Office of Information and Press [611637]
MANUALUL NATO
2001
Office of Information and Press
NATO – 1110 Brussels – Belgium
Bureau de l’information et de la presse
OTAN – 1110 Bruxelles – Belgiquepreface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 1
ISBN 92-845-0164-4
HB0801ROM
© NATO 2001preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 2
ORGANIZAȚIA TRATATULUI NORD-ATLANTIC
(NATO)
ȚĂRI MEMBRE
Belgia, Canada, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania,
Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia,
Portugalia, Spania, Turcia, Marea Britanie și Statele Unite.
Tratatul Nord-Atlantic, semnat în aprilie 1949, la Washington, instituia o
Alianță de apărare colectivă, conform definiției de la Articolul 51 al Cartei ONU.Durata acestuia este nedeterminată. Data de 4 aprilie 1999 a marcat cea de-a50-a aniversare a Tratatului.
În conformitate cu Articolul 10 al Tratatului, Alianța rămâne deschisă
pentru aderarea viitoare a altor state europene în măsură să favorizeze dezvoltarea principiilor sale și să contribuie la securitatea regiunii Atlanticuluide Nord. În 1952, Grecia și Turcia s-au alăturat celor douăsprezece țări membrefondatoare ale Alianței, fiind urmate, în 1955, de Republica Federală a Germaniei și, în 1982, de Spania. În iulie 1997, în timpul Întâlnirii la nivel înaltdesfășurate la Madrid, șefii de stat și de guvern ai țărilor Alianței au invitat alte trei țări să înceapă negocierile de aderare, iar la 12 martie 1999, Republica Cehă, Ungaria și Polonia au devenit oficial membre ale NATO.Alianța reunește astăzi 17 state europene, Statele Unite și Canada.
În paralel cu transformarea internă și externă întreprinsă de către Alianță
după sfârșitul Războiului Rece, NATO a creat Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, sau „EAPC”, care constituie un forum de consultare și de cooperare cu țările partenere din întreaga zonă euro-atlantică. Alianța a dezvoltatun program intensiv de cooperare practică și consultări regulate cu 27 de țăriparticipante la inițiativa Parteneriatului pentru Pace, lansată în 1994. A realizatnoi structuri care reflectă intensificarea relațiilor cu Rusia și stabilirea unuiparteneriat cu Ucraina, precum și instituirea unui dialog intensificat cu țările mediteraneene interesate. Cunoscând vaste reforme interne și externe,
Alianța a devenit garantul păcii și stabilității în spațiul euro-atlantic din pragul
mileniului III.
Anul 1999, marchează cea e-a 50-a aniversare a NATO. O altă Întâlnire la
nivel înalt s-a desfășurat la Washington în aprilie 1999, la apogeul conflictului dinKosovo, când țările NATO au efectuat o campanie aeriană pentru oprireaepurării etnice și a încălcării drepturilor omului de către guvernul RepubliciiFederative a Iugoslaviei. Conflictul a încetat la sfârșitul lunii iunie 1999, în urmaretragerii forțelor sârbești și a desfășurării Forței din Kosovo conduse de NATO
3preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 3
(KFOR), însărcinată de către Consiliul de Securitate al ONU cu implementarea
Acordului tehnico-militar încheiat la data de 9 iunie.
Summit-ul de la Washington s-a axat pe criza în plină desfășurare din
Kosovo și a abordat chestiuni referitoare la viitorul stabilității din Europa deSud-Est. Alte decizii adoptate la Washington au inclus aprobarea și publicareaunui Concept Strategic revizuit al Alianței, adoptarea unui Plan de acțiune almembrilor, aprobarea măsurilor de îmbunătățire a programului Parteneriatuluipentru Pace și lansarea de noi inițiative menite să adapteze capacitățile defensiveale țărilor membre NATO la cerințele în schimbare și să imprime un nou impulseforturilor de limitare a proliferării armelor de distrugere în masă.
Evenimentele ulterioare din cadrul Alianței s-au axat mai ales pe
consolidarea Identității Europene de Securitate și Apărare și pe dezvoltareastructurilor de cooperare între NATO și Uniunea Europeană, în urma deciziiloradoptate de UE pentru intensificarea rolului său operațional în gestionareacrizelor și în menținerea păcii.
****
Emblema NATO a fost adoptată de către Consiliul Nord-Atlantic ca simbol
al Alianței Atlantice, în octombrie 1953. Cercul reprezintă unitatea și cooperarea,în timp ce roza vânturilor simbolizează direcția comună spre pace pe care ourmează țările membre ale Alianței Atlantice.
4preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 4
CUPRINS
Nota editorului 10
Cuvânt Înainte Al Secretarului General 11Modul de Folosire a Acestui Manual 15Prefață 17
PARTEA I
CAPITOLUL 1: C E ESTE NATO?
Originile Alianței 29
Sarcini fundamentale de securitate 30
CAPITOLUL 2: T RANSFORMAREA ALIANȚEI
Noul mediu de securitate în Europa 35
Noile instituții 40Conceptul Strategic al Alianței 42Rolul Forțelor militare aliate și schimbarea poziției în
politica de apărare a Alianței 47
Inițiativa NATO cu privire la capacitățile de apărare 51Forțele nucleare ale NATO în noul mediu de securitate 53
C
APITOLUL 3: D ESCHIDEREA ALIANȚEI
Procesul de extindere a NATO 61
Parteneriatul pentru Pace 67Cooperarea dintre NATO și Rusia 81Parteneriatul NATO-Ucraina 88Dialogul Mediteranean al Alianței 92Inițiativa NATO pentru Europa de Sud-Est 94
C
APITOLUL 4: I DENTITATEA EUROPEANÃ DE SECURITATE ȘI APÃRARE (ESDI)
Evoluția ESDI 99
Cooperarea NATO-UEO 102Relațiile NATO-UE 104
5preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 5
CAPITOLUL 5: R OLUL OPERAȚIONAL AL ALIANȚEI ÎN MENȚINEREA PÃCII
Procesul de instaurare a păcii în fosta Iugoslavie 109
Evoluția procesului de pace în Bosnia-Herțegovina 123Rolul NATO relativ la conflictul din Kosovo 128Încălcări ale drepturilor omului în regiunea Kosovo
și ajutorul KFOR în cauze umanitare 135
C
APITOLUL 6: R OLUL ALIANȚEI ÎN CONTROLUL ARMAMENTELOR
Progrese înregistrate cu privire la armele nucleare, biologice și chimice 144
Progrese înregistrate în domeniul controlului armelor
convenționale și al dezarmării 146
Politica Alianței privind proliferarea armelor de distrugere în masă 148
PARTEA II
CAPITOLUL 7: P OLITICA ȘI ADOPTAREA DECIZIILOR
Principalele instituții politice și decizionale ale Alianței 153Politica de consens și de adoptare comună a deciziilor 156Gestionarea situațiilor de criză 159Capacitatea de apărare 161Politica nucleară 164Sfera economică 166Informarea publicului 169
C
APITOLUL 8: P ROGRAME ȘI ACTIVITÃȚI
Logistica de consum 179
Funcții logistice-cheie 183Logistica de consum și operațiunile de menținere a păcii 187Organizații de producție și de logistică 187Cooperare, planificare și standardizare în domeniul armamentului 187Sisteme de comunicații și informaționale 190Coordonarea controlului traficului aerian civil și militar 191Apărarea antiaeriană 193Planificarea situațiilor de urgență civilă 194Cooperarea științifică 199Mediu și societate 203
6preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 6
CAPITOLUL 9: R ESURSE FINANȚATE ÎN COMUN: BUGETELE NATO
ȘI MANAGEMENTUL FINANCIAR
Principiile finanțării comune 207
Repartiția costurilor 209Bugetul civil 210Bugetul militar 211Programul NATO de investiții în domeniul securității (NSIP) 212Managementul resurselor 212Managementul financiar 213Controlul financiar 216
C
APITOLUL 10: O RGANIZARE ȘI STRUCTURI CIVILE
Cartierul General al NATO 225
Reprezentanți permanenți și delegații naționale 225Secretarul general 225Secretariatul Internațional 226Cabinetul particular 227Cabinetul Secretarului general 227Secretariatul Executiv 227Biroul de informații și presă 228Biroul pentru securitate al NATO 229Departamentul pentru probleme politice 229Departamentul pentru operațiuni și planificarea apărării 232Departamentul pentru sprijinul apărării 234Secretariatul pentru consultare, comandă și control de la
Cartierul General al NATO (NHQC3S) 237
Departamentul pentru investiții de securitate,logistică și planuri civile de urgență 237Departamentul pentru probleme științifice și de mediu 240Biroul administrativ 240Biroul inspectorului financiar 241Biroul președintelui Comisiei superioare pentru resurse 241Biroul președintelui Comitetelor pentru buget 241Colegiul internațional al comisarilor de conturi 241Organizațiile NATO pentru producție și logistică 242
C
APITOLUL 11: O RGANIZARE ȘI STRUCTURI MIIITARE
Comitetul Militar 245
Comandanți Strategici 247
7preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 7
Statul Major Militar Internațional 248
Reprezentarea țărilor partenere 252
CAPITOLUL 12: S TRUCTURA MILITARĂ DE COMANDĂ
Rolul Forțelor militare integrate 255
Evoluția noii structuri militare 257Implicațiile dezvoltării Identității europene pentru
securitate și apărare 258
Conceptul Forțelor operative multinaționale interarme (CJTF) 259Adaptarea internă a forțelor Alianței 261Noi concepte de Comandă și Control 263Structura militară 264Extinderea NATO și aderarea de noi membri 276Activitățile și inițiativele Parteneriatului pentru Pace 277Cooperare și consultări extinse 278
C
APITOLUL 13: G HIDUL PRINCIPALELOR COMITETE NATO ȘI INSTITUȚIILOR DE
COOPERARE, PARTENERIAT ȘI DIALOG
Ghidul principalelor comitete NATO 283
Ghidul instituțiilor de cooperare, parteneriat și dialog 309
CAPITOLUL 14: G HIDUL ORGANIZAȚIILOR ȘI AGENȚIILOR ȘI AL
ALTOR ORGANISME SUBORDONATE
Introducere 315
Logistica de consum 317Logistica de producție și echipamente 322Standardizarea 324Planificarea situațiilor de urgență civilă 327Coordonarea traficului aerian și apărarea antiaeriană 328Sistemul aeropurtat de supraveghere de la distanță 329Sisteme de comunicații și informaționale 331Războiul electronic 335Meteorologie 336Oceanografie militară 337Cercetare și tehnologie 339Educație și instruire 341
8preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 8
CAPITOLUL 15: U N CADRU INSTITUȚIONAL MAI LARG PENTRU SECURITATE
Organizația Națiunilor Unite (ONU) 353
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) 356Uniunea Europeană (EU) 367Uniunea Europei Occidentale (UEO) 374Consiliul Europei 383
C
APITOLUL 16: O RGANIZAȚII PARLAMENTARE ȘI NEGUVERNAMENTALE
Adunarea parlamentară a NATO (NATO PA) 389
Asociația Tratatului Atlantic (ATA) 392Confederația interaliată a ofițerilor în rezervă (CIOR) 398Confederația interaliată a ofițerilor medicali în rezervă (CIOMR) 399
Anexa 1. Abrevieri uzuale 405
Anexa 2. Surse pentru informații suplimentare 433
Anexa 3. Cronologie 439
Ilustrații• Structura civilă și militară a NATO 551
• Principalele comitete ale NATO 552• Principalele instituții de parteneriat, cooperare și dialog 553• Secretariatul Internațional al NATO 554• Departamente ale Secretariatului Internațional 555• Structura militară a NATO 556• Structura militară – Comandamentul Aliat pentru Europa 557• Structura militară – Comandamentul Aliat pentru Atlantic 558• Statul Major Militar Internațional 559
Tratatul Nord-Atlantic 561
9preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 9
NOTAEDITORULUI
De la publicarea Manualului NATO, editat cu ocazia celei de-a 50-a
aniversări, alte trei țări au aderat la Alianță și au avut loc alte câteva evenimente majore. Printre acestea se numără campania aeriană a NATO dinmartie 1999 împotriva structurilor militare ale guvernului Iugoslaviei,răspunzătoare cu politica de epurare etnică în Kosovo, desfășurarea Forței dinKosovo (KFOR), aflată sub comanda NATO, în iunie 1999 și noile inițiativeadoptate la Reuniunea la nivel înalt de la Washington din aprilie 1999, inclusiv publicarea noului concept strategic al Alianței.
Aceste evenimente sunt reflectate în ediția de față alături de alte momente
importante, precum: schimbări referitoare la structura de comandă militară aNATO, dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Apărare (ESDI), implementarea Inițiativelor Capacităților de Apărare (DCI), evoluții privindParteneriatul pentru Pace (PfP) și Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic(EAPC), implementarea Planului de acțiune al membrilor (MAP), dezvoltarea relațiilor NATO-Rusia și NATO-Ucraina, lărgirea DialoguluiMediteranean al Alianței, progrese legate de Inițiativa pentru Europa de Sud-Est și evenimente din alte sfere ale activității Alianței, precum implementarea măsurilor de control al armamentului și a neproliferăriiarmelor de distrugere în masă.
„Modul de folosire a acestui Manual” oferă instrucțiuni privind conținutul
principalelor capitole care detaliază evoluția recentă pe plan politic în principalele sfere ale activității Alianței (Partea I) și o prezentare a conținutuluicapitolelor următoare care descriu organizarea și structurile NATO (Partea a II-a).Prefața acestei ediții oferă o privire de ansamblu asupra evenimentelor principale care au definit politica Alianței pe parcursul ultimului deceniu.
Informațiile incluse în această ediție acoperă evenimentele de până la
sfârșitul lunii martie 2001. Informațiile asupra celor mai recente evenimentecare au afectat Alianța, precum și declarațiile și comunicatele oficiale, pot fiaccesate pe situl web al NATO (www.nato.int).
10preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 10
CUVĂNT ÎNAINTE ALSECRETARULUI
GENERAL
Această nouă ediție a Manualului NATO oferă o privire de ansamblu
asupra Alianței Nord-Atlantice la începutul unui nou mileniu. Ea descrie oAlianță profund influențată și transformată de schimbările spectaculoase aleultimului deceniu, pregătită să înfrunte provocarea împătrită din zilele noastre.
În primul rând, ea trebuie să își îndeplinească datoria fundamentală și
permanentă față de membrii săi, prin garantarea securității și independențeiacestora. În al doilea rând, ea trebuie să extindă garanția securității și asuprațărilor partenere din întreaga Europă, prin intermediul parteneriatului și alcooperării multilaterale. În al treilea rând și simultan, ea trebuie să fie gata săsusțină eforturile comunității internaționale de prevenire a crizelor și a conflictelor sau, dacă acestea apar, de împiedicare a răspândirii lor, precum șide sprijinire a celor implicați în rezolvarea lor, prin mijloace politice și nu prinfolosirea forței.
Și, în al patrulea rând, pentru a-și îndeplini obiectivele, ea trebuie să
creeze un echilibru imparțial al parteneriatului transatlantic, fundamentul AlianțeiNord-Atlantice, prin consolidarea rolului european în cadrul activităților de gestionare a crizelor și de menținere a păcii. Acest proces se referă la întărireaAlianței și la acordarea capacităților de gestionare a crizelor de care NATO dispune, fără ca aceasta să își asume neapărat un rol conducător în fiecarecriză care apare în Europa. Totodată, se referă la procesul de introducere aunei mai mari flexibilități și a unor soluții mai bune pentru prevenirea sauîncheierea unui conflict și nu la schimbarea bazelor de apărare colectivă, al căror garant principal îl reprezintă Alianța.
Cu siguranță, Alianța despre care se vorbește în acest manual nu este
una al cărei rol a încetat odată cu sfârșitul Războiului Rece, în ciuda previziunilor unor analiști că aceasta își va pierde a sa “raison d’etre” . Este o
Alianță care a trebuit să își administreze propriul său proces esențial de modernizare și schimbare, fără nici o lipsă în capacitatea sa operațională de a-și îndeplini datoria și fără amânări în dezvoltarea mijloacelor de exercitare anoilor funcțiuni solicitate de țările sale membre. Dilema sa nu a constituit-oidentificarea unui nou rol ci, mai curând, metoda cea mai bună de găsire a uneiposibilități de îndeplinire a obiectivelor de securitate stabilite de către țărilemembre în momentul înființării ei, și anume, salvgardarea libertății, a moșteniriicomune și a civilizației acestor popoare. Provocarea pentru NATO nu a constituit-o încercarea de a-și crea un rol al său, ci obținerea garanției căfuncțiile sale deja definite nu sunt compromise de prea multe sau de prea marisolicitări asupra resurselor sale.
11preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 11
NATO nu este un polițist mondial, dar și-a dovedit până acum cu succes
rolul de catalizator în procesul generării de forțe multinaționale eficiente – precum SFOR în Bosnia-Herțegovina și KFOR în Kosovo – capabile să asigure implementarea acordurilor de pace și să pună bazele stabilității viitoareîn zonele de conflict aflate pe teritoriul euro-atlantic. Nu este un club în cadrulcăruia calitatea de membru este disponibilă la cerere, ci o alianță de securitateinterguvernamentală, care oferă țărilor sale membre atât sarcini și responsabilități, cât și beneficii. Ea nu este o entitate monolitică și autodeterminantă, ci reprezintă un angajament stabilit între țările membre, pe care acestea îl pot folosi în scopuri asupra cărora convin de comun acord,dar care este restricționat de limitări asupra obiectivului, resurselor șicapacității de a acționa, impuse chiar de către membri. În fine, Alianța nu esteun instrument de exercitare a puterii de către fiecare țară membră ci, mai curând, un cadru care îi permite fiecărei țări membre să își stabileascăinteresul național, în contextul lărgit al consensului între membrii întregiiAlianțe.
Națiunile și-au demonstrat atașamentul față de aceste valori prin decizii
succesive menite să adapteze Alianța la noi circumstanțe și moderne cerințe.Eforturile lor au fost sprijinite de succesul diferitelor forme de parteneriat stabilite cu țările nemembre, bilateral – prin cooperare practică în cadrulParteneriatului pentru Pace – și politic – prin consultări în forumul multilateral alConsiliului Parteneriatului Euro-Atlantic. Valoarea atașată acestor eforturi decooperare se manifestă în aspirația clară de aderare la Alianță demonstrată denumeroase țări participante în cadrul acestora, dar se evidențiază și prin participarea constructivă a țărilor care nu își exprimă dorința de a adera laAlianță. În plus, gradul de cooperare obținut din relația bilaterală dintre NATOși Rusia ajută la sublinierea uriașelor avantaje rezultate în urma acestui procespentru toate părțile implicate, în ciuda dificultăților inevitabile întâmpinate peparcurs. Și între NATO și Ucraina a fost atins un nivel de înțelegere și cooperare, cu consecințe pozitive pentru ambele părți.
Deciziile Alianței, emanate din reuniunile la nivel înalt care i-au marcat
evoluția de la sfârșitul Războiului Rece, au pus bazele unei extinderi a cultuluidialogului și cooperării în chestiuni de securitate, stabilit între țările membre de-a lungul anilor. Din ce în ce mai mult, prin intermediul activității întreprinsede forțele conduse de NATO, de sprijinire a procesului de pace din Bosnia-Herțegovina și din Kosovo, acest cult influențează procesul de reconciliere între comunități și ajută la stabilirea fundamentelor unei cooperăriviitoare în regiunea atât de frământată a Balcanilor. Și în alte domenii, precum cel al Dialogului Mediteranean al Alianței, sunt puse bazele deschideriiși înțelegerii, esențiale pentru cooperarea viitoare.
12preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 12
Principalele evenimente din cadrul fiecărui domeniu crucial al activității
Alianței sunt descrise în aceste pagini. De asemenea, este prezentat și procesul de adaptare, proces care permite luarea de măsuri majore pentrureechilibrarea relației transatlantice, centrul cooperării Alianței. Aceasta este osarcină cu multiple aspecte, care cuprinde, pe de o parte, consultările și cooperarea cu instituțiile implicate în dezvoltarea rolului european pentruapărare și securitate, adică Uniunea Europei Occidentale și acum, din ce în cemai mult, Uniunea Europeană și, pe de altă parte, măsurile practice care stabilesc capacitățile operaționale necesare în cazul în care aceste aranjamente determină o îmbunătățire a securității europene, precum și consolidarea generală a cooperării în cadrul Alianței pentru care au fost planificate. Evoluția Identității Europene de Securitate și Apărare (ESDI) șiimplementarea Inițiativei Capacităților de Apărare ale Alianței (DCI), are ramificații pentru întreaga Alianță, dar va susține și ESDI, sunt integrate înplanul urmat de Alianță. Îndeplinirea cu succes a acestora constituie un punctcentral al provocărilor cărora trebuie să le fac față pe parcursul misiunii pe careo dețin în cadrul Alianței, în calitate de Secretar general.
Există doar o singură metodă de evaluare a succesului tuturor acestor
inițiative și activități și anume, măsura în care acestea servesc intereselecetățenilor din întreaga zonă euro-atlantică. Numai în cazul în care acestea vordetermina o creștere a securității și stabilității, precum și mecanisme mai eficiente de rezolvare a crizelor, se va considera că și-au îndeplinit scopul.Astfel, există un imperativ și mai mare ca alegerile și deciziile implicate să fiebine cunoscute și înțelese de un sector larg al opiniei publice, atât din țărileNATO, cât și din cele partenere. Fără această condiție, guvernele nu pot realiza prea multe pe termen lung, ci au responsabilitatea să garanteze căpoliticile urmărite pentru interesele lor naționale comune sunt prezentate în fațaopiniei publice pe baza unor fapte, cifre și a unor motivații relevante.
Am, astfel, plăcerea să pot supune această carte atenției tuturor celor
care ar putea avea șansa să o consulte, invitându-i să participe pe plan profesional și în particular la dezbaterile pe care aceste chestiuni le merită. Nu există certitudini absolute în procesul de asigurare a celui mai bun și stabilmediu pentru viitoarea dezvoltare politică, economică și socială a țărilor noastre, ci doar opțiuni dificile. Alegerea cade în sarcina guvernelor, dar participarea activă în procesul de dezbatere și, dacă este necesar, al confruntării cu modul de gândire convențional, revine opiniei publice. Astfel, organizațiile de tip NATO trebuie să fie pregătite să ofere cât mai multeinformații. În lipsa lor, discutarea acestor chestiuni serioase și complexe riscă să fie neechilibrată și poate genera confuzii. Mă bucur, astfel, să recomand acest manual și am convingerea că o mai bună înțelegere ainformațiilor pe care le conține va contribui în mod pozitiv la dezbaterile și
13preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 13
deliberările publice, cărora problemele de securitate trebuie să le fie, în mod
constant, supuse.
preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 14
MODUL DE FOLOSIRE A ACESTUI MANUAL
Partea I a Manualului începe cu un rezumat al originilor Alianței și al
sarcinilor sale de securitate fundamentale (Capitolul 1), urmat de evaluareafactorilor care s-au combinat în scopul creării noului mediu de securitate dedupă sfârșitul Războiului Rece și al posibilității transformării NATO, care a avutloc în consecință (Capitolul 2).
Capitolele următoare din Partea I descriu, în primul rând, deschiderea Alianței,
atât prin intermediul procesului său de extindere, cât și prin formele multilateraleși bilaterale de cooperare create în cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic,al Parteneriatului pentru Pace, al Dialogului Mediteranean, al Actului F ondator
NATO-Rusia și al Parteneriatului Distinctiv NATO-Ucraina (Capitolul 3) și, în aldoilea rând, apariția Identității Europene de Securitate și Apărare în cadrulAlianței și intensificarea formelor relevante de cooperare, inițial – cu UniuneaEuropei Occidentale și, mai recent, cu Uniunea Europeană (Capitolul 4) iar, în al treilea rând, activitatea operațională practică întreprinsă de către NATO îndomeniul menținerii păcii și în sfera controlului armamentului și a măsurilor delimitare a proliferării armelor de distrugere în masă (Capitolele 5 și 6).
Partea a II-a a Manualului descrie modalitatea de formulare a politicii și de
adoptare a deciziilor în cadrul Alianței și rezumă diferitele roluri ale principalelororganisme politice și decizionale ale NATO (Capitolul 7). Capitolele următoaretratează programele și activitățile care vin în sprijinul eficacității Alianței înnumeroasele și diferitele domenii ale planificării și cooperării, care constituie,împreună ordinea de zi actuală în ceea ce privește problema securității. Se oferă informații privind activitățile legate de logistică, standardizare, comunicații, armament, controlul traficului aerian și apărare antiaeriană, care permit forțelor aparținând țărilor membre și partenere să acționezeîmpreună. Se oferă informații și asupra activităților specifice domeniului planificării pentru situațiile de urgență și pentru rezolvarea dezastrelor, precum și referitoare la cooperarea în sferele sociale și de mediu (Capitolul 8).
În sprijinul acestor programe și activități vin acordurile și structurile
organizaționale necesare facilitării proceselor de schimb de informații, consultare și decizionale, precum și aspectele administrative și bugetare specifice acestor domenii diverse. Astfel, capitolele 7-14 ale Manualului oferă informații privind procedurile care facilitează adoptarea deciziilor, mecanismele care guvernează administrarea resurselor și a bugetelor cufinanțare comună și organizarea, structurile și agențiile civile și militare care aufost înființate de către NATO, în scopul garantării faptului că misiunile pot fiîndeplinite conform deciziilor adoptate în comun de către țările membre.
15preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 15
Importanța activităților asumate de către alte organizații internaționale în
domeniul securității, independent sau în cooperare cu Alianța, precum și naturasusținerii reciproce a rolurilor acestora, sunt reflectate în Capitolul 15, care tratează cadrul instituțional lărgit al securității.
În cele din urmă, în Capitolul 16 sunt descrise alte trei influențe asupra
evoluției politicii de securitate, anume, Adunarea parlamentară a NATO, care oferă interfața, la nivel internațional, dintre aspectele legislative și executive ale formulării politicii de securitate din țările membre și partenere,Asociația Tratatului Atlantic, cea care reunește câteva asociații neguvernamentale implicate în informarea opiniei publice asupra rolului șipoliticilor Alianței și Confederația Interaliată a Ofițerilor în Rezervă, care asigură concentrarea internațională a activităților specifice în rândulcivililor care îndeplinesc rolul de ofițeri în rezervă în țările membre.
Abrevierile uzuale și sursele de informații suplimentare sunt menționate în
Anexele 1 și 2.
Manualul NATO este publicat de către Biroul NATO de informare și presă,
aflat sub autoritatea Secretarului general, ca publicație de referință asupraAlianței și a politicilor acesteia. Formulările adoptate reflectă, pe cât posibil,consensul națiunilor membre, care constituie baza decizională a Alianței. Cu toate acestea, Manualul nu este un document aprobat oficial de cătreNATO și, astfel, poate să nu reprezinte opiniile sau vederile guvernelor individuale asupra fiecărei chestiuni aflate în discuție.
Informații suplimentare privind NATO, precum și textele oficiale ale
comunicatelor și declarațiilor emise de către Consiliul Nord-Atlantic, pot fi consultate pe situl web al NATO (www.nato.int).
16preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 16
PREFAȚĂ
NATO ASTĂZI- DE LA ROMA LA WASHINGTON
Din când în când, în momente hotărâtoare pentru istoria NATO,
Alianța se întrunește la nivel înalt, cu participarea Șefilor de Stat și Guvern. Prezența primilor miniștri și a președinților, precum și participarea lor directă laprocesul de adoptare a deciziilor prin consens, amplifică importanța publică aunor astfel de întruniri și le conferă o mai mare semnificație istorică.
Până în anul 1991, transformarea majoră a mediului de securitate
internațională care a marcat sfârșitul anilor optzeci dicta o nouă configurație aNATO, care avea să se definitiveze pe parcursul anilor ce au urmat. Prima dintr-o serie de patru întâlniri la nivel înalt care aveau să stabilească,pentru decada următoare, calea de adaptare a Alianței, s-a desfășurat laRoma, în noiembrie 1991. Aceasta avea să fie urmată de o altă întâlnire lanivel înalt la Bruxelles, în ianuarie 1994 și de alte două întruniri decisive, la Madrid, in Iulie 1997 și la Washington, în aprilie 1999.
