Operatiunele de Leasing

Cuprins

Introducere

Capitolul I Aspecte generale privind operațiunele de leasing.

Istoricul operațiunilor de leasing

Tipurile și clasificarea operatiunlor de leasing

Avantajele și limitele operatiunilor de finanțare prin leasing

Surse de finanțare a tranzacțiilor de leasing.

Capitolul II Piața serviciilor de leasing și problemele de funcționare în Republica Moldova

2.1 Reglementarea activității companiilor de leasing în Republica Moldova

2.2 Analiza situației și evoluției leasingului în Republica Moldova

2.3 Aspectele fiscale ale operațiunelo de leasing.

Capitolul III Dezvoltarea pietii serviciilor de leasing în Republca Moldova

3.1 Dezvoltarea pieții serviciilor de leasing.

3.2 Perspectivele de perfecționare a leasingului pe plan internațional și autohton.

Capitolul I Aspecte generale privind operațiunele de leasing

1.1 Istoricul operațiunilor de leasing

Aristotel menționa ca “bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate,ci prin efectiva utilizare a bunurilor,chiar dacă sunt proprietatea altora” Ideea exprimînd concis esența economică a leasinglui,astfel încât pentru obținerea de profit e suficient să ai drept de folosință asupra obiectelor ce pot genera venit, ci nu deplină proprietate asupra lor.

Leasing- termen de provinență engleză, derivat de la verbul lease- înseamnă „a încheria “

Rădăcinele leasingului sunt extrem de adânci, urme neevoluate ale acestor operațiuni găsim încă în antichitate. Încă de la începutul omenirii, în unele țări orientale apar forme apropiate ale acestor operațiuni,fiind în coordonanță cu activitățile caracteristice perioadei cele,obiectele acestor operațiuni constituind , pe de o parte clasele bogate și, pe de altă parte, muncitorii căror li se încheriau lucrurile. Astfel, încă în perioada ceea s-au observat beneficiile obținute prin folosința unui bun, avînd cu cât mai puțină importanță deținătorul acestuia.

Savanții mărtureau denspre faptul că, între anii 400 și 450 î.n. în înprejurimele Babilonului, de către familia Murașu în orașul Nippur a fost deschisă prima companie de leasing.

Cunoscuți prin aplecăciunile sale din domeniul comerțului atît fenicienii, cît și navlosirii acordau în leasing navele lor maritime,aducînd aportul său în la formarea leasingului ca o tranzacție deosebită de încheriere.

Concemitent cu progresul tehnico-științific în secolul XX leasingul a luat o amploare majoră.

Extinderea accelerată a operațiunilor de leasing, a fost asigurată de industria constructoare de mășini, acesta devinind o parte componentă a vieții economice în SUA și statele Europei de Vest, primele tranzacții au fost înregistrate în 1918. Dar părintele operațiunilor cu autoturismele fiind renumit Zoli Frank, care în anii 40 ai sec.XX a promovat leasingul al parcurilor de auturisme.

Societățile de leasing s-au înmulțit rapid în SUA, atfel încît dacă încă în anul 1959 acestea operau cu 300 mil. USD deja în 1970 cu 7mld.USD, ritmul mediu anual al operațiunilor de leasing ridicându-se la 10-15%.Aceasta fiind asiguartă de restructurarea industriei bazate pe producerea armamentelor ,consecintă a celui de-al Doilea Război Mondial. Această retructurarea necesitând mari investiții, iar arcordarea creditelor fiind foarte riscate pentru bănci , investitorii neavînd capacitatea să prezinte garanțiile în valoarea cerute de aceștia. Atfel încît băncile pentru minimizarea riscului de nerambursarea creditelor, nu ofereau credite, ci achiziționau bunuri de investiții , care le ofereau beneficiarelor drept folosință contra unei cherii plătite în termenele stabile prin contracte. Avantaje având ambele părți: băncile reducând plasarea banilor în afaceri dubioase, iar clienții au înțeles ca dreptul de folosință a bunului care aduce venit, e mai important ca dreptul de folosință asupra acestuia .

În Europa, leasingul a pătruns mai tîrziu , fiind aprobat mai întii în Anglia, apoi răspândindu-se și în țări occdentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia), bazele juridice fiind puse pentru fiecare țară, iar termenologia având nuanțe diferite.

Data aparițiilor principiilor de leasing fiind considerată oficial în anul 1952, cînd tranzacțiile de încheriere clasice au fost completate cu mecanisme noi,find create posibilități de folosire a amortizării accelerate a obiectelor de leasind în scop de impozitare pentru proprietari, ceea ce a asigurat creșterea spectaculoasă a afacerii de leasing în țăriile dezvoltate.

Toate experiențele de leasing delimitează exact în plan practic importanța stabilirii rapoturilor obligaționale dintre părți și cele dintre părți cu terțele persoane, pentru a ști exact, cine și în ce condiții supoartă riscurile .

1.2 Tipurile și clasificarea raporturilor de leasing.

Extinderea operațiunelor de leasing a dus la modalități variate de organizare și finanțare a lor, cuprinse într-un sistem de clasificare a acestor operațiuni.

Din punct de vedere a tipologiei pe plan mondial, cea mai utilizată clasificare divizează leasingul în două mari categorii: operațiuni de leasing financiar și operațiuni de leasing operațional.

Leasingul financiar- reprezintă una din cele mai răspîndite tipuri de tranzacții de leasing. Acesta prevede livrarea în leasing a obiectelor pe termen lung, astfel încît în perioada de utilizare fiiind recuperate în totalmente costurile lor. Leasingul financiar este caracterizat ca un credit pe termen lung, sub formă de capital activ. Tranzacția de leasing financiar se realizează onform unei scheme care prevede: alegerea de către beneficiarul de leasing (locatar) a obiectului indispensabil, stabilirea prețului și coordonarea termenilor de livrare cu furnizorul, în final fiind achitat utilajul ca către compania de leasing (locatar).

Principalele criterii ce caracterizează leasingul financiar:

Utilajul procurat de către locator este transmis în leasing;

Dreptul de alegere a utilajului și a furnizorului, fiind la dispoziția locatarului;

Furnizorul este conștient că utilajele procurate sunt transmise în leasing, fiind obligat să le recepționeze direct la adresa locatarului fiind preluate de el spre utilizare;

Reclamațiile referitor la calitatea și modul de funcționare a utilajului fiind sugerate nemijlocit furnizorului;

La încheierea contractului de leasing financiar se specifică cine este responsabil de plata reparațiilor, întreținirii, asigurări, impozitelor, ș.a.;

Contractul nu poate fi reziliat de nici una dintre părți, riscul economico-financiar fiind transmis asupra clientului,iar în cazul rezilierii plății ratelor de către client,atfel proprietarul are dreptul să posede obiectul dat.

Leasingul operațional se caracterizeză prin a fi utilizat în cazul unor termine limitate, astfel încît durata contractului de lesing este mult mai mică decît durata de viață a bunului închiriat. În acest caz utilajul nu se amortizează complet pe parcursul leasingului operațional, fiind o facilitate pentru locatar, deoarece echipamentul poate fi înapoiat în caz de uraza morală a acestuia, sau dacă nu mai are nevoie de el în caz de shimbul sferei de afaceri, fiind returnat din nou locatorului. Acest tip de leasing prevede o responsabilitate mai mare a locatarului pentru obiectul de leasing, fiind oligat să încheie contracte cu furnizorul în caz de necesitate a reparației și deservirea tehnică a utilajului.

Acest tip de leasing este adesea folosit de socitățile de leasing sau producători în pofida cărora se află marfuri foarte căutate pe piață, necesare beneficiarelor pentru efectuare unor afaceri de scurtă durată, unice sau sezoniere (avioane, automobile, și altă tehnică).

Priciipalele criterii de clasificare a leasingului operațional sunt:

Termenul contractului de leasing este mult mai mic, decît termenul de expoatare a bunului încheriat, ca urmare costul bunului respectiv se recuperează doar prin transmiterea în leasing de mai multe ori.

Obligațiile privind deservirea tehnică sunt asumate de către companiile de leasing.

Contractul de leasing poate fi reziliat de către locatar în cazul în care bunurile sunt în stare imposiblă de folosit.

În cazul pierderii bunurilor, sau deteriorării acestora întiplătoare riscul este asumat de către locatar.

Leasingul operațional presupune plăți mai mari decît în cazul celui financiar, reeșind din riscurile suplimentare în caz de lipsa clienților (pentru tanzacții repetate ) sau deteriorării.

La expirarea terminelor contractului, bunul este returnal locatorului.

În caz de necesitate, locatarul poate prelungi contractul de leasing, în condiții noi sau chiar să devină proprietarul acestuia.

După esența sa economică, plățile de cherie în cazul leasingului operațional pot fi comparate cu cheluieli curente operative. Formarea și dezvoltarea acestui tip de leasing se datorează evolției a pieței secundare utilajelor de leasing, fiind constatată problema comercialzării bunurilor la expirarea termenilor de leasing, de unde rezultă necesitatea îmbunătățirii administrării bunurilor, pe cînd și comercializarea repetată a acestora returanate de către locatar.

Dezvoltarea pieței de încheriere operațională se datorează presiunii concurenței locatorilor, fapt fiind căutarea noilor posibilități în extinderea activității sale .

În funcție de poziția furnizorului în contractul de leasing avem:leasing direct și leasing indirect

Leasingul direct este o tranzacție care se realizează prin încherierea contratului fară intermediari între proprietar și utilizatorul bunului ce reprezintă obiectul contractului. Pentru efectuarea operațiunilor de leasing direct, proprietarul creează în cadrul entității sale o subdiviziune speciale de marketing. Acest tip de activitate fără intermediari nu numai că simplifică mecanismul tranzacției, reduce cheluielile pentru realizarea ei dar și permit producătorului să beneficieze de profitul din leasingul producției sale.

Leasingul indirect prevede existența societății specializate de leasing , care preiau creditarea, prestarea de servicii, contractarea cît și finanțarea asmându-și riscurile aspra acestor operațiuni. Pe lîngă contractele de locație încheriate între societățile de leasing și benefiari se mai încheie de contracte de vînzare -cumpărare, și contract de mandat.

După particularitățile tehnicii de realizarea, se disting forme de leasing așa ca:lease-back, leasing acționar,leasing experimental,time-sharing,master leasing cu operator intercalat, operațiuni de hire-reting.

Leasingul returnabil (Lease-back) reprezintă operațiuni de creditare, beneficiarul vinde societății de leasing bunuri sau întreaga întreprindere, și concomitent le preia în leasing păstrîndu-și dreptul de proprietate asupra acestora. Tipul dat de operațiune permite o finanțare pe termen lung în condiții mai simple decît prin procedee tradiționale, fiind utilizat de regulă pentru bunurile imobiliare, dar uneori și pentru bunurile mobiliare. Leasingul returnabil permite beneficiarului să atragă resurse suplimentare din comercializarea bunurilor și concomitent să folosească în procesul de producție sau prestarea serviciilor. Practicarea contractului de lease-back sunt cel mai des utilizate în domenii ca : informatica, electronica, bunuri imobiliare, respectiv și bunuri mobiliare de mare valoare.

Leasingul acționar reprezintă o tehnică financiară pusă la punct pentru întâmpinarea cerințelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri. Modul de deruluarea a acestu tip de leasing este analog ce cel al lease-back-ului, cu deosebirea că în cazul dat beneficiarul nu vinde bunuri, ci acțiuni ale societății unui fond de investiții, care le va ceda în locație în schimbul unei cherii.

Master leasingului sau leasingul de containere este utilizat adesea de expediatori de mărfuri sau de cărăuși, constatând a fi mai avantajoas încherierea de contăinr. Practicarea contractului de lease-back sunt cel mai des utilizate în domenii ca : informatica, electronica, bunuri imobiliare, respectiv și bunuri mobiliare de mare valoare.

Leasingul acționar reprezintă o tehnică financiară pusă la punct pentru întâmpinarea cerințelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri. Modul de deruluarea a acestu tip de leasing este analog ce cel al lease-back-ului, cu deosebirea că în cazul dat beneficiarul nu vinde bunuri, ci acțiuni ale societății unui fond de investiții, care le va ceda în locație în schimbul unei cherii.

Master leasingului sau leasingul de containere este utilizat adesea de expediatori de mărfuri sau de cărăuși, constatând a fi mai avantajoas încherierea de contăinere de cît procurarea acestora, luînd în calcul toate cheltuielile de exploatare, întreținere, reparație .

Leasingul experimental se caracterizează a fi o tehnică de realizare a unei tranzacții de leasing care se utilizează în scopul promovării exportului de mășini, utilaje, și care constă în încherierea acestora pe termen scurt, o clauză generală, fiind achiziționarea de către benefeciari a acestora dacă corespund cerințelor, sau remiterea dacă prezintă unele neajunsuri.

Time-sharingul presupene un sistem de închirierea în timp, concomitent de mai mulți clenți care își împart obiectul leasingului în minute sau ore de utilizare-funcționare. Această formă s-a creat în practică reeșind din unele considerente economice cum ar fi: cosul ridicat al utilajelor, echipamente electronice de calcul, avioane, precum și uzura morală rapidă a acestora.

Leasingul cu operator intercalat apare în situația cînd beneficiarul are rol de operator de leasing, iar contractul va fi încheiat deține granțiile necesare derulării operațiunii, stipulând posibilitatea exloatării în comun a bunului închiriat de mai multe soocietăți.

Operațiunele de hire-renting sunt considerate forme intermediare de leasing, și constau în închirierea pe termen scurt a unor mijloace de transport, utilaje, și aparate. În acest caz fără exceptie se asigură garanția funcționării utilajelor, proprietarul asumîndu-și obligația întreținerii și reparațiilor.

