Operatiuni Bancare ALE Trezoreriei Statului

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………..……………………………………..4

1. EVOLUȚIA ȘI PRINCIPALELE TENDINȚE ÎN ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA TREZORERIEI PUBLICE………………………………………..6 1.1 Scurt istoric al evoluției trezoreriei publice………………………………………………………….6

1.2 Tendințele de bază ale dezvoltării conceptului de Trezorerie publice…………………………..8

1.3 Necesitatea organizării Trezoreriei publice în România………………………………………………9

2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI ROLUL TREZORERIEI STATULUI ROMÂN………………………………………………………..…..12

2.1 Analiza sistemului organizatoric al trezoreriei statului ………………………………….12

2.2 Organizarea trezoreriei statului la nivel central……………..…………………………….13

2.3 Organizarea trezoreriei statului în plan teritorial……………………………………………..14

2.4 Legăturile funcționale dintre treptele de organizare a trezoreriei stat…………………….16

3. FUNCȚIILE ȘI PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE FUNCȚIONĂRII TREZORERIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA………………………….……………17

3.1 Funcțiile tradiționale ale Trezoreriei Publice….……………………………………………………….17

3.2 Funcțiile Trezoreriei statului în România ……..………………………………………….….….20

3.3 Principiile de bază ale funcționării Trezoreriei statului în România ……..……………..23

4. OPERAȚII PROPRII TREZORERIEI………………………………………………..26

4.1 Fluxurile informaționale privind încasarea veniturilor și efectuarea

cheltuielilor bugetare ………………………………………………………………………………………………….27

4.2 Sistemul conturilor de corespondent și al casieriilor …………….………………………………..27

4.3 Contul curent general al trezoreriei statului………………………………………………………………29

4.4 Relația dintre funcționarea contului curent general al trezoreriei statului

și Banca Națională a României ……………………………………………………………………………………..34

4.5 Fluxul operațiunilor de plăți și încasări la nivelul trezoreriei……………………………………..38

4.6 Fondul de tezaur și fondul de rulment………………………………….…………………..47

5. STUDIU DE CAZ………………………………………………………………………………..48

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………………………………………50

I N T R O D U C E R E

Trezoreria publică, drept concept și tendințe în evoluția sa referitoare la organizarea, funcționarea și atribuțiile acesteia în diversele etape ale istoriei sale, a urmat îndeaproape cursul dezvoltării economico-sociale a societății, în general, și a finanțelor publice, în special.

Organizarea Trezoreriei publice în România, inițial sub denumirea de “Trezoreria finanțelor Publice” (1993) și mai apoi de “Trezoreria statului”, a constituit o necesitate obiectivă, determinată de mutațiile profunde care s-au produs după anul 1990 în economia și finanțele țării.

Astfel, odată cu trecerea la economia concurențială de piață, finanțelor publice li s-a cerut să-și amplifice rolul și funcțiile referitoare la administrarea, angajarea și utilizarea cât mai eficientă a resurselor financiare publice, fapt ce a determinat necesitatea creării unei instituții care să sprijine îndeaproape realizarea acestui deziderat.

De asemenea, reforma din sistemul bancar, care l-a structurat pe acesta pe două paliere, pe de o parte, Banca Națională a României, cu funcțiile sale tradiționale de bancă centrală și, pe de altă parte, sistemul băncilor comerciale, care aveau ca prim obiectiv realizarea de servicii și produse bancare care să le aducă profit, și nu cel de colectare și administrare corespunzătoare a fondurilor publice, a constituit o altă cauză importantă a creării acestei instituții.

În acest context în care, pe de o parte, finanțele publice trebuiau să-și amplifice rolul și funcțiile în domeniul constituirii și utilizării fondurilor publice în execuția componentelor bugetului general consolidat, iar pe de altă parte se înregistrau însemnate nereguli și deficiențe cu prilejul formării și folosirii resurselor financiare publice, s-a impus cu necesitate, în mod obiectiv, crearea și în România, ca în toate țările dezvoltate ale lumii, a unei instituții financiare specializate a statului care să asigure constituirea, gestionarea și utilizarea mai corespunzătoare a resurselor financiare publice ale țării.

Mulți dintre autorii care au studiat importanța și atribuțiile Trezoreriei publice din timpurile moderne au ajuns la concluzia că prerogativele acesteia sunt numeroase, competențele diverse, rolul extrem de important, dar și-au exprimat o oarecare reținere în a da acesteia o definiție scurtă și perenă.

În Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146 din noiembrie 2002, trezoreria este definită ca fiind “un sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiilor de încasări și plăți privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică și a altor operațiuni ale statului, în condiții de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”

EVOLUȚIA ȘI PRINCIPALELE TENDINȚE ÎN ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA TREZORERIEI PUBLICE

1.1. SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI TREZORERIEI PUBLICE

Preluat dim limba franceză (tresor = comoară) “trezoreria finanțelor” indică locul de păstrare și de administrare a banilor publici.

Trezoreria publică, instituția prin intermediul căreia statul își constituie și utilizează resursele sale financiare, așa cum este ea organizată în țări cu o economie dezvoltată, a cunoscut o lungă și zbuciumată evoluție

Noțiunea în sensul ei de “tezaur” .apare în Franța în secolul al XI-lea (1080) și este folosită pentru a desemna totalitatea resurselor financiare la dispoziția suveranului. În Antichitate, de exemplu, semnificația cuvântului în sine însemna “caseta” celui puternic sau operațiunea cea mai simplă de a colecta bani și apoi de a cheltui acești bani.

În Egiptul antic și în Babilon, Trezoreria era ținută în palatal regal sau în templu, fapt ce-i conferea acesteia o anumită aură magică. La început , statul era preocupat de a aduna resursele necesare, mai ales pentru a acoperi cheltuielele de consum. Eventualul surplus, de obicei, era “reintrodus” în circuitul economic.

În epoca romană, Trezoreria a cunoscut o tendință de unificarea a funcțiilor sale, dar înregistra și regrese însemnate ale autonomiei ei, față de dezvoltarea crescândă a puterii personale a suveranului.

În evul mediu de o anumită organizare a Trezoreriei se poate vorbi în primul rând despre cea din Franța, care a cunoscut două perioade: perioada regimului monarho-feudal și perioada monarhiei absolute.

În perioada regimului monarho-feudal, între Trezoreria publică și casa (averea) personală a suveranului era o confuzie aproape totală, la care s-a mai adăugat și raritatea numerarului pentru schimb, lucru care a determinat o anumită întoarcere la economia trocului, perioada fiind caracterizată printr-o mare fragmentare a operațiunilor trezoreriei din acea vreme. Sub primii capețieini erau 300 de ateliere de batere a monedei și deci tot atâtea monede diferite.

În perioada monahiei absolute, încă din epoca Renașterii, secolelele al XVII-lea și al XVIII-lea, Trezoreria franceză cunoaște câteva caracteristici, și anume:

Crește mărimea bugetului și ia amploare Trezoreria publică;

Se menține la un nivel ridicat (circa 20% din buget) partea cheltuielilor personale ale “casei regelui”;

Apariția împrumutului în executarea bugetului și derularea operațiunilor trezoreriei.

Dispersarea responsabilităților;

Apariția controlului ușor perfecționat, cu reorganizarea lui sub forma Camerei de Conturi (Henri al II-lea) a unui Birou Central de Finanțe (Henri al III-lea). Louis al XIV-lea a creat un Consiliu Regal al Finanțelor și a numit un controlor general al finanțelor, Colbert – strămoșul miniștrilor de finanțe actuali ai Franței – care a dezvoltat funcțiile financiare ale intendențelor și a creat posturi de comiși regali, funcționari de stat, pentru a ține evidențele publice ale Trezoreriei.

În România, organizarea și așezarea pe principii normale, din punctul de vedere al eficientizării activităților însărcinate cu administrarea banilor publici, s-au întins pe o lungă perioadă de timp și nu au înregistrat deosebiri esențiale față de procesul de formare și organizare a acestei instituții în alte țări.

Și la noi, adesea, visteria publică era confundată cu visteria domnitorului, o delimitare mai clară între acestea fiind impusă și înfăptuită abia prin secolul al XIX-lea, mai ales odată cu crearea statului modern român. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, și în România se putea vorbi de o organizare corespunzătoare și eficientă a serviciilor care administrau fondurile publice.

Legea contabilității publice din 29.07.1929 menționează că “administrarea, mânuirea banilor, valorilor și materialelor, contabilizarea și controlul lor sunt efectuate de serviciile publice și supuse legii”

În contextul acestei legi, orice serviciu public care angajează, lichidează, ordonanțează, mânuiește bani sau alte materiale publice trebuie să aibă un organ propriu de contabilitate publică. Activitatea acestor organe este concentrată și controlată prin serviciile centrale de contabilitate ale ministerelor care, la rândul lor, erau răspunzătoare în fața Ministerului Finanțelor Publice și a Curții de Conturi, pentru remiterea la termenele fixate a conturilor, situațiilor și comunicărilor cerute.

1.2. TENDINȚE DE BAZĂ ALE DEZVOLTĂRII CONCEPTULUI DE TREZORERIE PUBLICĂ

În evoluția sa, Trezoreria publică a cunoscut trei tendințe majore:

Tendința de identificare

Tendința de unificare

Tendința de diversificare a funcțiilor

Tendința de identificare se manifesta prin aceea că, în mod treptat, după multe obstacole, gestiunea fondurilor publice începe să se desprindă de “caseta” personală a suveranului, reușindu-se în acest fel înlăturarea diverselor ingerințe ale acestuia în fondurile publice.

Unificarea este a doua tendință în cursul dezvoltării sale. La început, erau un număr mare de case de (bani) particulare, fiecare dispunând de propriile sale resurse pentru a-și regla cheltuielile. Puțin câte puțin, a prelevat însă un principiu foarte puternic, care face parte din regulile fundamentale ale dreptului bugetar, și anume principiul unității de casă, potrivit căruia este necesară centralizarea tuturor încasărilor și cheltuielilor într-un singur loc, în aceeași casă. Principiul unității Trezoreriei publice răspunde grijii pentru fluiditate, mobilitate, în ceea ce privește posibilitatea de încasare a tuturor fondurilor publice într-un singur cont, depersonalizării acestora și interzicerea efectuării cheltuielilor directe din încasări.

La noi, acest principiu al unicității trezoreriei cel mai bine a fost reglementat prin Legea contabilității publice din 29.07.1929, care, la art. 17, art.18 și art.19, prevedea obligativitatea efectuării ca “venit” a tuturor încasărilor, precum și faptul că nicio cheltuială nu se putea efectua “direct” din încasări. De asemenea, “tezaurul unui oficiu de casierie nu poate conține decât numerar sau efecte de valoare, păstrându-se numai sumele strict necesare plăților și interzicându-se serviciilor publice deschiderea de conturi la bănci particulare, fapt ce constiuie o infracțiune”.