Avântul schimbării provocate de aceste întâlniri a fost întreținut de întruniri
frecvente ale miniștrilor de externe și miniștrilor apărării survenite în perioadeledintre acestea. În special întâlnirea miniștrilor de externe de la Sintra,Portugalia, în mai 1997, a vestit mișcările de extindere în teritoriu a cooperăriipentru securitate și de asigurare a structurilor necesare administrării acestuiproces.
SUMMIT -UL DE LA ROMA- NOIEMBRIE 1991
Conceptul strategic adoptat de către șefii de stat și de guvern ai NATO la
Roma, în noiembrie 1991, a schițat o abordare largă a problemei securității,bazată pe cooperare și pe menținerea unei capacități colective de apărare. A reunit elemente politice și militare ale politicii de securitate a NATO într-unîntreg coerent, stabilind cooperarea cu noi parteneri din Europa Centrală și deEst, ca parte integrantă a strategiei Alianței. Conceptul prevedea reducereanumărului de arme nucleare și schimbări majore în forțele militare integrate înNATO, incluzând reduceri substanțiale ale dimensiunilor și pregătirii acestora,îmbunătățiri ale mobilității, flexibilității și adaptabilității în cazul eventualelorincidente și o folosire mai largă a formațiunilor multinaționale. De asemenea,au fost adoptate măsuri de raționalizare a structurii de comandă a NATO și deadaptare a măsurilor și procedeelor de planificare a apărării Alianței, cu precădere în lumina unor viitoare cerințe privind rezolvarea situațiilor decriză și menținere a păcii.
17preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 17
La întâlnirea la nivel înalt de la Roma, conducătorii aliați au aprobat,
de asemenea, o Declarație a Păcii și Cooperării, care definea viitoarele sarciniși orientări ale NATO, privitoare la planul instituțional general de securitateeuropeană, precum și la dezvoltarea parteneriatului și cooperării cu țările dinEuropa Centrală și de Est. S-a subliniat sprijinul Alianței în măsurile adoptatede țările Europei Centrale și de Est în aplicarea reformei; s-a oferit asistențăpractică pentru a le ajuta să treacă prin procesul dificil al tranziției; au fost invitate să participe la forumurile pe această temă ale Alianței; și li s-a oferitexperiența și cunoștințele tehnice ale Alianței în domeniile: politic, militar, economic și științific. În acest scop, a fost stabilit un Consiliu de CooperareNord- Atlantică (NACC) de supraveghere a dezvoltării viitoare a acestuiparteneriat.
În urma publicării Declarației de la Roma, măsuri suplimentare de continuare
a procesului de adaptare și transformare a Alianței au fost luate la întrunirileministeriale ale miniștrilor de externe și ai apărării, precum și de către ConsiliulNord Atlantic în sesiune permanentă. O atenție aparte necesită sferele de activitate, și anume: planul instituțional și politic stabilit în vederea dezvoltăriirelațiilor între NATO și partenerii săi de cooperare din Europa Centrală și deEst; dezvoltarea cooperării în sfera apărării și cea militară; și rolul NATO îndomeniul rezolvării situațiilor de criză și al menținerii păcii.
În primul rând, în context instituțional, primul eveniment semnificativ a
fost întâlnirea inaugurală a Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică, care s-adesfășurat la 20 decembrie 1991, cu participarea miniștrilor de externe sau areprezentanților țărilor NATO și ai șase țări din Europa Centrală și de Est, precum și trei state baltice. Rolul NACC a fost acela de a facilita cooperarea înprobleme de securitate și legate de aceasta, între țările participante, la toatenivelele, de a supraveghea procesul de dezvoltare a unor strânse legăturiinstituționale și neprotocolare între acestea. Cele 11 state aflate pe teritoriulfostei Uniuni Sovietice, care formează Comunitatea Statelor Independente(CIS), au devenit participante la acest proces în martie 1992. Georgia șiAlbania s-au alăturat procesului în aprilie și, respectiv, iunie 1992, iar, până în1997, când NACC a fost înlocuit de Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic(EAPC), numărul acestora s-a extins la 22 de parteneri de cooperare ai NACC.Cooperarea NACC a fost implementată pe bază unor planuri de lucru, inițial stabilite anual, dar, începând cu anul 1995 și până acum, acestea aucuprins perioade de câte doi ani. Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic adus acest proces, practic, un pas mai departe și a dezvoltat un Plan de acțiuneal EAPC (1998-2000) ca bază a viitoarei sale strategii de lucru.
În al doilea rând, în domeniile apărării și cel militar, miniștrii NATO ai
apărării s-au întâlnit cu partenerii de cooperare pentru prima dată la 1 aprilie1992, în scopul studierii mijloacelor de îmbunătățire a dialogului și al
18preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 18
promovării cooperării în probleme referitoare la domeniul lor de competență.
Comitetul Militar s-a întrunit prima dată într-o sesiune de cooperare, la 10aprilie 1992. Au avut loc întâlniri regulate cu partenerii de cooperare, atât lanivelul miniștrilor apărării, cât și în forumul Comitetului Militar. În paralel cuaceste întâlniri multilaterale, au fost dezvoltate contacte și cooperări bilateraleîntre miniștrii apărării și la nivel militar.
În al treilea rând, pe fondul crizelor din fosta Iugoslavie și din alte regiuni,
atenția a fost din ce în ce mai mult îndreptată către rolul NATO în domeniulrezolvării crizelor și menținerii păcii și în special către sprijinul acordatactivităților ONU de menținere a păcii în fosta Iugoslavie. Principalele inițiativeNATO în această privință sunt descrise în Capitolul 5.
Consultările și cooperarea în cadrul NACC au vizat domenii multiple,
dar s-au axat în principal pe probleme politice și de securitate: menținerea păcii;abordări conceptuale ale controlului armamentului și dezarmării; probleme deplanificare a apărării și chestiuni militare; concepte democratice ale relațiilor dintre societatea civilă și armată; folosirea producției de apărare în scopuricivile; cheltuieli de apărare și bugetare; cooperarea științifică și probleme privitoare la mediu și apărare; difuzarea informațiilor despre NATO în țărilepartenerilor de cooperare; consultări de planificare a strategiilor; și administrareatraficului aerian civil/militar.
SUMMIT -UL DE LA BRUXELLES – IANUARIE 1994
În ianuarie 1994, la întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Nord Atlantic de la
Bruxelles, NATO a lansat o nouă inițiativă majoră în sprijinul stabilității și securității europene. NACC și o serie de alte state au primit invitația de a participa la un program nou și cuprinzător de cooperare cu NATO, cunoscut subdenumirea de Parteneriatul pentru Pace (PfP). Începând de atunci, Parteneriatul a devenit o componentă fundamentală a securității în zona Euro-Atlantică și ocupă un rol central în actuala NATO. Invitația la Parteneriatulpentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de CooperareNord Atlantică (NACC), precum și altor state prezente la Conferința pentruSecuritate și Cooperare în Europa (CSCE), care și-au exprimat dorința și capacitatea de a-și aduce contribuția în cadrul programului. Activitățile asumatede fiecare partener se bazează pe programe individuale de parteneriat. Scopul și obiectivele Parteneriatului, precum și evoluția și adăugirile ulterioaresunt descrise în Capitolul 3.
La Sintra, în mai 1997, NACC a fost urmat de Consiliul pentru Parteneriat
Euro-Atlantic (EAPC), al cărui obiectiv a fost lansarea unei noi etape de cooperare. Principiile EAPC au fost stabilite într-o strânsă colaborare între
19preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 19
Alianță și țările partenere, fiind menționate în documentul fundamental
al EAPC.
Adoptarea documentului fundamental al EAPC a semnalat hotărârea celor
44 de țări participante în acel moment de a trece colaborarea comună, politică și militară, la un nou nivel calitativ. Documentul a reafirmat angajamentul comun al țărilor membre de a întări și extinde pacea și stabilitatea în zona Euro-Atlantică. Valorile comune și principiile aflate la bazaacestui angajament sunt stipulate în documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) (vezi Manualul-documentație al NATO, publicat separat).EAPC oferă, de fapt, cadrul general pentru consultări legate de securitate șipolitică și pentru o mai largă cooperare sub tutela Parteneriatului pentru Pace.
În decembrie 1997, EAPC a aprobat un Plan de acțiune care reflecta
dorința membrilor EAPC de a dezvolta un parteneriat comun mai puternic șimai operativ. Unul din scopurile de bază ale Planului de acțiune a fost acela dea acorda cooperării și consultărilor privitoare la politică și securitate din cadrulEAPC o mai mare importanță și profunzime și de a crește transparența raporturilor dintre cele 44 de state participante. De asemenea, miniștrii deexterne ai EAPC au aprobat principiul înființării unui Centru Euro-Atlantic decoordonare pentru ripostă în caz de dezastre și a unei Unități Euro-Atlanticepentru ripostă în caz de dezastre.
EAPC oferă posibilitatea unor consultări multilaterale asupra rezultatelor,
o mai intensă cooperare practică, consultanță și cooperare suplimentarăprivind probleme regionale, precum și o mai mare transparență și încredere înproblemele de securitate între toate statele membre ale EAPC.
Două principii de importanță majoră asigură succesul cooperării între aliați
și parteneri, atât în cadrul Parteneriatului pentru Pace, cât și în cel al EAPC. În primul rând, includerea: oportunitățile pentru consultanță politică șicooperare practică sunt oferite în mod egal tuturor aliaților și partenerilor; și înal doilea rând, mecanisme pentru auto-diferențiere: Partenerii au posibilitateade a decide, în mod individual, nivelul și domeniile de cooperare cu Alianța.Conform acestor principii, EAPC se poate întruni în sesiune plenară sau încadru restrâns, implicând țările membre ale Alianței și grupări deschise de țăripartenere, pentru a aborda probleme de funcționalitate, sau, în cazuri iminente,probleme regionale specifice. De asemenea, a crescut numărul activităților decooperare abordate sub auspiciile EAPC. Pe baza principiilor de includere șiauto-diferențiere, au avut loc și alte activități axate pe probleme economice deapărare, științifice, de apărare a mediului, cooperare pentru menținerea păcii șipregătire în caz de necesitate civilă.
PfP în forma sa aprobată rămâne un element clar identificabil de colaborare
practică în domenii militare și de apărare, în cadrul flexibil al EAPC.
20preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 20
De asemenea, majoritatea țărilor partenere au misiuni diplomatice în cadrul
NATO, fapt care contribuie semnificativ la stabilirea relațiilor și contactelor dintoate aceste sfere.
SUMMIT -UL DE LA MADRID – IULIE 1997
Întâlnirea la Nivel Înalt care s-a desfășurat la Madrid în iulie 1997 a fost un
eveniment crucial, care a marcat îndeplinirea inițiativelor majore asumate decătre Alianță pe parcursul celor cinci sau șase ani precedenți. În același timp,a anunțat tranziția spre o nouă și provocatoare fază în dezvoltarea NATO, fază în care structurile și politicile inovatoare introduse ca răspuns la noile conjuncturi aveau să fie probate și testate în practică. Astfel, sarcina conducătorilor Alianței reuniți la Madrid a fost aceea de a împletifirele centrale ale viitoarei politici a Alianței într-unul singur și de a asiguraintegritatea și coerența acestora.
La întâlnirea la nivel înalt de la Madrid, amploarea implicării Alianței în
transformările externe și interne a fost pe deplin demonstrată prin adoptareaunor măsuri suplimentare concrete și cuprinzătoare, în toate domeniile deinteres: începutul convorbirilor de aderare cu Republica Cehă, Ungaria șiPolonia și confirmarea unei politici a “ușilor deschise” privind aderări viitoare;confirmarea Parteneriatului pentru Pace și stabilirea unui nou forum sub formaEAPC pentru a continua cooperarea; deschiderea unui capitol nou în relațiileNATO-Rusia; începerea formalităților pentru un viitor parteneriat cu Ucraina;intensificarea dialogului cu țările mediteraneene; progresul în relație cu securitatea europeană și identitatea apărării în cadrul NATO; și definirea structurii de comandă militară radical reformată a Alianței. Acest program complet a dovedit capacitatea NATO de a-și asuma noi responsabilități fără aaduce atingere scopurilor sale inițiale și de a-și consolida rolul în viitor pe abilitatea deja demonstrată de adaptare la cerințele unei societăți aflate în continuă transformare.
SUMMIT -UL DE LA WASHINGTON – APRILIE 1999
Între 23-25 aprilie 1999, NATO a susținut al 15lea Summit din istoria sa de
50 de ani, la Washington, DC. Summit-ul s-a desfășurat în timpul unei perioadeexcepționale în istoria Alianței, la mijlocul celebrării celei de-a 50-a aniversări,reglementată de o campanie aeriană NATO fără precedent, având ca obiectivstabilirea păcii în Kosovo. Deși la Summit s-a insistat, din necesitate, asupracrizei din Kosovo, cu toate acestea, conducătorii NATO și-au dat acceptul
21preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 21
asupra unor numeroase alte programe și realizări cu implicații pe termen lung
pentru Alianță.
Rezultatele de la Washington au respectat promisiunea făcută la
summit-ul desfășurat cu doi ani înainte. La Madrid, Alianța invitase RepublicaCehă, Ungaria și Polonia la începerea discuțiilor despre aderare și promisesecă ușa va rămâne deschisă pentru noi membri. La Washington, liderii acestortrei țări au luat loc, pentru prima dată, la masa adunării, iar Alianța a dezvăluito inițiativă menită să ajute alte țări interesate în pregătirea pentru o posibilă aderare în viitor. “Cei trei membri noi nu vor fi ultimii” , au declarat liderii Alianței în.
La Madrid, liderii NATO garantaseră și întregul set de activități de
parteneriat cu Alianța; în Washington, liderii au notat progresul înregistrat înaceastă privință și au dezvăluit noi inițiative menite să o continue. La Madrid,liderii Alianței solicitaseră o revizuire a Conceptului Strategic (în esență, planulsarcinilor de lucru ale Alianței și metodele de îndeplinire ale acestora);la Washington a fost aprobat un Concept Strategic nou, care să reflecteconfigurația securității Euro-Atlantice la sfârșitul secolului XX. La Madrid,NATO și Ucraina semnaseră; la Washington liderii NATO și PreședinteleUcrainean au susținut prima lor Întâlnire la Nivel Înalt și au recunoscutimportanța Ucrainei pentru securitatea și stabilitatea Euro-Atlantică.
Lucrările Summit-ului de la Washington sunt reflectate detaliat în
Comunicatul Summit-ului de la Washington și în Conceptul Strategic.Comunicatul descrie temele majore ale Summit-ului și ale Alianței din aceastăperioadă cardinală a istoriei sale. Conceptul Strategic pregătește Alianța învederea dificultăților și oportunităților secolului XXI și dirijează dezvoltarea militară și politică a acesteia pentru viitor.
Realizările concrete ale Summit-ului – sub formă de decizii și programe
– au pregătit intrarea Alianței în secolul XXI. Recunoscând schimbarea dramatică a climatului de securitate Euro-Atlantică de-a lungul ultimilor zeceani, Conceptul Strategic a admis “apariția unor noi riscuri complexe asupra
păcii și stabilității Euro-Atlantice, acestea incluzând opresiunea, conflicteleetnice, dezastrele economice, prăbușirea ordinii politice și proliferarea armelorde distrugere în masă.” A stabilit scopurile și sarcinile Alianței pentru viitor și a
reflectat hotărârea țărilor-membre ale Alianței de a menține capacitățile militarenecesare îndeplinirii tuturor misiunilor Alianței.
O trăsătură importantă a poziției transformatoare a NATO o constituie
dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Apărare (ESDI) în cadrulAlianței. La Summit-ul de la Washington, liderii Alianței au salutat progresulrealizat și au solicitat continuarea eforturilor de transformare a ESDI într-o realitate. NATO a mai emis o Inițiativă pentru Capacitățile de Apărare, menită să ajute forțele militare ale Alianței să devină mai mobile,
22preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 22
mai interoperabile, mai capabile să ajute și mai eficace. Similar, Alianța a
introdus schimbări în structura de comandă integrată care să reflecte mediulde securitate transformat. Aceste schimbări sunt planificate astfel încât să permită aplicarea mai eficientă a operațiunilor NATO.
Comunicatul Summit-ului de la Washington a conturat o altă inițiativă a
Alianței asupra Armelor de Distrugere în Masă (ADM). Principalul obiectiv alNATO privitor la aceste arme distructive este acela de a “preveni proliferarea,
sau, în caz că aceasta apare, să fie deturnată prin mijloace diplomatice”.Pentru a răspunde mai eficient la pericolul proliferării, NATO a stabilit unCentru ADM în cadrul Statului Major Internațional de la Sediul NATO. Centrul caută să coordoneze o abordare politico-militară integrantă, prin încurajarea dezbaterilor și înțelegerea problemelor ADM în cadrul NATO;prin întărirea programelor existente de creștere a disponibilității militare de aopera într-un mediu ADM; și prin intensificarea schimbului de informații asupraprogramelor de asistență ADM, în caz de distrugeri în țările aliate.
Chiar dacă au salutat prezența a trei noi membri la primul lor Summit,
liderii NATO au subliniat faptul că ușile vor rămâne deschise și pentru alți candidați. La Summit a fost dezvăluit un Plan de Acțiune pentru Membri (MAP),constituind “manifestarea practică a Ușilor Deschise” . MAP este un program de
activități din care țările interesate pot alege, pe baza deciziilor naționale și auto-selecției. Programul acoperă cinci domenii: probleme politice și economice,probleme militare/de apărare, resurse, securitate și probleme de legislație.NATO a subliniat faptul că programul nu trebuie privit ca o listă a criteriilor pentru obținerea calității de membru și că participarea activă la PfP și EAPCrămâne esențială în cazul țărilor interesate de posibilitatea unei viitoareaderări. Cu toate acestea, orice decizie privitoare la calitatea de membru va filuată, de la caz la caz, în conformitate cu Declarația Summit-ului de la Madridși cu Declarația Summit-ului de la Washington.
După întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic, liderii sau
reprezentanții din țările membre ale Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantics-au întâlnit și la Washington. Liderii EAPC au discutat situația din Kosovo șiși-au exprimat sprijinul pentru cererile comunității internaționale precum șidezaprobarea față de politicile de violență, represiune și epurare etnică practicate în Kosovo de către autoritățile Republicii Federale Iugoslavia. Liderii și-au exprimat sprijinul pentru extinderea securității și pentru eforturilede construire a democrației și economiei în regiunea Europei de sud-est. De asemenea, au aprobat un raport intitulat “Către un parteneriat pentru
secolul 21 – Parteneriatul lărgit și mai operativ” , vizând îmbunătățirea
capacității Alianței și a forțelor partenere de a opera împreună în viitor.
Deși Rusia a refuzat participarea la summit-ul de la Washington din cauza
evenimentelor din Iugoslavia, liderii NATO și-au reiterat angajamentul față de
23preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 23
parteneriatul cu Rusia prin Actul Fondator NATO-Rusia. De asemenea, ei au
subliniat faptul că relațiile apropiate între NATO și Rusia sunt de interes mutualși de importanță majoră pentru stabilitatea și securitatea din zona Euro-Atlantică.
De asemenea, liderii NATO au participat la primul summit cu președintele
Ucrainei. Ambele părți au salutat progresele înregistrate în parteneriatul distinctiv și au discutat o gamă largă de probleme legate de securitateaEuro-Atlantică.
Comunicatul summit-ului de la Washington a reiterat importanța Dialogului
Mediteranean al NATO ca parte integrantă a abordării problemei securității,în spiritul ajutorului reciproc, de către Alianță. Liderii NATO au comandatAlianței începerea rapidă a implementării cooperării practice și politice inițiateîn cadrul dialogului.
Realizările summit-ului de la Washington au fost în egală măsură practice
și conceptuale, rod al multor ani de muncă. De asemenea, au reflectat prioritățile imediate ale țărilor membre NATO, în special nevoia urgentă deîncheiere a conflictului din Kosovo și restabilirea drepturilor populației dinKosovo.
ÎNCHEIEREA CONFLICTULUI DIN KOSOVO
În seara zilei de 9 Iunie 1999, s-a încheiat un Acord militar și tehnic între
NATO și Republica Federală Iugoslavia. Consecvent acordului dintre guvernuliugoslav și reprezentanții speciali ai Uniunii Europene și ai Rusiei, adoptat la 3Iunie, Acordul militar și tehnic stipula în special retragerea imediată din Kosovoa forțelor de securitate iugoslave.
La 10 Iunie 1999, Secretarul General al NATO, Javier Solana, a putut
anunța suspendarea operațiunilor aeriene împotriva Iugoslaviei. În aceeași zi, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a votat rezoluția 1244, salutând acceptarea de către Iugoslavia a principiilor pentru o soluție politică,incluzând încetarea imediată a violențelor și retragerea rapidă a forțeloriugoslave paramilitare, polițienești și militare. De asemenea, rezoluția aanunțat stabilirea “prezențelor de securitate și civile internaționale în Kosovo”pentru a opera sub auspiciile Națiunilor Unite. Forțele din Kosovo aflate subconducerea NATO (KFOR), create în scopul îndeplinirii părții referitoare lasecuritate a acestui mandat, au intrat în Kosovo pe 12 iunie și până la 20 iunieși-au încheiat desfășurarea de unități. Detaliile suplimentare asupra acestorevenimente sunt expuse în Capitolul 5.
Ca o consecință a conflictului din Kosovo, cele mai urgente probleme
aflate pe agenda Alianței au fost: implementarea acordului de încetare a
24preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 24
conflictului, restabilirea păcii, întoarcerea refugiaților și protecția populației din
Kosovo, indiferent de originea lor etnică. Venirea forțelor din țările NATO,Rusia, Ucraina și multe alte țări non-NATO, pentru îndeplinirea acestor obiective, s-a datorat în mare parte experienței câștigate în urma desfășurăriineîncetate a Forțelor de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herțegovina. Multe dințările implicate au constituit și o parte activă a Parteneriatului NATO pentruPace, factor care a contribuit semnificativ la rolul pe care aceste forțemultinaționale l-au jucat în așezarea bazelor viitoarei stabilități din regiune.
În lunile următoare, influența conflictului din Kosovo avea să fie, de
asemenea, observată în implementarea unui număr de inițiative introduse laSummit-ul de la Washington în aprilie 1999 și de decizii ulterioare luate decătre Alianță. În special, a impulsionat decizia stabilirii unei Identități Europenede Securitate și Apărare și construirii capacităților europene capabile să intervină în rezolvarea situațiilor de criză și de menținere a păcii, în eventualitateaunui viitor conflict în care Alianța, în întregul său, poate să nu fie implicată.Acest proces este descris în Capitolul 4.
NOULSECRETAR GENERAL
În martie 2000, la un an după intervenția Alianței în Kosovo, noul secretar
general al NATO, Lord Robertson, a emis un raport de rezumare a realizărilor rezultate din operațiunea militară și desfășurarea unităților KFOR, totodată subliniind problemele rămase.
Lordul Robertson, fost ministru al apărării din Regatul Unit, a primit
numirea ca Secretar General al NATO la 14 octombrie 1999. În prima sa zi delucru, subliniind prioritățile pe care le-a sesizat în cadrul Alianței pentru lunileurmătoare, a acordat o importanță aparte celor trei zone de interes imediat șicu semnificație pe termen lung pentru Alianță.
În primul rând, NATO trebuie să joace un rol important în stabilizarea
Balcanilor în urma crizei din Kosovo și să se asigure că misiunile NATO demenținere a păcii, și în Bosnia-Herțegovina și în Kosovo, creează în cel maiscurt timp condițiile unei păci de autosusținere.
În al doilea rând, a subliniat nevoia reîntăririi rolului European în cadrul
NATO, caracterizând-o ca pe o necesitate urgentă dacă NATO va fi la fel deputernică în viitor ca și până acum. Alianța trebuie să dezvolte legături bune,efective și eficiente cu Uniunea Europeană, pe măsură ce aceasta își întăreșterolul pe care îl joacă în regiune. Declarând că “Europa mai mult în NATO nu
înseamnă mai puțin pentru America de Nord” , Lord Robertson a accentuat
faptul că relația transatlantică rămâne cheia eficacității NATO și că, fără o
25preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 25
legătură transatlantică puternică, nu poate exista stabilitate reală în Europa
sau protecție a valorilor sale democratice.
În al treilea rând, s-a axat pe prioritatea imediată în stabilirea de relații
mai strânse între NATO și Rusia, indicând reluarea întâlnirilor ConsiliuluiPermanent Unit NATO-Rusia drept o dezvoltare extrem de pozitivă în cadrulacestui proces.
Această ediție a Manualului NATO descrie evoluția politicilor NATO în
aceste probleme, precum și în alte domenii ale activității Alianței. Pentru înlesnirea consultării, cartea a fost concepută în două părți, prima detaliind munca în cooperare desfășurată pe domenii specifice pentruurmătoarele obiective ale Alianței, subliniind contextul de evoluție a politicii; și a doua, descriind aranjamentele structurale și procedurale relevante care aufost stabilite pentru facilitarea schimbului de informații, consultării, sarcinilor operaționale și de luare a deciziilor, care sunt fundamentale pentruacest proces.
26preface-ro.qxd 26/09/02 12:47 Page 26
PARTEA I
CAPITOLUL 1
CE ESTE NATO?
Originile Alianței
Sarcini fundamentale de securitateIntro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 27
Intro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 28
CE ESTE NATO?
ORIGINILE ALIAN ȚEI
Între 1945 și 1949, puse în fața necesității imediate de reconstrucție
economică, țările Europei Occidentale și aliații lor Nord-americani au privit cuîngrijorare politicile și metodele expansioniste ale Uniunii Sovietice.Îndeplinindu-și promisiunile luate în timpul războiului de a-și reduce potențialulde apărare și de a demobiliza trupele, guvernele occidentale au observat cuîngrijorare intenția clară a conducerii sovietice de a-și menține forța militară laîntreaga sa capacitate. Mai mult, în lumina obiectivelor ideologice declarate alePartidului Comunist Sovietic, era evident că apelurile de respectare a CarteiNațiunilor Unite și a acordurilor internaționale stabilite la sfârșitul războiului nugarantau suveranitatea națională sau independența statelor democraticeamenințate de acte de agresiune externă sau de subversiune din interior. La aceste temeri s-au adăugat, în multe țări din Europa Centrală și de Est, precum și în alte părți ale globului, impunerea unor forme nedemocratice deguvernământ, precum și represiunea adevăratei opoziții, ori a drepturilor și libertăților civile și umane fundamentale.
Între 1947 și 1949, o serie de evenimente politice dramatice au agravat
situația. Acestea au constat în amenințări fățișe la suveranitatea Norvegiei,Greciei, Turciei și a altor țări vest-europene, lovitura de stat din Cehoslovacia,din iunie 1948, precum și blocada ilegală a Berlinului, care a început în lunaaprilie a aceluiași an. Semnarea Tratatului de la Bruxelles în martie 1948
1a
marcat hotărârea a cinci țări vest-europene – Belgia, Franța, Luxemburg,Olanda și Marea Britanie – de a dezvolta un sistem de apărare comun și de aîntări legăturile, în așa fel, încât să poată rezista în fața amenințărilor ideologice,politice și militare la adresa securității lor.
Negocierile cu Statele Unite ale Americii și Canada au determinat crearea
unei singure Alianțe Nord-Atlantice, bazată pe garanții de securitate și angajamente comune între Europa și America de Nord. Danemarca, Islanda,Norvegia și Portugalia au fost invitate de către puterile Tratatului de la Bruxelles să se alăture acestui proces. Aceste negocieri au culminat cusemnarea Tratatului de la Washington în aprilie 1949, instituindu-se astfel unsistem comun de securitate bazat pe un parteneriat între cele 12 țări. În 1952,
291 Tratatul de la Bruxelles din 1948, revizuit în 1984, a reprezentat primul pas în reconstrucția
post-belică a securității Europei de Vest și a dat naștere Uniunii Occidentale și Organizației Tratatului de la Bruxelles. De asemenea, a reprezentat primul pas în procesul care a condus lasemnarea Tratatului Nord-Atlantic în 1949 și la crearea Alianței Nord-Atlantice. Tratatul de la Bruxelles este documentul fundamental al actualei Uniuni a Europei de Vest (WEU). Intro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 29
Grecia și Turcia au aderat la Tratat. Republica Federală a Germaniei2a intrat
în Alianță în 1955, iar în 1982 Spania a devenit, de asemenea, membru NATO.Republica Cehă, Ungaria și Polonia au aderat la NATO în 1999.
