituluidin dobînzi anualizat din valoarea medie lunară a activelor generatoare de dobîndă pe sistemul bancar este în scădere,în anul 2013 constituind 8,82% sau 8,82 lei la un leu investit iar la finele anului 2014 cunstituind 8,5%, micșorîndu-se cu 0,32 puncte procentuale. Însă în anul 2015 acest indicator crește, constituind deja 9,57%, majorîndu-se cu 1,07 puncte procentuale.

Suficiența capitalului ponderat la riscla fel, în anul 2014 s-a micșorat cu 9,1 puncte procentuale constituind 13,92% față de 23,02% din anul 2013, ceea ce semnifică majorarea portofoliului de credite acordate de către băncile moldovenești. Iar activele ponderate la risc, la sfârșitul lunii decembrie 2014, s-au majorat, la 64,764 miliarde lei față de 35,484 miliarde lei în decembrie 2013, iar capitalul de gradul I a crescut cu 24,8 mil. lei, la 8,686 miliarde lei față de 7,926 miliarde lei în decembrie 2013, ca urmare a indicatorilor financiari pozitivi înregistrați de băncile moldovenești, dar și ca urmare a micșorării reducerilor pentru pierderi la active și angajamente condiționale necesare față de capital.

La sfârșitul lunii decembrie anului 2015, soldul datoriei la credite însuma 38,187 miliarde lei față de 40,841 miliarde lei la 31.decembrie 2014, ceea ce înseamnă că sunt puși într-un fel sau altul pe “nota de plată” a altora. Băncile își recuperează acești bani pierduți prin menținerea unor marje ridicate la împrumuturile date, fie că sunt vechi, fie că sunt noi. Sau plătesc o dobândă mai mare decât media pe piață la depozitele atrase pentru a avea resurse financiare care să susțină o bună parte din bilanț.

Comparînd rezultatele anului 2015 față de anul 2014, conform datelor Băncii Naționale ale Moldovei, creditele în valută străină devin tot mai scumpe.

În mediu creditele s-au scumpit cu 3,46 la sută. În perioada menționată creditele în valută străină s-au ieftinit cu 5,51 puncte procentuale. Cu toate că s-au scumpit, moldovenii continua să ia credite în lei, în detrimetrul celor în valută străină. La finele anului 2015 volumul total al creditelor acordate în valută străină a fost de 16.087,7 miliarde lei, ceea ce e cu 1,11 la sută mai puțin decît în anul 2014. Volumul creditelor acordate în lei la fel a scăzut, în anul 2015 fiind cu 10,06 la sută sau cu 2,473 miliarde mai puțin decît în anul 2014.

Problema creditelor neperformante din Republica Moldova:

În activitatea de creditare creditele neperformante sunt de fapt o componentă inevitabilă. O listă exhaustivă a cauzelor apariției creditelor neperformante ar fi imposibil de alcătuit. În majoritatea cazurilor, un credit neperformant este determinat de mai mulți factori decât de o singură cauză. Acțiunea multor factori nu poate fi influențată de bancă. Depistarea cauzelor care provoacă creditele neperformante și stabilirea unor măsuri adecvate de eliminare a acestor cauze depinde într-o mare măsură de modul de organizare și de experiența fiecărei bănci în parte și în cele din urmă de pregătirea, talentul și flerul personalului angrenat în activitatea de creditare. O bună înțelegere a cauzelor apariției creditelor neperformante poate identifica și soluționa problemele ce generează apariția acestora. În același timp, cauzele generatoare de creditele neperformante țin cont de împrumutători, împrumutați, precum și de acțiunea factorilor din exterior, care acționează independent.

Problemele de export cu care se confruntăRepublica Moldova , îndeosebi pe piețele din est, au un impact negativ asupra sectorului real, incidență care s-a transpus și asupra sectorului financiar bancar. Datele Băncii Naționale a Moldovei arată că în zece luni ale anului curent, creditele neperformante la bănci au crescut simțitor.

Creditele problematice sau neperformante, demonstrează, în final, incapacitatea clienților băncii comerciale de a restitui banii contractați. Astfel, la sfârșitul anului 2014, soldul creditelorneperformante în valoare absolută a constituit 4,790 mld. lei sau cu 0,86 mld mai puțin față de sfârșitul anului precedentce constituie 1,76 puncte procentuale. Ponderea creditelor neperformante în totalul de credite s-a majorat cu 0,17% până la 11,73%. Experții spun că acest nivel este unul destul de înalt pentru sectorul bancar.

Experții susțin că cele mai multe credite neperformante sunt pe seama agenților economici din sectorul agrar. Și chiar dacă Guvernul a cerut băncilor să-și revadă politica de creditare a agricultorilor, sunt și alte sectoare care au fost afectate de embargo și au probleme la restituirea creditelor contractate anterior.

Primele trei bănci, la care creditele problematice au cote înalte, dețin concomitent și cea mai mare pondere în finanțarea sectorului real. Potrivit datelor BNM, la finele anului 2014 valoarea creditelor neperformante la BC Banca de Economii S.A.-971,3 mil.lei, la BC Moldindconbank S.A.au fost 690,24 mil.lei și 653,9 mil.leila BC Victoriabank S.A. Aceste bănci dețin o pondere de 48,33% din totalul creditelor neperformante pe sector bancar și de 52% în totalul de finanțări pe sector. La BC Banca Socială SA, BC Moldova-Agroindbank S.A. și BC Eximbank S.A. de asemenea, se atestă cote înalte ale creditelor neperformante. Presupun că deținerea cotelor înalte la credite problematice a fost unul din motive care a dus la falimentarea băncilor comerciale BC Banca de Economii S.A., BC Banca Socială S.A. și BC Unibank S.A. La finele anului 2015 cele mai mari valori a creditelor neperformante înregistrează BC Moldova-Agroindbank SA (1079,6 mil.Lei) și BC Moldindconbank SA (862,6 mil.Lei) care dețin o pondere de 51,13% din totalul creditelor neperformante pe sector bancar care dețin și cea mai mare pondere din portofoliul de credite deținut de sistemul bancar din Republica Moldova.

Referitor la evoluția negativă a creditelor neperformante din perioada analizată, apreciem că sistemul bancar al Republicii Moldova trebuie să reacționeze rapid și corect față de noua realitate financiară cu care se confruntă firmele. Astfel, pornind de la realitatea potrivit căreia clienții în general, și firmele în special, reprezintă principalul activ al băncilor, acestea trebuie, prin politica promovată, să încurajeze încasarea creditelor restante prin soluții flexibile de restructurare a lor.

In procesul de soluționare a creditelor problematice trebuie luat in considerare fiecare credit și client în mod individual.

Din punct de vedere a recuperării creditelor problematice (nefavorabile), ar fi binevenite următoarele acțiuni:

ș conformarea la cerințele Acordului Basel-II în legătură cu abordarea riscului de creditare;

ș stabilirea unor noi grafice de rambursare;

ș eficientizarea supravegherii bancare; efectuarea unui control mai riguros asupra stării rambursării creditelor prin perfecționarea procesului de monitorizare a creditelor și a clienților bancari;

ș revederea normativelor privind expunerea băncii la risc;

ș întreprinderea de acțiuni judiciare de executare silită (inclusiv a garanțiilor).