După modalități de finanțare a tranzacțiilor de leasing există:leasing cu finanțare internă (leasing în formă clasică ,leasing furnizor) și leasingul cu finanțare externă (leasing cu finanțare bancară, leasing leverage ,leasing cu credit furnizor ).

Lesingul în formă clasică reprezintă o tranzacție de leasing, în care societatea de leasing dispune de resure financiare suficiete pentru achiziționarea bunului, care va face obiectul contractului de leasing, iar în structura ratelor de leasing benefeciarul achită o dobîndă, pe care ar fi plătit-o și la bancă, pentru acoperirea riscurilor de plasament al sumelor antrenate.

Leasingul furnizor constă in faptul că societatea de leasing este, însăși furnizor, în acest caz nefiind necesare fonduri pentru achiziționarea bunurilor, încheriate ulterior beneficiarelor. Reprezintă o tranzacție, mai puțin costisitoare ca în celelalte cazuri, dar și mai rar întîlnită în practică.

Leasingul cu finanțare bancară se caracerizează a fi o operțiune în care societatea de leasing activează cu resurse atrase , de obicei, de la bănci. Rata dobinzii percepută de instituțiile bancare, fiind suportată de beneficiari prin rate de leasing. O asemenea modalitate de finanțare poate fi des întâlnită în practică, deoarece volumul tranzacțiilor de leasing, deseori depășesc capacitatea financiară a societății de leasing.

Leasingul leveraged reprezintă una din cele mai complicate forme de leasing, fiind utilizat în tranzacții cu echipamente de mare valoare, în cazul căreia societatea de leasing finanțează doar o parte din costul bunului , restul fiind acoperit de diferiți creditori, care contra unei dobînzi, își vor recupera sume mai avansate din ratele încăsate de la locatar (beneficiar).

Leasingul de credit furnizor apare în situația cînd furnizorul oferă bunul său societății de leasing, urmând a primi contravaloarea acestui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar. După parerea proprie aceasta reprezintă una din cele mai accisibile modalități de finanțare, fiind totodată mai avntajos și mai ieftin nefiind implicate băncile.

După conținutul ratelor de leasing , distingem leasing brut sau net.

Leasingul net se caracterizează prin calcularea ratelor de leasing numai pe baza prețului net de comercializare a obiectului contractului, fără a fi incluse cheltuielile de deservire a bunurilor.

Leasingul brut reprezintă o formă de leasing vice-versa celui net, care este caracterizat prin aceea că ratele de leasing includ cheltuieli de întreținere, reparații, servicii, și asigurare.Deseori acesta prevede instruirea și specializarea personalului clientelei, pentru o exploatarea cît mai rațională a obiectului contractului dat.

În funcție de durata leasingului există:leasing pe termen scurt, leasing pe termen mediu și leasing pe termen lung.

Leasingul pe termen scurt constă în încherierea bunurilor pe o durată scurtă de pînă la un an. Amortizarea se realizează prin închererea aceluiași bun pe termene scurte de cîteva zile,ore sau luni mai multor beneficiari.

Leasingul pe termen mediu se desfășoară prin încherierea consecutivă a bunului mai multor benificiari, pe temen de la 1 pînă la 3 ani.

Leasingul pe termen lung presupune o durată mai mare de 3 ani, fiind caracteristic pentru piața bunurilor imobliare pentru clădiri complet utilate.

În funcție de natura obectului tranzacției,leasingul poate fi : mobiliar,imobiliar,de personal.

Leasingul mobiliar presupune existența acelui contract de leasing care prevede darea în locație a unu bun mobil cum ar fi: mijloace de transport, mijloace de producție dar și bunurile de larg consum ce are rolul de a complini nevoile casnice (televizoare, calculatoare, aparate electrocasnice). De obicei, aceste bunuri sunt oferite persoanelor fizice pe o perioadă între unu și cinci ani, fiind finanțate de către societățile producătoare prin intermediu băncii.

Leasingul imobiliar apare în situații în care contractul de locație presupune dare în locație a unui bun imobiliar cum ar fi: hale industriale, clădiri (caz specific fiind încherierea clădirilor complect utilate) sau terenuri.Dificultăți intîmpinând în cazul de incapacitate de plată a locatarului, astfel încât societatea de leasing trebuie să valorifice bunurile respective.

Leasingul de personal această formă de leasing constă în încherierea de personal specializat pentru durate mai scurte sau mai lungi , fiind o formă foarte eficientă pentru satisfacerea nevoilor de personal în cadrul societăților mici sau mijlocii.Acest tip de leasing prezintă avanaje atît pentru întreprinderi cît și pentru angajați. În cazul dat întreprinderile evit toate formalitățile admnistrative (contracte de muncă, salarii, impozite) la fel cum și majoritatea constrângerilor din legislația muncii (concedii, preaviz, motive pentru încetenirea contractului de muncă, oferindu-le posibilitatea să acționeze rapid și flexibil încât personalul poate fi schimbat de la o zi la alta.

După direcția leasingului avem:leasing național și leasing internațional.

Leasingul național se practică atunci cînd părțile contractante au reședință în aceeși țară.

Leasingul internațional apare în situația în care părțile contractante provin cel puțin din două țări diferite, la astfel de tranzacție se atribie și siuația în care una din părți intervine cu capital străin.Acesta la rîndul său, poate fi, de import, de export, și de tranzit.

a)Leasingul de import se constată atunci cînd locatarul și furnizorul sunt persoane juridice străine, pe cînd celelalte părți paricipante fiind autohtoni.Această formă fiind cel mai des practicată în țări ce se confruntă cu grave situații financiare (lipsă de capital). Principalul în asemenea tranzacții este locatarul străin, care încheriază bunul societății autohtone , care la rîndul său dă mai departe dreptul de folosință utilizatorului din țară.

b)Leasingul de export reprezintă tranzacția în care toți participanții contractanți aparțin unor țări difirite. Specificul acestui tip de leasing constă în faptul, că prin această tehnică se realizează o valorificare majoră a bunurilor decât celor de pe piața internă.

c) Leasingul de tranzit drept caracteristică a operațiunii date este fapul că toți participanții aparțin unor țări diferite. Acest tip de leasing s-a dezvolta din aspirația participanților de a beneficia de scutiri fiscale sau reduceri, de facilități vamale ș.a., fiind societăți situate în paradisuri fiscale, ceea ce oferă posibilitate de cîștiguri suplimentare.

1.3 Avantajele și limitele operațiunilor de finanțare prin leasing.

Operațiunele de leasing se dovedesc a fi o alternativă pentru obținerea unor bunuri costisitoare, acordând beneficiarilor un șir de avantaje în comparație cu alte modalități de finanțare. Printre cele mai principale avantaje și permise ale tranzacțiilor de leasing se pot enumera:

1. Nu necesită grații subsidiare.

2. Posibilitatea de plată în rate de leasing, reprezintă un avantaj pentru utilizator prin economisirea capitalului propriu în faza inițială, precum și plata unui avans nefiind imperios.

3. Conferă finanțare în volumul necesar cu termen îndelungat de finanțare.

4. Reprezintă un avantaj pentru entitățile mici și mijlocii, ce nu au acces la credite bancare, sau la finanțare flexibilă, ca în cazul entităților mari.

5. Reprezintă o flexibilitate majoră ce derivă din posibilitatea alegerii mai multor variante de leasing.

6. Enunță o cale de acces la tehnologiele progresiste,precum și înaintarea activității.

7. Mărimea constantă a ratelor de plată a chiriei, facilitează planificarea mai exigentă a cheltuielilor.

8. Termenul de închiriere poate fi determinat astfel încât întreprinderea în continuu să fie dotată cu utilaje cît mai recente, și cu cel mai bun randament.

9. Se poate negocia astfel încât furnizorul să substituie utilajele deja închiriate cu altele mai moderne, evitând efectele nocive ale uzurii morale.

10. Posibilitatea de folosință a bunurilor pe o perioadă foarte surtă, nefiind justivitată procurarea acestuia.

11. După încheierea contractului, se poate avea posibilitatea (la dorința locatarului) de folosință în continuu a utilajelor, negociind cherii mai reduse.

12. Potențialitatea procurării bunurilor la încheierea contractului la un preț mai redus dat de valoarea riziduală.

13. Leasingul oferă locatarului un spectru mai larg de manevre decizionale, dacă la cumpărarea bunurilor există mai multe alternative.

14. Taxa vamală și accizele pentru bunurile provenite din export, se calculează doar la valoarea reziduală.

15. Operațiunele de leasing oferă un grafic de plăți mai elastic, decît cel al creditelor bancare.

16. Oferă potențial persoanelor care neavînd capital doresc modernizarea sau crearea unei afaceri .

17. Aprobă devansarea anumitor inconveniente legate de legislație, exemplu fiind interzicerea de către legislație importul anumitor utilaje.

18. În funcție de variația pieții intensifică mobilitatea adoptarii proceselor de fabricație

19. Asigură surse financiare suplimentare care pot fi dirijate în pofida altor cheltuieli, prin introducerea în procesul de producție unui volum mai mare de capacității în comparație cu cele de cumpărare.

20. Profitarea de înlesniri fiscale în cazul profitabilității scăzute a procesului de producție la plata impozitului pe venit.

Avantajele leasingului pentru furnizorul obiectului de leasing

Reprezintă o tehnică eficientă de marketing,contribuind la avansarea exportului atît tradițional cît și cel în leasing.

Atragerea noilor clienți, în condiția în care echipamentul contra unei plăți este mai întâi încheriat, pentru a se convige de posibilitțile acestuia apoi fiind chiar achiziționat.

Promovarea bunurilor atît de o calitate înaltă, cît și la prețuri mari.

Atragerea de noi beneficiari care ne avînd resurse suficiene nu sunt disponibili de plata întregului preț.

Asigurarea unei profitabilități mai mari , de regulă, rata profitului fiind mai mare în cazul leasingului decît în comercializare simplă.

Avantajele leasingului pentru societatea de leasing (finanțator)

Realizarea unor venituri suplimentare, în cazul în care utilajul remis, după expirarea termenului contractului de închiriere de bază a mai fost reînchiriat sau chiar supus vînzării.

Bunurile achiziționate de către societatea de leasing, sunt la un preț mai redus, avînd posibilități de procurare a acestora în condiții mai avantajoase, în special dacă se specializează pe gamă restrînsă.

Rata de rentabilitate obținută din operațiunele de leasing este, de regulă, mai sporită.

Investițiile sub formă de bunuri, reprezintă o bază mai stabilă, spre deosebire de creditele bancare, reducând riscul nerambursării.

Societatea de leasing deține rolul principal în orice tranzacție, fiind angajată să stabilească prețurile pentru serviciile prestate beneficiarelor.

La fel ca și ceilalți participanți în tranzacția de leasing, acesta oferă avantaje considerabile utilizatorului:

În special în contabilitate se pot enunța avantajele leasingului pentru locatar, întrucât plățile de leasing sunt luate la evidența la cheltuieli fiind totalmente deduse din venitul pînă la impozitare.

Acesta nu restrînge posibilitățile uilizatorului de apelare la împrumuturi suplimentare, deoarece nu majorează datoria de bilanț și nu rectifică raporturile din resurse proprii și cele atrase.

Evidența și amortizarea bunurilor de regulă se realizează în bilanțul locatorului.

Băncile participante în tranzacțiile de leasing menționăm următoarele facilități:

Pentru creditele pe termen lung acordate societăților de leasing, băncile se bucură de facilitățile fiscale, la fel cum și reduce costul tranzacțiilor de leasing.

Menținerea de către bancă a dreptului de proprietate în procedura de încăsare a aerientelor , contribuie la ameliorarea calitativă a creditelor acordate, cît și sporește durabilitatea unui număr mai mare de proiecte investiționale.

Susținerea lichidității portofoliului de credite la un nivel înalt.

Avantajele leasingului pentru stat:

Leasingul sporește concurența între societățile de finanțare.

Leasingul intensifică volumul de investiții în economia țării.

Privatizarea întreprinderilor de stat prin leasing, în sens că se conservă temporar proprietate asupra lor pînă a se dovedi reale șanse la progres.

Pe lîngă avantaje leasingul prezintă anumite limite și poartă anumite riscuri

Limitele și riscurile pentru beneficiar:

Acesta este eficace numai în condițiile în care se poate beneficia de bunul contractului de leasing în toată perioada de încheriere.

Deseori presupune costuri mai avansate decît cumpărarea prin intermediu creditului.

Presupune condiții riguroase în ceea ce privește obligațiile de întreținere a bunului mai ales în cazul leasingului operațional.

Neputința rezilierii contractului înaite de termen, chiar dacă bunul devine inutilizabil, fiind posibil doar prin plata unei penalități consistente din partea locatarului.

Limitele și riscurile leasingului pentru societatea de leasing:

Bunurile încheriate pot fi deteriorate pe seama folosirii smintite a lor de către utilizator.

Bunurile utilizate temporar adeseori nu-și mai găsesc utilizatori.

Impune o instruire individuală a personalului a părților contractante, cu privire la utilizarea bunurilor încheriate.

Desfășurarea operațiunilor de leasing vizează un număr mare de consilieri și analiști financiari, sporind astfel costul tranzacțiilor.

Dificultatea redobândirii bunurilor în cazul rezilierii contractului de catre utilizator.

Nestipulării unor clauze ce presupun actualizarea prețului, în cazul în care nivelul ratei dobânzii incluse în leasing nu acoperă nivelul inflației mai ridicat decât cel prognozat, pot apărea pierderi considerabile.

Limitele și riscurile în cazul furnizorului sunt asemenea cu cele ale societății de leasing, fiind deci la alegerea acestuia dacă să prescrie la o asemenea tranzacție sau nu.

În totalitate, leasingul se dovedește a fi o formă eficace de finanțare, cu persective de extindere a afacerii atît în prezent cît și viitor.

