Olimpia Saracut (dumiter) Plus Program De Dezvoltare Personala [619860]

UNVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE STIINTE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI
PROGRAM DE STUDIU:
EDUCATIA INTEGRATA IN INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR
MASTER – ANUL I

PLUS
PROGRAM DE DEZVOLTARE PERSONALA
Disciplina : Dizabilitati mintale – adaptari curriculare

Coordonator stiintific,
Conf.univ.dr. Cecilia Maria SAS
Masterand: [anonimizat], 2020

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 2 CUPRINS
CAP. 1 PSIHOLOGIA COPILULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 3
1.1 Psihologia varstelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 3
1.2 Domina nțele în profilul dezvoltării copilului preșcolar ………………………….. ………………………….. . 4
1.3 Dominanțele în profilul dezvoltării psihice a școlarului mic ………………………….. …………………….. 5
1.4 Memoria și imaginația – aspecte caracteristice școlarității mici ………………………….. ……………… 6
CAP. 2 CES ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
2.1 Conceptul de cerinte educative speciale ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
2.2 Categorii CES ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
2.3 Deficienta mintala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
2.4 IQ – Coeficientul de inteligenta ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
2.5 Clasificarea si gradele deficientei mintale ………………………….. ………………………….. ………………… 9
2.6 Caracteristici deficitare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 10
CAP. 3 PLUS – Program de dezvoltare personala ………………………….. ………………………….. ………………. 11
3.1 Scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 11
3.2 Grup -individ tinta ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 11
3.3 Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
3.4 Memoria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 12
3.4.1 Multisenzorialitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
3.4.2 Intrebarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
3.4.3 Curiozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
3.4.4 Culoarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 14
3.4.5 Crearea legaturilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 14
3.4.6 Personalizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
3.5 Gandirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 16
3.5.1 Brainstorming ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 16
3.5.2 Simulare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 17
3.5.3 Jocul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
3.5.4 Conexiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
3.5.5 Tehnologie interactiva ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
3.5.6 Preconizarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 19
3.6 Asteptari ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 19
BIBLIOGRAFIE – SITOL OGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 20

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 3
CAP. 1 PSIHOLOGIA COPILULUI

1.1 Psihologia varstelor

Știința sec. XX a fost dominată de orientări analitice, de împărțiri aleștiințelor ( socio –
umane, biologice, tehnice) în ramuriși subramuri, adică în spații de cercetare tot mai
înguste.Aceasta a dus la structurarea tot mai multor specialitățiși subspecial ități, fapt care a permis
ocunoaștere aprofundată și extrem de complexă. Concomitent însă s -a profilat riscul pierderii din
vedere a manifestării fenomenelor în integralitatea lor. Ca urmare, a apărut nevoia unorsinteze care
să unifice imensul volum de cu noștințeși să refacă logica realității, care este unaglobală și coerentă.
Un prim pas l -a constituit apariția științelor de graniță care unific ă, deregulă, două domenii
nvecinate, pentru ca mai apoi să apară m arile sinteze interdisciplinare.
Psihologia a parcurs și ea un asemenea demers, iar una din expresiile acestei
tendințeintegratoare o reprezintă psihologia vârstelor.
Psihologia vârstelor este domeniul care studiază dintr -o perspectivă unitară evoluția
psihologică a individului uman de -a lungul celor trei mari cicluri ale vieții – copilăria, perioada
adult ă și bătrânețea. Psihologia vârstelor structurează cunoștințele despre om în funcție de un
principiu central – principiul dezvoltării, iar această dezvoltare este în țeleasă în funcț iede
condiționăril e ei – biologice, psihologice, sociale și culturale.
Tocmai de aceea, în cadrulpsihologiei vârstelor un rol esențial îl ocupă etapele (vârstele) de
creștere. Perspective de abordare a domeniului studiata) Psihologia vârstelor analizează
individul uman ca fiindrezultatul conexiuniidintre:
– structura psihologică (de ex.:procesele afective (sentimentele))
– infrastructura biologică (pe care psihicul se clădește; de ex. creierul)
– suprastructura socio -culturală (în care psihicul se integreaz ă; de ex.: famil ie).