Căi de perfecționare a sistemului creditar din Republica Moldova:

Problemele cu care se confruntă clienții băncii atunci când solicită un credit sunt diferite și rezultă din problemele sectorului în care activează. Deseori acestea țin de calitatea proiectelor propuse spre finanțare și argumentarea lor, de lichiditatea gajului, de dispersia terenurilor de pământ propuse ca asigurare etc. Banca verifică cu periodicitate care sunt așteptările și necesitățile clienților pentru a le oferi soluții de cea mai nouă generație și servicii cu valoare adăugată.

Pentru a face creditarea una accesibilă și favorabilă, este necesar, în primul rând, de perfecționat mecanismele de subvenționare și asigurare. Pentru țările în curs de dezvoltare păstrarea acestor mecanisme pentru o perioadă anumită de timp rămâne actuală. Este important pentru întreprinderile din business continuarea aranjării și finalizarea unui sistem infrastructural bine chibzuit, care ar avea ca scop susținerea acestui sector din punct de vedere al perfecționării cunoștințelor agenților economici în diverse sectoare importante pentru activitatea lor ca: managementul, planificare și organizare, evidență contabilă, marketing ș.a. Acestea ar reduce din riscurile permanente la care este supus sectorul privat aflat în proces de stabilire și ar spori credibilitatea lui în fața comunității finanțatoare.

Propun următoarele direcții de perfecționare a sistemului creditar din Republica Moldova:

Elaborarea Strategiei unice de dezvoltare durabilă a întregului sistem de credit.Una din principalele condiții ce ar contribui la eficientizarea managementului sistemului de credit al Republicii Moldova, ar fi elaborarea Strategiei unice de dezvoltare durabilă a întregului sistem de credit, bazată pe obiectivele și necesitățile reale ale economiei naționale. Această strategie trebuie să fie elaborată în concordanță cu obiectivele majore ale altor documente existente ori în curs de elaborare (de exemplu, Strategia de redresare a economiei și combatere a sărăciei în Republica Moldova etc.). Elaborarea acesteia ar trebui să se bazeze pecolaborarea tuturor organelor statale (Guvernul, Ministerul Economiei, Ministerul deFinanțe, Banca Națională a Moldovei, Serviciul Supravegherii de Stat etc.) instituțiile de credit (bancare și nebancare), instituțiile donatoare, alte organizații ce au tangență cu activitatea de credit, precum și cele științifice.

Existența acestei strategii care ar cuprinde o perioadă de aproximativ 15-20 ani și actualizată periodic, luându-se în considerare schimbările intervenite pe piața financiară, ar contribui la consolidarea sistemului, la organizarea coordonată a proceselor efectuate, la evitarea acțiunilor și deciziilor haotice, la luarea deciziilor adecvate și la acționarea în conformitate cu obiectivele majore ale economiei, evitând neconcordanța dintre politicile duse de diverse structuri și instituții statale și nestatale.

Creșterea contribuției statului în consolidarea și dezvoltarea sistemului de credit se identifică prin:

crearea unor bănci cu capital de stat (total sau parțial) în Republica Moldova, deoarece doar prin intermediul acestor bănci, statul ar putea direcționa mijloacele bănești spre dezvoltarea sectorului de creditare ipotecară, investițională, de încurajare a exporturilor, de consum etc. De asemenea, prin băncile cu capital de stat, pot fi promovate diverse politici ale ratei dobânzii spre diminuare, prin care se tinde spre menținerea ratelor reale la un nivel acceptabil.

susținerea dezvoltării creditelor acordate pe termen lung (ipotecare, investiționale etc.) care poate fi efectuată și prin acoperirea financiară (parțială) de către stat a dobânzilor aferente resurselor atrase de băncile comerciale la rate mai mici decât cele de piață, băncile, plasând resursele respective în economie la prețuri mai mici decât cele de pe piață. În rezultat, se va simți o majorare a cererii față de aceste produse și se va contribui la dezvoltarea sectorului ipotecar și industrial.

elaborarea și implementarea cadrului legislativ cu privire la creditarea ipotecară, care ar prevedea tipurile de ipotecă, instituțiile participante la acest proces, condițiile de acordare a Creditelor, posibilitățile de realizare a ipotecilor, asigurarea mijloacelor bănești a debitorilor etc. Implementarea legii cu privire la ipotecă va face posibilă rezolvarea următoarelor probleme: va acorda garanții ambelor părți (creditor și debitor); va contribui la mobilizarea unui flux de mijloace bănești din economie cu mult mai semnificativ; va contribui la extinderea Creditelor ipotecare în sectorul urban și cel rural; va contribui la rezolvarea problemelor sociale (reducereașomajului), locative etc.

În scopul majorării volumului de credite, este necesar de a spori volumul depozitelor pe termen mediu și lungprin :

dezvoltarea de către bănci a noilor produse depozitare care, ar facilita și ar stimula clienții ce depun mijloace pe termen mediu și lung. În acest context este necesar de dezvoltat depozitele de economii, stabilindu-se diverse scopuri de economisire. De exemplu: economisirea pentru pensii, pentru atingerea vârstei de majorat a copiilor, pentru construcția și reparația locuințelor etc.

dezvoltarea politicii de marketing în regiunile rurale ale țării. În acest scop banca ar putea lărgi sfera de activitate a reprezentanțelor/agențiilor din comune, care la moment oferă în marea majoritate doar servicii de încasare a plăților comunale. Volumul atras de resurse depozitare de la populație din regiunile rurale pot fi ulterior utilizate în scopul creditării .

În activitatea de creditare bancară, firmele întâmpină o serie de dificultăți, cum ar fi:

informare insuficientă, și nu întotdeauna proactivă, a firmelor interesate cu privire la produseleși serviciile oferite de către bănci;

discuțiile preliminare dintre reprezentanții firmelor și cei ai băncilor audeseori, un character formal și nu consultativ;

perioada de timp dintre momentul depunerii documentației solicitate de către bănci și decizia decreditare este, uneori, prea lungă, ceea ce afectează interesele firmelor solicitante;

deseori, firmele solicitante nu negociază condițiile de creditare șiacceptă necondiționat termeniiimpuși de bănci;

în ceea ce privește rambursarea creditelor, firmele, dacă nu reușesc să se încadreze în graficele derambursare, plătesc dobânzi și penalități; în situația în care doresc să ramburseze creditele anticipat, firmelor li se percep comisioane, în loc să li se acorde anumite bonusuri;

dobânzile, comisioanele și, în general, costul creditelor bancare sunt ridicate;

garanțiile solicitate depășesc cu mult valoarea creditelor solicitate și constituie un criteriu demotivant pentru unele firme, de a apela la această soluție de finanțare exogenă.

