Oligopolul Cimentului In Romania

“OLIGOPOLUL CIMENTULUI IN ROMANIA

IN CONTEXT EUROPEAN”

Structura industriei cimentului variază de la țară la țară datorită unor factori precum politica comercială, creșterea PIB, și costurile cu logistica. De lungul timpului, industria cimentului a devenit mai globalizată, cu un număr mic de mari companii multinaționale, care pune stapanire pe o parte importantă a capacității mondiale de prelucrare. Piata cimentului din Romania este disputata de trei giganti in domeniuHolcim, Lafarge si HeidelbergCement care sunt prezenti si pe piata mondiala.

Profilul de activitate al celor trei companii este evident unul comun, de producției și comercializare a cimentului. Astfel, concurenta produselor si serviciilor este evidenta si intemeiata, comercializand pe acelasi sector de piata produse similare.Pentru a analiza aspectele concurentiale pe exemplul Lafarge – Holcim – HeidelbergCement se impune prezentarea profilului de activitate al fiecaruia, istoricul, organizarea, piata pe care concureaza, perspectivele si influentele asupra mediului si societatii. Cele trei companii au foarte multe aspecte comune, de aceea prezentarea lor comparativa si analiza se poate realiza foarte usor, observand astfel cum se manifesta concurenta la nivelul lor.

Numarul de angajati, nivelul vanzarilor si desfasurarea geografica sunt proportionale comparand cele trei societati, fapt ce permite analiza evolutiilor si a implicatiilor pe care le au asupra concurentei.Definirea pieței permite, între altele, calcularea cotelor de piața ale companiilor active pe piața de ciment, care aduc informații utile privind puterea de piața, în vederea evaluării unei poziții dominante. In Romania concentrarea pieței este considerată puternica. Prin urmare, există motive de îngrijorare cu privire la structura pieței, din punct de vedere concurențial, în cazul concentrărilor economice.

Situatia dificila in piata constructiilor la nivel global a facut ca elvetienii de la Holcim si francezii de la Lafarge sa ajunga la decizia de a-si uni operatiunile, prin fuziunea operatiunilor celor doua grupuri, ceea ce ar crea cel mai mare producator de ciment din intreaga lume.
Pentru a obține validarea Comisiei Europene pentru a încheia fuziunea, Holcim și Lafarge trebuie să indeplineasca anumite conditii si anume sa vândă o parte dintre activele pe care le dețin pe piețele in care vor avea o cota de piata majoritara.

Cuvinte-cheie:oligopol, competitivitate, piata cimentului, cartel, fuziune, cota de piata

Cod JEL: E32.

Coduri REL: 8E, 8H

Tema lucrarii  mele de disertatie se intituleaza „Oligopolul cimentului in Romania in context european”și este rezultatulcuriozității mele și al unei provocări.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legatură cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important, atât la nivelul Uniunii Europene, al tuturor statelor membre, implicit și al României, cât si la nivel mondial, deoarece industria cimentului are anumite caracteristici comparativ cu alte industrii. În absențaoricărei diferențieri substanțiale a produselor, actorii din piață intră în competiție, cel maiadesea, în ceea ce privește prețurile pentru a susține vânzările și stocurile. În plus, barierelede trecere a frontierei sunt rigide, fiindca investițiile de capital inițiale sunt ridicate, necesare pentru a înființa facilitățile de producție. Cea mai mare parte a competitorilor dinpiață au intrat în industria cimentului prin achiziționarea de cariere și apoi prin înființarea defacilități de prelucrare extinse și foarte bine dotate.

Aria tematică in care se incadreaza tema aleasa este concurența și competitivitatea pe piața internă a Uniunii Europene. Ca urmare, în ciuda fragmentăriigeografice, primii sase competitori – Lafarge (Franța),Holcim (Elveția), Heidelberg (Germania), Cemex (Mexic), Italcementi (Italia) și Buzz Unicem(Italia)care realizeaza aproape 20% din producția mondială totală.

Industria construcțiilor este foartedivizată, chiar daca sunt prezente nume internaționale sonore. Prin urmare, producătorilor de ciment li se solicită, în general, să-și vândă propriile produse unui număr mare de cumpărători relativ mici, ceea ce se traduceîntr-o putere limitată de stabilire a prețurilor cu cumpărătorii. Importanța cimentului ca marfă esențială pentru companiile de construcții înclină și mai mult balanța în favoarea furnizorilor. Pe de altă parte, absența oricărei diferențieri în ce privește produsele și modificările reduse de preț pentru cumpărători elimină, practic, conceptul de fidelitate fațăde o marcă, realizându-se astfel un anumit echilibru în dinamica pieței.

Obiectivul general este analizarea pieței producției și comercializării cimentului din punct de vedere al impartirii cotei de piata, al evolutiei cifrei de afaceri, al profitului net, al numarului de angajati, al influentei la nivel global.

Oligopolul, Comisia Europeana a analizat intentia de fuziune a celor doua mari companii Holcim si Lafarge. Pentru a nu se crea pe piata globala oligopol in domeniul producției și comercializării cimentului s-au impus anumite conditii printre care se enumera vinderea ao parte din active pentru a satisface cerințele autorităților de reglementare.

Metodologia cercetarii stiintifice

Competitivitatea este o definitie complicata, îndelung dezbatuta de economistii din întreaga lume. El exprima la un nivel general capacitatea persoanelor, firmelor, economiilor, regiunilor de a se mentine în competitia derulata la nivel intern si international si de a obtine avantaje economice din acestea.