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 4 1.2 Dominanțele în profilul dezvoltării copilului preșcolar

Despre preșcolaritate se spune că este vârsta de aur a copilăriei pentru că se înregistrează
progrese mari în dezvoltarea fizică și psihică ce permit adaptări foarte bune la diverse situații și
asigură copilului o anumită eficiență în activități, fără ca să existe încă presiunile grijilor și
obligațiilor.
Dominantele în procesul de dezvoltare în acest stadiu sunt:
– creșterea deosebită a capacităților senzoriale și motrice;
– sporirea autonomiei în plan practic prin formarea a numeroase deprinderi igienice de
alimentare, de îmbrăcare, de manevrare a obiectelor;
– dezvoltarea proceselor psihice complexe care asigură noi caracteristici comportamentelor:
anticipare, organizare, reglare voluntară;
– mare curiozitate și sete de cunoaștere care stimulează puternic explorarea mediului, jocul
și învățarea;
– constituirea conștiinței morale primare și creșterea capacităților de adaptare la mediul
social;
– dezvoltarea bazelor personalității.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 5 1.3 Dominanțele în profilul dezvoltării psihice a școlarului mic

În jurul vârstei de 6 -7 ani, în viața copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela
al intrării în școală. De acum în colo întreaga sa dezvoltare fizică și psihică va fi influențată de
acest
nou factor. Învățarea școlară se deosebește în mod radical de toate actele de învățare de până acum,
atât prin conținut cât și prin cadrul și modul de desfășurare. Volumul, calitatea și diversitatea
conținuturilor învățării de dincolo de 7 ani, hotărăsc, în societatea contemporană, viitorul fiecăruia,
locul lui în comunitatea umană. De aceea eforturile societății și ale indivizilor sunt direcționate
spre reușite și succes spre integrare școlară optimă.
Acest nou context, școala, influen țează puternic întreaga dezvoltare psihică a copilului și -i
dă un relief specific. Este important să relevăm dominantele, în profilul de dezvoltare a școlarului
mic pentru a putea diferenția acest stadiu de cele anterioare și a reuși să înțelegem mai bine locul
și contribuția sa la dezvoltarea de ansamblu a ființei umane. Iată care sunt aceste dominanțe:
• învățarea școlară devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihică și exercită
influențe hotărâtoare pentru toate transformările din cu rsul acestui stadiu;
• se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, școala integrându -l pe copil în aria inteligibilului,
raționalului, rigorilor cunoașterii;
• se formează deprinderile de bază pentru scris -citit și socotit care-i asigură accesul la conț inuturi
din ce în ce mai ample de învățare;
• crește caracterul voluntar și conștient al tuturor manifestărilor psihocomportamentale;
• se însușesc statutul și rolurile de elev și se adaugă noi dimensiuni identității de sine;
• către sfârșitul stadiului se împlinesc atributele copilăriei și se realizează un bun echilibru cu
ambianța.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 6 1.4 Memoria și imaginația – aspecte caracteristice școlarității mici