Din punct de vedere al mecanismului de creditare, prin prisma relațiilor bancă-client, în acest sens, se recomandă:

ș promovarea politicilor bancare cu grad înalt de flexibilitate față de clienții bancari;

ș revederea politicii de marketing a băncilor comerciale prin studierea posibilităților

financiare reale ale clienților bancari și introducerea noilor produse la momente

oportune;

ș orientarea politicii de creditare pe ramuri ale economiei naționale în vederea finanțării

clienților și creșterii economice a acestora;

În cadrul strategiilor și politicilor bancare, profitabilitatea este factorul determinant care condiționează evoluția viitoare, dezvoltarea și consolidarea poziției băncii în cadrul sistemului bancar. Profitul brurt este indicatorul ce reflectă eficiența întregii activități, sintetizînd influențele tuturor factorilor cantitativi și calitativi care acționează direct sau indirect asupra veniturilor și cheltuelilor. Asfel profitabilitatea are ca obiect evaluarea rezultatelor activității băncii din punct de vedere al efcienței atît pe ansamblu, cît si pe diferite componente manageriale.

Implementarea unui management bancar performant este necesară pentru creșterea eficienței activității bancare și pentru optimizarea corelației profit – risc. În acest sens, bancherii trebuie să acorde o importanță deosebită funcționării băncii pe principiul centrului de profit, să evalueze corect riscul, iar managementul activelor și pasivelor să fie bine definit. Totodată, băncile care doresc să aibă o activitate profitabilă în condițiile existenței unei concurențe bancare severe și făcând față riscurilor trebuie să identifice nevoile pieței, să aleagă o poziție strategică pe această piață compatibilă cu propriu management.

Pentru a îmbunătăți activitatea de finanțare a firmelor prin produsele bancare specifice creditării se propun o serie de măsuri, cum ar fi:

• promovarea site-ului băncii și actualizarea permanentă a acestuia;

• realizarea unor mape care să conțină, detaliat, informații despreoferta de credite și înmânareaacestora reprezentanților firmelor ș.a.;

• eliminarea caracterului formal al discuțiilor preliminare și consilierea reprezentanților firmelorcu privire la specificul activității de creditare, inclusiv pentru întocmirea corectă și completă a documentației necesare;

• diminuarea timpului de verificare și analiză a documentelor solicitate de bancă, iar în situațianeacceptării cererii de creditare să li se prezinte motivele și indicatorii care au condus la această decizie;

• firmelor să li se asigure condițiile necesare pentru a putea negocia efectiv cu băncile condițiilede creditare (volumul creditului, perioada de creditare, rata dobânzii, perioada de grație, etc.);

• graficul de rambursare să se întocmească în funcție de cash-flow-ul realizat de firmă,iar termenul lunar de rambursare să fie nu o data fixă, ci o perioadă de rambursare (de exemplu între 25-30 ale lunii);

• mărimea garanțiilor să fie stabilită în funcție de activitatea desfășurată și de natura creditului(de exemplu, în cazul unor investiții în imobilizări corporale, garanțiile pot fi constituite, pe de o parte, din active deja existente în firmă, iarpe de altă parte din activele achiziționate);

• adaptarea mărimii și evoluției dobânzilor și comisioanelor la nivelul și trendul real al pieței.

Prin adoptarea acestor măsuri, consider că activitatea de creditare bancară și, implicit, finanțarea firmelors-ar îmbunătăți și tot mai multe firme ar avea un acces mai facil la importante sume bănești, care să le completeze necesarul de finanțare.

Strategia gestionării riscurilor bancare în

BC " Moldova Agroindbank" S.A

Deosebit de importantă este cunoașterea riscurilor bancare, deoarece activitatea financiară este prin natura sa supusă incertitudinii și riscului.

Gestiunea riscului bancar se bazează pe axioma activității bancare, ce afirmă că maximizarea profitului implică o expunere la riscuri înalte.Gestiunea riscului bancar nu presupune eliminarea sau minimizarea rezultatelornegative pe care riscurile le-ar putea provoca activității bancare ci mai degrabă scopul gestiunii riscului este de a limita apariția riscurilor.

Nivelul profitului obținut de o bancă este și o consecință direct a tipului de strategie proprie adoptată în managementul băncii, în sensul de a accepta sau nu riscurile bancare în activitatea pe care o desfășoară.

În condițiile în care orice încercare a unei bănci de a obține profit presupune riscuri, obiectivul unei bănci devine inevitabil, acela de a-și maximiza profitul, menținînd concomitant riscul la un nivel acceptabil.

Riscul bancar reprezintă probabilitatea ca într-o tranzacție să nu se obțină profitul așteptat și chiar să aibă o pierdere.La depistarea problemelor într-o etapă timpurie, banca poate reduce riscul pierderilor.

Semnalele alarmante pot surveni din patru surse principale:

Relațiile debitorului cu banca;

Relațiile debitorului cu partenerii (furnizori, cumpărători etc.);

Situația financiară a debitorului;

Situația social-economică a debitorului.

Principiul general ce trebuie avut în vedere este acela că banca nu trebuie să acorde un credit până ce nu se estimează corect posibilitatea recuperării la scadență sau în momentul în care aceasta decide, din anumite motive, să-și retragă creditul. Estimarea corectă a capacității de rambursare are de cele mai multe ori o importanță mai mare decât asigurarea creditului prin garanții materiale.

Pentru o gestiune eficientă a riscurilor, acestea trebuie identificate și evaluate, să fie monitorizate și să se utilizeze instrumentele, tehnicile și metodele specific de dimensionare și/sau evitare a influenței lor negative asupra activității bancare.

Riscul bancar este o componentă importantă, atît a gestiunii bancare, cît și a strategiei băncii, aceasta urmărind maximizarea profitului său, odată cu menținere riscului la un nivel acceptabil.

Asumarea riscului de către bancă presupune:

respectarea regulilor prudențiale impuse de autoritatea națională de reglementare;

echilibrarea între dimensiunea profitului și deschiderea băncii către risc;

acceptarea pierderilor în condițiile neafectării situațiilor financiare, ele putînd fi acoperite prin profit sau constituirea de provizioane.

Riscul trebuie să fie astfel dimensionat încît pierderea produsă prin materializarea acestuia să poată fi considerate ca normal pentru activitatea băncii, astfel încît să nu deterioreze imaginea acesteia.

Relația profit-risc devine esențială, în adoptarea deciziilor bancare evidențiindu-se în acest sens trei tipuri de gestiune bancară:

gestiune agresivă, caracterizată prin maximizarea profitului prin politici de penetrare a pieței și eliminare a concurenței, în condițiile asumării unor riscuri înalte;

gestiunea moderată, caracterizată prin conservarea nivelului profitului prin politic ice vizează menținerea poziției băncii pe piață în condițiile evitării angajamentelor riscante;

gestiunea prudentă, centrată pe minimizarea riscurilor prin politic ice vizează eliminarea pierderilor, reducerea cheltuielilor și strategii restrictive de recreditare.

