Opera Caragialiana sau Comunicarea In Si Dincolo de Textdoc

=== Opera caragialiana sau comunicarea in si dincolo de text ===

CAPITOLUL I

ELEMENTE DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE

ÎN DOCUMENTELE ȘCOLARE PENTRU LICEU

I.1. ELEMENTE DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI PERSPECTIVE

Procesul comunicării a preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri. Filozofii greci au fost cei care au dat importanță nu doar comunicării ci mai ales mecanismului acestuia. (cis01.central.ucv.ro/litere/idd/cursuri/an_1/lingv…/sc_lingv_an1.doc)

Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj, de la o sursă la o destinație, folosindu-se un anumit cod și un anumit canal. (Bidu-Vrâncean, și colab., 2001, pp. 126-127)

Alți autori fac o distincție între cele două laturi ale definirii comunicării. Astfel, există o latură de natură instrumentală ce descriu comunicarea după felul în care aceasta se produce, adică prin componentele sale. Cealaltă latură este de natură analitic investigativă, încercând să observe comunicarea dincolo de activitatea strictă de transmitere, receptare a unui mesaj (Pânișoară, 2004, p.39).

Lingvistica propune o schemă a comunicării având trei elemente: emiterea mesajelor, transmiterea mesajelor și recepționarea acestora.

Pentru emiterea mesajelor, vorbitorul dispune de un numar finit de reguli cu care poate produce și înțelege un număr infinit de enunțuri “Tratat de lingvistică generală” (1972: 171). Emiterea mesajului înseamnă de fapt codificarea elementelor sale. Trasmiterea mesajelor se poate realiza atât oral (de ex. telefon, radio), cât și în scris (de ex. tipar, e_mail). Pe traiectul de la emițător la receptor, mesajul poate fi denaturat, de cele mai multe ori la cel tranmis pe cale orală datorită zgomotului, bruiajelor sau chiar a distanței. Acestea modificări însă nu fac imposibilă comunicarea, limba având în acest caz un rol major. Recepționarea mesajului reprezintă decodificarea informației.

În termeni generali, comunicarea presupune un emițător, un canal, un mesaj, un receptor, o relație între emițător și receptor, un efect, un context în care are loc comunicarea și o serie de aspecte la care se referă mesajul. McQuail și Windahl (2004) atrag atenția asupra creării de modele ale comuncării subliniind două procedee suplimentare: cel al codificării, la capătul reprezentat de emițător și al decodificării, la capătul reprezentat de receptor Codificarea presupune traducerea mesajului într-un cod (limbă) cunoscut de receptorii avuți în vedere. Decodificarea constă în retraducerea mesajului pentru captarea semnificației.

Unele dintre modele apelează și la conceptul de feedback. Acesta este procesul prin care emițătorul obține informații despre modul în care receptorul a primit mesajul și poate lua forma întrebărilor, cererilor de a repeta ceva, gesturilor, răspunsurilor.

Una dintre schemele cunoscute ale comunicării a fost propusă în anul 1948 de Harold D. Lasswell. Cercetărotul american consideră că actul comunicării poate fi descris corect dacă răspunde unor întrebări: cine? ce spune? pe ce canal? cui? cu ce efect? Transpusă în formă grafică se poate structura în diagrama următoare:

Această schemă a fost apreciată pentru că a constituit un punct de reper pentru studierea actului comunicării dar în același timp a fost criticată pentru omiterea feedback-ului.

R. Jakobson consideră că actul comunicării cuprinde șase factori: emițător, destinatar, mesaj, context, cod, contact. În concepția lui R. Jakobson, emițătorul este locutorul care emite mesajul comunicării, receptorul (destinatarul) este cel care primește mesajul transmis de emițător, mesajul reprezintă un ansablu de semne lingvistice (un enunț), canalul este definit drept “un mijloc care asigură contactul sau conexiunea dintre emițător și destinatar”. Codul, în viziuea aceluiași autor, este un ansamblu de semne și combinații comune codificatorului și decodificatorului, iar referentul este reprezentat de elemente ale mediului emițătorului și receptorului. În anul 1963, lingvistul rus, Roman Jakobson, a elaborat schema comunicării, cel mai cunoscut model al acesteia.

Analizând structura actului de comunicare, R. Jakobson consideră că între cele sașe funcții ale limbajului există o relație de complexă: "Desi distingem șase aspecte esențiale ale vorbirii, ar fi greu sa găsim vreun mesaj verbal care să împlinească numai o singură funcțiune. Diversitatea nu rezidă în monopolul uneia dintre aceste multiple funcțiuni, ci în ordinea ierarhică diferită a functiunilor. Structura verbală a unui mesaj depinde în primul rând de funcțiunea predominantă" (Jakobson, 1964, p 88).

Fiecare dintre elementele schemei de comunicare determină o funcție a limbajului. După R. Jakobson, acestea sunt: emotivă (expresivă), conativă, poetică, referențială, metalingvistică și fatică. Ulimele două sunt specifice numai comunicării verbale. După Karl Buhler, funcțiile limbajului sunt: expresivă, interogativă, de reprezentare.

În lucrarea “Lingvistică și poetică”, Roman Jakobson detaliază funcțiile limbajului. Astfel, funcția emotivă este centrată asupra emițătorului, având drept scop exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul enunțului. Funcția conativă, numită și persuasivă sau retorică, orientată asupra referentului mesajului, apare în enunțuri neutru-informataive și are ca scop atragerea atenției receptorului care trebuie să se simtă interesat de mesaj. Sferei metalimbajului, îi corespunde funcția metalingvitică ce permite definirea sensului termenilor pe care receptorul nu-i cunoaște. Contactul dintre vorbitor și ascultător este reprezentat de funcția fatică.

Funcția poetică (estetică sau literară) este predominantă în atra literară, desemnând plăcerea de a vorbi și a construi un mesaj. Ea nu apare izolat ci se combină cu celelalte funcții. Criteriul lingvistic al funcției poetice este dat de două moduri specifice ale comportamentului verbal: selecția și combinarea: “selecția se realizează pe baza unor principii de echivalență, asemănare sau deosebire, sinonimiesau antonimie, pe când combinarea – construirea secvenței- se bazează pe contiguitate. Funcțiunea poetică proiectează principiul echivalenței de pe axa selecției pe axa combinării” (“Lingvistică și poetică” în “Probleme de stilistică”, Roman Jakobson,1964, pag.95).

O altă preocupare a cercetătorilor a fost clasificarea comunicării. Ferdinand de Saussure, în Cursul de lingvistică generală (https://www.scribd.com/doc/31940114/Curs-de-Lingvistica-Generala-Ferdinand-de-Saussure) identifică trei tipuri de comunicare: interpersonală simultană care se realizează direct, prin vorbire și prin replici nonverbale, numia prin vorbire sau numai cu ajutorul textului. Celelalte două tipuri sunt comunicarea interpersonală nesincronă (prin text, scrisori) și comunicarea nesincronă, prin textm grafice, articole, cărți, televiziune.

Comunicarea umană poate fi clasificată după mai multe criterii. În funcție de codul utilizat în comunicare, ea poate fi: verbală, nonverbală, paraverbală.

În teoria comunicării principala distincție legată de comunicare este cea dintre comunicarea verbală și nonverbală.

În sens larg, comunicarea verbală este cea care utilizează limbajul articulat. În evoluția omului, gândirea și limbajul se dezvoltă împreună. Modul de a gândi al unei persoane este unic, la fel și limbajul său. Unicitatea limbajului legată de fiecare persoană în parte este înglobată în denumirea de stil verbal (Pânișoară, 2004, p.73).