Memoria prezintă între 6 și 10 ani următoarele caracteristici:
 crește caracterul activ al memoriei prin faptul că, mai ales elevii de clasa a III -a și a IV -a
tind să extragă din materialul de învățat ceea ce este important și își formează câteva
procedee mnezice de bază cum ar fi: scoaterea ideilor principale, alcătuirea planului unei
lecturi, formularea cu cuvinte proprii, etc.;
 dominarea progresivă a memoriei voluntare care corespunde mai bine sarcinilor școlare,
acestea fiind uneori dificile;
 realizarea unei mai bune legături cu gândirea și creșterea rolului memoriei logice;
 elevii își dau seama că pentru a asigura păstrarea unui material în memorie e nevoie să -l
repete, dar la clasa I -a și a II -a învățătoarea trebuie să asigure realizarea acesteia;
 Încep să apară particularități individuale în realizarea memoriei și cele mai des întâlnite
sunt referitoare la ușurința memorării la trăinicia păstrării și reactualizarea promptă.
În legătură cu manifestarea imaginației la școlarul mic, au fost formulate puncte de vedere
diferite. Unii autori au considerat că în acest stadiu se înregistrează cel puțin o stagnare și chiar
regres, când au comparat expresivitatea și cromaticitatea desenelor școlarilor mici cu ale
preșcolarilor. Dar cei mai mulți cercetători au considerat că imaginația progresează chiar dacă nu
apare pe primul loc în dezvoltarea cognitivă a școlarilo r mici.
Imaginația reproductivă este antrenată în însușirea multor cunoștințe școlare (științele
naturii, istorie, geografie) și se află la baza dezvoltării gustului pentru lectură.

DEX
mem orie sf [At: MAN.GOTT., ap. DLR/ Pl: ~ii / E: lat memoria, it memoria, fr mémoire ] 1
Facultate a creierului de a reține, de a recunoaște și de a reproduce senzații, sentimente, idei,
cunoștințe din trecut Si: ținere de minte . 2 Minte, considerată ca sediu al procesului de
memorare. 3 (Îlav) Din ~ Din aducere -aminte. 4 (Îal) Pe de rost. 5 Păstrare în amintire Si: aducere –
aminte. 6 (Spc) Amintire pe care o păstrează posteritatea despre oameni sau despre evenimente
de seamă din trecut. 7 (Îlav) În ~ia cuiva (sau a ceva ) în semn că cineva decedat sau ceva pierdut
n-a fost dat uitării Si: în amintirea , spre aducere -aminte, ca omagiu. 8 Parte componentă a
calculatorului electronic în care se înmagazinează instrucțiunile, cuvintele, valorile
numerice etc. după o codificare prealabilă Si: (iuz) instalație de memorare, (rar) memorator (2).

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 7 imagin ație sf [At: NEGRUZZI,S.I,38 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr imagination, lat imagin
atio, -onis] 1 Capacitate umană de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor,
reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. 2 (Pex) Reprezentare produsă de imaginație
(1) Si: fantezie, închipuire.

CAP. 2 CES

2.1 Conceptul de cerinte educative speciale

Cerintele educative speciale desemneaza acele cerinte ori nevoi speciale fata de educatie,
care sunt suplimentare dar si complementare obiecti velor generale ale educatiei pentru copil.Fara
abordarea adecvata a acestor cerinte speciale nu se poate vorbi de egalizarea sanselor de acces,
participarea si integrarea scolara, sociala si profesionala.
Fiecare copil prezinta trasaturi individuale si de relatie cu mediul, trasaturi care necesita o
evaluare si o abordare personalizata.Copii cu deficiente au si ei aceleasi trebuinte in crestere si
dezvoltare.Acesti copii au in acelasi timp si anumite necesitati, particulare, specifice,
individualizate.Ei su nt diferiti din punct de vedere al temperamentului, motivatiilor, capacitatii
chiar daca prezinta acelasi tip de deficienta.
Conceptul de cerinte educative speciale aspira la depasirea traditionala a separarii copiilor
pe diferite categorii de deficiente, printr -o abordare noncategoriala a tuturor copiilor.

2.2 Categorii CES
Din categoria copiilor cu cerinte educative speciale fac parte atat copiii cu deficiente propriu –
zise, la care, cerintele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cat si copiii fara def iciente, dar
care prezinta manifestari stabile de inadaptare la exigentele scolii.Din aceasta categorie fac parte:
 copii cu deficiente senzoriale :vizuale, auditive, locomotorii.
 copii cu deficiente mintale
 copii cu tulburari afective (emotionale)
 copii cu handicap asociat.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 8 2.3 Deficienta mintala