1.4 Surse de finanțare a tranzacțiilor de leasing.

Activitatea de leasing necesită un volum mare de capital, pe care societățile de leasing, îl pot asigura prin intermediu diferitor forme și instrumente de finanțare. În Republica Moldova sunt conoscute tranzacții de leasing care sunt efectuate din surse proprii ale locatarului și din surse atrase, de regulă, de la instituțiile bancare. Conform acestei grupări dualiste facem distinție în următoarele categorii de capital:

Capital propriu

Capital străin.

Pentru o interpretare mai simplistă, dar și concretă a conceptului de finanțare a noțiunilor de capital vom apela la textul de difiniții din lexiconul economic german Bert Rurup :Fischer Wrtschaftslexikon,care sunt difinite după cum urmează:

“Capitalul propriu reprezintă mijloacele financiare ale societății puse la dispoziția acesteia pe termen nelimitat din partea proprietarilor.Capitalul propriu este constituit în afară de capitalul inițial depus, deci a capitalului de bază și de rezervele libere și latente, precum și din eventualul report de profit.”

„Capitalul străin se înregistrează în partea de pasiv a bilanțului și reprezintă datoriile evidențiate și indentificate ale societății.Capitalul străin, care a fost creat din considerente economice sau pe baza unor acțiuni juridice,stă la dispoziția societății numai într-un interval de timp limitat. ”

Din cele două definiții enuanțate se poate subînțelege natura practică și teoretică, precum și caracterul acestor forme de capital din domeniul tranzacțiilor de leasing. Întrucât finanțatorii afacerii de leasing nu dispun în permanență de suficiente resurse bănești aceștea deseori sunt nevoiți să apeleze la capital străin.

Finanțarea cu capital propriu

Din puct de vedere teoretic cît și practic ,finanțarea unei societăți de leasing cu surse proprii este cea mai simplă și sigură formă, deci a investirii în totalitate cu fonduri proprii în activitatea sa. Este evident, că în viața practică economică pentru activitatea sigură a unei societăți, este necesar de un aportul de capital propriu extrem de mare. La fel gradul ridicat al participarii cu capital propriu avansează credibilitatea acesteia în privința atragerii de capital străin. Capitalul propriu este indispensabil pentru finanțarea parțială a tranzacțiilor de leasing, fiind instituit prin diferite forme în cadrul unei societăți de leasing. Dintre care putem enunța trei forme principale de finațare:

Înzestrarea cu capital propriu conform reglementărilor în vigoare;

Finanțarea prin participare;

Finanțarea din excedent de lichidități.

a)Înzestrarea cu capital propriu conform reglementărilor în vigoare

Constituirea capitalului are loc din aportul proprietarilor, din profit, din subvenții. Ca principale forme de constituire a acestuia putem enumera:

Capitalul social

Prime legate de capital

Diferențe de reevaluare

Rezerve

Fonduri

Subvenții pentru investiții

b) Finanțarea prin participare(asociere)

Se constată în momentul, cînd un asociat complementar, participă la finanțare cu mijloace economice la capitalul propriu al societății de leasing. Persoana dată fiind desemnată să asocieze la societate, pentru capitalizarea fondurilor lor libere în vederea particpării la realizărea profitului distribuirea profitului realizat. Existența unui volum mare de capital propriu, reduce rata de leasing , fapt de o mare importană în lupta concurețială.

Finanțarea din excedente de lichidități.

Curentele de plăți, permit calcularea depozitului de finanțare, acesta rezultă din excedentul de încasări periodice și de durată,de unde avem următoarea relație:

DF=SI-SP,unde

DF-Depozit de finanțare

SI-Sumă de încasări(rate de leasing, mijloace financiare adăugate)

SF-Sumă de plăți (dobîzi, amortizări, impozite, costuri de materiale sau de personal).

Excidentul de lichidități,favorizează activitatea economică a societăților de leasing, întrucât permite acesteia finanțarea de noi bunuri, respectiv și al altor costuri necesare.

Pentru stabilirea unui depozit de finanțare în domeniu calculării lichidității reale de care dispune o societate de leasing, e necesar de un manager rațional în domeniu serviciilor bancare, care să se bazeze pe prelucrarea datelor electronice.

Finanțarea cu capital străin

Asigurarea finanțarii întreprinderii cu capital străin, rezultă din insuficiența de mijloace economice și financiare. Sursele atrase pot fi puse la dispoziția societății, prin intermediul instituțiilor bancare de creditare, precum și din alte surse de finanțare foarte variate. Cea mai însemnată finanțare a societăților de leasing se desfășoară prin acordarea de credite bancare.

Finanțarea capitalului străin cu credite bancare

Instituțiile bancare pun la prevederea societăților de leasing credite bancare sub diferite forme de finanțare, pentru ași asigura capacitatea de plată a acesteia, precum și pentru executarea plăților planificate prin afacerile de leasing. Instrumentele date de finanțare preiau mai multe forme, dintre care cele mai însemnate sunt:

Plafoane de credite

Credite individuale și pe termen în contul curent.

Credite de automatizare.

Credite pentru plata furnizorilor

Credite comunale

Împrumuturi plătite în avans în contul chiriilor de leasing

Vânzări de creanțe pentru finanțarea cu capital străin.

În cele ce urmează vom face o mică prezentare a formelor date de credit.

1.Plafoane de credite- permite utilizarea creditului până la nivelul plafonului pentru finanțarea în cont curent a necesităților curente ale societății de leasing, precum și finanțarea finală a contratelor de leasing cu credite individuale. Pentru desfășurarea afacerii, societățile de leasing deseori apelează la plafoanele de credite la un nivel fix de mărime și termene de scadență.

2.Credite individuale și pe termen în contul curent sunt indispensabile pentru asigurarea cu mijloace economice, pentru finanțarea obiectelor de leasing cu taxă pe valoarea adăugată, precum și echilibrarea echilibrarea nivelului de lichidități necesare. Situația debitoare apărută în contul bancar, va fi compensate prin intermediu ratelor scadente, veniturilor suplimentare din valoarea reziduală, prin achitarea finațării finale. Creditele individuale sau credite pe termen în contul curent sunt destinate exclusiv pentru tranzacțiile societății de leasing cu bunuri imobiliare.

3.Credite de amortizare sunt credite desinate pentru stingerea datoriei, aceasta depinde în mare măsură de termenele și de cotele de restituire a împrumuturilor cu care au fost depășite scadențele inițiale de credite. Potrivit principiilor de bază, un plan de amortizare va cuveni să fie o parte componentă decisivă a contractului de finanțare, precum și să fie relevant în privința relațiilor de dobînzi, a contravalorii reziduale și a termenilor de plată în perioada de valabilitate.

4. Credite pentru plata furnizorilor –sunt indispensabile și avantajoase numai în cazul cînd, odată cu preluarea obiectului de leasing de către beneficiar, plata chiriilor devine scadentă, iar valoarea obiectului în leasing va trebui să fie achitată furnizorului la un terman mai tîrziu.

5. Credite comunale sunt prevăzute pentru contractele de leasing cu instituțiile comunale. În cazul unor astfel de credite , activul de risc al instituțiilor bancare este garantat cu grație ferme și solvente de către o autoritate comunală. Tranzacțiile de leasing din categoria dată, sunt reglementate de clauze contractuale , care au o importanță distinctă în derularea operațiunilor.

6. Împrumuturi plătite în avans în contul chiriilor de leasing .

Serviciile executate în avans de către beneficiarul de leasing, atît în la început cît și în decursul tranzacțiilor de leasing, reduce esențial necesarul de finanțare, precum și gradul de risc al societății de leasing. Plățile în avans acționează prielnic contra situației financiare a finanțatorului(locatorului de leasing), precum și contribuie la asigurarea înlesnirilor din partea instituțiilor bancare pentru creditare totală.

7.Vânzări de creanțe pentru finanțarea cu capital străin rezultă din ratele de leasing scadente conform contractului de leasing încheiate cu locatarul, în cazul unor operațiuni de factoring. Literatura de specialitate enuanțează două forme principale ale vînzării de creanțe :

Vânzări directe de creanțe

Vânzări indirecte de creanțe.

În continuare vom stabili diferența dintre acestea dintre acestea două forme de vînzări de creanțe.

a.Vânzări directe de creanțe subînțelege vânzarea unor exigențe de plăți viitoare derivate din contractual de leasing unei instituții de credit, tranzacție care creează aspect de situații distinct și interesante. Printre acestea se pot enumera:

– Sunt eliminate influențele cauzate de eventualele variații ale procentului de dobânzi.

– Se modifică ipostaza cu privire la obligația de monitorizare, a riscului de decădere adresei debitorului la instituția bancară.

– Reducerea cuantumului impozitului profesional pe ratele de leasing.

– Riscul “delcredere”se transmite către instituția bancară, având loc modificarea riscului.

Vânzarea directă de creanțe reprezintă un instrument eficient și important în acțiunea de refinanțare cu capital străin al socieții de leasing.

b.Vânzări indirect de creanțe.

Vânzările directe de creanțe prezintă și unele aspect defavorabile, care derivă însăși din analizarea unor clauze din contractual de leasing, și care se reflect contra principiilor de garanție și risc, precum și în executarea silită a creanțelor. Pentru a suprima aceste aspecte neprielnice, în cazul vânzărilor indirecte de leasing,denumit “model de dublu etaj” se constituie două societăți:

– o societate proprietară a obiectului de leasing;

– o societate de închiriere a obiectului.

În asemenea situație, societatea proprietară achiziționează obiecte de leasing și încheie un contract general de închirierea a acestora cu societatea de închiriere, care la rândul său încheie o serie de contracte cu diferiți beneficiari de leasing. Societatea proprietară vinde creanțele față de societatea de închiriere și astfel desistă la exigențile de plată în ambele grupe de relații de închiriere unei instituții bancare. Prin această metodă se diminuează cheltuielile de administrare și cele de derulare ale afacerilor la compărătorul de creanțe și se atinge un rating bun la societatea de încheriere și cu aceasta o finanțare avantajoasă.

Noi forme speciale de finanțare a societăților de leasing.

Literatura modială tratează noi forme de finanțare a societăților de leasing care și-au făcut apariția în ultimii ani în practica tranzacțiilor de leasing. Dintre care se consider necesar a fi descrise următoarele:

Commercial papers;

Asset-backed securities (ABS);

Derivate de credit.

Caracterizarea generală a acestor forme de finanțare constă în:

1.Commercial papers.

Prin distribuția „commercial papers”-ului societatea de leasing pătrunde direct pe piața financiară în partea straturilor largi a iinvestitorilor pentru obținerea de finanțări cît mai avantajoase. Aceasta încheie o convenție de cadru cu o bancă, care o autorizează pentru decontarea unor obligații de datorii parțiale pînă la un nivel maxim valoric.

Acest tip de operațiune prezintă avantaje care constau în flexibilitate, durata de viabilitate, costuri mai reduse comparativ cu contractările de credite pe termen scurt, atît cît și prin posibilități de retragere de pe piața secundară.

2.Asset-backed securities (ABS)

Se caracterizează prin vinderea de către societatea de leasing din portofoliu ei ramificat, creanțe libere ale beneficiarului la o societate denumită “Special-purpose-company”(S.P.C.). Societatea dată are drept scop emiterea de hîrtii de valoare sau plasează împrumuturi pentru certificate de datorii, cu scopul de câștig de emisiune prețul de cumpărare a creanței. ABS la rîndul său va realiza pentru creanțele de leasing structura “Passthrough”, ceea ce semnifică că calcularea dobânzii și rambursarea hîrtiilor de valoare are direct în “Leasing-cash-flows “.

ABS reprezintă o finanțare total favorabilă, avînd un grad înalt de siguranță prin faptul că raspunderea se divizează pe mai muliți factori.

3.Derivate de credit

Dintre cele mai importante derivate de credit vor fi enunțate următoarele:

Credit-deflaut-swap

Credit-spread-put-option.

a.Credit-deflaut-swap

În condițiile apariției unor dificultăți(dereglări de credit, întârzieri de plată), instituția bancară își permite de a cere de la contractant o plată de recompensă.Părțile în cauză prezentînd un credit de referință cu ratingul debitorului la aceasta.Cu acest credit preia contractantul decăderea adresei debitorului și predă documentele cuprizând bunurile comparabile.

b.Credit-spread-put-option.

Avantajul operațiunii date constă, în faptul că efectul accestui credit nu se lasă de a fi așteptat. Dacă societate de leasing ,va structura creditele simplu prin decăderea adresei debitorului , acesta va beneficia de condiții avantajoase. Banca avînd posibilitatea să transfere riscul său pe “piața secundară ”pe perioada de valabilitate de finanțare și realizări flexibile suplimentare.

În concluzie, putem menționa că problemele de finanțare a tranzacțiilor de leasing sunt foarte complexe pentru întreprinzători din domeniul dat, avînd necesitatea de cunoștințe manageriale și financiare profunde, pentru a putea realiza o puternică strategie de finanțare. Activitatea practică a dovedit că finanțarea afacerilor de leasing reprezintă baza întregii activități, și succesele acestora depind de sursele de provinență a capitalului propriu și a celui străin,cît și de competența de gestionare a acestuia.

Capitolul II Piata serviciilor de leasing și problemele de funcționare în Republica Moldova

2.1 Reglementarea activității companiilor de leasing în Republica Moldova

Pentru prima dată leasingul în cîmpul juridic al Republicii Moldova apare în 1996, odată cu aprobarea Legii nr.731 din 15.02.96 cu privire la leasing.

Însă nu putem afirma cu certitudine că asemenea contracte nu puteau fi întâlnite anticipat în practică, fie incipiente, de stabilire a unor tranzacții de pe piața economică între agenții economici bazate pe legitățile economice.Conform art.4 alin.2 Codul Civil al Republicii Moldova din 1964, raporturile juridice civile se reglementează conform convenției, deși nu sunt prevăzute de legislația civilă,iată de unde rezultă acestă tranzacție calificată ca nenumită.