Diversificarea funcțiilor este a treia tendință de fond. La început, toate aceste operațiuni centralizate erau în primul rând operațiuni contabile, dar, pe măsura intervenției crescânde a statului în economie, funcțiile Trezoreriei au început să se diversifice și să crească în complexitate, astfel că acestea nu s-au mai asemănat deloc cu cele care au fost atribuite acestei instituții la nașterea sa.

1.3. NECESITATEAvitatea acestor organe este concentrată și controlată prin serviciile centrale de contabilitate ale ministerelor care, la rândul lor, erau răspunzătoare în fața Ministerului Finanțelor Publice și a Curții de Conturi, pentru remiterea la termenele fixate a conturilor, situațiilor și comunicărilor cerute.

1.2. TENDINȚE DE BAZĂ ALE DEZVOLTĂRII CONCEPTULUI DE TREZORERIE PUBLICĂ

În evoluția sa, Trezoreria publică a cunoscut trei tendințe majore:

Tendința de identificare

Tendința de unificare

Tendința de diversificare a funcțiilor

Tendința de identificare se manifesta prin aceea că, în mod treptat, după multe obstacole, gestiunea fondurilor publice începe să se desprindă de “caseta” personală a suveranului, reușindu-se în acest fel înlăturarea diverselor ingerințe ale acestuia în fondurile publice.

Unificarea este a doua tendință în cursul dezvoltării sale. La început, erau un număr mare de case de (bani) particulare, fiecare dispunând de propriile sale resurse pentru a-și regla cheltuielile. Puțin câte puțin, a prelevat însă un principiu foarte puternic, care face parte din regulile fundamentale ale dreptului bugetar, și anume principiul unității de casă, potrivit căruia este necesară centralizarea tuturor încasărilor și cheltuielilor într-un singur loc, în aceeași casă. Principiul unității Trezoreriei publice răspunde grijii pentru fluiditate, mobilitate, în ceea ce privește posibilitatea de încasare a tuturor fondurilor publice într-un singur cont, depersonalizării acestora și interzicerea efectuării cheltuielilor directe din încasări.

La noi, acest principiu al unicității trezoreriei cel mai bine a fost reglementat prin Legea contabilității publice din 29.07.1929, care, la art. 17, art.18 și art.19, prevedea obligativitatea efectuării ca “venit” a tuturor încasărilor, precum și faptul că nicio cheltuială nu se putea efectua “direct” din încasări. De asemenea, “tezaurul unui oficiu de casierie nu poate conține decât numerar sau efecte de valoare, păstrându-se numai sumele strict necesare plăților și interzicându-se serviciilor publice deschiderea de conturi la bănci particulare, fapt ce constiuie o infracțiune”.

Diversificarea funcțiilor este a treia tendință de fond. La început, toate aceste operațiuni centralizate erau în primul rând operațiuni contabile, dar, pe măsura intervenției crescânde a statului în economie, funcțiile Trezoreriei au început să se diversifice și să crească în complexitate, astfel că acestea nu s-au mai asemănat deloc cu cele care au fost atribuite acestei instituții la nașterea sa.

1.3. NECESITATEA ORGANIZĂRII TREZORERIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA

Tranziția la economia de piață reprezintă un proces complex și de durată care presupune înfăptuirea unor multiple obiective, printre care un loc important îl ocupă restructurarea economiei naționale. Această acțiune necesită importante resurse financiare și materiale ale căror procurare și administrare constituie o problemă realmente dificilă, dacă se urmărește și respectarea unor principii de bază cu privire la o fiscalitate echitabilă și o politică bugetară corectă.

Până în anul 1991, Banca Națională a României asigura emiterea de bancnote și monede, gestiona rezerva de aur și finanța industria, comerțul și execută bugetul de stat și a celorlalte componente ale sistemului bugetar. De asemenea, coordona și deținea monopolul asupra celorlalte patru instituții bancare: Banca de Comerț, Exterior, care finanța tranzacțiile cu străinătatea; Banca Agricolă, care susținea financiar cooperativele agricole și întreprinderile agricole de stat; Banca de Investiții, care asigura finanțarea investițiilor și Casa de Economii și Consemnațiuni, care mobiliza disponibilitățile bănești de la populație.

Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe două paliere: pe de-o parte, Banca Națională a României, care începe să-și exercite funcțiile tradiționale, de bancă centrală, iar pe de altă parte, sistemul băncilor comerciale cărora le-au fost transferate operațiunile cu caracter comercial și execuția bugetului public.

Noul cadru juridic – Legea privind activitatea bancară, Legea privind Statutul Băncii Naționale a României și Legea bancară – subordonează Banca Națională a României direct organului legislativ al țării, fapt ce-i conferă acesteia un grad mai ridicat de independență, și implicit, condițiile necesare înfăptuirii, într-un context nou, a politicii monetare, valutare și de credit a statului. Ea devine, astfel, răspunzătoare pentru emisiunea monetară, gestionează rezervele valutare ale statului și supraveghează activitatea celorlalte bănci prin pârghiile statutate pe care le are la îndemână. Băncile comerciale au obligația de a-și păstra anumite disponibilități bănești la Banca Națională a României (sub forma rezervelor minime, în lei și în valută ), ceea ce permite executarea în condiții mai bune a supravegherii și controlului asupra îndeplinirii de către băncile centrale a condițiilor legale privind constituirea capitalului social, politica de creditare, prestările de servicii specifice etc.

În aceste condiții, operațiunile privind execuția de casă a bugetelor și celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercială Română, Banca pentru Dezvoltare și Banca Agricolă.

Banca Comercială Romănă, precum și celelalte două bănci, organizate pe principii comerciale, au în vedere, în primul rând, desfășurarea unei activități rentabile, fiind preocupate, în special, pentru organizarea și executarea unor servicii și operațiuni aducătoare de profit (plasamente de resurse disponibile, operațiuni de decontare și de casă etc.) și mai puțin pentru mobilizarea în mod corespunzător a fondurilor publice printr-un control activ și eficient asupra activității agenților economici privind calculul, evidențierea și vărsarea sumelor cuvenite bugetului public.

În fapt, băncile comerciale efectuau numai operațiuni de încasări și plăți în contul instituțiilor publice centrale și locale pe seama bugetelor, fără un control efectiv real, fapt ce a generat multe neajunsuri în legătură cu urmărirea eficientă a drepturilor de încasat ale statului sau respectarea destinației speciale a creditelor bugetelor aprobate.

Execuția, în continuare, a bugetelor publice, mai ales a bugetului de stat, prin intermediul băncilor comerciale prezenta și un risc pentru finanțele publice românești din cauză că, potrivit programului de reformă, și băncile intrau în procesul de privatizare, iar activitatea lor, în acest context, era supusă și ea regimului falimentului, acțiune în care ar fi putut fi antrenat și bugetul statului, lucru inadmisibil.

Cu alte cuvinte, necesitatea înființării și organizării Trezoreriei publice în România rezultă în primul rând din deficiențele și neajunsurile înregistrate cu privire la execuția componentelor bugetului general consolidat prin băncile comerciale, precum și a sistemului informațional – contabil existent în cadrul ordonatorilor de credite. Aceste deficiențe și neajunsuri au generat imposibilitatea urmăririi corespunzătoare a veniturilor statului și, în mod deosebit, a celor datorate de persoanele juridice, care au o pondere însemnată în totalul veniturilor bugetare, cu consecințe dintre cele mai nefavorabile asupra constituirii surselor în concordanță cu evaluările aprobate de Parlamentul României.

Înființarea Trezoreriei Finanțelor Publice în țara noastră a devenit deci o necesitate obiectivă, determinată de aplicarea programului de reformă și restructurare a economiei, în condițiile în care finanțelor publice li s-a cerut să-și amplifice rolul și funcțiile referitor la administrarea, angajarea și utilizarea mai eficientă a resurselor financiare ale sectorului public.

În condițiile țării noastre, de trecere la o economie concurențială de piață, și având în vedere transformările petrecute în sistemul bancar, decizia autorităților române de a crea un sistem unitar privind administrarea, angajarea și utilizarea resurselor financiare ale statului , care să cuprindă toate fazele, de la stabilire, urmărire și până la folosurea lor finală a fost pe deplin justificată.

Prin această măsură, Ministerul Finanțelor publice dispune de instrumente specifice de analiză în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale și a bugetelor fondurilor speciale pentru asigurarea echilibrului financiar, monetar, valutar, pe ansamblu, și a gestionării corespunzătoare a datoriei publice interne și externe a statului.

2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI

ROLUL TREZORERIEI STATULUI ÎN ROMÂNIA

2.1. ANALIZA SISTEMULUI ORGANIZATORIC AL TREZORERIEI STATULUI

În România, Trezoreria publică este concepută ca un sistem integrat, centralizat, la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, și descentralizat, în plan teritorial, cu unități funcționale și de gestiune financiară (inclusiv municipiul București), orașe, comune și sectoarele municipiului București, coordonarea activității acestora în teritoriu fiind asigurată în județe de activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene.

Sistemul de organizare a trezoreriei finanțelor publice are următoarele componente: trezoreria centrală, trezoreria județeană și a municipiului București, trezoreria municipală, trezoreria orășenească și trezoreria percepțiilor rurale.

Figura 2.1. Componentele sistemului trezoreriei finanțelor publice

2.2. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI LA NIVEL CENTRAL

În România, Trezoreria generală funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția generală a contabilității publice și a sistemului de decontări în sectorul public, în cadrul căreia sunt organizate servicii și compartimente care se ocupă cu probleme legate de metodologie privind contabilitatea publică, și în mod deosebit a contabilității Trezoreriei statului, operațiuni financiare și deschideri de credite bugetare, elaborarea bugetului Trezoreriei statului, elaborarea conturilor generale de execuție și verificarea bilanțurilor contabile ale instituțiilor publice, decontări intertrezorerii etc. precum și Unitatea de management a Trezoreriei statului, în cadrul căreia funcționează compartimente care au atribuții referitoare la administrarea contului curent al Trezoreriei statului, serviciul datoriei publice produse de trezorerie, garanții interne, piața primară a titlurilor de stat, plăți interbancarer și operațiuni de piață a Trezoreriei statului etc.

Întreaga activitate este subordonată directorului general al Direcției generale a contabilității publice și a sistemului de decontări în sectorul public și celui al Unității de management al Trezoreriei statului, celor doi secretari de stat care coordonează activitatea celor două direcții și, în ultimă instanță, ministrului finanțelor publice.

În cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează direcții și compartimente cu activități adiacente care intersectează, în multe privințe, problematica Trezoreriei statului, prin intermediul cărora are loc un schimb frecvent de informații și date referitoare la indicatori specifici privind constituirea și utilizarea fondurilor publice. Dintre aceste compartimente și direcții cu specific apropiat și tangente activității Trezoreriei statului se pot aminti:

Direcția generală de sinteză a politicilor bugetare;

Direcția generală a finanțelor publice externe;

Direcția de reglementare și monitorizare a achizițiilor publice;

Direcția generală pentru acorduri de cooperare internațională și decontări externe;

Direcția de reglementări contabile;

Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar și de control;

Direcția generală a fondului național de preaderare;

Direcția generală de armonizare legislativă și integrare europeană;

Direcția de buget și contabilitate internă etc.