Administrarea riscurilor este parte integrantă a tuturor proceselor decizionale și de afaceri din cadrul băncii și are drept scop protejarea dezvoltării durabile a băncii.În contextul deteriorării mediului de operare, funcțiade administrare a riscurilor capătă actualitate șidevine indispensabilă activității băncii. Banca aplică o politică prudentă, riguroasă de evaluare, tratare și gestionare a riscurilor în procesul plasării eficiente a resurselor creditare, dezvoltînd în permanență procedurile, mecanismele și instrumentele utilizate, adecvate condițiilor pieții.

În bancă, funcționează un sistem de administrare ariscurilor, bazat pe cerințele BNM, recomandărileComitetului Basel pentru Supraveghere Bancară, recomandărilecompaniei de audit, consultanța oferităde experții externi, precum și pe experiența proprie,acumulată de bancă.

Funcția de administrare a riscurilor este exercitată de către Diviziunea Administrare Riscuri. Rolul acestei Diviziuni constă în întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru conformarea permanent cu toate criteriile calitative, sporirea gradului de conștientizare a riscului la nivel de conducere a băncii, promovarea unui raport optimal între risc și rentabilitate, măsurarea capitalului economic al băncii și aprobarea tuturor modelelor de risc.

Reieșind din situația actuală a economiei de piață, putem să afirmăm că, sistemul de gestionare a riscurilor în cadrul BC “Moldova-Agroindbank”S.A. trebuie să includă următoarele etape:

Identificarea riscului, depistarea factorilor de risc – banca trebuie să ia în considerare toate riscurile, care pot avea un impact semnificativ asupra afacerii;

Măsurarea riscurilor – evaluarea cantitativă a riscului constituie baza pentru determinarea toleranței la risc a băncii, determinarea profitabilității operațiunilor bancare bazate pe risc;

Gestionarea riscului – procesul de păstrare a riscurilor asumate de bancă, în limitele ce nuamenință stabilitatea ei financiară;

Monitorizarea nivelului de expunere a băncii riscului (monitoringul curent, controlul postfactum, etc.)

Raportarea

Principalele riscuri pe care banca le gestionează sunt:

Riscul de credit;

Riscul de piață, care include:

Riscul de rata a dobînzii;

Riscul valutar;

Riscul de lichiditate;

Riscul de țară și de contraparte;

Riscul operațional.

Riscul de credit

Acordarea unui credit presupune pentru bancă încasarea unor venituri viitoare. Din această perspectivă, orice credit implică riscul ca aceste încasări să nu se realizeze în sumele și/sau la termenele prevăzute în contractual de credit încheiat între bancă și beneficiarul creditului.

Riscul de credit exprimă posibilitatea neîncasării efective la scadență a fluxului de venituri anticipate (capital avansat și dobânda aferentă). Materializarea riscului de credit constă în apariția situațiilor în care o parte din creditele societății bancare nu pot fi recuperate din diferite motive, devenind credite neperformante; ele afectează negativ profitul, fiind una dintre cele mai costisitoare probleme ale unei societăți bancare întrucât majoritatea banilor folosiți în acordarea creditelor au drept sursă de proveniență depozitele constituite de clienți.

Tehnologia de creditare se întemeiază pe principiul reducerii riscului de credit prin obținerea unui volum cît mai mare de informație despre activitatea clientului.

Riscul de credit,definit ca riscul actual sau viitor de afectare negative a profiturilor și capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor contractuale sau a deteriorării situației sale, și este administrat de bancă prin:

dezvoltarea scopurilor și obiectivelor stabilite de politica de creditare a Băncii;

realizarea unei abordări complexe și de sistem privind evaluarea și dirijarea riscurilor;

crearea structurii de gestionare a riscului de credit și sistemul de luare a deciziilor;

stabilirea nivelurilor de împuterniciri la aprobarea tranzacțiilor reieșind din mărimea riscului de credit;

diversificarea portofoliului de credite;

respectarea normativelor stabilite de Banca Națională a Moldovei și instituțiile financiare – creditori ai băncii.

Pe plan international sunt cunoscute mai multe metode de reducere a riscului de credit, care după opinia noastră pot fi implimentate în sistemul bancar autohton, și anume la BC “Moldova-Agroindbank” SA, ceea ce va reduce riscul de credit:

Căi de reducere a riscului de credit

Protecția împotrive riscului de credit presupune luarea unor măsuri în primul îrnd preventive, iar în cazul producerii riscului, a măsurilor curative. În această categorie se înscriu următoarele măsuri:

Analiza creditelorpresupune determinarea capacității debitorului de a onora obligațiile de plată asumate și se bazează pe caracteristicile de avaluare cantitative și calitative, luîndu-se în considerare diferiți factori de risc care pot afecta negativ capacitatea de rambursare a creditului:

caracterul debitoruluidesemnează atitudinea acestuia față de rambursarea creditului și plata dobînzilor aferente, onestitatea, responsabilitatea și integritatea lui;

capitalul indică valoarea resurselor financiare deținute de către debitor, resurse care ar putea fi folosite pentru rambursarea creditului atunci cînd încasările curente sunt insuficiente pentru acoperirea obligației de plată;

capacitatea de plată are în vedere resursele curente care pot fi folosite pentru îndeplinirea obligațiilor debitorului conform termenelor prevăzute;

colateralul (garanția) se referă la activele care pot fi utilizate pentru satisfacerea obligațiilor debitorului, dacă plata nu se realizează;

condițiile de mediuprivesc mediul economic general în care își desfășoară activitatea atît debitorul, cît și creditorul și care poate afecta abilitatea debitorului de a rambursa creditul contractat, dar și bunăvoința creditorului de a extinde creditarea.

controlul constă în verificarea impactului unei modificări în legislație care afectează activitatea clientului, presupunînd că împrumutul acordat satisfice standardele băncii în cee ace privește calitatea creditului.

Conceperea unei politici de creditare performante are menirea să elimine deficiențele operațiunii de creditare

Garantarea creditelor presupune că la acordarea creditelor, banca urmărește ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență.

Banca își propune drept scop să respecte în permanență normativele stabilite de Banca Națională a Moldovei, limitînd riscul de creditare (datoriile maximale a grupului de persoane, care acționează colectiv, persoanelor afiliate și angajaților băncii, corelația sumei maximale 10 datorii nete la portofoliul de creditare și altele).

Indicii de bază a riscului de creditare caracterizează suficiența fondului de risc format pentru acoperirea pierderilor eventuale de la nerambursarea creditelor.

La fel, în scopul analizei riscului de creditare nu mai rar de o dată în trimestru se efectuează clasificarea portofoliului de creditare conform ramurii de activitate a debitorului. Cu aceeași periodicitate se efectuează cercetarea și analiza ramurilor, în baza informației accesibile, se prognozează schimbările și dezvoltarea situației în continuare.