Competitivitatea sugereaza siguranta, eficienta, calitate, productivitate ridicata, adaptabilitate, reusita, management modern, produse superioare, costuri scazute. Forta competitiva a unei firme reese în avantajele competitive si în componentele distinctive pe care le poseda în raport cu alte firme concurente.

În mod traditional, competitivitatea se fundamenta doar pe raportul dintre costuri si preturi. În prezent, se impune realizarea unei diferentieri între competitivitatea statica si cea dinamica. În privinta competitivitatii statice, accentul cade asupra concurentei prin pret, firmele

bazându-se pe costul redus al fortei de munca si al resurselor. În aceste conditii, competitivitatea poate fi pastrata prin mentinerea sau reducerea costurilor de productie.

Competitivitatea dinamica este asociata cu caracterul fluctuant al mediului concurential,

care pune accent nu doar pe relatia dintre costuri si preturi, dar si pe capacitatea firmelor de a învata, de a se adapta rapid la conditiile pietei si de a  a introduce o noutate în domeniu. În acest context, competitivitatea este definita ca reprezentând capacitatea firmelor de a-si moderniza permanent facilitatile tehnologice pentru a produce bunuri si furniza servicii capabile sa concureze pe plan international.

Piata si concurenta imperfecta de tip oligopol

Succesul în afaceri impune ocuparea unei poziții favorabile pe piață. În acest scop, este absolut necesar ca directorii marilor corporații, proprietarii micilor întreprinderi, cât și conducătorii unor instituții nonprofit – cum ar fi spitalele sau universitățile – să înțeleagă ce forțe stau la baza oportunităților și amenințărilor care apar în mediul concurențial. Să cunoască mecanismele de stabilire a cererii, prețurilor, costurilor, numărul de concurenți și forța lor, pentru a putea estima profitabilitatea și a acționa în vederea maximizării ei.

Piața relevanta este un instrument în vederea identificării și a definirii perimetrului în interiorul căruia se desfășoară concurența dintre firme. Ea permite stabilirea cadrului în interiorul căruia comisia aplica principiile politicii de concurența. Principalul scop al definirii pieței este identificarea, într-un mod sistematic, a constrângerilor concurențiale cu care se confrunta întreprinderile implicate.

Definirea pieței permite, între altele, calcularea cotelor de piața ale întreprinderilor active pe piața relevanta, care aduc informații utile privind puterea de piața, în vederea evaluării unei poziții dominante. Piața relevanta este delimitata atât la nivelul produselor, cat și în dimensiunea sa geografica. În general, piața relevanta a produsului cuprinde toate produsele și serviciile pe care consumatorul le considera substituibile, în funcție de caracteristicile produsului, de prețurile și de utilizarea preconizata a acestuia. Este necesar să fie avute în vedere și produsele și serviciile care ar putea să fie comercializate cu ușurință de către alți producători, fără costuri de reorientare importante, ori de către concurenți potențiali, la un cost rezonabil și într-un interval de timp limitat.

Într-o economie de piata functionala, firmele concureaza între ele pentru a-si extinde aria clientilor. Concurenta în sine reprezinta un stimulent pentru companii, încurajându-le sa actioneze la potential maxim pentru a produce bunuri si furniza servicii de cea mai înalta calitate si la cel mai mic pret. Concurenta impulsioneaza spiritul antreprenorial si intrarile de noi firme pe piata, recompensând companiile eficiente si sanctionându-le pe cele ineficiente. În conditii ideale de piata companiile reactioneaza rapid si flexibil fata de noii intrati si la modificarile ce apar în structura cererii.

Intrarea unor noi competitori pe piata determina adaptari în strategia firmelor existente. Capacitatea companiilor existente de a-si ajusta pozitia fata de noii intrati în piata si viteza cu care se realizeaza aceste modificari strategice sunt indicatori ai eficientei si competitivitatii unei firme. Astfel, concurenta reprezinta un factor determinant al competitivitatii.

Într-un sens larg, concurenta poate fi privita ca „o lupta în urma careia cel mai bine pregatit supravietuieste.” Confruntati cu o concurenta acerba si urmarind obtinerea unui profit cât mai mare, actorii deja existenti în piata sunt uneori tentati sa distorsioneze concurenta pentru a-si consolida si, ulterior, abuza de puterea lor de piata. În aceste conditii este necesara interventia autoritatilor pentru a asigura dezvoltarea unui mediu concurential sanatos.

O concurență loială și nedistorsionată este piatra de temelie a economiei de piață. Comisia Europeană a fost investită cu puterile necesare pentru a controla respectarea dreptului comunitar al concurenței și pentru a determina aplicarea legislației concurenței de o manieră care să garanteze existenta unei concurențe efective pe piața internă.

Relațiile dintre agenții economici pe piața, în funcție de interesele lor, constituie un sistem economic de concurență, în care fiecare are libertatea să producă și să vânda ce-i convine, în condițiile pe care le considera cele mai favorabile.

Un oligopol este o piata care cuprinde doar câteva firme concurente, fiecare firmă având suficientă putere de piață pentru a nu fi în situația de-a prelua prețul de piață, ca în cazul concurenței perfecte. În același timp, fiecare firmă este subiectul unei accentuate rivalități între firme pentru a nu considera curba cererii pieței ca reprezentând propria sa curbă a cererii.