Unitatea de management a Trezoreriei statului și Direcția generală a contabilității publice și a sistemului de decontări în sectorul public, ca organe centrale ale Trezoreriei statului în România, îndeplinesc un rol important în coordonarea întregii activități cu privire la constiutirea fondurilor publice pe plan național, referitor la:

● metodologia cu privire la funcționarea Trezoreriei statului, mecanismul deschiderii creditelor bugetare, de încasare a veniturilor și efectuare a cheltuielilor prin contul current general deschis la Banca Națională a României, organizarea contabilității și funcționarea sistemului informațional;

● organizarea și coordonarea activității de emisiune a certificatelor de trezorerie și a titlurilor de stat, în vederea finanțării deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice;

● gestionarea contului current general al Trezoreriei statului prin efectuarea de prognoze pe termen scurt și mediu, precum și plasarea disponibilităților aflate temporar în acest cont;

● efectuarea de plăți din conturile de disponibilități administrate de Ministerul Finanțelor Publice, pe baza documentelor aprobate de ordonatorul de credite, cu încadrarea în soldul disponibilităților și respectarea destinației acestora;

● întocmirea și executarea bugetului de venituri și cheltuieli al Trezoreriei statului;

● contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți derulate prin Trezoreria generală;

● bilanțul general al Trezoreriei statului, precum și raportul asupra acesteia.

2.3. ORGANIZAREA TREZORERIEI STATULUI ÎN PLAN LOCAL

La nivel teritorial, trezoreriile sunt organizate astfel:

● activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene funcționează în cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene. Aceste unități nu au relații directe cu ordonatorii de credite sau alți subiecți din economie care efectuează operațiuni de încasări și plăți prin intermediul fondurilor publice. Ele coordonează activitatea unităților operative ale trezoreriilor din subordine, să execute operațiunile de încasări și plăți prin contul curent al Trezoreriei statului deschis la Centrala Băncii Naționale a României dispuse de trezoreriile operative acestea și, nu în ultimul rând, să realizeze sistemul informațional-contabil în relația cu Trezoreria generală, din care motiv direcțiile județene sunt mai degrabă unități de sinteză și coordonare și mai puțin unități operative de lucru;

● trezoreriile municipale, orășenești, comunale, ale sectoarelor municipiului București și Activitatea de trezorerie și contabilitate publică a municipiului București, efectuează, în mod practic, operațiunile propriu-zise de constituire și utilizare a resurselor financiare publice din cadrul sistemului bugetar din România, operațiuni care se derulează prin contul curent general deschis la Centrala Băncii Naționale a României, deschis pe numele Trezoreriei centrale și prin casieriile proprii ale trezoreriilor operative, care se balansează cu casieria Băncii Naționale a României, în cazul insuficienței sau al surplusului de numerar.

Trezoreriile municipale, orășenești, comunale, ale sectoarelor municipiului București și Activitatea de trezorerie și contabilitate publică a municipiului București sunt unități operative de lucru unde sunt deschise conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetele fondurilor speciale și cele de disponibil pe numele ordonatorilor de credite prin intermediul cărora se execută componentele întregului sistem bugetar. La aceste unități se prezintă agenții economici, instituțiile publice și persoanele fizice care își achită obligațiile către stat, aici au loc întâlnirile între toți actorii participanți la constituirea și utilizarea fondurilor publice. Prin aceste unități se derulează activitatea de bază, cu consecințe majore asupra formării și utilizării fondurilor bugetare, a celor speciale și extrabugetare din economie.

Potrivit reglementărilor în domeniu, încasările bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale sunt transferate periodic trezoreriei municipale reședință de județ și Activității de trezorerie și contabilitate publică a municipiului București pentru a se crea posibilitatea unităților beneficiare din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și altor instituții centrale beneficiare de a-și organiza sistemul informațional – contabil de o asemenea manieră, încât să le permită acestora constituirea unui tablou de bord corespunzător pentru factorii de decizie din aceste sectoare în vederea executării bugetului pe care îl gestionează în bune condiții.

2.4. LEGĂTURILE FUNCȚIONALE DINTRE TREPTELE DE ORGANIZARE A TREZORERIEI STATULUI

Legături verticale

zilnic

raportarea execuției semidecadal

Sisteme informaționale lunar

cu Ministerul Finanțelor transmiterea bilanțului trezoreriei trimestrial

transmiterea bilanțului la finele anului

Legături orizontale

Cu serviciile (compartimentele) din cadrul organelor financiare

Informații către alte compartimente

● Situația încasărilor de impozite Serviciu (birou)

și taxe pe plătitori urmărire fiscală

● Transferuri și subvenții acordate Serviciu bugete locale

● Încasarea veniturilor din care se

defalchează cote pentru Compartimentul resurse umane

premierea personalului

b) Informații primite de la celelalte servicii

● Documentele întocmite pentru Serviciu de urmărire

urmărirea executării silite fiscală

a creanțelor statului

Crearea Trezoreriei statului în România a contribuit mult la îmbunătățirea sistemului informațional–contabil privind executarea componentelor sistemului bugetar, dar și despre o ameliorare evidentă a informației operativ-financiar-contabile se va putea vorbi în termeni reali numai în contextul introducerii pe scară largă a infrastructurii tehnice performante la nivelul standardelor internaționale privind capacitatea de cuprindere, viteza, acuratețea și siguranța în operare privind operațiunile de încasări și plăți. Este vorba aici, așa cum precizează Mariana Diaconescu și Vasile Săvoiu: “În acest context, tehnologia este privită ca <îngrășământul>, fertilizatorul care grăbește o societate umană mondializată, iar <revoluția digitală > din ultimul deceniu este probabil piatra de hotar trecută care indică drumul asumat către această direcție” .

Informatica și telecomunicațiile au făcut ca distanța și viteza de comunicare între intermediari să fie rezolvate, dialogul între aceștia efectuându-se direct printr-o monedă care, așa cum evoluează lucrurile în Europa și pe alte meridiane, va fi “unică”.

Euro sau USD, nu are importanță, tendința este irevocabilă spre internaționalizare a operațiunilor de plăți și încasări.

FUNCȚIILE ȘI PRINCIPIILE DE BAZĂ

ALE FUNCȚIONĂRII TREZORERIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA

Funcțiile și rolul Trezoreriei publice au evoluat în timp și au căpătat o importanță sporită, pe măsură ce statul îi încredința acesteia sarcini și atribuții noi tot mai importante mai ales privind acele laturi și aspecte care vizau intervenția sa în economie.

De aceea, în abordarea analizei funcțiilor Trezoreriei publice în România, pentru început este necesar să facem câteva referiri la funcțiile tradiționale ale Trezoreriei publice, așa cum s-au impus ele de-a lungul timpului, mai ales în țări cu o economie dezvoltată.

3.1. FUNCȚIILE TRADIȚIONALE ALE TREZORERIEI PUBLICE

a) Gestionar și administrator al fondurilor publice

Această funcție obligă ca toate resursele financiare publice să fie colectate, concentrate, centralizate și administrate prin intermediul acestei instituții financiare și, de asemenea, utilizarea lor să se efectueze prin conturi deschise la această instituție sub supraveghere și un strict control financiar.

Menținerea unui raport corespunzător în favoarea colectării fondurilor publice este o problemă realmente dificilă în perioada construcției unui buget cu deficit, motiv pentru care Trezoreria publică este obligată, aproape permanent, să împrumute fonduri pe termen scurt de pe piața monetară și pe termen mediu și lung de pe cea de capital.

Funcția de gestionar și administrator al fondurilor publice o presupune, în același timp, și pe cea de casier, cu prilejul încasării efective a resurselor (veniturilor), efectuării plăților (cheltuielilor) și gestionării disponibilităților de fonduri publice, totul sub un strict control fiscal și preventiv.

Mijloc de intervenție a statului în economie

Această funcție și-o exercită mai ales sectoarele și zonele în care statul are interese de ordin economic sau social. Instrumentele de intervenție sunt diverse și nuanțate de la o țară la alta, mai ample în unele țări și mai reduse în altele, cu momente și perioade de fluxuri și refluxuri, după cum interesele naționale o cer. Amplitudinea intervenției statului în economie trebuie însă ordonată de o asemenea manieră, încât aceasta să nu peturbe caracterul concurențial al piețelor financiare de capital și slăbirii interesului mediului de afaceri în general.

Metodele folosite de Trezoreria publică pentru intervenție în economie sunt dintre cele mai diverse, și anume:

● autorizație eliberată pentru motive economice, de interes național și care duce la finanțări privilegiate (Franța);

● subvenționarea unei părți de cheltuieli (Franța, pentru dezvoltarea regională și a teritoriului);

● bonificații la dobândă și dobândă subvenționată;

● garanții pentru anumite împrumuturi contractate de la bănci;

● avansuri financiare, de cele mai multe ori nerambursabile, în special în domeniul cercetării sau pentru produse prioritate pe plan național și internațional (Franța etc.);

● accesul privelegiat al unor organisme financiare pentru refinanțare la banca centrală, în condiții mai avantajoase decât cele de pe piața de capital.

c) Intermediar financiar și distribuitor de capitaluri

Trezoreria publică contractează de multe ori împrumuturi nu numai pentru a-și acoperi golurile temporare de casă sau a finanța deficitul bugetului public, ci și pentru a acorda, la rândul ei, împrumuturi altor subiecți din economie. Prin acest demers, Trezoreria publică determină fluxuri financiare în economie, mai ales în sectoarele unde statul are interese directe.

Reprezentant al funcției de putere publică

În această calitate, Trezoreria publică este acționarul și gestionarul participațiilor statului în activități și diverse sectoare ale economiei (industrial, financiar, comercial).

De asemenea, Trezoreria publică poate supraveghea un număr însemnat de instituții financiare cărora le solicită sau le acordă împrumuturi prin mijloace și tehnici specifice acestor genuri de operațiuni. Deci rolul de reprezentant al puterii publice a Trezoreriei publice derivă și din funcția precedentă de intermediar financiar și distribuitor de capitaluri, funcție care a devenit extrem de importantă în ultima perioadă de timp, în majoritatea țărilor lumii.

Având la îndemână și gestionând toate fondurile publice ale statului, Trezoreria publică are o poziție privilegiată în ceea ce privește alegerea priorităților în procesul alocării resurselor financiare pe sectoare și domenii ale vieții economico-sociale, în concordanță cu bugetele publice aprobate.

Garant al “marilor echilibre”

Această funcție a trezoreriei reprezintă, sinteza sau corolarul celorlalte prezentate până aici. Marile echilibre sunt expresia unui raport de egalitate permanent care trebuie să existe între nevoile publice aprobate de parlament și alte autorități statale, pe de o parte, și capacitatea statului de a le acoperi cu resurse financiare, pe de altă parte.