"Întrucât deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen bio -psiho -social
foarteeterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile
asociate,termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci
nu îicorespunde o unitate structural -functionala, biologica sau psihologica."(Drutu, I. 1995).
"Termenul de deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme si tipuri care
au încomun insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii în diversitate &# 20220j92u 351;i
în acestdomeniu"(R. Zazzo, 1973; M. S. Pevzner, 1975; M. Rosca, 1967; dupa Drutu;1995).
Notiunea de deficienta mintala cuprinde toate formele c linice stabilite de -a lungul secolelor,
înglobând forme si tipuri clinice variate, de diferite grade. Termenul a fost introdus ca notiune de
gen decatre anglosaxoni si americani la începutul secolului al XX -lea iar in Europa a fost substituit
de numerosial ti termeni: deficienta intelectuala, slabiciune intelectuala sau de handicap intelectual
(Paunescu, C.1976).
O analiza succinta a literaturii de specialitate, precum si a limbajului folosit în practica
curenta nereleva faptul ca exista o diversitate consid erabila în ceea ce priveste terminologia
utilizata. "Cronologic,termenul de "idiotism" a fost utilizat de J. Esquirol în secolul XVIII, iar în
1846 E. Seguin introduce notiunicu privire la gradele de deficienta mintala: idiot, imbecil, înapoiat
sau întârzi at mintal".(P. Arcan, D.Ciumageanu, 1980).

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 9
2.4 IQ – Coeficientul de inteligenta

IQ-ul (Intelligence Quotient) reprezinta masura inteligentei umane exprimata printr -un
numar rezultat in urma sustinerii unui test standardizat, raportat la varsta cronologica. Marea
majoritate a oamenilor se situeaza undeva in jurul valorii de 100 (in intervalul 90 – 110), avand o
inteligenta medie. O valoare peste 120 este considerata inteligenta superioara, iar de la 130 in sus
vorbim despre supradotare cognitiva. In sens invers, un IQ de 75 – 85 exprima un “intelect de
limita”, in timp ce un IQ sub 70 arata existenta unui re tard in functionarea cognitiva.
Desi, conform definitiei recente a inteligentei, IQ -ul nu reflecta numai dimensiunea
cognitiva a inteligentei unei persoane, valoarea sa ofera o predictie destul de buna asupra
performantei academice si profesionale a persoanei evaluate.

2.5 Clasificarea si gradele deficientei mintale

Deficienta mintala utilizata ca notiune de gen, cuprinde toate gradele prin care s e
desemneazaseveritatea sau gravitatea:
 usoara – I.Q. 50 -55 pâna la 70;
 moderata sau medie – I.Q. 35 -40 pâna la 50 -55;
 severa – I.Q. -20-25 pâna la 35 -40;
 profunda – I.Q. sub 20 sau 25. (DSM.IV).

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 10 O alta clasificare importanta este si ceea facuta de Ghergut în 2005:
 IQ 140 – inteligenta extrem de ridicata
 IQ 120 -140- inteligenta superioara
 IQ 110 -119- inteligenta deasupra nivelului mediu
 IQ 90 -109- inteligenta medie
 IQ 80 -89- inteligenta sub nivel mediu
 IQ 70 -79- inteligenta de limita
 IQ 50 -69- deficienta mintala usoara (de grad I)
 IQ 20 -49- deficienta mintala moderata si severa (de grad II)
 IQ 0-19- deficienta mintala profunda sau grava (de grad III).

2.6 Caracteristici deficitare

M. Cohn a semnalat 12 caracteristici ale inteligentei, care sunt defici tare la copii cu deficienta
minta la:
1. de a abstractiza, analiza si generaliza
2. de a preîntâmpina situatii noi
3. de a elabora decizii optimale
4. de a controla comportamentele (în desfasurarea lor)
5. de a gasi modele practice de interventie în anumite situatii
6. de a gasi mijloace adecvate scopurilor
7. de a crea si anticipa
8. de a opera cu simboluri si semnale
9. de a sesiza absurditatea
10. de a reactiona adecvat la sensul direct si la cel figurativ
11. de a reactiona adecvat cu privire la laturile diferite ale acelorasi relatii
12. de a folosi erorile ca surse de informatii.
Toate aceste trasaturi ale inteligentei umane nu sunt întelese corect de catre copilul deficient
mintal, nu sunt tratate ca fiind importante si nu le înteleg sensul.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 11
CAP. 3 PLUS – Program de dezvoltare personala

3.1 Scop

PLUS, programul de dezvoltare personala propus urmareste si are ca tel dezvoltarea
activitatilor si proceselor psihice cognitive a copilului .

