Omv Petrom S.a

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1. Prețul-instrument principal al coordonării deciziilor pe piața țițeiului

1.1. Prețul-conținut economic și tipologie

1.2. Formarea prețului în sistemul economic real mixt

1.3. Influența prețurilor țițeiului asupra activității economice pe plan mondial

Capitolul 2. Aspecte generale privind evoluția pieței și a prețurilor pe piața țițeiului

2.1. Factorii care au influențat piața și prețurile în anul 2007-2010 pe plan mondial

2.1.1. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2007

2.1.2. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2008

2.1.3. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2009

2.1.4. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2010

2.1.5. Evoluția pieșei și a prețurilor în trimestrul I 2011

2.2. Perspective pe piața țițeiului pe termen scurt și lung

Capitolul 3. Studiu de Caz “OMV PETROM S.A

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Termeni de specialitate

Anexe

Introducere

Geologii petroliști știu de 50 de ani (mai precis 1957) că producția mondială de petrol va începe să decadă în primul deceniu al secolului 21 după ce va atinge un maxim, numit apogeu. Mai mult, nici o altă sursă de energie, regenerabilă sau nu, nu se apropie de potențialul de a genera energia pe care ne-o dau combustibilii fosili. Dacă v-ați născut după 1980, ceea ce este destul de probabil dacă citiți acest articol, într-un viitor foarte apropiat această problemă va fi și a dumneavoastră. Uitați deocamdată de problemele de mediu, ecologice, schimbare de climă, și restul. Cei născuți înainte de 1980 (nu în România, firește!) se pot considera fericiți.
Este extrem de probabil că lumea va întâmpina o problemă enormă și insolubilă legată de disponibilitatea petrolului în mai puțin de 10 ani. Totuși nimeni din mass-media sau din oficialități nu dă atenție acestui lucru. Guvernele se grăbesc cu planuri pe termen lung pentru construcția de autostrăzi, aeroporturi, și nimeni nu întreabă care e sensul. Cel mai influent autor în domeniu este dr. Colin Campbell, geofizician englez care a lucrat în domeniu 35 de ani pentru BP, Texaco, Fina și Amoco și a fost consultant pentru Shell și Esso. În 1998 s-a retras și a scris împreună cu Jean Laherrere "Sfârșitul petrolului ieftin". Apoi, în același an, a convins Agenția Internațională pentru Energie că volumul petrolului convențional extras anual va atinge un plafon în mai puțin de 10 ani. Este membru fondator al Centrului pentru declinul Petrolului și al Asociației pentru studiul apogeului petrolului (Association for the Study of Peak Oil – ASPO). În 1999 a prezentat un Raport în Camera Comună a parlamentului englez. Dacă vreodată vreun politician vă va spune că nu a știut, amintiți-i de acest Raport sau întrebați-l de ce nu a citit cartea lui Al Gore -fostul vice-președinte american, apărută și în România în 1995 "Earth in balance"- "Pământul în cumpănă".

Prin intermediul acestei lucrări, am dorit să subliniez importanța aurului negru pe care îl are în dezvoltarea unei economii, precum și folosirea acestuia de către țările care îl dețin pentru manipulare și obținere de alte servicii cumpărate pe baza acestui produs numit petrol.

"Speranța civilizației noastre în prezent constă în tehnologii pe care nu le deținem încă ." (David Goldstein California Institute of Technology)

Capitolul 1.PREȚUL-INSTRUMENT PRINCIPAL AL COORDONĂRI DECIZIILOR PE PIAȚA ȚIȚEIULUI

1.1.Prețul conținut economic și tipologie

În decursul istoriei, probabil odată cu apariția schimburilor de mărfuri, s-a intuit că prețurile măsoară “ceva”, fără a se fi explicat însă – timp de câteva milenii – ce anume măsoară. Propunându-și să-și explice cauzele fenomenelor și proceselor reale, încă Aristotel arăta că prețurile, în procesul schimbului, exprimă comensurabilitatea mărfurilor, deși echivalența a două bunuri diferite calitativ i se părea nenaturală. Prețul a ocupat și ocupă un loc central în ansamblul teoriei și practicii economice. Unii autori de tratate și manuale au apreciat că prețul reprezintă noțiunea fundamentală a științei economice, respectiv a economiei politice. Încă de la începutul introducerii lui în limbajul economic, termenului i s-au atribuit cele mai variate sensuri. Dar, absolut toți cei care și l-au însușit și folosit au intuit faptul că prețul măsoară ceva. De pildă, încă în antichitate, Aristotel sublinia că “prețul exprimă echivalența a două bunuri diferite calitativ, adică valoarea lor de schimb”.

Prețul reprezintă raportul între două cantități de bunuri economice propuse la schimb sau, ceea ce este același lucru, cantitatea dintr-un bun care trebuie să fie dată în schimbul unei unități dintr-un alt bun (material sau serviciu, satisfactor sau prodfactor).

Prețul exprimă, în condițiile actuale, cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plătește în schimbul unei unități de bun economic, respectiv, el este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacționat.

Una din cele mai controversate probleme ale științei economice a fost și a rămas problema “substanței unice a prețului bunurilor schimbate la un numitor comun, care le face comparabile, măsurabile și transferabile.

Prima încercare de a explica științific esența unică a prețului a fost făcută de clasicul Adam Smith. El a apreciat și a demonstrat că prețul exprimă munca încorporată în fiecare dintre bunurile ce se schimbă. Acum se știe că mărimea și dinamica prețului uneia sau alteia dintre mărfuri nu pot fi explicate satisfăcător prin muncă, mai ales în cazul bunurilor incorporale și al celor care sunt create de activități complexe, intelectuale.

Alți economiști – teoreticieni au așezat la temelia prețului raritatea. Bunul economic, fiind rar în raport cu nevoile umane în creștere și diversificare, prețul său se formează în funcție de scala rarității (cu cât bunul este mai rar, cererea pentru el fiind constantă sau în creștere, cu atât prețul lui este mai mare).

O altă bază unică a prețului a fost considerată utilitatea, a cărei intensitate diferă de la un consumator la altul, dintr-un loc în altul, ca și în funcție de factorul timp, de la o perioadă la alta. Adepții utilității marginale spun că prețul este determinat de utilitatea bunului cel mai puțin dorit, de satisfacția asigurată de consumul acelui exemplar care se află la marginea plăcerii indivizilor.

Mulți autori au considerat că baza prețului este venitul disponibil. În acest context, este de reținut că J. M. Keynes a demonstrat că sporirea gradului de ocupare determină mărimea venitului disponibil, iar acesta, la rândul lui, stă la baza nivelului și dinamicii prețului, a modificării lui.

În timp, s-au conturat două teorii în problema valorii: teoria valorii muncă (obiectivă) și teoria valorii utilitate (subiectivă).

Conform teoriei valorii muncă, substanța valorii este munca producătorilor de bunuri reproductibile, concretizată în noi bunuri economice, în noi funcții ale acestora. În determinarea mărimii valorii economice se are în vedere consumul total de muncă vie și materializată, ocazionat de producția propriu-zisă a bunului respectiv, cât și cheltuielile din amontele și avalul acesteia. Mărimea valorii se manifestă la piață prin valoarea de schimb și reprezintă raportul cantitativ în care se schimbă două bunuri; la rândul ei, valoarea de schimb se prezintă sub forma prețului. Cantitățile diferite de muncă vie și materializată pentru obținerea aceluiași bun reprezintă valoarea individuală a mărfii, a cărei mărime este dată de timpul de muncă individual. Prin confruntarea intereselor producătorilor individuali, ale acestora cu ale cumpărătorilor, bunurile identice ajung să aibă una și aceeași valoare economică, indiferent de valorile și condițiile individuale în care au fost produse. Valoarea socială este determinată de timpul de muncă socialmente necesar (Karl Marx).

1.2.Formarea prețului în sistemul economic real mixt

Pentru a analiza tipurile de prețuri, cu caracteristicele lor, trebuie să se aibă în vedere specificul economiei de piață și, mai ales, modul cum a evoluat aceasta.

Pe o piață cu concurență perfectă, prețurile bunurilor și serviciilor se formează prin mecanismul cererii și ofertei, nefiind supuse nici unei reglementări, fapt pentru care se numesc prețuri libere. Teoretic nu există voințe si forțe suficient de puternice pentru a le fixa nivelul și a le determina evoluția. Aceasta este însă o situație ideală, care nu se întâlnește în realitate. Totuși, spre asemenea prețuri se tinde pe piețele financiare secundare, la bursele de mărfuri și pe piața schimburilor valutare.

Întrucât în realitate, în condițiile contemporane, dominantă este concurența imperfectă, pe piață se manifestă un anumit control al prețurilor de către firme și de către stat. Prețurile libere sunt înlocuite de prețurile administrate, stabilite de anumite centre de forță economică ( monopoluri, oligopoluri, monopsonuri etc.) și de către stat pentru bunurile care intră în sfera lui de incidență.

Prin controlul prețurilor firmele urmăresc menținerea și extinderea vânzărilor și, prin aceasta, asigurarea unui profit corespunzător. Statul, pe de altă parte, urmărește menținerea echilibrului în cadrul economiei naționale, așa că intervine, în condițiile contemporane, ori de câte ori se deteriorează mecanismul reproducției sociale, una din pârghiile folosite fiind prețul.

În ceea ce privește controlul prețurilor, statul poate acționa în următoarele direcții: supravegherea sau taxarea nivelului prețului la unele produse de strictă necesitate; blocajul prețurilor (mai ales în perioade inflaționiste, pentru protecția consumatorilor dar și a producătorilor ); intervenția directă asupra prețurilor prin intermediul politicii fiscale, de credit, a politicii ratei dobânzilor etc.; susținerea prețurilor la unele produse ( de regulă agricole ) prin prețuri de intervenție.

Statul poate impune la unele produse, care se găsesc în cantități insuficiente pe piată, prețuri maximale, denumite și prețuri plafon, care nu pot fi depășite și se află sub prețul de echilibru al cererii și ofertei. Atunci când există un exces de ofertă, statul poate impune prețuri minimale ( sau prețuri suport ) pentru produsele respective, prețuri care nu pot fi coborâte și care se află deasupra nivelului de echilibru al cererii și ofertei.

Prețurile mixte sunt cele care funcționează efectiv în statele cu economie de piață concurențială și rezultă din intersectarea mecanismului pieței, având elemente ale “mâinii invizibile”, cu mecanisme dirijist-intervenționiste, izvorâte din reglementări legislative ale administrațiilor publice și/sau din forța de care dispun anumite centre de forță privată.

Asemenea prețuri mixte se întâlnesc la toate categoriile de bunuri care parcurg mecanismele pieței: salariul, rata dobânzii, tarife la servicii, prețuri en-gros și en-detail pentru satisfactori și bunuri de capital etc.

De obicei prețurile sunt exprimate în termeni bănești. Acestea sunt prețurile absolute sau monetare, definite ca prețuri ale bunurilor sau serviciilor, exprimate direct printr-o anumită cantitate de unități monetare. Dar plata nu trebuie în mod necesar să aibă o formă banească. Există și prețuri relative care se exprimă în termenii cantității din alt bun la care trebuie să se renunțe. Astfel, dacă toate prețurile cresc în aceeași proporție, prețurile absolute cresc, dar cele relative rămân neschimbate.

1.3.Influența prețurilor țițeiului asupra activității economice pe plan mondial

În contextul în care se presupune că tendința de creștere a prețurilor va persista, una din necunoscute o reprezintă momentul în care consumul – cererea va reacționa în mod semnificativ la prețurile majorate ale țițeiului. În timpul șocurilor petroliere din anii 1970 și 1980, consumul mondial de țiței a reacționat (în scădere) după un anumit interval de timp, mai precis, după ce prețurile mari apital etc.