În exercitarea acestei funcții majore, Trezoreria publică este confruntată permanent cu:

● diferențele în timp între periodicitatea plăților și cea a încasărilor din impozite, taxe și alte contribuții sociale obligatorii care trebuie mereu ajustate pe perioade scurte de timp;

● finanțarea deficitului bugetar care acoperă perioada întregului exercițiu financiar cu resurse care trebuie mobilizate pe o perioadă mai lungă de timp;

● plata datoriei externe și interne este o altă cauză a necesarului de resurse peste sele prevăzute în bugetul de stat, precizând că scadența datoriei externe ridică probleme în plus atunci când banca centrală nu dispune de rezerve valutare suficiente;

● acordarea de împrumuturi pe piața de capital pentru finanțarea investițiilor, sectoarelor economiei care prezintă interes pentru stat;

● alături de banca centrală, Trezoreria publică este chemată să ducă acțiuni menite să susțină moneda națională, prin intervenția ei pe piața valutară sau ajustarea plăților externe de o asemenea manieră, încât banca centrală să nu fie forțată de a procura valuta necesară pentru plățile externe, în orice condiții (mai puțin avantajoase).

Prin traducerea în fapt a prerogativelor acestei funcții, se asigură “echilibrul Trezoreriei publice”, din punctul de vedere al resurselor financiare și, implicit, influențează favorabil piața de capital, circuitele monetare, echilibrul pieței valutare și al plăților externe.

3.2. FUNCȚIILE TREZORERIEI STATULUI ÎN ROMÂNIA

Trezoreria publică din România are funcții și atribuții mai restrânse și bineînțeles specifice perioadei pe care o parcurge țara noastră în actuala perioadă.

Ca instituție financiară, funcțiile ei ar putea fi sintetizate astfel:

casier al sectorului public, prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetului local, ale bugetului fondurilor speciale și cele în regim extrabugetar. În caliatea sa de casier al sectorului public, Trezoreria statului asigură deci execuția de casă a tuturor componentelor bugetului general consolidat prin evidențierea în conturi contabile specifice ei, încasarea veniturilor bugetare și a finnțării cheltuielilor publice pentru a face față angajamentelor asumate prin Legea anuală a bugetului de stat și a altor acte normative în această privință.

exercită un control fiscal asupra încasării veniturilor bugetare și unul financiar – preventiv asupra efectuării plăților privind respectarea limitelor și destinației creditelor bugetare;

efectuează operațiuni de încasări și plăți în contul instituțiilor publice, cu prilejul constituirii și utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;

atrage disponibilitățile din economie pe calea împrumuturilor de stat, a certificatelor de trezorerie, de depozit de la persoane juridice și fizice în vederea acoperirii golurilor temporare de casă ale componentelor bugetului general consolidat, a deficitului bugetului de stat și a refinanțării datoriei publice;

pe seama disponibilităților existente în contul curent general și din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe păstrate în contul curent general al Trezoreriei statului, aceasta:

● acoperă temporar deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat și al bugetelor fondurilor speciale din anii precedenți și anul curent, precum și al golurilor de casă înregistrate de către bugetele locale;

● efectuează plasamente financiare, pe termen scurt, la băncile comerciale sau la alte instituții financiare prin Banca Națională a României, care acționează ca agent al statului.

f) pentru acoperirea temporară a decalajului dintre încasările și plățile din contul curent general al Trezoreriei statului, aceasta poate contracta de la Banca Națională a României și sistemul Băncilor comerciale împrumuturi pe termen scurt;

g) gestionează datoria publică internă și externă, asigurând evidența și plata serviciului datoriei publice interne și externe;

h) efectuează operațiuni privind drepturile de încasat și obligațiile de plată ale statului, la baza cărora stau acorduri și convenții guvernamentale;

i) asigură contabilitatea privind execuția de casă pentru operațiunile de încasări și plăți privind veniturile și cheltuielile sectorului public;

j) asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului informațional-contabil privind raportarea modului de constituire și utilizare a fondurilor publice;

Comparativ cu funcțiile tradiționale ale trezoreriei publice din țările dezvoltate, cele ale Trezoreriei statului din România, așa cum se manifestă ele în prezent, au asemănări importante, dar și multe deosebiri.

Deosebirile constau în faptul că funcțiile Trezoreriei statului din România , sunt mai restrânse și nu cuprind întreaga gamă a atribuțiilor și prerogativelor de care se bucură trezoreriile publice din țările dezvoltate, respectiv:

● plasamentele financiare pe care le face Trezoreria statului din disponibilitățile sale se fac numai pentru împrumuturi pe termen scurt, prin intermediul Băncii Naționale a României, și nu direct, ca Trezoreria Franței, care efectuează astfel de operațiuni în mod direct beneficiarilor printr-o gamă largă de împrumuturi pe termen scurt,mediu și lung pentru a finanța investiții de natură publică etc.;

● influența Trezoreriei publice asupra apărării cursului monedei naționale este mai restrânsă în România deoarece aceasta nu are creat mecanismul necesar, respectiv dreptul de a deține valută în cont, a o vinde su a o cumpăra de pe piața valutară când are nevoie sau interesele ei o cer. Această problemă este, deocamdată , un atribut exclusiv al Băncii Naționale a României.

● emiterea bancnotelor și baterea monedei divizionare reprezintă un atribut exclusiv al Băncii Naționale a României comparativ cu alte țări dezvoltate;

● mijloacele de intervenție a Trezoreriei statului în economie sunt mult mai restrânse și de o amplitudine mai mică, față de cele a altor trezorerii publice europene.

Atribuțiile mai restrânse ale Trezoreriei statului în România față de cele ale trezoreriilor publice din alte state reprezintă tot atâtea posibilități reale de diversificare, multiplicare și amplificare a acestora. Dintre aceste posibilități concrete considerăm că ar putea fi avute în vedere următoarele:

● diversificarea formelor și tehnicilor pentru lansarea împrumuturilor de stat. Permanentizarea eliberării certificatelor de trezorerie la purtător, întrucât sub această formă acestea ar putea face obiectul tranzacțiilor pe piața valorilor mobiliare, lucru care ar favoriza amplificarea și accelerarea circulației capitalurilor financiare. De asemenea, este necesar să se diversifice tehnica de emisiune a bonurilor de tezaur după sistemul practicat și în alte țări (mecanismul plafonului; al coeficientuluide trezorerie; al rezervelor obligatorii; emisiunea de bonuri în raport cu nivelul resurselor etc.);

● deși prin actele normative care au decis înființarea Trezoreriei finanțelor Publice în România se prevedea atributul acesteia “de constituire de depozite la vedere și la termen ale persoanelor fizice și juridice” aceste atribuții nu se exercită pe deplin.

● diversificarea instrumentelor de intervenție a statului în economie prin intermediul Trezoreriei statului, de o manieră care măcar să apropie țara noastră de ceea ce se realizează din acest punct de vedere în alte țări (Franța, SUA).

3.3. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE FUNCȚIONĂRII TREZORERIEI STATULUI ÎN ROMÂNIA

Principiile bugetare care s-au statornicit de-a lungul anilor în procesul de formare și utilizare a resurselor financiare publice ar putea fi sintetizate astfel:

Realitatea informației

Până la organizarea Trezoreriei statului, informația cu privire la structura veniturilor publice era deformată din cauza greșelilor de înregistrare a acestora pe subdiviziunile clasificației bugetare, ca urmare a unui control insuficient a documentului prin care se efectua vărsământul către buget. Datorită aproape inexistenței controlului financiar preventiv, se efectuau plăți de casă care nu concordau cu clasificația indicatorilor privind finanțele publice pentru care erau aprobate creditele bugetare. În multe situații, se efectuau deturnări importante de resurse financiare publice;

Realizarea actului de control

Un control fiscal se realizează din punctul de vedere al încadrării corecte a veniturilor bugetare, a fondurilor speciale și extrabugetare pe clasificația indicatorilor privind finanțele publice și a altor criterii urmărite pe plătitori, precum și un control financiar preventiv exercitat asupra tuturor documentelor de plăți, cu sau fără numerar, privind execuția componentelor bugetului general consolidat în principal;

Universalitatea

Universalitatea se referă la faptul că activitatea de Trezorerie a statului trebuie să se manifeste la nivel național. În același sens, referindu-se la universalitate în plan teritorial, această instituție, prin organele sale operative, înfăptuiește execuția la nivel județean, la nivelul sectoarelor și municipiului București pentru toate componentele bugetului general consolidate;

Unicitatea

În sensul subiectului abordat, obligă ca toate bugetele să se execute numai prin Trezoreria statului; instituțiile publice au obligația de a păstra disponibilitățile numai în conturi deschise aici, fiind exclusă posibilitatea de a avea conturi și la băncile comerciale. Excepție fac, deocamdată, disponibilitățile virate pentru procurarea valutei, păstrarea acesteia, inclusiv a încasărilor în această monedă provenite din activitatea proprie, donații sau sponzorizări, restricție care credem că trebuie înlăturată în viitor.

Operativitatea informației

Asigurarea operativității informațiilor cu privire la execuția componentelor bugetului general consolidat, în plan județean, al municipiului București, cât și național, se realizează prin sistemul informațional-contabil propriu, deosebit de important pentru fundamentarea deciziilor privind derularea execuției bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale.

Corelația totală a veniturilor și cheltuielilor cu bugetul din care acestea fac parte, denumit în literatura de specialitate din Germania “al completivității”.

Acest principiu impune ca veniturile încasate să fie vărsate în întregime bugetului căruia îi aparțin, iar cheltuielile, de asemenea, în totalitatea lor să fie suportate din bugetul unde au fost prevăzute, regula generală fiind aceea că o cheltuială nu poate fi finanțată decât dintr-un singur buget.

Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei statului

Obligativitatea Trezoreriei statului de a-și echilibra intrările de fluxuri financiare cu ieșirile reprezintă regula de fier care nu poate fi încălcată sub nicio formă, întrucât această instituție nu poate funcționa “pe roșu”. Fluxurile financiare de intrări trebuie să acopere în întregime, și în orice moment al exercițiului financiar, plățile. Dacă nu se colectează suficiente resurse proprii din impozite și taxe pentru acoperirea plăților, se apelează invariabil la întregirea acestora prin împrumuturi de stat.

A sista plățile în cursul execuției unui buget aprobat, a nu achita salariile sau alte cheltuieli strict necesare la timp, pe lângă consecințele directe asupra subiecților respectivi, acest eveniment ar crea o stare de panică și incertitudine asupra instituțiilor statului, cu implicații dintre cele mai nefavorabile asupra întregii societăți.

Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002, referindu-se la principiile și regulile bugetare, menționează “principiul universalității” (veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute, veniturile neputând fi afectate unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor), “principiul publicității”, “principiul unității” (veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document), “principiul anualității”, “principiul specializării” și “principiul unității monetare”.

De asemenea, același act normativ stabilește anumite reguli privind actul de cheltuire a fondurilor publice, și anume “cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Deci nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget …..și nici angajată, dacă nu există bază legală…., iar cheltuielile din fonduri publice nu pot fi angajate, ordonanțate și plătite dacă nu sunt aprobate potrivit legii și dacă nu există prevederi bugetare exprese și surse de finanțare.”