Legea cu privire la leasing,definește leasingul sub două aspecte:

– aspectul economic relevat în art.3 – leasingul este o activitate de intreprizător, de investre unor mijloace temporar disponibille sau împrumutate, ce se desfășoară pe bază de contract.

– aspectul juridic rezultă din colaborarea art.3 și atr.6, în acest sens se stabilește că forma juridică a operațiunilor de leasing este contractul de leasing, prin intremediu căruia locatorul procură cu titlu de proprietate echipamentul indicat de locatar de la vînzătorul stabilit de acesta și îl acordă contra plată locatarului în posesiune și folosință temporară în scopuri de întreprinător.

Esența oricărei reglementări juridice, constă în crearea normelor juridice, competente să reflecte algoritmul corelațiile economice constituite prin vectorul dezvoltării lor continue. Respectiv mecanismul de reglementare juridică trebuie elaborat astfel încît să fie capabil să reflecte întreaga esență economică a rapoartelor.

Relațiile economice, existente în raporturile de leasing, substituie forma clasică a creditului bancar, pe cînd leasingul în esența sa reprezină o formă flexibilă de finanțare în termen. Întrucît nu vizează fonduri lichide, leasingul permite unui negociator să se adapteze distorsiunelor pieței de credit pe timpuri de criză. Din aceste considerente, sporirea tranzacțiilor de leasing în Republica Moldova prezintă o posibilitate de dezvoltare,luînd în considerație resursele financiare limitate atît din sfera sectorului public cît și din cel privat cu capacitate investițională.

Reglementarea activității juridice ale leasingului rezultă, din esența lui economică , enuanțată mai sus fiind o operațiune de finanțare în termen, având suport juridic princiapal un contract prin intermediu căruia un societatea de leasing (locatorul) închiriează bunuri beneficiarului (locatar), care, de regulă, nu dispunde de surse financiare proprii, nici de credite bancare, iar la finele locațiunii acesta va dispune de trei oportunități :

de a prelungi locațiunea;

de a rezelia contractul, luînd în considerație clauzele contractual

de achiziționarea a bunului respectiv, la prețul care rezultă din calcularea valorii bunului, precum și a plăților realizate în perioada de locațiune.

În acest sens, în conformitate cu art.13 aln.(2) în cazul expirării contractului, bunul eventual, rămâne în posesiunea și folosința temporală a locatarului dacă contractu a fost prelungit de părți la ratele stabilite anterior, iar în condiții de reducere a plăților- până la expirarea termenului de amortizare a echipamentului.

Observăm că leasingul este modalitate specific de finanțare căreia îi este caracteristic păstrarea de către finanțator a nudei proprietăți abunului închiriat, care este transmis ulterior în posesia beneficiarului pe o perioadă irevocabilă.

După cum se menționeză în literature de specialitate, contractual de leasing este un contract cu executare succesivă , ceea ce presupune că de la inițierea lui și până la finalizaresă circule o durată în care beneficiarul să utilizeze bunurile supuse operațiunilor de leasing.

Durata contractului de leasing este de o importanță majoră pentru interpretarea convențiilor, astfel în cît cuprinde operațiuni de leasing și dobândirea dreptului de proprietate. Dacă părțile contractante au stipulate limita minimă, operațiunea nu este considerată de leasing ci un contract de vînzare-cumpărare, încât aceasta marchează momentul în care se poate dobîndi proprietatea într-un contract de leasing. La fel nici limita maximă nu trebuie depășită, caz în care operațiunea se caracterizează a fi una de închiriere.

Conform art. 13 alin.(2) colaborat cu art.15 alin.(4) este specificată următoarea situație:

Locatarul are dreputul să execute înainte de termen obligațiunea achitării chiriei și să răscumpere echipamentul la prețul convenit de părți, dar nu mai mic de valoarea riziduală de inventar a echipamentului, dacă durata leasingului a fost mai mică decât termenul de amortizare a echipamentului.

Lipsa specificării legale a termenelor de limită minimă și maximă, poate genera abuz a părților contractante, fiind stimulat contractul de leasing în scopul beneficierii de înlesniri fiscale prevăzute de art.17, pe cînd fiind vorba de un simplu contract de vînzare-cumpărare. Iată de unde rezultă necesitatea activății companiilor de leasing în viziune legislativă riguroasă, atât pentru a evita confruntarea operațiunilor de leasing cu alte operațiuni juridice.

Potrivit art. 5 fiind o operațiune triunghiulară, contractual de leasing implcă participarea a trei subiecți : furnizorul (producătorul), locatorul (instituția financiară), locatarul (beneficiarul). Fiecăruia îi revine un rol caracteristic, în funcție de interesul pe care îl prezintă în derularea contractului, și care se interferează și se completează cu interesele celorlalți parteneri, în raport cu necesitățile economice prin încheierea contractului, respectiv pentru introducerea obiectelor într-un ritm rapid în procesul de producție evitînd uzura morală a acestora. Astfel, în conformitate cu art.3, locatorul procură cu titlu de proprietate echipamentu indicat de locatar de la vânzătorul stabilit de acesta și îi acordă contra plată locatarului. În același timp, pentru beneficiar locațiunea în raport cu achiziționarea prezintă atît inteser cît și avantaj, prin faptul că ea este temporară, favorizînd înlocuirea echipamentului cu altu nou mai rentabil.

Pe de altă parte, contractul de leasing răspunde spiritului de colaborare ce se statornicește în raporturile dintre comercianți.

Baza raportului dintre creditor și locator o prezintă voința celor două părți: una cu vocație financiară, alta cu vocație tehnică- de a colabora în interes comun pentru obținerea unei rentabilități cît mai mari din exploatarea bunului. În acelați timp , în raport cu interesele contracluale, fiecare partener, va deține un rol bine definit în contract și anume: creditorl se va ocupa de problemele financiare, beneficiarul de problemele tehnice, furnizorul deține relații atît cu creditorul, cît și cu beneficiarul obligațiile sale nefiind modificate.

Complexitatea și orignalitatea a formei contractante, este evidențiată și de faptul că intre intervalul de închierea și expirarea contractului se disting mai multe faze cu definitorii proprii:

Faza prealabilă contractul nu se încheie direct între finanțator și beneficiar, fiind precedat și inflențat de contractul de vânzare-cumpărare care se semnează între finanțator și furnizor selectat anticpat de către baneficiar în vederea închirierii ultirioare a bunului. În cadrul primei etape un comerciant neavând resurse proprii de finanțare dar dorește să investească, se adresa la societatea de leasing. Aceasta la rîndul său în nume propriu va achiziționa bunul de la furnizor la prețul stabilit de locatar.

În mod schematic operațiunea se va desfășura în modul următor: utilizatorul va alege bunul necesar de la producător, după care se adresează cu o cerere către creditor acesta în care va descrie bunul pe care dorește să-l folosească cît și date referitoare la solvabilitatea sa.

Creditorul preventiv va studia atît aspectele economico-financiare ale operațiunii din punct de vedere al rentabilității, cît și capacitățiile tehnice ale utilizatorului, după care urmează înaintarea deciziei cu privire la finanțare. După toate creditorul nu este definitiv angajat față de furnizor, decît după semnarea bonului de comandă, prin care se califică alegerea făcută de către beneficiar, indicațiile tehnice ale materialului cît și condițiile de comercializare. Dacă creditorul nu și-a dat acordul definitiv, beneficiarul nu are capacitate să încheie contract de vânzare cu urnizorul, decît în nume propriu. Dacă părțile contractante au ajuns la un numitor comun, se încheie contractul de vânare-cumpărare, între furnizor și finanțator,care în mod automatizat devine proprietarul bunului ales de către un terț.

Conform art.8, contractul de vânzare-cumpărarea de echipament, pe lîngă clauzele prevăzute de legislație pentru acest tip de contract, trebuie să conțină următoarele stipulări:

locatorul achiziționează echipamentul anume pentru a-l da în chirie;

locatarul e investit cu dreptul de cumpărător, care izvorăște din contractul de vânzare- cumpărare încheiat de locaor cu vînzătorul de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede altfel.

Contractul de vânzare prin care creditorul cumpără bunul este diferit din punct de vedere juridic de contractul pe care îl precede. Creditorul, devenit proprietar al bunului achiziționat, datorează prețul utilizatorului, dim momentul în care a remis procesul verbal de predare încheiat între furnizor și beneficiar. Expedierea bunului achiziționat are loc direct de la producător spre utilizator .

În acest sens, art.16 alin.(2) prevede: dacă în contractul de vânzare-cumpărare de echipament este prevăzută obligațiunea vînzătorului de a livra și instala echipamentul în termenul și locul stabilit de comun acord cu locatarul, îndeplinirea acestei condiții se autentifică prin acte de recepționare-predare și montarea de echipament semnate de vânzător și locatar.

Întrucît locatarul dobîndește drepturi și își asumă obligațiile prevăzute de legislație specifice contractului de vânzare-cumpărare cu excepția obligațiilor de plată care îi revin locatorului, este firesc ca acesta direct cu furnizorul să soluționeze orice probleme odată cu recepționarea bunului. Rolul locatorului în raportul de vânzare-cumpărare pe lîngă angajamenul de plată a bunului specificat de către cumpărător, se exprimă și prin aceea că fără acordul lui nu se poate rezilia contractul de vănzare-cunpărare, el având statut de creditor solitar față de furnizor.

Locatarul este autorizat cu dreptul de a înainta furnizorului orice ambiție în ceea ce privește calitatea bunurilor, termenele de livrare, precum și dacă nu este executat de către acesta corespunzăto contractul de vânzare-cumpărare. Acestă conjuctură, nu este desigur irelevantă pentru furnizor. De aceea, în art. 8 se stipulează obligațiunea creditorului de a indica că achiziționează echipamentul pentru a-l încheria.

Faza locațiunii reprezintă cea de-a doua fază, în care intră proriu-zis executarea contractului de leasing.

Contractul de leasing se încheie în faza corespunzătoare între instituția creditoare și utilizator, care începe să-și producă rezultat de la data la care bunul sugerat este livrat de către furnizor spre beneficiar. Considerente de ordin economic și financiar ilustrează și unele trăsături specfice a contractului de locațiune, îndeosebi caracterul său intuitu personae și irevocabil.

Contractul de locațiune transmite un caracter intuitu personae, căci închierea lui implică un climat de încredire între creditor și beneficiar, care intevine numai după o investigare minuțioasă

a capacității profesionale a acestuia. De aceea, de regulă, în contracte sunt stipulate clauze prin care instituția creditoare elimină orice posibilitate de schimbare a locatarului, stabilind în mod exprez interdicția făcută utilizatorului de a-și substitui un terț în executarea contractului sau de a subînchiria bunul dat în folsință. În sensul dat la art. 15 alin.(2) , se prevede că locatarul nu are dreptul să gajeze echipamentul, să-l subînchirieze sau să-l înstrăineze unor terți fără acordul locatorului.

Se sesizează că finanțatorul își poate permite rezervarea dreptul de cesiune, fără ca utilizatorul să se poată opune, întrucît leasingul poartă caracter intuitu personae numai în ceea ce ține de utilizator. Aceste considerente rezultă indirect atât din prevederile atr.14 alin.(1) , potrivit căruia locatorul are dreptul să folosească echipamentul în calitate de gaj la obligațiunile sale față de terți, dacă contractul de leasing nu prevede astfel, cît și din prevederile art. 12 alin. (4).

Caracterul irevocabil al contractului de leasing rezultă din faptul că în această fază el susține în mod obligatoriu o perioadă irevocabilă, care corespunde cu durata amortizării fiscale, și pe parcursul căreia nici o parte contractantă, în principiu, nu pot rezilia contractul în mod unilateral. Pe parcursul perioadei date beneficiarul are deplina posesie asupra bunului, având totodată obligația achitării la termen a plății calculate contra societatea de leasing.

În același timp, conform prevederilor art. 9, alin (2) în colaborare cu art.9 alin (5) creditorul de leasing păstrează dreptul de a efectua oricînd inspecții în legătură cu utilizarea bunului. Conform căruia putem constata că beneficiarul de leasing prin contract, își asumă pe întreaga perioadă a locațiunii, totalitatea riscurilor, a obligațiunilor și a responsabilităților ce decurg din folosirea bunului, inclusiv riscul pierderii ori distrugerii, riscul unei rentabilități negative a folosirii investiției, gestionarea bunului, intreținerea, plata impozitelor, taxelor, a primilor de asigurare, precum și totalitatea responsabilităților civile și penale ce decurg din administrarea acestui bun.

Dilimitarea de alte contracte similare

Datorită conținutului și finalității sale economice, contractul de leasing nu poate fi asimilat cu contractul de vînzare în rate, întrucît utilizatorul poate deveni proprietar numai la sfîrșitul perioadei de locațiune, fără efect retroctiv, până atunci fiind un utilizator. Nefiind aplicate nici reglementările privind vânzările pe credit , care stabilesc imperativ limitele creditului acordat, stipulînd acont minim ce trebuie achitat cu încheierii contractului.

Reeșind din sistemele juridice, contractul de leasing se deosebește de contractul de locașiune- vânzare, întrucît transferul proprietății nu are loc automat la sfîrșitul locaținii- vânzării, ci e o simplă facultate lăsată locatarului.

La fel el se diferențiază și de contractul de locațiune clasică prin faza prealabilă formlării

sale, cît și prin faptul că acesta nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate, de asemenea, în timp ce contractul de locațiune este reziliabil de către locatar, pe baza unui preaviz, contracrul de leasing e irevocabil, iar ritmul plăților ratelor de chirie nu pot fi întrerupt. Totodată, dacă în cazul contractului de locațiune creditor poate fi orice persoană, în cazul contractului de leasing acestă calitate poate avea doar întreprinderea care exercită din punct de vedere profesional această calitate (art.3).