De obicei prețurile sunt exprimate în termeni bănești. Acestea sunt prețurile absolute sau monetare, definite ca prețuri ale bunurilor sau serviciilor, exprimate direct printr-o anumită cantitate de unități monetare. Dar plata nu trebuie în mod necesar să aibă o formă banească. Există și prețuri relative care se exprimă în termenii cantității din alt bun la care trebuie să se renunțe. Astfel, dacă toate prețurile cresc în aceeași proporție, prețurile absolute cresc, dar cele relative rămân neschimbate.

1.3.Influența prețurilor țițeiului asupra activității economice pe plan mondial

În contextul în care se presupune că tendința de creștere a prețurilor va persista, una din necunoscute o reprezintă momentul în care consumul – cererea va reacționa în mod semnificativ la prețurile majorate ale țițeiului. În timpul șocurilor petroliere din anii 1970 și 1980, consumul mondial de țiței a reacționat (în scădere) după un anumit interval de timp, mai precis, după ce prețurile mari au produs un impact tangibil asupra balanțelor de plăți ale importatorilor. Având în vedere faptul că intensitatea petrolieră actuală a PIB-ului în țările dezvoltate este sensibil mai redusă decât în alte țări, va fi necesar ca prețurile să mai crească pentru a avea un impact semnificativ asupra economiei mondiale.

Prețurile țițeiului reprezintă un input – cheie în determinarea perspectivelor economiei mondiale, pe care o poate influența pe mai multe căi:

inițial, o creștere a cererii agregate globale, din cauza transferului de venituri dinspre țările consumatoare spre cele producătoare, care tind să aibă o propensiune mai redusă pentru consumul de țiței decât țările consumatoare;

un efect asupra ofertei – reflectat prin costuri mai mari de producție și marje mai reduse de profit;

creștere a ratei inflației datorită creșterii costurilor de producție, funcție de răspunsul politicilor monetare și de măsura în care consumatorii și producătorii pot compensa declinul veniturilor și al profiturilor;

un posibil impact în sensul scăderii încrederii investitorilor din alte domenii decât cel petrolier, de a-și angaja capitalurile în proiecte pe termen lung;

un impact de durată asupra cererii și ofertei de energie, în funcție de durata și cuantumul creșterii prețurilor.

Impactul încă limitat asupra economiei mondiale al creșterii prețurilor țițeiului poate fi explicat, în primul rând, prin faptul că prețuile au crescut mai ales ca efect al sporirii consumului – cererii și nu al unei crize de aprovizionare.

Analiștii sunt de părere că majorarea prețurilor energiei a început să producă deja efecte defavorabile, cum ar fi agravarea deficitului comercial al SUA care, în luna ianuarie crescut cu 0,6% până la 58,2 miliarde dolari. Prețul mediu al petrolului importat a ajuns la nivelul record de 84,09 dolari, în luna ianuarie 2007, fapt care a majorat „factura” energetică a SUA până la un maxim istoric de 27,1 miliarde de dolari.

În România creșterea prețului internațional al țițeiului este destul de frecvent invocată ca rațiune, sau mai exact, ca pretext pentru majorarea prețului carburanților, deși în structura prețurilor cu amănuntul ale acestora, țițeiul nu deține o pondere mai mare de 30%.

În general, se admite că fiecare creștere cu 10% a prețului țițeiului pe piața internațională determină o majorare cu 3-4% a prețului la pompă în România. Creșterea nu se resimte imediat, ci după consumarea stocurilor existente, ceea ce înseamnă cel mult un ciclu de producție: între trei săptămâni și 45 de zile.

Capitolul 2 ASPECTE GENERALE PRIVIND EVOLUȚIA PIEȚEI ȘI A PREȚURILOR PE PIAȚA ȚIȚEIULUI

2.1.Factorii care au influențat piața și prețurile în anul 2007-2010 pe plan mondial

2.1.1. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2007

Cei mai importanți factori de influență care au contribuit la creșterea accentuată a prețurilor internaționale ale țițeiului în 2007 au fost următorii:

reîntoarcerea, pe piețele petroliere la termen, a unor fonduri masive de investiții – provenite din fondurile private de pensii din SUA și alte fonduri speculative – după un recul, la începutul anului, datorat temerilor legate de perspectiva unei evoluții mai slabe a economiei mondiale, în anul 2007;

oferta scăzută de țiței a OPEC, cu cca. 6% (1,7 mil. barili/zi) în anul 2007, față de anul 2006;

În ajutorul OPEC au intervenit două prognoze greșite ale analiștilor petrolieri occidentali:

Prima se raportează la o minimalizare generală a dinamicii cererii mondiale de țiței, în special a celei a Chinei, care în anul 2007 și-a dublat consumul de țiței, față de anul 1999, până la un nivel de 7,5 mil. barili/zi. În anul 2007, consumul mondial de petrol a fost de 86 mil.barili/zi, cu 13% mai mare decât în anul 1999, iar cel al SUA a fost de 20,8 mil. barili/zi, în creștere cu 7%.

A doua prognoză greșită s-a referit la supraaprecierea rezervelor de țiței.

deficitul de capacități de rafinare la nivel mondial, dar mai ales în SUA.

Posibilitățile de rafinare, în speță cele de prelucrare secundară, care asigură producerea de benzină, sunt dezechilibrate atât ca urmare a investițiilor reduse din ultimii ani cât și a legislației antipoluare din SUA, care impune condiții extreme de restrictive la construcția de rafinării noi.

La aceste considerente s-au mai adăugat închiderile neprevăzute ale unor rafinării din SUA, fapt care a condus la descreșterea stocurilor chiar înainte de debutul sezonului auto, când cererea de benzină înregistrează un maxim.

Analistul Chris Lalakis de la “Moody’s Economy” consideră, că, întregul complex energetic a fost influențat, în ultimele luni, de dinamica activității de rafinare la scară mondială, dar mai ales, de cererea susținută pentru benzină în SUA. Această dinamică a generat efecte colaterale asupra prețurilor țițeiului care au determinat creșterea acestora.

cererea amplă de țiței din partea Chinei și a SUA;

Deși în anul 2004, ritmul de creștere a cererii de țiței din partea celor două țări s-a încetinit, trendul a rămas ascendent, iar impactul prețurilor asupra creșterii economice s-a dovedit a fi foarte limitat.

perspectiva unui sezon activ de uragane în SUA;

riscul unei întreruperi/reduceri a exportului de țiței al Iranului, al 4-lea mare exportator de țiței pe plan mondial, ca urmare a tenacității cu care a continuat să-și promoveze programul său nuclear, în pofida opoziției ONU. Fiecare declarație a părților aflate în dispută Iran, respectiv, ONU etc – a avut un impact mai mult sau mai puțin sesizabil asupra evoluției prețurilor țițeiului pe piețele la termen.

stagnarea exportului de țiței al Irakului, la un nivel de cca. 1,5 mil. barili/zi, după 4 ani de la declanșarea războiului americano – irakian, comparativ cu un volum de 1,8 mil. barili/zi, în timpul embargoului impus în ultima perioadă a lui Saddam Hussein, și cu 3,5 mil. barili/zi, înainte de anul 2000. Eforturile Irakului de a-și redresa producția au fost zădărnicite de subvențiile din industria petrolieră și de sabotajele asupra conductei petroliere către Turcia, care nu i-au permis să asigure livrări regulate de țiței din exploatările situate în nordul țării, către portul turcesc Ceyhan.

tendința de declin a cursului de schimb al dolarului, în raport cu euro, care a ieftinit prețurile țițeiului, în termeni reali, pentru consumatori și producători și a impulsionat

cursul ascendant al prețului țițeiului, deoarece producătorii au căutat să compenseze pierderea de valoare a încasărilor lor petroliere, exprimate în dolari.

Deoarece valoarea dolarului a scăzut în raport cu euro, creșterea prețului țițeiului exprimată în euro este mai redusă. Dacă la aceasta mai adaugăm faptul că, o mare parte din prețul pe care populația din Europa de Vest o plătește pentru benzină și diesel este reprezentă de accize, calculate în cuantum fix, care nu variază în funcție de evoluția în + sau – a prețului țițeiului, rezultă că, chiar o creștere importantă a prețului țițeiului conduce la modificări minore ale prețurilor cu amănuntul ale benzinei și diese-ului. Astfel, scăderea dolarului a ajutat, indirect, la limitarea efectului creșterii prețului țițeiului asupra prețurilor cu amănuntul ale produselor petroliere din Europa.

Următoarele date statistice evidențiază evoluția prețurilor pe unele piețe futures.

Tabelul nr.1. Evoluția prețurilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene, selectiv, în cursul anului 2007

-dolari/baril-

Sursa: Energy Information Administration

Graficul nr.1. Evoluția prețurilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene în anul 2007

Sursa: Energy Information Administration

2.1.2. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2008

Factori de influență.

La capătul a 5 ani de creștere al prețurilor țițeiului, 2008 s-a dovedit a fi un an al paradoxurilor: după o escaladare accentuată în prima jumătate a intervalului, care a culminat, în luna iulie, cu un maxim istoric absolut de aproape 150 de dolari pentru un baril (în termeni nominali), începând cu trimestrul III, o dată cu intrarea în recesiune a mai multor state dezvoltate și cu ieșirea fondurilor speculative de pe piețele financiare, prețul s-a înscris pe un trend puternic descendent, ajungând în luna decembrie, la 43 $/baril, cel mai redus nivel din ultimii 5 ani. Reamintim că, în anul 2003, media prețurilor unui baril de țiței Brent, pe piața spot din Rotterdam, nu depășea 30 $, pentru ca în 2004, aceasta să ajungă la 50 $, în 2005, la 69 $, iar în 2007, la 72,7$. Pe ansamblul anului 2008, media prețurilor țițeiului Brent a fost de circa 98 $/baril.

În termeni reali, respectiv, ajustate în funcție de rata inflației, prețurile s-au situat, în prima jumătate a anului 2008, în limitele valorilor-record de la începutul anilor '80, un preț de 38 $/baril în 1980 fiind echivalent cu 96-103 $/baril, în dolari 2008, funcție de formula de calcul. Valorile din prima decadă a lunii iulie au depășit însă, în termeni reali, prima jumătate a anului 2008, a fost cu 24 pp mai redusă decât în dolari, datorită tendinței de devalorizare accentuată a monedei americane în raport cu euro.

La originea creșterii accentuate a prețurilor s-au aflat următorii factori:

1. Criza resurselor care, combinată cu o creștere constantă a consumului a provocat, în prima jumătate a anului 2008, o explozie a prețului țițeiului pe piețele spot și la bursele internaționale.

Cererea a continuat să crească, în anul 2008, chiar în pofida prețurilor foarte mari.

Economia mondială a putut face față prețurilor mari ale țițeiului datorită faptului că, în termeni reali, respectiv, ajustate în funcție de rata inflației și a cursurilor de schimb, prețurile au fost în general mai reduse comparativ cu cele înregistrate în perioada șocurilor petroliere din anii '70 dar, mai ales, datorită faptului că economiile țărilor occidentale au reușit să-și îmbunătățească considerabil atât structura economiilor, prin reducerea ponderii ramurilor energo-intensive în favorarea serviciilor, cât și eficiența consumurilor specifice de energie, grație progreselor tehnologice. De asemenea, economiile țărilor emergente au putut face față prețurilor mari, datorită subvenționării consumului de petrol.

