Operatii Mijloace Si Amenajari Pentru Manipularea Marfurilor

Cuprins

1.Argument……………………………………………………………………………………………………………3

2.Introducere………………………………………………………………………………………………………….4

3.Continut :

3.1-CAP. I Operații, mijloace și amenajări pentru manipularea mărfurilor……………………6

1.Principale operații de manipulare a mărfurilor transportate………………………………….6

1.1.Determinări cantitative…………………………………………………………………………………6

1.2. Încărcarea, descărcarea, transbordare și transvazarea mărfurilor……………………….8

1.3. Operații și utilaje pentru manipularea containerelor de mare capacitate……………19

3.2.CAP. II Organizarea activităților de manipulare a mărfurilor…………………………………22

2.1 Caracteristicile punctelor de încărcare-descărcare…………………………………………..22

2.2 Timpi normați și timpi liberi pentru încărcare și descărcare……………………………..26

2.3 Optimizarea manipulării a mărfurilor la punctele de încărcare / descărcare……….28

4.Anexe …………………………………………………………………………………….30

5.Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..32

1.Argument

Ma numesc Osan Claudiu Vasile si fiind absolvent cu specialitatea “Tehnician in Transporturi” al Colegiului Tehnic “Alesandru Papiu Ilarian”,pe parcursul anilor am studiat o serie de discipline,tehnici de specialitate,care mi-au format o cultura de specialitate vasta. In urma studierii in liceu a modulelor legate de transport si ce cuprinde acesta ,am luat decizia sa dezvolt urmatoarea tema: organizarea activitatilor de manipulare a marfurilor ),deoarece mi s-a parut foarte interesanta si importanta in domeniul transporturilor.

În ultimele decenii, sectorul european al transporturilor de marfuri a fost afectat de o crestere importanta. Volumul marfurilor transportate a avut o ascensiune mai rapida (2,8% anual) decât economia (2,3% anual) sau transporturile de calatori (1,9% anual), cererea a crescut mai repede decât oferta si a antrenat problem sociale si de mediu. În acest context al evolutiei, mobilitatea care se satisface prin folosirea mai multor moduri de transport reprezinta solutia ideala în atingerea acelui stadiu elevat al dezvoltarii societatii, dezvoltarea durabila.

În lucrare,sunt prezentate formele de organizare a activitatilor de manipulare a mafurilor. Este foarte important de a cunoaste aceste forme pentru a avea succes in aceasta activitate.

In primul rand, sunt prezentate in lucrare operatii ,mijloace si amenajari pentru manipularea marfurilor.

Principale operații de manipulare a mărfurilor transportate sunt:

determinarea cantitativă (masă, volum, metraj, număr de bucăți etc.);

încărcarea

transbordarea (trecerea mărfii de pe un mijloc de transport pe altul, prin ridicare, deplasare pe orizontală și coborâre)

transvazarea (trecerea mărfurilor lichide sau pulverulente, prin turnare)

stivuirea

calarea

nivelarea

fixarea

conservarea

descărcarea

depozitarea ;

In al doilea rand, sunt prezentate formele de organizare a activităților de manipulare a marfurilor. Acestea cuprind :

* Caracteristicile punctelor de încărcare-descărcare

* Timpi normați și timpi liberi pentru încărcare și descărcare

* Optimizarea manipulării a mărfurilor la punctele de încărcare / descărcare

2.Introducere:

ROLUL SI IMPORTANTA TRANSPORTURILOR

Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale pentru ca prin intermediul lor se efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor in scopul satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

Dezvoltarea, diversificarea si modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea si intensificarea productiei si a circulatiei marfurilor, de adancirea diviziunii internationale a muncii.Avand in vedere necesitatea realizarii legaturilor dintre productie si consum, transporturile sunt acelea care deplaseaza bunurile obtinute in celelate ramuri ale productiei materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmeaza a fi consumate in cadrul pietei interne si internationale.

Obiectul activitatii de transport il constituie deplasarea in spatiu a calatorilor si marfurilor. Insa nu toate deplasarile in spatiu constituie obiectul activitatii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informational, transportul de lichide si gaze prin conducte si alte activitati asemanatoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activitati se realizeaza prin instalatii proprii si nu necesita operatiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de catre transportator a marfurilor, obligatia de paza si preluare a lor la destinatie.

Considerata sub aspectul continutului sau economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se inlesneste schimbul de bunuri si deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gandirii (transportul corespondentei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli.

De asemenea, ramane in afara sferei noastre de preocupare transportul postal care, desi se realizeaza pe baza unor raporturi juridice intre transportator si unitatea de posta, nu se integreaza in contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legaturi juridice cu unitatea de transport ce realizeaza activitatea de corespondenta.

Astfel, activitatea de transport poate fi definita ca actiunile prin care se organizeaza si se realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor in spatiu si timp.

Un rol important il are transportul in sfera productiei unde, printr-o mai buna organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de productie, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante, imbunatatirea indicatorilor economico-financiari.

Productia unei intreprinderi este deservita nu numai de transportul intern, ci si de transportul care realizeaza legaturile externe ale acesteia cu celelate intreprinderi si cu intreaga economie nationala.

De aici decurge functia importanta a transporturilor de a sustine legaturile de productie intre intreprinderi, comunicatiile intre marile centre industriale, intre cele industriale si agricole, etc. Acest rol este indeplinit de transporturile de utilitate publica, in componenta carora intra: caile ferate, fluviale si maritime, rutiere, transportul aerian si transportul de calatori. Acesta din urma deserveste procesul de productie prin deplasarea muncitorilor la si de la locul de munca.

Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora asigurandu-se procesul de productie cu mijloace de productie si forta de munca.

Caracteristicile transporturilor consta nu numai in functia pe care o au in dezvoltarea complexului socio-economic national, ci si in rolul important exercitat asupra amplificarii relatiilor dintre state. De a cea, transporturile internationale reprezinta mijlocul material ce sta la baza relatiilor economice cu celelate tari ale lumii. Acestea continua procesul de productie in sfera circuitului economic mondial si reprezinta un sistem tehnico-economic complex prin intermediul caruia o parte din produsul social este realizat pe pietele externe in schimbul unor marfuri necesare economiei nationale, contribuind astfel la modificari de structura, calitate si cantitate in produsul intern brut, produsul national brut si produsul national net.