Alianța Nord-Atlantică a fost fondată pe baza unui Tratat între statele
membre, acceptat de către acestea în urma dezbaterilor publice și a unor procese parlamentare specifice. Tratatul sprijină drepturile individuale aleacestora, precum și obligațiile internaționale pe care le au statele, conform Cartei Națiunilor Unite. Fiecare țară membră este obligată să îșiasume atât riscurile și responsabilitățile, cât și avantajele securității colective,angajându-se să nu ia parte la nici un alt acord internațional care ar putea intraîn conflict cu clauzele Tratatului.
De la crearea Alianței și până în prezent, s-a scurs o jumătate de secol
de istorie. În marea parte a acestei perioade, obiectivul central al NATO a fost acela de a asigura apărarea imediată și securitatea țărilor membre. Astăzi, aceasta rămâne funcția sa centrală, dar scopul său imediat a suferitschimbări fundamentale. Trăsăturile-cheie ale acestei transformări sunt sintetizate în capitolele corespunzătoare ale acestui Manual.
SARCINI FUNDAMENTALE DE SECURITATE
Scopul esențial al NATO este acela de a asigura libertatea și securitatea
tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu TratatulNord-Atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite. Încă de la începuturilesale, Alianța a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste și durabile depace în Europa, bazată pe valorile comune ale democrației, drepturilor omuluiși în conformitate cu litera legii. Acest obiectiv al Alianței a dobândit o nouăsemnificație odată cu sfârșitul Războiului Rece, deoarece, pentru prima dată înistoria europeană de după război, perspectiva îndeplinirii lui a devenit o realitate.
NATO reprezintă legătura transatlantică prin intermediul căreia securitatea
Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. Ea este manifestarea practică a efortului colectiv depus de către membrii săipentru susținerea intereselor lor comune în problema securității.
Principiul fundamental care stă la baza Alianței este un angajament
comun față de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitateasecurității acestora. Solidaritatea și coeziunea din cadrul Alianței susțin faptulcă nici o țară membră nu poate fi forțată să se bazeze doar pe propriile eforturi
302 În 1990, odată cu unificarea Germaniei, fosta Republică Democrată Germană a intrat sub protecția
Alianței, ca parte integrată a țării unite. Intro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 30
naționale în cazul apariției unor amenințări asupra securității sale. Fără a priva
statele membre de drepturile și obligațiile de a-și asuma responsabilitățilesuverane în domeniul apărării, Alianța le ajută să-și atingă obiectivele de securitate națională în urma unui efort colectiv. Pe scurt, Alianța este oasociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-și menține securitatea pringaranții comune și prin relații stabile cu alte țări.
Tratatul Nord-Atlantic din aprilie 1949 – care este baza legală și contractuală
a Alianței – a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau colectivă. Ca preambul la poziția Tratatului, scopul Aliaților esteacela de a “promova relații de pace și prietenie în Zona Nord-Atlantică” Cutoate acestea, în momentul semnării Tratatului, scopul imediat al NATO a fostsă își apere membrii de o potențială amenințare care ar fi putut rezulta în urmapoliticii și sporirii capacității militare ale fostei Uniuni Sovietice.
Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) asigură structura care permite
implementarea obiectivelor Alianței. Este o organizație inter-guveramentală în cadrul căreia țările membre își păstrează, neatinse, suveranitatea și independența. Organizația asigură forumul în care au loc consultări în oriceprobleme și în care țările membre iau decizii în probleme politice și militarecare le pot afecta securitatea. Organizația oferă structurile necesare pentrufacilitarea consultărilor și cooperării între țările membre, în domenii politice, militare și economice, precum și științifice sau în afara sferei militare.
Astfel, ideea de securitate împărtășită de către membrii Alianței,
indiferent de diferențele specifice sau de capacitățile militare naționale, contribuie la stabilitatea din zona Euro-Atlantică. Se creează condiții carefavorizează extinderea cooperării între membrii Alianței, precum și între membriiAlianței și alte țări.
Mijloacele prin care Alianța își exercită politicile de securitate includ
menținerea unei capacități militare suficiente pentru a preveni un eventualrăzboi și pentru a asigura o apărare adecvată; o capacitate generală de rezolvare a crizelor care ar putea afecta securitatea membrilor săi; și promovarea activă a dialogului cu alte națiuni și a unei abordări a securitățiieuropene în spiritul ajutorului reciproc, care să includă măsuri de dezvoltare îndomeniul controlului armamentului și al dezarmării.
Pentru a-și atinge scopul esențial, de Alianță a națiunilor angajată față de
Tratatul de la Washington și de Carta Națiunilor Unite, aceasta aplică următoarele sarcini fundamentale de securitate:
“Securitate: Să asigure unul din fundamentele indispensabile unui mediu
de securitate stabil în zona Euro-Atlantică, bazat pe dezvoltarea instituțiilordemocratice și pe obligația rezolvării pe cale pașnică a disputelor, în care nici
31Intro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 31
o țară să nu poată intimida sau constrânge o alta prin amenințări sau prin
folosirea forței.
Consultare: Să servească, în conformitate cu prevederile din Articolul 4
din Tratatul de la Washington, ca un forum transatlantic esențial în consfătuirile ali-ate asupra oricăror probleme care aduc atingere intereselor vitale, inclusiv posibile evenimente care afectează securitatea membrilor, precum șiîn coordonarea adecvată a eforturilor depuse în domenii de interes comun.
Descurajare și Apărare: Să descurajeze și să se apere în fața oricărui act
de agresiune împotriva unui stat membru al NATO, după cum se stipulează înArticolele 5 și 6 din Tratatul de la Washington.
Și pentru a întări securitatea și stabilitatea din zona Euro-Atlantică: • Managementul situațiilor de criză: Să fie gata, de la caz la caz sau prin
consens, în conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington, să contribuie la prevenirea efectivă a conflictelor și să se angajeze activ în rezolvarea crizelor, inclusiv în operațiunile de ripostă în cazul situațiilor de criză.
• Parteneriat: Să promoveze, pe scară largă, parteneriatul, cooperarea și
dialogul cu alte țări din zona Euro-Atlantică, având ca scop creștereatransparenței, încrederii reciproce și a capacității de a acționa în cadrulAlianței.”
3
Structurile create în cadrul NATO permit țărilor membre să-și coordoneze
politicile, în scopul îndeplinirii acestor sarcini fundamentale. Ele asigură o permanentă conlucrare și cooperare în domeniul politic, economic, ca și în altedomenii non-militare, precum și formularea de planuri comune de apărare; stabilirea infrastructurii, a echipamentelor și facilităților de bază, necesare operațiunilor forțelor militare; și aranjamentele pentru programe șiexerciții comune de instrucție. La baza acestor activități se află o structură militară și civilă complexă, care implică un personal administrativ, bugetar și deplanificare, precum și agenții desemnate de către țările membre ale Alianței, în scopul de a coordona lucrul pe domenii de specialitate – de exemplu, sistemul de comunicații necesar în facilitarea consultării politice, comanda șicontrolul forțelor militare și suportul logistic în susținerea acestora. Această structură este descrisă în Partea a II-a.
323 Din Conceptul Strategic al Alianței, emis la Summit-ul de la Washington, în aprilie 1999.Intro + chapitre 1-ro.qxd 26/09/02 12:45 Page 32
CAPITOLUL 2
TRANSFORMAREA ALIANȚEI
Noul mediu de securitate în Europa
Noile instituții
Conceptul Strategic al Alianței
Rolul Forțelor militare aliate și schimbarea poziției în politica
de apărare a Alianței
Inițiativa NATO cu privire la capacitățile de apărare
Forțele nucleare ale NATO în noul mediu de securitate
TRANSFORMAREA ALIANȚEI
NOUL MEDIU DE SECURITATE ÎN EUROPA
La data de 4 aprilie 1989, Alianța a celebrat a patruzecea aniversare a
semnării Tratatului Nord-Atlantic. Evenimentul a coincis cu începutul uneiperioade de schimbări profunde în evoluția relațiilor Est – Vest și a relațiilorinternaționale și cu o transformare radicală a mediului de securitate. Rolul Alianței Nord-Atlantice a fost fundamental în îndeplinirea condițiilor de schimbare descrise în următoarele pagini. Asigurând baza de apărare colectivă și securitate comună a țărilor membre și păstrând o balanță strategică în Europa de-a lungul perioadei Războiului Rece, Alianța a garantatlibertatea și independența acestor țări. În conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic, ea continuă să îndeplinească aceste funcții esențiale,asumându-și, suplimentar, noi sarcini. Aceasta se clădește pe bazele pe caredeja le-a creat, în scopul de a promova stabilitatea în Europa, bazată pevalorile democratice comune, respectarea drepturilor omului și în conformitatecu litera legii.
Următoarele secțiuni descriu originile și evoluția acestor măsuri;
progresul înregistrat în realizarea multor obiective de lungă durată ale Alianțeiși principalele probleme de interes cu care se confruntă țările membre șipartenere ale NATO, pe măsură ce acestea continuă să-și adapteze politicileși să-și formeze instituțiile comune în scopul de a face față noilor încercări.
Originile noului mediu de securitate
Rădăcinile schimbărilor care au transformat harta politică a Europei își au
originile în câteva evenimente din anii șaizeci și șaptezeci, care urmau să aibăimplicații pe termen lung. Au existat multe aspecte ale acestor evoluții dar se evidențiază în mod deosebit trei evenimente, și anume: Adoptarea de cătreAlianță, în decembrie 1967, a doctrinei Harmel, bazată pe politici paralele demenținere a unei apărări adecvate odată cu încercarea de a detensiona relațiile Est – Vest; introducerea de către Guvernul Republicii Federale a Germaniei, în 1969, a “Ostpolitik”, propusă de către Cancelarul Willy Brandt,menită să promoveze relații mai bune cu țările din Estul Europei și Uniunea Sovietică, în cadrul constrângerilor impuse de către politicile guvernamentale și acțiunile externe ale acestora; și adoptarea Actului Final de la Helsinki al CSCE
1,
351 Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a fost redenumită Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în ianuarie 1995.
din august 1975, care stabilea noi standarde pentru discutarea
problemelor referitoare la drepturile omului și introducea măsuri de sporire aîncrederii reciproce dintre Est și Vest.
O serie de evenimente la fel de importante au marcat cursul relațiilor Est
– Vest în anii optzeci. Acestea au inclus desfășurarea de către NATO a ForțelorNucleare cu Rază Medie de Acțiune în Europa, ca urmare a dublei deciziiasupra modernizării nucleare și controlului armamentului, din decembrie 1979;a urmat Tratatul de la Washington, semnat în decembrie 1987, care a impuseliminarea totală a focoaselor terestre INF produse de către Statele Unite aleAmericii și Uniunea Sovietică; semne timpurii de schimbare în Europa de Est,asociate apariției și recunoașterii, în ciuda revenirilor ulterioare, a mișcăriisindicale independente “Solidaritatea”, în Polonia, în august 1980; consecințele invaziei Afganistanului de către Uniunea Sovietică în decembrie1979 și ultima retragere a forțelor sovietice din Afganistan în februarie 1989; și numirea, în martie 1985, a lui Mihail Gorbaciov în funcția de Secretar General al Partidului Comunist Sovietic.
În martie 1989, în cadrul CSCE, au început la Viena negocieri
promițătoare privind controlul armamentului, între 23 de țări membre NATO și ale Organizației Tratatului de la Varșovia, asupra reducerii forțelor convenționale în Europa (CFE). Summit-ul NATO desfășurat la Bruxelles lasfârșitul lunii mai 1989 a avut o semnificație aparte în tot acest context. Au fostpublicate două dări de seamă asupra politicii Alianței, și anume, o declarațiecare marca a patruzecea aniversare a Alianței, stabilind obiectivele și politicilecălăuzitoare ale Aliaților NATO pe parcursul celui de al cincilea deceniu decooperare; și un Concept Cuprinzător privitor la Controlul Armamentului și laDezarmare.
Declarația Summit-ului din 1989 cuprindea multe elemente de maximă
importanță. Ea recunoștea schimbările în desfășurare din Uniunea Sovietică,precum și din alte țări Est-Europene, și contura modul de abordare al Alianțeiîn problema prevenirii divizării Europei și a îndeplinirii obiectivului său de lungădurată de realizare a unei ordini europene juste și de pace. Declarația areiterat nevoia continuă de forțe de descurajare efective și credibile și de oapărare adecvată și a sprijinit inițiativa, structurată în trei părți, a PreședinteluiStatelor Unite, George Bush, de control al armamentului, care solicita a) oaccelerare a negocierilor CFE de la Viena; b) reduceri semnificative alecategoriilor suplimentare de forțe convenționale și c) reduceri majore alepersonalului militar sovietic și al Statelor Unite, staționate în afara teritoriuluinațional. Declarația Summit-ului a generat un plan larg privind cooperareaextinsă Est-Vest în alte zone, acționarea în cazul pericolelor globalesemnificative și adoptarea de măsuri menite să satisfacă obiectivele pe termenlung ale Alianței.
36
Evenimentele de la sfârșitul anilor optzeci
Pe parcursul anului a continuat seria de evenimente cu semnificație
majoră pentru întregul continent european și pentru relațiile internaționale înansamblul lor. Spre sfârșitul anului 1989 și în primele săptămâni ale lui 1990,s-au făcut progrese semnificative pentru reforma sistemului politic și economicîn Polonia și Ungaria, iar în Republica Democrată Germană, Bulgaria,Cehoslovacia și România au avut loc evenimente în sprijinul libertății șidemocrației care au depășit toate așteptările.
Promisiunea păstrată peste 40 de ani de a se pune capăt divizării Europei
și, odată cu aceasta, divizării Germaniei, a dobândit un sens real în noiembrie1989, când Zidul Berlinului a fost dărâmat. Dincolo de semnificațiile fundamentale, țările membre ale Alianței au privit acest eveniment ca partedintr-un proces mai larg care avea să realizeze o Europă unită și liberă.Departe de a fi complet și întâmpinând numeroase obstacole și incertitudini,procesul a înregistrat, totuși, un progres dramatic și rapid. În majoritatea țărilorEuropei Centrale și de Est avuseseră loc sau erau planificate alegeri libere;fostele divizări erau anulate; granițele impuse prin forță au fost desființate; și, în mai puțin de un an, la 3 octombrie 1990, a avut loc unificarea celor douăstate germane, cu sprijinul comunității internaționale și acordul guvernului sovietic, pe baza unui tratat internațional și în urma votului întregului popor german.
Aceste fapte, precum și perspectiva reformei, au produs schimbări
pozitive majore în relațiile țărilor din Estul și Centrul Europei cu comunitateainternațională, generând un dialog nou și mult mai complex între Est și Vest,care a oferit speranțe reale, în locul temerii unei confruntări, și propuneri practice pentru cooperare, în locul polemicilor și stagnării.
Astfel de schimbări nu s-au produs fără obstacole, deoarece evenimentele
din fosta Uniune Sovietică și din alte părți ale Europei Centrale și de Est puteauprovoca noi probleme legate de stabilitatea și securitatea în zonă. Însuși cursulaccentuat al reformelor din Uniunea Sovietică a provocat noi pericole, precum și probleme interne grave. Mai mult, peisajul economic dezastruoscombinat cu problemele majore ivite în multe din țările Europei Centrale și deEst în realizarea tranziției de la un guvern autoritar și o economie centralizatăla o democrație pluralistă și o piață liberă au determinat nesiguranța previziunilorpolitice și nevoia continuă de revizuire a acestora.
În toată această perioadă, NATO a continuat să joace un rol-cheie,
asigurând cadrul consultărilor și coordonării politicilor între țările membre, cu scopul de a diminua riscul crizelor care ar fi putut afecta interesele comunede securitate. Alianța și-a intensificat eforturile de îndepărtare a dezechilibrelormilitare; de introducere a unei deschideri mai mari în problemele militare; și de
37
sporire a încrederii prin acorduri, radicale, dar echilibrate și verificabile, de control
al armamentului, prin aranjamente de control și prin mai multe contacte la toatenivelele.
O mână întinsă prieteniei și cooperării
La Întâlnirea la Nivel Înalt de la Londra, din iulie 1990, în cea mai
cuprinzătoare Declarație emisă de la fondarea NATO, Șefii de Stat și deGuvern au anunțat măsuri majore de transformare a Alianței, în conformitatecu noul mediu de securitate, precum și hotărârea de a pune capăt confruntăriidintre Est și Vest. Ei au trimis oferte guvernelor Uniunii Sovietice și EuropeiCentrale și de Est, pentru a stabili legături diplomatice regulate cu NATO șipentru inițierea unei noi relații bazate pe cooperare. Declarația fusese prefiguratăcu o lună în urmă, atunci când Miniștrii de Externe ai NATO au avut o întâlnireîn Scoția și au luat decizia excepțională de a emite “Mesajul din Tumberry”,înaintând oferta de prietenie și cooperare Uniunii Sovietice și celorlalte țărieuropene. Anunțul făcut de Președintele Gorbaciov în iulie 1990, prin careaccepta includerea Germaniei unite în Alianța Nord-Atlantică, a fost legat înmod explicit de natura pozitivă a acestui Mesaj și de propunerile și promisiunilereale făcute la Londra de către guvernele din cadrul Alianței.
Declarația de la Londra a inclus propuneri pentru dezvoltarea cooperării în
numeroase și diverse moduri. Liderii și reprezentanții țărilor din Europa Centrală și de Est au fost invitați la Cartierul General NATO, de la Bruxelles.Au avut loc numeroase vizite de acest fel și s-au perfectat aranjamente pentru realizarea de contacte regulate la nivel diplomatic. De asemenea, Secretarul General al NATO a vizitat Moscova imediat după Întâlnirea la NivelÎnalt de la Londra, pentru a transmite conducerii sovietice propunerile incluseîn Declarație și hotărârea Alianței de a folosi în mod constructiv apariția de noioportunități politice.
La Paris, în noiembrie 1990, a fost semnată o declarație-angajament
comună de neagresiune, în același timp cu Tratatul asupra Forțelor Convenționale din Europa și cu publicarea, de către toate țările membre aleCSCE, a “Cartei de la Paris pentru o Nouă Europă”. Declarația Comună a puscapăt oficial relațiilor de adversitate și a reafirmat intenția semnatarilor de a seabține de la amenințări sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sauindependenței politice a oricărui stat, în conformitate cu scopurile și principiileCartei Națiunilor Unite și ale Actului Final de la Helsinki (vezi Capitolul 15).Toate celelalte state participante la CSCE au fost invitate să se alăture acestuiangajament.
Într-un interval scurt de timp au fost stabilite noi contacte militare, care au
inclus discuții intense asupra doctrinelor și forțelor militare. S-au înregistrat
38
progrese în abordarea unui acord al “Cerului deschis”, care permitea
survolarea teritoriilor naționale pe baze reciproce, în scopul sporirii încrederii șitransparenței referitoare la operațiunile militare. Au fost inițiate noi discuțiiasupra Tratatului CFE privind reducerea forțelor convenționale de la Atlantic șipână la munții Urali, incluzând măsuri sporite de limitare a efectivelor militaredin Europa. S-a ajuns la o înțelegere privind intensificarea procesului CSCE șistabilirea de noi standarde pentru consolidarea și păstrarea societăților libere.Au fost luate măsuri care să permită procesului CSCE, până atunci capabil săîntărească încrederea mutuală, să fie în continuare instituționalizat, astfel încâtsă asigure un forum al dialogului politic lărgit, într-o Europă mai unită. Pe planintern, NATO a început o revizuire amănunțită a strategiei proprii, urmând să oadapteze noilor circumstanțe.
Criza din Golf
În ciuda cursului pozitiv al multora din aceste evenimente, pot apărea
rapid și în circumstanțe imprevizibile noi amenințări la adresa stabilității, după cum au demonstrat invazia Kuweitului de către Irak, din august 1990,și evenimentele ulterioare din zona Golfului. Forța de Coaliție formată subconducerea Statelor Unite, de oprire a invaziei nu a implicat NATO în moddirect, dar solidaritatea din cadrul NATO în problema conflictului a avut un rolsemnificativ. Țările NATO au folosit intens forumul Alianței pentru consultăripolitice încă de la declanșarea crizei și au avut o contribuție majoră la sprijinirea eforturilor Statelor Unite în găsirea unei soluții diplomatice. Când acestea au eșuat, contribuțiile directe la Forța de Coaliție, ale țărilor membre NATO și experiența lor comună de lucru și împărțire a responsabilităților în cadrul NATO au jucat, din nou, un rol important. Mai mult,într-o acțiune bazată pe Alianță, au fost trimise în Turcia elemente ale ForțeiMobile ACE din NATO, pentru a demonstra hotărârea comună de apărare aAlianței, aflată sub incidența Articolului 5 din Tratatul Nord-Atlantic, în eventualitatea unei amenințări externe la securitatea Turciei, care ar fi pututdecurge în urma situației din Golf.
În mod semnificativ, opoziția hotărâtă și unitatea obiectivelor comunității
internaționale față de acțiunile întreprinse de către Irak au oferit dovada pozitivă a transformărilor care avuseseră loc în relațiile dintre Uniunea Sovietică și Vest. Beneficiile rezultate din stabilirea de contacte îmbunătățite șidin creșterea cooperării între cele două părți au fost, în mod clar, evidente.Această recunoaștere timpurie a intereselor comune privitoare la securitatea șistabilitatea întregii zone Euro-Atlantice a contribuit la evoluția pozitivă ulterioară a relațiilor NATO-Rusia, care a culminat în 1997 cu semnarea Actului Fondator NATO-Rusia.
39
Pericolele inerente observate în criza Golfului au întărit hotărârea Alianței
de a dezvolta și îmbunătăți nivelul cooperării sale cu țările din Europa Centralăși de Est, precum și cu alte țări, conform obiectivelor stabilite de către Șefii deStat și de Guvern prin Declarația de la Londra. Această hotărâre a fost încontinuare întărită de evenimentele din 1991, incluzând măsurile represive adoptate de către guvernul sovietic față de statele baltice, înainte de a lerecunoaște dreptul de a-și stabili propria independență; de situația în continuădeteriorare și declanșarea ostilităților în Iugoslavia, care au dus la destrămareaFederației Iugoslave; și de încercarea de lovitură de stat din Uniunea Sovietică,
din august 1991.
NOILE INSTITU ȚII
Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic
Pe fondul acestor evenimente, anul 1991 a fost marcat de o intensificare
a vizitelor și contactelor diplomatice între NATO și țările din Centrul și EstulEuropei, conform deciziilor adoptate la Londra de către Șefii de Stat și deGuvern din NATO. Odată cu publicarea Declarației de la Roma din noiembrie1991, au fost puse bazele așezării acestei relații dinamice pe un fundamentmai instituționalizat. Crearea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică (NACC),în decembrie 1991, a reunit țările membre NATO și, inițial, nouă țări din EuropaCentrală și de Est, într-un nou forum consultativ. În martie 1992, participarea laNACC a fost extinsă, pentru a include toți membrii Comunității Statelor Independente, iar până în iunie 1992, Georgia și Albania au devenit, la rândullor, membre.
Întâlnirea inaugurală NACC a avut loc la 20 decembrie 1991, chiar în
momentul în care Uniunea Sovietică înceta să mai existe. Simultan, 11 fosterepublici sovietice au devenit membre ale Comunității Statelor Independente,intrând într-o perioadă de intense transformări politice și economice, pe planintern și în privința relațiilor internaționale. În acest context, problemeleregionale au căpătat amploare. În Nagorno-Karabah, Moldova, Georgia și înalte părți, au avut loc izbucniri de violență, odată cu escaladarea tensiunilorintra- și interstatale.
Situația în continuă deteriorare, folosirea forței și creșterea pierderilor de
vieți omenești din teritoriul fostei Iugoslavii au constituit principalele motive deîngrijorare, distrugând perspectivele unui progres pașnic în realizarea unui noumediu de securitate în Europa. De la începutul crizei, Consiliul Nord-Atlantic șiConsiliul de Cooperare Nord-Atlantică au inițiat consultări și au sprijinit eforturile de restaurare a păcii ale altor organisme.
40
În timpul aceleiași perioade, discuțiile asupra măsurilor menite să
întărească rolul CSCE în promovarea stabilității și democrației în Europa,incluzând propunerile schițate în Declarația de la Roma, emisă de cătreAlianță, au culminat cu semnarea, în 1992, a Documentului de la Helsinki(“Provocările schimbării”) la Întâlnirea la Nivel Înalt a CSCE, care a avut loc îniulie 1992. Documentul descria, printre altele, noi inițiative în crearea unuiforum CSCE pentru securitate și cooperare și pentru activități CSCE demenținere a păcii, în sprijinul cărora și-au exprimat sprijinul necondiționatConsiliul Nord-Atlantic și Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică.
Dezvoltarea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică și rolul Consiliului
Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), care l-a înlocuit în 1997, sunt descrisemai amănunțit în următoarele capitole.
Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC)
Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) a fost înființat în 1997,
succedând Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică. El reunește 19 Aliați și 27Parteneri
2într-un forum care asigură consultări și cooperări regulate.
Se întrunește periodic la nivel de Ambasadori și Miniștri de Externe și aiApărării.
Șefii de Stat și de Guvern ai celor 46 de țări membre se pot,
de asemenea, întâlni, în caz de nevoie, așa cum s-a întâmplat la Washington,în aprilie 1999. Summit-ul EAPC de la Washington a fost un prilej de discuțiideschise asupra cooperării pentru securitate din cadrul EAPC în secolul al XXI-lea. Liderii s-au concentrat asupra pericolelor-cheie pentru securitate din zonaEAPC și în mod special asupra situației din Kosovo.
Șefii de Stat și de Guvern au aprobat două documente referitoare la
dezvoltarea viitoare a Parteneriatului pentru Pace. Primul dintre acestea,“Cadrul politico-militar al operațiunilor PfP aflate sub conducerea NATO”, recomanda implicarea țărilor partenere în consultări politice și în luarea dedecizii, în planificarea operațională și de comandă pentru viitoare operațiunisub conducerea NATO la care vor lua parte. Al doilea document, intitulat “Către un Parteneriat pentru secolul XXI – Parteneriatul Extins și mai
412 Albania, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Bielarus, Belgia, Bulgaria, Canada, Croația, Republica
Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia,Kazahstan, Republica Kirghiză, Letonia, Lituania, Luxemburg, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia,Portugalia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Tadjikistan, fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei(a), Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Marea Britanie, Statele Unite aleAmericii, Uzbekistan.
(a) Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.
Operativ”, conturează principalele elemente planificate să sporească
operativitatea Parteneriatului pentru Pace (PfP).
EAPC a jucat un rol important ca forum consultativ pentru criza din
Kosovo. S-au desfășurat o serie de ședințe extraordinare pentru informareaPartenerilor asupra situației planificărilor și pregătirilor NATO pentru posibileacțiuni militare în Kosovo și în vederea schimbului de opinii cu Parteneriiasupra desfășurării evenimentelor.
Activitățile EAPC completează Programele Parteneriatului pentru Pace
(PfP). Ele se bazează pe un plan de acțiune pe doi ani, care se axează pe consultări și cooperare în probleme legate de securitate și politică, incluzând chestiuni regionale, controlul armamentului, terorismul internațional,menținerea păcii, apărarea economică, planificarea de urgență civilă precum șisubiecte științifice și de mediu.
Aproape toți membrii EAPC, care nu sunt membrii NATO, au stabilit
misiuni diplomatice acreditate la NATO, extinzând contactele între aceastăorganizație și Partenerii săi și sporind operativitatea și eficacitatea cooperării.
O realizare importantă a EAPC a constituit-o înființarea Centrului
Euro-Atlantic de Coordonare a Măsurilor împotriva Dezastrelor (EADRCC) la Cartierul General NATO, la propunerea Federației Ruse. Centrul a fost inaugurat în iunie 1998 și a fost imediat solicitat să-l sprijine pe Înaltul Comisaral Națiunilor Unite pentru Refugiați, în eforturile de salvare a refugiaților dinKosovo care ajunseseră pe teritoriul Albaniei. Asistența umanitară coordonatăa NATO și a țărilor Partenere a fost intensificată, ca răspuns la agravarea crizeirefugiaților din regiune, începând cu sfârșitul lui martie 1999. De asemenea,EADRCC a jucat un rol important în coordonarea ajutorului umanitar acordat înzonele afectate de inundații din vestul Ucrainei.