În ultimul an și jumătate, impactul variației cererii globale asupra prețurilor țițeiului a fost atenuat de diminuarea ratei de transfer al acestora asupra prețurilor interne din țările emergente și în curs de dezvoltare, datorită subvenționării masive a consumului intern de țiței. Acest fapt a redus și mai mult elasticitatea (deja scazută), pe termen scurt, a cererii mondiale de țiței în funcție de preț. Exemple ilustrate în acest sens sunt India, Rusia, China, țările producătoare din cadrul OPEC (în Venezuela, prețul benzinei subvenționate este de 4 cenți/litru). Chinei a asigurat 35% din creșterea globală a cererii de țiței din ultimii cinci ani, statul asiatic fiind al doilea mare consumator de petrol din lume și unul dintre promotori de subvenții.

2. Speculațiile bursiere, care au avut o contribuție semnificativă la accentuarea dinamicii ascendente a prețurilor țițeiului în ultimii 2 ani.

Spre deosebire de alți ani, când prevalenți în determinarea tendinței prețului țițeiului erau factorii fundamentali ai pieței -cererea și oferta-iar prețurile erau încă controlate în mare măsură de OPEC, prin jonglarea raportului dintre cele două componente, din 2007 s-a vorbit despre influența predominantă a unor factori care nu au legatură directă cu cererea și oferta, cum ar fi crizele geopolitice din țările exportatoare sau activitatea speculativă a fondurilor de investiții, care au tratat petrolul ca pe un produs financiar.

Uni analiști petrolieri occidentali estimau sumele plasate în speculații, pe piețele petroliere la termen, în trimestrul II 2008, la 90 miliarde $, considerând că prețul ar fi fost supraevaluat cu până la 50-60%, din cauza acestor operațiuni speculative.

Prețul petrolului este foarte strâns legat de piețele valutare și este afectat de speculații. O devalorizare a dolarului implică, imediat, o creștere a cotațiilor țițeiului.

3. Tendința de declin al cursului de schimb al dolarului, în raport cu euro.

Acest factor a determinat ieftinirea prețului țițeiului, în termeni reali, pentru consumatori și producători și a impulsionat cursul ascendent al prețului țițeiului, deoarece producătorii au căutat să compenseze pierderea de valoare a încasărilor lor petroliere, exprimate în dolari.

Un alt factor care a impulsionat creșterea prețurilor țițeiului l-a constituit tendința de diminuare a dobânzii real pozitive. Reducerea pe termen scurt a ratei reale a dobânzii, reduce costurile de finanțare a stocurilor și poate induce reorientări de la instrumente ce țin de piața valutară către piețele de mărfuri.

Deprecierea dolarului poate exercita un efect de impulsionare a creșterii prețurilor țițeiului printr-o serie de canale. FMI a calculat că o depreciere cu 1 pp a dolarului majorează prețul țițeiului, exprimat în dolari SUA cu peste 1 pp.

4. Creșterea cererii, în special, sub presiunea consumatorilor giganți de energie din Asia- China și India, două economii cu ritmuri de productivitate în plină ascensiune, care au nevoie de tot mai mult petrol. Creșterea consumului de țiței în China și India a determinat la rândul său, creșterea cererii globale de țiței, în condițiile în care OPEC-ul a menținut oferta pieței la cote mult inferioare cererii. De aici volatilitatea prețului. În ultimii ani, statele OPEC au stabilit plafoane limitative asupra ofertei pentru a o menține la un nivel mult inferior cererii cu scopul de a determina creșterea prețului și maximizarea propriului profit. Practic, în acest mod, OPEC a exercitat un control premeditat politic asupra ofertei de pe piață.

Deși OPEC a perfectat multiple acorduri de "autolimitare" a producției, mai multe țări membre au încălcat, totuși, prevederile acestora, continuând să-și majoreze oferta pentru a-și spori încasările. În aceste condiții, capacitatea excedentară de producție a OPEC (diferența dintre potențialul maxim productiv și producția efectivă de țiței) s-a îngustat dramatic, ajungând în anul 2008, la 3 mil.barili/zi, la nivel mondial, din care o cotă-parte de peste 60%, sau 2 mil.barili/zi, era concentrată în țările OPEC.

Atunci când capacitatea suplimentară de producție a țițeiului este limitată, există riscul ca perturbări minore ale ofertei globale (sau ale cererii) să aibă efecte ample asupra prețurilor, dat fiind caracterul mai degrabă inelastic al cererii în funcție de preț, pe termen scurt.

Departamentul Energiei din SUA a calculat că, elasticitatea cererii de țiței față de preț, pe termen scurt se situează între 0,01 și 0,04 în termeni absoluți, în timp ce elasticitatea în funcție de venituri este sensibil mai mare. În mod similar, Hamilton (2008) a stabilit valoarea acestui indicator la 0,03-0,07, în valori absolute.

Într-un model simplu al cererii, cu o ofertă exogenă care nu ia în considerare nelinearitățile rezultate din stocurile reduse și considerentele intertemporale, asemenea valori ale elasticității prețurilor presupun că o reducere a producției de țiței cu 0,5 mil.barili/zi poate conduce la prețuri cu 10-60% mai mari.

5. Creșterea riscurilor geopolitice și a celor asociate unor posibile întreruperi ale ofertei în țări mari producătoare.

Instabilitatea politică din Orientul Mijlociu, Venezuela, Nigeria, a oferit, în mod frecvent, un suport creșterii prețurilor. Există însă dovezi care sugerează faptul că mult invocații factori geopolitici, economici, naturali nu puteau justifica decât marginal creșterile de prețuri, în condițiile raportului existent cerere-ofertă, fapt care întărește ideea potrivit căreia speculatorii au vândut pe zvonuri nu pe fapte.

După atingerea valorilor de vârf din iulie, prețurile țițeiului s-au înscris pe o traiectorie moderat descendentă în restul trimestrului III 2008, care s-a accentuat însă, în ultimul trimestru, când s-au înregistrat cele mai joase valori din ultimii 5 ani. Principalii factori care au determinat declinul prețurilor au fost următorii:

a) indiciile tot mai evidente privind încetinirea ratei de creștere economică în SUA cu tendința de evoluție către o recesiune generalizată, la nivel global, ca urmare a crizei financiare din SUA;

Practic, declinul cererii de petrol în economiile dezvoltate, mai ales în SUA, dar și contracția consumului energetic în India și China au contribuit decisiv la prăbușirea prețului petrolului la nivel global.

Fondul Monetar Internațional, în raportul său anual, "World Economic Outlook" din octombrie 2008, atenționa că "economia mondială este pe punctul de a intra într-o perioadă de recesiune majoră sub presiunea celui mai periculos șoc de pe piețele financiare, din 1930 și până în prezent", previzionând o rată medie de creștere de, sau chiar sub 3% pentru 2009. În accepția FMI, o rată medie de creștere economică de 3% sau sub acest nivel ar echivala cu o recesiune mondială.

b) majorarea producției de țiței a OPEC ( în special a Arabiei Saudite);

c) condițiile financiare defavorabile determinate de aprecierea cursului de schimb al dolarului;

d) restrângerea considerabilă a operațiunilor speculative pe piețele la termen.

Evoluția cererii mondiale de țiței în anul 2008

În anul 2008, consumul de țiței a înregistrat o creștere relativ modestă, cu mai puțin de 1% față de anul 2007.

În țările membre OPEC , cererea de țiței a înregistrat 48,4 mil.barili/zi, cu 1,6% sau 0,8 mil.barili mai puțin decât în anul 2007, evoluția menționată fiind determinată de impactul condițiilor economice deteriorate și a prețurilor foarte ridicate ale țițeiului din cursul semestrului I 2008.

În țările ne-OCDE, cererea a crescut cu 1,5 mil.barili/zi, în semestrul I 2008, creșterea fiind localizată în China, Orientul Mijlociu, America Latină, în timp ce, pe ansamblul anului 2008, creșterea a fost de 4% față de anul 2007, evoluție care s-a datorat revizuirii în creștere a cererii de țiței a Chinei, a consumului de motorină în India și a consumului de păcură în Iran. Creșterea cererii în țările ne-OCDE a surclasat declinul cererii în țările membre OCDE, fapt ce a condus la o creștere cu cca. 0,95% la nivel mondial.

Tabel nr.2. Evoluția cererii și producției mondiale de țiței în perioada 2006-2008

Sursa: International Energy Agency, Oil Market Report ianuarie 2009

Evoluția producției mondiale de țiței în anul 2008

Producția mondială de țiței a crescut cu 1,6 mil.barili/zi în semestrul I 2008, ca efect al majorării cu 1,7 mil.barili/zi a producției OPEC, ajustată de o ușoară scădere a producției în zona ne-OPEC. Producția de țiței a OPEC (OPEC 11, plus Indonezia și Irak) s-a menținut la cote ridicate, de circa 32,5 mil.barili/zi, mai ales în trimestrul III.

Fac precizarea că Indonezia a cerut retragerea din OPEC, iar Irakul nu este introdus în sistemul cotelor oficiale.

Tabel nr.3. Producția de țiței a OPEC în trimestrul III 2008

-mil.barili/zi-

Sursa:IEA Oil Market Report, octombrie 2008

În cadrul OPEC, creșterea apreciabilă a producției Arabiei Saudite, către o medie lunară de 9,5 mil.barili/zi, majorarea substanțială a exporturilor Iranului și înviorarea producției Irakului au reușit să compenseze, cu prisosință, declinul producției în Nigeria (ca urmare a închiderii unor exploatări petrolifere în contextul acutizării tensiunilor politico-militare locale) și evoluția trenantă a producției Venezuelei.

Spre deosebire de OPEC, în zona ne-OPEC, producția a scăzut cu 0,1 mil.barili/zi, ca urmare a unui declin neașteptat în Rusia și a scăderii capacității de producție a unor câmpuri petrolifere din Marea Nordului și Mexic.

În plus, oferta de combustibili lichizi și condensate a beneficiat de pe urma creșterii producției OPEC de condensate de gaz natural (care nu sunt incluse în cote) precum și a producției de biocarburanți care au contribuit cu circa 25% la creșterea netă a ofertei în semestrul I 2008.

În trimestrul IV 2008, sub presiunea prețurilor puternic diminuate ale țițeiului, OPEC a luat decizia de a opera două reduceri ale producției, însumând circa 2,5 mil.barili/zi

Tendința de pe piața europeană s-a propagat, și în România, când motorina a devenit mai scumpă decât majoritatea benzinelor. Modificarea prețului motorinei Diesel este motivată de creșterea nivelului în euro a accizelor, de la data de 1 ianuarie 2007, de la 307 la 325 $/tonă. Scumpirea motorinei ar putea produce efecte inclusiv în preferințele consumatorilor pentru autoturisme.

Petrom și Rompetrol, cele două companii care acoperă circa 50% din piața carburanților, calculează prețurile benzinelor și ale motorinelor în funcție de mai mulți factori, unul dintre cei mai importanți fiind cotația internațională a țițeiului, care a cunoscut de la începutul anului și până în prezent o creștere de peste 11% de la 96 de dolari/baril la aproape 110 dolari/baril. Astfel, prețurile benzinelor pe piața românească s-au majorat, în medie, în ultimul an, cu 20%, iar cele ale motorinelor, cu 29%.

Atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen mediu și lung, procesul structural de reducere a consumului de păcură reziduală – ca de pildă, cea pentru bunkeraj – va continua. Chiar în ipoteza în care vor fi dezvoltate capacități suplimentare de prelucrare superioară a țițeiului, care asigură o adâncire a gradului de prelucrare și, implicit, un randament tot mai redus în păcură, acest proces nu va antrena și o creștere a prețului păcurii în raport cu cel al țițeiului, tocmai din cauza procesului de eliminare treptată a păcurii din consumul final.

Următoarele date statice evidențiază prețurile petrolului pe unele piețe futures, în acest caz m-am referit la marca Urals ca referință pentru calculul petrolului în România.