PARTICULARITATILE PROCESULUI DE PRODUCTIE IN TRANSPORT

Participarea transporturilor intr-o ramura distincta a economiei nationale se datoreaza faptului ca, desi activitatea in transporturi, din punctul de vedere al procesului muncii, se identifica cu cea din ramurile creatoare de bunuri materiale, totusi ea prezinta o serie de particularitati:

1. Rezultatul muncii productive in transporturi nu constituie un nou produs, o marfa, ci o prestatie. Prin transport marfurile isi pastreaza proprietatile fizico-chimice, dar isi sporesc valoarea;

2. Transporturile de marfuri sunt o activitate economica care se desfasoara atat in sfera productiei, cat si in cea a circulatiei marfurilor. Astfel, se disting:

· transporturi interioare princare se realizeaza deplasarea materiilor prime, materialelor, fortei de munca de la o sectie de productie la alta, deci activitatile desfasurate in sfera productiei si

· transporturi comerciale ce apar ca o continuare a activitatii de productie in sfera circulatiei.

3. Transportul, in sine, nu se poate stoca, se consuma imediat in momentul efectuarii productiei. Se stocheaza insa nevoia de transport.

4. Transporturile de calatori si cele de marfuri se deosebesc substantial intre ele, in sensul ca transporturile de calatori se caracterizeaza prin sensul dus-intors al curentilor de calatori, adica sunt, in general, activitati echilibrate, in timp ce in transporturile de marfuri nu exista, in aceeasi masura, o asemenea egalitate, deoarece volumul marfurilor transportate in cele doua sensuri, de cele mai multe ori, nu este identic.

Variatia traficului de calatori e influentata de fenomenele de masa caracterizate printr-o probabilitate ridicata (sarbatori, concedii, vacante), in timp ce in transportul de marfuri acesti factori au o influenta mai redusa.

5. Activitatea de transport este, in general, o activitate continua in timp care, in cele mai multe cazuri, este o activitate de zi si noapte, atat in zilele de lucru, cat si in cele de sarbatoare, dar discontinua ca intensitate, cu intermitente, motiv pentru care randamentul ei este variabil.

6. Transporturile sunt activitati ce se desfasoara pe spatii intinse, prin sute si chiar mii de unitati distincte, indepartate geografic unele de altele, dar strans legate.

In concluzie, transportul este o prestatie de servicii de un tip special:

nu se poate nici stoca, nici conserva;

trebuie sa faca fata unor momente de varf;

se executa in conditii speciale si

presupune existenta unei infrastructuri tehnice extraordinar de vaste si complexe, care sa excluda orice situatie neprevazuta.

3.Continut:

3.1.Capitolul I:Operații, mijloace și amenajări pentru manipularea mărfurilor

1.Principale operații de manipulare a mărfurilor transportate sunt:

determinarea cantitativă (masă, volum, metraj, număr de bucăți etc.);

încărcarea

transbordarea (trecerea mărfii de pe un mijloc de transport pe altul, prin ridicare, deplasare pe orizontală și coborâre)

transvazarea (trecerea mărfurilor lichide sau pulverulente, prin turnare)

stivuirea

calarea

nivelarea

fixarea

conservarea

descărcarea

depozitarea

1.1 Determinări cantitative:

După sortarea și ambalarea mărfurilor (acolo unde este cazul), un prim pas în ceea ce privește realizarea unui transport de marfă îl reprezintă predarea mărfii de la expeditor la cărăuș. În această etapă, expeditorul are obligația de a face determinarea cantitativă a mărfii Informațiile respective se trec în contractul de transport, în documentele de livrare / însoțire ale mărfii, pe etichete etc.

În actele de livrare ce se întocmesc la furnizor, precum și în documentele de transport, se vor indica obligatoriu:

două elemente de determinare cantitativă, în funcție de natura mărfii și de unitatea de măsură în care se contabilizează în scriptele expeditorului, ca de pilda masă-volum, tip-dimensiuni, număr de bucăți-metraj;

cântarul folosit, sistemul de cântărire

orice alte elemente care ar putea influența masa în momentul cântăririi (starea uscată sau umedă a mărfii, condițiile atmosferice;

persoana care a efectuat cântărirea.

Masa netă a produselor ce se transporta neambalate (în vrac) precum și greutatea brută a produselor ambalate, înscrisă în documentele de livrare, va trebui să corespundă cu masa încărcăturii minus tara înscrisă în actele de transport (vă readucem aminte că tara reprezintă masa unui vehicul sau a ambalajului).

Pe fiecare ambalaj, expeditorul va aplica o etichetă specială sau o listă specificativă, purtând următoarele mențiuni:

denumirea, calitatea, cantitatea mărfii (exprimată după caz prin masă, număr de bucăți, volum, dimensiuni etc.);

numele persoanei care a făcut determinarea cantitativă și ambalarea mărfii.

Fiecare colet va purta cât mai vizibil un număr de ordine de expediere precum și masa netă și brută.

La destinație, operația de determinare cantitativă se reia pentru a stabili coincidența cantităților predate cu cele înscrise în documentele de transport.

Mijloacele folosite la cântărirea mărfurilor ce urmează a fi transportate de aleg în funcție de tipul mărfi, cantitatea măsurată, modul de grupare, mijlocul de transport etc. În cele ce urmează vom lua în considerare câteva exemple de mijloace des utilizate în practica transporturilor de marfă.

Pentru mărfurile care se predau în vrac, autovehiculul sau vagonul se cântăresc:

înainte de încărcare, pentru a se stabili tara;

după încărcare, pentru determinarea masei brute.

Cântărirea se va repeta la descărcare, pentru verificare, atunci când beneficiarul nu a dat un însoțitor pentru transport.