De contractul de împrumut sau de credite bancare el se diferențiază în general prin fapul că în acestea are loc transferul unei sume de bani sau a unui bun din patrimoniu celui ce solicită împrumut în patrimoniu celui ce împrumută, cu obligația că la termenul indicat să restituie suma împrumutată.

Rivalitatea acestor acte normative prezintă un interes deosebit la clasificarea corectă a contractului de leasing atît pentru partea contractuală, cît și pentru analiza teoretică.

Analiza normelor noului Cod civil și a legislației în vigoare în domeniul leasingului permite să extragem trăsături specifice ale contractului, care îi imprimă caracter independent:

în calitate de parte obligată de rind cu locatorul și locatarul, persistă și vînzătorul bunului, care nu este parte propriu-zisă a contractului. Încît în conformitate cu articolul 923 C.civ., la stabilirea raportului contractual se admite participarea a doi subiecți. Finanțatorul nu se află în raport contractual direct cu vînzătorul, dar este înzestrat prin lege cu un șir de obligațiuni față de el (art.926, 927, 929 C.civ.RM).

creditorul-financiar se obligă să dobîndeascăîn poprietate bunul specificat în contract. Producerea de către locator a bunului pentru transmiterea ulterioară spre locatar în baza unui contract de leasing, reprezintă o obligațiune improprie lui.

locatarului ca parte participantă în contractul de leasing îi devine un rol important, deoarece anume el determină furnizorul sau bunul care urmează a fi achiziționat, o excepție la această regulă poate fi cazul cînd în contract o astfel de obligațiune i se atribuie locatorului.

Datorită construcției juridice prezente este consemnată valență naturii juridice a contractului de leasing care, în esența sa, constituie prestarea unui serviciu financiar prin intermediu mecanismului de locațiune.

Contractul leasing se încheie, pe un termen stabilit de părți, care trebuie să includă deplina amortizare a bunului, care se potrivește cu termenul efectiv de exploatare a obiectului contractului. De regulă după expirarea termenului contractului, dreptul de proprietate asura bunului se transmite utilizatorului, fără necesitatea achitării prețului rizidual al bunului de către acesta.

În ipostaza în care contractul de leasing nu încetează prin deplina amortizare a bunului, locatarul poate fi obligat să achiziționeze bunul la valoarea rizidulă, sau să continue întreținerea raporturilor contractuale pînâ la amortizarea deplină a bunului. Pe lângă obligațiile enuanțate mai sus, locatarul poate rezerva dreputul de cumpărare sau încherierea a bunului prin stabilirea clauzelor contractuale. Situația stabilită îi atribuie prioritate față de terți în ceea ce pricepe contractarea obiectului contractului, după expirarea termenilor acestuia.

Dispozițiile Codului civil de regulă se practică în scopuri comerciale a bunurilor contractante, adică în raporturile stabilite între antreprenori, fiind prezentat ca un fenomen juridic ce întregește peisajul reglementărilor internaționale. Practica contractuală deseori dovedește că o mulțime de tranzacții de leasing, ce întrunește caracterul juridic al contractului de leasing, nu pot fi calificate ca leasing, din motivul că bunurile sunt folosite în scopuri personle, ceea ce contribuie la micșorarea de tranzacții și participanți pe piața serviciilor de lasing.

În cadrul Codului civil la fel este menționat coraportul dintre normele generale de reglementare a contractului de locațiune (art.875-910) și contractul de leasing. Conform art.923 alin.(6) C.civ. “contractului de leasing se aplică în modul corespunzător dispozițiile privind contractul de locațiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel ”. În baza acestei norme putem constata că reglementarea raporturilor de leasing se execută conform normelor cuprinse în Capitolul X al Codului civil – leasingul (art.923-930) și de contract, cînd legea dispozitivă prevede acest lucru, în rest, fiind aplicate în mod corespunzotor dispozițiilor privind contractual de leasing. Reeșind din art.878, 885, 886, 887 ș.a C.civ. RM se aplică acele norme ale locațiunii, care nu pot modifica natura contractului de leasing, adică a normelor ce reglementează segmental obligațional de posesie și folosire a bunului de către locatar.

Cerința de bază înaintată de lege, față de contractual de leasing constă în respectarea tuturor cerințelor legale, referitoare la încheierea, modificarea, și rezilierea actelor juridice (art.210). După care contractual poate fi încheiat nu numai în forma unui document semnat de părți, dar și prin telegrame, scrisorii, ș.a., fiind semnate de către expediator și enunțînd clauzele contractului viitor.

După art.679 alin (2) condițiile specificate în lege urmează a fi stipulate ca clauzele esențiale ale contractului de leasing,precum și acordul părților asupra acestora. Conform art.7 al Legii cu privire la leasing precum și Codul civil putem estima toate condițiile posibile ale unui contract de leasing, care pot fi examinate în calitate de clauze esențiale, dar și pentru întregirea în linii mari contractual dat.

În corelație cu art.923 C.civ. RM, norma de la art.925 stabilesc regimul juridic al obiectelor contractului de leasing prin menținerea naturii mobiliare a bunului, chiar dacă sunt

prezentate elemente difinitorii a bunurilor imobile. Caracterul determinant al bunului mobil (art.294) ilustrează cerința legală față de contractual de leasing. Precum dacă în contractual de locațiune pot figura bunuri imobile , normele ce reglementează contractual de leasing exclude o astfel de cateorie. Respective, normele juridice ale contractului de locațiune referitoare la normele corespunătoare ale arendei și regimul cu privire la bunuri immobile nu se răsfrînge asupra raporturilor contractual de leasing. Divergența bunurilor nu este direct indicată în art.923 însă poate fi cu ușurință dedusă din prevede Codului civil referitor la leasing și anume din faptul transmiterii bunului în posesia și folosință pe o anumită perioadă cu amortizare totală sau parțială pe durata contractului.

Locatorul are o obligație imperativă în contractual de vânzare-cumpărarea, încît îi revine responsabilitatea de a avetiza vânzătorul bunului denspre tranzacția care va avea loc, cu indicarea locatarului concret. Informația primită servește drept esență de înzestrare cu drepturi și obligațiuni specifice ca parte contractantă a rapotului de leasing.

Drepturile locatarului de înaintarea directă a obiecțiilor spre vânzător pentru garanțiile ce derivă din contractual de vânzare-cumpărare, încheiat între locator și vânzător, reprezintă o însușire caracteristică acestui contract. Dar în caz livrării de către vânzător a bunurilor de o calitate necorespunzătoare, nu permite locatarului de reziliere a contractului, fără acordul locatorului. Soluționarea problemei de reziliere îi revine părților contratante.

Conform regulilor generale ale Codului civil (art.318), riscurile pieirii sau deterorării fortuite a bunului le supoartă proprietarul, dacă legea sau contractual nu prevede altfel. În contractual de leasing, proprietar al bunului rămîne locatorul, acesta avînd drept numai facultativ de a garanta executarea obligațiunilor contractuale din partea locatarului. Din momentul în care locatrul preia în posesia sa bunul, acesta își asumă responsabilitatea asupra tuturor ricurilor pentru pieirea bunului, inclusiv datorate unei forțe majore, fapt determinat de active poziție a locatarului în obligație și de interesul său ontractual.

Prin intermediul acestui context, locatarul este obligat să îndure orice cheltuieli ce țin de întreținerea bunului și reparația obiectului contratului. Mențiunea dată îl eliberează pe locator ca proprietar a bunului de majoritatea obligațiilor precum și scoate în evidență caracterul economic financiar a rolului deținut de acesta în raportul de leasing.

Temeiurile și mărimea răspunderii a locatorului și locatarului nu sunt specficate expres în Codul civil, referire făcîndu-se la reglementările contractului și la lege. Un caz concret este prevăzut în art.927 alin.(3) Cod.civ.RM și anume: locatorul poartă răspundere față de locatar, cînd ultimul a suportat cheltuieli legate de intervenția locatorului în alegerea vânzătorului. În situația dată, prin contractul se poate stabili răspunderea solidară a locatorului și a vânzătorului

față de locatar (art.531 C.civ.RM). Altă situație – de răspundere a locatarului este menționat în art.9 aln.(5) al Legii cu privire la Leasing. Unele norme referitoare la locațiune pot fi practicate în calitate de bază pentru prevenirea răspunderii părților, dar care trebuie să recurgă din caracteristica de posesie și folosință a bunului de către locatar (art. 890, 892, 893 C.civ.RM).

Reeșind din cele enuanțate anterior putem constata că temeiurile contractului de leasing a locatorului nu i se încuibă în cazul contractului de locațiune.

Pe întreaga perioadă a contractului de leasing , locatorul rămîne proprietar al bunurilor supuse leasingului, de aceea el poate cesiona (art.556 C.civ. RM) sau ordona în alt mod drepturile ce reese din contractul de leasing. Cu toate că aceste acțiuni nu-l eliberează pe locator de obligațiunele sale contractuale, precum nici nu se răsfrînge în nici un mod asupra contractului de leasing.

Spre deosebire, locatarul are dreptul de a cesiona bunul sau al altui drept ce reese din contractul de leasing numai cu acordul locatorului și cu respectarea dreptului terțelor asupra acestuia. În caz de preluare a datorii de către un nou utilizator, urmaeză a fi însoțită de acordul locatorului, după care se va negocia cu vânzătorului noile clauze ale contractului de vânzare-cumpărare referitoare la locatar.

Analizînd Codul civil a Republicii Moldova cît și Legea cu privire la leasing nr.731 din 15.02.96 putem constata că activitatea companilor de leasing sunt reglementate conform unor norme bine stabilite.

2.2 Analiza situației și evoluției leasingului în Republica Moldova

Piața serviciilor de leasing în Republica Moldova se consideră a fi una destul de tînără, în plină dezvoltare, continuă și destul de progresistă, fiind evidențiată pe parcursul evoluției sale de câteva etape semnificătoare.

Lansarea activității în sectorul serviciilor de leasing a avut loc în 1996, atunci cînd a fost aprobată Legea cu privire la leasing, dar care a fost mai puțin acceptabilă, din cauza că anumite norme stabilite nu încurajau dezvoltarea sectorului dat.

Viitoarea fază ce a desemnat evoluția pieții serviciilor de leasing s-a lăsat așteptată, întrucît abea în 2002 au apărut primele companii ce ofereau servicii exclusive de leasing- companiile MAIB leasing și Euroleasing. Mai tîrziu, în iulie 2003 și-a făcut apariția cel de al treilea operator- BS leasing Grup, ulterior în anul 2004 servicii de leasing au început să desfășoare și compania IM și Compania Consulting Grup sub brandul IMC Leasing. Tot în același an își fac apariția societățile Excelent-leasing și Galas-Leasing.

Adoptarea unei noi Legi cu privire la leasing precum și modificările respective din Codul

civil, Codul fiscal etc.,s-a caracterizat a fi principalele realizări ale anului 2005, desemnînd un nou imbold în dezvoltarea pieții serviciilor de leasing. Extinderea naturii subiecților și a obiectelor de leasing, echivalarea dobânzii de leasing cu rata dobânzii stabilită de băncile comerciale, reprezintă prevederile de bază ce au permis crearea unei conjucturi favorabile atît pentru companiile de leasing, cît și pentru clienții acestora.

Noua legislație a intervenit cu un efect catalizator, astfel în cît pe parcursul anului 2006, și-au făcut apariția șase companii noi, trei dintre care aveau la bază 100% capital străin, precum și în calitate de fondatori-grupuri investiționale cu experiență vastă în domeniu (Optima Leasing, Top Leasing și Total Leasing). Creșterea dinamică a pieții serviciilor de leasing în Republica Molova intensifică concurența în sectorul dat, atragând noi companii.

Conform Biroului Național de Statistică atestă că la sfîrșitul anului 2008 deja au fost înregistrate 39 de companii cu activitate de leasing.

Analizate în ansamblu, companiile de leasing direct sau indirect, prezintă obiectul afilierii cu drupuri sau instituții financiare naționale sau internaționale, și ar putea fi divizate în trei categorii:

Grupul companiilor afiliate băncilor este ilustrat de către EuroLeasing, MAIB Leasing, BS-Leasing și Electrosistem. Acestea se enumeră printer primele care au început exploatarea sectorului dat și reprezintă un interes distinct, deoarece, se caracterizează prin a fi afiliate băncilor comerciale, vizate cu acces la resurse acestora, pentru a putea să le utilizeze în activitatea proprie de creditare. Aceste avantaje au valoare și pentru băncile-proprietare, care își extind portofoliul de credit, reducând riscurile și descentralizând activitatea de creditare.

Următoarea grupă este caracterizată de companii care au ca fondatori grupuri financiare și investiționale străine, precum și vizează structuri specializate în domeniul leasingului. Aici putem enunța companii ca IMC Leasing, Total Leasing, Top Leasing, Optima-Leasing, Geyer & Buchegger Leasing și cel mai nou reprezintant Raiffeisen Leasing.

Dintre care Optima-Leasing este afilită grupului german SIXT, specializat pe servicii de arendă a automobilelor, leasing financiar și operațional. Pe piața națională la fel au intervenit grupuri Românești de o importanță majoră, caracterizânduse cu investițiile sale pe parcul a 12 ani în valoarede 250 mil. dolari.

Un alt operator distinct al categoriei date- Total Leasing- creat prin subscrierea majoritară a Emerging Europe Leasing and Finance B.V., reprezintă o companie regională de leasing aflată în portofoliul fondului privat de investiții Balkan Accession Fund.