Tabelul nr.4. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

-dolari/baril-

Sursa: Energy Information Administration

Graficul nr.2. Evoluția prețurilor petrolului pe piețele spot Vest-europene în anul 2008

Sursa: Energy Information Administration

2.1.3. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2009

Ca urmare a restrângerii activității economice globale, determinată de criza economică și financiară, cererea de țiței a scăzut la 84,4 mil.barili/zi în 2009 față de 86,3 mil.barili/zi în 2008. Acest declin de 2,2% survine după o scădere minoră în 2008/2007, de 0,2% și este asociat cu reducerea dramatică a comerțului și a producției industriale în perioada de vârf a crizei. Acestea la rândul lor au condus la o restrângere a activității de transport care a avut un puternic impact asupra cererii de energie: combustibilii de transport precum benzina, kerosenul și diesel-ul alcătuiesc aproximativ 60% din cererea totală de țiței.

Reducerea cererii de energie, în special în țările membre OCDE a avut un efect semnificativ asupra consumului global de țiței. Declinul cel mai amplu s-a produs în Japonia, urmată de SUA și Europa.

Dimpotrivă, statele ne-OCDE au continuat să înregistreze creșteri ale cererii de țiței, deși într-un ritm mai modest în 2009, comparativ cu anii precedenți.

Tabel 5. Repartizarea geografică a cererii mondiale de țiței, în perioada 2008-2009

-mil.barili/zi-

Sursa:IEA Oil Market Report , 12 martie 2010

Având în vedere faptul că tendința de declin a cererii s-a accentuat în țările OCDE, în 2009, ca urmare a încetinirii ritmului de creștere economică și a prețurilor ridicate ale țițeiului, a fost pusă în discuție problema dacă și în ce masură, această restrângere a cererii va fi de natură permanentă sau va fi temporară, respectiv, dacă se poate vorbi despre o "distrugere" a cererii sau mai degrabă, despre o "suprimare" a acesteia, în special în SUA. Deși, aparent, dovezile istorice acordă un anume credit ideii de "suprimare" a cererii, varianta "distrugerii" ireversibile pare a fi mai credibilă.

Susținătorii ideii "suprimării" cererii consideră că cererea de petrol a SUA va reveni la nivelurile anterioare atunci când prețurile vor scădea, după principiul ciclicității pieței: cererea puternică generează prețuri mari care, la un moment dat pot reduce cererea, în schimb, o cerere slabă descurajează prețurile, declanșând un nou ciclu de creștere a cererii.

Argumentul "suprimării" nu ia în considerare sau trece cu vederea creșterea eficienței energetice (îndeosebi în segmentul autovehiculelor) și substituția între combustibili (cu eliminarea păcurii grele).

Un asemenea raționament ignoră totuși faptul că, chiar dacă declinul prețului țițeiului poate juca un rol important în stimularea cererii, o redresare a cererii trebuie susținută de o creștere economică puternică, corelația între activitatea economică și cererea de țiței rămânând încă puternică. În perioada 1983-2007, PIB-ul SUA a crescut cu 3,2%/an, în timp ce cererea de țiței a sporit cu 1,2%/an. Restrângerea cererii mai ales pentru benzină în SUA, s-a datorat cu precădere înrăutățirii condițiilor economice (factor de natură endogenă), care a coincis cu creșterea foarte accentuată a prețurilor (factor de natură exogenă).

Tabelul nr.4. Evoluția prețurilor petrolului pe piețele spot vest-europene în anul 2009

-dolari/baril-

Sursa: Energy Information Administration

Grafic nr.3. Evoluția prețurilor petrolului pe piețele spot vest-europene în anul 2009

Sursa: Energy Information Administration

Evoluția ofertei mondiale de țiței în 2009

Declinul accentuat al cererii mondiale de țiței ca efect al crizei financiare și economice mondiale a creat premisele unei supraoferte crescânde de țiței.

În condițiile șanselor limitate de creștere a ofertei ne-OPEC, din cauza ratei ridicate de declin a producției în unele câmpuri petrolifere mature, ca de pildă cele din Marea Nordului și din Mexic și a ritmului lent de creștere a capacității noi de producție, ca urmare a descurajării investițiilor în explorare-exploatare (din cauza prețurilor mai reduse ale țițeiului) OPEC a fost cel care a preluat asupra sa obligația echilibrării raportului cerere-ofertă.

În cadrul reuniunilor OPEC, au fost convenite câteva runde succesive de reducere a producției, începând cu luna septembrie 2008 care a însumat, 4,2 mil.barili/zi. Dar, până în august 2009, OPEC își redusese efectiv producția cu numai 2,8 mil.barili, ceea ce a echivalat cu un grad de aliniere la acordurile de reducere a producției, de numai 67%.

Statele membre OPEC au răspuns gradual și cu un oarecare decalaj de timp, la declinul cererii. Unele state au fost nevoite să facă un efort suplimentar pentru a-și restrânge producția și a se încadra în cotele de producție stabilite. Dar, singura țară care s-a conformat în proporție de 100%, cotei oficiale de producție a fost Arabia Saudită, care și-a redus producția într-un cuantum cu 166.000 barili/zi mai mare decât cel stabilit, la 7,89 milioane barili/zi, în luna februarie.

Celelalte state membre OPEC nu au respectat însă, decizia de reducere, dimpotrivă, și-au majorat unilateral producția pentru a profita de prețurile mai mari, astfel că, la finele lunii februarie 2010, gradul de respectare a acordurilor OPEC de limitare a producției a coborât până la 58%. Spre exemplu, Iranul, al doilea mare producător de petrol din OPEC, a produs cu 277.000 barili/zi mai mult decât cota alocată, ceea ce înseamnă că a respectat doar în proporție de 51% reducerea promisă a producției; Nigeria s-a conformat în proporție de numai 54% deciziei de reducere a producției etc.

Capacitatea suplimentară de producție la nivelul OPEC (diferența dintre capacitatea nominală și producția efectivă) a atins 6,5 mil.barili/zi în februarie 2010, din care 3,4 mil.barili/zi aparțin Arabiei Saudite, iar restul, câtorva state membre OPEC din Orientul Mijlociu. Această capacitate suplimentară de producție funcționează ca un stoc tampon uriaș, care permite statelor OPEC să compenseze un eventual deficit, cauzat de o întrerupere a livrărilor dar care, în același timp menține și o presiune asupra prețurilor țițeiului, limitând eventuale tentative de creștere mai accentuată.

Capacitatea excedentară de producție nu reprezintă, în mod necesar, un indicator relevant în contextul actualei tensiuni de pe piața petrolului, într-o perioadă în care politica de producție este determinată de prețuri. Fără îndoială, actuala capacitate excedentară de producție, este dublă față de nivelul mediu din ultimul deceniu și va fi suplimentată cu încă 1-1,5 mil.barili/zi până la sfârșitul anului 2010, datorită unei extinderi de capacitate în Arabia Saudită, ceea ce reprezintă un element deloc neglijabil.

Ca efect al cererii globale diminuate, stocurile de țiței s-au menținut la niveluri foarte ridicate. Stocurile totale al OCDE s-au cifrat la 107 zile-consum în trimestrul IV 2009 (față de 88, în anul precedent).

China a înregistrat o creștere semnificativă a stocurilor de țiței în anul 2009, tendință care s-a menținut și în trimestrul I 2010.

Tabel 6. Producția de țiței a OPEC în perioada decembrie 2009-februarie 2010

-mil.barili/zi-

Sursa:IEA Oil Market Report, 13 aprilie 2010

Tabel 7. Cererea și producția mondială de țiței, pe regiuni

(mil.barili/zi)*

*1 baril/zi-50 tone/an

Sursa:FMI, World Economic Outlook, 13 aprilie 2010

Dinamica prețurilor internaționale ale țițeiului în anul 2009 Factori de influență.

Prețurile țițeiului au reacționat, din plin, la ideea, intens vehiculată, potrivit căreia partea mai dificilă a recesiunii economice a fost depășită și la indiciile referitoare la relansarea cererii în China. După ce au atins un minim de 36 $/baril în 27 februarie 2009, acestea au reînceput să crească, din luna martie, pentru a ajunge la 70 $/baril la mijlocul anului și la 75 $/baril, în luna decembrie 2009.

Creșterea prețurilor a fost atribuită, în principal, tendinței de devalorizare a dolarului și reducerii ofertei OPEC- ca urmare a acordurilor succesive de limitare a producției- dar, mai ales, semnalelor de redresare economică, care au căutat să inducă, aproape în mod sistematic, ideea că economia mondială s-ar putea redresa mai rapid decât s-a prevăzut inițial, din cea mai gravă criză financiară de la al doilea război mondial.

Măsurile adoptate, în prima parte a anului 2009, atât de Banca Centrală a SUA-FED, cât și de alte bănci centrale importante din Europa, inclusiv de Banca Centrală Europeană și de cea a Chinei, în scopul combaterii recesiunii și a deprecierii dolarului, prin lansarea unor pachete succesive de stimulente financiare, au stimulat, constant, încrederea populației într-o redresare apropiată, în primul rând, a economiei SUA și au determinat creșterea interesului investitorilor pentru operațiuni de risc pe piețele petroliere, în pofida faptului că cererea de țiței scăzuse apreciabil.

Faptul că prețul țițeiului este stabilit în dolari, face ca orice scădere a valorii monedei americane induce o creștere a prețului țițeiului. După cum au remarcat specialiștii, între dolar și prețul țițeiului s-a stabilit o corelație inversă, negativă, exprimată printr-un coeficient de -0,9 în anul 2009. Semnificația acestei relații inverse este aceea că prețul țițeiului-care este stabilit în dolari-a avut un mare potențial de creștere atunci când moneda americană a scăzut. Fenomenul este relativ nou, în contextul în care, din anii '90 și până în 2005, țițeiul și dolarul s-au aflat, de regulă, într-o corelație pozitivă, ambele evoluând în aceeași direcție (+0,63).

În opinia unor analiști americani, acest raport inversat nu va fi de durată. Corelația între țiței și dolar tinde să devină mai puternică în perioadele de criză. În momentul în care economia SUA se va redresa, ea va putea susține, simultan, prețul țițeiului și cursul dolarului.

Răspunsul prețurilor la semnalele de relansare a activității economice a urmat, în general, traiectoria observată cu ocazia recesiunii din 2000-2001, dar în cazul actualei recesiuni, consumul mondial de țiței s-a redus mult mai sever decât cu ocazia oricărei alte recesiuni de după 1980, respectiv cu 2 mil.barili/zi, în perioada cuprinsă între trim. IV2008 și trim. II 2009. Declinul amplu al cererii a fost atribuit, în mare măsură, reducerii consumului în țările dezvoltate, în special în SUA și Japonia, deși creșterea consumului de țiței s-a încetinit și în țările emergente.

Autoritățile din SUA și Europa au apreciat, în mod deschis, că majorarea accentuată a prețurilor a avut un substrat speculativ cert și că bursele de mărfuri, în special Nymex și o serie de bănci de investiții (în primul rând, Goldman Sachs) se află în centrul disputei.

2.1.4. Evoluția pieței și a prețurilor în anul 2010

Dinamica prețurilor țițeiului în anul 2010. Factori de influență.

Prețurile țițeiului pe piața spot din Rotterdam și la bursele internaționale de mărfuri au crescut în cea mai mare parte a lunii ianuarie 2010, sub influența următorilor factori:

1.Vremea deosebit de rece înregistrată pe mai multe continente din Emisfera Nordică (America de Nord, Europa de vest, Asia în principal China), care a generat o cerere sporită pentru combustibilii de încălzire.

2. Activitatea speculativă desfășurată îndeosebi la bursele americane de mărfuri.

3. Slăbirea cursului dolarului în raport cu euro, lira sterlină, yenul japonez.

Prețul țițeiului ca și cele ale altor mărfuri este stabilit în dolari, iar o depreciere a monedei de calcul constituie un suport pentru prețuri.