3.2 Grup -individ tinta

PDP-ul este destinat copilului de 6 ani (prescolar -scolar) care prezinta CES – cerinte educative
speciale si o forma usoara de dizabilitate mintala, cu un IQ – coeficient de inteligenta situat intre
valorile 50 -69.

3.3 Obiective

Obiectivele PDP -ului sunt:
1. dezvoltarea si antrenarea MEMORIEI
2. dezvoltarea si antrenarea GANDIRII

.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 12 3.4 Memoria

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea
senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria definește dimensiunea
temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal
– trecut, prezent, viitor.
În psihologie, memoria este procesul în care informația este codificată, stocată și recuperată.
Codificarea permite informațiilor din lumea exterioară sa să ajunga la cele cinci simțuri în forme le
de stimuli chimici și fizici. În această primă etapă informațiile trebuie să fie schimbate, astfel încât
să poată să fie puse în procesul de codare. Depozitarea este a doua etapă sau proces de memorie.
Aceasta implică faptul că informația este menținută pe perioade de timp. În cele din urmă al treilea
proces este recuperarea informațiilor care au fost stocate. Aceste informații trebuie să fie localizate
și readuse la conștiința. Unele încercări de recuperare se pot realiza fără efort din cauza tipului de
informații, iar alte încercări de a aminti informațiile stocate pot fi mai dificile din diferite motive.

3.4.1 Multisenzorialitate a

Ghidează copilul să învețe lucrurile importante pe mai multe căi de învățare senzoriale (auz,
văz, atingere). El poate vizualiz a cum Pământul se învârte în jurul Soarelui, poate să -și imagineze
un electron care se învârte în jurul nucleului unui atom, poate să imite zumzetul energiei electrice
sau să simtă furnicătura asociată cu sarcina electrică, prin frecare unui balon de braț.
Copilul poate apoi să deseneze o
schiță a vizualizărilor lui și să le comunice
verbal cu cuvintele lui. Acest lucru
consolidează învățarea multisenzorială,
deoarece copilul intră în contact cu
informația în mai multe moduri. Sunt
stimulate mai multe rețele ale creierului și se
construiește o memorie mai puternică pe
termen lung.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 13 3.4.2 Intrebarea

Copiii trebuie să pună întrebări înainte de a citi sau asculta informații noi sau recapitulate.
Acestea pot veni d in cărțile lor, po fi adresate de catre pedagog sau copiii își pot pune singuri
întrebări.
Găsirea răspunsurilor în timp ce citesc sau ascultă sporește memoria deoarece au obiective
specifice. Există, de asemenea, un impact mai mare al memoriei care rezultă din satisfacerea
intrinsecă a atingerii obiec tivului, atunci când copilul descoperă răspunsul.
Prin întrebările pe care și le pun singuri, copiii încep să se gândească la ce ar putea învăța
din ceea ce au citit sau auzit la clasă.