Formele în care se poate realiza comunicarea orală sunt: vorbirea, dialogul, monologul, scrisul, cititul, limbajul intern (Marinescu, 2003, p.50). Din perspectiva teoriei comunicării, vorbirea, dialogul și monologul sunt forme ale comunicării orale, iar scrisul și cititul sunt forme ale comunicării scrise.

Comunicarea nonverbală este legată de imagini și sunete. Ca formă fundamentală a comunicării, actul comunicării nonverbale prezintă câteva caracteristici: comunicabilitatea, fidelitatea scăzută, sincronismul comportamental, transferul semnificațiilor lumii externe, credibilitatea. Ca și celelalte forme de comunicare, și cea nonverbală îndeplinește o serie de funcții: accentuarea comunicării verbale, complementaritatea în raport cu cea verbală, contextualizarea, substituția, caracterul manipulator (Marinescu, 2003, pp. 17-18). Aceeași autoare consideră că “paralimbajul” este tot o formă de comunicare nonvebală și îmbracă următoarele forme: tăcerea, accentul pus pe anumite cuvinte, viteza vorbirii. Alți autori delimitează comunicarea nonverbală de cea paraverbală, respectiv paralimbajul. În esență comunicarea nonverbală cuprinde elemente de gestică, mimică, iar comunicarea paraverbală ține de: volumul vocal, ritmul vorbirii, tonalitatea, articularea cuvintelor. Volumul vocal trebuie să varieze de la un moment la altul al discursului, trebuie adaptat ambianței; tonalitatea se folosește pentru sublinierea ideilor principale; articularea cuvintelor trebuie să fie: clară, distinctă, corectă.

Importanța mai mică sau mai mare a uneia dintre formele comunicării interumane nu poate fi stabilită, toate formele de comunicare fiind importante. Pentru ca oamenii să comunice eficient între ei este nevoie atât de mijloace de comunicare verbală cât și nonverbală.

În orice formă ar fi folosită limba, scopul ei este același: receptarea corectă a mesajului, înțelegerea acestuia, acceptarea, provocarea unei reacții, de atitudine sau comportament. Dacă aceste obiective nu sunt atinse înseamnă că în derularea actului comunicării a interferat ceva. Orice obstrucționează desfășurarea adecvată a comunicării contribuind la diminuarea gradului de fidelitate, acuratețe și eficiență, poartă numele de bariere în comunicare. Acestea pot fi diferențele de percepție, lipsa de cunoaștere, concluzii grăbite, stereotipii, lipsa de interes. Pe lângă acestea, există și factori interni, ce țin de personalitatea umană, care pot îngreuna procesul comunicării: dificultăți de exprimare. Dificultățile interlocutorului, personalitatea, etnocentrismul. Identificarea barierei în comunicare constituie primul pas în realizarea unei comunicări eficiente. Este foarte important să depistăm barierele deoarece, nedepășite, acestea se pot transforma în obstacole ale comunicării ce sunt fie mult mai greu de depășit, fie imposibil.

Elementele de limbă și comunicare sunt incluse în programele școlare doar în cadrul orelor de limbă și literatură română, la domeniul: Limbă și comunicare. Sunt întâlnite de asemenea în cadrul câtorva module, la disciplinele de specialitate din cadrul liceelor tehnologice, precum: comunicare profesionala sau consiliere profesională. Dată fiind evoluția societății noastre, comunicarea nu ar trebui redusă doar la aceste arii curriculare ci ar trebui privită din punct de vedere transdisciplinar. De cele mai multe ori profesorii au tendința de a se limita doar la domeniul lor de activitate, respectiv disciplina pe care o predau. Pentru eficientizarea procesului comunicării este indicat să interacționăm cu domeniile din imediata vecinătate a materiei pe care o predăm. În cadrul orelor de limbă și literatură română este, într-adevăr, foarte important să dezvoltăm elevilor noștri abilități și competențe pentru descifrarea mesajului specific științific sau de lectură. Este însă la fel de important să stimulăm atitudini pozitive, de respect și e considerație față de celelalte arii care ne înconjoară. Este indicat să vizăm o dezvoltare transdisciplinară a elevilor noștri astfel încât aceștia să devină oameni adaptați ai societății.

I. 2. PREZENȚA ELEMENTELOR DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE ÎN PROGRAMELE ȘCOLARE

Studiul limbii române ocupă un rol important în formarea și devenirea fiecărui om. Dezvoltarea gândirii, transmiterea cunoștințelor, a ideilor sau a propriilor opinii nu se poate realiza fără un vocabular adecvat pentru fiecare situație de comunicare. Crearea și dezvoltarea posibilităților exprimare corectă creează perspectiva unei vieți spirituale bogate.

Programa școlară, parte integrantă a curriculumului școlar, stabilește volumul cunoștințelor de limbă și literatură punând accent pe latura formativă a învățării cu scopul de a forma elevi capabili să se raporteze la cultură autonom, reflexiv, critic și creativ. Ele descriu oferta educațională pe discipline pe parcursul unui an școlar determinat (www.edu.ro).

Principalele produse curriculare sunt: programa școlară, manualele, auxiliarele, ghidurile metodice, caietele de muncă independentă, seturile multimedia, soft-urile educaționale.

Elaborate pe arii curriculare, programele școlare cuprind: competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice și conținuturi. Acestea sunt precedate de o notă de prezentare și urmate de recomandări privind conținuturile învățării și sugestii metodologice.

Programa la disciplina Limba și literatura română este structurată pe două domenii de conținut: “Limbă și comunicare” și “Literatură”. Această structură presupune studiul integrat al limbii, al comunicării și al literaturii în vederea consolidării competențelor de comunicare orală și scrisă și a deprinderilor de lectură.

Elementele de limbă și comunicare studiate de elevi în timpul liceului sunt reflectate în competențele generale și specifice, valabile pentru clasele IX-XII. Din cele trei competențe generale, două vizează în mod strict elementele de limbă și comunicare: utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare, argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare. Prin aceste finalități se urmărește formarea unor competențe de comunicare indispensabile în lumea contemporană pentru orice tip de activitate profesională pe care o vor desfășura elevii. Se are în vedere de asemenea ca elevii să se exprime corect, clar și coerent în limba română, să asculte, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise în diverse situații de comunicare.

Programa de Limba și literatura română este concepută atât pentru profil de filologie, cât și pentru cel real și tehnologic. Diferența între cele două profiluri nu este făcută decât la domeniul Literatură, elementele ce vizează limba și comunicarea fiind comune.

Conform programei, studiul limbii române în liceu se axează pe două coordonate principale, normativă și funcțională, având ca obiectiv formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect, adecvat și eficient în producerea și receptarea diferitelor texte orale și scrise. Abordarea conținuturilor se poate face atât în ordinea propusă de autorii manualelor școlare, cât și într-o ordine pe care profesorii o consideră eficientă. În ceea ce privește textele alese pentru studiul limbii române, se recomandă să fie selectate textele propuse la domeniul Literatură. Programa școlară propune ca procesul didactic să se axeze pe aplicațiile practice, iar cele teoretice să fie reduse la strictul necesar. (Programa școlară la Limba și literature română, nr. 3252/13.02.2006).