Pentru cântărire se folosesc cântarele (basculele) pod:

Unele echipamente înglobează soluții moderne de înregistrare și prelucrare a informațiilor din timpul cântăririi, tipărirea lor, completarea bonului de cântar, executarea facturii etc. În figura următoare se prezintă un document completat prin acest sistem:

Masa încărcăturii se poate determina și prin înmulțirea numărului de bucăți, a volumului, suprafeței sau lungimii totale a mărfurilor încărcate cu masa acesteia pe bucată, respectiv pe metru cub, pe metru pătrat sau pe metru.

Pentru cântărirea mărfurilor manipulate cu macarale sau electrostivuitoare se pot folosi diferite tipuri de bascule romane (a) și semiautomate transportabile (b) sau fixe (c):

Pentru cântărirea mărfurilor manipulate cu cărucioare se pot utiliza bascule electronice „low profile”:

O parte din mijloacele de manipulare a mărfurilor,au incorporată tehnică de măsurare. Această tehnică permite operatorului să supravegheze valoarea sarcinii manipulate (pentru a nu depăși valorile admisibile),dar poate fi conectată și la un terminal de gestiune a datelor și utilizată în aplicații cum ar fi completarea formularelor, numărarea pieselor, totalizare, memorarea mișcării stocurilor, citirea codului de bare, listare la imprimanta, etichetare etc.

1.2 Încărcarea, descărcarea, transbordare și transvazarea mărfurilor

Mijloacele utilizate la încărcarea – descărcarea, transbordarea sau transvazarea mărfurilor transportate se aleg în funcție de următoarele criterii:

natura mărfurilor ce se transportă (produse solide sau lichide, acide sau baze, cu sau fără risc de vătămare

forma și dimensiunile elementelor componente (în vrac, în bucăți mari sau mici, grele sau voluminoase, în stare granulată sau pulverulentă etc.);

felul ambalajului (saci, colete, butelii, containere etc.);

modul de așezare în depozit (în grămezi, în stive, paletizate sau nu etc.);

tipul mijlocului cu care urmează să se realizeze transportul;

cantitatea mărfurilor manipulate în unitatea de timp.

Manipularea poate fi realizată manual, mecanizat sau automatizat.

Manipularea manuală se realizează în acele puncte de încărcare sau descărcare în care volumul mărfurilor de manipulat este mic, iar specificul acestor mărfuri permite operarea cu ajutorul brațelor (au volum și masă mică, ambalaje nepericuloase și fără risc de vătămare). La manipularea manuală a mărfurilor sunt necesare unelte și alte mijloace ajutătoare: lopeți, furci, răngi, chingi, frânghii, podețe etc.

Manipularea manuală se poate executa și în paralel cu manipularea mecanizată, în locurile de încărcare descărcare în care nu se poate introduce o mecanizare completă.

Pentru mecanizarea lucrărilor de încărcare, transbordare, transvazare și descărcare se utilizează diferite mecanisme, utilaje și instalații. Clasificarea acestora se poate face poate face după mai multe criterii.

În funcție de mișcarea posibilă a sarcinii, mijloacele de manipulare pot fi:

cu mișcare de translație (de exemplu, macaralele-capră, autostivuitoarele, ascensoarele, transportoarele cu bandă etc.);

cu mișcări combinate de translație și rotație (de exemplu, excavatoare, automacarale, autoîncărcătoare etc.)

În funcție de direcția deplasării, avem mijloace de manipulare:

pe verticală;

pe orizontală;

sub un anumit unghi;

combinată.

După regimul de lucru, avem utilaje de manipulare:

cu acționare intermitentă, la care pentru încărcarea sau descărcarea încărcăturii sunt necesare un număr oarecare de porniri și opriri, inclusiv deplasarea încărcăturii, în cadrul unui ciclu complet de lucru al utilajului respectiv (stivuitoare, escavatoare, automacarale etc.)

cu acționare continuă, la care încărcătura se deplasează în mod continuu, de la punctul de încărcare la punctul de descărcare (transportoare cu bandă)

După operațiile realizate, avem:

grupa instalațiilor de ridicat, formată din

mecanisme de ridicat, care sunt mijloace de ridicat de complexitate redusă, cu acțiune periodică și care în general au un singur mecanism, cel de ridicare (vinciuri și cricuri cu cremalieră, cu șurub, hidraulice; palane manuale și electropalane; platforme ridicătoare manuale etc.);

macarale, care sunt instalații de ridicat utilizate la manipularea sarcinii prin ridicarea neghidată pe verticală și deplasarea pe orizontală;

ascensoare, care sunt mașini cu acțiune periodică, destinate pentru ridicarea sarcinilor pe ghidaje)

grupa instalațiilor de transport continuu, formată din

transportoare, destinate deplasării sarcinilor pe o traiectorie determinată, prin acționarea mecanică continuă a organului lor activ; pot fi:

cu organ flexibil (transportoare cu bandă; transportoare cu plăci; transportoare cu lanț; transportoare cu raclete; transportoare cu cupe; transportoare suspendate; scări rulante)

fără organ flexibil (transportoare gravitaționale; transportoare cu rulouri; transportoare elicoidale sau șnecuri; transportoare oscilante; tuburi rotitoare pentru transport)

transbordoare, care sunt mecanismelor deplasabile cu acțiune continuă, destinate lucrărilor de încărcare-descărcare a sarcinilor sub formă de mase granuloase (transportoare deplasabile; încărcători mecanici; încărcători auto)

dispozitive auxiliare, care sunt destinate să deservească funcționarea diferitelor categorii de mașini de transportat: planuri înclinate, buncăre, închizători, alimentatori, descărcători de buncăre, cântare etc.

grupa instalațiilor pentru transporturi terestre și suspendate, formată din

cărucioare fără șine, destinate deplasării sarcinilor pe căi fără șine (cărucioare manuale; electrocare; motostivuitoare; electrostivuitoare);

instalații de manevră și deplasare prin rulare destinate pentru deplasarea în interiorul unității a vagoanelor și vagonetelor de cale ferată (cabestane; trolii de manevră; platforme turnante; dispozitive de întoarcere);

căile suspendate, destinate pentru deplasarea pe căi suspendate (șine, cabluri) a unor cărucioare care poartă sarcina.