Reieșind din prognoze, se adoptă decizia privind specificul creditării unui sau altui sector al economiei luînd în considerație garanția propusă în gaj (conform căreia se face clasificarea, pentru a exclude acumularea în bancă a gajurilor uniforme, realizarea cărora va fi dificilă) – de către Comitetul de dirijare a activelor și pasivelor se stabilesc limitele resurselor, accesibile pentru creditarea unei ramuri concrete.

Volumul și structura creditelor este determinate de volumul și structura resurselor de creditare atrase de la clienți, fiind interzisă acordarea de credite pe termen de peste trei luni pe seama resurselor la vedere. Pentru prevenirea riscului de credit banca nu acordă credite agenților economici care înregistrează pierderi, care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea mijloacelor circulante, care au datorii față de bancă trecute în afara bilanțului.

La acordarea creditelor trebuie avut în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului este capacitatea debitorului de a genera lichidități, iar garanțiile material trebuie să constituie întotdeauna ultima sursă de rambursare a creditului și de plată a dobînzilor aferente.

Riscul de piață (risc valutar și rata dobînzii)

Managementul riscului de piață se realizează prin intermediul unui sistem intern de evaluare, limitare, monitorizare și control al riscurilor de piață. Administrarea riscului de piață la nivelul BC “Moldova-Agroindbank”SA are în vedere monitorizarea riscului valutar și cel de rată a dobînzii.

Riscul ratei dobânzii reprezintă efectul modificării ratelor dobânzii asupra valorii unui activ financiar sau diferența dintre valoarea unui portofoliu de active financiare și valoarea pasivelor care finanțează acest portofoliu.Este sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei instituții bancare la schimbările ratei dobînzii, fiind consecința de intermediere financiară.

Metodele de reducere a riscului ratei dobînzii și riscului valutar cunoscute pe plan international, care după opinia noastră pot fi implimentate în sistemul bancar autohton, și anume la BC “Moldova-Agroindbank” SA, ceea ce va reduce riscurile date ar fi:

Căi de reducere a riscului ratei dobînzii

Principalele căi de reducere a riscului ratei dobînzii sunt:

Analiza discrepanței active-pasiv este una dintre cele mai utilizate metode de reducere a riscului ratei dobînzii care are la bază anticiparea tendințelor de variație a ratei dobînzii pe piață și imunizarea băncii prin modificarea periodică a structurii activelor și pasivelor bancare.

Analiza discrepanței duratei este o altă metodă utilizată pentru reducerea riscului ratei dobînzii, care constă în determinarea duratei de recuperare a fiecărui post de active și pasiv, apoi calcularea duratei medii de recuperare a portofoliului de active și, respectiv, de passive al instituției bancare.

Operațiunile extrabilanțiere presupun acoperirea decalajelor de scadențe între plasamente și resurse pentru fiecare tip de rată sau contracte la termen cu opțiuni. Se asigură acoperirea riscurilor printr-o redistribuire a costurilor legate de riscuri.

Riscul valutar apare sub forma posibilității de a înregistra pierderi decurgînd din evoluția cursului valutar a cărui volatilitate este larg cunoscută ca fiind influențată direct din riscul ratei dobînzii.

Căi de reducere a riscului valutar

Utilizarea reglementărilor prudențialecare vizează asigurarea acoperirii riscurilor prin fonduri proprii, astfel încît sunt stabilite limite maxime ale expunerii la acest risc, în funcție de fonduri proprii ale instituției bancare.

Acoperirea riscului valutar se aplică pentru a reduce impactul volatilității cursului valutar asupre activelor și pasivelor, presupune asumarea unor riscuri rezonabile, anticipate.

Acoperirea riscului valutar se poate realiza prin contractele forward, constînd într-un accord de vînzare/cumpărare a unei sume dintr-o valută la un anumit preț și la o data viitoare, în care sunt precizate rata de schimb, termenul, suma de bani și data executării tranzacției.

Banca abordează în mod circumspect chestiuneagestionării riscurilor de piață, în condițiile actuale devolatilitate înaltă a ratelor de dobînzi și a cursului deschimb valutar. Gestionarea riscului de piață are caobiectiv monitorizarea și menținerea în parametriiasumați a expunerilor pe instrumentele financiare dinportofoliu concomitent cu optimizarea randamentuluirespectivelor investiții, aplicarea scenariilor destress-testare și estimarea capitalului economic afferent riscurilor de piață.

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate exprimă posibilitatea de apariție a incapacității de finanțare a operațiilor bancare curente, reprezentând o problemă de cost pentru bancă. Rezultă din compararea activelor bancare cu posibilitate imediată de lichidare cu depozitele care pot reprezenta o dimensiune posibilă a solicitărilor creditorilor societății bancare (deponenții). Riscul de lichiditate este riscul ca organizația bancară să nu dispună de fonduri suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile. Factorii care influențează riscul de lichiditate privesc nevoia de lichiditate propriu-zisă, costul diferitelor surse de lichiditate, accesul pe piețele financiare, prognoza privind evoluția ratei dobânzii pe piață, riscul de lichiditate fiind cel mai ridicat atunci când banca nu poate anticipa cererea de noi credite sau retragerile de depozite, nu are acces la noi surse de lichiditate sau procurarea acestora implică costuri însemnate.

Sistemul de gestionare a riscului de lichiditate la BC “Moldova-Agroindbank”SA prevede:

controlul respectării tuturor normativelor impuse de BNM (inclusive menținerea rezervelor obligatorii în moneda națională și valuta străină) și a limitelor și parametrilor privind riscul de lichiditate interne și cele stabilite de către creditorii externi ai băncii,

asigurarea unei baze stabile și diversificate a resurselor financiare atrase și aprecierea periodică a surselor potențiale de recuperare a lichidităților și accesul pe piața resurselor;

asigurarea unui echilibru al fluxurilor activelor și pasivelor băncii după termini de maturitate

monitorizarea sistematică și analiza factorilor de risc cu privire la lichiditatea curentă și pe termen lung al băncii, modelarea scenariilor cu privire la nivelul de lichiditate curentă și pe termen lung al băncii în perspectivă în cadrul pronosticării fluxurilor bănești și elaborarea stress testărilor, în vederea preîntîmpinării eventualelor cazuri de criză de lichidități.

evaluarea și monitorizarea evoluției indicatorilor- cheie de risc;

asigurarea transparenței informației privind solvabilitatea băncii pentru acționari, clienți, parteneri de afaceri și alte părți interesate.

elaborarea planului de menținere a lichidității în situații de criză, etc.

Banca menține o politică prudențială și consecventă privind expunerea riscului de lichiditate, sistemul de gestionare a riscului de lichiditate fiind perfecționat continuu, prin implimentarea tehnicilor și instrumentelor noi de estimare și control al riscului, înscopul actualizării acestora modificărilor parvenite înmediul operațional.

Obiectivele fundamentale constau în asigurarea fondurilor lichide necesare pentru acoperirea în orice moment a obligațiilor financiare asumate, menținerea unui nivel adecvat de lichiditate pe toate benzile de scadență și existența unei structure bilanțiere corespunzătoare care să minimizeze efectele negative potențiale ale manifestării acestui risc.