Caracteristicile pieței cu concurență de oligopol sunt:

• Conditionarea reciproca a acțiunilor diferiților vânzători – cantitatea vândută, prețurile produselor și profitul unui producător depind de reacțiile producătorilor de pe piata;

• Gradul mare de concentrare a capitalului și a producției – poate fi examinat atât la nivelul fiecărei țări cât și la nivel mondial;

• Variatia produselor, a mărcilor de fabricație, activităților.

Oligopolul este o structura de piață cu cea mai cunoscuta în țările dezvoltate din punct de vedere economic. Pe piața de oligopol, oferta este asigurată de un număr mic de firme (câțiva vânzători), între care nu există diferențe semnificative sub aspectul înzestrării tehnice, forței economice, nivelul costului mediu, gradului de internaționalizare a activității. Fiecare vânzător deține o pondere importantă în oferta totală și are capacitatea de a influența piața: în mod direct prin deciziile privind prețul, cantitatea, publicitatea, lansarea de modele noi, modul de comercializare etc., și indirect prin reacțiile pe care fiecare le are la acțiunile concurenților.

Pretul este principalul instrument al concurentei de oligopol de pe piata industriei de ciment. Preturile sunt putin flexibile, iar modificarea lor este o decizie comuna a firmelor producatoare de ciment. Oligopolurile pot actiona pentru maximizarea profitului in doua moduri: fabricand un produs omogen si concurand prin pret si calitate sau diferentiind bunul si concurand in afara pretului.

Oligopolul este o piata frecvent intalnita in Romania, orice ramura si orice piata tind in mod natural sa devina oligopol. Amploarea pietei de oligopol se apreciaza prin ponderea pe care primele 3 sau 4, cele mai putenice firme dintr-o ramura, o detin in valoarea adaugata, cifra de afaceri, volumul productiei, ocuparea fortei de munca in totalul industriei respective.

Tipul de comportament – „cooperant" care se bazează pe existența unor înțelegeri – de regulă confidențiale – înțelegeri exprese sau tacite asupra unor chestiuni importante, dar limitate prin care participanții să aibă comportamente comune sau similare, comportamente (și înțelegeri) aflate adeseori la limita legii sau în conflict cu ea (dar pentru care cu greu se pot aduce dovezi). Există numeroase situații tipice dintre care trei sunt relevante:

• Formarea unui oligopol coordonat de tipul cartel sau trust;

• Firma lider;

• Înțelegeri temporare și parțiale asupra unor aspecte de interes comun.

Specific pieței de ciment din țara noastră este comportamentul cooperant de tip cartel.

În mod firesc, întrebarea care se pune este dacă în modelul comportamentului cooperant între firmele oligopol mai există concurență. Răspunsul este afirmativ, cu precizarea că regula generală este renunțarea la concurența prin preț, folosindu-se metode mult mai subtile și rafinate, precum: publicitatea, acordarea de avantaje cumpărătorului pentru menținerea și atragerea clientelei, service-ul ș.a.

Cooperarea explicită sau tacită, prin corelarea producției sau a prețului, permite firmelor participante la cartel să atingă rezultatele echivalente unui monopol pe acea piață. În cazul unui oligopol, unde numărul de firme este destul de mic pentru ca fiecare dintre acestea să ia în considerare modul în care vor reacționa alte firme la propriile sale acțiuni, modelele de comportament sunt foarte numeroase.

Comportamentul oligopolului este, în general, un comportament strategic, ceea ce înseamnă că firmele țin cont, în mod explicit, de impactul deciziilor lor asupra altor firme de pe piață și de reacțiile pe care le așteaptă din partea acestora. Dacă firmele cooperează, fie deschis, fie tacit, pentru a-și împărți între ele producția sau teritoriul, se poate ajunge la maximizarea profiturilor lor reunite . Dacă ele fac acest lucru, vor atinge ceea ce se numește soluția cooperării, adică acea poziție pe piață pe care o singură firmă (monopol) ar avea-o dacă ar deține toatefirmele de distribuție de pe acea piață. Acordurile de distribuție exclusivăau avut practic semnificația unei înțelegeri de tip cartel de fixare a prețului pe piață (la un preț cu amănuntul impus, neavând posibilitatea de a acorda reduceri de preț, decât în mod excepțional și foarte mici) și de împărțire a pieței (aceștia erau obligați și agreau să vândă într-o zonă prestabilită).

Problema oligopolului ridică cel putin două dificultăti pentru politica de concurentă.

Prima este cea a dovezii: chiar dacă firmele de pe o piată oligopolistă se înteleg în sens legal, poate fi dificil să se obtină dovezi suficiente ale întelegerii.

Cea de-a doua problemă este una de remediu. Dacă firmele se înteleg, li se poate ordona să nu mai continue si acestea pot fi subiectul unor amenzi destul de mari astfel încât ele vor decide că este spre binele lor să procedeze în acest fel. Dar firmele din industriile caracterizate de oligopol vor fi capabile să restrângă concurenta dintre ele fără să se înteleagă; echilibrul pietei de oligopol în care firmele nu se înteleg poate fi apropiat de cel al monopolului. Dacă acesta este rezultatul în urma deciziilor independente ale firmelor, probabil că autoritătile de concurentă nu pot lua măsuri. Structura de piată este determinată, la rândul ei, de fortele de piată si există unele industrii pentru care echilibrul de piată se obtine într-o structură de oligopol. Această observatie sugerează o implicatie clară a problemei oligopolului pentru politica de concurentă. Deoarece există dificultăti practice în influentarea conduitei afacerilor pe pietele oligopoliste, autoritătile de concurentă trebuie să fie prudente în ceea ce priveste structura pietei.