4. OPERAȚII PROPRII TREZORERIEI

Ministerul Economiei și Finanțelor asigură coordonarea unitară a execuției finanțelor publice prin mecanismul integrat și unitar al Trezoreriei, conform schemei de mai jos:

Figura 4.1. Schema organizatorică a sistemului trezoreriei din România

Trezoreria generală a statului cuprinde operațiuni de încasări și plăți care privesc:

● veniturile și cheltuielile bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor speciale;

● veniturile și cheltuielile instituțiilor publice, care, potrivit reglementărilor legale, se administrează în regim extrabugetar;

● datoria publică internă și externă, inclusiv evidența și plata serviciului datoriei publice interne și externe;

● alte venituri și cheltuieli ale sectorului public reglementate prin dispoziții legale, inclusiv drepturile de încasat și obligațiile de plată ale statului la baza cărora stau acordurile și convenții guvernamentale.

4.1. FLUXURILE OPERAȚIONALE PRIVIND ÎNCASAREA VENITURILOR ȘI EFECTUAREA CHELTUIELILOR BUGETARE

Direcțiile de transmitere a informațiilor pe baza cărora se derulează operațiile de încasare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor bugetare, sunt:

Preluarea în sarcina Ministerului Finanțelor a executării prevederilor legii bugetare anuale.

Deschiderea creditelor bugetare și transmiterea nivelelor repartizate pe categorii de ordonatori până la instituțiile publice.

Încasarea veniturilor proprii de către instituțiile bugetare.

Păstrarea disponibilităților bănești ale trezoreriei în contul corespondent la Banca Națională și folosirea acestora.

Raporturile de coresponență dintre Trezoreria centrală, Trezoreriile județene și trezoreriile operative.

Circuitul documentelor privind încasarea veniturilor la buget de la agenții economici prin intermediul conturilor de la unitățile băncilor comerciale (contul correspondent la BN către trezorerie).

Încasarea impozitelor și taxelor de la persoane fizice.

4.2. SISTEMUL CONTURILOR DE CORESPONDENT ȘI AL CASIERIILOR

Mecanismul de funcționare al Trezoreriei se realizează prin:

contul corespondent deschis la Banca Națională, atât pentru Trezoreria Centrală, cât și pentru trezoreriile județene și a municipiului București, iar pentru trezoreriile municipale și orășenești, contul de corespondent la trezoreriile județene;

contul “casa”

Operațiunile de încasări și plăți în trezoreria statului sunt evidențiate potrivit planului de conturi stabilit de Ministerul Finanțelor, care asigură constituirea și utilizarea resurselor financiare publice.

Prin contul corespondent al Trezoreriei se realizează operațiuni care reflectă fluxurile de intrări, ieșiri și stabilirea soldului contului.

Astfel:

● Intrările se evidențiază prin debitarea contului, reprezentând încasări de sume de la agenții economici care au conturile deschise la băncile comerciale; achitarea de impozite și taxe către bugetul public; încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială;

● Ieșirile se evidențiază prin creditarea contului, reprezentând sume către agenții economici care au conturile deschise la băncile comerciale, plăți din conturile bugetare, mijloacele bugetare și fondurile speciale ale instituțiilor publice, pentru achitarea mărfurilor livrate și recepționate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, inclusiv investițiile;

● Soldul debitor al contului corespondent al trezoreriei reprezentând disponibilitățile aflate în trezorerie, inclusiv ale trezoreriilor teritoriale care se regăsesc în soldul de casă al bugetului de stat și al celorlalte componente ale bugetului public, a fondurilor speciale și mijloacelor extrabugetare;

● Prin casieria trezoreriei operative se efectuează încasări în numerar și respectiv eliberări de sume în numerar. Acestea reprezintă:

– încasări în numerar de la agenții economici; impozite și contribuții achitate, contravaloarea bonurilor de tezaur și a obligațiilor privind împrumuturile lansate, sumele încasate prin casieria proprie a instituțiilor care constituie venituri bugetare, restituiri de sume ridicate din conturile instituțiilor rămase nefolosite și altele;

– eliberările de sume în numerar din casieria trezoreriei operative pe seama instituțiilor publice, privind efectuarea de plăți pentru salarii, deplasări, premii, ajutoare, restituiri de venituri către contribuabili, în cazul în care acestea au fost încasate fără temei legal.

Pe baza documentelor care atestă debitarea și creditarea contului corespondent, se procedează la înregistrarea operațiunilor respective în conturile interne ale Trezoreriei. Astfel:

– Dacă este vorba de venituri încasate, pentru care s-a debitat contul corespondent al trezoreriei, se creditează contul sintetic “Veniturile bugetului de stat”, “Bugetul asigurărilor sociale de stat”etc.

– Dacă este vorba de sume plătite de la buget din conturile instituțiilor publice către agenții economici care au conturile deschise la băncile comerciale, se creditează contul corespondent al Trezoreriei și se debitează contul sintetic: “Cheltuielile bugetului de stat” sau , respectiv, ale bugetului asigurărilor sociale de stat ș.a.m.d.

4.3. CONTUL CURENT GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI

Contul curent general al trezoreriei statului funcționează la Banca Națională a României, care este desemnată de O.U.G. nr. 146/2002 cu privire la derularea operațiunilor prin trezoreria statului ca:

agent pentru efectuarea de plasamente din disponibilitățile aflate în contul curent general al trezoreriei statului, rol pe care Banca Națională îl juca și înainte de apariția acestei ordonanțe;

administrator al contului current general al Trezoreiei statului, asigurând evidența tranzacțiilor statului care se derulează prin acest cont, precum și informarea periodică a titularului contului (direcția generală a trezoreriei statului din Ministerul Finanțelor).

Soldul activ al contului curent general al Trezoreriei statului evidențiază:

● disponibilitățile trezoreriei centrale din Ministerul Finanțelor;

● disponibilitățile trezoreriilor din cadrul unităților teritoriale ale Ministerul Finanțelor.

Începând din decembrie 1996, soldul contului current general al trezoreriei statului este inclus în bilanțul băncii naționale a României.

Disponibilitățile aflate în contul current general al trezoreriei statului pot fi utilizate în următoarea ordine, pentru:

♦ acoperirea temporară a deficitului current al bugetului de stat;

♦ acoperirea temporară a golurilor de casă înregistrate de bugetele locale;

♦ acoperirea temporară a deficitului current al bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale;

♦ efectuarea de plasamente financiare pe termen scurt prin Banca Națională a României, carte acționează ca agent al statului;

♦ acordarea de împrumuturi pe termen mediu și lung pentru finanțarea și refinanțarea deficitelor anuale ale bugetului de stat.

Sumele utilizate pentru împrumuturi provin din disponibilitățile pe termen mediu și lung constituite din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe.

Pentru fondurile speciale se pot utiliza sume din contul curent general al trezoreriei statului numai pe baza unei hotărâri de guvern în care sunt prevăzute dobânda cuvenită și termenele de rambursare.

Dintre cele 39 de conturi ale contului general al trezoreriei, 11 conturi privesc trezoreriile județene, deschise la Banca Națională a României, iar pentru județul Ilfov și municipiul București sinonimul contului general al trezoreriei este deschis la Banca Comercială Română, iar 28 sunt conturi care privesc trezoreria centrală, deschise la centrala Băncii Naționale a României.

De asemenea, din cele 39 de conturi analitice, 25 (11 la județe și 14 la centrala Băncii Naționale a României) privesc execuția bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a fondurilor speciale și a celor din mijloace extrabugetare, precum și consecințele acestei execuții, care pot fi două:

credite pe termen maxim de 180 de zile primate de la Banca Națională a României pentru acoperirea temporară a golurilor de casă;

plasamentele financiare ale trezoreriei, când aceasta prezintă lichidități temporare.

Restul de 14 conturi privesc în exclusivitate operațiunile trezoreriei centrale, referitoare la conturile de disponibil legate de creditele bancare neperformante preluate la datoria publică, recuperarea creanțelor externe ale statului, operațiuni de barter, clearing și cooperare economică, risc din garanții acordate agenților economici, credite acordate de Banca Internaționala de Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, dobânzile plătite Băncii Naționale a României pentru creditele primate în vederea acoperirii golurilor temporare de casă sau dobânzile încasate pentru plasamentele financiare efectuate, precum și pentru contravaloarea în lei a împrumuturilor externe aflate în conturi la Banca Națională a României.

Contul curent general al trezoreriei statului este structurat în operațiuni de plăți de mică valoare și de mare valoare. Astfel, acest cont nu poate să redea o imagine clară a rezultatului final al fluxurilor monetare (intrări și ieșiri de resurse) pe bugete componente. Aceste informații ar fi utile și necesare zilnic, atât factorilor de decizie locali, cât și celor de la nivel central pentru a se putea lua măsuri în consecință referitoare la accelerarea încasărilor, încetinirea ori chiar oprirea plăților, în cazuri extreme. De asemenea aceasta a constituit o decizie nejustificată pe deplin, deoarece acest lucru a dus la încetinirea decontărilor dintre instituțiile publice beneficiare de servicii și produse, pe de o parte, și subiecții economici sau bugetari, furnizori sau prestatori de servicii, pe de altă parte.

Structura contului general al trezoreriei statului poate fi prezentată astfel:

Figura 4.3 Contul curent general al trezoreriei statului

Sursa: Banca Națională a României

Conturile care intervin în decontările dintre sistemul bancar și cel al trezoreriei sunt:

“Contul corespondent al trezoreriei la sucursala B.N.R” (contul 61), care funcționează la atât la B.N.R., cât și la sucursala trezoreriei județene.

Contul corespondent la trezoreria județeană este cont de activ (se va debita cu creșterile și se va credita cu micșorările) și se inițiază “Contul curent al trezoreriei județene” (contul 60) – Contul corespondent trezoreriei la B.N.R., este un cont pasiv și va funcționa invers în raport cu trezoreria județeană.

“Contul corespondent al trezoreriei orășenești la trezoreria județeană” (contul 61), care funcționează în contabilitatea trezoreriei județene fiind un cont de pasiv – reprezentând resursele trezoreriilor subordinate – având în acest caz funcție de activ reprezentând disponibilitățile bănești proprii la trezoreria județeană (cont curent al trezoreriei “X”).

Exemplu: Codificarea codurilor corespondente la Trezoreria județului “Y”:

61.51.09.00x, unde:

61 = contul corespondent al trezoreriei

51 = cont B.N.R.

09 = cod județ

001 = Trezoreria municipiului reședință de județ

002 = Trezoreria orașului “I”

003 = Trezoreria orașului “F”

004 = Trezoreria orașului “S”

În debitul contului se înregistrează plățile inițiate de cele 4 trezorerii subordonate (001-004), iar în creditul contului se înregistrează încasările

“Decontări cu B.N.R. privind operațiunile inițiate” (contul 62 ) care funcționează în contabilitatea trezoreriei județene. Se creditează cu valoarea documentelor de plată și de trimis la sucursala B.N.R. (reprezentând cheltuielile instituțiilor publice și unităților subordonate) și se deebitează cu plata efectivă a acestora, prin creditul contului curent al trezoreriei. Soldul este creditor sumei de plătit.