EAPC ajută la sprijinirea cooperării practice în problema securității
regionale prin susținerea de seminarii pe această temă, care fac parte dinplanul de acțiune al EAPC. Primul seminar de acest fel, pe tema cooperăriiregionale, a fost găzduit de Georgia, în octombrie 1998. De atunci, au avut locevenimente similare în Lituania și Slovacia, Bulgaria și Uzbekistan.
Se caută idei pentru alte inițiative practice, inclusiv metode prin care
EAPC ar putea sprijini acțiunea umanitară mondială împotriva minelor șimodalități de control al transferului de arme ușoare.
CONCEPTUL STRATEGIC AL ALIAN ȚEI
La Întâlnirea la Nivel Înalt de la Washington din aprilie 1999, Aliații NATO
au aprobat o strategie de dotare a Alianței în vederea pericolelor pentru
42
securitate și a ocaziilor favorabile din secolul al XXI-lea și de dirijare a viitoarei
sale dezvoltări politice și militare.
Conceptul Strategic actualizat oferă instrucțiuni generale pentru
dezvoltarea unor politici și planuri militare detaliate. Acesta descrie Scopul și
Funcțiile Alianței și îi examinează Perspectivele Strategice în lumina evoluției
mediului strategic, a pericolelor și riscurilor pentru securitate. Conceptul stabileșteAbordarea de către Alianță a problemei securității în secolul al XXI-lea ,
reafirmând importanța unei legături transatlantice și a menținerii capacitățilormilitare ale Alianței. Acesta examinează rolul altor elemente-cheie în abordarea largă de către Alianță a problemelor stabilității și securității, anume,Identitatea Apărării și Securității Europene; preîntâmpinarea conflictelor și crizade management; parteneriatul, cooperarea și dialogul; extinderea; și controlularmamentului, dezarmarea și neproliferarea. Conceptul mai oferă Instrucțiuni
pentru Forțele Alianței , bazate pe principiile strategiei Alianței și pe caracteristicile
poziției de forță a acesteia. Include secțiuni adresate misiunilor forțelor militarealiate și instrucțiuni privitoare la poziția de forță a Alianței, precum și caracteristiciale forțelor convenționale și nucleare.
Conceptul Strategic a fost publicat pentru prima oară în 1991.
Versiunea din 1999, la fel ca cea anterioară, reprezintă declararea oficială aobiectivelor Alianței și oferă instrucțiuni la vârf despre mijloacele politice și militare care trebuie folosite pentru a le îndeplini.
Formularea inițială a strategiei NATO a fost cunoscută sub denumirea
“Conceptul strategic pentru apărarea zonei Nord-Atlantice”. Dezvoltat întreoctombrie 1949 și aprilie 1950, acesta a stabilit o strategie de operațiuni lascară largă în apărarea teritorială. La mijlocul anilor cincizeci, a fost dezvoltatăstrategia “represalii masive”. Aceasta a subliniat tactica de descurajare bazatăpe amenințarea că NATO va răspunde oricărui act de agresiune împotrivațărilor membre, prin orice mijloc aflat la dispoziția sa, inclusiv armele nucleare.
Discuțiile privind posibile schimbări în această abordare strategică au
început la sfârșitul anilor cincizeci și au continuat până în 1967 când, în urmadezbaterilor intense din cadrul Alianței, conceptul de “represalii masive” a fostînlocuit cu “riposta flexibilă”. Aceasta se concentra pe oferirea de către NATOa avantajelor flexibilității și inducerii sentimentului de nesiguranță oricăruipotențial agresor în legătură cu riposta NATO în cazul unei amenințări la suveranitatea și independența chiar și a unei singure țări membre. Conceptul a fost astfel gândit încât să ofere garanții că orice fel de act de agresiune va fi perceput ca implicând riscuri inacceptabile.
Strategiile descrise mai sus au fost închise în documente secrete,
care asigurau instrucțiuni pentru guvernele naționale și puncte de referințăpentru activitățile de planificare militară. Acestea nu se adresau publicului larg.
43
Deși conceptele principale erau cunoscute, despre detalii s-a discutat foarte
puțin în public, deoarece eficacitatea lor depindea în mare parte de caracterullor secret. Ele reflectau realitățile Războiului Rece, diviziunea politică a Europeiși situația ideologică și militară conflictuală care a caracterizat relațiile dintreEst și Vest timp de mai mulți ani.
Cu toate acestea, deoarece Războiul Rece continua, Alianța a căutat să
reducă pericolele acestuia și să inițieze progresul către o relație pozitivă cuUniunea Sovietică și cu alte țări membre ale Pactului de la Varșovia. Raportul Harmel, publicat în 1967, a stabilit, astfel, metodele de apărare și dialogul, care includea controlul armamentului, drept cei doi indicatori ai poziției Alianței în problema securității.
Odată cu încheierea Războiului Rece, situația politică din Europa si
situația militară generală au suferit transformări. În cei doi ani care au urmatcăderii Zidului Berlinului a fost dezvoltat un nou Concept Strategic. Acesta afost supus dezbaterilor și discuțiilor din cadrul Alianței și a fost încheiat înnoiembrie 1991. Având prea puține asemănări cu anterioarele concepte, el sublinia cooperarea cu foștii adversari, în locul confruntării cu aceștia. El menținea securitatea națiunilor membre ca obiectiv fundamental al NATO,dar adăuga obligația specifică de a se depune eforturi pentru extinderea șiîntărirea securității în întreaga Europă. De asemenea, în alte privințe, Conceptul Strategic din 1991 suferise modificări radicale față de versiunileanterioare. A fost emis ca document public, deschis discuțiilor și comentariilorparlamentelor, specialiștilor în securitate, jurnaliștilor și publicului larg.
În 1997, liderii NATO au fost de acord cu reexaminarea și actualizarea
Conceptului, astfel încât acesta să reflecte schimbările din Europa survenite dela adoptarea lui, în același timp confirmând hotărârea Aliaților privind apărareacolectivă și legătura transatlantică și oferind garanții că strategia NATO esteadaptată complet la provocările secolului XXI. În cadrul Alianței s-au depuseforturi deosebite pentru încheierea revizuirii până în momentul începerii Summit-ului de la Washington.
La fel ca și toate celelalte probleme ale Alianței, aprobarea Conceptului a
necesitat consensul în privința conținutului și a limbajului acestui document, din partea tuturor țărilor membre ale Alianței. Deoarece trei noi țări membrefuseseră acceptate în cadrul Alianței, reprezentanții Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei au participat la discuții încă de la începerea acestora.
Conceptul Strategic este declarația oficială a scopurilor și funcțiilor NATO
și reprezintă, la cel mai înalt nivel, cadrul instrucțiunilor asupra mijloacelorpolitice și militare care trebuie folosite pentru atingerea obiectivelor sale.
Conceptul din 1999 confirmă faptul că scopul esențial și durabil al Alianței
este acela de a garanta libertatea și securitatea membrilor săi prin mijloace
44
politice și militare. El afirmă valorile democrației, drepturilor omului și literei legii
și exprimă angajamentul Aliaților nu numai față de apărarea comună, ci și fațăde realizarea păcii și stabilității zonei Euro-Atlantice extinse.
Strategia mai definește funcțiile fundamentale de securitate ale Alianței,
atât în termeni de apărare colectivă, care s-a aflat în centrul preocupărilorAlianței încă de la fondarea ei, cât și în termeni privitori la noile activități dindomeniile de rezolvare a crizelor și de parteneriat pe care Alianța și le asumăîn scopul îmbunătățirii securității și stabilității în zona Euro-Atlantică.
Conceptul descrie mediul strategic și evaluează pericolele și riscurile
pentru securitate care pot fi prevăzute. Acesta observă că în ultimii ani mediula fost marcat de schimbări generale continue și că Alianța a jucat un rolesențial în întărirea securității Euro-Atlantice încă de la sfârșitul RăzboiuluiRece.
Referitor la riscuri, documentul reafirmă concluzia Conceptului Strategic
din 1991 și anume, că pericolul unui război general în Europa a dispărut virtual, dar că există alte riscuri și incertitudini cu care se confruntă membriiAlianței și alte state din regiunea Euro-Atlantică, precum conflictele etnice,încălcarea drepturilor omului, instabilitatea politică, precaritatea economică,răspândirea armelor nucleare, biologice și chimice și căile de furnizare a acestora.
Una din trăsăturile caracteristice ale strategiei din 1991 a Alianței a fost
schițarea unei abordări largi a problemei securității, cuprinzând mijloace complementare politice și militare și subliniind cooperarea cu alte state careîmpărtășesc obiectivele Alianței. Această abordare cuprinzătoare rămâne otrăsătură centrală a noului Concept Strategic și include următoarele elementeesențiale:
Păstrarea legăturii transatlantice. Conceptul Strategic subliniază caracterul
indivizibil al securității Europene și Nord-Americane și, implicit, importanța unuiparteneriat puternic și dinamic între Europa și America de Nord.
Menținerea capacităților militare eficace. Strategia solicită capacități
militare care să facă față tuturor circumstanțelor previzibile, de la tactica deintimidare și apărarea colectivă și până la operațiuni de rezolvare a crizelor.Conceptul Strategic oferă instrucțiuni și asupra capacităților necesare.
Dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Apărare în cadrul
Alianței . Conceptul Strategic confirmă faptul că Identitatea Europeană de
Securitate și Apărare va continua să fie dezvoltată în cadrul Alianței, pe bazadeciziilor luate de către Miniștrii de Externe ai Alianței la Berlin, în 1996, precum și după această dată. Se afirmă faptul că acest proces va necesita o
45
strânsă cooperare între NATO, Uniunea Europei Occidentale și, dacă și când
va fi necesar, Uniunea Europeană3.
Conceptul afirmă că acest proces va da posibilitatea tuturor Aliaților
europeni să își aducă o contribuție mai coerentă și efectivă la misiunile și activitățile Alianței; va reîntări parteneriatul transatlantic; și îi va ajuta pe Aliațiieuropeni să acționeze cu propriile forțe, conform capacității Alianței, de la cazla caz și prin consens, de a-și oferi activele și capacitățile disponibile pentruoperațiuni conduse de către europeni în care NATO nu este implicată militar,luând în considerare întreaga participare consimțită a Aliaților europeni.
Prevenirea conflictelor și rezolvarea crizelor. Conceptul definește un rol
important pentru Alianță, referitor la prevenirea conflictelor și rezolvareacrizelor, din moment ce operațiunile de ripostă la criză, precum cele din Bosnia și Kosovo, reprezintă un aspect-cheie al contribuției NATO la pacea șisecuritatea Euro-Atlantică.
Parteneriat, cooperare și dialog. Conceptul accentuează hotărârea
Alianței de a-și continua politica îndelungată de parteneriat, cooperare și dialog cu toate țările euro-atlantice democrate, în scopul menținerii păcii, promovării democrației și contribuției la prosperitate și progres. Se indică faptul că această abordare este îndreptată către întărirea securității tuturor, nu exclude pe nimeni și ajută la rezolvarea diviziunilor care ar putea generaconflicte. De asemenea, descrie principalele instrumente ale acestei politici -Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, Parteneriatul pentru Pace, relațiile specialecu Rusia și Ucraina și Dialogul Mediteranean.
Extindere. Conceptul confirmă deschiderea Alianței către acceptarea de
noi membri, conform Articolului 10 din Tratatul de la Washington, și reafirmăașteptările NATO de a avansa noi invitații în anii care vor urma.
Controlul armelor, dezarmare și neproliferare. În final, Conceptul Strategic
stabilește politica Alianței de ajutor în controlul armelor, dezarmare și neproliferare. Se subliniază intenția Alianței de a păstra acest aspect al abordării problemei securității în armonie cu cel al apărării; de asemenea, se afirmă că va căuta să întărească securitatea și stabilitatea cu cel mai scăzutnumăr de forțe capabile să îndeplinească toate misiunile sale.
Partea finală a Conceptului Strategic stabilește puncte de referință pentru
forțele Alianței, traducând scopurile și activitățile din secțiunile precedente îninstrucțiuni practice – deși în mod necesar generale – pentru forțele NATO și ceicare planifică operațiunile. Strategia necesită dezvoltarea continuă a
463 Evoluția politicii referitoare la Identitatea Europeană de Securitate și Apărare și la rolurile respective
ale NATO, Uniunii Europei Occidentale și Uniunii Europene sunt descrise în Capitolul 4 și Capitolul 15.
capacităților militare necesare în toate misiunile Alianței, de la apărarea
colectivă, la susținerea păcii și alte operațiuni de rezolvare a crizelor.
Printre capacitățile desemnate ca fiind în special importante se află
capacitatea de a angaja în mod efectiv forțe opozante; capacitatea de desfășurare și mobilitatea; supraviețuirea forțelor și infrastructura; susținerea șiinteroperabilitatea – incluzând interoperabilitatea cu forțele țărilor Partenere. În plus, strategia subliniază rolul indispensabil pe care forțele aliate îl joacă întratarea riscurilor asociate proliferării armelor nucleare, biologice și chimice șia mijloacelor de distribuire a acestora.
Conceptul Strategic stipulează și faptul că Alianța va menține pentru
viitorul previzibil o combinație adecvată de forțe nucleare și convenționale cubaza în Europa, complet dotate în cazurile necesare, cu un nivel minim de suficiență.
ROLUL FORȚELOR MILITARE ALIATE
ȘI SCHIMBAREA POZI ȚIEI ÎN
POLITICA DE AP ĂRARE A ALIAN ȚEI
De la înființarea NATO, forțele aliate au constituit baza apărării și
intimidării în fața amenințării unui război, care a rămas principala problemă desecuritate al Aliaților timp de patruzeci de ani. Rolul lor principal rămâne acelade a garanta securitatea și integritatea teritorială a statelor membre.
Sarcina de a asigura securitatea prin intimidare și apărare colectivă
rămâne neschimbată. Cu toate acestea, situația destul de diferită a securitățiidin anii nouăzeci a permis forțelor Alianței să își asume roluri noi pe lângăacela de a-și îndeplini această funcție primară. De exemplu, prin intermediulprogramului îmbunătățit al Parteneriatului pentru Pace și în cadrul EAPC, Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia, Comisia NATO-Ucraina și alte forumuri create pentru intensificarea cooperării, forțele militare aliate joacă unrol din ce în ce mai important în facilitarea transparenței și creșterea încrederiiîntre NATO și Partenerii săi. De asemenea, ele joacă un rol-cheie în verificareaacordurilor privind controlul armamentului. Mai presus de toate, ca forțe operative de menținere a păcii, ele și-au asumat misiunea vitală de sprijinire arezolvării efective a crizelor și aranjamentelor de prevenire a conflictelor, cu precădere în rolul lor în implementarea Acordului de Pace din Bosnia și înasigurarea prezenței internaționale de securitate în Kosovo, mandatată decătre Națiunile Unite.
Rolul forțelor NATO de menținere a păcii și rezolvare a situațiilor de
conflict a dobândit o importanță majoră în paralel cu dezvoltarea rolului de
47
ansamblu al Alianței în acest domeniu. Într-adevăr, dintre toate schimbările prin
care a trecut Alianța, nici una nu a necesitat mai multă hotărâre și unitate ascopurilor decât cea de plasare a forțelor sale militare în centrul eforturilormultinaționale de încetare a conflictului și de a pune bazele unui viitor stabil șipașnic în Balcani.
Prima misiune combatantă majoră în care NATO a folosit forțele militare
ca instrument de rezolvare a crizei, în scopul de a sprijini eforturile NațiunilorUnite de încetare a conflictului din Iugoslavia, a avut loc în 1995. Această acțiune, cunoscută drept “Operațiunea Forța Deliberată”, a constituitun factor semnificativ al procesului care a culminat cu încheierea unui acord depace în Bosnia. Ulterior, la sfârșitul anului 1995, NATO a fost desemnată să implementeze aspectele militare ale acordului prin preluarea conducerii uneiForțe de Implementare multinațională (FOR), iar în anul următor a unei Forțede Stabilizare (SFOR), amândouă stabilite în conformitate cu mandatele Națiunilor Unite. Procedând în acest mod, NATO a trecut de la un rol relativ limitat de sprijinire a eforturilor UN de menținere a păcii la unul de preluare a întregului control al operațiunilor complexe de menținere a păcii, implicând participarea de forțe din partea a numeroase țări Partenere sau non-NATO. Această experiență practică și operațională de cooperare în domeniul militar a avut largi repercusiuni, de exemplu, în generarea cooperăriipolitice lărgite, nu numai între NATO și Partenerii săi, ci și cu alte țări. Procesul este benefic pentru securitatea și stabilitatea din întreaga Europă.
Acțiunea Alianței în Kosovo și rolul său în atenuarea crizei umanitare din
țările vecine au contribuit la întărirea rolului NATO în rezolvarea crizei. NATO acontribuit decisiv, mai ales prin conduita campaniei sale aeriene și prin desfășurarea ulterioară a KFOR, la obiectivul comunității internaționale decreare a fundamentului pentru pace și stabilitate de lungă durată în Kosovo.
Campania aeriană din Kosovo, care a demonstrat coeziunea și unitatea
Alianței și hotărârea acesteia de a acționa în fața violenței susținute și a încălcării drepturilor omului în Kosovo, a reîntărit eforturile diplomatice alecomunității internaționale și a realizat obiectivele-cheie ale Aliaților NATO și alePartenerilor acestora. Catastrofa umanitară s-a încheiat; peste 840 000 derefugiați s-au întors; o forță internațională pentru pace condusă de NATO(KFOR) a fost, cu succes, desfășurată; iar comunitatea internațională și-aasumat responsabilitatea pentru administrația civilă, prin intermediul Misiunii înKosovo a Națiunilor Unite (UNMIK).
Noul rol al forțelor militare aliate reflectă, de asemenea, angajamentul
Alianței de a dezvolta Identitatea Europeană de Securitate și Apărare în cadrulNATO. Acest proces este acum continuat în contextul Politicii de Apărare șiSecuritate Europeană dezvoltate de către Uniunea Europeană și este descrisîn Capitolul 4.
48
O altă ilustrare a modului în care forțele militare aliate sunt adaptate la noi
circumstanțe este implementarea conceptului militar cunoscut sub denumireade “Forțe Operative Multinaționale Interarme” (CJTF). La Summit-ul NATO,care s-a desfășurat în ianuarie 1994, Șefii de Stat și de Guvern au aprobat conceptul ca parte importantă a adaptării structurilor Alianței la schimbările dinmediul de securitate european. Conceptul este astfel creat încât să ofere NATO mijloace flexibile de reacție la noile amenințări la securitate, inclusiv operațiuni care implică participarea națiunilor din afara Alianței. Se urmărește îmbunătățirea capacității NATO de desfășurare, în scurt timp, a forțelor multinaționale și multifuncționale necesare, potrivit cererilor specifice ale unei anume operațiuni militare. Se va facilita, de asemenea, integrarea participanților non-NATO la operațiunile de sprijinire a păcii de subcomanda NATO. Multe din trăsăturile conceptului CJTF, care este încă în lucru,au fost puse în practică în contextul operațiunilor de sub comanda NATO demenținere a păcii în Balcani.
Aranjamentele pentru desemnarea forțelor în CJTF de către națiunile
membre respectă procedurile obișnuite de planificare a forțelor NATO. Cu toate acestea, flexibilitatea conceptului CJTF impune exigențe considerabile asupra planificărilor de comandă și control ale forțelor operative,anume, asupra cartierului general al CJTF. Elementele centrale (“nucleele”) aleunui număr restrâns de cartiere generale ale CJTF sunt, astfel, stabilite încadrul cartierului general considerat drept “Părinte” al Structurii de Comandă aNATO (vezi Capitolele 11 și 12). Cartierele generale ale CJTF se bazează înprincipal pe un personal pre-desemnat – respectiv personal care preia alte responsabilități când nu operează în context CJTF – în cartierul general“Părinte” și pe un personal suplimentar, instruit în prealabil, asigurat de cătrealte cartiere generale NATO sau alte națiuni.
În concluzie, continua transformare a poziției de apărare cu forțe
convenționale a Alianței este un proces complex și cuprinzător, care trebuie, de asemenea, să ia în considerare toți factorii de mai sus. În sfârșit, în eventualitatea unor crize care ar putea constitui o amenințare la securitateamembrilor Alianței, forțele NATO trebuie sa fie capabile să completeze și săîntărească acțiunile politice și să contribuie la abordarea și rezolvarea pe calepașnică a unor astfel de crize. Astfel, menținerea unei capacități militare adecvate și hotărârea clară de a acționa în cadru colectiv rămân două obiective de importanță majoră. Structurile și acordurile care au fost dezvoltatepe parcursul mai multor ani le permit țărilor membre sa beneficieze de avantajele politice, militare și de resurse ale acțiunii și apărării colective. Aceste acorduri sunt bazate pe o structură integrată, ale cărei caracteristici-cheieinclud planificarea colectivă de forțe; finanțarea comună; planificarea operativăcomună; formațiunile multinaționale; planificări ale structurii de comandă și alecartierelor generale; un sistem integrat de apărare antiaeriană; un echilibru al
49
responsabilităților între Aliați; staționarea și desfășurarea de forțe în afara
teritoriului național atunci când este cazul; acorduri, inclusiv planificări în cazulabordării și sprijinului în eventualitatea unei crize; standarde și proceduricomune privitoare la echipament, instrucție și logistică; doctrine și exercițiicombinate și comune în caz de necesitate; și cooperarea privind infrastructura,armamentul și logistica. Includerea țărilor Partenere NATO în astfel de acorduri, sau aplicarea de acorduri similare pentru țări Partenere, în anumitezone, contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea eforturilor comune de cooperare în problemele de securitate Euro-Atlantică.
Principalele caracteristici ale schimbărilor care afectează forțele militare
NATO sunt reduceri ale dimensiunilor și ale vitezei de reacție, creșteri ale flexibilității, mobilității și multinaționalității. Subliniind schimbările, în plus fațăde cerințele dictate de noile roluri ale Alianței, două principii indispensabile aurămas sacrosancte: angajamentul față de apărarea colectivă, ca funcție centrală, fundamentală a Alianței; și menținerea legăturii transatlantice, ca garant al credibilității și eficienței Alianței.
Amenințarea războiului, care a plutit deasupra Europei timp de peste
patru decenii, ca rezultat al conflictului ideologic, ostilității politice și opozițieimilitare, s-a diminuat în mod semnificativ. Astăzi, atenția este concentrată multmai puțin asupra descurajării folosirii forței, așa cum se precizează în Articolul5 din Tratatul Nord-Atlantic, decât asupra activităților de menținere a păcii, prevenire a conflictelor și rezolvare a crizelor pe care NATO le-ar puteaîndeplini.
Cu toate acestea, există riscurile instabilității, inerente în situațiile de
conflict care au apărut de la sfârșitul Războiului Rece, precum problema dinfosta Iugoslavie, care ilustrează necesitatea solidarității și menținerii continuede către Alianță a unei capacități militare efective, aptă să facă față unor evenimente neprevăzute.
Efectul net al schimbărilor care au afectat forțele NATO a fost
transformarea acestora într-o structură redusă substanțial, dar mult maimobilă. Forțele terestre alocate Alianței de către națiunile membre prin intermediul proceselor NATO de apărare integrată și planificare a forțelor aufost reduse cu 35%. Numărul navelor de luptă a fost redus cu peste 30%, iar cel al escadrilelor de luptă ale forțelor aeriene s-a redus cu aproximativ40%, de la începutul anilor nouăzeci. Au avut loc, de asemenea, reducerimajore ale numărului de forțe de intervenție rapidă. În general, forțele NATOau fost reorganizate într-o manieră care să faciliteze flexibilitatea regenerării șimăririi numărului de efective al acestora în cazuri de necesitate, fie pentruapărarea colectivă, fie pentru rezolvarea crizelor, inclusiv operațiuni demenținere a păcii.
50
INIȚIATIVA NATO CU PRIVIRE LA CAPACIT ĂȚILE
DE AP ĂRARE
Lansată la Întâlnirea la Nivel Înalt de la Washington din aprilie 1999,
Inițiativa NATO a Capacităților de Apărare, DCI, are menirea să garanteze căAlianța poate face față pericolelor la adresa securității în secolul XXI și că estepregătită să rezolve crize ca cea din Kosovo, în paralel cu menținerea abilitățiide a-și îndeplini responsabilitățile fundamentale privind apărarea țărilor membre. În cuvintele Secretarului General, Lord Robertson: “Inițiativa
Capacităților de Apărare este menită să asigure că toți Aliații nu numai cărămân interoperabili, dar și că își îmbunătățesc și actualizează capacitățilepentru a face față noilor pericole la adresa securității.”
Inițiativa acoperă aproape toate domeniile capacității militare.
Aceasta include mobilitatea forțelor; suportul lor logistic; capacitatea lor deauto-protejare și atacare a dușmanului; și sistemele de comandă, control șiinformaționale pe care le folosesc pentru a fi sigure că, în cazuri de necesitate,pot să se desfășoare rapid și eficient în locațiile în care prezența lor este necesară pentru rezolvarea crizelor, uneori, pentru perioade prelungite detimp.
În timpul Războiului Rece, planificarea NATO a apărării se concentra
asupra menținerii capacităților necesare în apărarea împotriva unor posibileagresiuni din partea Uniunii Sovietice și țărilor Pactului de la Varșovia. Astăzi, mediul european de securitate a devenit mult mai complex. Cele maiprobabile amenințări la adresa securității provin din conflictul asupra granițelorEuropei, ca în fosta Iugoslavie, sau din proliferarea armelor de distrugere înmasă. În concluzie, NATO trebuie acum să fie pregătită să desfășoare forțedincolo de granițele Alianței pentru a riposta la crize, pe lângă capacitatea dea se apăra în fața actelor deliberate de agresiune.
Mai mult, la fel ca în Bosnia-Herțegovina și Kosovo, unde sunt
desfășurate în prezent forțe NATO, operațiunile militare viitoare ale Alianței vorfi, probabil, semnificativ diferite de cele pentru care s-a făcut planificarea în timpul Războiului Rece. Acestea vor avea loc, probabil, în afara teritoriuluiAlianței; pot să dureze mulți ani; și vor implica trupe aparținând multor națiunicare conlucrează îndeaproape – mai ales din statele membre, dar și, în unelecazuri, din statele Partenere. Mai mult, operațiunile de rezolvare a crizelornecesită abilități diferite de cele specifice războaielor.
Pentru a preîntâmpina aceste noi amenințări la adresa securității,
NATO trebuie să se asigure că forțele sale au echipamentul, personalul șiinstrucția necesare pentru îndeplinirea cu succes a tuturor operațiunilor.Învățăturile însușite în Bosnia-Herțegovina și Kosovo, precum și experiența
51
unor operațiuni multinaționale anterioare care au implicat țările NATO, ca cele
din Golf, Somalia și Haiti, au demonstrat punctele în care sunt necesare schimbări.
Inițiativa Capacităților de Apărare a fost lansată pentru a garanta faptul că
NATO este gata pentru orice eventualitate. S-a format un Grup de Comandă laNivel Înalt pentru dirijarea programului. Grupul, care este format din oficialisuperiori din capitalele naționale și este condus de Secretarul General Adjunctal NATO, se întrunește la câteva săptămâni pentru verificarea progresuluiînregistrat și dirijarea procesului.
DCI va mai contribui la dezvoltarea Identității Europene de Securitate și
Apărare, ESDI, prin întărirea capacităților de apărare europene și a coloaneieuropene a NATO. Aceasta le va permite aliaților europeni să își aducă o contribuție mai puternică și mai coerentă la NATO (vezi Capitolul 4).
DCI urmărește în particular să îmbunătățească capacitățile Alianței în
următoarele cinci domenii suprapuse:
• “mobilitate și desfășurare”; respectiv abilitatea de a desfășura forțe
rapid acolo unde sunt necesare, inclusiv în zone din afara teritoriuluiAlianței;
• “susținere”; respectiv abilitatea de a menține și aproviziona forțe la
distanțe mari de bazele proprii și de a se asigura că sunt disponibilesuficiente forțe proaspete pentru operațiunile de lungă durată;
• “confruntare efectivă”; respectiv abilitatea de a se confrunta cu succes
cu un adversar în toate tipurile de operațiuni, de mică și mareintensitate;
• “supraviețuire”; respectiv abilitatea de a-și proteja forțele și
infrastructura împotriva amenințărilor prezente și viitoare; și
• “comunicații interoperabile”; respectiv sisteme de comandă, control și
informații compatibile, pentru a le permite forțelor din țări diferite să conlucreze efectiv.