Analiza structurii pietei cimentului

Avand in vedere ca exista un numar mic de producatori si un numar foarte mare de consumatori, piata cimentului din Romania este un oligopol.

Numărul de vânzatori prezenți pe piață este suficient de mic, iar puterea economică a fiecăruia dintre ei este destul de mare, pentru ca acțiunile întreprinse de fiecare firmă, luată separat, să aibă un impact semnificativ asupra condițiilor generale de vânzare-cumpărare de pe piața bunului sau serviciului respectiv. Acest aspect este determinat de faptul ca investitia pentru a deschide o fabrica de ciment se ridica la aproximativ 200 de milioane de euro, asadar o suma mare pe care putini investitori si-o permit.

Industria construcțiilor este destul de fragmentată, în ciuda prezenței unor nume internaționale sonore. Prin urmare, producătorilor de ciment li se solicită, în general, să-și vândă propriile produse unui număr mare de cumpărători relativ mici, ceea ce se traduce într-o putere limitată de stabilire a prețurilor cu cumpărătorii.

Importanța cimentului ca marfă esențială pentru companiile de construcții înclină și mai mult balanța în favoarea furnizorilor. Pe de altă parte, absența oricărei diferențieri în ce privește produsele și modificările reduse de preț pentru cumpărători elimină, practic, conceptul de fidelitate față de o marcă, realizându-se astfel un anumit echilibru în dinamica pieței.

Industria cimentului este un consumator major de energie, care este, în cea mai mare parte, sub formă de gaze naturale. De exemplu, China este dominată de 3 mari holdinguri de țiței și gaze naturale aflate în proprietatea statului, situația fiind similară și pe piața SUA unde evoluează 2 companii multinaționale. Cu toate acestea, în ceea ce privește alte materii prime cheie, producătorii de ciment fie sunt integrați în procesele industriale din amonte, fie au o influență puternică asupra lanțului propriu de aprovizionare pentru calcar și argilă, iar ca urmare costurile asociate rămân, în general, stabile. Cerințele uriașe de capital și costurile fixe implicate la înființarea și punerea în funcțiune a facilităților de producție necesită volume ridicate în scopul de a realiza economii importante. Cu toate acestea, în afară de capital, tehnologia de fabricare este relativ simplă, costurile de transport sunt ridicate iar diferențierea produselor este dificilă și ca urmare fidelitatea față de o marcă este practic absentă. Alte materiale de construcții cum ar fi oțelul, sticla, piatra și produsele fabricate pentru construcții pot fi utilizate ca înlocuitori parțiali pentru ciment. Cu toate acestea, aplicații specifice ar putea mandata utilizarea anumitor materiale de construcții în funcție de caracteristicile structurale și reglementările guvernamentale. În plus, administrațiile locale de pe piețele emergente reglementează comerțul cu ciment și monitorizează prețurile, deoarece acest produs este unul critic, necesar în proiectele imobiliare și în dezvoltarea infrastructurii generale.

În Uniunea Europeană, cimentul se produce în principal cu utilizarea tehnologiei moderne a „metodei uscate”. Aceasta consumă aproximativ 50% mai puțină energie decât arderea clincherului în cuptoare care folosesc „metoda umedă”. Reducerea energiei termice utilizate la arderea clincherului – materia primă din industria cimentului care, odată măcinat și amestecat cu alte materii, produce cimentul – este de cea mai mare importanță pentru producători deoarece combustibilul reprezintă unul din costurile de producție cele mai ridicate în procesul de producere a cimentului.

Cimentul este o materie de bază utilizată în construcții, precum și în construcțiile civile și hidrotehnice. Producția industriei cimentului are legătură directă cu starea generală a sectorului construcțiilor, deci este strâns legată de starea generală a economiei.

Structura industriei cimentului variază de la țară la țară datorită unor factori precum creșterea PIB, politica comercială și costurile cu logistica. De lungul timpului, industria a devenit mai globalizată, cu un număr mic de mari companii multinaționale, care domină o parte importantă a capacității mondiale de prelucrare.

Productia mondiala de ciment in 2013

Sursa: Întocmit pe baza datelor furnizate dewww.cembureau.be

China si Asiasunt, în același timp, cei mai mari producători, dar și consumatori de ciment. China deține primul loc mondial la producția de ciment fiind de 58,6 % in 2013, producând de 8ori mai mult decât oricare dintre colegii săi, producția sa fiind aproximativ echivalentă cu producția combinată din restul lumii.

Productia mondiala de ciment pe regiuni

Sursa: www.cembureau.be

Top productie de ciment

Sursa:www.minerals.usgs.gov

În timp ce primele trei, China, India și Statele Unite ale Americii, nu si-au schimbat pozitia în ultimii 6 ani, între 2005-2010 scădere producție din SUA cu 36,5% a fost remarcanta. Țările care au progresat în termeni de rang sunt Turcia (de la a 10 la a 4), Brazilia (de la a 13 la a 5) și Vietnam (de la a 16 la a 8). Toate țările europene de top producătoare de ciment, cu excepția Turciei au pierdut locul lor în clasament (Spania, Italia, Germania și Franța), ca urmare a crizei financiare globale.