În cadrul analizei riscului lichidității o atenție deosebită se atrage la concentrarea riscului de creditare, concentrarea depozitelor, investițiilor sau creditelor primite de către bancă și se determină riscul, care decurge din această concentrare, se anexează lichiditatea în secțiune lei/valută.

La analiza riscului pierderilor lichidității se ține cont de asemenea de gradul de dependență de diferite categorii de creditori (piața interbancară, Banca Națională a Moldovei, clienții-persoane juridice, cliențiipersoane fizice, alți creditori), la fel și de gradul de sensibilitate a creditorilor la situațiile de pe piața financiară. Se analizează schimbările structurii investițiilor atrase în volumul total al obligațiunilor Băncii în comparație cu perioadele de gestiune precedente (ultimele 3 perioade de dare de seamă).

Structura activelor și pasivelor Băncii, precum și corespunderea acestora după termeni, creează posibilitatea executării oportune de către Bancă a obligațiunilor sale și garantează investitorilor/acționarilor băncii nivelul necesar al profitului din mijloacele bănești investite în Bancă.

Pe plan international sunt cunoscute mai multe metode de reducere a riscului de lichiditate, care ar putea fi implimentate în sistemul bancar autohton, și anume la BC “Moldova-Agroindbank” SA, ceea ce va reduce riscul de lichiditate:

Căi de reducere a riscului de lichiditate

Căile utilizate pentru reducerea riscului de lichiditate, inclusive a influenței negative asupra eficienței activității bancare vizează:

Echilibrarea activelor bancare cu pasivele bancare, pentru asigurarea stării de lichiditate a băncilor. Neconcordanța între plasamente și resurse, ca volum și scadență, reprezintă un factor care determină creșterea riscului de lichiditate și influențează eficiența activității bancare. Această echilibrare este necesară atît din punct de vedere al duratei de mobilizare și angajare a resurselor bancare, cît și a maximizării profitului și minimizării costurilor resurselor.

Un aspect legat de riscul de lichiditate se referă la constituirea rezervelor – minime obligatorii, obiectivul vizat constînd în asigurarea lichidității minime a societăților bancare.

Asigurarea depozitelor bancare este necesară deoarece eșecul în controlarea riscului de lichiditate poate transforma rapid o dificultate temporară într-una permanent, ducînd la insolvabilitatea instituției bancare care se află în situația de a nu putea onora obligațiile de plată.

Riscul de țară

Sistemul de gestionare a riscului de țară în bancă prevede aplicarea și perfecționarea unui mechanism de apreciere și revizuire a categoriei de risc stabilită pentru țara respective, în baza analizei unui complex de factori, prevăzuți în cadrul actelor normative interne, de limitare a expunerii băncii față de fiecare țară, inclusiv revizuirea periodică și ajustarea limitelor stabilite.

Banca evaluează periodic calitatea creditară a expuneriisale față de riscul de țară și transfer și perfecteazăteste de stres în funcție de gradul de severitatea circumstanțelor presupuse, estimînd mărimea pierderilorpotențiale și a impactului asupra capitaluluibăncii în cazul realizării acestora.

Respectarea limitelor de țară se monitorizează continuu, conducerea băncii fiind informată periodic cu privire la nivelul de expunere a băncii riscului de țară, gradul de utilizare a limitelor, estimărilor efectuate de agențiile internaționale de rating și a rating-ului atribuit țărilor individuale, rezultateletestelor de stres, alte aspecte importante cețin de acest subiect sînt aduse la cunoștința Comitetuluide Conducere al băncii și Consiliului băncii.

Scopul dirijării riscului de țară constă în menținerea riscului asumat la nivelul stabilit de bancă în conformitate cu sarcinile strategice proprii. Prioritar este asigurarea păstrării maximale a activelor și capitalului în baza micșorării (excluderea) pierderilor posibile.

Dirijarea riscului de țară se efectuează, la fel, în scopul:

identificării, măsurării și stabilirii nivelului acceptabil al riscului de țară;

controlului continuu riscului de țară;

întreprinderea măsurilor privind menținerea riscului de țară la nivelul, care nu amenință stabilitatea financiară a băncii și interesele creditorilor și deponenților băncii;

În procesul dirijării riscului de țară banca se călăuzește după următoarele principii:

corespunderea caracterului, posibilităților și volumului de activitate al băncii;

introducerea modificărilor operative în cazul schimbărilor factorilor externi și interni;

Dirijarea riscului de țară se constituie din următoarele etape:

identificarea riscului de țară;

evaluarea riscului de țară;

monitorizarea riscului de țară;

controlul și/sau minimizarea riscului de țară;

Scopurile și sarcinile dirijării riscului de țară se realizează prin respectarea anumitor principii în modul următor:

rețeaua informațională;

sistema monitorizării legislației;

sistema de control.

Riscul operațional

Obiectivul băncii aferent gestionării riscurilor operaționale reprezintă sporirea calității proceselor de afacere ale băncii, eficienței de elaborare și implimentare a produselor și serviciilor bancare, deservirea calitativă a clienților băncii.

În vederea atingerii obiectivelor aferente gestionării riscurilor operaționale, banca implimentează consecvent și menține mecanisme de control al riscurilor în cadrul proceselor de afacere, întreprinde măsuri de identificare a amenințărilor, reducere a posibilității realizării acestora, corectare oportună a deficiențelor și frecvenței pierderilor, concomitant cu perfecționarea continua a cadrului de gestionare și culturii de risc operational. Periodic, banca estimează mărimeacapitalului economic aferent riscurilor operaționale șiefectuează analiza evoluției mărimii acestuia.

Dat fiind existența extrem de înaltă a diversității posibilelor manifestări a riscurilor operaționale, posibilitatea reală a efectuării controlului acestora, constituie în fragmentarea fiecărui proces al băncii în operațiuni elementare componente, întocmirea hărții tehnologice a procesului de circulație a documentelor, identificarea și aprecierea, în cadrul fiecărei operații, a posibilelor manifestări a categoriilor concrete a surselor de risc.

Astfel, în particular pentru reducerea riscurilor conform sistemelor de transferuri bănești, banca asigură conformitatea serviciilor prestate cu legislația în vigoare, regulile și regulamentele interne privind suma maximă a mijloacelor transmise și primite, restricțiile privind plățile în numerar, identificarea tuturor expeditorilor și destinatarilor, ținerea evidenței, înștiințarea despre situațiile dubioase, controlul valutar, precum și respectarea legilor și regulamentelor îndreptate spre depistarea și prevenirea spălării de bani și finanțării terorismului.

Așadar, identificarea riscurilor bancare are o importanță deosebită în cadrul băncii, presupunând descifrarea profilului risc aferent fiecărui tip de produs și serviciu bancar. Pentru a identifica și evalua nivelul de risc al gamei de produse/servicii bancare, trebuie stabilite toate situațiile semnificative care pot genera o pierdere financiară prin elaborarea unor scenarii de pierdere care permit determinarea frecvenței și mărimii pierderilor generate de expunerile la diferitele forme de risc bancar. Identificarea riscurilor bancare permite estimarea efectivă și eficientă a profilului risc pentru bancă.