3.4.3 Curiozitatea

Copiii se nasc curioși. Ei au acest sentiment de a se mira, care poate fi conservat pe perioada
școlii, pentru ca cei mici să -și îmbunătățească bucuria de a învăța și de a memora. Dacă reușești să
crești curiozitatea copilului tău sau să adaugi noutate unei experiențe de studiu, informațiile devin
mai memo rabile.
Sistemele de atenție și de memorare ale copiilor vor fi mai deschise procesării și amintirii
informațiilor, care apar după o experiență nouă. Leagă ceea ce studiază la școală de ceva nou /
neobișnuit, pentru a -i atrage atenția și curiozitatea. Poat e fi orice, de la a cânta o melodie despre
Marea Neagră sau de a purta o pălărie neobișnuită, până la vizionarea unui clip video despre
perioada istorică pe care o studiază. Chiar și o schimbare a spațiului lui de studiu obișnuit sporește
memorarea a ceea ce învață. De exemplu copilul tău își poate aminti că ai aprins o lumânare la
masă în timp ce el învăța, își pot aminti lumânarea și învățarea asociată va fi activată.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 14 3.4.4 Culoarea

Amintește -ți că filtrul atenției creierului permite să treacă doar o mică parte din miliardele
de biți de informații senzoriale, disponibile în fiecare secundă. Culoarea trece destul de bine de
filtrul de atenție al creierului.
Copiii pot folosi diverse instrumente colorate (creioane colorate, pixuri colorate, post -ituri
etc.), fiecare reprezentând un tip specific de informații în notițe sau cărți. Diversele culori pot
reprezenta categorii cum ar fi: nivelurile de importanță, modelele aferente, legăturile cu
experiențele personale, informații pe care nu le înțeleg pe deplin și in formații pe care le consideră
importante pentru a reveni la ele mai târziu.
Pentru copiii mai mici, puteți stabili modul în care culorile reprezintă niveluri de
importanță. Aceasta poate fi o imagine a semaforului care denotă nivelurile de importanță a
culorilor începând cu verde, trecând pe la portocaliu, apoi la roșu, ca și semaforul.

3.4.5 Crearea legaturilor

În memoria de scurtă durată creierul păstrează informații pentru mai puțin de un minut,
dacă nu se conectează cu cunoștințele anterioare. Activează cunoștințele prealabile ale copilului
tău, reamintindu -i subiectele înrudite pe care le -a învățat anterior sau despre experiențele
familiale relevante din trecut. Cunoștințele anterioare sunt informații pe care copiii le -au dobândit
deja prin predare forma lă, experiență personală sau asociații din lumea reală.
“Activează -i” cunoștințele anterioare, prevenindu -l că ceea ce urmează să învețe are
legătură cu ceea ce știe deja. Arată -i filmulețe, imagini online și poartă cu el discuții care să -i
aducă aminte de cunoștințele și experiența anterioară. Acest lucru preîncălzește aceste amintiri,
iar creierul leagă noile informații de rețelele deja existente în memoria lui.
Codificarea noilor amintiri leagă informațiile noi de cele cunoscute. Creierul face noi
aminti ri, le stochează și le recuperează prin recunoașterea tiparului și potrivirea modelului.
Capacitatea creierului de a învăța o amintire nouă este direct legată de modul în care poate fi
asociat cu succes de o amintire existentă anterior.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 15 3.4.6 Personalizare

Personalizează lecția copilului, apropiind -o de experiențele lui sau ale familiei, pentru a
produce amintiri emoționale puternice și semnificative din punct de vedere personal. Ajută -l să
facă legături cu modul în care informațiile se referă la lucrurile pe ca re el le consideră importante,
interesante și aplicabile în viața lui. Întreabă -l: “De ce anume îți amintește acest lucru?” Sau “Crezi
că aș putea folosi acea informație în munca mea?”
Copiii mai mari se pot simți mai confortabili cu informațiile despre po tențiala lor carieră
sau cu lucrurile care îi interesează în comunitate sau în lume. “Cum crezi că ai putea vreodată să
folosești aceste informații?” Sau “De ce aceste informații ar putea fi utile sau importante pentru
tine sau pentru istorici / scriitori / oameni de știință / matematicieni în viitor?”
Clasificarea pe liste personalizate: Când copiii sunt invitați să aranjeze o listă de cuvinte,
începând cu cuvintele pe care le găsesc cele mai “plăcute” și apoi cele pe care le găsesc mai puțin
“plăcute”, îș i amintesc mai multe, decât dacă ei copiază pur și simplu lista de mai multe ori.
Învățarea de dinafară implică pur și simplu memorarea, și, în curând, uitarea faptelor care
prezintă adesea un slab interes personal. De obicei, aceste fapte nu sunt asociate cu conexiuni
interesante care le vor oferi un context sau o relație semnificativă cu viața copiilor sau cu
experiențele trecute. Nu există rețele neuronale (tipare) la care se pot conecta acești biți izolați de
date, astfel încât amintirile permanente nu sunt construite.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 16 3.5 Gandirea