Apariția companiilor în cauză se consider a fi efect al Legii din 2005, drept stimul pentru acești operatori fiind rezultat din rezultatele financiare favorabile obținute de companiile din

grupul anterior, precum și lipsa resurselor bancare disponibile pentru investiții în companiile de profil afiliate băncilor.

Un avantaj considerabil prezintă afilierea la grupuri străine, care în primul rînd facilitează accesul la resurse mai ieftine, ale fondatorilor săi, precum și la o linie de creditare din partea terților, reeșind din aspectul grupului din care face parte. La fel operatorii naționali dobândesc experiențe mai avansate in domeniul leasing-ului, produse standartizate, marketing ș.a.

Din cadrul companiilor afiliate grupurilor locale independente fac parte : Excelent Leasing care creează un grup financiar cu Excelent-Microfinanțare, și Galas Leasing asociată companiei de asigurări Galas.

Din sistematizarea informației cu privire la leasing estimăm că piața este în creștere, întrucît interprinzătorii autohtoni au intinuit avantajele acestuia și apelează mai des la un contract de leasing. Ritmul intens de creștere este înregistrat în special începînd cu anul 2005, pînă atunci creșterea fiind mai ponderată, constituind pînă la 50%. În acestă situație, se estimează că volumul pieții serviciilor de leasing în anul 2007 a atins circa 982,2 mil.lei, comparativ cu 725,6 mil.lei în 2006. Creșterea intensă a volumului finanțării se caracterizează prin faptul că în acest an au devenit operaționali companii ca: Top Leasing, Total Leasing, Status Leasing ș.a.

Maximul istoric înregistrat pe piață a fost difinitoriu pentru anul 2008, de către companiile de leasing au fost acordate în leasing mijloace fixe în valoare de 1246,5 mil.lei. Fapt ce nu poate fi caracteristic pentru anul 2009, remarcat prin prăbușirea pieții, cauza fiind criza economică. Conform Biroului Național de Statistică în acest an totalul mijloacelor fixe s-au micșorat considerabil, cu 834 mil.lei față de anul precedent.

Datele relevă că în anul 2012 companiile de pe piața națională de leasing au acordat mijloace fixe în valoare de 816,1mil.lei, sau cu 21 mil.lei (2,5%) mai puțin decît în anul 2011 și cu 280 mil.lei (52%) mai mult față de 2010. Creșterea sugestivă a pieții în anul 2011 s-a datorat bazei de raportare prezumată după prăbușirea pieții din anul 2009, tendința dată astfel încît poate fi considerată doar o recuperare a pieții în condițiile unei creștere economice importante.

În anul 2013, piața de leasing din Republica Moldova a înregistrat o creștere aproximativ de 40%, comparativ cu anul precedent. Potrivit experților din domeniu, performanța s-a datorat creșterii capacității de plată a agenților economici și a menajelor, precum și evoluției cursului principalelor valute de referință. Cifra de afaceri a companiilor de leasing în acest an constituin 1136,8 mil.de lei.

Potrivit datelor oficiale partea preponderentă a mijloacelor fixe acordate în leasing pe perioada menționată în Tabelul 1 o reprezintă mijloacele de transport. Valoarea acestor operațiuni în anul 2013 se ridică la peste 960 mil.lei și constituie circa 84 % din totalul

contractelor de leasing încheiate. Alte 9% au fost distinate pentru procurarea utilajelor, și doar 7% pentru achizții de clădiri și construcții.

Valoarea și structura mijloacelor fixe acordate în leasing în anii 2005-2013.

Sursa: datele calculate de autor conform datelor BNS.

O importanță deosebiă pentru agentul economic o prezintă perioada acordării mijloacelor fixe în leasing, necesare activiății operaționale. Conform termenilor de achitare obiectele ce sunt acordate în leasing distribuite în felul următor: cu termen de achitare și recuperarea mijlocului pînă la 3 ani, de la 3 pînă la 5, și mai mult de 5 ani.

Informația difinește o flexibilitate în ceea ce privește termenul de achitare. Dacă pentru anul 2005 caracteristic era termenul de achitare pînă la 5 ani, în anul 2006 ponderea mijloacelor fixe oferite în leasing cu termenul de achitare mai mare de 5 ani, s-a stabilit a fi de 9,4%, fapt determinat de apariția noului produs – bunuri imobiliare. Anul 2008 marcat de criza financiară, a influențat descreșterea produselor oferite în leasing pe termen lung pînă la 8,5%. Descreșterea dicisivă a continuat și în 2009, reprezintînd doar 0,3%. Pentru minimizarea riscurilor încipînd cu anul 2010 au micșorat termenul de achitare de pînă la trei ani.

Fig.1. Termenul de achitare a mijloacelor fixe acordate în leasing în anii 2005-2013.

Sursa: elaborată de autor conform datelor BNS.

În anul 2013, valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing pe termenul cel mai redus constituie 638,5 mil.lei, sau 56% din valoarea totală a mijloacelor fixe acordate în leasing. Valoarea mijloacelor fixe acordate pe un termen de la 3 pînă la 5 ani a constituit 462,0 mil.lei, pe mai mult de 5 ani 36,3 mil.lei, ceea ce respectiv, formează 41% și 3%, din valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing).

Agenții economici care au fost supuși leasing-ului, menționează ca a fi o oportunitate investțională foarte eficientă și accesibilă, chiar dacă presupune costuri în medie cu 5% mai mari decît cele bancare. De cîțiva ani fiind mai mult accesibil și persoanelor fizice, întrucît aceștea beneficiază de timp, achită mai puține taxe,precum și îți permit să negocieze condițiile contractuale.

Argumentul în favoarea acestei emiteri ar fi datele BNS ce dovedește că ponderea cea mai mare în obținerea mijloacelor fixe prin intermediul leasingului, îi revine întreprinderilor și organizațiilor.

Pe perioada anilor 2007 pînă în 2010, ponderea mijloacelor fixe acordate în leasing întreprinderilor raportată la persoanele fizice constituie aproximativ 8,6%. Mică abatere de 2,5% în repartizarea mijloacelor fixe de către societățile de leasing pentru întreprinderi față de persoanele fizice este caracteristic anului 2011.

În anul 2012 valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing întreprinderilor și organizațiilor prezintă în jur de 467,1 mil.lei sau (57,2%), persoanelor fizice -348,6 mil.lei (42,7%), date ce pot fi vizualizate în figura 2.

Fig.2 Disribuirea mijloacelor fixe după tipul locaorului pe anii 2007-2013.

Sursa: elaborat de autor conform datelor BNS

În anul 2013 valoarea mijloacelor fixe acordate în leasing îtreprinderilor și organizațiilor a constituit 644,0 mil.lei (sau 56,7%), precum și persoanelor fizice – 491,0 mil.lei (sau 43,2%). Prin analiza datelor putem sesiza că ponderea valorii mijloacelor fixe diviază în medie între 2-3%, ceea ce în decursul de mai mulți ani asigură un nivel constant a serviciilor de leasing oferite atît întreprinderiilor și organizațiilor, cît și persoanelor fizice.

Experiența mondială dovedește că pentru o evoluție a afacerilor de leasing precum și penru promovarea lor, ca o componentă a activității investiționale, prezintă necesecitatea fondării unei asociații naționale de profil ai cărei membri sunt companiile de leasing.

În anul 2012 în Republica Moldova a fost fondată Asociația companiilor de leasing (ACL). Fondatorii căreia sunt Express Leasing. MAIB Leasing,Raiffeisen Leasing și Total Leasing, și care acordă aproximativ 70% din serviciile de pe piața de leasing din Republica Moldova.

Asociația națională a companiilor de leasing, cu statut de organizație nonguvernamentală și necomercială are următoarele direcții principale de activitate:

înaintarea și stimularea dezvoltarii afacerilor în Republica Moldova;

reprezentarea și apărarea intereselor și drepurilor membrilor Asociației în intituțiile de stat și organizațiile obștești din Moldova, precum și de peste hotare;

contribuirea la elaborarea programului strategic de exindere a leasingului, precum și a proiectelor de legi, de acte juridice care reglementează acivitatea de leasing pe plan intern și internațional.

Organizarea tranzacțiilor de leasing comune a relațiilor de afaceri firmelor membre Asociației.

Acordarea de suport și consultații profesionale managerilor companiilor asociate,

precum și transmiterea tehnicilor moderne de derulare a tranzacțiilor de leasing.

Organizarea seminarelor, conferințelor, reuniunilor de afaceri pentru popularizarea leasingului, precum și pentru schimb de experiență.

Stabilirea și menținerea relațiilor cu Asociația Europeană de Leasing, cu asociațiile de profil din statele Europei Centrale și de Est din SUA, Federația Rusă, Ucraina și alte țări. [pag.194]

Membrii ACL de pe piața financiară vin cu un produs nou de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii, care sunt destinate pentru achiziții de vehicole și echipamente noi. Acesta soluție oferă costuri mai reduse față de condițiile standarte, având o rată a dobânzii de 13,5 % în valută străină și 18,5% anual în lei, iar taxe administrative impuse de 1,5 % din cosul contractului.

Liberalizarea economiei Europei centrale și de Est intensificătă de aspirația lor de a se integra în circuitul economic mondial a garantat o dinamică ascendentă, a pieții serviciilor de leasing atragînd investiții străine semnificative în sectorul dat. La capitolul dat Republica Moldova nu prezintă o excepție , însă nivelul actual de dezvoltare a pieții de leasing nu corespunde potențialului său. Ritmul scăzut a dezvoltării pieții de leasing reese din declinul invesițional în economie, precum și din absența de interes a investitorilor străini în promovarea sectorului dat.

În comparație cu alte țări, rata de penetrare a serviciilor de leasing în Republica Moldova se află la un nivel foarte scăzut. Reeșind din surse oficiale puteam enuanța că una din două ÎMM europene au apelat deja la operațiunile de leasing, pentru finanțarea afacerilor. Ca exemplu în Germania peste 70% din întreprinderi mici și mijlocii preferă leasingul celorlaltor operațiuni de creditare, în Lituania 38,5, Bulgaria în jur de 30%.

Lipsa informației explicite precum și veridice se constituie a fi o problemă în coordonarea între societățile din aceeastă industrie, în alte cazuri sugerează o publicitate falsă ce induce în eroare consumăorii serviciilor de leasing. În final putem expume că problema generală a companiilor de leasing, constă în incapacitatea de atragere a resurselor ieftine, ce ar sugera condiții mai optime de finanțare.

Favorizarea în continuu a condițiilor de finanțare fac leasingul un serviciu tot mai accesibil. Anume leasingul, trebuie și poate să devină sursa esențială de constituire și modernizare a capitalului în activitatea de antreprenoriat.

1.3 Aspectele fiscale ale operațiunilor de leasing .

Operațiunile de leasing activează fiind supuse legilor fiscale din Republica Moldova referitoare la :

Impozitul pe profit

Taxa pe valoarea adăugată

Impozitul pe veniturile nerezidenților

Taxele vamale.

Impozitul pe profit.

Reglementările actuale privind impoziul pe profit se practică în privința operațiunilor de leasing, prevăzând cu acestă ocazie câteva particulariăți.

a) cheltuieli cu amortizarea bunurilor în regim de leasing.

În cazul leasingului financiar din punct de vedere fiscal în calitate de proprietar este tratat locatarul, pe cînd în cazul leasingului operațianal această însușire îi revine locatorului. Difirențierea dată prezintă o importanță majoră astfel încît stabilește cine va suporta cheltuielile de amortizare a bunurilor care face obiectul contractului de leasing.

În ceea ce presupune calculul și deductibilitatea amortizării activelor în regim de leasing, se difinesc reglementări diferite pe cele două categorii de leasing, astfel destingem:

În limita prederilor Codului fiscal, cheltuielile privind amortizarea activelor în regim de leasing financiar se face pe durata normală de viață sabiliă prin Hotărârea Guvernului utilizînd cele trei metode : amortizarea (liniară, degresivă, și accelerată), prin urmare conform S.N.C.16 distingem :

În cazul clădirilor și construcțiilor special se practică metoda liniară.

În cazul diverselor tipuri de mășini tehnologice și elecronice, strungurilor și utilajelor cu distinație industrială, de costrucție, agricolă etc., tractoarelor, transportului auto, echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată.

În cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate alege metoda de amortizare liniară sau degresivă.

Din cele enumerate mai sus putem marca, o inovație în ceea ce privește probema deductibilității amortismentului, prin executarea unei clasificații pe tipuri de mijloace fixe.

Locatarii care au încheia un contract de leasing financiar cu clauză difinitivă de proprietate beneficiază în continuare de facilități fiscale aferente unei invesiții ordinare.[2 pag.121]

În cazul în care locatarii investesc în mijloacele fixe destinate acivității pentru care sunt autorizați, și nu pledează pentru regimul de amorizare accelerată, pot fi prezumate cheltuieli sulimentare de amortizare constituind 20% din valoarea de intrare a acestora. La fel valoarea rămasă se va calcula reeșind din valoare de intrare cu deducerea ulerioară de 20%. Contribuabilii care profită de aceste înlesniri fiscale au ca obligațiune păstrarea în patrimonial său a acestor mijloace fixe cel puțin o perioadă egală cu jumatate din durata lor de funcționare utilă.

În cazul amortizării activelor transmise în leasing operațional se realizează potrivit cu cerințele S.N.C “Imobilizări corporale și necoporale” , respective utulizând cele trei metode de calcul a

amortizării: liniară, degresivă și accelerată, aplicate la valoarea de intrare a mijloacelor fixe, pe o durată normală de utilzare reglemenate legal.

În cazul unei imobilizări corporale achiziționate la o valoarea de intrare în patrimoniu sub limita stabilită legal, locatarul poate decide să deducă cheluielile aferente imobilizării sau să recupereze cheltuielile date prin amortizare. [2.pag.122]

b) Cheltuielile cu dobânzile de leasing .