În cele ce urmează vom face o scurtă descriere a unor mijloace utilizate la încărcarea-descărcarea, transbordarea și transvazarea mărfurilor:

Accesoriile și dispozitivele pentru prinderea și suspendarea sarcinii se construiesc într-o mare varietate constructivă, în funcție de caracteristicile sarcinii manipulate și ale mecanismului de manipulare. Iată câteva exemple:

cârlige și inele (ochiuri)

organe flexibile (lanțuri, funii, benzi)

dispozitive pentru sarcini vărsate (jgheaburi, graifere)

dispozitive pentru prinderea și manipularea unor corpuri cilindrice

+ f. bare și țevi de oțel (în poziție orizontală)

+ e. țevi din beton (în poziție orizontală)

colaci de tabla (în poziție verticală)

role de tablă (în poziție orizontală)

Cleme pentru prinderea și manipularea plăcilor pe orizontală:

pe verticală

pe orizontală și pe verticală

pe verticală

cleme pentru manipularea șinelor sau grinzilor

pe verticală

pe orizontală

magneți pentru prinderea și manipularea

plăcilor pe orizontală și verticală

plăcilor și barelor cilindrice de oțel pe orizontală

dispozitive cu furci pentru ridicat paleți la manipularea cu macarale

cu echilibrare manuală

cu echilibrare automată

dispozitive pentru manipulat butoaie

dispozitive pentru încărcături rectangulare cu două fețe verticale paralele (containere, lăzi etc.)

grinzi (traverse) de ridicare

Cricurile și vinciurile sunt dispozitive de ridicare a sarcinilor la înălțime mică fără organ flexibil pentru ridicare.

Cele mai utilizate sunt cricul cu cremalieră și clichet, vinciul mecanic (cu șurub), în care șurubul este ridicat prin rotația sa sau prin rotația unei piulițe fixată pe suport, ca și vinciul telescopic cu șurub, care operează prin acțiunea a două sau mai multe șuruburi concentrice, șurubul extern rotindu-se în piulița fixată pe suport.

Există de asemenea cricuri și vinciuri hidraulice sau pneumatice, al căror organ activ este un piston împins într-un cilindru prin presiunea fluidului comprimat cu ajutorul unei pompă cu lichid sau al unui compresor, încorporat sau nu în aparat.

Palanele sunt mecanisme de ridicat, mai mult sau mai puțin complexe, care combină un sistem de fulii legate prin cabluri sau lanțuri cu un dispozitiv demultiplicator (roți de diametre diferite, roata dințată și șurub fără sfârșit, tren de angrenaje etc.).

Palanele pot fi cu acționare manuală, pneumatică sau electrică.

La majoritatea palanelor, greutățile sunt ridicate cu ajutorul unui lanț cu cârlig care îmbracă una din fulii prevăzută cu margini profilate.

Există și palanele cu tambur, foarte asemănătoare cu un troliu, dar în care lanțul este înlocuit de un tambur, care îmbracă mecanismul, și un cablu de ridicat ce rulează pe acest tambur. Acest dispozitiv monobloc este folosit mai ales folosit la palanele cu motor electric sau cu aer comprimat, care sunt frecvent montate pe o sanie mică (cărucior) care rulează pe o șină aeriană.

Troliile și cabestanele sunt instalații pentru ridicarea și tragerea sarcinilor mai mari. Troliile sunt formate dintr-un tambur orizontal cu clichet, acționat manual, hidraulic, pneumatic sau electric, pe care se înfășoară un cablu sau un lanț. Cabestanele sunt trolii simple cu tambur vertical.

cărucioare cu dispozitive de ridicare sunt dispozitive care pot culisa pe o grindă, asigurând deplasarea pe orizontală a unei sarcini.

Transportatoarele sunt utilaje destinate transportării materialelor în vrac, bucăți izolate, materiale ambalate în lăzi sau în bucăți de lungimi diferite.

Transportoarele sunt utilaje cu funcționare continuă ce efectuează transportul materialelor în flux neîntrerupt și, în general, într-un singur sens.

Transportoarele cu organ flexibil de rulare se caracterizează prin prezența unui organ de tracțiune flexibil fără sfârșit care execută o mișcare continuă primită de la organul de acționare, transmițând astfel forța necesară pentru deplasarea sarcinii

Celelalte tipuri de transportoare nu au organ flexibil de tracțiune, forța necesară deplasării sarcinii realizându-se prin diferite piese rigide (cilindrii, tuburi, jgheaburi).

Se construiesc în diferite variante în ceea ce privește organul flexibil de transport, înclinarea, dimensiunile etc. Foarte utilizate sunt transportatoarele:

cu bandă

Ca organ flexibil de transport este utilizată o banda din cauciuc cu inserții textile sau cablu de oțel. Banda înfășoară tamburul motor și cel de întoarcere și, în timpul învârtirii acestora, ea se înfășoară și se desfășoară pe tamburi. Ramura benzii care transportă materialul se numește ramură de lucru

sau ramură purtătoare, iar ramura inferioară ce nu cuprinde material se numește ramură goală.

Ramura purtătoare se sprijină pe un tren de role montat pe un schelet metalic fix. Efortul de întindere este creat de toba motoare și se transmite benzii prin intermediul forțelor de frecare dintre suprafețele acesteia și tobă. Valoarea suficientă a forței de frecare și compensarea alungirii benzii în timpul lucrului se realizează cu dispozitive de întindere ce pot fi contragreutăți sau mecanisme de întindere cu șurub.

Acționarea transportorului se realizează de obicei cu ajutorul unui motor electric prin intermediul unui reductor mecanic care să reducă turația motorului de antrenare, la o turație convenabilă astfel ca viteza benzii să se încadreze între limitele normale.