Programa la Limba și literatura română are la bază modelul comunicativ-funcțional care se bazează pe faptul că orice act de comunicare comportă două tipuri de procese: producerea mesajelor (emiterea, exprimarea în scris au oral) și receptarea mesajelor (ascultarea au lectura meajelor). Aceste deprinderi integratoare reprezintă aspecte ale învățării oricărei limbi ca și a cunoașterii culturale (Florentina Sâmihăian, Mariana Norel, Didactica Limbii și Literaturii Române, I, 2011, 13 ). Această reorganizare a programei vine în sprijinul elevilor încurajându-i, permițându-le să transfere achizițiile teoretice în domeniul comunicării curente astfel încât să știe să comunice eficient, să înțeleagă și să interpreteze diferite tipuri de mesaje, să-și dezvolte o gândire autonomă.

La clasa a IX-a, conținuturile din domeniul Limbă și comunicare sunt: producerea mesajelor orale și scrise (exprimarea orală și scrisă, niveluri de construire a mesajului –fonetic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexico – semantic, stilistico-textual) și receptarea diverselor tipuri de mesaje).

În funcție de cunoștințele elevilor se vor reactualiza și consolida noțiunile de fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă și stilistică dobândite în gimnaziu.

În clasa a X-a , conținuturile rămân aceleași, punându-se accent pe tipurile de dialog și pe monologul argumentativ și adăugându-se evaluarea discursului oral, pentru primul tip de conținut. Se menționează, de asemenea, necesitatea abordării conținuturilor în raport cu textele studiate, cu accent asupra interpretării semnificațiilor acestora.

La clasa a XI-a conținuturile din domeniul limbă și comunicare au în vedere aspecte normative, inclusiv cele recomandate în adiția a II-a a DOOM “(Programa școlară la Limba și literature română, nr. 3252/13.02.2006)”: aspecte evolutive ale normei limbii literare, uzul diversificat al acesteia, variante literare libere, registre stilistice, neologisme, variante ortoepice, ortografice și morfologice. De asemenea se impune necesitatea actualizării achizițiilor anterioare ce pot sprijini demersul de înțelegere și interpretare a textelor literare studiate: denotație și conotație, expresivitatea unor structuri morfologice și sintactice, figuri de stil, procedee de expresivitate.

În această programă, aprobată în 2006, singurul element nou față de programele anterioare este cel privitor la tehnicile de documentare. Celelalte conținuturi au fost deja parcurse în anii anteriori, așa încât acum vor fi exersate în contexte noi: tehnici de documentare pentru realizarea investigațiilor și a proiectelor având ca obiect studii de caz sau dezbateri; eseul structurat și eseul liber; structuri discursive în textele literare și nonliterare (narativ, descriptiv, argumentativ, informativ); tehnici ale argumentării; prezentarea rezultatelor unei cercetări sau documentări pe o temă dată; strategii specifice folosite în monolog și dialog; adecvarea discursului oral la diverse situații de comunicare; limbaje de specialitate (folosite în texte didactice, administrative sau teologice).

Tot în anul 2006, prin Ordinul ministrului nr. 5959 / 22.12.2006 a fost aprobată Programa școlară la Limba și literatura română pentru clasa a XII-a. Conținuturile au în vedere aspectele normative si funcționale ale studiului limbii: norma literară, variante literare libere; exprimarea corectă și nuanțată prin evitarea anacolutului, a confuziilor paronimice, a pleonasmului, tautologiei și a cacofoniei; punctuația și justificările ei sintactice și stilistice. De asemenea, se vor actualiza achizițiile anterioare ce pot sprijini demersul de înțelegere și interpretare a textelor literare studiate: denotație/ conotație; sensurile cuvintelor în diferite contexte; figuri de stil și procedee de expresivitate. Ca elemente noi de conținut, pentru profilul uman și pedagogic, se recomandă: deixis, anaforă. Se vor actualiza, în contexte noi, următoarele elemente din domeniul comunicării orale și scrise: tehnici de documentare pentru investigații și proiecte, eseul structurat și cel nestructurat, argumentarea. Se vor aborda, ca elemente noi de conținut, următoarele: dezbaterea în spațiile public și privat, regulile unui dialog / unei polemici civilizate, tipuri de discurs: publicistic, politic.

Competențele de limbă și comunicare pe care programa școlară le propune nu se regăsesc doar pe parcursul celor patru ani de studiu ci și în programa de bacalaureat, finalitatea ciclului liceal. Această programă este structurată, ca și cealaltă, tot pe cele două domenii: Literatură și Limbă și comunicare. Subiectele de la examenul de bacalaureat sunt divizate în trei mari părți, fiecare dintre acestea fiind notată cu 30 de puncte, din totalul de 100 a unei lucrări de examen. Primele două, adică 60% din nota finală vizează elemente de limbă și comunicare. Necesitatea strudierii și aprofundării elementelor de limbă și comunicare este cu atât mai mare, cu cât ponderea acestora în nota examenului de bacalaureat este atât de mare.

I. 2. ELEMENTELE DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE ÎN MANUALELE PENTRU CICLUL LICEAL

Disciplina Limba și literatura română cuprinde domeniile specifice: literatură, limbă și comunicare. Acestea nu trebuie tratate independent una de cealaltă. În abordarea la clasă a acestei discipline, profesorul trebuie să creeze puncte de legătură, conexiuni care să-i permită o predare integratoare. În acest context manualul nu este un scop ci un mijloc ce propune studierea conținuturilor prin intermediul textelor literare. Profesorul, în predarea elementelor de limbă și comunicare, are libertatea de a folosi textele suport din manuale sau orice alte texte pe care le consideră eficiente în atingerea obiectivelor propuse.

Manualul școlar, ca element curricular, reprezintă un document oficial de politică educațională care permite concretizarea programei școlare într-o formă ce vizează prezentarea cunoștințelor și capacităților într-un mod sistematic, din perspectiva elevului: capitole, subcapitole, grupuri de lecții, studii de caz, unități de învățare (https://www.scribd.com).

În manualele școlare elementele de limbă și comunicare sunt interferate cu cele de literatură.

Grupul editorial “Art”, avându-i ca autori pe Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, structurează materia la clasa IX-a în conformitate cu programa școlară. Pentru studierea elementelor de limbă și comunicare se recomandă folosirea, de preferință, a textelor selectate pentru domeniul Literatură. Tematica este structurată în cinci module, având câte o temă de referință și subtemele: ficțiune literară, ficțiune și realitate, texte auxiliare, literatura și alte arte. Fiecare dintre acestea propune câte un text literar, suport pentru elementele de limă și comunicare. Astfel, primul modul “Joc și joacă”, din cadrul subtemei “Ficțiune literară” propune textul literar “Tablouri biblice (Versuri de Abecedar)” de Tudor Arghezi iar ca elemente de limbă și comunicare următoarele elemente: “Derivarea cu sufixe și prefixe. Prefixoide și sufixoide”, “Schimbarea categoriei gramaticale”, “Relații semantice: sinonimia, antonimia, omonimia polisemia”. Pentru “Ficțiune și realiate” textul literar propus în manual este “Homo ludens ” de Johan Huizinga și “Harry Potter și piatra filozofală” de J. K. Rowling. Acestea devin texte support pentru confuzia paronimică, pleonasm și tautologie. Subtema “Literatura și alte arte” nu are elemente de limbă și comunicare incluse.

Cel de-al doilea modul “Familia”, secțiunea “Ficțiune și realitate” propune două capitole din romanul “Mara” de Ioan Slavici care devin texte suport pentru predarea temei: “Rolul elementelor arhaice și regionale în interpretarea mesajelor scrise și orale”. În cadrul aceleiași subteme, schița “Tren de plăcere ” de I.L.Caragiale este textul literar suport pentru predarea următoareleor elemente de limbă și comunicare: “Contextul. Cunoașterea sensului corect al cuvintelor” și “Factori care perturbă receptarea mesajelor orale”. Pentru tema “Scrierea și prornunțarea neologismelor”, autorii manualului recomandă textul “Hronicul și cântecul vârstelor” de Lucian Blaga, iar pentru predarea anacolutului textul sugerat în manual este “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă.