Din punct de vedere fiscal dobînzile de leasing sunt aliniate dobînzilor aferente creditelor, deci au următoare caracteristi :

Cheltuielile du dobânzile sunt integral deducibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

În cazul în care gradul de îndatorare este mai mare decît 3, atunci respectivele cheltuieli nu sunt deductibele în anul în care apare, însă se reportează în perioadele următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

În situația care, cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului sunt superioare veniturilor din diferențele de curs valutar, deferanța va fi abordată ca o cheltuială cu dobândă a cărei deductibilitate va urmări limitările prevăzute anterior. Cheltuielile din diferențe de curs valutar sunt cele aferente împrumuturilor care sunt prevăzute în calcularea gradului de îndatorare.

Conform codului fiscal, gradul de îndatorare se determină ca raport între împrumuturi cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorii existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. [2.pag 123].

c) Cheltuieli cu prime de asigurare.

În Republica Moldova conform codului fiscal, cheltuielile de asigurare a bunului în regim de leasing sunt deductibele fiscal de către partea care este este obligată prin contract să achite sumele de asigurare.

2. Taxa pe valoarea adăugată.

Din anul 1999, tranzacțiilor de leasing sunt supuse taxei pe valoarea adăudată, aplicîndu-se o cotă standart de 20%. Respectiv, beneficiarul achită T.V.A. de la suma toală a plăților de leasing, inclusiv și cheltuielile suportate de locator în caz de atragere a creditelor bancare la achiziționarea obiectilor în leasing.

Întrucît transmiterea bunurilor în condițiile contracului de leasing este recunoscută a fi o livrare de mărfuri, conform art.108 alin.(2) colaborat cu art.108 alin.(5) din Codul fiscal, obligația fiscal va apărea la data predării mărfurilor consumătorului, cu omiterea cazurilor cînd facture fiscală este primită pînă la momentul efectuării livrării.

Prin urmare miidalitatea de aplicare a T.V.A. va fi următoarea :

La procurarea utilajului de la furnizor, locatorul conform art.102 din Codul fiscal, va trece în cont suma T.V.A care va fi reflectată concomitent în Registrul de evidență a procurărilor.

La momentul transmiterii utilajului în leasing locatarului, locatorul calculează T.V.A. totală aferentă chiriei. Pentru suma chiriei locatorul eliberează factură fiscală, concomitent efectuînd înscriere în Registrul de evidență a livrărilor. La rîndul său locatarul la data primirii facturii fiscale trece în cont suma T.V.A. reflectată precum și realizează înregistrări în Registrul de evidență a procurărilor.

De constatat că la transmiterea în leasing financiar a livrărilor scutite de T.V.A în baza art. 103 din Codul fiscal impozitarea operațiunilor cu T.V.A. se va efectua în modul următor :

Vînzătorul subiect impozabil cu T.V.A., la transmiterea dreptului de proprietate asupra obiectului contractului scutit de T.V.A., în baza contracului de vînzare cumpărare semnat cu locatorul va elibera factură de expediție fără aplicarea de T.V.A., realizînd înregistrare potrivită în Registrul de evidență a livrărilor .

Locatorul la fel subiect impozabil cu T.V.A. în baza contractului de leasing stabilit la livrarea ulterioară a bunului de asemenea nu va calcula T.V.A. de la valoarea achitată sau care urmează a fi achitată.

În cazul în care, locatorul va transmite obiectul contractului importat scutit de T.V.A. în leasing acesta la eliberarea facturii de expediție nu va aplica T.V.A. Prin urmare suma T.V.A. achitată la import și trecută în cont, conform art.102 alin.(2) din Codul fiscal urmează a fi trecută la cheluieli în perioada în care obiectul contractului s-a transmis în leasing.

În condițiile transmiterii bunurilor în contract de leasing operațional, atît termenul de apariție obligațiunii fiscale la locator, cît și modul de trecere în cont a T.V.A. se realizează analog livrării de servicii, conform art.93 alin.(4), art.102 și art.108 alin (4),(5) din Codul fiscal.

Conform art.101 alin.(3) a Codului fiscal, în cazul în care suma T.V.A. la valorile materiale sau serviciile procurate de către societățile de leasing depășește suma T.V.A. la livrările de bunuri sau serviciile efectuate în cadrul contractului de leasing, diferența se restituie la buget în limitele cotei standart a T.V.A. înmulțite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii, conform modului stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depășește 45 de zile.

3.Impozitele pe veniturile nerezidenților.

Veniturile obținute de nerezidenți sub aspect de dobândă sau redevență fixată de părțile contractante, în cazul contractelor de leasing, se impun în Republica Moldova prin reținerea la sursa de plată conform prevederilor din convențiile de evitare a dublei impunere. Printre veniturile oținute din operațiunile de leasing conform atr.71 lit.k și distingem : darea în arendă sau sub arendă, din locațiunea sau uzurfructul proprietății aflate în Republica Moldova, precum și a navelor maritime, aeronavelor, mijloacelor de transport, rutier sau feroviar și a containerelor.

În conformitate cu art.70 alin.(2) din Codul fiscal, la determinarea veniturilor obținute de nerezidenți se va ține cont doar de venitul obținut în Republica Moldova, fiind reținut un impozit în mărime de 15%.

4.Taxele vamale.

În situația bunurilor de import se va înregistra și achita de către beneficiar și taxa vamală. Bunurile introduce în țară de către utilizator în baza unui contract de leasing se plasează sub regimul vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală a dreptului de import și cu exonerarea de datoria garantării obligației vamale. Aceluiași regim se supun și bunurile introduce în țară de către societatea de leasing în baza contractului stabilit cu utilizatorul.

În conformitate cu art.73 alin (2) din Codul vamal, în cazul punerii în circulație liberă a obiectului al lesingului, ca urmare a realizării de către locator a opțiunii de procurare la expirarea contractului de leasing și a achitării integrale a ratelor de leasing, drepturile de import nu se calculează și nu se achită.

În final putem enunța că factorii stimulatorii a dezvoltării leasingului prezumă avantaje fiscale în comparație cu creditele bancare (amortizarea accelerată precum și atribuirea plăților de leasing la cheltieli de producție etc.), modalitatea accesibilă de finanțare a procurării fondurilor fixe, printer care și riscuri redus pentru vînzătorii de utilaje. Totodată barierile principale pentru extinderea sectorului afacerilor de leasing prezintă caracterul contradictoriu al cadrului normative și legislative ale leasingului, tranzacțiile de leasing presupun un cost ridicat, ca urmare a întrebuințării TVA și taxelor vamale, dezvoltare inferioară a infrastructurii de asigurări ale activității de leasing.

Metodele prevăzute de calculare a amortizării în condiția costului ridicat al obiectilor de leasing precum și pentru achitarea dobînzilor creditare cu o rată majorată, delimitează sferele de aplicare a leasingului în Moldova și posibilitățile lui de a evolua ca un factor investițional la modernizarea tehnicii, utilajelor și tehnologiilor din sectorul economiei.

Capitolul III. Dezvoltarea pieții serviciilor de leasing în Republica Moldova.

Dezvoltarea pieții serviciilor de leasing.

Pogresul tehnic continuu în viața economică, socială și culturală a societății moderne, necesită în permanență înlocuirea bunurilor mobile și imobile. În circuitul de achiziționare și finanțare ale acestora, anume leasingul se dovedește a fi un mijloc deosedit de util și eficient. Dificultatea reînnoirii bunurilor prezintă riscul continuu al amortizării fizice și morale rapide ale acestora, cu efect considerabil în procesul desfășurării activității lor. Capacitatea mijloacelor de producție datorită progresului tehnic este adesea devansată în doar cîțiva ani.

Reeșind din aceeastă ordine de idei, afacerile de leasing prin contractele sale, garantează facilități importante întreprinzătorilor, de a menține mijloacele lor de producție la un nivel modern și eficient, deoarece obiectele în cadrul contractelor de leasing după un termen de valorificare poate fi înapoiat, iar beneficiarului de leasing revizui noi metode invesiționale.

Se poate constata la sigur că în perioada revoluției tehnice conteporane, leasingul ca metodă de investiții și finanțare este foarte important, astfel încît evoluția și gradul lui de perfecționare este aproape nelimitat în timp și spațiu.

Istoria dezvolării leasingului în țara noastră este relativ scurtă începutul fiind fondat în 1996. În cei 19 ani de activitate, în cadrul economiei de piață, afacerile de leasing s-au dezvoltat într-un ritm esențial. În prezent leasingul în țara noastră leasingul se bucură în general de apricieri atît în rîndul oamenilor de afaceri cît și de persoane particularea care doresc să achiziționeze bunuri sub formă de obiecte de leasing. Din acest punct de vedere este semnificaiv, că ponderea cea mai mare îi revine afacerilor de leasing cu auomobilele și calculatoarele procurate de populație în regim de leasing. În ultimii ani s-au instituit multe societăți de leasing, dar care nu se grăbesc să-și extindă reprezintanță în afara Chișinăului, fapt ce poate fi sesizat prin suficința cererii sau prin structurare restrînsă a pieții de profil.

De asemenea marile organizații au cucerit piața națională prin expansiunea leasingului, contribuind cu segmenul dat de afaceri la sistemul de globalizare a economiei mondiale pe piață. Din aceste considerente este relevantă activitatea marilor companii și a renumitor societăți de automobile din vesul Europei, și din Statele Unite ale Americii, reprezentantele cărora distingem și pe teritoriul țării noastre cu vînzarea produselor lor prin instrumentul de investiții și finanțare prin leasing.

Din argumentele enuanțate mai sus reese clar și efectiv perspecivele de dezvoltare și ritmul înaintat de evoluție a leasingului pe plan mondial cît și în limitele țării noastre. Dar concomitent

cu dezvoltarea continue a acestui instrument de finanțare și invesiții, apare ca necesitate de perfecționare în permanență pentru asigurarea unei derulări eficiente a afacerii. Perfecționarea nivelului de organizare este bazată pe cîtea considerente foarte importante, dintre care distingem:

Eficiența instrumenului de invesiții și finanțare prin leasing;

Încrederea beneficiarilor de leasing în aceste forme de afaceri;

Competitivitatea concurențială a leasingului față de alte instrumente de finanțare.

Dezvoltarea instrumentului de finanțare prin leasing la nivel mondial, se poate asigura numai dacă va trece pintr-o fază de desăvîrșire continuă dictată de exigența crescătoare ale principiilor de economie de piață. Din remarcările și apricierile realizate în capitolele tezei respective rezultă unele idei semnificative în vederea unor posibile căi și metode, care vor putea duce la ameliorarea și perfecționarea acestui domeniu important de investiții și finanțare din economia de piață. În cele ce urmează, reeșind din literatura de specialitate vom încerca să prezentăm în mod exemplificativ remarcări și propuneri de perfecționare a afacerilor de leasing în perspectiva viitorului :

1.Diversificarea tipurilor de contracte de leasing în sensul formelor mai complexe și variate, care ar atinge un nivel concurențial mai superior. Prin intermediul popunerii date caracterizăm trecerea de la tipurile de contracte de leasing financiar și operașional mai simple și cu durată scurtă, la cele cu o structură financiară mai complexă și variată cu o durată de viață a contractului mai lungă.

2.Perfecționarea reglementărilor juridice, economice și fiscale cu privirea la afaceriile de leasing în condițiile dezvoltării libee și concurențiale. Ar fi dorit sistemaizarea și reuniunea într-un cod a normelor legale în domeniul leasingului, dar trebuie să fim conștienți de fapul că aceasă cerință este dificil de realizat atît la nivel internațional cît și național, precum și expune un timp îndelungat prin perfecționarea principiilor teoretice și experienților practice. Nici în statele din Uniunea Europeană, SUA cît de dezvoltat nu ar fi domeniul leasingului nu există astfel de codificări absolute și unitare a prevederilor juridice din drepturile comerciale și fiscale. Dacă luăm ca exemplu Germania, reglementările juridice cu privire la activitatea de leasing se definesc în următoarele coduri și legi:

În codul fiscal

În codul comercial

În legile fiscale

În prescripțiile afacerilor judecătorești.

În hotărârile instanței judecătorești superioare

În diferite hotărâri și decizii guvernamentale și ministeriale.

După cum se poate observa nici în țările nu vechi tradiții cu o economie de piață și legislație avansată, nu sa putut realiza o codificare a normelor cu privire la afacerile de leasing. Dar totuți merită de enunțat, că codificarea legislației comericiale și fiscale în domeniul de leasing revendicată cu o deosebită perseverență de către literatura de specialitate precum și de majoritatea teoriticenilor și practicienilor din acest domeniu. La fel și specialiștii țării noastre care stabilesc relații cu afacerile de leasing, pledează cu perseverență perfecționarea și codificarea prevederilor din această ramură.

3. Necesitatea punerii în acord a drepturilor fiscale cu principiile normelor internaționale.

În diverse țări, chiar și cele din Uniunea Europeană, reglementările legale cu privi la afacerile de leasing diferă. Din punct de vedere al impozitării, avem țări unde pentru operațiunele de leasing beneficiază de un șir de facilități fiscale, pe cînd în alte țări părțile contractante se simt private de acesta. Domeniul afacerilor de leasing se prezintă a fi caracterizat de o multiudine de tipuri și forma de contracte de leasing, evaluarea fiscală în parte a fiecării contract de leasing necesită reglementări fiscale și juridice transparente și cu integrale cunostințe profesionale din partea organelor de decizie fiscală. Deci, desăvârșirea sistemului de impozitare și analizarea corectă a obligațiilor fiscale pentru tranzacțiile de leasing pot să ducă la evoluția și sistematizarea acestui instrument îmbinat, de investiții și finanțare. Astfel de măsuri legislative și interpretative vor fi necesare să fie intreprinse pentru avansarea afacerilor de leasing în condiții optime.