Pentru a mări capacitatea NATO de a desfășura forțe în zone de criză
îndepărtate, statele membre investighează metode îmbunătățite de transportal trupelor și echipamentelor. Acest fapt include împărțirea resurselor și planuricare să permită solicitarea navelor și avioanelor comerciale acolo unde estenecesar. Folosirea resurselor comerciale ar necesita stabilirea prealabilă a regulamentelor de folosire, precum și a condițiilor legale clare.
Logistica este un element crucial pentru orice operațiune militară. DCI are
ca scop sporirea numărului și capacităților unităților logistice ale Aliaților.Obiectivul totalizării capacităților logistice este, de asemenea, examinat,
52
în scopul creșterii eficienței. Astfel se va ajunge la crearea de Centre de
Logistică Reunite Multinaționale, ca parte integrantă a Conceptului ForțelorOperative Multinaționale Interarme (vezi Capitolul 12).
Tehnologiile moderne pot permite ca forțele militare sa fie aplicate într-un
mod discriminator, fapt care reduce pagubele colaterale și poate scurta un conflict, demonstrând că agresiunea continuă nu poate avea sorți de izbândă.Astfel de tehnologii includ sisteme de armament noapte/zi și pentru orice climăși muniții de înaltă precizie. DCI se adresează și acestor domenii.
Pentru a îmbunătăți protecția și capacitatea de supraviețuire ale forțelor
angajate în operațiuni militare, NATO caută modalități de sporire a capacitățilormilitare în aceste domenii. Sunt examinate îmbunătățirile sistemelor derecunoaștere și supraveghere; ale sistemelor de apărare antiaeriană; și ale sistemelor de contracarare a amenințării cu arme de distrugere în masă.
În aceleași timp, pe măsură ce forțele diferitelor țări lucrează din ce în ce
mai îndeaproape, de exemplu, în operațiunile de asumare a rezolvării crizelor,crește necesitatea garanției că pot comunica efectiv la orice nivel. DCI tinde săse asigure că progresele tehnologice nu afectează interoperabilitatea comunicațiilor. De asemenea, caută să se asigure că avansul tehnologic estepus în slujba dezvoltării metodelor de comunicare pentru uz militar.
FORȚELE NUCLEARE ALE NATO ÎN NOUL
MEDIU DE SECURITATE
De la sfârșitul Războiului Rece, Alianța a parcurs pași importanți în
adaptarea politicii sale generale și a poziției de apărare la noul mediu de securitate. În realizarea noii atitudini față de securitate, care recunoaște importanța factorilor politici, economici, sociali și de mediu, în plus față dedimensiunea indispensabilă a apărării, țările membre ale NATO au profitat dinplin de ocaziile oferite de îmbunătățirile de moment ale mediului de securitate.Strategia nucleară a NATO și poziția acesteia de forță au fost printre primeledomenii care au fost revizuite. De asemenea, acestea sunt domeniile care aufost supuse câtorva dintre cele mai radicale schimbări. Cele mai semnificativemodificări sunt descrise mai jos.
În timpul Războiului Rece, forțele nucleare au jucat un rol important în
strategia Alianței de flexibilitate a ripostei. Pentru descurajarea unui război deproporții în Europa, armele nucleare au fost integrate în structura forțelorNATO, iar Alianța a menținut un număr de planuri de atac pe care să le poatăexecuta într-un timp foarte scurt. Acest rol a impus nivele ridicate de pregătireși poziții de alertă cu reacție rapidă pentru părți semnificative ale forțelornucleare NATO.
53
În noul mediu de securitate, NATO și-a redus radical dependența de
forțele nucleare. Strategia sa rămâne aceea a prevenirii războiului, însă nu maieste dominată de posibilitatea unei escaladări nucleare. Forțele sale nuclearenu mai sunt ațintite către nici o țară, iar circumstanțele în care s-ar putea lua în considerare folosirea lor sunt considerate extrem de improbabile. Forțele nucleare NATO continuă să contribuie, în mod esențial, la prevenirearăzboiului. Rolul lor este acum mai mult politic și nu mai sunt direcționateînspre un anume pericol. Ele sunt menținute la nivel minim, suficient pentrupăstrarea păcii și stabilității.
În concordanță cu reducerea rolului armelor nucleare în strategia Alianței,
poziția nucleară a NATO a fost redusă drastic. La încheierea Războiului Rece,forțele nucleare ale NATO au luat măsuri unilaterale de anulare a programelorlor de modernizare. Franța a anunțat prima încetarea fabricării rachetei Hades.Statele Unite și Marea Britanie au anulat planurile pentru o rachetă nuclearătactică aer-sol. Ca precursoare a ultimelor decizii de eliminare a sistemelornucleare cu lansare de la sol, Statele Unite au anulat și planurile pentru unsistem de urmărire nucleară a rachetei sol-sol LANCE și pentru producereaunui nou proiectil nuclear de artilerie de 155 mm. Din 1991, Franța și-a redustipurile de sisteme de producție nucleară de la șase la două; astăzi, forțelenucleare franceze independente posedă doar patru submarine purtătoare derachete balistice cu lansare din submarin (SLBM) și o aer onavă Mirage 2000N
cu rachete aer-sol cu rază medie de acțiune.
Începând cu 1992, Marea Britanie a renunțat la LANCE-ul nuclear și la
producerea noului obuz nuclear, la capacitatea nucleară tactică maritimăbazată anterior pe nave de suprafață și la toate armele nucleare cu lansareaeriană, astfel eliminând rolul nuclear al aviației sale cu dublă capacitate. Submarinele Trident sunt acum singurul sistem nuclear al Marii Britanii.
În octombrie 1991, ca urmare a inițiativei Președintelui Statelor Unite
Bush, NATO a decis să reducă numărul armelor disponibile pentru cele
4forțe
sub-strategice din Europa cu peste 85%. Această reducere a fost încheiată îniulie 1992. Ca parte a acestor reduceri, toate focoasele nucleare pentru forțelesub-strategice NATO cu lansare de la sol (inclusiv artileria nucleară șirachetele sol-sol) au fost eliminate, iar bombele gravitaționale cu lansare aeriană au fost reduse cu peste 50 %. În plus, au fost eliminate toate armele
544 Termenii “strategic” și “sub-strategic” au sensuri ușor diferite în țări diferite. Armele nucleare strategice
sunt definite în mod normal ca având rază “intercontinentală” (peste 5 500 kilometri), dar în unelecontexte acestea mai pot să includă rachete balistice cu rază medie de acțiune, deci, cu rază inferioară. Termenul de arme nucleare “sub-strategice” a fost folosit în documentele NATO din 1989,referitor la armele nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune, iar acum se referă în primul rând laarme lansate din aer, specifice avioanelor NATO cu capacitate dublă și la un număr restrâns defocoase Trident ale Marii Britanii, care au un rol sub-strategic (alte arme nucleare sub-strategicefiind retrase din Europa).
nucleare destinate forțelor maritime de suprafață. Procesul de eliminare a
inclus aproximativ 1 300 arme de artilerie nucleară și 850 focoase de rachetăLANCE. Toate focoasele nucleare care fuseseră repartizate acestor forțe aufost șterse din inventarul NATO. Majoritatea au fost deja eliminate, iar armelerămase vor fi eliminate în viitor.
Statele Unite au eliminat, de asemenea, complet, toate sistemele
non-strategice/sub-strategice navale, cu excepția rachetelor de croazierănucleare cu lansare de pe submarin, care nu mai sunt desfășurate pe mare petimp de pace. În plus, s-a încheiat complet rolul nuclear al avioanelor cu capacitate dublă îmbarcate pe portavioane. Astăzi, singurele arme nucleare cubază terestră disponibile pentru NATO sunt bombele nucleare ale StatelorUnite, care pot fi transportate de avioanele cu dublă capacitate ale câtorva dintre Aliați.
Bazele NATO de depozitare nucleară au suferit, de asemenea,
reduceri masive (aproximativ 80%), deoarece sistemele de armament au fosteliminate, iar numărul armelor a fost redus. În același timp, a fost instalat unnou sistem de depozitare a armelor, mai sigur și mai rezistent.
Odată cu încetarea Războiului Rece, într-o altă schimbare semnificativă,
NATO a încetat să mențină pe timp de pace planurile nucleare de contingențăfixe și țintele asociate, pentru forțele nucleare sub-strategice. Ca rezultat,forțele nucleare ale NATO nu mai au ca țintă nici o țară. Profitând în plus demediul de securitate îmbunătățit, NATO a luat o serie de măsuri de micșorarea numărului și nivelelor de pregătire ale avioanelor cu dublă capacitate.
Într-o altă inițiativă unilaterală, din decembrie 1996, miniștrii de externe și
ai apărării din statele membre NATO au anunțat că extinderea Alianței nu vapresupune o schimbare în poziția sa de reducere drastică a armelor nucleareși că NATO nu are nici “o intenție, plan sau motiv să desfășoare arme nucleare
pe teritoriul noilor țări membre, nici nu are nevoie să schimbe oricare aspect alpoziției nucleare sau politicii nucleare ale NATO și că nu prevede nici o necesitate viitoare de a proceda în acest mod” . Forțele sub-strategice NATO,
rămase în număr considerabil redus, vor continua, în viitor, să îndeplineascănecesitățile politicii de descurajare promovate de Alianță.
Controlul armelor nucleare
Aliații NATO și-au menținut un angajament de lungă durată privitor la
controlul armelor nucleare, dezarmare și neproliferare, ca parte integrantă apoliticii de securitate, ferm inclusă în contextul politic mai larg în care Aliațiicaută să sporească stabilitatea și securitatea prin reducerea nivelelor armelorși creșterea transparenței și încrederii reciproce pe plan militar. În “Decizia
55
Montebello” din 1983, Alianța a anunțat și apoi a executat retragerea a 1 400
de focoase nucleare din Europa. Tratatul Forțelor Nucleare cu Rază Medie deAcțiune (INF), între Statele Unite și Uniunea Sovietică, din 1987, a eliminat lascară globală rachetele nucleare cu lansare de la sol și rază medie de acțiune,fructificând astfel aspectul referitor la controlul armamentului, din “deciziadublă” a NATO din 1979.
Statele Unite și Federația Rusă sunt pe deplin angajate într-un proces
care are ca obiectiv reducerea drastică a armelor lor nucleare strategice.Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice (START I), semnat în iulie 1991și aflat în vigoare din 1994, va reduce armele strategice desfășurate de ambelepărți, de la mult peste 10 000, la 6 000. START II (semnat în ianuarie 1993 șiratificat de Statele Unite în ianuarie 1996 și de către Rusia în aprilie 2000) vacontinua să reducă armele strategice de fiecare parte la aproximativ 3 000 sau3 500 și va elimina vehiculele de repoziționare cu ochire independentă multiplă(MIRV) din Rachetele Balistice Inter-Continentale (ICBM), totodată asigurândprocedurile de verificare inopinată a respectării acordului. În urma ratificăriiSTART II de către Rusia, Statele Unite și Rusia au indicat faptul că suntpregătite să se angajeze în negocierile pentru START III, pentru o altă reducere a armelor strategice la aproximativ 2 000 sau 2 500 și pentru a introduce măsuri legate de transparența inventarelor focoaselor strategice și adistrugerii focoaselor nucleare strategice.
În alte domenii colaterale, țările membre NATO sprijină și participă în
totalitate la Tratatul asupra Neproliferării Armelor Nucleare (NPT), care a fostsemnat de 187 de țări. Acestea au îndemnat toate țările nesemnatare să aderela Tratat și să-l implementeze în totalitate. La Conferința cincinală pentrurevizuirea NTP, care a avut loc la New York în luna mai 2000, cele cinci puterinucleare care sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate al UN -China, Franța, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite – pe lângă alte măsuripractice de implementare a tratatului, s-au angajat într-o “misiune neechivocă
[…] de realizare a eliminării complete a arsenalelor nucleare proprii, până ladezarmarea totală”. Acest angajament reprezintă un pas înainte semnificativ în
domeniul controlului armelor nucleare și care poate exercita o influență pozitivă asupra planurilor viitoare de control al armamentului.
NATO sprijină cu putere eforturile de reducere a armelor nucleare într-o
manieră gradată și prudentă. Alianța a salutat în permanență progresele înregistrate pe baza Tratatului pentru Reducerea Armelor Strategice (START)și a accentuat necesitatea intrării în vigoare a Tratatului START II, ceea ce arputea duce la alte reduceri substanțiale ale arsenalelor strategice preconizateprintr-un Tratat START III.
56
Toate aceste angajamente și acțiuni sunt în concordanță cu obiectivul
Alianței de asigurare a securității și stabilității, cu cel mai scăzut nivel de forțecare să îndeplinească cerințele pentru apărare.
Rolul forțelor nucleare rămase în cadrul NATO
Scopul fundamental al forțelor nucleare rămase este politic: de păstrare a
păcii și prevenire a constângerilor. Acestea fac ca riscurile agresiunii împotrivaNATO să fie incalculabile și inacceptabile într-un mod în care doar forțele convenționale nu ar fi putut-o face. Împreună cu o combinație adecvată decapacități convenționale, ele încă mai creează o nesiguranță reală oricărei țăricare ar putea căuta avantaje politice sau militare prin intermediul amenințăriisau folosirii de arme de distrugere în masă împotriva Alianței. Prin descurajareafolosirii armelor nucleare, biologice sau chimice, forțele Alianței contribuie și laeforturile aliaților de prevenire a proliferării acestor arme și a mijloacelor deaprovizionare cu acestea.
Securitatea colectivă asigurată de poziția nucleară a NATO este
împărtășită de către toți membrii Alianței. Mai mult, prezența forțelor nucleare ale Statelor Unite, cu baza în Europa, angajate față de NATO, reîntărește conexiunea militară și politică dintre membrii europeni și nord-americani ai Alianței. În același timp, participarea țărilor non-nucleare la implementarea politicilor nucleare ale Alianței demonstrează solidaritateațărilor aliate, precum și angajamentul comun al acestora de a-și păstra securitatea și de a-și împărți pe scară largă responsabilitățile și riscurile.
Supravegherea politică a poziției nucleare a NATO este, de asemenea,
împărtășită de către națiunile membre. Grupul NATO pentru PlanificareNucleară asigură un forum în care miniștrii apărării ai Aliaților din țări nuclearesau non-nucleare participă împreună (cu excepția Franței) la luarea de deciziiîn ceea ce privește poziția NATO în problema nucleară, cât și politica nuclearăa Alianței. Aceasta se face pe baza unui acord între țările membre, prin careNATO trebuie să sprijine – și trebuie să demonstreze că sprijină – un nucleu decapacități militare cu o combinație adecvată de forțe, asigurându-i puterea militară de bază, necesară în cazul apărării colective. Forțele nucleare aleNATO rămân un element esențial al acelei capacități centrale, în ciuda schimbărilor dramatice ale mediului de securitate, care au permis NATO săadopte reduceri masive și în poziția sa nucleară și în dependența sa față dearmele nucleare.
57
CAPITOLUL 3
DESCHIDEREA ALIANȚEI
Procesul de extindere a NATO
Parteneriatul pentru Pace
Cooperarea dintre NATO și Rusia
Parteneriatul NATO-Ucraina
Dialogul Mediteranean al Alianței
Inițiativa NATO pentru Europa de Sud-EstChapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 59
Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 60
DESCHIDEREA ALIANȚEI
PROCESUL DE EXTINDERE A NATO
“Printr-un acord unanim, părțile pot să invite orice alt stat european,
susceptibil de a urma principiile acestui Tratat și de a contribui la securitateazonei Nord-Atlantice, să adere la acest Tratat. (…)”
Articolul 10, Tratatul Nord-Atlantic, Washington DC, 4 aprilie 1949De la semnarea Tratatului Nord-Atlantic, șapte țări s-au alăturat celor 12
semnatari inițiali, ridicând numărul total de Aliați NATO la 19. Republica Cehă,Ungaria și Polonia au intrat în Alianță în martie 1999, în urma unei invitațiifăcute la Întâlnirea la Nivel Înalt de la Madrid din 1997. Aceste trei țari au participat la prima lor Întâlnire la Nivel Înalt, în calitate de membri, în aprilie1999, la Washington. Cu acea ocazie, liderii NATO au subliniat deschidereacontinuă a Alianței față de includerea de noi membri și au garantat faptul căNATO va continua politica de aderare a noi membri capabili de a urma principiile Tratatului și de a contribui la procesul de pace și securitate din zonaEuro-Atlantică.
Alianța intenționează să trimită, în următorii ani, alte invitații națiunilor care
doresc și sunt capabile să își asume responsabilitățile și obligațiile de membru,atunci când va considera că includerea acestor națiuni va servi interesele generale politice și strategice ale Alianței și va întări securitatea și stabilitateaîntregii Europe.
De asemenea, liderii NATO au lansat un Plan de acțiune pentru Aderare,
special conceput pentru a oferi consultații și informații țărilor aspirante laincluderea în cadrul Alianței.
Studiul din 1995 asupra extinderii NATO
În ianuarie 1994, la Summit-ul de la Bruxelles, liderii Aliați au reafirmat
deschiderea Alianței față de includerea ca membri a altor state europene capabilesă respecte principiile Tratatului de la Washington și să își aducă contribuția lasecuritatea zonei Nord-Atlantice.
În urma unei decizii a Miniștrilor de Externe Aliați, din decembrie 1994,
țările membre NATO au examinat în 1995 chestiunea “de ce și cum” pentruviitoarele admiteri în Alianță. Concluziile acestei analize sunt expuse în “Studiulasupra Extinderii NATO”, distribuit și făcut public țărilor Partenere interesate deacest subiect, în septembrie 1995. Principiile descrise în acest studiu rămânbaza atitudinii deschise a NATO privind invitația la aderare adresată
61Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 61
potențialilor noi membri. În privința motivului de extindere a NATO, “de ce”,
studiul a concluzionat că, odată cu terminarea Războiului Rece și disparițiaOrganizației Tratatului de la Varșovia, existau atât necesitatea cât și ocaziaunică de întărire a securității din întreaga zonă Euro-Atlantică, fără a se creanoi linii de demarcație.
Lărgirea NATO reprezintă un pas înainte către obiectivul de bază al
Alianței, de creștere a securității și extindere a stabilității în întreaga zonă Euro-Atlantică, completând tendințe mai largi de integrare și anume, extinderea Uniunii Europene (EU) și întărirea Organizației pentru Securitate șiCooperare în Europa (OSCE) (Vezi Capitolul 15). Aceasta nu reprezintă un pericol pentru nimeni. NATO va rămâne o Alianță defensivă, al cărei scop fundamental este acela de a menține pacea în zona Euro-Atlantică și de aasigura securitatea membrilor săi.
Studiul a mai concluzionat faptul că extinderea Alianței va contribui,
în numeroase moduri, la îmbunătățirea stabilității și securității tuturor țărilor din zona Euro-Atlantică. Se vor încuraja și sprijini reformele democratice, inclusiv stabilirea controlului civil și democratic asupra forțelor militare. Se vorîncuraja modelele și particularitățile cooperării, consultării și realizării consensului care caracterizează relațiile dintre actualii Aliați și se vor promovarelații de bună-vecinătate în toată zona Euro-Atlantică. Se va mări transparențaplanurilor de apărare și a bugetelor militare, consolidându-se, astfel, încrederea între state și se va sprijini tendința către integrare și cooperare înEuropa. În plus, se va întări capacitatea Alianței de a contribui la securitateaeuropeană și internațională și la menținerea păcii sub egida Națiunilor Unitesau OSCE; totodată, se va consolida și lărgi parteneriatul transatlantic.
Privitor la modul în care se va realiza extinderea, studiul a confirmat că, la
fel ca în trecut, orice creștere viitoare a numărului de membri ai Alianței se vaface prin accesul de noi state membre în Tratatul Nord-Atlantic, în conformitatecu Articolul 10 din cadrul acestuia. Odată admiși, noii membri vor beneficia dedrepturi depline și își vor asuma toate obligațiile în calitate de membru alTratatului. În momentul aderării, aceștia vor trebui să accepte și să se conformeze principiilor, politicilor și procedurilor adoptate de toți membriiAlianței. Studiul a menționat clar faptul că asentimentul și capacitatea de arespecta astfel de angajamente, nu numai pe hârtie, dar și în practică, vor constitui un factor critic în orice decizie a Alianței de a invita o țară să i sealăture.
Statele implicate în conflicte etnice sau în dispute în afara granițelor
teritoriale, incluzând pretenții iredentiste sau conflicte cu jurisdicție internă, trebuie să își rezolve aceste probleme prin mijloace pașnice, conform principiilorOSCE, înainte de a avea posibilitatea de a deveni membre.
62Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 62
Studiul subliniază că un factor al deciziei de a invita țările interesate la
aderare este capacitatea acestora de a contribui din punct de vedere militar laapărarea colectivă și la menținerea păcii, precum și la alte noi misiuni aleAlianței. În final, studiul concluzionează că Aliații vor decide prin consensinvitarea la aderare a noilor membri, formulându-și decizia după ce vor hotărî- în momentul în care va trebui luată o asemenea decizie – dacă includereaunei anumite țări ar contribui sau nu la securitatea și stabilitatea din zona Nord-Atlantică. Nici o țară din afara Alianței nu are drept de veto sau ‘droit de regard’,asupra procesului de extindere sau asupra deciziilor luate în legătură cuacesta.
La Summit-ul de la Madrid din iulie 1997, la sfârșitul unui proces de
deliberare atent și complex și de dialoguri intense, individuale, cu țărilepartenere interesate, șefii de stat și de guvern aliați au invitat Republica Cehă,Ungaria și Polonia să înceapă discuțiile de aderare cu NATO. În urma acesteidecizii, în toamna lui 1997 au avut loc negocieri cu fiecare țară invitată, iar Protocoalele de Aderare pentru fiecare din cele trei țări au fost semnate îndecembrie 1997. Aceste Protocoale de Aderare au fost ratificate de toate cele16 țări Aliate, conform procedurilor naționale ale acestora, precum și de cătrenoii membri. Cele trei țări au aderat oficial la Tratat în martie 1999.
Extinderea NATO reprezintă un proces deschis și de durată și nu un
eveniment izolat.
Procesul de aderare
Principalele etape care au dus la aderarea celor trei noi țări membre au
fost următoarele:
•10 ianuarie 1994. La Summit-ul NATO de la Bruxelles, cei 16 lideri Aliați
au afirmat că așteaptă și vor încuraja extinderea NATO către stateledemocratice dinspre Est. Ei au reafirmat că Alianța, conform Articolului10 din Tratatul de la Washington, este deschisă acceptării de membridin alte state europene aflate în poziția de a duce mai departeprincipiile Tratatului de la Washington și de a contribui la păstrareasecurității în zona Nord-Atlantică.
•Septembrie 1995. Alianța a adoptat Studiul asupra Extinderii NATO,
care descria factorii ce trebuie luați în considerare în procesul deextindere. De asemenea, acest document stipula faptul că procesul artrebui să țină cont de noile evenimentele cu implicații atât în plan politiccât și în mediul de securitate din întreaga Europă. Studiul rămâne bazametodologiei adoptate de NATO cu privire la invitația de aderareadresată noilor membrii.
63Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 63
•Pe parcursul anului 1996 s-a desfășurat un intens dialog individual cu
12 țări Partenere interesate. Aceste sesiuni le-au ajutat să înțeleagămodul de funcționare a Alianței și au permis Alianței să înțeleagă maibine situația acestor țări din punct de vedere al dezvoltării interne, precum și modul de rezolvare a disputelor cu țările vecine. Așa cumsusține acest studiu, este vorba despre o importantă pre-condiție în vederea aderării.
•10 decembrie 1996. Aliații NATO au început să schițeze recomandările
privitoare la țara sau țările care ar trebui invitate să înceapă discuțiilepentru aderare, ca preambul la decizia care avea să fie luată laSummit-ul de la Madrid în iulie 1997.
•Începutul lui 1997. La cererea celor 11 țări Partenere, au avut loc
sesiuni pentru dialog individual intensificat. În paralel, autoritățile militareNATO au făcut o analiză a factorilor militari relevanți privind țările interesate de aderarea la NATO.
•08 iulie 1997. Liderii Aliați care s-au întâlnit la Madrid, au invitat
Republica Cehă, Ungaria și Polonia să înceapă negocierile de aderarecu Alianța. De asemenea, aceștia au reafirmat că NATO rămânedeschisă pentru potențiali noi membri.
•Septembrie și noiembrie 1997. Discuții în vederea aderării au avut loc
cu fiecare dintre cele trei țări invitate. La sfârșitul procesului, cele trei țăriau trimis scrisori de intenție, confirmând angajamentele luate în timpulconvorbirilor.
• 16 decembrie 1997. Miniștrii de Externe ai NATO au semnat Protocoale
la Tratatul Nord-Atlantic, privind aderarea celor trei țări.
•Pe parcursul anului 1998, țările Aliate au ratificat Protocoalele de
Aderare conform procedurilor naționale specifice fiecărei țări în parte.
• 12 martie 1999. După încheierea procedurilor legislative proprii,
Miniștrii de Externe ai Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei au depusinstrumentele de aderare la Tratatul Nord-Atlantic în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Independence, Missouri, în Statele Unite aleAmericii. Acest fapt a marcat intrarea lor oficială în cadrul Alianței.
•16 martie 1999. Drapelele naționale ale celor trei noi state membre au fost
ridicate, în cadrul unei ceremonii, la Cartierul General NATO de la Bruxelles.
Pe parcursul acestei perioade, o serie de măsuri au fost, cu succes,
adoptate de către fiecare din țările candidate, pentru a se asigura eficiențaviitoarei lor participări în cadrul Alianței. Acestea au inclus măsuri în sfera securității (spre exemplu: pregătiri pentru primirea, stocarea și folosirea
64Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 64
informațiilor secrete), precum și în domenii ca apărarea antiaeriană,
infrastructură, planificarea forțelor și a sistemelor de comunicații și informaționale.
Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP)
Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP) este conceput în scopul de a
asista țările care doresc să adere la Alianță în pregătirile pe care acestea le fac,oferind consultații, asistență și ajutor practic în toate aspectele privind calitateade membru al NATO. Caracteristicile sale principale sunt:
• prezentarea de către membrii aspiranți a unor programe naționale
anuale individuale, referitoare la pregătirile pe care aceștia le fac în vederea unei viitoare aderări, acoperind aspecte politice, economice, de apărare, de resurse, de securitate și legale;
• un mecanism de evaluare corectă și imparțială a progreselor înregistrate
de țările aspirante în programele lor, incluzând atât consiliere politică câtși tehnică, precum și întrunirile anuale 19+1 la nivel de Consiliu, pentru evaluarea progreselor;
• centre de informare care să ajute la coordonarea asistenței oferite țărilor
aspirante, de către NATO și țările membre, în domeniul apărării/militar;
• o metodă de planificare a apărării pentru țările aspirante, care include
elaborarea și revizuirea obiectivelor de planificare convenite.
Miniștrii de Externe ai NATO vor revizui, continuu, procesul de extindere,
inclusiv implementarea Planului de Acțiune pentru Aderare. Liderii NATO vorrevizui procesul la următoarea Întâlnire la Nivel Înalt care va avea loc nu maitârziu de anul 2002.
Lansarea Planului de Acțiune pentru Aderare (MAP) în aprilie 1999 a
ajutat țările aspirante la calitatea de membru NATO să își concentreze și maimult pregătirile pentru respectarea scopurilor și priorităților stabilite în Plan. Mai mult, implementarea sa a încetat să mai fie o problemă care să fie doar decompetența ministerelor de externe și ale apărării. Odată cu stabilireaîntâlnirilor inter-ministeriale la nivel național, îndeplinirea obiectivelor planuluiimplică din ce în ce mai mult alte departamente guvernamentale, într-un efortsistematic și coordonat.
Cele nouă țări care și-au manifestat interesul de a adera la NATO și de a
participa la MAP sunt Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România,Slovacia, Slovenia și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
1.
651 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 65
MAP conferă substanțialitate angajamentului NATO de a-și menține porțile
deschise. Totuși, participarea la MAP nu garantează viitoarea admitere, iar planul nu reprezintă un simplu formular pe care țările aspirante trebuie să îlcompleteze. Deciziile de a invita țările aspirante să demareze discuțiile pentruaderare vor fi luate în cadrul NATO prin consens și pe baza studierii fiecăreicandidaturi în parte.