Modulul al treilea, “Scene din viața de ieri și de azi” prevede pentru predarea monologului textul “Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon, iar pentru predarea dialogului, “Repaosul dominical” de I.L.Caragiale. Predarea rolulului semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise are ca text suport interviul realizat de Tita Chiper : “Amintiri din ziua a șaptea – de vorbă cu doamna Zoe Cantacuzino”.

Povestirea și rezumatul, ca elemente de limbă și comunicare propun ca texte literare “Balta -Albă” de Vasile Alecsandri și “Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran. Subtema “Ficțiune și realitate ” sugerează textul “Metropole. Paris” de Liviu Rebreanu pe baza căruia se predau: schema comunicării concepută de Roman Jakobson, relația emițător-receptor în textul epic, factorii care înlesnesc sau perturbă receptarea.

Ultimul modul prevede pentru predarea arhaismelor și a regionalismelor “Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche. Pentru predarea elementelor de corespondență privată și oficială s-a indicat corespondența dintre Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.

La clasa a X-a materia este structurată în funcție de genurile și speciile literare: proza scurtă (basmul și povestirea, nuvela), romanul, poezia epică, poezia lirică și dramaturgia (comedia și drama). Ca și la clasa a IX-a elementele de limbă și comunicare sunt inserate în cadrul fiecărei opere literare.

În conformitate cu programa școlară elementele de limbă și comunicare sunt împărțite în două mari categorii: producerea de mesaje orale și scrise și receptarea diverselor tipuri de mesaje. Prima categorie cuprinde: exprimarea orală, exprimarea scirsă și niveluri de constituire a mesajelor. Astfel, exprimarea orală este reflectată în manual prin: dialog (cu textul suport “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă), monolog (textul literar: “Moara cu noroc” de Ioan Slavici) și evaluarea discursului oral care urmărește: adecvarea la tema expunerii, a dialogului, pertinența intervențiilor, claritatea ideilor, înlănțuirea logică a acestora. Aceste elemente sunt urmărite pe parcursul întregului an școlar. Exprimarea scrisă urmărește redactarea următoarelor tipuri de texte: paralela (după studierea operei “Pe lângă plopii fără soț…” de Mihai Eminescu), antiteza și comentariul ( textul literar suport “Floare albastră” de Mihai Eminescu ), proiectul (textul literar “Amurg violet” de Goerge Bacovia). Sunt de asemenea prevăzute în manual textele funcționale: curriculum-vitae, scrisoarea de intenție, scrisoarea în format electronic, procesul-verbal, cererea. Ultima categorie, niveluri de constituire a mesajelor în comunicarea orală și scrisă, vizează mai multe segmente: stilistico-textual (stiluri funcționale ale limbii române; stilul direct, stilul indirect și stilul indirect liber; calitățile generale și particulare ale stilului (text literar suport schița “Proces-verbal” de I.L.Caragiale); limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial/familiar, limbaj popular/regional, limbaj arhaic). Două dintre textele suport pe baza cărora se predau aceste tipuri de limbaj sunt fragmente din operele caragialiene: I.L.Caragiale, “Opere VII, Corespondență”, “Un pedagog de școală nouă”. Caragiale este propus de asemenea și pentru predarea jargonului. Alt segment al acestei categorii, cel fonetic, ortografic și de punctuație este reflectat prin texte aparținând lui George Bacovia, Marin Sorescu și I.L.Caragiale (“Telegrame” – fragment). Nivelul morfosintactic este slab reprezentat în cadrul manualului. Nivelul lexico-semantic propune fragmente din operele dramatice caragialiene: “O noapte furtunoasă”, “O scrisoare pierdută”, “Conul Leonida față cu Reacțiunea”. Influența elementelor nonverbale și paraverbale asupra înțelegerii mesajului oral și structura dialogului sunt discutate în cadrul basmului, povestirii și al romanului.

Pentru clasele a XI-a și a XII-a manualele Grupului Editorial Art sunt structurate în ordinea în care sunt prevăzute conținuturile în programa școlară pentru ciclul superior al liceului: aspecte evolutive ale normei literare, variante literare libere, registre stilistice, neologisme, variante ortoepice, ortografice și morfologice. Se vor actualiza achizițiile anterioare ce pot sprijini înțelegerea și interpretarea textelor literare studiate: denotație și conotație; sensurile cuvintelor în context, expresivitatea unor structuri morfologice și sintactice, figuri de stil și procedee de expresivitate (Programa Școlară a ciclului superior al liceului, Limba și literatura română, clasa a XI-a, aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/13,02,2006). În plus la clasa a XII-a se vor aborda, ca elemente noi de conținut următoarele: dezbaterea, în spațiul public și în cel privat; regulile unui dialog / unei polemici civilizate, tipuri de discurs: publicistic, politic (Programa Școlară a ciclului superior al liceului, Limba și literatura română, clasa a XII-a, aprobată prin ordinul ministrului nr. 5959 / 22.12.2006).

Editura Corint propune două serii de manuale, cu autori diferiți. Una dintre acestea îi are autori pe Marin Iancu și Rodica Lăzărescu iar cea de-a doua pe Florica Rogalscki, Daniel Cristea-Enache și Andrei Grigor, fiind coordonați de Eugen Simion.

Editura Corint, față de cea mai sus analizată, se remarcă, la ciclul inferior la liceului, prin accentul pus asupra elementelor de limbă și comunicare. Propune o multitudine de exerciții, dar cu un grad mai înalt de dificultate. De cele mai multe ori, rezolvarea acestora necesită folosirea dicționarelor de către elevi.

Așa cum am menționat mai sus, programa școlară pentru ciclul inferior al liceului (clasele a IX-a și a X-a) împarte domeniul Limbă și comunicare în două mari categorii: producerea mesajelor orale și scrise și receptarea acestora.

Seria de manuale a Editurii Corint, coordonată de Eugen Simion, propune studierea elementelor de limbă și comunicare pe cele două categorii sus menționate, în cadrul fiecărei unități. Astfel, producerea mesajelor orale și scrise precum și receptarea lor, pe toate nivelurile pe care le propune, se vor studia în cadrul fiecărui fragment literar. În aceste condiții elevii își însușesc mult mai bine elementle de limbă și comunicare. Fac totodată mult mai bine diferența între producerea și receptarea mesajului. Cealaltă serie de manuale precum și Grupul editorial Art, Editura Sigma, ALL și Humanitas, detaliază mult mai mult fiecare element al producerii și al receptării mesajului, studiindu-se câte unul, cel mult două elemente în fiecare unitate de învățare.

Manualele pentru ciclul superior al liceului respectă programa doar la clasa a XII-a. Deși manualul de clasa a XI-a este publicat după ultimele modificări ale programei, propune foarte puține elemente de limbă și comunicare: originea și evoluția limbii române. Restul conținuturilor se regăsesc doar în segmentul Exerciții de redactare și compoziții în care sunt propuse spre realizare eseu argumentativ, eseu liber, eseu structurat, compoziție de sinteză, eseu stilistic, jurnal de lectură, recenzii, paralela.

La calsa a XII-a sunt respectate întocmai conținuturile programei școlare, fiind delimitate clar domeniile Literatură și Limbă și comunicare.