4. Informația potrivit căreia, Rusia a suspendat livrările de țiței către rafinăriile din Belarus. Deși livrările au fost reluate relativ rapid, piața europeană a reacționat la atitudinea de forță a Rusiei, pe care a perceput-o ca pe o amenințare la securitatea energetică a Europei.

În luna februarie, prețul țițeiului a scăzut după valul de ninsori din decembrie/ianuarie, sub influența stocurilor mari, menținute în condițiile persistenței situației de contago a pieței. Dolarul a revenit cu putere la începutul lunii februarie, acționând ca o frână asupra prețurilor, deoarece dolarul s-a întărit din cauza piețelor financiare europene mai slabe pe fondul crizei din Grecia.

Ulterior știrea referitoare la elaborarea, de către Germania, a unui plan de "salvare" a Greciei, practic de împrumutare a acesteia, în scopul evitării intrării în incapacitate de plată a avut, temporar, un efect depresiv asupra dolarului și de revigorare a monedei euro, dar atât piețele de capital cât și cea a țițeiului au rămas îngrijorate din cauza absenței detaliilor referitoare la conținutul acestui plan. Practic, criza din sud-estul Europei a accentuat nervozitatea piețelor de capital și, implicit, a celei petroliere, fiind percepută ca o amenințare la adresa procesului de redresare economică a Uniunii Europene și ca un factor de descurajare a cererii de țiței.

Informația referitoare la decizia Băncii Centrale a Chinei de a adopta măsuri de restricționare a politicii de creditare, pentru a II oară în acest an, prin obligarea băncilor comerciale de a-și spori nivelul rezervelor de lichidități deținute a generat îngrijorare referitoare la posibilitatea ca restrângerea lichidităților de pe piață să limiteze creșterea economică a Chinei și, în special, a importurilor de mărfuri, mai ales a celor de țiței.

Investitorii au mizat pe China și pe India ca potențiale stimulente ale cererii de țiței și, implicit, ale prețurilor țițeiului. Dar dacă China, care în ultimii ani a fost motorul creșterii cerereii mondiale de țiței, își încetinește ritmul de creștere economică, acest fapt are efecte de descurajare a cererii globale și a prețurilor țițeiului.

În martie, prețul țițeiului a marcat creșteri importante, în medie cu 6 $/baril față de media lunii precedente, sub influența unor factori ca:

dolarul slab;

piața puternică de acțiuni, mai ales în Asia;

prognozele revizuite în creștere ale OPEC și Agenției Internaționale a Energiei privind nivelul cererii mondiale de țiței în 2010- mizând cu precădere pe înviorarea susținută a economiilor emergente din Asia;

declinul stocurilor de benzină ale SUA;

creșterea consumului de produse petroliere al SUA, cu 3,8% în ultimele 4 săptămâni;

percepția mai optimistă privind redresarea activității economice globale.

Prețul țițeiului a continuat să crească și în aprilie, deși aceste majorări până la valori record de 87 $/baril pentru Brent, au avut în general, un substrat psihologic destul de contradictoriu, fiind induse de creșterea neașteptată a sentimentului de încredere a comercianților în viabilitatea procesului de redresare economică (susținută și de câteva rapoarte pozitive din sectorul productiv din SUA), dar puse sub semnul îndoielii de bancherii de pe Wall Street și neevidențiate, în mod clar, nici de datele statistice.

În trimestrul 2 din 2010 factorii de influență care au intervenit asupra prețului au fost:

piețele petroliere au revenit la cote înalte de 18 luni în martie și începutul lunii aprilie, piețele financiare și de mărfuri s-au aliniat la așteptările recuperării accelerate economice în acest an. După închiderea la un minum de 71,19 $/baril pe 5 februarie 2010, prețurile futures pentru WTI, au crescut cu 20% la tranzacționare, în jur de 86 $/baril în medie pentru primele 10 zile ale lunii aprilie;

prețurile brute au scăzut cu peste 10 $/baril la începutul lunii mai. Cel mai mare declin săptămânal în 18 luni, pe fondul unei crize de evoluție a datoriilor din zona euro și vinde-oprit în piețele de capital la nivel mondial. Mișcări ​​ulterioare de către miniștrii de finanțe din UE pentru a garanta lichidități pentru economiile vulnerabile văzute de recuperare parțială, cu termen WTI recent de tranzacționare de la 76 $/baril și ICE Brent de la 79.50 $/baril;

Furnizare non-OPEC de petrol a scăzut la 52,4 mb / zi, în aprilie, pe curbe de ieșire sezoniere. Previziunea pe 2010 este revizuită cu 0,2 mb / zi la 52,3 mb / zi privind așteptărilor mai mari în SUA, Canada și China. Creșterea în 2010 cu 0,8 mb / zi este cea mai puternică din 2004;

prețul de referință al țițeiului a fost tranzacționat în intervalul de 71-79 $/baril în luna iunie;

debitele globale brute de rafinare sunt estimate la 73.5 mb / zi în
trimestrul doi din 2010, cu 1,3 mb/zi mai mare decât acum un an și cu 0,7 mb / zi mai mare decât în în primul trimestru al lui 2010.

Tabel nr.8. Evoluția prețurilor țițeiului pe piața spot din Rotterdam în trimestrul I 2010

Sursa: Evidențe statistice IEM, calculat pe baza cotațiilor zilnice din Market Data, Financial Times, ianuarie, februarie, martie 2010

În trimestrul 3 și 4 o serie de factori au intervenit asupra prețului, printre care:

prețurile au crescut la cel mai înalt nivel în trei luni înainte de retragere unor provizii comfortabile de petrol și îngrijorarea față de redresarea economică globală. WTI și Brent au ajuns la un preț de 80 $/baril;

cererea este văzută ca fiind să crească în 2011 cu 87,7 mb/zi față de 86,6 mb/zi în 2010;

nivelul de rafinare al nivel global în trimestrul trei din 2010 sunt estimate la 74.7 mb / zi, cu 0,6 mb / zi mai mult decât în trimestrul doi din 2010 pe o acalmie sezonieră în întreținere. Rulările ar putea scădea la 73.9 mb / zi în trimestrul 4 din 2010, în conformitate cu o încetinire așteptată în creșterea cererii de petrol. Cu toate acestea, rafinarea din trimestrul patru din 2010 ar putea depăși nivelurile din anul anterior de 1,4 mb / zi;

cererea puternică, o revenire în piețele financiare, un dolar mai slab și o grevă majoră la porturile franceze convergente au propulsat prețuri mai mari. Termenul de referință Brent a fost ultima dată tranzacționat la aproximativ 83 $/baril și WTI la 81.50 $/baril;

piețele petroliere s-au transformat semnificativ mai puternice în octombrie în urma unei creșteri a cererii mai mare decât cea așteptată, datorită stocurilor mici de petrol oferite de OCDE și un dolar mai slab. Piața la termen pe petrol brut a izbucnit din gama 75-78 $/baril văzut în trimestrul trei din 2010 și a condus la o creștere a prețului în jurul a 82-83.50 $/baril în luna octombrie. Până la începutul lunii noiembrie, moneda petrolului crud a atins aproape maximele, oscilând în jurul 89 $/baril;

previziuni de creștere a cererii globale de petrol pentru 2010 este revizuită în creștere cu 0,2 mb / zi la 2,3 mb / zi pe date mai mari decât cele preconizate în trimestrul trei din 2010 de către OCDE și citirile ușor mai puternice în sectorul non-OECD. Presupunând că nu reapariția vremii supratensiuni induse de al treilea trimestru 2011, creșterea este setat să încetinească la 1,2 mb / zi de la an la an, cu o cerere medie de 88.5 mb / zi față de 87.3 mb / zi în 2010;

în octombrie aprovizionarea de petrol la nivel mondial a crescut cu 0,8 mb / zi la 87.6 mb / zi, în mare măsură la creșterea producției non-OPEC. Menținerea sezonieră din Marea Caspică și Norvegia s-a terminat și golful american a evitat furtunile. Estimările Non-OPEC pentru 2010 rămân la 52.6 mb / zi, dar în 2011 este stimulată să crească cu 0.3 mb / zi la 53,4 mb / zi pe fondul creșterii de aprovizionare puternică în America de Nord și China;

vremea rece de iarnă a condus la o creștere a cererii la nivel mondial împingând prețurile la cote înalte la peste 90 $/baril de la începutul lunii decembrie.

Tabel nr.9. Evoluția cotațiilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

-dolari/baril-

Sursa: Energy Information Administration Sursa: Energy Information Administration

Graficul nr.3. Evoluția cotațiilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

Sursa: Energy Information Administration

2.1.5. Evoluția pieței și a prețurilor în trimestrul I 2011

Dinamica prețurilor țițeiului în trimestrul I 2011. Factori de influență.

Prețurile țițeiului pe piața spot din Rotterdam și la bursele internaționale de mărfuri au crescut în cea mai mare parte în trimestrul I din anul 2011, sub influența următorilor factori:

la începutul lunii ianuarie, petrolul Marker a ajuns la 100 $/baril fapt ce a determinat îngrijorarea față de impactul unor prețuri ridicate având în vedere redresarea economică globală. În decembrie prețurile pe piața la termen au crescut pentru a patra lună ajungând la o valoare de 88 -92 $/baril;

prețurile la petrol au crescut la sfârșitul lunii ianuarie datorită tulburărilor politice, în Egipt, astfel încât țițeiul Brent a ajuns la $ 110/baril;

tulburările politice din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în prezent și în Libia, au injectat o volatilitate pe piețele la termen, cu prețurile rotative cu o medie de 3 $/baril de zi cu zi. Până la mijlocul lunii martie crudes de referință au fost tranzacționate la 10-15 $/baril peste nivelurile medii ale lunii februarie, Brent-ul ajungând la o valoare de 114 $/baril și WTI în jur de100 $/baril;

prețurile țițeiului pe piețele spot au sărit la 10-15% în luna martie, datorită conflictelor din Libia și a tulburărilor de extracție a petrolului din regiunea MENA au condus la o scădere a petrolului în rafinării. Petrolul Brent pe piața la termen atinge valoarea de 140 $/baril și WTI la 112 $/baril.

Tabelul nr.10. Evoluția cotațiilor petrolului pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

Sursa: Energy Information Administration

Grafic nr.4. Evoluția cotațiilor petrolului pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

Sursa: Energy Information Administration

2.3. Perspective pe termen scurt și lung

Indiferent de importanța sa, fluxul de petrol se va sfârși mai devreme sau mai târziu, iar problema care se pune este “când” se va întâmpla acest lucru. Cu 20 de ani în urmă, experții avertizau că spre sfârșitul mileniului producția va începe să scadă și prețul va ajunge la 20 – 90 USD/baril, iar acum la începutul mileniului , se pare că specialiștii s-au înșelat încă o dată, căci producția nu dă încă semne de scădere. Previziunile nu sunt ușor de făcut, și asta datorită lipsei de informații exacte, dar și datorită faptului că producătorii și companiile petroliere tind să vadă totul într-o lumină mai degrabă pozitivă decât negativă.

Divergențele de opinii apar și în cadrul previziunilor actuale. Potrivit experților Campbell și Laherrere, maximul va fi atins în perioada 2003 – 2005, iar în următorii 10 – 20 de ani producția va începe să scadă. Agenția Internațională a Energiei e și mai optimistă și estimează că punctul maxim al producției va fi atins abia în următorii 15 – 25 de ani.

Maximul producției nu este punctul în care rezervele de petrol se epuizează, ci momentul în care prețul crește în timp ce producția scade, cererea continuând să crească și ea.