4.4. RELAȚIA DINTRE FUNCȚIONAREA CONTULUI CURENT GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI ȘI BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIE

Banca Națională a României ține în evidențele sale contul curent al Trezoreriei Statului, titular fiind direcția generală a trezoreriei statului din Ministerul Finanțelor.

Prin contul curent general al Trezoreriei Statuluise derulează încasări și plăți între unitățile teriroriale ale trezoreriei și trezoreria centrală, precum și cu un număr limitat de bănci comerciale care efectuează operațiuni de încasări și plăți ale statului.

Astfel, începând cu data de 3 aprilie 1995 a fost pus în funcțiune subsistemul de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă COBI, care, prin coordonatele sale, asigură și ținerea în evidențele sale a contului general al trezoreriei statului.

Derularea operațiunilor de încasări și plăți curente prin contul general al Trezoreriei Statului se efectuează de către Banca Națională a României, prin intermediul direcției de decontare a operațiunilor bancare, pentru contul trezoreriei centrale din Ministerul Finanțelor Publice și de către toate sucursalele băncii centrale pentru conturile curente ale trezoreriilor județene din cadrul serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Finanțelor.

Încasările în contul general al trezoreriei statului sunt, în principal, rezultatul colectării de la populație, agenții economici sau alte categorii de persoane juridice a veniturilor curente fiscale și nefiscale ale bugetului de stat. Alte categorii importante de încasări în contul general al trezoreriei statului le reprezintă, pe lângă contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, fondului pentru plata pensiilor, fondului pentru plata ajutorului de șomaj, fondului pentru pensia suplimentară și contribuțiile pentru alte fonduri speciale (sănătate, asigurări sociale de sănătate, risc și accident, drumuri publice și altele).

Încasarea unui venit bugetar presupune înregistrările următoare:

♦ La Banca plătitorului, plata impozitului pe profit de către agentul economic (operațiunea efectuată la banca plătitorului):

Cont plătitor = Cont corespondent al băncii plătitorului la B.N.R.

S.C. “Y” S.A.

Cont deschis = Cont corespondent al Băncii Agricole a B.N.R.

la Banca Agricolă

♦ la B.N.R. sucursala județeană se creditează contul trezoreriei (contul 61)

Cont corespondent al Cont corespondent al Trezoreriei județene

băncii plătitorului la B.N.R = la B.N.R. (contul 60)

♦ la trezorezia județeană se înregistrează intrarea venitului (impozitului pe profit datorat de S.C. “Y” S.A.) în corespondență cu contul trezoreriilor subordonate (analiticul 001-004, în cazul nostru reprezentând Trezoreria “X” pe raza căruia funcționează agntul economic plătitor).

Cont corespondent al Cont corespondent al trezoreriilor (cont 61) –

Trezoreriei județene a = analitic . Trezoreria “X” (001-004) în cazul nostru

la B.N.R. (contul 60) trezoreria municipală S.C. “Y” S.A aflându-se pe teritoriul municipiului este arondată la trezoreria municipiului

♦ la trezorezia “X” (001 – trezoreria municipală) subordonată celei județene, se înregistrează încasarea venitului (a impozitului pe profit) în corespondență cu contul creditor ce reprezintă felul bugetului de destinație și felul venitului:

Cont corespondent (curent) = cont de venituri la bugetul “z” al Trezoreriei “X”

Plățile din contul general al trezoreriei statului derulate prin rețeaua Băncii Naționale a României sunt determinate de efectuarea cheltuielilor publice privind învățământul, sănătatea, ocrotirea și asigurările sociale, cultura, arta, tineretul și sportul, refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, menținerea echilibrului ecologic, programele prioritare de cercetare, investițiile și acțiunile economice de interes public, subvențiile, apărarea țării, ordinea publică și siguranța națională, finanțarea administrației publice centrale și locale și altor cheltuieli prevăzute de lege.

2. Achitarea unei cheltuieli publice (a unui consum efectuat) a unei instituții publice generează operațiunile următoare:

♦ la Trezorezia “X” ce deservește instituția publică ce a efectuat cheltuiala:

cont de cheltuială a bugetului “z” = cont corespondent (curent) al Trezoreriei “X”

♦ la Trezoreria județeană la primirea documentelor de plată:

cont corespodent decontări cu B.N.R. privind operațiunile

al trezoreriilor subordonate = inițiate (cont 62)

– analitic Trezorezia “X”

♦ la plata efectivă a documentelor primite de la trezoreriile locale:

decontări cu B.N.R. privind = cont corespondent al Trezoreriei

operațiunile inițiate Județene

♦ la sucursala județeană a B.N.R.:

cont corespondent al Trezoreriei = cont corespondent al băncii ce deservește

Județene agentul economic beneficiar de sumă

♦ la banca ce îl deservește pe beneficiarul de suma:

cont corespondent al băncii = cont curent sau de disponibil

ce îl deservește pe agentul al benficiarului de suma

economic

Tot la data de 3 aprilie 1995 a devenit operațional subsistemul de decontare brută la sfârșitul zilei a tranzacțiilor bancare DETI, destinat să efectueze transferurile de fonduri în lei aferente tranzacțiilor ordonate de BNR, trezoreria statului și băncile comerciale.

În perioadele în care plățile sectorului public sunt mai mari decât încasările, Ministerul Finanțelor poate emite bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, purtătoare de dobânzi, pentru aputea acoperi cheltuielile statului până la încasrea veniturilor abrobate. Astfel, în conformitate cu Legea 72/1996 privind finanțele publice, în calitatea sa de bancă, trezoreria statului și, pe baza convenției de agent nr. 16813/19/1998 încheiate cu Ministerul Finanțelor în numele statului, Banca Națională a României pun în circulație, sub formă dematerializată titluri de stat exprimate în lei sau valută pentru obținerea resurselor bănești necesare finanțării activitățiisectorului public. Convenția menționată stipulează faptul că BNR este răspunzătoare de îndeplinirea funcției de agent de plată, înregistrare și transfer.

În această calitate, decontarea emisiunilor de titluri de stat se realizează, de la lansarea acestora, de către subsistemul de decontare brută a tranzacțiilor bancare la sfârșitul zilei DETI, prin debitarea conturilor curente ale băncilor cumpărătoare și creditarea contului general al Trezoreriei Sattului, iar la scadență, prin efectuarea operașiunilor inverse.

Banca Națională a României poate efectua plansamente din disponibilitățile aflate în contul general al trezoreriei în scopul unei fructificări mai bune a disponibilităților și în contextul obiectivelor de politică monetară ale acesteia, cu respectarea următoarelor principii:

perioada de plasare, precum și suma plasamentelor se vor comunica operativ de către direcția generală de operațiuni monetare, valutare și credit – Ministerului Finanțelor- Direcției Generale a Trezoreriei Statului;

rata dobânzii plasamentelor efectuate din disponibilitățile contului general a trezoreriei statului se va stabili în funcție de condițiile pieții la momentul efectuării plasamentului. Dobânda pentru plasamente se calculează astfel:

(nr.zile x sold debitor x rata dobânzii) / (360×100);

plansamentele efectuate din disponibilitățile contului general al trezoreriestatului sunt garantate de către băncile beneficiare, în conformitate cu criteriile de eligibilitate stabilite de Banca Națională a României prin reglementări proprii;

calculul și virarea dobânzii la plasamentele efectuate din disponibilitățile contului general al trezoreriei se efectuează de către Banca Națională la rambursarea plasamentului financiar;

rambursarea plasamentelor financiare din disponibilitățile contului general al trezoreriei și plata dobânzilor sunt primele operațiuni efectuate în cadrul orarului de lucru al sistemului național de plăți.

Aceste plansamente constau în acordarea de împrumuturi băncilor comerciale pe o perioadă scurtă, atunci când lichiditatea de pe piață este la un nivel scăzut, iar în ziua respectivă soldul final al contului permite efectuarea unui asemenea plasament.

Utilizarea subsistemului de compensare bilaterală a plăților cu decontare netă COBI și a subsistemului de decontare brută a tranzacțiilor bancare la sfârșitul zilei DETI, componente ale sistemului național de plăți DECONT-BNR, evidențiază integrarea contului general al trezoreriei statului la nivelul economiei naționale.

4.5. FLUXUL OPERAȚIUNILOR DE PLĂȚI ȘI ÎNCASĂRI LA NIVELUL TREZORERIEI

Efectuarea plăților

În vederea efectuării plăților dispuse de instituțiile publice care au conturile deschise la trezoreriile municipale, orășenești și percepții către furnizori și creditori care au conturile la băncile comerciale se procedează astfel:

Figura 4.4 Efectuarea plăților

Ordinele de plată întocmite de instituțiile publice primite la trezoreria din raza căreia este arondată instituția respectivă se grupează și totalizează zilnic, dinstinct pe operațiuni și pe bănci de destinație. Pe baza documentelor grupate, serviciul “Contabilitate decontări” întocmește un ordin de plată centralizator pentru operațiunile de plăți dispuse din conturile instituțiilor publice pentru care s-a creditat contul trezoreriei.

Ordinul de plată centralizator se întocmește în 2 exemplare:

exemplarul 1 împreună cu documentele anexate se transmit Direcției de trezorerie județene și a municipiului București, prin poștă sau delegat special;

exemplarul 2 se reține de trezorerie ca document justificativ privind efectuarea plăților din contul corespondent. În același timp, trezoreria orășenească avizează instituția publică prin extras de cont asupra efectuării operațiilor dispuse.

Direcția de trezorerie județeană, la primirea documentelor de la trezoreriile municopale și orășenești, verifică concordanța dintre ordinele de plată centralizatoare cu documentele anexate și apoi regrupează documentele primite de la trezorerii, pe sedii de bănci (cu excepția plăților către alte județe) și întocmește pentru fiecare bancă la care furnizorii sau creditorii au conturile deschise și cărora urmează să li se efectueze virarea sumelor, un ordin de plată centralizator (în 3 exemplare – exemplarele1și 2 se transmit sucursalei Băncii Naționale cu documentele justificative anexate pentru efectuarea operațiunilor de plăți iar exemplarul 3 rămâne la Direcția de trezorerie, ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea proprie).

Documentele primite de la trezoreriile subordonate trebuie prelucrate în ziua primirii, fiind interzisă prelucrarea în ziua următoare.

La sucursala județeană a B.N.R. după ce primește ordinul de plată centralizator al trezoreriei județene, se operează în conturi și a doua zi este expediat extrasul de cont.

Trezoreria Județeană, după ce primește extrasul, avizează trezoreriile subordonate plătitoare asupra efectuării plății prin extrasul de cont emis de aceasta. Trezoreriile componente, pe baza extraselor, verifică modul de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor.

Fluxul încasărilor veniturilor bugetare

Veniturile bugetului de stat sunt constituite din impozite și taxe încasate de la agenții economici și contribuabili, precum și din vărsămintele instituțiilor publice și alte venituri aprobate anual prin legea bugetară de către Parlament.