Evolutia comertului exterior al Europei

Milioane tone (ciment si clinker)

Sursa: www.cembureau.be

Volumul comerțului cu ciment este relativ scăzut comparativ cu producția și consumul total. Disponibilitatea pe scară largă a materiilor prime, dependența de creșterea economică și costurile ridicate de transport favorizează producția internă în locul importurilor. Totodată, spre deosebire de alte bunuri exportabile, cimentul are avantajul că nu necesită importuri de completare; materia primă este produsă integral în țară. Pe de altă parte, exportul de ciment prezintă unele inconveniente între care cel mai serios îl constituie costurile de transport. Nu putem neglija nici faptul că cimentul este energo-intensiv. Este necesar ca prețul de export să acopere integral costul energiei, calculat în prețuri de piață și nu în prețuri ce pot fi la rândul lor purtătoare de subvenții.

Lafarge Ciment, divizia locala a grupului Lafarge, a redus in 2007 valoarea exporturilor, din cauza cresterii puternice a consumului de ciment de pe piata romaneasca.Holcim România, a înregistrat o creștere a vânzărilor datorită exporturilor către subsidiara Holcim din Ungaria, cu care are o strânsă colaborare pentru a acoperi cererea de ciment de pe piața ungara.

Concurenta dintre Lafarge – Holcim – HeidelbergCement

Pentru a analiza aspectele concurentiale pe exemplul Lafarge – Holcim – HeidelbergCement se impune prezentarea profilului de activitate al fiecaruia, istoricul, organizarea, piata pe care concureaza, perspectivele si influentele asupra mediului si societatii. Cele trei companii au foarte multe aspecte comune, de aceea prezentarea lor comparativa si analiza se poate realiza foarte usor, observand astfel cum se manifesta concurenta la nivelul lor.

Profil activitati

Cele trei firme producatoare de ciment de pe piata romaneasca care sunt prezente si pe piata UE sunt : S.C. HeidelbergCement (Romania) S.A, S.C. Lafarge Ciment (Romania) S.A. si S.C. Holcim (Romania) S.A.

HeidelbergCement este unul dintre cei mai cunoscuti la nivel mondial în producția de agregate și producător important de beton și ciment. Compania este una dintre cei mai mari producători de materiale de construcții și isi face prezenta în 50 de țări din întreaga lume. HeidelbergCement si-a inceput activitatea prin a deschide prima fabrică de ciment în 1873, în Heidelberg, Germania și a fost activă exclusiv în sudul Germaniei până în 1960. Extinderea internațională a companiei a început prin cumpararea companiei Lehigh Cement din SUA în 1977.

HeidelbergCement este prezentă în România din anul 1998 prin cumpararea fabricii de ciment Moldocim S.A. Bicaz si își începe activitatea în producția de betoane prin fondarea a două stații, una la Timișoara și cea de-a doua la București.

În anul 2000, HeidelbergCement a achiziționat cea de-a doua fabrică de ciment – Casial Deva.

În anul 2002, compania a devenit acționar majoritar al fabricii Romcif Fieni. Fabrica a fost fondată în 1914 și dispune de o capacitate de producție de 1,2 milioane de tone de ciment pe an. Prin această achiziție, HeidelbergCement a devenit lider indiscutabil pe piața cimentului din România.

HeidelbergCement are in stapanire următoarele companii:

Carpatcement Holding S.A. – este unul dintre cei mai importanti producatori de ciment din Romania, formată prin fuziunea celor 3 fabrici de ciment din Bicaz, Deva și Fieni.

Carpat Beton – este divizia de betoane a grupului HeidelbergCement. Compania produce betoane, șape și mortare. Compania ofera servicii de transport si pompare a betonului.

Carpat Agregate SA – produce și comercializează agregate naturale și concasate folosite în industria materialelor de construcții: nisip, pietriș, mărgăritar și piatră concasată.

Lafarge este o companie franceză din domeniul construcțiilor și este unul dintre cei mai mari producători de ciment la nivel mondial a cărei istorie începe din anul 1833 si are 1.972 de fabrici în 76 de țări din întreaga lume.

În aprilie 2014, Lafarge a anunțat că va fuziona cu un alt gigant mondial în producția de ciment — Holcim.

Lafarge a intrat pe piața din România în 1997, achiziționând producătorul național de ciment, Romcim și deține trei centre de producție, în Medgidia (Constanța), Hoghiz (Brașov) – fabrici de ciment și Târgu Jiu (Gorj) – stație de măcinare. Lafarge este prezent în România și prin celelalte activități ale sale – agregate, beton și plăci de gips.

Grupul Lafarge activează în România cu trei divizii:

Lafarge Romcim S.A. – produce și comercializează cimenturi, lianți și filer calcar.

 Lafarge Arcom Gips S.A. – produce și comercializează ipsos, sisteme și accesorii pentru gips – carton.

Lafarge Agregate Betoane – productie si comercializare agregate si betoane.

Misiunea tuturor diviziilor sale (ciment, agregate si betoane, gips sau materiale pentru acoperisuri) este de a oferi produse si materiale inovatoare pentru a imbunatati calitatea si confortul vietii oamenilor.