În concluzie politica de gestionare a riscurilor bancare, trebuie să se ghideze pe următoarele strategii de acțiune:

reducerea creditelor neperformante prin ameliorarea strategiilor de creditare, respectiv o rigurosă alegere a clienților, utilizarea unor niveluri ale dobânzilor și comisioanelor specifice;

ameliorarea indicatorilor de solvabilitate prin majorarea capitalurilor proprii în total active ponderate în funcție de risc și micșorarea ponderii activului riscant în total active;

ameliorarea indicatorilor de profitabilitate prin majorarea ponderii profitului net în active și în total venituri;

creșterea încrederii în seriozitatea și performanța angajaților bancilor, pregătirea, educarea și formarea continuă a acestora prin participarea la programe de pregatire profesionala de specialitate;

creșterea nivelului de informatizare a băncilor prin dotarea cu echipamente și produse hard si soft bancar de cea mai înalta performanță;

in contextul crizei financiare actuale, băncile trebuie să apeleze la programe speciale de împrumut și linii de creditare externe pe care să le obțină de la marile instituții de credit internaționale sau fonduri europene;

ameliorarea planificării resurselor alocate astfel încât să se respecte toate programele propuse;

creșterea interdependenței dintre gestionarea riscurilor bancare și maximizarea performanțelor bancare;

ameliorarea graduală a indicatorilor de prudența bancară.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Din cele menționate putem să facem următoarele concluzii:

Dintre principalele surse de finantare a investitiilor, respectiv autofinantarea, emisiunea de actiuni, intervențiile statului, împrumuturile bancare, împrumuturile obligatare, leasing-ul (credit-bail), creditul bancar reprezintă una dintre cele mai însemnate resurse la care agenții economici apelează pentru a-și finanța proiectele de investiții.

Creditul bancar reprezintă o sursă principală de fonduri, în special pentru firmele mici și mijlocii, ale cărei avantaje se referă la: flexibilitate, rapiditate și cost relativ mic in obținerea resurselor, stabilirea unei relații cu o instituție financiară cunoscută, accesul mai ușor la alte servicii furnizate de către bancă. Totodată, obținerea unui credit poate funcționa ca un semnal ce atestă viabilitatea afacerii în fata altor investitori potențiali.

Dacă folosirea creditului este o operatiune necesară pentru agenții economici, mai ales în condițiile cînd capitalul propriu este neîndestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute în vedere, tot atît de adevărat este că se impune o atitudine prudentă din partea debitorului care să-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor împrumutate, astfel încat sa se realizeze o rentabilitate satisfăcătoare pentru a rambursa la timp creditele, să platească dobanzile aferente, în condițiile obținerii de profit.

Activitatea de creditare deține cota cea mai importantă din operațiunile active ale unei bănci depășind 50 la sută, aceasta este și generatoarea celei mai mari părți din profitul băncii. Acest fapt demonstrează conexiunea resurselor bancare creditare și profitabilitatea bancară, întrucât s-a observat că, odată ce sporesc resursele bancare plasate în credite, sporește și profitul înregistrat de bancă.

Una din soluțiile pentru dezvoltarea economică a republicii în special încurajarea și dezvoltarea micului business este acordarea unui credit cu rata dobînzii la cel mai scăzut nivel. Aceasta poate fi efectuată prin emisia masei monetare suplimentare, ceea ce nu poate fi efectută în cazul Republicii Moldova, fiindcă aceasta va aduce sporirea inflației. Cea mai eficientă cale de soluționare a problemei ratei dobînzii scăzute este o nouă politică fiscală a statului, în special pentru băncile comerciale, care acordă credite pentru micul business așa cum a procedat BC MoldovaAgroindbank S.A. Este necesar ca procesul de creditarea să cuprindă atăt ramura agricolă, specific pentru Republica Moldova, cît și celelalte ramuri.

Procesul de dezvoltare a activității de evaluare a bunurilor imobile este interdependent de sistemele de creditare și finanțare din Republica Moldova. Odată cu trecerea la economia de piață au apărut noi relații economice, iar implimentarea ipotecii și susținerea financiară a creditelor a stat la baza dezvoltării activității de evaluare a bunurilor imobile și a economiei naționale.

Sistemul bancar reprezinta una din cele mai importante verigi ale economiei de piață bazată pe libera initiativăși concurență. Stabilitatea unei economii naționale este în legatură directă cu stabilitatea sistemului bancar național. Tocmai de aceea bancile trebuie sa reducă riscul activităților și proceselor bancare care ar putea genera pierderi.

Reieșind din studiul efectuat și concluzii putem sugera următoarele recomandări:

Cea mai delicată problemăîn procesul de creditare o reprezintă evaluarea riscului de credit, o bună evaluare excluzand banca de la situații neplacute cum ar fi nerecuperarea creditului acordat și a dobanzii aferente lui.

Astfel, acordarea creditelor trebuie să se bazeze în primul rand pe analiza viabilitatii și realismul afacerilor in vederea identificarii și evaluarii capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principala sursă de rambursare a creditului și de plată a dobînzii.

Economia țării noastre a demonstrat foarte multe cazuri în care băncile au dispărut de pe piață datorită unor diverși factori printre care unul dintre cei mai importanți îl reprezinta măsurile inadecvate ce au fost luate în calculul riscului bancar. De aceea, pentru consolidarea activității și obținerea de rezultate economico-financiare superioare băncile trebuie să-și canalizeze efortul pentru:

reactualizarea normelor de creditare și gestionarea riscului și interpretarea acestora din punct de vedere juridic;

asigurarea permanentă a echilibrului între resursele de creditare și plasamente;

cunoașterea în teritoriu a normelor metodologice de evaluarea a bunurilor ce constituie garanția creditării;

reanalizarea tuturor dosarelor neperformante pentru găsirea soluțiilor de recuperare a creditului;

instruirea periodică a personalului pentru aplicarea unitară a normelor de lucru.

În ceea ce privește obiectivul de diminuare a riscului din cadrul activității desfășurate experiența bancară impune cu stringență implementarea și generalizarea unor modalități eficiente de atenuare, dar mai întâi, de preîntâmpinare a riscului.

Evitarea și minimizarea riscului se realizează prin luarea unor decizii și găsirea unor tehnici juridice cât mai coerente.

Minimizarea riscurilor suportate de către bancă contribuie la minimizarea pierderilor înregistrate de catre bancăși maximizarea rentabilității acesteia.

Prin urmare, cunoașterea, reducerea și eliminarea riscurilor bancare devine o necesitate obiectivă în activitatea oricărei societăți bancare.

Controlul si evaluarea riscului se poate realiza în condițiile în care există un personal calificat superior în domeniu cu experiență, care însă să nu devină un obstacol pentru creditarea agenților comerciali, motorul economiei contemporane.