Veniturile sunt prevăzute în buget pe capitole și subcapitole, corespunzător subdiviziunilor clasificației bugetare aprobate prin ordin al ministrului finanțelor.

Obligația calculării și vărsării la termen a taxelor, impozitelor , contribuției de asigurări sociale și altor vărsăminte datorate statului revine agenților economici indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiilor publice. Persoanele fizice varsă impozitele și taxele datorate în baza comunicării organelor fiscale cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv.

Veniturile bugetare se încasează în contul trezoreriei astfel:

plata în numerar direct la casieria trezoreriei, precum și încasarea prin agenții fiscali;

virarea din inițiativa agenților economici din conturile lor deschise la bănci comerciale în contul trezoreriei în raza căreia agentul economic își are domiciliul fiscal.

Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite și evidențiate distinct pe bugete, și anume:

veniturile bugetului de stat;

veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat;

veniturile bugetelor locale.

În cadrul fiecărui buget se asigură evidența realizării veniturilor pe surse de venituri – capitole și subcapitole din clasificația bugetară –precum și pe plătitori.

Delimitarea și ordonarea veniturilor bugetare încasate pe bugete și subdiviziuni se asigură cu ajutorul conturilor deschise la trezoreriile teritoriale. Astfel, sistemul informatic de codificare permite cunoașterea încasărilor în funcție de cerințele realizării veniturilor, așa cum rezultă din cele de mai jos:

Codul care indică bugetul:

20 “Veniturile bugetului de stat”;

21“Veniturile bugetelor locale”;

22“Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat”;

Codul care indică subdiviziunea bugetară:

20.01.01 “Veniturile bugetului de stat din impozitul pe profit”;

20.04. 1.01 “Veniturile bugetului de stat din impozitul pe salarii”;

21.05. 1 “Veniturile bugetelor locale din impozite și taxe de la populație”;

22.09.04 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale din contribuții pentru asigurări sociale”;

c) Încasarea veniturilor bugetare de la agenții economici, contribuabili și instituții publice

Agenții economici, precum și instituțiile publice își achită taxele și impozitele datorate către buget astfel:

prin depunere la casieria trezoreriei a sumelor reprezentând taxe și impozite. Agentul economic se prezintă la compartimentul de control și evidență a veniturilor în vederea stabilirii sumelor datorate și a termenului de plată, după care se întocmește nota de plată, care se prezintă casieriei. Casierul încasează suma și eliberează chitanța corespunzătoare;

prin ordin de plată pe baza căruia banca comercială sau trezoreria, în cazul instituțiilor publice la care are deschis cont să vireze din contul său în contul trezoreriei în raza căreia își au domiciliul fiscal, achitarea unui impozit sau a unei taxe datorate statului.

Încasarea veniturilor în numerar

Depune depune document

documente

de încasare

depune suma și primește chitanța

Figura 5

Note:

* Verifică și stabilește suma de plată, bugetul și subdiviziunea.

** Verifică documentele, încasează suma și eliberează chitanța.

Încasarea veniturilor prin plata din cont

1

2

4

3

5 6

7

Figura 6

Agenții economici întocmesc ordine de plată în cuantumul și termenele legale pe care le depun la sediile băncilor ce-i deservesc. Documentele sunt trimise sucursalei județene ale B.N.R. care gestionează și contul curent al trezorerieii. Aceasta va credita contul trezoreriei județene și o va aviza printr-un extras de cont.

Trezoreria județeană, primind extrasul, verifică concordanța și corectitudinea datelor din documentele anexate și le va repartiza pe trezorerii. Totodată centralizează documentele de plată adresate fiecărei trezorerii subordonate într-un borderou. În aceeași zi, Trezoreria județeană va expedia verigilor subordonate documentele însoțite de borderoul centralizator și extrasul de cont. Trezoreriile subordonate înregistrează în contabilitate veniturile respective, în funcție de domiciliul fiscal al plătitorului, cu excepția fondurilor speciale și a veniturilor la fondul de asigurări sociale (C.A.S.) care se colectează numai de către trezoreria municipală.

Statul garantează efectuarea operațiunilor financiare prin trezoreria proprie, în condițiile de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, precum și păstrarea integrității disponibilităților bănești.

Eșalonarea, amânarea și restituirea veniturilor bugetare

Agenții economici și contribuabilii pot solicita, în anumite situații, amânarea sau eșalonarea plății unor taxe sau impozite.

Cererile de amânare sau eșalonare se depun la organele fiscale potrivit procedurilor din normele stabilite de Ministerul Finanțelor.

Contribuabilii pot solicita ca, în cazul în care la unele impozite și taxe au vărsat mai mult decât se cuvenea legal, sumele vărsate în plus să fie trecute în contul altor impozite și taxe datorate și care nu au fost achitate de către acești plătitori. Operațiunea se numește compensare între impozite și taxe.

Cererile de compensare se prezintă de către contribuabili direcției de trezorerie care, prin compartimentul de control și evidență a veniturilor, verifică și analizează:

existența plusului la unele debite din impozite și taxe ale plătitorului, rezultat din evidența analitică, la care nu mai apar termene de plată;

existența unor debite din impozite și taxe ale aceluiași plătitor, la care urmează să se efectueze încasări de sume.

Restituirea are loc în toate cazurile la cererea justificată a plătitorilor, cerere care, pe lângă alte elemente, trebuie să cuprindă:

suma solicitată a fi restituită;

scopul și documentele din care rezultă încasarea sumei în conturile bugetului de stat, bugetelor locale și bugetul asigurărilor sociale de stat;

temeiul legal privind cererea de restituire sau dovada din care rezultă că suma vărsată ca necuvenită bugetului.

Cererea justificată se adresează trezoreriei, se verifică și se analizează de către compartimentul de control și de evidență a veniturilor care examinează:

temeiul legal în baza căruia s-a efectuate vărsarea sumelor la buget;

dacă suma solicitatăa fost efectiv încasată în conturile de venituri bugetare, inclusiv în partizi nominale;

cererea de restituire să fie prezentată în cadrul termenelor de prescripție prevăzute de dispozițiile legale în vigoare;

stabilirea elementelor din care să rezulte că sumele au fost vărsate ca necuvenite bugetului de stat sau sunt mai mari decâtlimita stabilită prin dispozițiile legale.

Rezultatul verificării se consemnează într-un referat în care propunerea de restituire se fundamentează pe elemente legale.

În cazul în care s-a aprobat restituirea unor venituri, se procedează astfel:

– În cazul agenților economici și instituțiilor publice – pe baza referatului aprobat se întocmește o notă contabilă prin care se debitează contul de venituri sintetic și analitic al bugetului de stat, bugetelor locale sau bugetului asigurărilor sociale de statbîn care s-a înregistrat inițial primirea sumei și se creditează contul corespondent al trezoreriei;suma se virează în contul agentului economic la banca comercială la care îl are deschis – Nota contabilă se semnează de către directorul sau înlocuitorul său de drept și de către șeful serviciului contabilitate;

– În cazul contribuabililor persoane fizice, sumele aprobate vor fi restituite prin casieria trezoreriei direct persoanei în cauză,pe baza referatului aprobat.

Figura 7. Solicitarea și aprobarea restituirii

Figura 8. Procedura de restituire

Fluxul monetar determinat de plățile prin trezorerie

Figura 9

4. 6. FONDUL DE TEZAUR ȘI FONDUL DE RULMENT

Fondul de tezaur

Se constituie potrivit Legii finanțelor publice și se alimentează cu sumele care depășesc excedentele planificate ale fiecărui buget local în parte.

Operațiunile se efectuează la nivelul fiecărui buget local, la finele anului după închiderea execuției de casă contul de disponibil se deschide pe seama Consiliului județean și se alimentează cu sumele primate de la bugetele excedentare.

Fondul de rulment

Se constituie potrivit Legii finanțelor publice, la nivelul fiecărei unități administrative-teritoriale.

Se alimentează cu o parte din sumele reprezentând excedentele anuale ale bugetelor locale.

Operațiunea de stabilire a fondurilor rulment se efectuează la finele anului după încheierea execuției de casă a bugetului.

Contul de disponibil se deschide pe seama consiliilor locale, municipale, orășenești și comunale.

În acest cont se înregistrează sumele reținute din excedentul an ual al bugetului local, fără a depăși 5% din veniturile proprii aprobate pe bugetul local.

Fondul de rulment se utilizează pentru acoperirea unor venituri, goluri de casă sau decalaje între veniturile și cheltuielile anului current.

Concluzii și Propuneri

Începând cu 1 ianuarie 1997, finanțarea investițiilor publice se face prin trezoreria finanțelor publice, pentru care acestea trebuie să depună la unitățile treezoreriei lista de lucrări, utilaje, mobilier și alte obiecte de investiții.

Trezoreria publică, alături de băncile comerciale, prin modul în care își organizează operațiunile de încasări și plăți în numerar, poate influența favorabil politica băncii centrale, în legătură cu funcționarea sistemului monetar. După profesorul Gheorghe Manolescu, “organizarea sistemului monetar se realizează prin trei circuite ale celor trei instituții și fiecare dintre ele cu moneda sa proprie”. Astfel, banca centrală (Banca Națională a României) dispune de bancnote, moneda divizionară, depozitele de la banca centrală și monedele străine, Trezoreria statului, de moneda Trezoreriei, iar băncile comerciale, de moneda scripturală”.

În finanțele moderne, la funcțiile de casierie și de bancă ale trezoreriei se adaugă și cea a controlului asupra ansamblului de activități financiare ale statului.

Tot în cadrul funcțiilor trezoreriei statului este inclusă și funcția de asigurare a contabilității sintetice și analitice privind execuția de casă a bugetului public, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare, urmărind în mod deosebit: întocmirea zilnică și lunară a balanței de verificare privind operațiunile derulate prin trezorerie și asigurarea lucrărilor de încheiere a execuției financiare, la finele anului, cu întocmirea bilanțului contabil anual.

Trezoreria trebuie nu numai să încaseze veniturile bugetare și să finanțeze cheltuielile bugetare, ci să asigure punerea în aplicare a politicii economice și monetare a statului, pentru a asigura echilibrul general al monedei și al economiei.

În consecință, Trezoreria publică, pentru a-și onora plățile în afara sistemului său, are nevoie de intrări – de fluxuri financiare – în moneda băncii centrale și moneda scripturală a întregului sistem bancar, ea depinde deci de evoluția lichidităților în aceste monede, în care sens își poate închide fluxurile numai atunci când suma lichidităților emise în afara sistemului său sunt compensate cu intrările de lichidități către sistemul său (Trezoreria publică).

Trezoreria publică este deci dependentă de banca centrală, în multe privințe, prin faptul că aceasta-și ține și efectuează operațiuni în contul curent general, îndeplinește în numele său rolul de agent al statului în efectuarea de plasamente financiare sau contractează împrumuturi publice (în numele său).