Transportoarele cu bandă utilizate atât sub formă de mașini separate cât și sub formă de sistem de linii transportoare simple (orizontale sau înclinate). În general unghiul de înclinare

al benzii transportoare nu poate fi mai mare de 20o, condiție impusă de curgerea (căderea) naturală a materialului de transport.

cu role sau cu rulouri

Transportoarele cu rulouri sau cu role nu au organ flexibil de tracțiune, fiind destinate pentru transportarea diferitelor materiale neambalate și materiale ambalate în

lăzi, balotate sau în bucăți de lungimi diferite.

cu plăci

Aceste transportoare sunt utilizate pentru vehicularea pe plan orizontal sau înclinat a materialelor în vrac (cărbune, șpan, materiale de construcții) sau cu bucata.

elicoidale

Transportorul elicoidal (șnec) este destinat vehiculării materialelor granulate umede sau uscate, în

plan orizontal sau înclinat cu ajutorul unui singur arbore elicoidal, așezat în jgheab sau tub.

Transpaletele sunt echipamente destinate manipulării mărfurilor paletizabile, pe suprafețe fără denivelări.

Există o mare varietate constructivă de transpalete, principalele elemente de diferențiere ținând de:

tipul de acționare (manuală, electrică, hidraulică);

plaja de valori pentru înălțimea de ridicare și pentru sarcina manipulabilă;

tipul de distribuție (orizontală sau verticală) sau posibilitatea de translație laterală;

elementele constructive (catarg, platforma, cântar, scaun pentru operator etc.)

Cărucioarele manuale și lizele sunt vehicule folosit la transporturi de sarcini relativ mici (până în 500 kg), pe distanțe scurte și terenuri orizontale sau cu declivități mici. Liza

este un cărucior cu două roți folosit pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor.

Pentru deplasarea mărfurilor pe distanțe

mai mari se folosesc electrocarele, care utilizează energia electrică produsă de acumulatoare electrice sau motocare, înzestrate cu motoare cu ardere internă.

Electrostivuitoare și motostivuitoarele sunt mijloacele de manipulare a mărfurilor cele mai răspândite, datorită posibilităților acestora de a realiza o legătură directă între liniile de fabricație sau depozitele de expediție și mijloacele de transport.

La utilizarea transpaletelor, cărucioarelor și stivuitoarelor pentru încărcarea / descărcarea remorcilor, containerelor sau transcontainerelor sunt necesare rampe, podețe sau sisteme de andocare cu egalizatoare de rampe, astfel încât nivelul la care se află mărfurile să fie cât mai aproape de nivelul platformei vehiculelor.

k. Macaralele sunt instalații de ridicat utilizate la manipularea sarcinii prin ridicarea neghidată pe verticală și deplasarea pe orizontală.

Gradul de complexitate al unei macarale depinde de numărul mișcărilor și de mijloacele cu care se realizează aceste mișcări, adaptate în general la necesitățile tehnologice ale fluxului de lucru în care este integrată macaraua.

Ascensoarele pentru marfă sunt mijloace cu acțiune periodică, destinate pentru ridicarea sarcinilor pe ghidaje:

1.3 Operații și utilaje pentru manipularea containerelor de mare capacitate

În perioada unui ciclu de transport, între două încărcări succesive, manipularea containerelor de mare capacitate se realizează:

la beneficiarul transportului multimodal (expeditor sau destinatar);

în punctele de joncțiune dintre două sau mai multe moduri de transport, adică în terminalele terestra sau portuale.

La beneficiar containerele și transcontainerele se manipulează în două situații:

încărcarea / descărcarea pe /de pe mijlocul de transport;

deplasarea containerelor în cadrul unei incinte, dintr-un loc în altul.

În terminale, manipularea containerelor se realizează în scopul:

transbordării acestora de pe un mijloc de transport pe altul;

stivuirii.

În funcție de cele două situații posibile, există următoarele grupe de utilaje pentru manipularea containerelor și transcontainerelor:

grupa utilajelor mici, cu productivitate redusă, utilizate la beneficiarii cu trafic obișnuit;

grupa utilajelor mari și cu mare productivitate, utilizate în terminale.

Operațiile de manipulare a containerelor / transcontainerelor la beneficiari sunt:

manipularea pe verticală, care presupune ridicarea containerelor pline sau goale

de pe mijlocul de transport și depunerea acestora pe sol, pe mijloace de transport intern sau pe suporturi fixe, în vederea eliberării rapide a mijlocului de transport;

de pe sol, de pe mijlocul de transport intern sau de pe suporturile fixe pentru încărcare în mijlocul de transport (rutier sau feroviar);

deplasarea pe orizontală, constând din transportul intern al containerelor între punctele de încărcare / descărcare sau manevrarea acestora în vederea degajării rampelor și accesului în / din depozite

Utilajele folosite în mod obișnuit la beneficiari fac parte din următoarele categorii:

utilaje de ridicat

utilaje de deplasare pe orizontală

utilaje combinate, de ridicat și de deplasare pe orizontală

Pentru ridicarea containerelor încărcate sau goale pe și de pe mijlocul de transport se utilizează, de regulă, seturi de patru cricuri hidraulice, mobile în stare descărcată, fiecare cric fiind independent și putând fi amplasat la câte unul din colțurile containerului. Aceste cricuri au forma unor cărucioare cu trei roți. Înainte de a începe operația de ridicare, cricurile se așează la piesele de colț inferioare ale containerului. Înălțimea de lucru a acestor cricuri permite ridicarea containerului de pe mijlocul de transport și depunerea pe sol, pe rolpaletă sau pe o platformă mobilă.

În practică se pot întâlni și cricuri hidraulice fixe care pot ridica sarcini mai

mari (transcontainere ISO) cu viteze și înălțimi crescute.

Dacă în dotarea beneficiarilor există poduri rulante sau macarale corespunzătoare, acestea se pot utiliza și pentru încărcarea / descărcarea

pe și de pe mijloacele de transport a containerelor, sau chiar pentru deplasarea acestora în incinta beneficiarului.