4.Existența unei literaturi de specialitate în domeniul leasingului. În literatura de specialitate mondială este relevată concepția că fiecare stat, pentru progresarea și perfecționarea unui sistem de afaceri, necesită, în mod firesc, să dispună de o literatură autohtonă de specialitate, care să divulge caracteristicele, formele, precum și multiple aspecte și fenomene teoretice și practice ale domeniului respectiv. Leasingul, prin dezoltarea,performarea sa și înclinările continue ale sale prezintă o activitate care necesită precum și merită o proprie literaură de specialitate. Redactarea literaturii date este obligația în primul rînd a celor care sunt interesați cu studierea acestor afaceri actuale. Literatura de specialitate este indispensabilă pentru toți cei ce practică activitatea de leasing, dar în special pentru cel mai fragil reprezintant din lanțul triunghiular al relațiilor de leasing, care este beneficiarul de leasing. În această ordine de idei, se poate înainta propuneri spre universității, în special facultăților de științe economice, în vederea instituirii și desăvîrșirii cunoștințelor teoretice în domeniul leasingului. Pe parcursul existenței în practică s-a dovedit că pentru instruirea specialiștelor din acestă activiate, ca necesitate se caracterizează a fi dobîndirea unor cunosținte ample de specialiate. Reeșind din considerațiile specialiștelor, închierea contractelor de leasing complex și precis, cu specificarea

tuturor clauzelor contractuale, se prezintă a fi o activitate științifică de foarte mare răspundere, de aceea ca o recomandarea ar fi ca în cadrul universităților din țara noastră, în special la facultățile cu declin economic, să se studieze mai în detaliu “sistemele și instrumenele de afaceri pe bază de contracte”, cu exemple contrete de acestea. Un așa fel de studiu ar deveni un factor imporatant în pregătirea noilor specialiști cu perspective largi, care ar permite dezvoltarea intensivă și perfecționarea serviciilor de leasing în Republica Moldova.

5.Creșterea rolului organismului profesional independent creat în domeniul leasingului. În țările din Uniunea Europeană există organizații de leasing la nivel de stat, în care se reunesc societățile de leasing. Aceste se prezintă a fi asociații cu caracter profesional indepedent, care ilustrează interesele societății din domeniul dat. Spre exemplu, în Germania, asocierea dată a fost fondată în 1967, după care s-a schimbat în două rînduri denumirea și sediul, în anul 1976 se numea Bundesverband Deutscher Leasing – Gesellschaften e.V. (Asociația Federală a Societăților de Leasing Germane), ca mai apoi în anul 1988 și-a mutat sediul de la Koln la Berlin.[4.pag.362]

Pentru dezvoltarea și perfecționarea activității de leasing în continuare din țara noastră a fost fondată Asociația Companiilor de Leasing (ACL), cu sediul în Chișinău. În calitate de fondatori sunt companiile Express Leasing, MAIB Leasing, Raiffeisen Leasing și Total Leasing care potrivit surselor informaționale oferă 70 la sută din serviciile de Leasing din Republica Moldova. La ora actual într-o fază destul de avansată pentru aderare sunt companiile Top Leasing și EuroLeasing.

Camera de Comerț a SUA în Republica Moldova colaborează strîns cu companiile de leasing în ceea ce privește reprezentarea lor în procese normative.

Creșterea numărului de societăți de leasing, doritoare să asocieze Asociației Companiilor de Leasing, se caracterizează a fi un efect al maturității pieții economice naționale, precum și aspirația de acționare într-un cadrul reglementat și bine organizat.

Astfel putem remarca, că crearea unui organism profesional contribuie la avansarea relațiilor internaționale cu asociații și federații similare din alte state în general cu cele din Uniunea Europeană. La fel, în calitate de organizație independentă și reprezentativă, ar cuveni să participe la dezbaterile autorităților statale, cu privire la proiectele de legi ale afacerilor de leasing.

Propunerile prevăzute în capitolul dat, fac referință doar la câteva aspect și fenomene, în vederea cărora ar cuveni să acționeze pentru sistematizarea activităților de leasing în țara noastră. Dar totuși, va trebui să realizăm de răspunderea căreia se supun societățile noastre în domeniul acestui segment al economiei de piață la începutul mileniului dat. După toate, o clauză de bază în

vederea înaintării sistemului economiei noastre de piață, o ilustrează perfecționarea leasingului ca sistem economic și financiar. Dar, pentru înfăptuirea obiectivelor propuse, sunt necesare cunoștințe fundamentale, care se poate căpăta prin consultarea literaturii de specialitate, precum și acumularea de experiență pe baza activiății în societățile de leasing.

Perspectivele de perfecționare a leasingului pe plan internațional și autohton.

În introducere este important de remarcat faptul că, în privința afacerilor de leasing, reglementările legale cu privire la acest instrument actual de invetiții și finanțare în statele Uniunii Europene nu sunt indentice. Concomitant, necesită constatarea eforturilor depuse de aceste state cu mari datini în domeniul afacerilor de leasing pentru a stabili de acord legislația lor din sfera dată de activitate cu normele Uniunii Europene și cu standardele internaționale care se raportă la activitatea de leasing.

În aceste state, de asemenea, se poară discuții despre absența și necesitatea codificării legislației referioare la leasing, fiind apreciată în realizarea principiilor de unificare a prevederilor legale pentru acest sector progresist.

Spre exemplu, Germania se prezintă a fi o țară cu bogată literatură de specialitate în domeniul leasigului, dar care este confruntată cu aspect și fenomene, din cauza complexității și mulțimei de tipuri și forme a contractului de leasing. Toate acestea comport reglementări juridice suplimentare și execuție corecte cu eventualități la hotărîrile instanțelor superioare, precum și la principiile de analogie prevăzut pentru soluționarea și reglementarea afacerilor de leasing. Conform literaturii de specialitate germană, contractile leasing poartă caracter denumit în limba latină “sui-generis “, considerînd că acestea sunt divergente, complexe și independente, ce cu dificultate se pot asimila în tipurile și formele convenționale indentice. Prin urmare, evaluarea juridică, comercială, fiscală și financiară a fiecărui contract de leasing ilustrează o dificultate deosebită.

Volumul afacerilor de leasing în țara noastră este în continuă dezvoltare, ca și prevederile legale cu privire la utilizarea instrumentului dat de investiții și finanțare este în permanentă sistematizare. Totuși problema reglementării juridice, economice și fiscale ale operațiunilor de leasing prezintă o obligație extrem de dificilă, ce ar cuveni să fie supuse atenției maxime din partea organizațiilor responsabile de aceasta. O perscripție unică, pentru reglementările legale ale afacerilor de leasing, nu se poate stabili printr-o enumerare simplă a normelor representative în toate statele, chiar și din cauza tepologiei contractelor de leasing.

Literatura de specialitate a Germaniei, dispozițiile de clasificare și reglemenatere a

afacerilor de leasing se stabilesc în raport cu prevederile contractului de leasing. În acest aspect, criteriile de clasificare abordate din punct de vedere fiscal și comercial sunt prevăzute conform dreptului fiscal și dreptului comercial. Clasificarea și tratamentul contractelor de leasing au la bază următoarele caracteristici:

Durata de încheiere contractual de leasing;

Valoarea reziduală a obiectului de leasing;

Opțiunele cu privire la situația obiectului de leasing la expirarea termenului de contractrare;

Condițiile special ale contractelor de leasing. [4.pag.364]

În funcție de modul de tratare commercial și fiscal se stabilesc următoarele tipuri de contracte prezentate în figura nr.

Din punct de vedere a tratamentului juridic, fiscal și de contabilitate, exprimă următoarele reglementări în vederea contractelor de leasing:

Acordarea în proprietatea economică a obiectului de leasing în prioada derulării contractului de leasing prezintă a fi sarcina locatorului sau beneficiarului de leasing.

Stabilirea părții contractante, căreia îi revine obligațiunea de înregistra în contabilitate obiectul de leasing șe de a-l reflecta în activul bilanțului.

Determinarea obligațiunii fiscale, în conformitate cu evaluarea în punctele „a” și „b”. [4.pag.365]

În privința punctului „a” este important de cunoscut că indiferent cui îi revine proprietatea economică asupra obiectului contractului, pe parcursul contractului de leasing proprietar juridic rămîne a fi locatorul.

Din viziunea juridică, economică și fiscală se prezintă a fi imporantă demarcarea contractului de leasing de cel de închiriere simplu, pentru a preveni orice confundare între reglemenările acestora. Literatura de specialitate internațională oferă deosebiri esențiale, datorită căreia putem constata că divergența esențială dintre aceste două contracte constă în faptul, că în cazul leasingului financiar are loc predarea obiectului contractului de leasing în folosință prin căpătarea unei funcții de finanțare asociativă. O altă deosebire determinantă rezultă din principiul

de amortizare utilizat în funcție de finanțare. Totuși se poate marca o apropiere a contractelor de închiriere de contractele de leasing, din motivul care aceste trebuie să fie tratate cu o deosebită atenție.

Strandardele internaționale includ unele prevederi, care printr-o abordare mai vastă acceptă integrarea în categoria contractelor de leasing unele și unele contracte de închiriere asemănătoarea ca fond și formă. Spre exemplu, prevederile IAS 17 urmează a fi practicate în baza unor tranzacții care nu pot fi stabilite cu exacitate ca fiind la sigur un contract de leasing. Un astfel de exemplu ar servi drept un contract de închiriere care conține o clauză ce pune la dispoziția chiriașului opțiunea de achiziționare cu ocazia expirării termenilor contractului de închiriere. Sugestiile date denotă interesul și competența cu care ar cuveni să fie tratate și în țara noastră contractele de leasing și cele de închiriere, în cazul în care vor fi distinse elemente apropiate de interpretare. În siuațiile similare, pe lîngă reglementările juridice, va fi necesar recurgerea la principiul de analogie pentru perceperea interpretărilor și găsirea soluțiilor echitabile.

Un factor important în interpretarea corectă a contractului de leasing, se caracterizează a fi prevederile cu privire la amortizarea obiectului contractului de leasing în ipostaza duratei de contractare și structurii de includere a costurilor de amortizare în ratele de leasing. Acesta, prezintă o însușire majoră în modul și forma de aprecire a contractului de leasing, precum și abordarea fenomenelor economice și fiscale în cadrul derulării contractului de leasing. De aceea, în discuțiile profesionale purtate în domeniul leasingul atît pe plan național cît și internațional, s-a pus în discuție problema tratării amortizării reeșind din tipul și forma contractului de leasing în funcție de obligațiile economice contractuale cît și abordarea fiscală ale acestora. În concepția internațională, confor legii, contractele de leasing financiar, se definește, în principiu, că prin plata costurilor totale de procurare a obiecte lor de leasing, precum și acoperirea costurilor suplimentare de finanțare, inclusiv cota de profit al locatorului de leasing, se pot distinge două tipuri de bază a contractului financiar (figura nr.2).

Obiectele de leasing sunt supuse, ca totalitatea bunurilor imobilizante, la unele riscuri de amortizare. De regulă, aceste riscuri se pot reduce, prin unele clauze contractuale mai favorabile și prin o serie de măsuri preventive, din care se poate stabili următoarele :

Semnarea unui contract financiar cu amortizare totală;

Fixarea unor rate de leasing cu structură de amortizare degresivă;

Majorarea marjei de risc;

Garanția contractuală de readmiterea obiectului de leasing la data expirării termenului de contractare de către societatea de leasing;

Asigurarea condițiilor prielnice pentru beneficiarul de leasing cu ocazia exploatării obiectului de leasing peste suma valorii reiduale;

Precum și alte garanții și asigurări al obiectului de leasing.

De asemenea, în contextul determinării structurii ratelor de leasing se cere a fi constatat faptul că statele cu tradiție în domeniu leasingului, conform reglementărilor fiscale, preconizează să se opereze cu structura ratelor de leasing liniară. În conformitate cu literatura de specialitate internațională, în tranzacțiile de leasing se crede a fi o situație ideală cazul în care durata de contractare a obiectului de leasing s-ar apropia de durata de amortizare convențională a acesuia.

Spre exemplu, afacerea de leasing ar fi ideală în cazul în care la un automobil, conform prevederilor legale ale unui stat, are durat de amorizare de 5 ani (60 luni), iar perioada duratei de contractare se sabilește a fi de 4 ani (48 luni).

Piața națională de leasing, în continuă dezvoltare și formare, este dominantă de sectorul auto, care conform rapoartelor statistice, vânzările de mijloace de transport prin leasing constituie circa 69% din totalul acestui domeniu. Însă un dezavantaj al contractului de leasing pentru autovehicole se prezintă a fi termenele de scurtă durată, cel mai des au o durată de contractare de un an, care deci nici pe de o parte nu acoperă durata de amortizare covențională a obiectului de leasing. Aceasta nu se stabilește a fi o situație corespunzătoare politicii și uzanțelor generale din acest domeniu, astfel încît provoacă o discripanță esențială între cele dpuă durate (durata de amortizare conventională și durata de efectivă de contractare), care aproape ar cuveni să se suprapună, dacă realizăm existența perioadei pentru valoarea reziduală. Dar fenomenul dat de discripanță între cele două perioade de durată, de dovedește și în cazul contractelor de leasing ce au obiecte diferite, și care conform principiilor generale teoretice, nu se angajează în așa-zisa regulă de aur a leasingului modern și cît mai performant. Potrivit acestei reguli de aur, de a stabili de acord termenul duratei de contractare cu perioada convențională de amortizare a

obiectelui contractului de leasing, necesită a fi perfecționate încă o serie de prevederi în special economice, care prin reorganizarea, consolidarea și desăvârșirea sistemului economic vor duce la extinderea duratei de finanțare a afacerlor de leasing.