Holcim este o companie elvețiană producătoare de materiale de construcții (ciment, agregate, beton și asfalt), fondată în anul 1912. Compania activează în 70 de țări din întreaga lume.

Holcim România SA este subsidiara locală a Grupului Holcim, unul dintre cei mai importanți producători de ciment, betoane și agregate.

Compania deține și operează două fabrici de ciment la Câmpulung și Aleșd, o stație de măcinare și un terminal de ciment la Turda, o rețea de 13 stații de betoane ecologice, 3 stații de agregate, 2 stații de lianți speciali și un terminal de ciment la București. Deține în România și Ecovalor, companie specializată în prelucrarea deșeurilor.

Grupul elvețian Holcim a intrat pe piața locală în 1997, când a achiziționat pachetul majoritar al fabricii Cimentul Turda. Ulterior, a cumpărat și cele două fabrici de ciment Cimus Câmpulung (1999) și Alcim Aleșd (2000), precum și cele două stații de betoane și agregate Premeco Pitești și Cimus Carpați Betoane București.

Holcim România a avansat în fiecare an standardele industriei de construcții din Romania prin investiții care au determinat regândirea raportării la normele, principiile și a ceea ce poate fi realizat în domeniul construcțiilor. Investițiile realizate în trei direcții strategice ghidate de viziunea dezvoltării durabile: performanța economică, protecția mediului înconjurător și responsabilitatea socială au făcut posibilă extinderea afacerii, modernizarea tehnologiei de producție, grijă pentru securitatea și sănătate în muncă, dar și sustinerea multiplelor proiecte de responsabilitate socială la nivel național și local.

Misiunea sa este este aceea de a fi cea mai respectata si mai atractiva companie in industria noastra, creand valoare pentru toti partenerii nostri de interes. Viziunea se concretizeaza in a construi fundatii pentru viitorul societatii.

Printe aceste trei gigantice firme producatoare de ciment se enumera si:

– Cemrom SA fiind o firma romaneasca, care are o fabrica in Corbu, Constanta si o capacitate anuala de productie de 750.000 de tone de ciment.

– Ceminter International SRL – cu o experienta pe piata spaniola a cimentului de peste 30 de ani societatea CEMINTER HISPANIA  a realizat un terminal de ciment in Portul Constanta – Ceminter International SRL care si-a inceput activitatea in 2008 in Portul Constanta si este primul terminal de pe teritoriul Romaniei care dispune de o instalatie de descarcare si o instalatie de omogenizare ciment. Activitatea pe care o desfasoara societatea CEMINTER INTERNATIONAL este: import ciment, descarcare ciment, depozitare ciment, fabricare ciment.

Organizarea geografica a fabricile de ciment in Romania

Profilul de activitate al celor trei companii este evident unul comun. Astfel, concurenta produselor si serviciilor este evidenta si intemeiata, comercializand pe acelasi sector de piata produse similare. Numarul de angajati, nivelul vanzarilor si desfasurarea geografica sunt proportionale comparand cele trei societati, fapt ce permite analiza evolutiilor si a implicatiilor pe care le au asupra concurentei.

Localizare si organizare geografica

In ceea ce priveste ocuparea geografica, cele trei companii isi manifesta concurenta pe aproape toate continentele.

Grupul Holcim este prezent in, in Europa, Asia, Africa, America de Nord si America de Sud ( detalii in Anexa 1). In Romania statiile si fabricile Holcim sunt localizate pe o diagonala urmand directia: nord-vest – centru – sud-est (detalii Anexa 2).

Privind desfasurarea geografica a activitatii Lafarge pe harta globului, putem observa o concentrare in Asia si in America (detalii Anexa 3). Pe harta tarii noastre, zona estica este reprezentativa pentru Lafarge, avand in aceasta zona toate statiile de betoane, balastierele si carierele (detalii Anexa 4).

HeidelbergCement este de asemenea bine reprezentat pe glob in Europa, Asia, America de Nord, Africa si Bazinul Marii Mediterane (detalii Anexa 5).

In Romania, societatea detine:

– 3 fabrici de ciment (Bicaz, Deva si Fieni),

– 18 statii de betoane (Bucuresti – Mogosoaia, Bucuresti – Pantelimon, Bucuresti – Militari, Pitesti, Ploiesti, Brasov, Timisoara, Iasi, Bacau, Oradea, Suceava, Craiova, Targu-Mures, Constanta si Cluj),

– 7 cariere pentru extragere de agregate (Aciuta, Branisca, Iglicioara, Malnas, Maidan, Porceni, Soimos)

– 7 balastiere (Doaga, Feldioara, Ghioroc, Mihailesti – raul Arges, Milcoiu, Peris, Slatioara) localizate in 12 judete. (detalii Anexa 6).

Companiile globale de ciment clasate dupa capacitatea de productie (2013)

Sursa: www.globalcement.com

Se poate concluziona, la nivel de golb, concurenta in mod deosebit pe spatiul Europei, al Asiei si al celor doua Americi. Dupa nivelul de capacitate si si numarul de locatii pe glob pe priml loc se afla Lafarge.

La nivel de tara, teritoriul este oarecum impartit intre cele trei companii,insa au cele mai multe fabrici în Transilvania, dar și în județe precum Neamț, Constanța sau Gorj observandu-se cu ajutorul hartilor organizarea geografica a fabricilor, statiilor si carierelor pe care le detin.