Evaluările făcute de OCDE arată că până în 2020 cererea pentru energie va fi de trei ori mai mare decât cea din 1970, cererea fiind în principal axată pe petrol, gaze naturale și cărbune. Nevoile energetice ale noilor țări industrializate se vor dubla până în 2010. Aceleași estimări arată că cererea mondială de petrol va fi de peste 115 milioane barili în 2020.

Consumul mondial de petrol s-ar putea majora cu aproape 50% în următoarele două decenii, până la 119 milioane barili/zi, se arată într-un raport publicat de Agenția Națională a Energiei. Analiștii se așteaptă la o creștere de 1,8 până în anul 2025 de la nivelul actual al consumului global zilnic, care se ridică la 78,6 milioane barili. Principalii furnizori de petrol vor rămâne țările din cadrul OPEC, analiștii anticipând că producția sa zilnică se va dubla la aproape 56 de milioane de barili până în 2025.

În ceea ce privește producția OPEC, se așteaptă ca aceasta să crească cu 14,2%, atingând nivelul de 34,5 mil. barili/zi. Astfel cota de piață deținută de OPEC va crește de la 41,6% în 1998 la 43,2% în 2015. Pe termen mai lung , până în 2018, se așteaptă ca OPEC să dețină aproximativ 45,6% din piața mondială a petrolului.

În ceea ce privește producția celorlalte țări, mai puțin Europa de Est și C.S.I., aceasta se prevede să crească până în 2013 cu 3,9%, atingând nivelul de 37 mili. barili/zi.

Capitolul 3. STUDIU DE CAZ OMV PETROM S.A.

OMV Petrom S.A. este o companie puternic integrată, deținând cea mai mare cotă din piața internă și extinzându-și activitățile de producție și distribuție și în exteriorul țării, ceea ce i-a atras reputația de singura firmă românească cu caracter transnațional. Firma se află în prezent în pragul privatizării, după ce a traversat o perioadă de restructurare și modernizare.

OMV PETROM S.A. extrage anual, aproape 6,5 milioane tone de țiței și 6,2 miliarde m.c. de gaze, cele 2 rafinării Arpechim și Petrobrazi au o capacitate cumulată de 14 milioane tone de țiței pe an, reprezentând 41% din capacitatea totală de rafinare a României. OMV PETROM S.A. acoperă circa 60% din activitatea de transport al produselor petroliere și comercializează prin cele 400 de benzinării aproximativ 1,50 milioane tone de benzină și 1,9 milioane tone de motorină anual, deținând o cotă de 40% din piața internă a produselor petroliere.

Recenta descoperire de explorare și dezvoltare din Kazahstan (Jusaly), activitățile de forare offshore din Marea Neagră (pentru Bulgaria), Marea Marmara (pentru Turcia), Marea Mediterană (pentru Israel), Golful Persic, Golful Bengal (pentru Bangladesh), contractarea unor perimetre în Turkmenistan, Irak (operaționale după ridicarea embargoului) și Turcia (societatea mixtă PEMI) asistența tehnică acordată firmei kuweitiene Hamad Al Hamad, crearea filialei Petrom Hungaria, cu stații de distribuție în 2 localități, achiziționarea societății românești de îngrășăminte Doljchim, relevă profilul complex de activitate al firmei S.N.P. Petrom S.A., sunt tot atâtea argumente în favoarea creșterii activelor și valorii sale de piață care vor facilita procesul de privatizare al societății și vor contribui la prestigiul internațional al României.

Internaționalizarea activității OMV Petrom S.A. poate avea efecte pozitive asupra eficienței acesteia mai ales în ceea ce privește nivelul costurilor de producție. În România, costurile de extracție a țițeiului sunt sensibil superioare celor din alte zone, gen zona Golfului Persic și chiar a Mării Caspice. În aceste circumstanțe apar 2 probleme nodale pentru viabilitatea viitoare a extracției: prima este cea a reducerii continue a costurilor de producție pe calea modernizării tehnice și tehnologice, a doua este cea a conservării rezervelor autohtone de țiței, ceea ce presupune o exploatare rațională în condiții de eficiență a resurselor limitate de țiței.

Investițiile realizate pe perioada dinaintea privatizării s-au axat pe următoarele aspecte:

menținerea producției de țiței și gaze la o producție anuală de 6 milioane tone țiței și 6 miliarde m.c. gaze prin forarea a 250 – 300 sonde/an atât în zone noi cât și menținerea zăcămintelor vechi;

acest segment de activitate (explorare și producție) reprezintă aproximativ 70% din volumul total de investiții (270 milioane/Euro).

îmbunătățirea calității produselor petroliere prin up-gradarea rafinăriilor și reducerea poluării generate de conținutul de sulf și dioxid de carbon al produselor aproximativ 75 milioane euro/an;

întărirea brandul-ului societății prin dezvoltarea unei stații de livrare a produselor petroliere moderne aproximativ 80 milioane euro/an.

În 2004, OMV a achiziționat 51% din Petrom pentru 1,5 miliarde Euro. Petrom este deținut în proporție de 51,01% de către OMV, 20,64% Ministerul Economiei, 20,11% Fondul Proprietatea S.A., 2,02655 – Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și 6,214% – acționarii minoritari.

Graficul 5. Vânzarea de acțiuni OMV PETROM S.A.

Sursa:Întocmit de S.N.P. PETROM S.A.

Grupul OMV a redus substanțial volumul investițiilor în toate segmentele de activitate de la 400 milioane Euro/an la 200-250 milioane Euro/an și orientarea acestei investiții spre zona comercială și de mediu și mai puțin în explorare și producție.

Cele 4 segmente de activitate Petrom:

explorare și producție țiței și gaze: offshore, onshore;

rafinare produse petroliere: Arpechim și Petrobrazi aproximativ 6 milioane țiței/an procesat;

distribuție produse petroliere în 41 de Județe aproximativ 600 stații de benzină în țară și 70 stații de benzină în Bulgaria și Iugoslavia;

produse petrochimice la Arpechim și Doljchim Craiova (etanol, methanol, uree).

Petrom cel mai mare producător de petrol și gaze din SUD-ESTUL Europei.

În 2007 prețul mediu realizat la țiței a crescut cu 53% față de 2006, până la valoarea de 78,42 $/baril, ca urmare a creșterii prețului internațional. Totuși, nivelul creșterii exprimate în lei a fost mult mai mic.

Producția de țiței din România în 2007 a atins nivelul de 1,1 mil.tone, cu 3% mai puțin decât în 2006. Stabilizarea producției ce a avut loc în 2007 a fost rezultatul programului de investiții (modernizare și relansare) precum și a introducerii noii forme de organizare.

Prețul intern mediu realizat la țiței, exprimat în USD a crescut cu 13% în 2007 comparativ cu 2006, atingând nivelul de 63 USD/baril, în special datorită nivelului mai ridicat al prețului internațional al țițeiului. Totuși, exprimat în lei, prețul intern realizat la țiței a scăzut de fapt cu 2% față de 2006, fiind influențat de aprecierea leului față de dolar în primele trei trimestre ale anului 2007.

Costul intern de producție de 16,83 USD/bep. A fost cu 23% mai mare față de 2006, în special ca urmare a aprecierii leului față de dolar cu 13%, a nivelului scăzut al producției și a creșterii cheltuielilor cu salariile și cu serviciile executate. Costul intern de producție exprimat în lei/bep a crescut cu numai 6%, fiind un indiciu clar al impactului aprecierii leului față de dolar.

Producția totală de țiței și gaze din România a însumat 70,27 mil.bep în 2007 (cu 4% mai mică decât în 2006), datorită declinului natural și factorilor externi. Producția internă de țiței a fost influențată de de declinul natural și de opririle, impuse de investiția continuă în sonde și modernizare.

Tabelul nr. 11. Indicatori principali ce reflectă diferența de producție dintre 2007 și 2006

Sursa: OMV PETROM S.A.

Graficul nr.6. Indicatorii principali diferența de producție dintre 2007 și 2006

Sursa: OMV PETROM S.A.

În perioada 1-5/2008 prețul intern realizat la țiței a crescut la 98,14 USD/baril, cu 69% mai mare comparativ cu , ca urmare a prețurilor internaționale mai ridicate. Prețul intern realizat la țiței a crescut doar cu 65% în RON, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, ca efect al aprecierii leului față de USD.

Producția de țiței și gaze a Petrom S.A. în România a atins 51,89 mil. bep, cu 2% mai scăzută decât în 1-5/2007.

Producția de țiței a Petrom S.A. în România a înregistrat 3,40 mil.tone, fiind egală cu cea din 1-5/2007. Stabilizarea producției de țiței s-a realizat prin îmbunătățirea activității de foraj, modernizarea sondelor și punerea în practică a unor tehnologii noi în activitatea de producție.

Prețul intern la țiței a crescut cu 60% față de 2007 datorită prețurilor mai ridicate la nivel internațional, ajungând la 104,10 USD/baril. În RON, prețul intern al țițeiului a crescut cu 60% față de anul precedent, datorită deprecierii RON față de USD.

Criza financiară globală a continuat să se agraveze spre sfârșitul anului 2008, deccelerând creșterea economică globală.

Încetinirea activității economice și condițiile în continuă deteriorare de pe piața globală a creditelor au afectat cererea de țiței la nivel global, care a scăzut cu 0,2%, până la 85,8 mil. baril/zi. Principalul factor care a determinat această tendință a fost scăderea cu 3,4% a cererii din țările industriale. Astfel spre sfârșitul anului 2008 începutul anului 2009 prețul petrolului a cunoscut cea mai mare scădere de după primul șoc petrolier din perioada 1970-1980, ajungând la un nivel de 41-45 USD/baril, datorită deprecierii dolarului, moneda în care este calculat barilul de petrol pe piețele internaționale, precum și căderea bursei.

În România, faptul că prețul motorinei (la pompă) este, în prezent, mai mare decât cel al benzinei se datorează, între altele, creșterii, de la 1 ianuarie 2008, a accizelor, de la 307,5 euro/tonă, la 327 euro/tonă, precum și eliminării accizei preferențiale pentru motorină în amestec cu 3% biodiesel și taxării acesteia la aceeași valoare cu motorina obișnuită. În ianuarie 2009, acciza la motorină a fost din nou majorată.

Ca și în cazul benzinei, începând din luna iulie 2008, odată cu declinul prețului țițeiului au început să scadă și prețurile motorinei, tendința accentuându-se, în mod surprinzător, în trimestrul IV, perioadă în care, deși, în mod uzual, cererea ar fi trebuit să înregistreze o creștere sezonieră, tendință anulată însă de efectul recesiunii.

În 2009, producția totală de țiței și gaze a Petrom a fost de circa 187.000 bep/zi, în timp ce nivelul rezervelor dovedite la sfârșitul lunii decembrie 2009 era de aproximativ 854 mil. bep.

Petrom este unicul producător de țiței din România și asigură jumătate din producția de gaze a țării. Ca urmare a activităților de explorare și dezvoltare, rata de înlocuire a rezervelor la nivelul Grupului în 2009 a fost de 73%, cu 3 puncte procentuale peste nivelul atins în 2008. Rata de înlocuire a rezervelor în România a fost de 70%, menținându-se la aproximativ același nivel ca și în 2008. În 2009, producția medie de țiței și gaze a Grupului Petrom a fost ușor peste 187.100 bep/zi, în timp ce producția internă a fost puțin peste valoarea de 180.800 bep/zi. Costul intern de producție exprimat în RON/bep a scăzut cu 2%, comparativ cu 2008, datorită managementului strict al costurilor și integrării cu succes a Diviziei de Servicii E&P (EPS). Programul de Relansare a continuat cu succes în cadrul Diviziei EPS.

În 2009, cererea de țiței a României a fost de 11,1 mil. bep, cu 13,5% mai mică față de anul precedent. Producția internă de țiței a scăzut cu 4,5%, în timp ce importurile s-au redus cu 18,1%, respectiv 1,5 mil. tep.