Pentru deplasarea containerelor pe orizontală în incinta beneficiarului se utilizează dispozitive simple și ușoare (destinate numai deplasării containerelor goale) sau dispozitive mai complexe și

mai grele pentru deplasarea containerelor încărcate. Una din cele mai simple metode de deplasare pe orizontală a containerelor este aceea de a atașa la cele patru piese de colț inferioare ale containerelor dispozitive cu roți, prevăzute cu zăvoare pentru blocare.

Pentru deplasarea containerelor încărcate se pot utiliza rolpalete hidraulice, care au o construcție și o rezistență adecvată. Ele pot fi ghidate și cu bolțuri cu ghidaj, care se fixează în piesele de colț inferioare, împiedecând alunecarea în plan orizontal. Roțile rolpaletelor au o lățime mărită, pentru a diminua presiunea la sol a ansamblului, iar pentru ridicarea containerului se utilizează o instalație hidraulică proprie sau instalația hidraulică a tractorului de remorcare.

Utilajele combinate de ridicat și de deplasat pe orizontală sunt mai complexe și mai scumpe. Cele mai des utilizate sunt macaralele portal mobile și diferite tipuri de stivuitoare pentru containere.(Anexe).

În punctele de joncțiune ale mai multor moduri de transport, adică în terminalele intermodale, containerele și transcontainerele sunt supuse următoarelor operații de manipulare:

manipularea pe verticală în vederea descărcării / încărcării sau stivuirii;

deplasarea pe orizontală între platforma de încărcare /descărcare și cea de depozitare;

transbordarea (ridicare – deplasare pe orizontală – coborâre) de pe un mijloc pe altul.

Mijloacele tehnice din aceste terminale trebuie să asigure realizarea tuturor operațiilor impuse de procesul tehnologic stabilit, corelarea acțiunii acestor utilaje trebuind să fie atât funcțională (în sensul completării reciproce a serviciilor), cât și temporară (în sensul sincronizării în timp a operațiilor).

În funcție de importanța fiecărui utilaj pentru buna funcționare a terminalului, aceste mijloace se clasifică în:

mijloace tehnice principale, fără de care funcționarea terminalului nu este posibilă (transtainere și portainere);

mijloace tehnice auxiliare, constând în restul mijloacelor din dotarea terminalelor, fără de care funcționarea unui terminal este posibilă, dar nu la parametrii cei mai eficienți (transportoare de terminal etc.)

Din punct de vedere al operațiilor și manipulărilor pe care le pot efectua, utilajele din terminale se pot clasifica astfel:

utilaje ce lucrează în principal pe verticală, ridicând și coborând containerele, dar care pot realiza și deplasări reduse și limitate pe orizontală (transtainere și portainere);

utilaje ce lucrează în principal pe orizontală, deplasând containerele într-un plan paralel cu solul, dar care pot ridica și coborî (pe înălțimi mici, limitate) containerele, în scopul preluării și depunerii acestora (transportoare);

utilaje care lucrează combinat și care pot executa manipulări ale containerelor atât pe orizontală, cât și pe verticală în scopul deplasării și stivuirii acestora (stivuitoare)

Transportoare – stivuitoare pentru containere

În terminale, utilajele principale de manipulare a transcontainerelor sunt transtainerele și portainerele Acesta sunt macarale portal, cu sau fără console, care pot rula

pe șine de oțel sau pe pneuri de cauciuc. Fiind dotate cu un dispozitiv reglabil special pentru prinderea transcontainerelor de piesele de colț superioare, numit spreder, transtainerele sunt destinate manipulării, încărcării /descărcării și transbordării transcontainerelor de pe un vehicul rutier pe unul feroviar și invers:

3.2.Capitolul II:Organizarea activităților de manipulare a mărfurilor

2.1 Caracteristicile punctelor de încărcare-descărcare

Locurile de încărcare / descărcare a vehiculelor sunt spații amenajate de regulă sub formă de rampe la nivelul unde vehiculul se amplasează la sosire paralel, perpendicular, sau diagonal față de frontul de încărcare.

Frontul de încărcare / descărcare reprezintă spațiul minim de acces, necesar vehiculelor la locurile de încărcare sau descărcare a vehiculelor rutiere sau feroviare.

Mai multe locuri de încărcare-descărcare formează un punct de încărcare / descărcare. Punctele de încărcare / descărcare reprezintă amplasamente permanente, special amenajate pentru efectuarea operațiunilor de încărcare / descărcare și unde se întocmesc formele de primire sau expediere a acestora.

Punctele de încărcare pot îndeplini și funcțiile de:

păstrare / depozitare;

pregătire;

sortare.

Punctele de încărcare pot fi:

permanente, la care operațiile de încărcare / descărcare se desfășoară în perioade mari și neîntrerupte de timp (de exemplu la unitățile economice din domeniul producției de bunuri industriale).

temporare (de exemplu la strânsul roadelor, pe durata funcționării unui șantier etc.).

Punctele de încărcare-descărcare trebuie să aibă:

Drumuri de acces;

Suprafețe pentru manevrarea mijloacelor de transport care trebuie să dispună de:

cântare, sistem antiincendiar, pază;

zone de stocare;

edificii de uz casnic și servicii;

spații interioare de depozitare.

Punctele de încărcare-descărcare pot include unul sau mai multe posturi de încărcare, descărcare echipate cu mijloace de manipulare a mărfurilor: cărucioare, transpalete, electrocare, electrostivuitoare sau motostivuitoare, macarale de diferite tipuri (turn, capră, pod) etc.

Posturile pot fi:

nemecanizate (manuale);

mecanizate;

complexe;

automatizate.

În cazul vehiculelor rutiere, există trei scheme a amplasării acestora la rampa de încărcare:

în trepte;

perpendicular pe front (prelucrare prin spate);

paralel cu frontul (laterală);

Așezarea paralelă permită o manevrare a automobilelor mai ușoară, dar prezintă dezavantajul că necesită rampe lungi.

Așezarea perpendiculară duce la o reducere însemnată a lungimii rampelor, iar așezarea în trepte ușurează folosirea utilajelor de încărcare-descărcare, fiind mai ușor accesul la caroseria automobilului.