Din cele analizate mai sus se constată că în ciclul inferior al liceului, respectiv clasele a IX-a și a X-a se pune accent mai mare pe domeniul Limbă și comunicare față de cilcul superior al liceului, clasele a XI-a și a XII-a. Mai mult, în clasa a XII-a apar foarte puține elemente noi de conținut față de anul anterior de studiu.

Structura manualelor școlare actuale a suferit mari modificări față de cea a manualelor utilizate înainte de Revoluția din decembrie 1989. De altfel, modificările apar în primul rând în programa școlară, fiind determinate de Reforma învățământului. Modificări apar și în rândul manualelor școlare actuale, indiferent de editură, dar întotdeaauna determinate de schimbări ale programei școlare.

Pentru a evidenția diferențele între elementele de limbă și comunicare predate în liceu înainte și după reformă realizez în cele ce urmează a analiză a modului în care aceste elemente se regăseau în manualele de limbă și literatură română. Prima remarcă ce trebuie făcută este faptul că înainte 1989 nu existau manuale alternative, singura editură agreată fiind Editura Didactică și Pedagogică București.

În manualul de clasa a IX-a, din cele opt capitole propuse, doar unul este destinat limbii și comunicării: Compunere și exerciții de cultivare a limbii. Se regăsesc în această parte a manualului aspecte prezente și astăzi în programa școlară legate de vocabular: sensurile cuvintelor, arhaisme, neologisme, mijloace interne de îmbogățire a vocabularului, elemente de fonetică, ortoepie, ortografie și punctuație. Apar de asemenea tipurile de compuneri și stilurile funcționale ale limbii care se studiază acum în clasa a X-a.

Manualul pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988, cu autorii Constantin Parfene, Emil Leahu, Nicolae I. Nicolae, Elena Berea-Găgeanu, păstrează aceeași structură ca și cel de clasa a IX-a, elementelor de limbă și comunicare fiindu-le rezervat tot un singur capitol, la sfârșitul manualului, cu aceeași denumire: Compunere și exerciții de cultivare a limbii. Se reiau aspecte ale stilurilor funcționale învățate anterior. Elementele de noutate constau în: compuneri cu destinație oficială, compoziții epistolare, compuneri pe bază de texte literare și experiențe de viață, compuneri oratorice.

Clasa a XI-a este și mai săracă din punct de vedere al aspectului Limbă și comunicare. Se studiază acum compunerea școlară și alte tipuri de compuneri: de utilitate socială, corespondență, după operele literare. Exercițiile de cultivare a limbii vizează: rolul semnelor de punctuație și ortografie într-un text analizat, recapitularea frazei și a tipurilor de propoziții.

Manualul de clasa a XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984, îi are ca autori pe Nicolae Manolescu și Nicolae I. Nicolae și păstrează structura manualelor din ceilalți ani de studiu. Și în acest caz există un singur capitol în care se reiau și se aprofundează tipurile de compuneri școlare. Se propune, de asemenea, un număr redus de exerciții de cultivare a limbii.

Din cele prezentate mai sus reiese că accentul în cadrul acestor manuale era pus mai ales pe literatură, în defavoarea limbii și a comunicării, așa cum propun manualele conform programei școlare actuale. O explicație a acestei abordări poate fi și modalitatea de concepere a subiectelor pentru examenul de bacalaureat. În prezent, așa cum am arătat în acest capitol, ponderea elementelor de limbă și comunicare în subiectele de bacalaureat este foarte mare. De aceea și programa școlară actuală împarte materia în două domenii distincte: Literatură și Limbă și comunicare.

I. 2. ELEMENTELE DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE ÎN ALTE SURSE DECÂT MANUALELE SCOLARE

Implementarea curriculumului prevede, pe lângă programă și manuale școlare și auxiliarele didactice.

Majoritatea editurilor propun auxiliare care vin atât în spijinul elevilor cat și al profesorilor. Unele dintre acestea îmbină în același volum literatura cu elementele de limbă și comunicare, altele propun volume diferite pentru fiecare domeniu în parte.

Astfel, editura Delfin își structurează materia respectând toate criteriile programei și îmbină armonios elementele de literatură cu cele de limbă și comunicare. Avantajul folosirii acestor auxiliare constă în bogăția și diversitatea exercițiilor propuse. Au fost publicate auxiliare pentru clasele IX-XI, iar pentru clasa aXII-a autorii au propus o culegere de modele de teste în vederea pregătirii examenului de bacalaureat, atât pentru filiera teoretică – profil real, cât și pentru filiera tehnologică și vocațională, excepție făcând profilul pedagogic.

Limba și literatura română – auxiliar, Adrian Nicolae Romonți coordonator, Mihaela Popa, Stănuța Nicoleta Popa, Editura Delfin, București, 2013, orientează strudiul limbii prin utilizarea corectă a acesteoa în diverse contexte de comunicare, prin tehnici de înțelegere și interpretare a mesajelor. Competențele vizate și exercițiile propuse sunt cele prevăzute de programa școlară în vigoare. Avantajele folosirii acetor auxiliare sunt multiple: bogăția informației, multitudine de exerciții și teste pentru fiecare clasă în parte, diversitatea itemilor propuși. Există în același timp și dezavantaje, acest auxiliar nefiind primit gratuit de către elevi.

Modele de teste pentru examenul de bacalaureat, coordonator Adrian Nicolae Romonți, este o lucrare amplă, structurată în conformitate cu noua programă de bacalaureat și conține 75 de teste complete pentru proba scrisă, 30 de teste complete pentru proba orală precum și subiectele de bacalaureat din anul 2014. Sugestiile de rezolvare permit elevilor însușirea și utilizarea noțiunilor și conceptelor pentru redactarea subiectelor.

Manualele alternative și auxiliarele își demonstrează eficiența, pe lângă utilitate și prin atractivitate. Diversitatea nu se rezumă doar la tipurile de exerciții propuse ci și la forma de prezentare. În timp ce în manuale majoritatea formulărilor devine monotonă, în auxiliare se remarcă o pluralitate de abordare a subiectului propus, îmbinată cu grafice, tabele, scheme.

În sprijinul profesorilor vine site-ul www.didactic.ro care oferă o varietate de materiale didactice de mare utilitate. ?????

Editura Plus, deși nu a publicat manuale școlare, propune o serie de culegeri, auxiliare, ghiduri și îndrumătoare ce vin în sprijinul elevilor și al profesorilor în demersul didactic.

Ghid de Limba și Literatura Română pentru clasele a IX-a –a XII-a și pentru examenul de bacalaureat, autor Sofia Dobra, Editua Plus, 2005 a propus ca elemente de limbă și comunicare, noțiuni de teorie structurate: stilurile funcționale ale limbii române, calitățile generale și particulare ale stilurilor, cosntruirea diverselor tipuri de discurs și redactarea diverselor tipuri de compunere (rezumatul, descrierea, caracterizarea personajului, textul argumentativ), redactarea textelor funcționale (scrisoare, cerere, proces-verbal, curriculum vitae). Lucrarea vine în sprijinul elevilor pentru recapitularea noțiunilor atât de limbă cât și de literatură, le oferă exemple de teste, exerciții variate în vedere susținerii examenului de bacalaureat.