Gândirea sau cugetarea este însușirea creierului omenesc de a reflecta în mod generalizat și
abstract realitatea obiectivă prin teorii, judecăți etc .
Gândirea cuprinde un „flux orientat către scopuri, idei și asociații care conduc la o concluzie
orientată spre realitate". Chiar dacă gândirea este o activitate a unei valori existențiale pentru
oameni, nu există un consens cu privire la modul în care este definită sau înțeleasă.
Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să inter preteze, să reprezinte sau să modeleze lumea
pe care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea aceasta. Este, prin urmare, util pentru un
organism cu nevoi, obiective și dorințe pe măsură ce face planuri sau încercări în alt mod de a
realiza aceste obi ective.
Gândirea este cea mai înaltă etapă a cunoașterii umane. Este procesul de cunoaștere a lumii
reale înconjurătoare, care se bazează pe formarea și reînnoirea continuă a stocului de concepte și
idei, include încheierea de noi hotărâri (punerea în apli care a concluziilor). Gândirea permite
cunoașterii unor astfel de obiecte, proprietăți și relații ale lumii înconjurătoare, care nu pot fi
percepute direct cu ajutorul primului sistem de semnale. Formele și legile gândirii sunt obiectul
logicii și al mecan ismelor psiho -fiziologice ale psihologiei și fiziologiei.

3.5.1 Brainstorming

Brainstormingul este o tehnică de gandire în grup, menită să genereze un număr mare de
idei, pentru soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă de către Alex F. Osborn
care a dezvoltat principiile metodei în cartea sa Applied Imagination .
În engleză termenul brainstorm sau brain -storm înseamnă idee strălucită (care soluționează
o problemă). Semnificația verbală este „a face un atac concertat asupra unei prob leme, implicând
idei spontane.”
Se urmareste astfel antrenarea gandirii copilului.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 17 3.5.2 Simulare

Metodele de simulare se bazează pe implicarea copilului în realizarea sarcinilor de învățare
și presupun imitarea unei activități reale, urmărindu -se în general formarea de comportamente
specifice. Una dintre cele mai practicate metode de simulare este jocul de rol , care constă în
simularea uno r funcții, relații, activități. Exemple sunt scenetele, interpretarea de poezii,
interpretarea de povesti, etc.

3.5.3 Jocul

Jocurile educative il pot ajuta pe copil foarte mult. Jocurile de constructie, puzzel -urile si
jocurile de logica contribui e la dezvoltarea inteligentei si creativitatii copilului.
De altfel, jocurile cu rol educativ sunt recomandate inca din primii ani de viata. In aceasta
perioada, copiii pot invata culori sau sunetele pe care le scot diverse animale. Mai tarziu, putem
conti nua cu jocurile de memorie, numaratori colorate prin care copiii sa faca operatii matematice
sau jocuri cu litere prin care sa -l familiarizam cu alfabetul.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 18
Nu trebuiesc omise nici jocurile prin
care copiii invata o limba straina. La varste
fragede, ei a u o capacitate mult mai mare de a
invata un limbaj nou, asa ca e bine sa fructifici
aceasta perioada si sa introduci, treptat, cateva
cuvinte intr -o limba straina.

3.5.4 Conexiuni

Găsirea modălităților de interconectare a informațiilor ajută la formarea gandirii copilului .
De asemenea, ajută la memoria de lucru, ceea ce folosește pentru a ține, a compila și compara
amintirile noi și vechi. Asocierile dintre imagini și text sau alte strategii de conexiune îl vor ajuta
să gandeasca mai mult și să creeze con exiuni intre informatii .