Evolutie

La acest subcapitol al evolutiei, cei trei giganti in domeniul cimentului si-au manifestat de-a lungul timpului concurenta in ceea ce priveste numarul de angajati, nivelul vanzarilor, nivelul preturilor si al capacitatilor de productie.

Sursa: Întocmit pe baza datelor furnizate dewww.mfinante.ro

Prin urmare, se observă o menținere a nivelului cifrei de afaceri totale, de peste 1mld lei, insa din 2009 se observa o diminuare a nivelului cifrei de afaceri pentru cele trei companii. Scaderea cifrei de afaceri rezulta din scaderea cererii pe piata cimentuluiin ritm cu piata constructiilor, sectorul rezidential fiind in principal afectat, dar au fost relansate programele de infrastructura guvernamentale.

Sursa: Întocmit pe baza datelor furnizate dewww.mfinante.ro

Jucătorii din industria cimentului sunt cei mai profitabili din domeniul construcțiilor, dar au printre cele mai mari marje și în întreaga economie, figurând în fiecare an în topurile realizate cu datele publicate de Ministerul de Finanțe.Cei trei mari cimentiști au avut profituri mari cumulate în perioada 2008-2013, dar au și investit sume considerabile pe piața locală. 

Germanii de la HeidelbergCement, elvețienii de la Holcim și francezii de la Lafarge au cumpărat în anii '90 și în prima parte a anilor 2000 principalele unități de producție de ciment din țară, construite în perioada comunistă, modernizându-le ulteriorsi avand o capacitate de productie mai mare.

Din acest grafic se observao evolutie descrescatoare dupa boom-ul din 2008, desi industria constructiilor a suferit o usoara contractie in 2012, iar numarul lucrarilor in industrie a suferit o scadere, doi din cei mai mari producatori de ciment din piata au reusit sa isi pastreze nivelul de profitabilitate ridicat, in timp ce elvetienii de la Holcim au avut cel mai mult de suferit, fiind singurul producator de ciment care a inregistrat pierderi, insa Compania Lafarge Romania a ramas campioana locala in productia de ciment.

Sursa: Întocmit pe baza datelor furnizate dewww.mfinante.ro

In urma analizei evolutiei companiilor din industria cimentului se observa o apropiere oarecare dintre acestea, piata este controlata de acesti trei mari jucatori care au o cota de piata aprozimativ egala pe piata din Romania.Ceea ce a dus la formarea unui cartel in anul 2005, tona de ciment era vanduta la export cu un pret mai mare comparativ cu pretul pe care il plateau romanii pe piata interna.

Consiliul Concurentei a decis sanctionarea celor trei producatori de ciment de pe piata romaneasca, Lafarge, Holcim si Carpatcement cu amenzi ce depasesc 27 milioane de euro, pentru practici concertate de stabilire in comun a preturilor de vanzare a cimentului.

Cartelurile reprezinta cea mai grava incalcare a concurentei prin deturnarea mediului de afaceri si exploatarea financiara a consumatorilor, anuland astfel beneficiile unei piete functionale. Afacerile de tip cartel sufoca productivitatea si anuleaza castigurile pe care le-ar aduce o piata normala. Astfel, Lafarge, care a vandut la export sub costuri, fiind nevoita sa recupereze diferentele de pe piata interna, a fost initiatoarea cartelului. Carpatcement, dupa ce a cumparat fabrica de ciment de la Fieni, singurul producator nealiniat la cartel, a crescut preturile si la aceasta fabrica (cu 38%) consolidand astfel cartelul pe termen lung.

Fuziunea Lafarge Holcim

Autoritățile din domeniul concurenței se asigură că asocierile de întreprinderi nu generează dezechilibre pe piață, care ar putea denatura concurența sau care ar putea crea abuzuri de poziție dominantă.

Întreprinderile mari care doresc să fuzioneze sau să se asocieze trebuie să solicite în prealabil acordul Comisiei Europene și să pună la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a putea lua o decizie în acest sens.Această practică permite întreprinderilor care își desfășoară activitățile economice în mai multe state membre să obțină o autorizare unică pentru toate fuziunile.Gruparea activităților permite operatorilor economici să creeze noi produse într-un mod mai eficient sau să-și reducă costurile de producție și distribuție. Astfel, concurența crește, iar consumatorii beneficiază de produse de mai bună calitate, la prețuri mai echitabile.

Însă unele fuziuni pot reduce concurența, mai ales atunci când acestea au drept rezultat apariția sau consolidarea poziției unei întreprinderi dominante. O astfel de situație îi poate afecta pe consumatori, care vor plăti prețuri mai mari, vor beneficia de o ofertă redusă și de mai puține inovații.

Cei doi mari producători de materiale de construcții Lafarge și Holcim intenționează să fuziuneze iar noul grup ar avea operațiuni în 90 de țări de pe toate continentele, cu cel mai echilibrat si mai diversificat portofoliu de active din industrie. Aceasta prezenta geografica va oferi perspective de crestere deosebit de atractive atat pe pietele dezvoltate, cat si pe cele cu o crestere puternica. Vor să creeze împreună cel mai mare producător de ciment din lume.