MAP oferă țărilor aspirante un sistem concret de control și consiliere din
partea NATO, asupra pregătirilor pe care acestea le fac în vederea viitoareiaderări. Acesta oferă o gamă de activități menite să susțină candidaturafiecărei țări interesate. MAP nu înlocuiește programul de Parteneriat pentruPace (PfP). Participarea aspiranților la PfP și Procesul acestora de Planificareși Analiză (PARP) au fost adaptate nevoilor individuale ale fiecărui stat. Participarea totală la PfP/PARP este esențială, deoarece permite țărilor aspirante să își dezvolte interoperabilitatea cu forțele NATO și să îșipregătească structurile și capacitățile forțelor pentru o viitoare posibilă aderare.
Ca și PfP, MAP se ghidează după principiul auto-diferențierii: țările aspirante
sunt libere să aleagă elementele MAP care se potrivesc cel mai bine priorităților și circumstanțelor lor naționale. Toate țările candidate au trimis unProgram Național Anual privind pregătirile pentru o viitoare aderare,cuprinzând aspecte politice și economice, de apărare/militare, resurse, securitate și de legislație. Statele își stabilesc propriile obiective, scopuri și planuri de acțiune. Aceste programe trebuie reactualizate în fiecare an de cătrețările candidate, dar pot fi oricând modificate.
NATO urmărește progresele înregistrate de către fiecare candidat și oferă
acestuia consultanță politică și tehnică. Întâlnirile Consiliului Nord-Atlantic cufiecare țară candidată au loc în scopul de a se discuta progresele înregistrate.Pe parcursul întregului an, întâlnirile și atelierele de lucru cu experți militari șicivili ai NATO în diverse domenii permit discutarea întregului spectru de probleme relevante pentru aderare. Un raport anual consolidat, referitor la progresul activităților desfășurate sub MAP, va fi prezentat miniștrilor deexterne și ai apărării din țările NATO în cadrul întrunirilor lor regulate din primăvara fiecărui an.
Se așteaptă de la țările aspirante îndeplinirea anumitor obiective în plan
economic și politic. Acestea includ rezolvarea pe cale pașnică a oricăror dispute internaționale, etnice sau extrateritoriale; demonstrarea angajamentuluifață de respectarea literei legii și drepturilor omului; stabilirea controlului democratic al forțelor armate; și promovarea stabilității și bunăstării prin libertate economică, dreptate socială și responsabilitate față de mediu.
Aspectele militare și de apărare se axează pe capacitatea țării respective
de a-și aduce contribuția la apărarea colectivă și la noile misiuni ale Alianței.
66Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 66
Participarea totală la PfP este o componentă esențială. Prin intermediul
programelor de PfP individuale, aspiranții se pot concentra asupra problemeloresențiale legate de aderare. Obiectivele Parteneriatului pentru țările candidateinclud planificarea obiectivelor care acoperă domeniile cu cea mai mare relevanță pentru națiunile care aspiră să adere la NATO.
Aspectele referitoare la resurse se axează pe necesitatea ca fiecare țară
candidată să aloce suficiente resurse apărării, pentru a putea face față angajamentelor inerente aderării ulterioare, în privința acțiunilor colectiveinițiate de NATO.
Aspectele referitoare la securitate se concentrează asupra necesității ca
țările aspirante să adopte proceduri care să asigure securitatea informațiilorimportante.
Aspectele juridice se referă la nevoia țărilor candidate de a se asigura că
acordurile și reglementările legale care guvernează cooperarea cu NATO suntcompatibile cu legislația proprie.
PARTENERIATUL PENTRU PACE
Scopuri și obiective
Parteneriatul pentru Pace (PfP) este o inițiativă majoră introdusă de NATO
la Întâlnirea la Nivel Înalt a Consiliului Nord-Atlantic, desfășurată la Bruxellesîn ianuarie 1994. Scopul Parteneriatului este acela de a întări stabilitatea și securitatea din întreaga Europă. Invitația la Parteneriatul pentruPace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de CooperareNord Atlantic (NACC)
2, precum și altor state prezente la Conferința pentru
Securitate și Cooperare în Europa (CSCE)3, care sunt capabile și își doresc să
participe la acest program. Invitația a fost acceptată până acum de 30 de țări.Accesul în cadrul Alianței al celor trei foste țări din PfP, Republica Cehă,Ungaria și Polonia, modifică numărul actual de participanți PpP la 27. Activitățile pe care și le asumă fiecare Partener se bazează pe Programe Individuale de Parteneriat care sunt elaborate în comun.
Programul PfP se axează pe cooperarea în probleme de apărare,
dar depășește cadrul dialogului și cooperării, în scopul consolidării unui
672 NACC a fost înlocuit de Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) în mai 1997. EAPC cuprinde
46 de țări membre.
3 Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a devenit Organizație (OSCE) la
începutul lui 1995. Cuprinde 55 de state membre, toate statele europene, Statele Unite și Canada. Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 67
parteneriat real între fiecare țară Parteneră și NATO. Cu timpul a devenit o
caracteristică permanentă și importantă în arhitectura securității europene șiajută la extinderea și intensificarea cooperării politice și militare din întreagaEuropă. Programul susține creșterea stabilității, diminuarea amenințărilor laadresa păcii și constituirea unor relații mai strânse de securitate, bazate pecooperarea practică și pe angajamentul față de principiile democratice,susținute de Alianță. În acord cu Documentul Cadru al PfP, emis de către șefiide stat și de guvern odată cu Documentul Invitație la PfP, NATO își asumă rolulde a se consulta cu fiecare Partener activ, în cazul în care acesta percepe oamenințare directă la integritatea sa teritorială, independența politică sau secu-ritatea sa.
Toți membrii PfP sunt totodată membri în Consiliului Parteneriatului
Euro-Atlantic (EAPC), care asigură cadrul general al cooperării dintre NATO șițările Partenere. Cu toate acestea, Parteneriatul pentru Pace își păstrează propria identitate separată în cadrul oferit de către EAPC și își menține propriileelemente și proceduri de bază. Acesta este fondat pe o relație bilaterală întreNATO și fiecare din țările PfP.
Obiective
Documentul Cadru include sarcini specifice pe care fiecare participant
trebuie să și le asume în cooperarea cu NATO în vederea îndeplinirii obiectivelor întregului program. Acestea sunt următoarele:
• să faciliteze transparența în procesul de planificare a apărării naționale
și a bugetului;
• să asigure controlul democratic al forțelor de apărare;• să-și mențină capacitatea și disponibilitatea de a contribui la operațiunile
întreprinse sub autoritatea Națiunilor Unite și/sau responsabilitateaOSCE;
• să dezvolte relații militare cooperante cu NATO, în scopul planificării,
instrucției și exercițiilor comune, pentru a întări capacitatea participanților la PfP de a desfășura misiuni de menținere a păcii, precum cele de căutare și salvare, operațiuni umanitare și altele asupracărora se va conveni ulterior;
• să dezvolte, pe termen lung, forțe mai bine pregătite, capabile să
opereze alături de cele aparținând membrilor Alianței Nord Atlantice.
Documentul Cadru mai menționează că participarea activă la Parteneriatul
pentru Pace va juca un rol important în procesul continuu al includerii de noimembri în NATO.
68Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 68
Proceduri și structuri
Orice țară care dorește să se alăture Parteneriatului pentru Pace este mai
întâi invitată să semneze Documentul Cadru. Pe lângă descrierea obiectivelorParteneriatului, acesta expune și principiile de bază pe care s-a fondat PfP. În virtutea semnăturii lor, țările își reiterează angajamentul politic față de păstrarea societăților democratice și față de menținerea principiilor dreptuluiinternațional. Acestea își reafirmă angajamentul de a-și îndeplini, cu bună credință, obligațiile din Carta Națiunilor Unite și principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului; de a se abține de la amenințarea sau folosireaforței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice ale oricărui stat;de a respecta granițele existente; și de a rezolva disputele prin mijloacepașnice. De asemenea, țările își reafirmă angajamentul față de Actul Final dela Helsinki, față de toate documentele ulterioare ale CSCE/OSCE și față deîndeplinirea angajamentelor și obligațiilor pe care și le-au asumat în domeniuldezarmării și controlului armamentului.
După semnarea Documentului Cadru, următoarea etapă a procedurii
este ca fiecare Partener să trimită un Document de Prezentare la NATO. Acest document indică etapele care vor fi urmate pentru a îndeplini obiectivelepolitice ale Parteneriatului, resursele militare și de alt fel pe care Partenerulintenționează să le pună la dispoziție în scopuri de Parteneriat și domeniilespecifice de cooperare pe care Partenerul dorește să le urmeze alături deNATO.
Pe baza declarațiilor făcute în Documentul de Prezentare și a propunerilor
suplimentare din partea NATO și a fiecărei țări Partenere, se elaborează și se aprobă de comun acord un Program Individual de Parteneriat (IPP). Acest program se întinde pe o perioadă de doi ani. IPP conține declarațiiasupra scopurilor politice ale Partenerului la PfP, resurselor militare și de alt felcare vor fi puse la dispoziție pentru nevoile PfP, obiectivelor generale decooperare între statul partener și Alianță în diferite domenii de cooperare șiasupra activităților specifice care trebuie implementate în fiecare din ariile decooperare în PfP.
Selectarea activităților este făcută separat de fiecare Partener, pe baza
cerințelor și priorităților individuale, dintr-o listă de activități inclusă în Programul de Lucru al Parteneriatului (PWP). Acest principiu de auto-diferențiere este un aspect important al PfP, care recunoaște faptul că necesitățile și situațiile particulare fiecărei țări variază și că fiecare dintre acestea trebuie să identifice formele de activitate și cooperare care sepotrivesc cel mai bine nevoilor sale. Programul de lucru conține o descrierelargă a diferitelor domenii posibile de cooperare și o listă de activități disponibile fiecărui domeniu. PWP, asemenea fiecărui IPP, se desfășoară pe o
69Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 69
perioadă de doi ani și este revizuit anual. Statele Partenere sunt implicate total
în pregătirea acestui program.
Domenii de cooperare
Cooperarea îmbunătățită a PfP acoperă un spectru larg de posibilități, atât
în domeniul militar, cât și în aria militară mai largă legată de apărare, nefiind însă limitată la domeniul militar. Domeniile de cooperare sunt enumerateîn actualul Program de Lucru al Parteneriatului 2001-2002 după cum urmează:
1. chestiuni legate de apărarea antiaeriană;2. controlul/gestionarea spațiului aerian;3. consultații, comandă și control, incluzând sistemele informatice și
de comunicații, sistemele de navigație și identificare, aspecte deinteroperabilitate, proceduri și terminologie;
4. planificări pentru operațiuni civile de urgență;5. managementul crizelor;6. controlul democratic al forțelor și structurilor de apărare;7. planificarea, stabilirea bugetelor și gestionarea resurselor de
apărare;
8. planificarea, organizarea și gestionarea programelor de achiziții
pentru apărarea națională și cooperarea internațională în domeniularmamentelor;
9. politica și strategia de apărare;10. planificarea, organizarea și gestionarea programelor naționale de
cercetare și tehnologie pentru apărare;
11. geografie militară;12. acțiunea umanitară globală de luptă împotriva minelor;13. instruirea lingvistică;14. logistica de consum;15. servicii medicale;16. suport meteorologic pentru forțele NATO/Partenere;17. infrastructura militară;18. apărarea și protecția NBC;
70Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 70
19. aspecte conceptuale, operaționale și de planificare ale menținerii păcii;
20. arme de calibru mic și ușoare;21. aspecte operaționale, materiale și administrative ale standardizării;22. exerciții militare și activități de instrucție colaterale;23. instrucție, formare și doctrină militară.
Comitetul director politico-militar al Parteneriatului
pentru pace (PMSC/PfP)
Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru pace este
organismul fundamental de lucru responsabil cu problemele PfP. Acesta seîntrunește în configurații diferite, fie numai cu Aliații, fie cu Aliații și cuPartenerii.
Principalele responsabilități ale PMSC includ acordarea de consiliere
Consiliului Nord-Atlantic referitor la problemele PfP; asumarea responsabilitățiifață de coordonarea generală a programului de lucru al Parteneriatului; dezvoltarea directivelor politico-militare pentru uzul autorităților militare NATOîn pregătirea materialelor pentru programul de lucru al Parteneriatului referitorla exercițiile si activitățile militare; acordarea de asistența în pregătirea programelor individuale de Parteneriat și pentru predarea acestora Consiliuluiîn vederea aprobării; și dezvoltarea și coordonarea lucrărilor în corelație cuProcesul de planificare și analiză a Parteneriatului (PARP) (vezi mai jos).
Aspectele militare ale cooperării în cadrul PfP sunt stabilite de către
autoritățile militare NATO pe baza instrucțiunilor propuse de către PMSC șiagreate de către Consiliu. Forumul de lucru PfP pentru domeniul militar esteGrupul de lucru pentru cooperare militară al Comitetului militar(MCWG(COOP)), organ consultativ al Comitetul Militar. MCWG(COOP) se întrunește fie doar cu Aliații, fie cu Aliații și țările Partenere. Comitetul militar seîntrunește cu țările Partenere pentru a discuta aspectele militare ale cooperăriiîn cadrul PfP.
Celula de coordonare a Parteneriatului (PCC)
Celula de coordonare a Parteneriatului este o structură PfP unică,
cu sediul la Mons (Belgia), unde se află și sediul Comandamentul Suprem alPuterilor Aliate din Europa (SHAPE). Plasat sub autoritatea Consiliului Nord-Atlantic acesta își execută activitățile sub directa autoritate a celor doicomandanți strategici ai NATO.
71Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 71
Sarcina PCC este aceea de a coordona activitățile militare reunite din
cadrul PfP și de a realiza planificarea militară necesară implementăriiaspectelor militare ale Programului de lucru al Parteneriatului, mai ales în privința exercițiilor și activităților adiacente din domenii precum menținereapăcii, operațiuni umanitare și de căutare și salvare. PCC participă și la evaluarea activităților militare de acest tip. Planificarea operațională detaliată aexercițiilor militare intră în responsabilitatea comandamentelor militare caresunt la conducerea acestora.
Celula este condusă de un director. Statul său major, cu statut
internațional, este alcătuit din personal NATO și, de la începutul lui 1998,include și personal din statele Partenere. Ofițerii de stat major din misiunilețărilor Partenere sunt, de asemenea, atașați ai PCC, din motive de menținerea legăturii.
La sediul NATO, țările Partenere au stabilit misiuni diplomatice complete,
acreditate oficial la NATO, precum și reprezentanțe militare la nivel înalt pelângă Comitetul militar.
Exemple de întărire a PfP
Fondată pe deciziile de întărire a PfP, adoptate în 1997, una din etapele
importante implementate încă de la început a fost stabilirea de elemente alestatului major al PfP (PSE) în diferite comandamente militare generale aleNATO, la nivel strategic și regional. O a doua fază a acestui proces, care implică crearea PSE-urilor la nivel sub-regional, se află acum în lucru.Fiecare PSE constă dintr-un nucleu de ofițeri Aliați și Parteneri cu statut internațional, care conlucrează în planificarea exercițiilor și în dirijarea altorfuncții de cooperare. Un personal de aproximativ 56 persoane din țărilePartenere și un număr egal de persoane din NATO este cuprins în cele optPSE-uri care au fost înființate până acum. Între aceste persoane sunt inclușișapte ofițeri din țările Partenere, care activează în Celula de coordonare aParteneriatului (PCC) din Mons alături de colegii lor din țările NATO.
Țările Partenere sunt reprezentate la întrunirile Comitetului militar al
NATO în format EAPC/PfP de către ofițeri superiori care își fac serviciul în misiunile țărilor Partenere stabilite la NATO și care au fost desemnați careprezentanți militari ai țărilor lor.
72Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 72
Procesul de planificare și analiză a Parteneriatului
pentru pace (PARP)
Documentul cadru al PfP angajează NATO în dezvoltarea, împreună cu
țările Partenere, a unui proces de planificare și analiză menit să asigure o bazăpentru identificarea și evaluarea forțelor și capacităților care pot fi puse la dispoziție pentru instrucție, exerciții și operațiuni multinaționale, în conjuncțiecu forțele Alianței. Inițial, operațiunile PfP erau limitate la activitățile demenținere a păcii, căutare și salvare și de ajutor umanitar. Cu toate acestea,ca parte a îmbunătățirilor aduse PfP, introduse începând cu 1997, operațiunilePfP și necesitățile de evaluare și planificare corespunzătoare au fost extinsepentru a cuprinde întregul spectru de noi misiuni ale Alianței, inclusiv operațiuni desusținere a păcii.
Procesul de planificare și analiză este oferit Partenerilor pe bază
opțională și este influențat de experiența vastă a NATO în planificarea apărării.Este în esență un proces bienal, implicând atât elemente bilaterale cât și elemente multilaterale. Pentru fiecare ciclu de planificare bienal, Partenerii care doresc să participe la proces se angajează să furnizeze informații într-o gamă largă de subiecte care includ politicile lor de apărare,măsuri privind controlul democratic al forțelor armate, politica națională înrelație cu problema cooperării cu PfP și planuri financiare și economice relevante. Informațiile sunt furnizate ca răspuns la un “Studiu asupra interoperabilității globale a PfP”, publicat de către NATO odată la doi ani,toamna. Țările participante furnizează și un raport extins al forțelor armate proprii și informații detaliate asupra forțelor pe care sunt pregătite să le pună ladispoziție în vederea cooperării în cadrul PfP.
O analiză a Procesului de planificare și evaluare este realizată pe baza
răspunsului fiecărui stat partener. Totodată, este pregătit și un set de obiectiveale Parteneriatului, în scopul de a se stabili măsurile pe care fiecare Partenertrebuie să le introducă pentru a îmbunătăți capacitatea forțelor sale armate dea opera alături de forțele armate ale țărilor Alianței. După consultări bilateraleși multilaterale, analiza Procesului de planificare și evaluare și obiectivele deinteroperabilitate sunt aprobate, de comun acord, de către țările Alianței și decătre Partenerul respectiv. Un raport de sinteză, care rezumă fiecare din evaluările stabilite și forțele armate puse la dispoziție de către fiecare Partener,este supus aprobării, de către reprezentanții Aliaților și ai tuturor Partenerilorcare participă la proces. Raportul este supus atenției Miniștrilor EAPC.
Primul ciclu PARP a fost lansat în decembrie 1994, cu participarea a 15
Parteneri. Un raport de sinteză asupra realizărilor acestuia a fost prezentatminiștrilor din țările aliate și partenere în primăvara anului 1995. Pe baza succesului înregistrat de acest prim ciclu, au fost adoptate o serie de măsuricare să lărgească și să adâncească procesul în vederea următorului ciclu care
73Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 73
a fost lansat în octombrie 1996. Cel de al doilea ciclu, pentru care au semnat
18 Parteneri, a oferit o altă demonstrație a puterii inerente a procesului. S-a înregistrat o creștere semnificativă în cantitatea și calitatea schimbului deinformații, ceea ce a dus la obținerea unei imagini mult mai clare asupraforțelor puse la dispoziție de către Parteneri. Numărul și conținutul obiectivelorde interoperabilitate au fost, de asemenea, crescute substanțial, adăugându-semăsurilor disponibile pentru îmbunătățirea capacităților țărilor Partenere și aposibilităților acestora de a opera alături de forțele Alianței.
Procesul de dezvoltare și pregătire a evaluărilor individuale și a raportului
de sinteză din primăvara lui 1997 a deschis calea spre dezvoltarea recomandărilor de continuare a îmbunătățirii procesului. Acest fapt a coincis cumăsurile care au fost adoptate pentru întărirea programului PfP în ansamblu șia contribuit la munca depusă de Grupul la nivel înalt pentru întărirea PfP.Efectul recomandărilor, aprobate de către miniștri la întrunirile din primăvara lui1997, este acela de a mări paralelismul între procesul PARP și procesul deplanificare a apărării care are loc chiar în interiorul NATO. De exemplu, pentru fiecare ciclu se va dezvolta un sistem de directive politice, aprobat decătre miniștrii apărării din țările participante la PARP, odată cu raportul de sinteză. Acest sistem de directive politice va juca un rol asemănător celuideținut de directivele ministeriale, care au constituit un element fundamental alprocedurii de planificare a apărării. În plus, obiectivele interoperabilității au fostredenumite drept Obiectivele Parteneriatului, ceea ce a reflectat faptul căviitorul lor scop se va extinde dincolo de dezvoltarea interoperabilității, în altedomenii de planificare a apărării.
PARP a contribuit semnificativ la cooperarea strânsă dintre țările
Partenere pe parcursul operațiunilor de menținere a păcii desfășurate subcomanda NATO în fosta Iugoslavie. În plus, PARP ajută la întărirea elementuluide consultare politică a PfP și la asigurarea unei mai mari implicări din parteaPartenerilor în luări de decizii și planificări din cadrul PfP. PARP este, de asemenea, un element crucial în pregătirea pentru aderare la NATO apotențialilor membri.
Un parteneriat mai puternic și mai operațional
La Summit-ul de la Washington din 1999, Parteneriatul a fost unul din
subiectele centrale. Șefii de stat și de guvern au aprobat planuri pentru unParteneriat extins și mai operativ, care să ofere instrumente suplimentare pentru sprijinirea rolului Alianței în menținerea securității Euro-Atlantice. Deciziile Summit-ului au permis concretizarea unor modificări importante laParteneriatul pentru Pace lansat la Summit-ul de la Madrid din 1997. Acestea vizau un PfP mai operațional și creșterea rolului Partenerilor în
74Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 74
planificarea și în procesul de decizie din cadrul PfP. Suplimentar, noul Concept
strategic adoptat la Washington a stabilit gestionarea crizelor și Parteneriatulca făcând parte din sarcinile de securitate fundamentale deținute de cătreAlianță. Parteneriatul consolidat va mai contribui și la eficiența a altor douăinițiative ale Summit-ului, anume, Inițiativa capacităților de apărare și Planul deacțiune pentru Aderare. În plus, este de așteptat ca PfP să joace un rol-cheieîn sprijinirea securității și stabilității în zona balcanică după, izbucnirea crizeidin Kosovo.
Privite în ansamblu, deciziile de la Washington au întărit și mai mult rolul
Parteneriatului ca element permanent de consolidare a securității Euro-Atlanticepentru următorul secol.
Elemente fundamentale ale Parteneriatului
Cadrul politico-militar (PMF) al operațiunilor PfP aflate sub conducerea
NATO asigură implicarea Partenerilor în consultările politice și în luarea deciziilor, în planificarea operațională și în pregătirile de comandă pentru operațiunile PfP de sub conducerea NATO. Documentul se referă la patruetape: (1) o etapă de non-criză, (2) o etapă de consultări înaintea inițierii planificării militare, (3) o etapă de consultări și planificări între inițierea planificării militare și executarea operațiunii și (4) o etapă de execuție.
În privința gradului de implicare al Partenerilor, se face o distincție
între “națiuni potențial contribuabile”, “națiuni recunoscute ca fiind potențial contribuabile” și “națiuni contribuabile”. Din vara lui 1999, au fost implementateprincipiile și instrucțiunile PMF, de exemplu, în contextul includerii țărilorPartenere în Forțele din Kosovo (KFOR), înființat în iunie 1999.
PMF va întregi și susține conceptul Forțelor operative multinaționale
interarme (CJTF) ale Alianței (vezi Capitolul 12).
Procesul de Planificare și Analiză (PARP) al PfP, extins și adaptat,
(vezi mai sus) se va asemăna îndeaproape cu procesul de planificare a forțelorAlianței. PARP va introduce Obiectivele Parteneriatului pentru a defini forțele și capacitățile declarate de către Parteneri pentru activitățile PfP. Procedurile directivelor ministeriale vor ajuta la definirea acestor forțe și capacități.
PfP va continua să se dezvolte pe baza unei cooperări mai strânse în
probleme militare și de apărare, ceea ce va permite extinderea semnificativă a implicării țărilor Partenere în lucrările PfP ale comitetelor NATO, crescând numărul ofițerilor din țările Partenere în structurile militare ale NATOși amplificând scopul și complexitatea exercițiilor NATO/PfP.
75Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 75
Consolidarea capacităților operaționale
Experiența dobândită în Bosnia-Herțegovina a arătat importanța
cooperării din cadrul PfP la eficacitatea operațiunilor multinaționale demenținere a păcii. Dimensiunea operațională crescută a PfP, subliniată laSummit-ul de la Washington, a putut lua, astfel, în considerare învățămintele șiexperiența practică dobândite în cadrul operațiunilor IFOR/SFOR din Bosnia,precum și problemele pe care operațiunile multinaționale de acest tip le prezintă pe planul eficacității militare și al interoperabilității.
A fost elaborat un nou Concept al capacităților operaționale (OCC) în
cadrul PfP, în scopul de a îmbunătăți capacitatea forțelor Alianței și a țărilorPartenere de a acționa împreună în viitoare operațiuni PfP de sub conducereaNATO. De asemenea, se va asigura o mai mare flexibilitate în combinarea degrupuri specifice de forțe care să pregătească și să susțină viitoare operațiuniPfP sub conducerea NATO. OCC se va concentra pentru astfel de operațiunipe forțele și capacitățile potențial disponibile. Relațiile îmbunătățite de lucru petimp de pace care se dezvoltă progresiv între cartierele generale și statelemajore ale Partenerilor și Alianței, și între formațiunile Aliate și Partenere, vor facilita integrarea acestor forțe în cadrul forțelor de sub conducerea NATO.Printre alte caracteristici centrale, vom găsi o bază de date și mecanisme deevaluare și feedback asupra capacităților operaționale declarate de cătreParteneri.
OCC reprezintă o abordare nouă, mai bine integrată, a cooperării militare,
reprezentând elementul de legătură dintre diferitele elemente ale Parteneriatuluipentru Pace. Formele mai strânse și mai centralizate de cooperare pe plan militar, generate de către OCC, vor îmbunătăți cooperarea pe timp de pace șivor avea ca rezultat forțe ale țărilor Partenere mai eficiente din punct de vederemilitar și mai bine pregătite pentru a activa alături de forțele Alianței. Această situație va ajuta țările Partenere să pregătească schimbul de forțenecesar operațiunilor din Bosnia-Herțegovina (SFOR) și Kosovo (KFOR), precum și altor operațiuni de sub comanda NATO care vor fi întreprinse înviitor.
OCC stabilește o legătură între cooperarea normală din cadrul
Parteneriatului pentru Pace și procesul de generare a forțelor NATO activat în condiții de criză. În timp, aceasta va ajuta la generarea de forțe și capabilități adaptate cerințelor în cazul operațiunilor de gestionare a crizelor conduse de Alianță și la îmbunătățirea eficacității cooperării în teren. Îmbunătățirea capacităților va avea un impact semnificativ asupra rateicost/beneficiu a participării la Parteneriatul pentru Pace și va contribui lacreșterea valorii Parteneriatului în ansamblul său.
76Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 76
Conceptul capacităților operaționale va aduce, de asemenea, beneficii și
altor inițiative ale Alianței, spre exemplu, prin creșterea contribuției aduse decătre Parteneriatul pentru Pace la conceptul CJTF (vezi capitolul 12) și laimplementarea Planului de acțiune pentru Aderare. Împreună cu Procesul deplanificare și analiză (PARP) descris mai devreme, conceptul mai stabilește unmecanism care va permite deciziilor adoptate în contextul Inițiativei capacităților de apărare (DCI) (vezi Capitolul 2) să se reflecte în viitoarea dezvoltare a PfP.
Conceptul capacităților operaționale și etapele implementării acestuia au
fost aprobate la întrunirile ministeriale din toamna anului 1999. Elementele saleprincipale sunt implementate pas cu pas, concentrându-se asupra creării uneibaze de date asupra rezervei de forțe și a capacități declarate de către țărilePartenere ca fiind disponibilă pentru exercițiile și operațiunile PfP și asupramecanismelor asociate de evaluare și schimb de informații.
O mai bună coordonare a eforturilor
de instrucție și educație
Un Parteneriat mai operațional include și măsuri de îmbunătățire a
eforturilor depuse în instrucție și educație prin intermediul unui Program deîmbunătățire a educației și instrucției (TEEP), menit să facă față exigențelorcurente și viitoare ale Parteneriatului. Chiar dacă instrucția și educația rămân o responsabilitate tipic națională, programul ajută la îmbunătățirea interoperabilității și la promovarea intensificării cooperării și dialogului întrecomunitățile pentru apărare extinsă și pentru securitate din NATO și țărilePartenere, asigurând astfel folosirea adecvată a resurselor umane sau de alt fel.