Editura Carminis, este axată pe carte școlară pentru toate tipurile de învățământ, publicând manuale și auxiliare școlare reeditate uneori în funcție de modificările programei școalre. Lucrarea Îndrumător pentru manualele școlare alternative – Limba și literatura română, clasa a IX-a, Hadrian Soare, Gheorghe Soare își propune să faciliteze procesul de predare-învățare, să ofere sugestii, la numeroase teme și exerciții din manuale, să ajute la o mai bună pregatire a examenelor de bacalaureat. Dintr-o analiză minuțioasă se poate constata că, de fapt, cartea nu face altceva decât să propună rezovarea cerințelor din manuale alternative, chair dacă acestea sunt denumite generic sugestii de rezolvare. Dacă elevului îi propui rezovarea în locul sugestiei de rezovare, atunci singura lui sarcină este de a copia răspunul. Scopul acestor manuale ar trebuie să fie într-adevăr de propunere a unor sugetii, idei, variante de rezolvare, nu rezolarea în sine a cerințelor.

Consultând, de-a lungul anilor, diferite auxiliare și îndrumătoare am constatat că oferta este foarte generoasă dar, în același timp poate deveni pernicioasă. Constanța scopului folosirii acetora trebuie să fie, așa cum sugerează numele, de a ghida, orienta, nu de a formula direct răspunsurile. De aceea, profesorului îi revine sarcina de a selecta obiectiv și cu mare grijă auxiliarul pe care îl propune elevilor, ei neavând întotdeauna capacitatea de selecție. (ÎNCHEIERE)

(A. Muchielli, 2001, pag. 92

CAPITOLUL II

OPERA CARAGIALIANĂ SAU COMUNICAREA ÎN ȘI DINCOLO DE TEXT

II. 1. TEXTELE CARAGIALIENE ÎN LICEU

Deși opera caragialiană este, printre cele mai vaste din literatura română, manualele școlare se rezumă la foarte puține opere literare scrise de Caragiale, propuse pentru studiul segmentului de literatură. Chiar dacă programa școlară nu impune o anumită operă pentru a fi studiată, manualele școlare pentru liceu propun parcă, dintotdeauna, aceleași texte literare: O scrisoare pierdută, pentru studierea genului dramatic și a speciei literare comedie și În vreme de război pentru studierea speciei literare nuvelă fantastică, în cadrul genului epic. Consider că valorificarea altor opere literare din comediografia caragialiană sau din proza scurtă a lui Caragiale ar permite elevilor o abordare în ansamblu a operei autorului, o putere de analiză comparativă a acesteia, având în vedere mai ales faptul că, în clasa a VIII-a s-a studiat deja O scrisoare pierdută.

Pe parcursul celor patru ani de liceu, opera caragialiană nu se rezumă la prezența în manuale și programă doar la interpretarea textului literar. Ea este mult mai utilizată ca suport pentru studierea elementelor de limbă și comunicare pe care se pune din ce în ce mai mare accent. La proza curtă a lui Caragiale se face adesea trimitere sau chiar se exemplifică, în special în manualele pentru clasele a IX-a și a X-a, aproape în toate secțiunile e limbă și comunicare.

Pentru a sublinia rolul, ponderea și prezența textelor caragialiene în programa școlară de liceu, propun în cele ce urmează o analiză comparativă a manualelor alternative pentru liceu, suportul orelor de limbă și literatură română.

Cele mai utilizate manuale alternative pentru studiul limbii și literaturii române la clasa a IX-a sunt propuse de Grupul Editorial Art, avându-i ca autori pe Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N.Lascăr și Adrian Săvoiu și Editura Corint, cu autorii Marin Iancu și Rodica Lăzărescu. Mai puțin utilizat, dar nu exclus este manualul editurii Humanitas Educațional, cu autorii: Alexandru Crișan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu, Florentina Sâmihăian și Rodica Zafiu.

În ceea ce privește textele propuse pentru studiul literaturii, în manualul Grupului Edotorial Art regăsim trei opere: Tren de plăcere, Repausul dominical și D-ale carnavalului, ultima încadrându-se în capitolul Literatura și alte arte-literatură și cinematografie. Manualul editurii Corint are un singur text literar aparținând lui I.L.Caragiale, schița Urgent.

Deoarece la clasa a IX-a ponderea elementelor de limbă și comunicare este mai mare în raport cu cea a textelor literare, și textele caragialiene folosite ca suport în predarea elementelor de limbă și comunicare vor fi mai mari, în special în manualul Editurii Corint.

În conformitate cu programa școlară în vigoare, prima competență generală o reprezintă utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea și receptarea mesajelor în diferite situații de comunicare. Această competență se divide în mai multe competențe specifice, după cum urmează în analiza prezentată în cele ce urmează.

În manualul Grupului Editorial Art, această competență generală este vizată având o multitudine de fragmente de texte literare, o parte dintre acestea aparținând lui I.L.Caragiale. Prima competență specifică, utilizarea adecvată a achizițiilor lingvistice în receptarea diverselor texte, propune exerciții de identificare a sensurilor corecte ale cuvintelor în situații diverse pe textul suport Tren de plăcere. Conținuturile legate de rolul semnelor ortografie și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise reflectate printr-o bogăție de exerciții și în același timp o varietate de fragmente de texte literare aparținând lui I.L.Caragiale: O scrisoare pierdută, O conferință, Corespondență, Kir Ianulea. Competența specifică ce privește exprimarea orală sau în scris a propriilor reacții și opinii privind textele receptate are ca text suport comedia Conu Leonida față cu Reacțiunea. Deși construită în cheie comică, scena reprodusă în manual constituie un exemplu pentru aplicarea cunoștințelor de argumentare și contraargumentare. Elevii pot identifica în același timp și secvențele care conțin etapele unei argumentări, competență urmărită pe tot parcursul anilor de studiu, regăsită ți în programa de bacalaureat. Ultima competență specifică din cadrul acestei secțiuni, utilizarea corectă și adecvată a formelor exprimării orale și scrise în diverse situații de comunicare este de asemenea propusă la nivelul acestui manual mai ales în ceea ce privește formele dialogului, tipurile acestuia și regulile sale având ca punct de plecare fragmente din următoarele opere caragialiene: Mitică, Accelerat nr. 17, Căldură mare.

Diversitate de opere suport pentru predarea elementelor de limbă și comunicare la clasa a IX- propune și manualul editurii Corint. Cea mai bine reflectată în cadrul acestui manual este competența specifică ce urmărește utilizarea corectă și adecvată a formelor exprimării orale și scrise în diverse situații de comunicare. Pentru identificarea, cunoașterea și înțelegerea elementelor comunicării, perturbarea actului comunicării și împletirea elementelor paraverbale cu cele nonverbale sunt propuse textele: Petițiune, O scrisoare pierdută, C.F.R., Justiție, Elocuența, Five o+clock, Repausul dominical, Urgent. Competența ce vizează utilizarea adecvată a achizițiilor lingvistice în receptarea diferitelor texte este reflectată în manual tot prin texte din operele sus menționate. În plus apare ca text suport și fragmente din operele: În vreme de război, C.F.R. Raport către șeful mișcării, din partea șefului unei gări, O noapte furtunoasă, Căldură mare.

Manualul propus de Editura Humanitas Educațional pentru clasa a IX-a aduce o noutate față de celelalte manuale prin opera Boborul, operă aleasă pentru unitatea Scene de ieri și de azi. Fragmentele literare din opera caragialiană, suport pentru elementele de limbă și comunicare, sunt puține în comparație cu prezența acestora în celelalte manuale alternative. Ele apar ca texte de plecare pentru înțelegerea sau identificarea unor conținuturi științifice: Căldură mare, pentru elementele de comunicare verbală și nonverbală, O noapte furtunoasă, pentru cele ce privesc greșeala și corectitudinea în comunicare și Pe oceanul vremii, pentru identificarea elementelor fonetice la nivelul comunicării verbale.