3.5.5 Tehnologie interactiva

Tot mai mult apar in viata copiilor dispozitivele inteleginte. Acesta nu este un lucru negativ in
totalitate. Pedagogul si parintele poate beneficia de ajutorul tehnologiei pentru educarea, instruire si
invatarea copilului printr -o modalitate interactiva si digitala.
Acest lucru ajuta copilul sa dezvolte procesele de gandire, in primul rand trebuie invatat sa se
utilizeze tehnologia moderna si informatiile care se desfasoara prin acest mijloc.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 19
3.5.6 Preconizarea

Preconizarea este o metoda foarte utila copilului pentru a deprinde capacitati de preconizare si de
preintampinare.
O eficienta activitate, in acest sens, este, de exemplu, intrebuintarea cartilor de povesti cu cuvinte
lipsa in text. Copilul trebuie sa an treneze gandirea astfel incat sa ajunga la cuvantul lipsa corect.

3.6 Asteptari

In urma aplicarii programului PLUS propus pentru dezvoltarea persoanala si a activitatilor
psihice cognitive a copilului ne asteptam ca in timp, si pe o durata de timp mai indelungata, cu
insistenta si repetarea activitatilor propuse, memoria si gandirea acestuia sa fie antrenata si sa se
dezvolte intr -un sens pozitiv, astfel incat sa fie un castig atat pentru copil, cat si pentru parinti si
cadru pedagog.
Dar atentie: copilul trebuie ajutat si sustinut de adult.

PLUS – Program de dezvoltare personala , Olimpia Saracut (Dumiter)
Disciplina: Dizabilitati mintale – adaptari curriculare , coordonator stiintific: conf.univ.dr.Cecilia Maria Sas
Pagina 20 BIBLIOGRAFIE – SITOLOGIE

 Conf. Univ. Dr. Irina Tănăsescu, Psihologia copilului și adolescentului – suport de curs
(https://www.academia.edu/10436029/PSIHOLOGIA_COPILULUI_%C5%9EI_ADOLE
SCENTULUI_ -SUPORT_DE_CURS )
 Tinca Cretu, Psihologia copilului, 2005, Ministerul Educatiei si Cercetarii
(http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2291185 )
 Lect.Dr. Diana Csorba, Funda mentele psihopedagogiei speciale – Suport de curs
(https://www.academia.edu/30871764/FUNDAMENTELE_PSIHOPEDAGIEI_SPECIA
LE_Suport_de_curs )
 Ioan Chelemen, Karla Peter, Denisa Boros, Andra Perte, Raluca Onicas, Elemente de
psihopedagogie speciala, Editura Universitatii din Oradea, 2010
 Corneliu -Marius Cioara, Fundamentele psihologiei, Editura Universitatii din Oradea,
2011 -2012
 Cecilia -Maria Sa s, Fundamentele Pedagogiei, Editura Universitatii din Oradea, 2011 –
2012
 Peter Karla -Melinda, Psihopedagogia copilului cu dificultati de invatare, Editura
Universitatii din Oradea, 2013 -2014
 Cecilia -Maria Sas, Psihologia educatiei, Editura Universitatii din Oradea, 2011 -2012
 Cecilia -Maria Sas, Cunoasterea psihopedagogica a copilului , Editura Universitatii din
Oradea, 2012 -2013
 Dictionarul explicative al limbii romane ( https://dexonline.ro/ )
 Cerinte educative speciale (https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Cerinte –
educative -speciale316.php )
 Rodica Pop, D eficienta mintala si limbajul copiilor cu deficienta mintala , Universitatea
din Oradea, 2007
(https://www.academia.edu/7132069/DEFICIENTA_MINTALA_SI_LIMBAJUL_COPIILOR_CU_DEFI
CIENTA_MINTALA )
 Wikipedia ( https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2ndire )