TEEP cuprinde șase elemente principale, și anume:• legături și colaborare între instituțiile de instrucție și educație ale NATO
și PfP;
• consultanță și evaluare legate de activitățile PfP;• instrumente de interoperabilitate pentru Parteneri;• instrumente și metode de planificare a exercițiilor oferite Partenerilor;• consultanță oferită de NATO în domeniul strategiilor naționale de
instrucție și educație;
• tehnici perfecționate de pregătire și simulare.Majoritatea elementelor Programului au fost stabilite și se află în primul an
de implementare. Două domenii sunt încă în etapa de lucru, și anume:
77Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 77
Îngemănare și Colaborare. Până în prezent, NATO a recunoscut și a
acordat statutul de centru de instruire PfP unui număr de șapte instituții dinAustria, Grecia, Slovenia, Suedia, Elveția, Turcia și Ucraina. O Conferință periodică a centrelor de instruire PfP și a altor instituții de instrucție și educațieale PfP asigură un forum în care toți participanții pot explora modalități de aschimba informații, experiență și expertiză, investighează domeniile în care sepoate realiza coordonarea pentru a evita suprapunerea și examinează metodede optimizare a resurselor.
Tehnici perfecționate de pregătire și simulare. În această sferă, scopul este
acela de a se folosi tehnologiile de învățare a cursurilor la distanță (similare, de exemplu, cursurilor pe internet) și de a dezvolta cadrul NATO pentru cursurile la distanță și gestionarea programelor de simulare folosite îneducarea și instrucția personalului militar pentru operațiunile PfP de subcomanda NATO și pentru sarcinile corelate PfP. Obiectivul este acela de aconstrui o rețea de instrumente multifuncționale de instrucție și educație, cu un accent clar pus pe cerințele operaționale. În prima fază a proiectului auînceput lucrările asupra dezvoltării unui prototip, precum și aplicarea uneipolitici generale interimare în vederea viitoarei organizări și gestionări aresurselor.
Potențialul Parteneriatului în gestionarea crizelor
Deciziile adoptate la Washington marchează o nouă etapă în dezvoltarea
Parteneriatului și a EAPC, în lumina potențialului EAPC pentru gestionareacrizelor. La Washington s-a demonstrat deja valoarea acestui forum în consultările politice asupra unor subiecte variate, începând cu Bosnia-Herțegovina, Kosovo și până la acțiunile de dezamorsare a minelor din motiveumanitare. Alături de îmbunătățirile aduse PfP, forumul ajută la furnizarea cătreNATO și țările Partenere de instrumente necesare creșterii securității șistabilității în întreaga zonă Euro-Atlantică.
Încă de la introducerea sa, Parteneriatul a jucat un rol important
în susținerea efortului general al NATO privind prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor. Cooperarea practică a PfP a contribuit la pregătireaforțelor NATO și Partenere pentru operațiuni comune. Interoperabilitatea obținută prin intermediul PfP a contribuit la integrarea cu succes a forțelorPartenere în IFOR/SFOR și, ulterior, în KFOR.
Cu toate acestea, rolul PfP nu se limitează la contribuțiile aduse la
operațiunile militare. Destul de diferit de concentrarea asupra transparenței,reformei, colaborării și interoperabilității, Parteneriatul a adus contribuții concrete la eforturile depuse, în general, de către NATO în prevenirea conflictelor și în gestionarea crizelor. Cu mult înaintea campaniei aeriene din
78Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 78
Kosovo și a dezvoltării ulterioare a KFOR, mecanismele PfP fuseseră folosite
în Albania și în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei4pentru a semnala
angajamentul NATO față de regiune și pentru a face față efectelor derăspândire a crizei.
Programele special adaptate situației din aceste țări au constituit
elemente integrale ale abordării generale a Alianței în criza din Kosovo. NATO a sprijinit eforturile guvernului fostei Republici Iugoslave a Macedoniei
4
de a aduce îmbunătățiri metodei sale de rezolvare a crizei, planificării în caz deurgență civilă, logisticii și celorlalte capacități, în scopul de a face față efectelorcrizei din Kosovo. Programele de asistență pentru Albania, inițiate după crizainternă din 1997, au ajutat la refacerea forțelor armate albaneze și larezolvarea altor consecințe ale acelei crize, în special a problemelor cauzatede distrugerea și jefuirea depozitelor de explozibil ale artileriei. Celula NATO/PfP din Tirana dovedește interesul și angajamentul NATO înregiune.
Atât EAPC, cât și PfP vor continua să evolueze în ideea de a face față
provocărilor mediului schimbător de securitate din zona Euro-Atlantică. Nici unul din aceste organisme nu și-a atins potențialul maxim de prevenire,gestionare și dezamorsare a crizelor. Într-adevăr, realizarea acestui potențialeste una din provocările viitoare majore ale Parteneriatului.
Experiența PfP în promovarea stabilității prin intermediul prevenirii
conflictelor și al gestionării crizelor a fost folosită în dezvoltarea Inițiativei NATOpentru Europa de Sud-Est (SEEI). PfP își aduce o contribuție esențială la SEEIprin aplicarea metodei sale practice de stimulare și dezvoltare a cooperării regionale din Europa de Sud-Est. Participanții din regiune preiauconducerea într-o gamă largă de activități care sunt modelate după structuraPfP, dar sunt completate de o atitudine centrată asupra întregii zone și nuasupra unei țări anume. NATO suplinește aceste eforturi prin activități aflatesub propria conducere. Aplicarea specială a instrumentelor PfP în Europa deSud-Est ajută la crearea unui model pentru cooperarea regională în problemede securitate, cu relevanță și utilitate care depășesc această regiune. În acestcontext, a fost negociată o Lucrare de evaluare comună pentru Europa de Sud-Est asupra amenințărilor la adresa securității regionale (SEECAP) decătre țările din zonă, în scopul determinării viziunii lor comune asupra riscurilorpentru securitate, în vederea promovării unui plan de măsuri cuprinzând acțiunile de rezolvare a problemelor regionale. De asemenea, s-a înființat unGrup director pentru cooperare în probleme de securitate în Europa de Sud-Est (SEEGROUP) care să susțină cooperarea practică. Acesta reprezintă
794 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 79
o altă componentă a rolului crescut al Parteneriatului în prevenirea conflictelor
și în gestionarea crizelor din zona Euro-Atlantică, destinată să se extindă șimai mult în viitor.
Cooperarea pentru menținerea păcii
Comitetul director politico-militar/Grupul ad hoc pentru cooperare în
menținerea păcii (PMSC/AHG), care operează în cadrul EAPC, servește dreptforum principal pentru consultări în chestiuni politice și conceptuale privindmenținerea păcii și pentru schimbul de experiență și discuțiile asupra măsurilorpractice în vederea cooperării. PMSC/AHG prezintă periodic rapoarte asupraacestor probleme la întrunirile miniștrilor de Externe și ai Apărării. Toate întrunirile PMSC/AHG includ și Partenerii. Un reprezentant al Președintelui în funcție al OSCE participă cu regularitate la întrunirile grupului,iar, ocazional, și un reprezentant al Națiunilor Unite.
Pe parcursul activității sale, Grupul a redactat două rapoarte detaliate
asupra cooperării pentru menținerea păcii. Primul raport din 1993 – cunoscutsub denumirea de “Raportul Atena” – a tratat abordările conceptuale în problema menținerii păcii. Un al doilea raport din 1995, “Continuare a Raportului de la Atena”, a revizuit aceste chestiuni în lumina experienței câștigate începând cu anul 1993.
În 1995, pe baza experienței vaste dobândite în operațiuni de menținere
a păcii, inclusiv experiența conflictului din fosta Iugoslavie, membrii Grupului adhoc au dus la bun sfârșit un compendiu intitulat “Învățămintele operațiunilor demenținere a păcii”. Lucrarea reflectă experiența națională câștigată de cătrețările Aliate și Partenere în domenii precum aspecte ale pregătirii, implementăriiși desfășurării unor astfel de operațiuni. Prin schimbul de experiență la nivelnațional, membrii Parteneriatului Euro-Atlantic intenționează să dezvolte alteabordări practice ale problemei menținerii păcii.
În 1999, PMSC/AHG a emis un “Compendiu al opiniilor și experiențelor
privind aspectele umanitare ale menținerii păcii” care reflecta înaltul nivel deînțelegere comună dezvoltat între națiunile participante și alte organizații internaționale sau non-guvernamentale care acționează în domeniul asistențeiumanitare.
Grupul a continuat schimbul de opinii privind “Principiile, metodele și
experiențele în probleme de alertă rapidă și prevenire a conflictelor”, în acelașitimp extinzând contactele și convorbirile pe acest subiect cu ONU, OSCE șialte organizații importante.
80Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 80
COOPERAREA DINTRE NATO ȘIRUSIA
Privire generală asupra relațiilor NATO-Rusia
De la sfârșitul Războiului Rece, NATO a acordat o importanță aparte
dezvoltării de relații constructive și de cooperare cu Rusia. În ultimii zece ani,NATO și Rusia au reușit să facă progrese substanțiale în dezvoltarea unuiparteneriat veritabil și să depășească vechile confruntări și rivalități, în scopulde a întări încrederea mutuală și cooperarea.
Începând cu 1991, Alianța și Rusia au conlucrat într-o gamă largă de
chestiuni privitoare la securitate și apărare. În 1994, Rusia s-a alăturat programului Parteneriatului pentru Pace, lărgind astfel dialogul NATO-Rusia.Participarea Rusiei la implementarea Acordului de pace pentru Bosnia-Herțegovina a constituit o etapă cu semnificații aparte în realizarea unei noirelații de cooperare. Pentru prima dată, contingentele Aliate și rusești au participat împreună la o operațiune militară multinațională.
Prin semnarea Actului fondator NATO-Rusia asupra Relațiilor mutuale,
cooperării și securității, în mai 1997, NATO și Rusia și-au instituționalizat șiîmbunătățit substanțial parteneriatul. Ele s-au angajat să continue dezvoltarearelațiilor pe baza intereselor comune și au creat un nou forum pentru realizareaacestui scop: Consiliul permanent reunit NATO-Rusia (PJC). Din iulie 1997,PJC a fost principala instanță pentru consultări NATO-Rusia. Obiectivul săucentral este acela de a construi nivele superioare de încredere prin asigurareaunui mecanism pentru consultări sincere și regulate. De la încheierea Actuluifondator, s-au înregistrat progrese încurajatoare în intensificarea consultărilorși cooperării. PJC s-a transformat într-o instanță importantă a consultărilor, promovării transparenței și dezvoltării încrederii reciproce, precum și a sprijiniriirelațiilor de cooperare.
Cu toate acestea, lucrările inițiale constructive din PJC au fost tot mai
umbrite de apariția crizei din Kosovo. Aceste evenimente au culminat cu suspendarea de către Rusia a cooperării din cadrul PJC la 24 martie 1999, ca rezultat al campaniei aeriene desfășurate de către NATO pentru a punecapăt conflictului din Kosovo. După terminarea campaniei din Kosovo Rusia s-a întors la PJC, dar timp de câteva luni și-a limitat programul la subiectelegate de Kosovo. De asemenea, Rusia a fost de acord să contribuie cu unnumăr semnificativ de trupe la Forțele din Kosovo de sub comanda NATO(KFOR), conform stipulărilor din Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate alONU.
În urma piedicilor survenite în 1999, vizita la Moscova a Secretarului
General al NATO, Lord Robertson, din februarie 2000, a ajutat la restaurarea
81Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 81
unei relații mai largi, care a depășit problema referitoare la Kosovo.
Ca rezultat al acelei vizite, NATO și Rusia sunt din nou angajate activ în implementarea obiectivelor Actului fondator. Bazându-se pe impulsul pozitivdat de vizita Secretarului General, întâlnirile PJC lunare și întrunirile ministerialeregulate ale PJC au dus mai departe relațiile generale de cooperare NATO-Rusia. Acestea au inclus deschiderea unui Birou de Informații NATO la Moscova de către Secretarul General în februarie 2001 și începerea consultărilor asupra înființării la Moscova a unei Misiuni de coordonare militarăNATO.
Evoluția relațiilor NATO-Rusia
Pe baza cooperării anterioare în cadrul Consiliului de Cooperare
Nord-Atlantică (NACC), inițiată în 1991, Rusia s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace (PfP) în 1994 și a fost de acord să continue “lărgirea șiîmbunătățirea dialogului și cooperării” cu NATO și în afara PfP.
Întrunirile între țările membre NATO și Rusia la nivel de miniștri,
ambasadori și experți au condus la schimburi de informații și consultări într-ogamă largă de chestiuni de interes comun, cum ar fi menținerea păcii, securitatea ecologică și știința. În domeniul informației publice, noile inițiativeau inclus măsuri de facilitare a accesului la informații despre NATO în Rusia.Ca etapă inițială, în vara anului 1995 la punctul de contact al NATO de la ambasada din Moscova a fost numit un ofițer de informații al NATO, căruia urma să i se alăture mai târziu un ofițer adjunct.
Cooperarea strânsă între Rusia și NATO asupra implementării aspectelor
militare ale Acordului de Pace din Bosnia-Herțegovina din 1995 a adăugat o nouă dimensiune majoră evoluției parteneriatului de securitate. Participarea fără precedent a trupelor rusești, alături de contingentele din țărileAliate și Partenere, la Forțele de implementare de sub conducerea NATO(IFOR) și, mai apoi, la Forțele de stabilizare (SFOR) care le-au succedat, a reflectat țelurile comune și responsabilitatea politică solidară față de implementarea Acordului de Pace. Astăzi, Rusia contribuie la SFOR cu aproximativ 1200 de trupe, numărând aproximativ 20 000 de oameni. Participarea Rusiei mai oferă o demonstrație concretă a faptului că NATO șiRusia pot colabora efectiv la construirea securității în Europa. Eforturile reunitedin cadrul SFOR și cooperarea din cadrul Parteneriatul pentru Pace au ajutatambele părți să treacă peste percepțiile eronate despre fiecare dintre ele.
De asemenea, au fost adoptate inițiative semnificative în alte domenii.
În martie 1996 a fost semnat un Memorandum de înțelegeri asupra planificăriicazurilor de urgență civilă și pregătirii pentru dezastre de către NATO și Ministerul Federației Ruse pentru apărare civilă, cazuri de urgență și
82Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 82
eliminarea consecințelor dezastrelor naturale (EMERCOM). Acesta a dat
roade mai târziu, mai ales prin înființarea, în mai 1998, a unui Centru Euro-Atlantic de coordonare a intervenției în caz de calamități și a unei UnitățiEuro-Atlantice de intervenție în caz de calamități, propuneri inițiate de Rusia.
Actul fondator NATO-Rusia
La întâlnirea din 10 decembrie 1996, Miniștrii de Externe ai NATO au
solicitat Secretarului General stabilirea alături de partea rusă a unui acord caresă adâncească și să lărgească relațiile NATO-Rusia și care să asigure uncadru pentru dezvoltarea lor viitoare. Patru luni de negocieri intense între Secretarul General Solana și ministrul rus de externe Primacov au condus laun acord asupra unui document fără precedent. “Actul fondator asupra relațiilor mutuale, cooperării și securității între NATO și Federația Rusă” a fostsemnat la Paris la 27 mai 1997 de către șefii de stat și de guvern din AlianțaNord-Atlantică, Secretarul General al NATO și Președintele Federației Ruse.
Actul fondator este expresia unui angajament de durată, asumat la cel mai
înalt nivel politic, de a se conlucra în scopul obținerii unei păci cuprinzătoare șidurabile în zona Euro-Atlantică. Acesta creează cadrul pentru un nou parteneriatde securitate și pentru construirea unei Europe a păcii, stabilă și nedivizată.Acesta angajează Alianța și Rusia în stabilirea unei relații mai strânse, nu numai în interesul propriu, dar și în interesul mai larg al tuturor celorlaltestate din regiunea Euro-Atlantică.
Preambulul documentului stabilește contextul politic și istoric al relațiilor
NATO-Rusia, reamintind transformările fundamentale pe care le-au suferitambele părți de la terminarea Războiului Rece. Cele patru secțiuni ale documentului descriu principiile și mecanismele care guvernează parteneriatuldintre NATO și Rusia.
Secțiunea I enumeră principiile călăuzitoare pe care se bazează
parteneriatul NATO-Rusia. Secțiunea II creează un nou forum de implementarea consultărilor și cooperării în lumina Actului fondator: Consiliul permanentreunit NATO-Rusia (PJC). Secțiunea III subliniază domeniile pentru consultăriși cooperare. Secțiunea IV acoperă chestiuni politico-militare, inclusiv reiterareaangajamentului politic al statelor membre NATO, prin care acestea nu au “nicio intenție, nici un plan și nici un motiv” de a amplasa arme nucleare pe teritoriul noilor membri ai Alianței.
Pe scurt, Actul fondator reprezintă un angajament reciproc de întrajutorare
pentru menținerea unui continent stabil, al păcii și nedivizat, pe baza parteneriatului și interesului mutual.
83Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 83
Consiliul permanent reunit NATO-Rusia
Consiliul permanent reunit NATO-Rusia (PJC) s-a întrunit pentru prima
dată la 18 iulie 1997 și a devenit în scurt timp centrul eforturilor de constituirea încrederii, depășire a pecepțiilor eronate și dezvoltare a unui tipar pentru cooperare și consultări regulate.
PJC se întrunește lunar la nivel de ambasadori și reprezentanți militari,
iar de două ori pe an, la nivel de miniștri ai afacerilor externe și ai apărării, precum și la nivel de șefi de Stat Major sau șefi ai apărării. Acest consiliu sepoate întruni și la nivel de șefi de Stat și de Guvern.
La 18 martie 1998, Federația Rusă și-a stabilit oficial Misiunea la NATO și
a numit un Reprezentant militar superior ca făcând parte din Misiune, în scopulfacilitării cooperării militare și de apărare.
În primii trei ani ai existenței sale, PJC a abordat o gamă largă de subiecte
de interes direct pentru ambele părți. Printre acestea s-au aflat:
• situația din fosta Iugoslavie;• întruniri ale Reprezentanților militari sub auspiciile PJC;• măsuri de promovare a cooperării, transparenței și încrederii între NATO
și Rusia;
• contribuția adusă de NATO și Rusia și rolul PJC în structura de
securitate a regiunii Euro-Atlantice;
• eforturi în domeniul politic și al apărării depuse împotriva proliferării
armelor de distrugere în masă;
• chestiuni privitoare la armele nucleare;• strategii și doctrine specifice NATO și Rusiei;• menținerea păcii;• dezarmarea și controlul armamentului;• căutare și salvare pe mare;• reinstruirea ofițerilor militari;• combaterea terorismului internațional;• cooperarea științifică în domeniul apărării;• chestiuni privitoare la mediu în domeniul apărării;• planificarea urgenței civile și ameliorarea dezastrelor.
84Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 84
Sub umbrela politică a PJC a apărut o rețea strânsă de grupuri de lucru,
întâlniri ale experților, proiecte comune și contacte la nivel de stat major, în scopul de a respecta și implementa consultările din cadrul PJC.
Conflictul din Kosovo
Deoarece situația din Kosovo s-a deteriorat în 1998, NATO și Rusia au
folosit întregul mecanism PJC pentru consultări asupra crizei. În iunie 1998,PJC s-a întrunit la nivel de miniștri ai apărării și a condamnat folosirea masivăși disproporționată de forțe de către Belgrad, precum și atacurile violente aleextremiștilor din Kosovo. Miniștrii și-au reafirmat hotărârea de a contribui laeforturile internaționale de rezolvare a crizei.
În toamna lui 1998, NATO și Rusia și-au exprimat împreună sprijinirea
eforturilor diplomatice de asigurare a unei soluții politice și de avertizare asupraunei catastrofe umanitare și au subliniat necesitatea supunerii imediate, totale și ireversibile Rezoluțiilor consiliului de securitate al ONU relevante pentru acest caz. Pe măsură ce situația s-a agravat, la începutul lui 1999,NATO a informat Rusia asupra deciziei sale de a emite un ordin de activarepentru o ripostă aeriană limitată și o operațiune aeriană sincronizată cu scopulde a ajuta la stoparea situației umanitare intolerabile din Kosovo și de a susțineeforturile îndreptate către adoptarea unei soluții politice. La 30 ianuarie 1999,Consiliul Nord-Atlantic a transmis un avertisment guvernului de la Belgrad, în care se preciza că nerespectarea cererilor comunității internaționale vadetermina NATO să adopte orice măsuri necesare evitării unei catastrofeumanitare.
Rusia nu a împărtășit opinia Aliaților asupra posibilei folosiri a forței
militare în scopul încetării conflictului și a aplicării cererilor comunității internaționale reflectate în rezoluțiile Consiliului de securitate ONU relevantepentru acest caz. Cu toate acestea, în februarie 1999, și NATO și Rusia ausubliniat susținerea necondiționată a convorbirilor pentru pace care au avut locla Rambouillet. La 23 martie, când convorbirile au eșuat și toate căile diplomatice de încetare a conflictului fuseseră epuizate, NATO a decis că numai exista nici o alternativă la folosirea forței.
Când au început atacurile aeriene NATO asupra Kosovo-ului, Rusia a
suspendat temporar consultările și cooperarea în cadrul PJC. Fără a se retrageoficial din Actul fondator, Rusia și-a întrerupt și participarea la întrunirile din cadrul Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic și a expulzat ceidoi ofițeri de informații din Moscova. Cu toate acestea, cooperarea din Bosnia-Herțegovina a continuat.
85Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 85
După lansarea Acordului tehnico-militar semnat de către NATO și
comandanții militari iugoslavi la 9 iunie 1999 și a rezoluției 1244 a Consiliuluide Securitate ONU din 12 iunie, s-au stabilit bazele unei prezențe de securitate internațională în Kosovo (KFOR). Participarea Rusiei la KFOR a fostposibilă după semnarea unui acord separat la Helsinki. Forțele integrate audevenit operaționale când forțele sârbești au început retragerea din provincie și când a început munca de restaurare a păcii și stabilității. Astăzi, Rusia contribuie cu aproximativ 3 250 de trupe la forțele în număr de43000 din Kosovo.
Reînceperea și lărgirea cooperării NATO-Rusia
Întrunirile lunare ale PJC au fost reluate în iunie 1999, dar Rusia s-a
limitat la subiectele legate de Kosovo. Angajată, pe de altă parte, față de toateaspectele cooperării prevăzute în Actul fondator NATO-Rusia, NATO a somatRusia să reia cooperarea generală, așa cum se convenise în Programul delucru al PJC din 1999.
Acesta urma să fie un proces gradat. La 16 februarie 2000, când Secretarul
general al NATO, Lord Robertson, a vizitat Moscova în urma unei invitații dinpartea Rusiei, a fost emisă o declarație comună prin care NATO și Rusia conveneau asupra unei reveniri gradate la cooperarea lărgită stabilită pe bazaActului fondator. Întrunirile PJC care au urmat acestei vizite au avut, din nou, o agendă de lucru lărgită. În particular, schimburile sincere și deschise destrategii și doctrine militare au demonstrat rolul pe care îl poate juca PJC înînlăturarea percepțiilor eronate și în sporirea transparenței și încrederii.
La Florența, în mai 2000, Miniștrii de externe ai NATO și Rusiei au fost de
acord să-și intensifice dialogul în cadrul PJC și să urmărească îmbunătățireacooperării într-o gamă largă de probleme. Ei au aprobat un Program de lucrual PJC pentru restul anului 2000 și au confirmat acordul asupra înființării unuibirou de informații al NATO la Moscova, așa cum fusese prevăzut în Actulfondator. La Florența, Rusia și-a reluat, de asemenea, participarea la Consiliulpentru Parteneriat Euro-Atlantic. La o întrunire la nivel de Miniștri ai apărării,din iunie 2000, Ministrul rus al apărării, Sergheiev, susținând opinia țărilor NATO, a declarat că nu exista nici o altă alternativă la cooperarea NATO-Rusia. Declarația făcută la sfârșitul întrunirii a recunoscut, de asemenea,rolul important al parteneriatului în stabilitatea și securitatea zonei Euro-Atlantice. S-a înregistrat acordul de intensificare a dialogului și cooperăriiîn domeniile militare și de apărare, pe baza interesului comun, reciprocității șitransparenței, așa cum fusese stabilit în Actul fondator.
Situația din Kosovo și hotărârea comună a NATO și Rusiei de a asigura
implementarea completă a Rezoluției 1244 a Consiliului de securitate ONU
86Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 86
și-au păstrat un loc de frunte în planul Consiliului permanent reunit. Acesta a
emis avertizări ferme împotriva actelor de provocare sau a altor încercări desubminare a procesului de pace în regiune și a luat notă de veșnicele opiniiconvergente asupra situației din Balcani.
La întrunirea PJC la nivel ministerial din decembrie 2000, NATO și Rusia
și-au reafirmat angajamentul de a construi, în cadrul PJC, un parteneriat puternic, stabil și echilibrat, în interesul securității și stabilității în zona Euro-Atlantică. Miniștrii au schimbat documente privind înființarea la Moscovaa Biroului de Informații NATO. Ei au mai aprobat un ambițios Program de lucrupentru 2001, care includea noi probleme promițătoare, precum cooperarea în domeniul căutării și salvării pe mare și în cel al reformei apărării. Miniștrii apărării au mai aprobat începerea consultărilor asupra deschiderii laMoscova a unei Misiuni de coordonare militară NATO.
Pe fondul lărgirii dialogului și îmbunătățirii cooperării, Secretarul General
al NATO, Lord Robertson, a vizitat din nou Moscova între 19 și 21 februarie2001. Secretarul General al NATO și conducerea rusă au apreciat pozitiv realizările din anul precedent și au discutat modalitatea de exploatare eficientăa potențialului oferit de către Actul fondator. Pe parcursul vizitei sale, Secretarul General al NATO a inaugurat oficial biroul de informații NATO de laMoscova, de la care se așteaptă să contribuie semnificativ la înțelegerea publică a NATO și a relațiilor care se dezvoltă între NATO și Rusia.
Perspective viitoare
Cooperările în cadrul SFOR și KFOR sunt exemple relevante ale modului
în care NATO și Rusia pot conlucra cu succes pentru a atinge scopuri comune.Acestea au indicat faptul că vor continua să lucreze îndeaproape în aceastăprivință, atât în Bosnia-Herțegovina cât și în Kosovo.
Pe de altă parte, trebuie să facă față numeroaselor provocări comune la
adresa securității în alte domenii. Conlucrarea în scopul de a face față acestorprovocări este în interesul ambelor părți și contribuie la viitoarea întărire abazelor încrederii reciproce, fapt esențial pentru pacea și stabilitatea din zonaEuro-Atlantică
5.
875 În decembrie 2000, miniștrii de externe ai PJC au adoptat un Program de lucru ambițios pentru
2001, incluzând cooperarea în domeniul căutării și salvării pe mare, considerat de ambele părți cafiind unul din cele mai promițătoare domenii de interacțiune practică în viitor între NATO și Rusia.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 87
PARTENERIATUL NATO-U CRAINA
Vizita din martie 2000 în Ucraina a reprezentanților Consiliului Nord-
Atlantic a dat un nou impuls Parteneriatului distinctiv dintre NATO și Ucraina,înființat la Madrid în iulie 1997.
Întâlnirea de la Kiev a Comisiei NATO-Ucraina – prima întâlnire pe
teritoriul Ucrainei – a constituit o ocazie pentru cei 19 Aliați NATO și pentruUcraina de a analiza toate aspectele cooperării lor. Acest eveniment a fostprivit ca etapă semnificativă în apropierea Ucrainei de comunitatea de națiuniEuro-Atlantică.
Semnarea la Madrid, în 1997, a Cartei asupra unui Parteneriat distinctiv a
trecut cooperarea dintre NATO și Ucraina pe un alt plan și a recunoscut oficialimportanța unei Ucraine independente, stabile și democratice pentru întreagaEuropă.
Carta urmează strategia declarată a Ucrainei de a-și accelera integrarea
în structurile europene și transatlantice. Aceasta reprezintă baza pe careNATO și Ucraina sunt de acord să se consulte în contextul securității și stabilității Euro-Atlantice și în domenii precum prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, susținerea păcii și operațiunile umanitare.