La clasa a X-a, manualul Editurii Corint, avându-i ca autori pe Marin Iancu, Ion Bălu și Rodica Lăzărescu, propune pentru studierea operei caragialiene comedia O scrisoare pierdută, punând accent pe elemente de gen literar, specie literară, elemente de structură și compoziție, acțiune și semnificații, categorii de personaje, tipuri de comic.

La aceeași clasă, manualul Grupului Editorial Art, avându-i ca autori pe Adrian Costache, Florin Ioniță și Adrian Săvoiu, pentru secțiunea literatură, propune o singură operă a lui I.L.Caragiale, O scrisoare pierdută. Noutatea pe care o aduce acest manual, față de celelate, constă în abordarea acestei opere din două perspective. Prima, se referă la interpretarea textului ca specie literară comedie și încadrarea acesteia în genul dramatic. Se insistă aici pe trăsături ale genului și speciei literare, pe caracterizarea personajului în opera dramatică, pe elemente de comediografie. A doua perspectivă apare în secțiunea Cronică de spectacol (cronică teatrală), realizată de Dumitru C. Ollănescu. Se permite astfel elevilor să deosebească studiul literar de cronica dramatică ce oferă în plus informații despre interpretarea actoricească, despre regie și scenografie. De asemenea elevii pot face diferența între critic literar și un cronicar care evidențiază atât realizările cât și minusurile spectacolului la care a asistat.

De asemenea, la clasa a X-a, Editura Corint a mai publicat un manual coordonat de Eugen Simion, în colaborare cu Florina Rogalski și Diana Hărtescu care propune altă operă literară pentru studiul genului dramatic, I.L.Caragiale regăsindu-se la studierea genului epic, proza scurtă. Elevii care vor studia acest manual, se vor opri la opera literară În vreme de război și vor pune accent p elemente de gen epic, aspecte ale tragicului, psihologicului și fantasticului.

În ceea ce privește elementele de limbă și comunicare ce au ca suport textele caragialiene, există o mare diversitate. Prima competență generală care se regăsește în programa școlară pentru liceu vizează utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea diverselor mesaje în diferite tipuri de comunicare. Fragmente din textul O scrisoare pierdută se regăsesc în exerciții de identificare a tonalității, a intonației și a rolului pauzei în capitolul Niveluri de constituire a mesajului în comunicarea orală și scrisă (fonetic, ortografic și de punctuație). Aceeași operă reprezintă și suport pentru alte elemente de limbă și comunicare precum: hipercorectitudine sau etimologie populară (manualul Grupului Editorial Art) sau sensurile cuvintelor (manualul Editurii Corint, autori Marin Iancu, Ion Bălu și Rodica Lăzărescu). În acest ultim manual, textul O scrisoare pierdută apare într-un grupaj alături de Un pedagog de școală nouă și Două loturi. Scopul exercițiilor propuse are rolul de a identifica cuvintele folosite cu sens greșit, rolul stilistic al acestora precum și intenția autorului odată cu întrebuințarea lor.

Alte fragmente de texte literare scrise de Caragiale și folosite ca suport pentru predarea elementelor de limbă și comunicare la clasa a X-a liceu, sunt: Proces-verbal pentru identificarea calităților generale ale stilului puse în evidență de autor, Opere VII, Corespondență, pentru stabilirea tipurilor de limbaj folosit (standard, literar, colocvial-familiar, popular-regional sau arhaic), La poștă și Cum să înțeleg doi țărani, în cadrul temei Comunicarea, cu scopul sublinierii cauzelor care perturbă actul comunicării, Elocuența pentru sublinierea tipului de monolog folosit și Poetul și Moftul pentru a-i determina pe elevi să diferențieze între elogiere și ridiculizare, așa cum le propune Caragiale și în același timp să-și argumenteze alegerea făcută.

XI ‚ XII

II. 2. PREDAREA ELEMENTELOR DE LIMBĂ ȘI COMUNICARE

II. 2. 1. PRODUCEREA DE MESAJE ORALE ȘI SCRISE

Didactica limbii române presupune o redefinire a disciplinei în vederea eficientizării actului didactic. În viziunea Alinei Pamfil (2006, p7), limba și literatura română este considerată o „disciplină de frontieră (așezată în zona de intersecție a științelor limbii și literaturii cu științele educației și psihologia educațională), disciplină orientată deopotrivă teoretic și practic”. Din această perspectivă, studierea limbii române produce efecte colaterale evidente ce pot fi controlate, redirecționate, evaluate cu scopul construirii la elevi a competenței de comunicare și a performanțelor comunicative și în cadrul celorlalte discipline.

Complexitatea disciplinei Limbă și literatură română este dată de multitudinea domeniilor de referință și în același timp de modificările permanente pe care le impune programa școlară. Complexitatea abordării acestei discipline se refelectă în modalitățile diferite de organizare a conținuturilor. Structurarea acestora în programa școlară a disciplinei este realizată pe două paliere: cunoștințe despre limbă și cunoștințe despre literatură.

Programa școlară de liceu pentru clasele a IX-a și a X-a distinge între „nivelurile de constituire a mesajului” oral sau scris (fonetic, ortografic și de punctuație; morfosintactic; lexico-semantic; stilistico-textual; nonverbal și paraverbal) și „nivelurile receptării” (care urmăresc caeleași paliere, dar privite din perspectiva receptării mesajului, nu a prodecuerii lui). (Programa școlară la Limba și literature română, nr. 3252/13.02.2006).

PRODUCEREA MES ORALE SI SCRISE

Pentru studiul liceal formele comunicării orale sunt dispuse astfel în programă:

Dialogul in textul dramatic caragiale METODICA CRACIU PG 115

Predarea monologului, ca și a dialogului, trebuie să aibă în vedere indicațiile programei școlare, așa cum sunt prezentate în tabelul de mai sus. Pe întreg demersul didactic trebuie să avem în vedere care sunt finalitățile activității de predare-învățare. Activitatea de predare trebuie concepută astfel încât elevii să poată identifica într-un text dat tipul monologului. Trebuie să cunoască foarte bine care sunt reguluile și tehnicile de redactare ale monologuui precum și structura acestuia. Un scenariu didactic care să aibă ca temă monologul ar putea fi următorul: reactualizarea elementelor de comunicare orală, a stituației de comunicare și a formelor de comunicare orală: dialogul și monologul. Profesorul prezintă apoi un material video ce conține o comunicare monologată (discursul lui Farfuridi, O scrisoare pierdută, Actul III, scena I) și cere elevilor să răspundă la întrebări de tipul: care este forma de comunicare în situația dată, care sunt elementele ce au fost necesare realizării acestei comunicări. Se analizează apoi materialul vido din punct de vedere al formei comunicării. Profesorul, împreună cu elevii, stabilește tipul de monolog folosit în materialul propus, regulile și tehnicile de realizare a monologului. Se vor completa aceste informații cu rolul elementelor nonverbale și paraverbale, așa cum au fost reflectate în materialul vizionat. Pentru obținerea performanței elevilor li se propune realizarea unui monolog, pe care să-l prezinte oral, despre atitudinea personajului Farfuridi, așa cum reiese din materialul propus.

Monologul, formă a exprimării orale, se predă după însușirea noțiunilor legate de dialog. Materialul video propus anterior poate veni în sprijinul elevilor pentru a putea asocia ori disocia monologul și-de dialog , felul în care, într-o operă dramatică a cărei modalitate de expunere predominantă este dialogul, se poate insera și monologul. Propunerea unui astfel de material-suport pentru predarea elementelor de comunicare orală consider că este potrivită având în vedere că, la clasa a X-a se studiază, în cadrul genul dramatic, specia literară comedia, iar majoritatea manualelor propun ca text O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale.