Pentru a obține validarea Comisiei Europene pentru a încheia fuziunea, Holcim și Lafarge trebuie să indeplineasca anumite conditii si anume sa vândă o parte dintre activele pe care le dețin. Aceste doua companii au fost nevoite să vândă fabrici, terminale și cariere de nisip de pe piețele in care vor avea o cota de piata majoritara.Fiindcă acaparează prea mult din piață Lafarge va renunța la toate operațiunile sale de afaceri din Germania și România, iar Holcim trebuie să vândă subsidiarele din Slovacia, Cehia, unele active din Spania și majoritatea activităților din Franța. Vânzarea activelor din Romania irlandezilor de la CRH în valoare de 6,5 miliarde de euro a fost una dintre condițiile fuziunii dintre cei mai mari producători de ciment din lume. Decizia celor două companii a fost ca în aceste țări să vândă în totalitate activele uneia dintre companii și să le păstreze pe ale celeilalte.

Deutsche Bank a identificat opt tari in care LafargeHolcim ar urma sa aiba o cota de piata mai mare de 50%. Astfel, compania ar putea fi nevoita sa vanda facilitati din Franta, Canada, Ecuador, Serbia, Romania, Ungaria, Maroc si Filipine pentru a-si reduce cota de piata sub 40%, un nivel care ar fi pe placul institutiilor de reglementare.

Aceasta noua companie globala, cu radacini europene, ar genera beneficii considerabile pentru toate partile implicate. LafargeHolcim ar detine cea mai buna pozitie pentru a putea oferi raspunsuri la marile provocari ale urbanizarii: locuinte abordabile, expansiune urbana pe orizontala si transporturi. Noul Grup le-ar oferi clientilor sai o oferta extinsa prin inovatie la scara larga, cele mai bune rezultate in materie de cercetare si dezvoltare, precum si un portofoliu combinat de solutii si produse. Ambele companii sunt pionieri in industria de profil in domeniul dezvoltarii durabile si atenuarii schimbarilor climatice, angajandu-se sa duca aceste demersuri la nivelul urmator. LafargeHolcim si-ar consolida prezenta in sectorul global al materialelor de constructii, urmand sa devina numarul 1 mondial in ciment, betoane si agregate devansându-și competitorii HeidelbergCement și Cemex si sa aiba acces la noi oportunitati de optimizare a productiei si retelelor comerciale.

Fuziunea propusa este conditionata, printre altele, de semnarea documentatiei definitive, aprobarea actionarilor Holcim si obtinerea autorizatiilor reglementare si a altor aprobari care se impun in astfel de cazuri. Se preconizeaza ca tranzactia va fi incheiata pana la finalul primului semestru din 2015, sub rezerva obtinerii aprobarilor necesare din partea autoritatilor de reglementare.

Compania rezultata in urma fuziunii, care va purta numele de LafargeHolcim, va avea sediul in Elvetia si va activa pe o arie extinsa, care va include piete dezvoltate precum Germania si Franta, dar si economii emergente precum Brazilia si India. LafargeHolcim va avea o capitalizare de piata de 50 de miliarde de dolari, iar vanzarile anuale se vor ridica la aproape 43 de miliarde de dolari. Fuziunea a doi dintre cei mai mari jucatori din industrie va fi atent analizata de institutiile de reglementare, iar cele doua companii ar putea fi fortate sa vanda active, in special in tarile in care vor avea o cota de piata majoritara.

Piata cimentului din Romania este impartita in trei giganti in domeniu, Holcim, Lafarge si Capatcement, fiecare avand cate o treime din “felia” de 600-700 de milioane de euro a pietei de ciment dupa cum se vede din graficul de mai jos .

Gradul de concentrare al pieței a fost evaluat prin utilizarea indicelui HerfindahlHirschman (HHI)este utilizat ca un indicator al puterii de piata sau al concurentei dintre companii. HHI a fost obținut prin însumarea cotelor de piață calculate ca ponderi ale cifrelor de afaceri ale companiilor de pe piața cimentului în total cifră de afaceri. În analiză s-a ținut cont de nivelurile HHI precizate în Orientările Comisiei privind evaluarea concentrărilor orizontale în temeiul Regulamentului Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (2004/C 31/03).

1232.07 + 1038.83 + 815.08 + 8.62 + 1.40 = 3096.00

La un HHI de 3096,concentrarea pieței este considerată puternica.Prin urmare, există motive de îngrijorare cu privire la structura pieței, din punct de vedere concurențial, în cazul concentrărilor economice.

Evolutia cotelor de piata ale celor trei companii de pe piata de ciment a avut o evoluție variabilă. Valoarea și evoluția HHI ne indică faptul că piața nu a suferit modificări importante de structură, menținându-se, pe întreaga perioadă analizată, la un grad mare de concentrare.

Concluzii

Bibliografie

www.araco.org

www.consiliulconcurentei.ro

www.zf.ro

www.cirom.ro

ec.europa.eu

www.globalcement.com

www.holcim.ro

www. lafarge.ro

www.heidelbergcement.ro

www.cembureau.be

www.editurauranus.ro

www.dce.gov.ro

www.economica.net

Lipsey, G. Richard, Chrystal, K. Alec, Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999, p. 299.

Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C-tin., Economie, Editura Tribuna Economică, București, 2004, p. 207.

Anexe

Anexa 1

Holcim – Localizare pe glob

Anexa 2

Holcim – Localizare – Romania

Anexa 3

Lafarge Localizare pe glob

Anexa 4

Lafarge – Localizare – Romania

Anexa 5

HeidelbergCement – Localizare pe glob

Anexa 6

HeidelbergCement – Localizare – Romania