Pentru ca încărcarea / descărcarea mărfurilor să se realizeze în condiții cât mai eficiente este necesar ca organizarea acestor operații să fie abordată din următoarele puncte de vedere:

capacitatea orară a unui loc de încărcare;

numărul posturilor ce compun punctele de încărcare-descărcare;

capacitatea orară a punctului de încărcare-descărcare;

ritmul de lucru și capacitatea fiecărui post;

lungimea fronturilor de încărcare descărcare;

parcul activ de autovehicule, necesare traficului zilnic de marfă;

ritmul mediu al sosirii / expedierii vehiculelor la / de la punctul de încărcare-descărcare;

întocmirea documentelor de livrare și de confirmare a transportului simultan cu încărcarea-descărcarea mărfurilor.

Tratarea acestor probleme trebuie să fie astfel făcută încât să se asigure:

imobilizarea vehiculelor un timp cât mai scurt;

accesul ușor al vehiculelor la postul de încărcare-descărcare și așezarea sa în poziții cât mai convenabile;

posibilitatea așezării încărcăturii în condiții de valorificare integrală a suprafeței și volumului caroseriei.

Plecând de la aceste considerente,caracteristicile principale ale punctului de încărcare-descărcare sunt următoarele:

Capacitatea de manipulare Cm a punctelor de încărcare-descărcare reprezintă cantitatea de mărfuri, în tone, care se poate încărca sau descărca într-o oră.

[t/h]

unde: Ct – capacitatea maximă a autovehiculelor ce se pot afla simultan la încărcare sau la descărcare (t);

t – timpul necesar pentru încărcarea sau descărcarea unei tone de marfă (h).

Capacitatea orară a postului Cp de încărcare-descărcare se poate exprima în:

tone pe oră:

unde: Cpt – capacitatea orară a postului, în tone / oră

tid/t – timpul mediu de încărcare sau descărcare pe tona de marfă (h / t);

Kn – coeficientul de neuniformitate a sosirii autovehiculelor la punctul de încărcare-descărcare (1,0…2,0).

automobile pe oră:

unde: Cpa – capacitatea orară a postului, în automobile / oră;

– capacitatea nominală de încărcare a automobilelor;

tid/a – timpul mediu de încărcare sau descărcare pe automobil (h / automobil);

CUT – coeficientul de utilizare a tonajului automobilului.

Numărul posturilor de încărcare sau descărcare Nid se stabilește în funcție de:

cantitatea de mărfuri ce poate fi manipulată într-o oră, cu relația:

unde: G – cantitatea de marfă manipulată (t);

n – numărul de ore în care trebuie să se încarce sau să se descarce mărfurile;

tid/t – timpul mediu de încărcare sau descărcare pe tona de marfă (h / t).

Numărul automobilelor repartizate pe oră:

unde: A – numărul de automobile repartizate;

– capacitatea nominală de încărcare a automobilelor;

tid/a – timpul mediu de încărcare sau descărcare pe automobil (h / automobil);

CUT – coeficientul de utilizare a tonajului automobilului;

n – numărul de ore în care trebuie să se încarce sau să se descarce mărfurile.

Lungimea frontului de încărcare-descărcare Lf se calculează cu relația:

Lf = Xp (L + a) – a [m] – pentru amplasarea laterală

Lf = Xp (B + b) – b [m] – pentru amplasarea cu spatele

unde: Xp – numărul posturilor de încărcare / descărcare;

L – lungimea automobilului;

B – lățimea automobilului;

a – distanța dintre automobile la amplasarea laterală (se recomandă să fie de minim 1 m);

b – distanța dintre automobile la amplasarea cu spatele (se recomandă să fie de minim 1,5 m).

Productivitatea Wp unui post de încărcare-descărcare:

Wp = Cp∙T [tone /zi]

unde: T – timpul de lucru al punctului de încărcare-descărcare.

Numărul de vehicule necesar unei activități continue (parcul activ) Pa, corespunzător traficului de marfă:

unde: Pa – parcul activ (număr vehicule)

trul – timpul rulaj (h);

Nid – numărul posturilor de încărcare / descărcare

tid – timpul de încărcare descărcare (h)

tm – timpul de mers (h)

P – lungimea cursei (km)

ti – timpul de încărcare (h)

td – timpul de descărcare (h)

Ritmul de lucru Rp al unui post de lucru:

unde: tid – timpul de încărcare descărcare (h)

Nid – numărul posturilor de încărcare / descărcare

Ritmul de mers al vehiculelor Ra:

unde: trul – timpul de rulare (h)

Pa – parcul activ (număr vehicule)

Amplasarea punctelor de încărcare-descărcare se face în raport cu:

căile de acces;

spațiile de manevră;

dotarea cu instalații de manipulare, astfel încât încărcarea-descărcarea vehiculelor să se facă în timp scurt.

2.2 Timpi normați și timpi liberi pentru încărcare și descărcare

Paralel cu crearea bazei tehnico-materiale corespunzătoare executării operațiilor de încărcare-descărcare a autovehiculelor, se reglementează duratele maxime pe care le pot avea aceste operații.

Timpii normați (duratele normate) se utilizează ca elemente de dimensionare a tarifului pentru prestațiile executate și a retribuției personalului. Datorită acestei funcții, timpul normat reprezintă un puternic instrument de cointeresare a unității de transport și a personalului angajat pentru reducerea duratei operațiilor de încărcare-descărcare.

Normele de timp de staționare a autovehiculelor la încărcare și descărcare sunt stabilite în dependență de:

modul de efectuare a operațiilor de încărcare-descărcare;

tipul mașinilor și mecanismelor de încărcare-descărcare utilizate;

tipul și capacitatea de încărcare a autocamionului;

caracteristica mărfii și modul de prezentare al ei la transport.

În diagrama următoare se prezintă o structură posibilă a timpului de staționare la punctul de descărcare încărcare a unui autovehicul

La determinarea componentelor timpului de staționare a mijloacelor de transport se are în vedere că încărcarea și descărcarea se efectuează fără intrarea autovehiculului în puncte terțe.