În același timp, prin politica dobânzilor împrumuturilor publice pe care le controlează Trezoreria publică, precum și prin cea a dobânzilor subvenționate în favoarea anumitor întreprinderi sau ramuri economice, influențează dobânzile practicate de băncile comerciale, cu consecințe indirecte asupra dobânzii de refinanțare a băncii. centrale. De asemenea, prin menținerea de către aceasta a unui echilibru permanent între încasări și plăți (intrări și ieșiri) și mai ales a încadrării în nivelul deficitului aprobat, finanțării acestuia pe căi neinflaționiste. Trezoreria publică influențează favorabil circulația monetară și a stabilității monedei naționale, sarcină de prim ordin a băncii centrale.

În concluzie, din punct de vedere conceptual, o trezorerie poate fi asemuită în multe privințe cu o bancă comercială, deoarece prin intermediul ei se derulează operațiuni de încasări și plăți, se constituie depozite, din care disponibilități apoi se pot efectua plasamente financiare, se pot acorda împrumuturi; în același timp însă Trezoreria publică, comparativ cu o bancă în general, prezintă multe deosebiri, deoarece aceasta nu este menită să înregistreze profit, ci, înainte de toate, să administreze, în numele statului, în condiții cît mai optime, banul public și , în final, să gestioneze deficitul bugetar și datoria publică.

Studiu de caz

Se dă monografia conturilor de trezorerie ale municipiului Constanta, în cursul lunii iulie 2012.

Să se înregistreze în contabilitate operațiile aferente monografiei și închiderea conturilor.

1. a) Se înregistrează, prin virament, venituri cuvenite bugetului de stat din achitarea TVA în valoare de 510 mii lei.

b) Se înregistrează, în numerar, venituri aferente bugetului local din impozitul pe clădiri în valoare de 85 mii lei.

2. a) Se înregistrează, prin virament, venituri aferente bugetului de stat și celui local, din impozitul pe salarii, în sumă de 310 mii lei.

b) Se înregistrează venituri cuvenite bugetului asigurărilor sociale ca urmare a achitării CAS aferent lunii mai în valoare de 230 mii lei.

3. Se restituie pe baza cererii de restituire TVA în valoare de 60 mii lei .

4. Se restituie impozite necuvenite bugetului de stat și celui local în sumă de 40 mii lei și respectiv 30 mii lei.

5. Se înregistrează venituri ale bugetului de stat din impozitul pe profit în valoare de 760 mii lei.

6. Cheltuielile instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat și ale celor finanțate din bugetul local privind impozitul pe salarii sunt de 60 mii lei.

7. Cheltuielile instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, cuvenite bugetelor locale și asigurărilor sociale, în sumă de 35 mii lei, respectiv 20 mii lei.

8. Se înregistrează cheltuielile instituțiilor publice finanțate din bugetul local, cuvenite bugetului asigurărilor sociale, în valoare de 2 mii lei.

9. Se înregistrează noi încasări de venituri aferente bugetului de stat din impozite pe profit și pe salarii în valoare de 710 mii lei și încasări aferente bugetului local în sumă de 310 mii lei

10. Se înregistrează cheltuieli ale bugetului de stat (abonamente, chirii etc.) în valoare de 210 mii lei, cheltuieli ale bugetului local în sumă de 110 mii lei, cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale în sumă de 6 mii lei.

11. O instituție de învățământ superior depune la casieria trezoreriei, în baza foii de vărsământ cu chitanță suma de 60 mii lei, reprezentând venituri proprii ale acesteia, astfel:

– în numerar prin casierie, 25 mii lei;

– prin virament, 35 mii lei

12. O întreprindere cu capital de stat, finanțată din bugetul local, ridică numerar pentru plata salariilor în valoare de 70 mii lei. Se plătesc salarii în valoare de 65 mii lei, restul restituindu-se trezoreriei reprezentând salarii neridicate.

13. a) La Trezoreria Municipiului Constanta casierul instituției de învățământ superior depune carnetul de cec pentru operațiuni în numerar în vederea ridicării sumei de 30 mii lei, reprezentând cheltuieli pentru deplasarea cadrelor didactice în interes de serviciu.

b) Cadrele didactice depun documente justificative ale avansului în valoare de 27 mii lei, iar instituția de învățământ superior depune cu foaie de vărsământ cu chitanță suma de 30 mii lei, reprezentând credite bugetare neutilizate pentru deplasarea în interes de serviciu.

14. Se înregistrează venituri extrabugetare ale ministerelor și instituțiilor subordinate în sumă de 40 mii lei și venituri extrabugetare ale instituțiilor de subordonare locală în valoare de 25 mii lei.

15. Se înregistrează subvenții acordate instituțiilor publice care, pe lângă venituri proprii, primesc și alocații de la bugetul de stat în valoare de 110 mii lei.

16. Conform unui protocol încheiat între Ministerul Finanțelor și trezoreria județeană locală se emit și se pun în vânzare bonuri de tezaur valorând 110 mii lei. În cursul aceleași luni se răscumpără bonuri în valoare de 90 mii lei, împreună cu dobânda aferentă de 9 mii lei.

17. Se înregistrează vărsăminte aferente fondului pentru constituirea fondului de șomaj, fondului pentru constituirea pensiei alimentare și a fondului pentru constituirea fondului de sănătate.

18. Se înregistrează transferuri de la bugetul de stat către bugetul local a unor sume pentru alocații și ajutoare pentru copii și pensii, ajutoare pentru muncitori și pensionari în sumă de 110 mii lei, respectiv 310 mii lei.

19. Se înregistrează sume virate instituțiilor publice sanitare din subordine în contul fondului special pentru sănătate în sumă de 85 mii lei.

20. Se înregistrează acordarea unui împrumut din fondul de tezaur al Consiliului Județean unor consilii locale în valoare de 110 mii lei.

21. Se înregistrează sume alocate băncilor din contul curent al trezoreriei pentru acordarea

de credite pe termen mediu și lung agenților economici în valoare de 360 mii lei.

22. Se înregistrează sume încasate prin contul curent al trezoreriei la BNR, reprezentând venituir bugetare în valoare de 210 mii lei.

23. Se înregistrează venituri ale trezoreriei din dobânzi încasate și comisioane în valoare de 55 mii lei .

24. Au loc cheltuieli prin virament din bugetul de stat pentru învățământ, 410mii lei.

25 Au loc cheltuieli pentru bugetul asigurărilor sociale de stat în valoare de 260 mii lei.

26. Prin dispoziție de plată, trezoreria municipiului virează soldul contului 70.01 în contul correspondent al trezoreriei.

27. La sfârșitul lunii are loc închiderea conturilor de cheltuieli și venituri, evidențiindu-se rezultatul execuției bugetare.

Soluția la studiul de caz (toate valorile sunt în mii lei)

1. a) 61 = 20 510

b) 10 = 21 85

2. a) 61 = % 310

20 155

21 155

b) 61 = 22 230

3. 20 = 61 60

4. % = 61 70

20 40

21 30

5. 61 = 20 760

6. 23 = 20 30

24 = 21 30

7. 23 = % 55

21 35

22 20

8. 24 = 22 20

9. 61 = % 1020

20 710

21 310

10. % = 61 380

23 210

24 110

25 60

11. % = 50 60

10 25

61 35

12. 21 = 10 70

și 10 = 24 65

13. 23 = 10 30

și 10 = 23 3

14. 10 = % 65

50.03 40

50.04 25

15.. 23 = 50.09 110

16. 11 = 66 110

10 = 40 110

66 = 11 90

% = 50 110

40 90

71 20

17. % = 61 360

30.04 155

30.03 100

30.06 105

18. 23 = 61 420

19. 30.06. = 61 85

20 61 = 21 110

21. 45 = 61 360

22. 60 = 61 210

23. 10 = 70.01 55

24. 23 = 61 410

25. 25 = 61 260

26. 70.01 = 61 55

27. 20 = 23 1732

20 = 80 333

21 = 24 95

21 = 80 530

22 = 25 270

81 = 25 60

D 20 C D 21 C

60 510 30 85

40 155 70 155

1732 760 95 30

333 30 530 35

710 310

110

Td = 2165 Tc = 2165 Td = 725 Tc = 725

22

D C D 23 C

270 230 30 3

20 55 1732

20 210

30

Td = 270 Tc = 270 110

110

310

410

310

D 24 C 210

260

30 65

20 95

110

Td =160 Tc = 160 Td =1735 Tc = 1735

D 25 C D 10 C

60 60 85 70

270 90 25 30

Td =330 Tc = 330 65 90

SfD = 80 3 20

40

D 11 C 25

110 90 110

55

Td = 110 Tc = 90

SfD = 20

Td = 408 Tc = 210

SfD = 198

D 30.03 C D 30.04 C

100 155

Td = 100 Td = 155

SfD = 100 SfD = 155

D 30.06 C D 40 C

105 90

Td = 105 Td = 90

SfD = 105 SfD = 90

D 45 C D 50 C

360 60

Td = 360 Tc = 60

SfD = 360 SfC = 60

D 50.03 C D 50.04 C

40 25

Tc = 40 Tc = 25

SfC = 40 SfC = 25

D 50.09 C D 71 C

110 20

Tc = 110 Td = 20

SfC = 110 SfD = 20

D 80 C D 81 C

333 60

530 Td = 60

Tc = 863 SfD = 60

SfC = 863

D 61 C

510 60

310 70

230 380

760 360

1020 420

35 85

110 360

210

410

310

210

260

260

55

Tc = 3450

SfC = 475

Bibliografie

Belean, Pavel. Anghelache, Gabriela (2005). Finanțele publice ale României . București: Ed. Economică

Belean, Pavel și colab., (2007) Bugetul public și trezoreria publică în România București: Ed. Economică,

Diaconescu, Mariana. Săvoiu, Vasile. (1998), Sistemul Național de Plăți al Băncii Naționale A României. București: Ed. RA Imprimeria BNR

Drehuță, Emilian. (1994) ,Trezoreria finanțelor publice. Bacău: Ed. “AGORA”

Jurgensen, Philippe. Lebegue, Daniel.,(1988) LeTresor et la politique financiere, Paris: Ed. Montchrestien E.J.A.,

Moșteanu, Tatiana (coord.) (2001) Finanțe-buget: sinteze teoretice și aplicații practice, București: Ed. Economică

Moșteanu, Tatiana. (1997) Buget și trezorerie publică, București: Ed. Didactică și Pedagogică, RA,

Legea contabilității publice din 29.07.1929, art. 1,

Legea nr. 33/29.03.1991 privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial nr. 70/03.04.1991

H.G. nr.78/15.02.1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 30/1992

Legea nr. 34/29.03.1991 privind statutul Băncii Naționale a României publicată în Monitorul Oficial nr. 70/03.04.1991, precum și Legea nr. 101/26.05.1998 privind statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 203/01.06.1998

Legea nr. 58/05.03.1998, Legea bancară, care abrogă Legea nr. 33/23.03.1991 privind activitatea

bancară, publicată în Monitorul Oficial nr.121/23.03. 1998

Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, art. 8-14, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/13 august 2002

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2002, privind formare și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 824/14.11.2002

Achievement of the public Treasury Reform”, tehnical report, phase I, febr. 1997