În pofida volatilității relativ ridicate, prețul mediu al țițeiului Ural, prețul nostru de referință, a crescut cu 28% față de nivelul din 2009, la 78 USD/baril. În 2010, indicatorul marjei de rafinare a rămas la un nivel foarte scăzut (0,33 USD/baril în 2010, față de 0,02 USD/baril în 2009), în principal ca urmare a creșterii prețului la țiței, care a determinat un cost mai mare pentru consumul propriu de țiței, contrabalansând astfel marjele mai bune la produse. Economia românească a continuat să rămână în recesiune în 2010, cu o politică fiscală foarte restrictivă și un nivel redus al cheltuielilor guvernamentale. Creșterea cu cinci puncte procentuale a TVA și reducerea salariilor din sectorul public în luna iulie au spulberat speranțele pentru o posibilă revigorare a consumului intern în a doua jumătate a anului.

În 2010, costurile de producție la nivel de Grup au crescut cu 11%, la 16,74 USD/bep, și în România cu 10%, la 16,05 USD/bep. Începând cu 2010, costurile de producție/bep sunt bazate pe producția disponibilă pentru vânzare. Această modificare a metodei de calcul reprezintă 8 puncte procentuale din creșterea costurilor de producție, exprimate în USD/bep.

Tabel nr.12. Evoluția producției de țiței în România în perioada 2008-2010

Sursa:www.Petrom.ro

Evoluția prețurilor cu amănuntul ale benzinei și motorinei în România

După o creștere neîntreruptă în primele 6 luni ale anului 2008, începând din a II a parte a trimestrului III, prețurile la pompă ale benzinei și motorinei au început să scadă în toată lumea, de la benzinăriile americane până la stațiile Petrom. Prețul unui baril de petrol s-a prăbușit la mai puțin de jumătate față de recordul de 147 dolari la care ajunsese în luna iulie iar, la presiunea consumatorilor și a guvernelor, companiile de profil au început să reducă prețurile la pompă. SUA, confruntate cu o reducere importantă a consumului s-au văzut nevoite să reducă substanțial prețul benzinelor, iar multe țări vest-europene le-au urmat exemplul, anunțând săptămânal noi ieftiniri.

Recesiunea economică din SUA , cel mai mare consumator mondial de petrol, a cauzat practic o scădere accentuată a cererii pe piața benzinei, motiv pentru care prețul a ajuns să se înjumătățească.

În ciuda acestui fapt, prețul la pompă al benzinei nu a ținut ritmul cu scăderea prețului la barilul de petrol. Peste tot în lume, prețul la pompă al benzinei sau motorinei crește atunci când prețul barilului la nivel mondial crește, dar niciodată nu scade în același ritm în care scade prețul mondial la țiței. Comercianții speculează de fiecare dată scăderile de preț ale petrolului prin reduceri întârziate de preț la carburanți și niciodată proporționale cu cuantumul declinului prețului materiei prime.

În România, prețul carburanților a rămas în mare parte neschimbat, în trimestrul IV 2008, deși politica tarifară anunțată de companiile petroliere a luat în calcul atât condițiile economice locale, cât și prețurile de pe piețele internaționale. În mod paradoxal, comercianții de carburanți invocă evoluțiile pieței mondiale în situațiile de aliniere în creștere a prețurilor benzinei la cele ale țițeiului și nu reacționează decât la modificări ale raportului cerere-ofertă pe piața internă în cazul unei scăderi a prețului. În aceste condiții prețul benzinei sau motorinei nu scade dacă nu se reduce cererea, chiar și în condițiile în care prețul barilului de petrol scade cu 50%.

În România, cei mai importanți furnizori de carburanți, cum ar fi Petrom, Rompetrol, Lukoil, au anunțat ieftiniri ale prețurilor la pompă, mergând pe linia ieftinirilor întârziate și neadecvate la cuantumul declinului prețului mondial al petrolului. Guvernul român nu a intervenit pe piață, iar prețurile au început să scadă abia în momentul în care criza mondială a cauzat o oarecare panică în economia internă și drept urmare, cererea a scăzut. Tot mai mulți analiști din România sugerează că un asemenea comportament pe piața carburanților este un exemplu clar al faptului că în România funcționează un cartel, o înțelegere asupra prețului la carburanți.

În aceste condiții, se poate pune întrebarea de ce companiile petroliere din România nu reduc prețul carburanților în același ritm în care se ieftinește și petrolul, materia primă, pe piețele internaționale?

Câteva din explicațiile oferite de mediile petroliere din România ar fi următoarele:

1. în primul rând, reprezentanții marilor companii din domeniu invocă faptul că legătura între cotația internațională a țițeiului, fie că vorbim despre petrolul tranzacționat la Londra sau despre cel pentru piața americană și prețul carburanților din România nu este una directă, România având propriile rezerve de petrol.

Lucrurile nu stau însă la fel atunci când, pe piețele internaționale, prețurile cresc. În această situație, companiile care administrează resursele preferă să vândă petrolul la cotațiile internaționale, aceasta fiind una dintre cele mai facile căi de a-și maximiza profitul. Tot în acest caz, o parte mai însemnată din producție merge la export, de unde se pot obține prețuri mai bune, ceea ce obligă companiile energetice autohtone să recurgă la sporirea importurilor de țiței.

2. Din punct de vedere economic, este ilogic să reduci prețurile atunci când cererea crește. Acest lucru este invocat de oficialii companiilor de profil, care susțin că "cererea din România urmează un curs invers celui înregistrat pe piețele țărilor occidentale afectate de criza economică". Vicepreședintele pe segmentul de retail al grupului Petrom a precizat că "de la începutul crizei internaționale, vânzările locale de carburanți nu au scăzut nici în septembrie și nici în octombrie, ci din contră au crescut cu 7-8%, nivel similar anilor trecuți". Prin acest argument, compania încercă să justifice reducerile nesemnificative ale prețurilor carburanților, în intervalul septembrie-octombrie.

3. Un al treilea motiv pentru care companiile petroliere nu își "permit" să reducă prețurile la pompă în ritmul în care scad cotațiile internaționale ale barilului de petrol este profitabilitatea. Transportatorii și benzinarii particulari acuză companiile petroliere că se folosesc de populație pentru a-și majora profiturile și pentru a încerca să elimine de pe piață o parte din micii benzinari particulari, iar pe guvernanți pentru faptul că le permit acest lucru.

4. Majorarea accizelor.

De la 1 ianuarie, noul nivel al accizelor a fost stabilit la 335,72 euro/1000 litri la benzina fără plumb și la 289,92 euro/1000 de litri la motorină. Raportat la prețul carburanților, acesta va însemna o scumpire cu peste 5,6% la sortimentele de benzină și în jur de 10% în cazul motorinelor.

Teoretic, nu este obligatoriu ca prețul benzinei să crească, dacă acciza crește, în schimb un factor care poate motiva creșterea prețului poate fi introducerea normelor Euro 5, care ar putea scumpi toate tipurile de carburanți cu 3 până la 10 procente.

Referitor la considerațiile de mai sus, trebuie arătat că există o practică pe plan internațional, în baza căreia, o majorare a prețului țițeiului este transferată asupra consumatorilor, prin majorarea prețurilor produselor petroliere, în schimb, declinul prețurilor țițeiului nu este nici pe departe transferat în prețurile la consumatori, deoarece statul profită de acest fapt pentru a majora accizele asupra produselor petroliere.

Dacă consumatorii constată că declinul prețului țițeiului nu s-a reflectat în prețuri mai scăzute ale produselor petroliere, ei nu pot răspunde la semnalul indus de prețul mai redus al țițeiului, dar pot încetini rata de creștere a cererii care, la rândul său, poate antrena o scădere suplimentară a prețului țițeiului. Acest proces determină o realocare forțată a veniturilor petroliere sau a rentei de la producători și consumatori către sectorul guvernamental, care utilizează această pârghie fiscală ca un mijloc extrem de convenabil și ușor camuflabil de a-și spori bugetul. Formal, măsura este considerată și o pârghie de stimulare a economiilor de benzină.

Prețurile carburanților comercializați la pompă au crescut simțitor, în ultima vreme, unele sortimente ajungând să depășească la începutul lunii aprilie 2010 pragul de 5 lei/litru (1,3 euro/litru). Este cazul benzinelor de tip premium comercializate de toate lanțurile de distribuție prezentate pe piața românească. La Petrom, OMV Carrera 100 costă 5,03 lei/litru.

Și la motorină, prețurile au crescut. La Petrom, cel mai scump sortiment de motorină este OMV Alpine Diesel, cu 4,52 lei/litru în prima decadă a lunii aprilie, iar cel mai ieftin, Euro Diesel 5, depășește și el cu 2 bani, pragul de patru lei.

Cu toate acestea, România rămâne una dintre țările europene cu prețurile cele mai reduse, în termeni nominali. În ultima statistică dată publicității pe 22 aprilie, de Directorul General pentru Energie din cadrul Comisiei Europene, o benzină cu foarte puțin mai ieftină decât în România mai putea fi cumparată din Bulgaria și Cipru. La polul opus, cei mai scumpi carburanți se vând în Olanda, Danemarca și Grecia.

Problema care se pune este aceea cum a ajuns litrul de benzină, pe piața românească, la prețul record de 5 lei, în condițiile unui preț al petrolului de 82-84 $/baril, practic, mai mult decât costa în iulie 2008, perioadă în care barilul de petrol ajunsese aproape de nivelul de 150 $ și dacă o asemenea majorare este justificată economic.

Opinia patronatelor din România este aceea că un preț de peste 5 lei/litru nu se justifică, acuzând firmele producătoare de înțelegere de tip cartel.

În opinia mea, situația descrisă nu este o înțelegere de tip cartel, ci se încadrează în categoria "abuz de poziție dominantă colectivă", fapt pentru care s-a recomandat Consiliului Concurenței să se autosesizeze, ceea ce s-a și întâmplat, demarând o anchetă în acest sens. O primă concluzie a acestei anchete a fost aceea că suspiciunile privind creșterea artificială a tarifelor la carburanți ar putea fi justificate.

Este adevărat că prețul carburanților din România, în termeni nominali, este unul dintre cele mai mici din Europa, dar, în realitate, exprimat prin prisma puterii de cumpărare, acesta este mult mai mare. Salariul mediu din România se situează undeva la minim 20% din salariul mediu din țările Uniunii Europene, iar în aceste condiții, un automobilist român plătește de 4-5 ori mai scump, benzina și motorina. Astfel, datele Eurostat arată că dintr-un salariu mediu, un român poate cumpăra lunar, 321 de litri de benzină, un maghiar 515 litri, un francez 1.849 de litri, iar un german își permite 2.032 litri. Prețurile carburanților din România se formează pe baza cotațiilor petrolului, dar și în funcție de prețurile pe piețele spot internaționale ale benzinei și motorinei. Ele variază în funcție de cursul de schimb al dolarului, de politica fiscală a statului (accize și taxe), dar și de diversele politici de prețuri ale companiilor care activează pe această piață. Teoretic, influența unui baril de țiței mai scump sau mai ieftin se reflectă în prețurile produselor, într-un interval de 2-4 săptămâni, respectiv, durata medie a transportului țițeiului din statele producătoare pe piețele de desfacere care să înlocuiască stocurile consumate. Practic însă, în România, se întâmplă frecvent ca prețurile la pompă ale carburanților să fie majorate doar ca urmare a creșterii cotației internaționale a țițeiului, ceea ce reprezintă o practică incorectă, un abuz.

