Omul și problematica naturii [627156]

Omul și problematica naturii
umane
Termenul de filosofie a fost creat cu mai bine de peste două milenii în urmă, din
cuvintele grecești “phileo,”a iubi și “sophia”, înțelepciune.Etimologic,termenul de filosofie
reprezintă dragostea de înțelepciune.
Înca din cele mai vechi timpuri,omul și-a pus întrebări referitoare la originile
sale,la natura sa sau la destinul pe care îl va urma.Filosofia însăși nu ofera răspunsuri
ci mai curând ofera posibilitatea formularii unor noi întrebari.Intrând pe domeniul
filosofiei renunțăm la idea căutării unor răspunsuri concrete.În lipsa unor răspunsuri
clare,aceasta ne ofera o cale de urmat,o cale al cărei sfârșit,daca nu este liniștea celui
care știe,poate fi măcar o neliniște mai înțeleaptă.Astfel,filosoful german,Immanuel
Kant,pentru a răspunde la întrebarea “Ce este omul?”,a identificat trei mari direcții care
vizau cunoașterea “Ce pot să stiu?”,morala “Ce trebuie să fac?” și relația cu divinitatea
“Ce-mi este ingăduit să sper?”. Ultimele trei întrebări se subordoneaza întrebarii “Ce
este omul?”,deoarece “în jurul omului pivotează totul” (C.Noica).
Omul și problematica naturii umane reprezintă una dintre problemele cardinale
ale filosofiei. Etimologic, termenul de natură umană reprezintă ceea ce este comun
tututor oamenilor,însă, în timp această natură particularizează individul față de semenii
săi.
Societatea reprezintă un alt factor cardinal al filosofiei,deoarece oamenii,ca
înfățișare,arată toți la fel . Teoriile despre natura umană încearcă să indentifice
deosebiri între oameni și obiecte,lucruri.Aceste diferențe constau în faptul că omul s-a
născut într-o comunitate precum familia sau statul,dar fiind un individ sociabil.
Printre cei mai cunoscuți filosofi ai lumii,care au accentuat ideea naturii umane și
cea a societății se enumera Mikel Duffrene,Friedrich Nietzsche și Immanuel Kant.
Mikel Dufrenne (09 februarie 1910 – 10 iunie 1995) a fost un filozof i estetician ș
francez. Specialist în estetică, el a dat o orientare fenomenologică acestei discipline.
Dufrenne este elevul filosofului Émile-Auguste Chartier la liceul Henry al IV-lea din
Paris, apoi elev al Școlii Superioare Normale Franceze din 1929. În timpul celui De-al

Doilea Război Mondial, Dufrenne a fost luat prizonier în Germania i studiază alături de ș
Paul Ricoeur filosofia lui Karl Jaspers.
Mikel Dufrenne afirma că “ Natura umana,care trebuie presupusă,nu este o
natură deja făcută și pe care prezența sociabilului ar putea să o modifice…ea este un
ansamblu de posibilități care nu se actualizează decât în contact cu socialul.”. Ideea
principală a spuselor filosofului Mikel Dufrenne este aceea că natura umana a unui
individ este modelata de societatea în care traiește acesta,mulându-se după legile care
guvernează statul respectiv sau după indivizii cu care se confrunta zi de zi. Astfel, există
două stări reprezantate de omul natural,omul sălbatic,care este fericit și se supune
numai legilor naturii. Acesta fiind caracterizat de dragostea de sine și mila.Cea de-a
doua stare este reprezentată de omul social care își pierde trăsăturile omului natural și
devine de nerecunoscut fiind lipsit de toate caracteristicile specifice primei stari, el fiind
guvernat de legile umane.
În opinia mea,filosoful Mikele Dufrenne subliniază ideea că natura unui om,cu
trăsăturile sale specifice și definitorii, ceea ce îl face să se detaseze si să se
diferențieze de semenii săi se poate observa numai prin contact cu societatea.
Fridrich Wilhelm Nietzsche(n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900,
Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influen ă ț
remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a genera iilor ce i-au ț
urmat.
Filosoful german Friedrich Nietzsche în citatul „Viața însăși este în esență
sustragere,rănire,biruință asupra celui străin și asupra celui mai
slab,oprimare,duritate…sau,cel putin și în cel mai blând caz,exploatare.” face referire la
experiențele străbătute de suferință de+a lungul timpului de ființa umană. Din totdeauna
in orice civilizație au existat lași care reprezintă sustragerea de la diverse
îndatoriri,asupriți și asupritori,duri și blânzi,puternici și slabi,temperamente care s-au
putut manifesta aproape in toate orâduirile sociale și clasele sociale.Nietzsche în
sintagma de mai sus,vede viata într-un mod sumbru,negativist dar totodată din
persectivă realistă. Deși, filosoful percepe viața într+o asemenea maniera si o vede
asemenea unui agonic care se plimbă pe marginea prăpastiei unei lumi atinse de
miasmele suferinței materialiste.Nietzsche,fiind un uncenic fidel al marilor predecesori :

Burckhardt, Socrate, Emerson, Goethe, Heraclit, Montaigne, Schopenhauer,
Dostoievski, Wagner sau Stendhal, el aprofundează și susține ideea că “omul este o
punte între maimu a antropoidă i supraom, un element tranzitoriu în evolu ie” (cf. ț ș ț
parabola acrobatului din “ Zarathustra” ).
În concluzie,în sens metafizic,un instrument pentru înțelegerea lumii este
“voința de putere” care reprezintă “esența cea mai intimă a existenței”. Datorită gandirii
sale,gandire influențată de suferința fizică,care i+a strabatut intreagul eu
existențial,limitându+i anumite excese pe care un om obișnuit și le-ar fi permis într-un
mod facil,acesta ajunge un combatant impotriva vitalismului existențial.
Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg – d. 12 februarie 1804,
Königsberg), a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada
iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria
culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influen ă ț
asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling i Hegel i- ș ș
au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mo tenirea lui Kant. Cei mai mul i scriitori ș ț
i arti ti din vremea lui au fost influen a i de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui ș ș ț ț
Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi în elese fără referin a la concep iile filozofice ale ț ț ț
lui Kant.
Cea de-a treia părere referitoare la natura umană ii apartine lui Immanuel Kant
ce sustinea că “Orice om are pretenții îndreptățite la respect din partea semenilor săi,si
reciproca el este ogligat,de asemenea să*i respecte pe fiecare dintre ei.”.Acesta face
referire la un principiu de bază,pe care fiecare om ar trebui să-l dețină,anume
respectul.Această trăsătură poate fi considerată una definitorie,deoarece oamenii
societății de astăzi nu mai cunosc ce inseamna cu adevarat respectul,insă pretind să
aibă parte de așa ceva și de la semenii săi cu toate că ei uită să impărtășească cu
ceilalți această caracteristică. Consider ca respectul a existat din totdeauna și a fost
prezent în orice societate de-a lungul istoriei.Filosoful accentuează ideea respectului
reciproc,atât timp cât o persoană o respectă pe cealaltă,la randul ei persoana aceea
trebuie să aibă aceleași considerente față de aproapele său.În orice societate oamenii
trebuie să se subordoneze respectului. În opinia mea,respectul definește un om față de

semenii săi și este o trăsătură care nu trebuie să țină cont de ierarhia sociala sau de
poziția pe care o persoană o ocupă în această scară de ordin social.
În concluzie,cei trei mari filosofi Mikel Dufrenne,Friedrich Nietzsche și Immanuel
Kant, au dezbatut aceeași temă,cea a omului,a naturii acestuia și cea a societății în
care trăiește acesta,principii care stau și la baza societății actuale.