Pentru aprecierea normelor de timp la capacitatea de încărcare deplină a autovehiculului este necesar ca norma de timp la încărcarea unei tone de marfă să se înmulțească la capacitatea autovehiculului.

La stabilirea normelor de timp la încărcare-descărcare manuală a mărfurilor se ia în considerare un anumit număr de hamali, astfel încât aceștia să îndeplinească limitele date. La utilizarea modului mecanizat de încărcare și descărcare la automobile cu dubă, normele de timp pot fi mărite cu 10% (în comparație cu autovehiculele deschise). Pentru calcularea normelor de timp, necesare pentru descărcarea mecanizată parțial, se iau mediile dintre valorile tabelare pentru încărcarea manuală și cea mecanizată în dependență de numărul de operații efectuate de fiecare parte.

Pentru staționarea autovehiculului la încărcarea sau descărcarea produselor industriale sau de vânzare care necesită o atenție deosebită, la fel și produsele în bucăți mici transportate în vrac sau în ambalaje mici, care necesită numărare, normele de timp pentru încărcarea-descărcarea unei tone de marfă pot fi mărite cu 25%.

Este permisă și introducerea normelor interne pentru timp de staționare a autovehiculelor la punctele de încărcare-descărcare, pe baza condițiilor concrete de lucru, în următoarele cazuri:

la încărcarea autobasculantelor cu capacitate mai mare de 8 tone, cu excavatoare cu cupa de capacitate de până la 1 m3 și la descărcarea manuală a autocamioanelor cu capacitatea mai mare de 1 tonă.

la încărcarea-descărcarea autocamionului cu mutarea acestuia de la un sector al depozitului la altul, la secții diferite în raza aceluiași teritoriu etc.

la încărcarea-descărcarea mărfurilor de gabarite sau mase mari, care necesită utilaj special pentru fixarea lor.

Cu toate că legislația permite introducerea normelor interne de timp, în cazul când acestea sunt mai mici decât cele unice, este necesar să se utilizeze normele în vigoare.

Timpii liberi (adică timpii scutiți de plata taxelor tarifare) reprezintă limitele de timp în care beneficiarii au dreptul să imobilizeze autovehiculele pentru operațiile de încărcare-descărcare, fără a plăti un anumit tarif în acest scop. Doar dacă acești timpi sunt depășiți, beneficiarul va suferi penalități corespunzătoare timpului suplimentar. În acest fel, timpul liber devine un instrument important pentru stimularea interesului beneficiarului pentru reducerea duratei încărcării / descărcării.

2.3 Optimizarea manipulării a mărfurilor la punctele de încărcare / descărcare

Lucrările de încărcare și descărcare a mărfurilor și întocmirea formelor de primire și expediere a mărfurilor se desfășoară pe amplasamente permanente sau temporare, mai mult sau mai puțin amenajate.

Amenajarea și organizarea punctelor de încărcare-descărcare a mărfurilor influențează în mod direct durata și calitatea acestor lucrări. Timpul de încărcare-descărcare este cu atât mai mic cu cât sunt mai bine îndeplinite următoarele cerințe: Există forță de muncă suficientă și cu experiență pentru manipularea mărfurilor.Distanța de la locul de unde se află mărfurile până la vehiculul ce se încarcă este mică.Nivelul rampei pe care se află mărfurile este apropiat de nivelul platformei vehiculului.Lucrările de încărcare-descărcare sunt mecanizate.

Manipularea mecanizată prezintă o serie de avantaje față de cea manuală:

reducerea considerabilă a timpului de încărcare-descărcare;

staționarea minimă a mijloacelor de transport la manipulări pentru încărcare-descărcare și transbordare;

reducerea spațiului de depozitare, a timpului de păstrare a materialelor în magazii și a frontului de încărcare-descărcare;

păstrarea integrității mărfurilor;

eliminarea eforturilor fizice necesare încărcării-descărcării manuale;

creșterea productivității;

reducerea costului pentru operațiile de încărcare-descărcare și a costului transportului.

Pentru optimizarea activității, alegerea mijloacelor de manipulare și a celor de transport se

poate face, de exemplu, după următorul algoritm:

Pentru a realiza o interfață cât mai bună între spațiile de depozitare a mărfii și mijlocul de transport s-au conceput soluții moderne, standardizate pentru sistemele de andocare.

Astfel, în cazul halelor care nu dețin un sistem de rampe interne sau dacă accesul la rampe nu este posibil, se pot utiliza module de încărcare, prevăzute cu egalizatoare de rampă și cu burduf de etanșare.

Acolo unde există, rampele pot fi, de asemenea, echipate cu egalizatoare de rampă manuale sau hidraulice (basculante sau telescopice) și burdufuri de etanșare. Egalizatoarele de rampă sunt platforme mobile ce egalizează diferențele pe înălțime și adâncime între depozit și autovehicule.

Burdufurile de etanșare asigură protecția împotriva vântului și a intemperiilor

Anexe

Anexa 1.-Electrostivuitor

Anexa 2.- Motostivuitoare

Anexa 3- Macara portal

Anexa 4- Transportoare – stivuitoare pentru containere.

Bibliografie

T. Sbora, D. ^erban, T. Nistorescu – Sistemul unitar al transporturilor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984

A. Melnic, M. Iancovici-Wolf, -S. Pavelescu, A. Osain – Sisteme de transport, Editura CD PRESS, București, 2007

T. Alcaz, V. Russu, A. Oprea, C. Straistari – Tehnologia organizării transportului de mărfuri, ciclu de prelegeri, Chișinău, UTM 2007

N. Boteanu – Instalații de ridicat și transportat, note de curs, Craiova, 2007

Monitorul Oficial – Legislație în domeniul transporturilor

M. Poenaru, G. Rurac, P. Ormeni_an – Exploatarea autovehiculelor, Editura EDP București, 1977

D. Ignat – Exploatarea autovehiculelor, Editura Tehnică, 1964

C. Dobric , R. Damian – Exploatarea comercială auto, Editura Tehnică, București 1964

Wikipedia