Graficul nr.7. Prețul la pompă în principalele țări UE

Sursa: eurostat.com

Lukoil România a estimat că atunci când barilul de țiței va ajunge la 120 $, benzina va costa la pompă în jur de 5,5 lei/litru. Calculele de prețuri ale companiei petroliere se bazează și pe situația de pe piața locală, unde Petrom continuă să facă legea cu accesul său preferențial la resursele de petrol interne, dar și pe puterea de cumpărare a populației, destul de afectată de criză. În plus, prețurile sunt influențate de politica fiscală și de evoluția cursului de schimb RON/USD.

În ultimul an de criză, motorina a ajuns să fie din nou mai ieftină decât benzina, în contextul în care cererea din partea sectorului de transporturi comerciale s-a redus din lipsă de comenzi. O parte din actorii pieței interne consideră că atunci când economia va ieși din criză, iar transportatorii vor avea mai multe comenzi, motorina se va scumpi din nou. Alții susțin, în schimb că, în cel mai rău caz, prețurile benzinei și ale motorinei se vor egaliza.

Tabel nr. 13. Evoluția prețului la benzină OMV Carrera 95 în România, în perioada 2008-2010

Sursa:www.khris.ro

Tabel nr. 14. Costul de producție al unui baril de petrol în 2009

-dolari/baril-

Sursa: ww.rbcdaily.ru

Graficul nr.8. Evoluția prețului la carburanți în perioada decembrie 2010-iunie 2008

Sursa: Ziarul Financiarul, data 3 ianuarie 2011.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Având în vedere cele menționate în capitolul 2 și subcapitolele acestuia, prețurile au fost influențate dealungul anilor de o serie de factori printer care cererea, oferta, evolutia la bursele futures precum și speculatii ale diferitelor burse și oameni din domeniul prezentat.

Cererea este unul dintre factorii cei mai importanți în vederea variației prețurilor, aceasta variind în funcție de necesitățile unei țari, de zăcămintele pe care le deține pentru a nu depinde de exportul de țiței din alte țări sau organizații.

Țările în curs de dezvoltare atat din Europa cât și din Asia necesită cantități mari de resurse de petrol pentru a putea ajunge acel stadiu de dezvoltare alaturi de celelalte națiuni.

Oferta de petrol a început să cunoască o reducere drastică fiind subliniat de consumul cât mai rapid de țiței.

În anumite țări din Europa oferta de țiței continuă să se diminueze pe măsură ce cererea altor țări din afara Europei crește. La ora actuală în Europa țările cu zăcăminte de petrol tind să se epuizeze datorită folosirii acestora neîncetat mai ales în timpul celui de al doilea război mondial precum și după el, în țările în curs de dezvoltare ale Europei de Vest.

Țările care pot oferi un potențial mare de cerere la ora actuală îl reprezintă țările din Orientul Mijlociu (printre care Irak, Arabia Saudită, etc.).

Alți factori de influență îi reprezintă dinamica producției, a consumului precum și evoluțiile la bursele futures; acestea din urmă modificând prețurile după caz.

Criza poate modifica prețurile prin referințe ale cursurilor valutare. Știind că plata barilului se face în dolari, acesta din urmă fiind slabă ar rezulta un preț mai mare.

În țările, în care moneda de referință nu este euro sau dolarul, pe timp de criză acestea vor avea un preț mic sau mare la țiței în funcție de devalorizarea monedei oficiale în raport cu primele două, conducând la prețuri variate ale prețului țițeiului.

Un alt factor de influență în timp de criză îl reprezintă diminuarea cantităților de extracție de țiței de către țările cu producție mare. Cu timpul oferta acestora va scădea, ceea ce ne va conducea la utilizarea unor resurse regenerabile cum ar fi biocombustibilii.

Pe piața internă din România cele două mari companii de petrol respectiv Petrom și Rompetrol iși formează prețurile în funcțiile de cotațiile internaținale dar și de o serie de factori atât interni, cum ar fi statul prin impunerea unor accize mai mici sau mai mari.

Intrucât piața petrolului nu va mai fi o componentă energetică majoră în balanța energetică mondială în următorii ani, trebuie ținut sub observație, așa cum se avea în discuție, piața, și consumul de gaze naturale care rămân cam ultim furnizor de energie organică.

Petrolul ca sursă de energie în viitor este o variantă zero și de aceea tonusul unor țări tradițional exportatoare de petrol în anii ce vor urma este sub semnul întrebării, căci Arabia Saudită deja nu mai vrea să se alinieze la extracțiile minime întrucât dorește să își protejeze resursele, la fel ca Argentina și Mexic, cu toate presiunele americane.

Dorința omenirii de a beneficia de petrol pe termen mai îndelungat se pare că a luat sfârșit, chiar având la îndemână și ceva platforme continentale care pot furniza încă 5-10 ani acest produs.

Petrolul a fost și a rămas o armă la fel de puternică precum bomba atomică sau bombă alimentară, fiind un produs social extrem de bun pentru cine îl deține și teribil de necesar celor care au nevoie de el.

Concluzia este că acest "dinozaur" energetic este la apus și e nevoie de un înlocuitor, poate ceva la fel de durabil în timp și periculos.

Bibliografie

1.Ionete, Constantin “Comportamentul procesului de formare a prețurilor”, Editura Academiei, București 1972

2.Krystal, Lipsey, Richard G. “Principiile Economiei”, Editura Economică, București 2002, paginile 73,78; 508,542

3.Molănescu,Gabriela “Prețurile Produselor Agricole in Romania”, Editura Printech, Bucuresti, 2008

4. Mariana, Papatulică “Perspectivele pe termen mediu și lung ale producției și comerțului cu țiței, prin prisma schimbărilor previzibile ale raportului de forțe pe piața internațională a țițeiului”, Editura Institutul de Economie Mondială, București, 1999

5.Platis, Magdalena “Prețul și formarea lui”, Editura Economică, București, 1997

6.Popescu, Nela “Tranzacții Comerciale”, Editura Economică, București, 2008, paginile 91,95

7.Wyplosz, Charles “Perspectiva Europeană”, Editura All Beck, București 2002, paginile 520,534

8. Mariana, Papatulică (coordonator),P., Prisecaru “Conjuctura Economiei Mondiale în anul 2007-2009”, pg 234-242 Editura Institutul de Economie Mondială , București, 2007- 2009, pg 234-242

9. ***** www.iea.org

10. ***** www.petrolexportimport.ro

11. **** www.plats.com

12. **** www.petrom.ro

13.**** www.ocde.com

14.**** www.opec.com

15.**** www.nato.com

16.**** www.onu.com

17.**** www.contabilizat.ro

18.**** www.casaeconomica.ro

19.**** www.wti.com

20.**** www.exxonmobil.com

21.**** www.declinul-petrolului.blogspot.com

22.**** www.capital.ro/articol/petrolul-de-la-2-n- 1970-la-130-n-2008-108968.html

23.**** www.economy.com

TERMENI DE SPECIALIATE

= În tranzacționarea contractelor futures, termen folosit pentru a indica locul până la care prețul unui contract futures include livrarea, adică locul până la care cheltuielile de livrare sunt suportate de către vânzător. Din acel loc, cumpărătorul își asumă toate riscurile și suportă toate cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli legate de transportarea mărfii din acel loc până la locul de depozitare al cumpărătorului. Locația este importantă doar pentru cineva care cumpără sau vinde un contract futures cu intenția de a efectua sau de a accepta livrarea unei anumite mărfi.

Bbl = Baril

Bep = Baril echivalent petrol

E&P = Explorare & Productie

R&M = Rafinare & Marketing

WTI = West Texas Intermediate, este un tip de petrol crud folosit ca punct de referința în stabilirea prețului petrolului și a poziției de bază a mărfurilor de pe bursa din New York a contractelor futures cu petrol.

Brent = Brent crude este cel mai mare(bun) tip de petrol din toate categoriile de petroluri printre care găsim: Brent Sweet Light Crude, Oseberg, Ecofisk and Forties. Petrolul brent își are sursa în marea nordului. Tipul de petrol brent crud mai este cunsocut și ca brent blend , London Brent și Petrol Brent. Este folosit pentru a stabili prețurile a doua treimi din cantitatea mondială de petrol crud comercializat.

Urals = Petrol Urali este un petrol marcă de referință folosit ca bază de stabilire a prețurilor pentru amestecul rus de export de petrol.

Anexă

Tabel nr.1. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

Sursa:Petrolexportimport, România

Graficul nr.1. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot Vest-europene în anul 2007

Sursa:Petrolexportimport, România

Tabelul nr.2. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

-dolari/tonă-

Sursa:Petrolexportimport, România

Graficul nr.2. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot Vest-europene în anul 2008

Tabel nr.3. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

dolari/tonă

Sursa:Calculat IEM pe baza datelor preluate de la Petrolexportimport;Sursa primară:Platt's Oilgram Price Service

Graficul nr.3. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

Sursa:Calculat IEM pe baza datelor preluate de la Petrolexportimport;Sursa primară:Platt's Oilgram Price Service

Tabelul nr.4. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

dolari/tonă

Sursa: Petrolexportimport S.A

Grafic nr.4. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

Sursa: Petrolexportimport S.A

Graficul n.5. Rezerve de petrol

Sursa wikipedia.org

Bibliografie

1.Ionete, Constantin “Comportamentul procesului de formare a prețurilor”, Editura Academiei, București 1972

2.Krystal, Lipsey, Richard G. “Principiile Economiei”, Editura Economică, București 2002, paginile 73,78; 508,542

3.Molănescu,Gabriela “Prețurile Produselor Agricole in Romania”, Editura Printech, Bucuresti, 2008

4. Mariana, Papatulică “Perspectivele pe termen mediu și lung ale producției și comerțului cu țiței, prin prisma schimbărilor previzibile ale raportului de forțe pe piața internațională a țițeiului”, Editura Institutul de Economie Mondială, București, 1999

5.Platis, Magdalena “Prețul și formarea lui”, Editura Economică, București, 1997

6.Popescu, Nela “Tranzacții Comerciale”, Editura Economică, București, 2008, paginile 91,95

7.Wyplosz, Charles “Perspectiva Europeană”, Editura All Beck, București 2002, paginile 520,534

8. Mariana, Papatulică (coordonator),P., Prisecaru “Conjuctura Economiei Mondiale în anul 2007-2009”, pg 234-242 Editura Institutul de Economie Mondială , București, 2007- 2009, pg 234-242

9. ***** www.iea.org

10. ***** www.petrolexportimport.ro

11. **** www.plats.com

12. **** www.petrom.ro

13.**** www.ocde.com

14.**** www.opec.com

15.**** www.nato.com

16.**** www.onu.com

17.**** www.contabilizat.ro

18.**** www.casaeconomica.ro

19.**** www.wti.com

20.**** www.exxonmobil.com

21.**** www.declinul-petrolului.blogspot.com

22.**** www.capital.ro/articol/petrolul-de-la-2-n- 1970-la-130-n-2008-108968.html

23.**** www.economy.com

=== anexa ===

Anexă

Tabel nr.1. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

Sursa:Petrolexportimport, România

Graficul nr.1. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot Vest-europene în anul 2007

Sursa:Petrolexportimport, România

Tabelul nr.2. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

-dolari/tonă-

Sursa:Petrolexportimport, România

Graficul nr.2. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot Vest-europene în anul 2008

Tabel nr.3. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

dolari/tonă

Sursa:Calculat IEM pe baza datelor preluate de la Petrolexportimport;Sursa primară:Platt's Oilgram Price Service

Graficul nr.3. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

Sursa:Calculat IEM pe baza datelor preluate de la Petrolexportimport;Sursa primară:Platt's Oilgram Price Service

Tabelul nr.4. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

dolari/tonă

Sursa: Petrolexportimport S.A

Grafic nr.4. Evoluția cotațiilor produselor petroliere pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

Sursa: Petrolexportimport S.A

Graficul n.5. Rezerve de petrol

Sursa wikipedia.org