In concluzie, o activitate performantă de creditare desfasurată de o banca comercială trebuie sa urmarească trei direcții principale:

creditarea unor agenți economici viabili, cu o activitate care să poată acoperi serviciul datoriei pe toată durata creditării,

managementul riscului de creditare să evalueze realist toate elementele care ar putea determina "accidente" în creditare, și să le elimine,

menținerea permanentă a unui echilibru normal între resursele atrase și plasamentele efectuate in credite performante, pentru realizarea indicatorilor de solvabilitate la nivel optim.

Astfel, chiar în condiții de criză economică, susțin că, pentru firmeledin Republica Moldova, finanțarea exogenă prin credite bancare reprezintă principala soluție de acoperire a necesarului de finanțare atât a activității curente, cât și a proiectelor propriide dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 1995, nr. 56-57/624, p.6-7;

Legea cu privire la gaj: nr. 449-XV din 30.07.2001. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 2001, nr. 120;

Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare nr.550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.1/2 din 01.01.1996;

Regulament BNM nr.153 din 25 decembrie 1997“Cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale RM” // Monitorul Oficial al RM N8/24 din 30.01.1998;

Regulamentul 1/09 privind tranzacțiile cu persoane afiliate băncii, aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr.31 din 10.11.1995. În: MonitorulOficial al R. Moldova. nr.67 din 30.11.1995.

Regulamentul cu privire la creditele expirate, Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.130 din 15.05.1998. În: MonitorulOficial al R. Moldova. nr.87-89 din 24.09.1998;

Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 392 din 21.12.2000. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu modificările și completările ulterioare);

Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.249 din 22.09.1999. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. 1999, nr.109-111/192 (cu modificările și completările ulterioare);

Regulamentul cu privire la sistemele de control intern în bănci, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.96 din 30.04.2010. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.98-99/368 din 15.06.2010;

Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari", aprobat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr.37 din 01.12.1995 În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.70/31 din 14.12.1995 (cu modificările și completările ulterioare);

Regulamentul privind filialele, reprezentanțele și oficiile secundare ale băncilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.84 din 28 aprilie 2011. În: Monitorul Oficial al R. Moldova. nr.110-112 din 08.07.2011, art. 874);

Regulamentului cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 224 din 30.08.2007. În: MonitorulOficial al R. Moldova. 2007, nr. 149-152/560);

Lucrări științifice:

Badea L. Managementul riscului bancar. Ed: Economică, București, 2010, 499p.

Băncilă N., Evaluarea financiară a întreprinderii în scopuri bancare (monografie), Acad.de Studii economice din Moldova. Cat.”Finanțe și Asigurări“. Chișinău, ASEM, 2006

Barbu Corina, Teorii și politici monetare, Pitești, 2004, 203p.

Berea A., Stoica E., Creditul bancar. Coordonate actuale și perspective. București.2003,164 p

Bistriceanu Gh., Lexicon de finanțe, bănci, asigurări, vol. III., București, Editura Economică, 2001.

Bogdan, Ioan, Tratat de management financiar-bancar. – București: Editura Economică, 2002 920 p.

Cetină Iu. Strategii de marketing bancar. Ed: Economică, București, 2007, 206p.

Cobzari L. Aspecte privind stabilitatea sistemului bancar. Monografie. Ed: ASEM, Chișinău, 2008, 225 p.

Cociug V., Cinic L., Management bancar, Chișinău, Editura ASEM, 2008. 137p.

Conferință științifică internațională “Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii” vol.II Chișinău an.2012 Editura ASEM 442p.

Corina Staicu, Oxana Miron, Mariana Mîrzac, Veronica Doga, Monedă și credit.(Note de curs), Ed: Cahul, 2009,197p.

Costica I., Lazarescu S., Politici și tehnici bancare, Bucuresti, 2004, 194p.

Dardac N., Moinescu B., Politici monetare și tehnici bancare, București, 2007, 253p.

Dedu Vasile. Gestiunea bancară, Ediția a II-a, București, 1999, 352 p.

Grigoriță Cornelia. Activitate bancară, Editura Cartier, Chișinău 2005, 420 p.

Ion Turcu “Operațiuni și contracte bancare” Lumina Lex București, 1994, 351p.

Lucian C.Ionescu „Băncile și operațiunile bancare”

MĂTASE, Ovidiu. Operațiuni bancare. București, Ed. Polirom, 2008

Matiș A., Managementul performanței și riscului în băncile comerciale din România, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca 2009

Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Produse și servicii bancare, Editura Universitară, București 2012,222 p.

Mila Ghițu, Mihail Perebinos, Cum să obții un credit/împrumut de la instutuțiile bancare și nebancare din Republica Moldova, Chișinău, 2003, 135p.

Mila Ghițu, probleme ale riscurilor creditării bancare, Chișinău, 2001, 177 p.

Nicolae Dardac, Constantin Floricel „Monedă, credit,bănci”

Radu Cuhal, Operațiuni bancare, Chișinău, 2012, 117p.

Rotaru C. Managementul performanței bancare. București: Editura Expert, 2001, 246 p.

Roxana Heteș Gavra Sistemul instituțiilor de credit. Ed:Mirton Timișoara, 2013, 251p.

Teleucă Aliona. Managementul operațiunilor de creditare. Nr.9, Chișinău, 2005

V.Cocriș, D.Chirlesan,Management bancar & analiza de risc în activitatea de creditare,Ediția a II-a, Editura Universității, Iași 2009, 357p.

Victor Burac, Drept bancar, Chișinău, 2001, 784p.

Violeta Elena Dragoi , Gestiune bancară, Târgoviște 2013,233p.

www.bnm.md

www.maib.md

ANEXE:

ANEXA NR.1

Figura 1.2.1 Clasificarea Creditelor bancare

Sursa:C. Grigoriță, p.201

ANEXA NR.2

I II III

ANEXA NR.3

INDICATORII FINANCIARI DE BAZĂ AI BĂNCII ȘI SUBSIDIARELOR (GRUPUL)

(Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară)

ANEXA NR. 4

InformațieprivindactivitateafinanciaraaB.C."Moldova-Agroindbank"S.A.

pentrutrimestrulIV,anul2012

ANEXA NR. 5

InformațieprivindactivitateafinanciaraaB.C."Moldova-Agroindbank"S.A.

Pentru trimestru lIV,anul2013

ANEXA NR. 6

ANEXA NR. 7

DECLARAȚIA

pe propria răspundere

Subsemnata Perieva Ludmila Leonid, absolventă a Facultății ”Contabilitate și Informatică Economică” a Universității Cooperatist Comerciale din Moldova, specializarea ”Finanțe și Bănci” declar pe propria răspundere că teza de licență pe tema ”Operațiuni de creditare și impactul lor asupra rezultatelor activității băncilor comerciale din Republica Moldova” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din internet sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.

Fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința precisă a sursei;

Redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

Rezumare ideilor altor autori conține referință precisă a originalului.

Data________________ _____________

/ semnătura /