Programa școlară propune asimilarea graduală a acestor forme de comunicare dinspre cele verbale spre cele nonverble, inclusiv paraverbale.

Lecțiile de comunicare orală au ca scop familiarizarea elevilor cu formele acestui tip de comunicare și înțelegerea rolului factorilor care determină comunicarea, dezvoltarea capacităților de receptare și producere a unor mesaje orale, formarea unei atitudini comunicative pozitive și civilizate precum și capacitatea de a transfera în contexte noi de învățare competențele de comunicare.

Competența de comunicare cuprinde atât competența verbală cât și pe cea nonverbală, competența verbală fiind urmărită pe cele toate cele trei dimesiuni, așa cum reiese din tabelul următor:

Dintre aceste trei dimensiuni, cea lingvistică se realizează cu precădere în orele de limbă și comunicare, celalte două se dezvoltă în cadrul orelor de comunicare și literatură.

EXPRIMAREA SCRISĂ

Exprimarea scrisă, din perspectiva producerii mesajelor urmărește formarea și dezvoltarea capacităților elevilor de recunoaștere a diferitelor tipuri de texte, de cunoaștere și aplicare a etapelor redactării unui text precum și regulile de redactare a textelor. Eficiența predării constă în primul rând în abiliatea cadrului didactic de e avea o perspectivă globală a procesului de predare – învățare. Tactul pedagogic al profesorului impune adaptarea la demersul didactic, la specificul claei,la capacitățile ori necesitățile elevilor.

În programa școlară elementele legate de exprimarea scrisă se regăsesc doar în secțiunea: producerea de mesaje orale și scrise. Astfel, în cadrul orelor de predare a a cestor elemente mai întâi se reactualizează cunoștințele elevilor legate de tipurile de texte deja cunoscute: relatarea expriențelor personale, descrierea, rezumatul, argumenatrea, fișa de lectură, jurnalul de lectură, caracterizarea de personaj, referatul, eseul, corespondența oficială șiprivată. Se oferă apoi materiale suport pentru încadrarea fiecărui text în categoria din care face parte. Se pot alege în același timp texte suport existente deja in manuale. În următoarea etapă se stabilesc etapele redactării pe tiprui de text în parte precum și regulile generale care trebuie respectate în redactare: structura textului, limita de spațiu, adecvare stilistică, așezare în pagină, lizibilitate. Așadar la sfârșitul unei lecții de predare a noțiunilor de exprimare scrisă în diferite tipuri de texte, elevii trebuie să recunoască și să încadreze textele propuse în categoria din care fac parte, să –și susțină opinia cu argumente și să fie capabili să compună un anumit tip de text, impus de profesor. Dacă se observă dificultăți în receptarea deconținuturilor de către elevi, nu se recomandă parcurgerea tuturor etapelor proiectate. În această situație rolul profesorului este de a clarifica neînțelegerile, de-abia apoi poate continua activitatea de predare.

Ultima componentă a acestei secțiuni a programei școlare vizează nivelurile de constituire a mesajelor: fonetic, ortografic și de punctuație; lexico semantic;stilistico-textual; nonverbal și paraverbal.

În cadrul activității de predare, studiul foneticii, ortografiei și punctuației îi ajută pe elevi să înțeleagă și să conștientizeze fenomenul gramatical și în același timp să-și însușească o exprimare corectă atât în scris cât și în oral. Preocuparea pentru atingerea unui astfel de obiectiv le revine tuturor profesorilor, nu doar celui care predă limba și literatura română. Doar astfel elevii vor înțelege valoarea reală a acestor noțiuni nu doar în viața școală ci și cea socială.

Pentru însușirea elementelor de ortografie și de punctuație se pot utiliza exerciții diverse. Se pot introduce activități pentru însușirea unor cuvinte recent intrate în limbă, în corelație cu situațiile de comunicare apărute. Se vor reactualiza semnele de punctuație și de ortografie învățate iar pentru aplicarea însușirii acestora se pot folosi fișe în care semnele de ortografie și de punctuație fie lipsesc, fie sunt greșit folosite.

Exemplu de exercițiu: Înlocuiți spațiile libere cu semnele de ortografie și de punctuație care lipsesc:

Coana Lucsița scoate din portofel biletul pe care-l avea din Piața Teatrului ____ Conductorul observă biletul.

– Ăsta nu___ i de la mine.

– Da' de la ține____ întreabă cocoana.

____De la alt vagon.

– Da' țe? nu e tot vagonul vostru? Am plătit până la bareră… m-am dat zos…

– Dacă v-ați dat o dată jos – întrerupe conductorul – trebuie să plătiți a doua oară.

– A doua oară? Bravos! frumoasă șarlatanie___

(Coana Lucsița scoate din portofel biletul pe care-l avea din Piața Teatrului. Conductorul observă biletul.

– Ăsta nu-i de la mine.

– Da' de la ține? întreabă cocoana.

– De la alt vagon.

– Da' țe? nu e tot vagonul vostru? Am plătit până la bareră… m-am dat zos…

– Dacă v-ați dat o dată jos – întrerupe conductorul – trebuie să plătiți a doua oară.

– A doua oară? Bravos! frumoasă sarlatanie!)

(La Moși, I.L.Caragiale)

Pot fi folosite de asemenea exerciții de construcție unde li se cere elevilor să elaboreze propoziții în care să integreze grupuri de cuvinte: al, a-l, ai, a-i, ați, a-ți.

Deși simple aceste exerciții, nu trebuie neglijate deoarece urmăresc o problemă permanentă în rândul elevilor. În opinia lui Corneliu Crăciun (2007, p132) problemele de ortografie și de punctuație trebuie să reprezinte o preocupare permanentă iar profesorului îi revine sarcina ca „fenomenul să fie explicat cu claritate iar greșeala să nu se mai repete”.

Nivelul lexico sematic de producere a mesajului vizează cunoașterea sensurilor corecte ale cuvintelor, folosirea adecvată a lor în diferite contexte, aspecte ale cunoașterea relațiilor (sinonimia, antonimia, omonimia, polisemia) și erorilor semantice (pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică). În cadrul predării acestor noțiuni, profesorul va crea circumstanțe de utilizare a acestora. Exercițiile aplicative pentru acest compartiment pot fi variate. De exemplu:

Găsiți sinonime contextuale pentru cuvintele subliniate în fragmentul următor:

„ Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: Totdeauna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta.”

(Mici economii…, I.L.Caragiale)

Stabiliți antonime pentru cuvintele indicate în textul următor:

„Mizilul!… Așezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe – o grădină – se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara.”

(O zi solemnă, I.L.Caragiale)

Exerciții de identificare a omonimelor într-un text dat sau construire de enunțuri cu omonime date: bancă, sare, cer.

Pentru polisemie se pot propune exerciții în care elevii să descopere sensurile pentru care sunt utilizate cuvintele polisemantice în anumite contexte; exerciții de construire a unor enunțuri în care aceleași cuvinte sunt întrebuințate cu alte sensuri; să stabilească sensul aceluiași cuvânt polisemantic în contexte diferite. De exemplu: a face un pod (a construi), a face bani (a câștiga), a face patul (a aranja); a-și face ghetele (a le lustrui).

În cadrul componentei nonverbale sunt incluse atât elemente nonverbale (gestică, mimică, înfățișare, mișcare, etc.) cât și pe cele paraverbale (pauze în vorbire, atribute ale vocii: intensitatea, intonația, ritmul vorbirii, tonalitatea, etc.).