Seminariile, întâlnirile grupurilor de lucru și alte programe de cooperare
s-au concentrat pe domenii precum reforma apărării și reorganizarea instituțieiapărării, relațiile dintre civili și militari, planificarea bugetară și a resurselor. De asemenea, s-au desfășurat și seminarii de instructaj al personalului militarucrainean în rezervă și de reducere și restructurare militară.
Lucrările comune pentru planificarea urgenței civile și pregătirii în caz de
calamități reprezintă, de asemenea, un domeniu major al cooperării, cu beneficiipractice directe pentru Ucraina. În decembrie 1997 a fost încheiat unMemorandum de înțelegere asupra planificării în caz de urgență civilă, care asigura cooperarea în acest domeniu. Un exercițiu de salvare în caz decalamități a fost planificat pentru septembrie 2000, în zona transcarpatică aUcrainei, în scopul de a se testa procedurile de ajutor umanitar în eventualitatea inundațiilor.
6
886 Transcarpatia 2000 a avut loc în cadrul programului Parteneriat pentru pace din
20-28 septembrie 2000. Acesta a implicat echipe de intervenție în caz de calamitate din Belarus,Croația, Ungaria, Moldova, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveția și Ucraina, precum și participarea Biroului ONU pentru Coordonarea problemelor umanitare. Temele exersateîn domeniul intervenției în caz de calamitate au inclus căutarea și salvarea, supraviețuirea și asistența medicală, epurarea și decontaminarea râurilor și cazurile de deversări de substanțe toxice în urma catastrofelor feroviare. La începutul primăverii lui 2001, acest mecanism a fost supustestării când o nouă inundație în regiunea Transcarpatia a creat necesitatea unei reacții coordonate.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 88
Alte domenii puternice de cooperare sunt: cel științific, în care NATO a
sprijinit comunitatea științifică ucraineană prin subvenții; aspectele economiceale securității; și instructajul. În acest ultim context, NATO a lansat un programde predare a limbilor străine pentru maxim 100 de ofițeri militari ucraineni.
Centrul NATO pentru informare și documentare, inaugurat de Secretarul
General al NATO în mai 1997, a devenit un punct central al activităților de informare în scopul explicării beneficiilor Parteneriatului distinctiv cu NATOpentru publicul ucrainean. Centrul este primul de acest fel care a fost deschisîntr-o țară Parteneră a NATO. De la inaugurarea sa, centrul a avut un rol important în explicarea politicilor Alianței și în evitarea percepțiilor eronate.
În decembrie 1998 a fost semnat un Memorandum de înțelegere care a
aprobat ca doi ofițeri de legătură ai NATO să fie staționați în Kiev, pentru afacilita participarea deplină a Ucrainei la Parteneriatul pentru Pace. Biroul delegătură al NATO a fost înființat în 1999, facilitând contactele dintre NATO șiagențiile civile și militare implicate în participarea Ucrainei la Parteneriatul pentru Pace și în implementarea Planului de lucru al NUC.
Alte evenimente pozitive includ ratificarea la 1 martie 2000 de către
Parlamentul Ucrainean a Acordului asupra statutului forțelor (SOFA),aparținând Parteneriatului pentru Pace, precum și a unui protocol suplimentar.Acest eveniment ar trebui să faciliteze intensificarea participării ucrainene încadrul Parteneriatului pentru Pace. De asemenea, Parlamentul a aprobat aderarea Ucrainei la tratatul Cer deschis, aducând o contribuție importantă latransparența controlului armamentului.
Evoluția relațiilor NATO-Ucraina
Relațiile NATO-Ucraina au început să se dezvolte la scurt timp după ce
țara și-a dobândit independența în 1991. Ucraina a aderat imediat la Consiliulde Cooperare Nord-Atlantică (NACC) și a devenit participant activ. S-a alăturatprogramului Parteneriatului pentru pace în 1994 și s-a aflat printre membriifondatori ai Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, cel care înlocuise NACCîn mai 1997.
Când Președintele Kucima a vizitat NATO la 1 iunie 1995, a semnalat
dorința țării sale de a actualiza relațiile NATO-Ucraina la un nou nivel. Trei lunimai târziu, la 14 septembrie 1995, Ministrul de externe Udovenco a vizitatNATO pentru a accepta oficial Programul pentru Parteneriat individualucrainean al PfP și pentru a purta convorbiri cu Consiliul Nord-Atlantic închestiuni legate de securitatea europeană. A fost emisă o declarație comunăde presă care descria principiile generale ale relațiilor NATO-Ucraina în contextul Parteneriatului pentru Pace și în alte domenii.
89Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 89
Au avut loc și alte întâlniri la diferite nivele, în 1996 și 1997. A fost înființată
o Misiune ucraineană la NATO care includea un reprezentant militar, precum șireprezentanța ucraineană în Celula de coordonare a Parteneriatului (PCC),atașată cartierului general al SHAPE din Mons, Belgia. În acord cu deciziaadoptată de către Comisia NATO-Ucraina la întrunirea sa din Luxemburg înmai 1998, la Kiev a fost numit un ofițer de legătură al NATO, pentru a facilitaparticiparea totală a Ucrainei la Parteneriatul pentru Pace și pentru aîmbunătăți cooperarea dintre NATO și autoritățile militare ucrainene în general.Ucraina rămâne un participant activ la PfP și a găzduit deja câteva exerciții alePfP pe propriul teritoriu. Ratificarea de către parlamentul ucrainean a unuiAcord asupra statutului forțelor (SOFA) din cadrul Parteneriatului pentru Pacea făcut posibil ca acest potențial, incluzând folosirea Centrului de instrucțieIavoriev din vestul Ucrainei, să fie mai departe exploatat.
Ucraina a adus contribuții semnificative la activitățile internaționale de
menținere a păcii. A contribuit cu un batalion de infanterie de 550 de oameni laForțele de implementare aflate sub conducerea NATO (IFOR) din Bosnia, după încheierea Acordului de pace de la Dayton. În mod similar, a participat laForțele de stabilizare (SFOR) care au înlocuit IFOR, contribuind cu un batalionde infanterie mecanizată și cu un escadron de elicoptere, cuprinzând aproximativ 400 de oameni. Deși nu mai contribuie în cadrul SFOR, Ucraina îșiaduce aportul la Forțele din Kosovo (KFOR) de sub conducerea NATO și afăcut parte și din Forțele internaționale de intervenție ale poliției și din forțeleONU din estul Slavoniei.
Carta pentru un Parteneriat Distinctiv
La întâlnirea la Nivel Înalt de la Madrid din iulie 1997, a șefilor de stat și
de guvern, liderii NATO și Președintele ucrainean Kucima au semnat o “Cartăpentru un Parteneriat Distinctiv între NATO și Ucraina”, care fusese inițiată cucâteva săptămâni înainte, la Sintra, în Portugalia. Prin semnarea Cartei, țările membre ale NATO și-au reafirmat sprijinul pentru suveranitatea și independența Ucrainei, precum și pentru integritatea sa teritorială, dezvoltarea democratică, prosperitatea economică și statutul de stat fără armenucleare, precum și pentru principiul inviolabilității frontierelor. Aceștia suntconsiderați de către Alianță factori-cheie pentru stabilitatea și securitatea dinEuropa Centrală și de Est și din întregul continent.
Decizia Ucrainei de a sprijini extinderea nelimitată a Tratatului asupra
neproliferării armelor nucleare (NTP) și contribuția acesteia la retragerea și distrugerea armelor nucleare de pe teritoriul său au fost întâmpinate cu căldurăde către NATO. Asigurările date Ucrainei, ca stat care nu deține arme nucleare,
90Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 90
aparținând de NPT, de către toate cele cinci state deținătoare de arme
nucleare participante la Tratat au fost considerate drept factori semnificativi.
Pe lângă Memorandumul de înțelegere asupra planificării cazurilor de
urgență civilă și pregătirii pentru calamități, semnat între NATO și Ucraina la 16decembrie 1997, care stabilea planificarea cazurilor de urgență civilă dreptdomeniu major al cooperării, alte programe de cooperare acoperă un spectrularg de tematici. Consultările și cooperarea au loc, prin intermediul seminariilorcomune și întrunirilor grupurilor comune de lucru, în multe domenii diferite,care includ relațiile civilo-militare; controlul democratic al forțelor armate șireforma ucraineană în apărare; conceptele de planificare a apărării, stabilire abugetului, de politică, strategie și securitate națională; restructurarea apărării;interoperabilitatea și cooperarea militară NATO-Ucraina; instrucția și exercițiilemilitare; aspectele economice ale securității; chestiunile științifice și tehnologice;chestiunile privitoare la securitatea mediului, inclusiv siguranța nucleară; cercetarea și dezvoltarea aerospațială; și coordonarea civilă și militară a controlului și gestionării traficului aerian. A fost înființat un Grup reunit de lucruNATO-Ucraina (JWG) pentru Reforma apărării, în scopul de a se intensificaeforturile depuse în acest domeniu.
Comisia NATO-Ucraina
Consiliul Nord-Atlantic se întâlnește periodic cu reprezentanți ucraineni,
de regulă nu mai puțin de două ori pe an, în forumul stabilit de către Cartă,numit Comisia NATO-Ucraina. Rolul Comisiei este de a evalua implementareaCartei și de a discuta modalități de îmbunătățire sau de dezvoltare a cooperării.
O Întâlnire la Nivel Înalt NATO-Ucraina a avut loc la Washington în aprilie
1999, iar în martie 2000 s-a întrunit pentru prima dată, la Kiev, Comisia NATO-Ucraina. Comitetul Politic al NATO a vizitat Ucraina de trei ori între 1997 și2000 și a susținut o gamă largă de consultări și schimburi de informații la Kievși în alte orașe ucrainene.
Perspective viitoare
Evenimentele pozitive descrise mai sus au ajutat la formarea unei baze
ferme pentru cooperări viitoare și sunt indicatorul domeniilor în care s-au înregistrat deja progrese. Participarea intensă în PfP, care implică programe deactivități cu privire la apărare la care iau parte multe țări NATO și Partenere,permite Ucrainei să își compare instituția apărării cu cele ale vecinilor săieuropeni și să își definească mai bine rolul pe care îl joacă în securitatea europeană. Participarea Ucrainei la Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic(EAPC) își aduce, de asemenea, contribuția la acest proces.
91Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 91
DIALOGUL MEDITERANEAN AL ALIAN ȚEI
Dialogul mediteranean este parte integrată a abordării Alianței, în cooperare,
a problemei securității și se bazează pe recunoașterea faptului că securitateaîntregii Europe este strâns legată de securitatea și stabilitatea din regiuneamediteraneană.
Dialogul a fost inițiat în 1994. Inițial, șase țări s-au alăturat Dialogului și
anume, Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc și Tunisia. Algeria a devenitparticipant în februarie 2000. Dialogul urmărește crearea de bune relații șiînțelegere mutuală în întreaga zonă mediteraneană, precum și promovareasecurității și stabilității din regiune. Se asigură desfășurarea discuțiilor politiceîntre țările participante. Lucrările Dialogului sunt organizate prin intermediulunui Program de lucru anual care se axează pe cooperarea practică în domeniilegate de securitate și apărare, informații, planificare a urgențelor civile și știință.
Dialogul completează alte inițiative internaționale colaterale, dar distincte,
sub auspiciile Uniunii Europene (EU) și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).
Activitățile îmbracă diferite forme, inclusiv invitațiile adresate participanților
din țările Dialogului de a participa la cursurile Școlii NATO din Oberammergau,Germania, și ale Colegiului de apărare al NATO din Roma. Astfel de cursuriacoperă chestiuni legate de menținerea păcii; controlul armamentului; protecția mediului; cooperarea dintre civili și militari în planificarea cazurilor deurgență civilă; și cooperarea europeană pentru securitate. De asemenea, un număr de burse internaționale a fost pus la dispoziția cercetătorilor din țărileDialogului.
În principiu, activitățile din cadrul Dialogului au loc pe baza autofinanțării.
Cu toate acestea, Aliații pot decide – de la caz la caz – reconsiderarea cererilorde suport financiar în cazul participării la Dialog a partenerilor din zona mediteraneană. Gradul de participare variază în funcție de țară.
La Summit-ul de la Washington din aprilie 1999, liderii Alianței au
decis lărgirea dimensiunilor politice și practice ale Dialogului. Printre altele, aceasta ar crea noi posibilități pentru discuții și pentru întărirea cooperării îndomenii în care NATO își poate aduce contribuția. Acest fapt se aplică mai alesîn domeniul militar și în alte domenii pentru care țările dialogului și-au exprimatinteresul.
Evoluția Dialogului mediteranean
Dialogul mediteranean își are originile în Declarația Summit-ului de la
Bruxelles din ianuarie 1994. Șefii de stat și de guvern ai NATO s-au referit
92Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 92
la evoluțiile pozitive în Procesul de pace din Orientul Mijlociu, ca fiind
“deschizătoare de drumuri în considerarea măsurilor de promovare a dialogului,înțelegerii și consolidării încrederii între țările din regiune” și au încurajat “toate
eforturile care duc la întărirea stabilității regionale”. La întâlnirea din
decembrie 1994, Miniștrii de externe ai NATO și-au declarat disponibilitatea “de
a stabili contacte, de la caz la caz, între Alianță și țările care nu fac parte dinregiunea mediteraneană, având în vedere contribuția acestora la întărirea sta-bilității regionale” . Până în acest moment ei au indicat Consiliului aflat în
sesiune permanentă să “continue să analizeze situația, să dezvolte detaliile
dialogului propus și să inițieze contactele preliminare necesare”. Acest fapt
a dus, în februarie 1995, la invitarea Egiptului, Israelului, Mauritaniei, Marocului și Tunisiei să participe la un Dialog cu NATO. Au fost trimise invitațiiIordaniei, în noiembrie 1995, și Algeriei, în februarie 2000.
Scopul Dialogului este acela de a contribui la securitatea și stabilitatea
zonei mediteraneene, de a realiza o mai bună înțelegere mutuală și de acorecta percepțiile eronate despre NATO ale țărilor din Dialogul mediteranean.Acesta se bazează pe recunoașterea faptului că securitatea din Europa esteîn strânsă legătură cu securitatea și stabilitatea din Mediterană și că dimensiunea mediteraneană este una din componentele securității europene.
Dialogul este progresiv și se bazează în principiu pe relațiile bilaterale
între fiecare din țările participante și NATO. Cu toate acestea, sunt permiseîntruniri multilaterale, de la caz la caz. Acestea oferă tuturor partenerilor dinzona mediteraneană aceeași bază pentru discuții și pentru activități comune șiare ca scop să reîntărească alte eforturi internaționale care implică țări din Dialogul mediteranean, cum ar fi cele asumate de către procesul Barcelona
7,
procesul de pace din Orientul Mijlociu și de către OSCE, fără a suprapuneaceste eforturi sau a intenționa crearea unei diviziuni a muncii.
Dialogul mediteranean constă dintr-un dialog politic combinat cu
participarea la activități specifice.
Dialogul politic constă în discuții politice bilaterale regulate. Acestea oferă
o ocazie pentru informări pe larg asupra activităților NATO, incluzând programelesale de extindere și parteneriat, adaptarea sa internă și abordarea generalăfață de înființarea în cooperare a structurilor de securitate. În schimb, țările din
937 În noiembrie 1995, 15 state membre EU și 12 țări mediteraneene ne-membre (Algeria, Cipru, Egipt,
Israel, Iordania, Liban, Malta, Maroc, Siria, Tunisia, Turcia și Autoritatea Palestiniană) au semnatDeclarația de la Barcelona care a detaliat cadrul Parteneriatului Euro-Mediteranean (cunoscut și subnumele de Procesul Barcelona). Declarația schițează trei obiective majore: 1. un parteneriat politic șide securitate în scopul creării unei zone comune de pace și stabilitate; 2. un parteneriat economicși financiar menit să stabilească o zonă comună a prosperității; și 3. un parteneriat social, cultural și pentru oameni care să sporească schimburile între societățile civile și țările implicate.Procesul Barcelona preconizează înființarea unei zone complete a liberului schimb până în anul2010. Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 93
Dialogul mediteranean sunt invitate să discute împreună cu NATO opiniile lor
asupra stabilității și securității din regiunea mediteraneană.
Țările din Dialogul mediteranean au fost invitate să participe la activități
specifice, precum cele științifice, de informare și de planificare în cazuri deurgență civilă și să ia parte la cursurile predate la școlile NATO în domenii camenținerea păcii; controlul și verificarea armamentului; responsabilitățileforțelor militare față de protecția mediului; planificarea în cazuri de urgențăcivilă; și cooperarea pentru securitatea Europeană a NATO. Participarea laaceste cursuri se bazează de autofinanțare. Pentru creșterea transparenței aufost adăugate anumite activități din domeniul militar.
Dialogul mediteranean al NATO a evoluat într-un ritm constant de la
lansarea sa în 1994. Summit-ul de la Madrid din 1997 i-a adăugat o nouă șimai dinamică direcție prin înființarea unui Grup pentru cooperare mediteraneană.Acesta a creat un forum care a implicat direct state membre ale Alianței în convorbirile politice cu țările Dialogului, în care se puteau schimba opiniiasupra anumitor chestiuni relevante pentru situația securității în Mediterana,precum și asupra dezvoltării ulterioare a Dialogului.
INIȚIATIVA NATO PENTRU EUROPA DE SUD-EST
Inițiativa NATO pentru Europa de Sud-Est (SEEI) a fost lansată la
Summit-ul de la Washington în scopul promovării cooperării regionale și asecurității și stabilității pe termen lung în regiune.
Inițiativa are ca bază 4 principii fundamentale: un Forum consultativ pe
probleme de securitate în Europa de Sud-Est; un Grup de lucru ad hoc (AHWG) deschis, asupra cooperării regionale în Europa de Sud-Est, sub auspiciile EAPC în Sesiunea Comitetului Politic; instrumente de lucru aleParteneriatului pentru Pace; și programe-țintă pe probleme de securitate pentru țările din regiune.
Forumul consultativ include țări NATO; șase țări Partenere din Europa de
Sud-Est (Albania, Bulgaria, Croația, România, fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei
8, Slovenia); și Bosnia-Herțegovina. Acesta s-a întrunit inițial la
nivel de Summit, în afara Summit-ului NATO de la Washington, din aprilie1999, după care a continuat să se întrunească la nivel de ambasadori, la cartierul general al NATO de la Bruxelles.
948 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 94
EAPC-AHWG a identificat idei pentru măsuri ulterioare de promovare a
cooperării regionale, care au fost încorporate într-un set de activități după modelul celor desfășurate în programul NATO al Parteneriatului pentru Pace.
Metodologia inițiativei Parteneriatului pentru Pace a fost folosită în
abordarea unui număr de probleme importante pentru Europa de Sud-Est,incluzând transparența în planificarea apărării, gestionarea crizelor și aapărării. Astfel, au fost planificate activități sub formă de seminarii, pentru a seacoperi întreaga regiune. Unele din acestea se desfășoară sub conducereațărilor participante din regiune, fiind facilitate de către NATO, iar altele chiar subconducerea NATO. Gândite să se completeze între ele, acestea ajută la promovarea stabilității prin cooperare și integrare regională. A fost înființat unGrup de coordonare pe probleme de securitate în Europa de Sud-Est, cu scopul de a coordona proiectele regionale.
În primăvara lui 2000 a fost introdus un program complementar de
cooperare specifică pe probleme de securitate cu Croația, bazat pe mecanismele PfP. Croația a aderat la Parteneriatul pentru pace în mai 2000.De asemenea, NATO are un program special de cooperare pentru securitatecu Bosnia-Herțegovina, în afara PfP, care completează alte activități ale Inițiativei pentru Europa de Sud-Est.
NATO mai oferă consultanță și expertiză în reinstruirea ofițerilor militari
trecuți în rezervă în urma reformelor în structura armatei din Bulgaria și România. Acesta este un proiect NATO desfășurat în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est
9, în cooperare cu Banca Mondială,
cu finanțare asigurată între Banca Mondială și țările implicate. Acesta este unproiect care reflectă caracterul de reîntărire mutuală a acțiunilor internaționaleși instituționale întreprinse în acest domeniu.
959 Pactul de Stabilitate a fost inițiat de Uniunea Europeană în mai 1999. A fost adoptat la o conferință
internațională desfășurată la Cologne la 10 iunie 1999 și plasată sub auspiciile OSCE. Este gânditsă contribuie la durabilitatea păcii, prosperității și stabilității în Europa de Sud-Est prin acțiuni coerente și coordonate și prin apropierea dintre țările din regiune, alte țări interesate și organizațiicapabile să își aducă contribuția. Pactul stabilește mecanisme specifice de coordonare a eforturilorlor comune.Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 95
96Chapitre 3-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 96
CAPITOLUL 4
IDENTITATEA EUROPEANĂ DE SECURITATE
ȘIAPĂRARE (ESDI)
Evoluția ESDI
Cooperarea NATO-UEO
Relațiile NATO-UEChapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 97
Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 98
IDENTITATEA EUROPEANĂ DE SECURITATE
ȘIAPĂRARE (ESDI)
EVOLU ȚIAESDI
Alianța este angajatã în consolidarea coloanei sale europene, prin
dezvoltarea unei Identități Europene de Securitate și Apărare (ESDI) eficiente,capabilă să răspundă cerințelor europene, care să contribuie, în același timp,și la întărirea securității Alianței. Asumându-și o mai mare responsabilitate pentru propria securitate, țările europene membre vor ajuta la crearea uneirelații transatlantice mai echilibrate și mai puternice, fapt care să consolidezeAlianța în întregul ei.
Prin urmare, la întrunirea de la Washington din aprilie 1999, șefii de stat
și de guvern ai Alianței au stabilit programe de instruire asupra dezvoltăriiviitoare a Identității Europene de Securitate și Apărare. Au fost inițiate convorbiricare se axează pe câteva aspecte specifice, precum:
• mijloacele necesare asigurării unor consultări comune eficiente,
a transparenței și cooperării între Uniunea Europeană (EU) și Alianță,bazate pe mecanismele stabilite între NATO și Uniunea Europei Occidentale (WEU);
• participarea aliaților europeni non-UE;• acorduri practice care să permită accesul UE la capacitățile de planificare
NATO și la activele și capacitățile NATO.
Un capitol esențial în dezvoltarea ESDI este îmbunătățirea capacităților
militare europene. Lansată la Washington, Inițiativa Alianței asupra capacităților de apărare (DCI) este menită să asigure eficiența viitoarelor operațiuni multinaționale, acoperind întregul spectru de misiuni NATO și vajuca un rol crucial în cadrul acestui proces. Obiectivele care decurg din DCI și eforturile UE de consolidare a capacităților europene se completează reciproc.
Principiile care formează baza lucrărilor viitoare ale ESDI, stabilite la
Summit-ul de la Washington și pe parcursul întâlnirilor ulterioare, sunt dupăcum urmează:
• Alianța admite hotărârea Uniunii Europene de a avea posibilitatea
inițierii de acțiuni autonome, astfel încât să poată lua decizii și să aprobeacțiunile militare în cazurile în care Alianța, în întregul său, nu esteangajată.
99Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 99
• Pe parcursul desfășurării acestui proces, NATO și UE trebuie să
asigure creșterea eficienței consultărilor comune, transparenței și cooperării, pe baza mecanismelor deja existente între NATO și UEO.
• Liderii Alianței salută hotărârea membrilor UE și a altor Aliați Europeni
de a face pașii necesari pentru consolidarea capacităților proprii deapărare, în special pentru noile misiuni, evitând suprapunerile inutile.
• Aceștia acordă maximă importanță asigurării unei implicări cât mai
totale a Aliaților europeni non-UE în operațiunile de rezolvare a crizelorde sub comanda UE, pe baza acordurilor de consultări deja perfectateîn cadrul UEO, luând notă și de interesul exprimat de Canada de a participa la astfel de operațiuni în condiții adecvate.
• Aceștia sunt hotărâți, să dezvolte deciziile adoptate la Berlin în 1996,
inclusiv conceptul folosirii separabile, dar nu separate, a activelor șicapacităților NATO, pentru operațiuni efectuate sub comanda UEO.
Lucrul la aceste acorduri, care vor respecta cerințele operațiunilor NATO
și coerența structurii sale de comandă, tratează probleme precum:
• asigurarea accesului UE la capacitățile de planificare ale NATO,
capabile să contribuie la planificarea militară a operațiunilor de subcomanda UE;
• prezumția de disponibilitate față de UE a capacităților NATO,
identificate în prealabil, și a activelor comune pentru a fi folosite în operațiunile de sub comanda UE;
• identificarea unor opțiuni europene de comandă pentru operațiunile
desfășurate sub comanda UE și dezvoltarea permanentă a roluluiComandantului șef adjunct aliat pentru Europa, astfel încât acesta să îșiasume deplin și efectiv responsabilitățile sale, pe plan european;
• continuarea adaptării sistemului NATO de planificare a apărării,
pentru o mai bună încorporare a disponibilului de forțe, pentru operațiunide sub comanda UE.
La începutul anilor 90, în Europa și America de Nord se considera că a
sosit timpul reechilibrării relațiilor dintre cele două coaste ale Atlanticului șia asumării, de către țările europene membre, a unor responsabilități maimari în privința propriilor probleme de securitate și apărare. Țările europenes-au angajat într-un proces menit să asigure o veritabilă capacitatemilitară europeană, fără suprapunerea inutilă a structurilor de comandă,
100Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 100
a personalului de planificare și a activelor și capacităților militare deja
disponibile în cadrul NATO, în paralel cu întărirea contribuției lor la misiunile șiactivitățile Alianței. Această abordare răspundea atât dorinței Europei de adezvolta o politică externă și de securitate comună, cât și necesității unuiparteneriat echilibrat, între țările nord-americane și europene, membre aleAlianței.
Dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Apărare, în cadrul
NATO, este parte integrată a adaptării structurilor politice și militare ale NATO. În același timp, aceasta reprezintă un element important al dezvoltării UniuniiEuropene (EU). Ambele procese au fost continuate pe baza Tratatelor UniuniiEuropene de la Maastricht, din 1991, și Amsterdam, 1997, a declarațiilor corespunzătoare făcute de către Uniunea Europei Occidentale și UniuneaEuropeană și a deciziilor adoptate de către Alianță la Întâlnirile succesive laNivel Înalt de la Bruxelles, în 1994, Madrid, în 1997 și Washington, în 1999,precum și la întrunirile ministeriale ale NATO.
În cadrul Tratatului asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht în
decembrie 1991 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, liderii ComunitățiiEuropene au convenit asupra dezvoltării unei politici externe și de securitatecomune (CFSP) “incluzând cadrul eventual al unei politici de apărare comune
care, în timp, ar putea determina constituirea unei apărări comune”.Acest acord includea considerarea Uniunii Europei Occidentale, ca parte integrată a dezvoltării Uniunii Europene create de către Tratat; și o solicitareadresată UEO de a elabora și implementa decizii și acțiuni ale UniuniiEuropene cu implicații în apărare. La întâlnirea UEO, care a avut loc la Maastricht în decembrie 1991, în paralel cu cea a Consiliului Europei, statele membre ale UEO au emis o declarație prin care au consimțit asupranecesității unei veritabile identități europene de securitate și apărare și a uneimai mari responsabilități europene în probleme de apărare.
În ianuarie 1994, șefii de stat și de guvern NATO au salutat intrarea în
vigoare a Tratatului de la Maastricht și lansarea Uniunii Europene ca mijloc deconsolidare a coloanei europene a Alianței și de facilitare a posibilității membrilor europeni ai NATO de a-și aduce o contribuție mai coerentă la asigurarea securității tuturor Aliaților. Ei au reafirmat faptul că Alianța este forumul esențial pentru consultările dintre membrii săi și instanță a acordurilorprivind politicile bazate pe angajamentele de securitate și apărare asumate decătre Aliați, prin Tratatul de la Washington. De asemenea, a fost salutată cu căldură strânsa și continua dezvoltare a cooperarării între NATO și UniuneaEuropei Occidentale, obținută pe baza principiilor convenite asupra complementarității și transparenței. Mai mult, aceștia au anunțat că sunt gatasă pună la dispoziția Alianței activele colective disponibile, pe baza consultărilor din cadrul Consiliului Nord-Atlantic, pentru operațiunile UEO,
101Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 101
preluate de către Aliații europeni, în încercarea lor de a se respecta politica
externă și de securitate comună.
Șefii de stat și de guvern NATO au cerut Consiliului Nord-Atlantic să
examineze modul în care structurile politice și militare ale Alianței ar putea fidezvoltate și adaptate în scopul de a dirija, într-un mod mai eficient și mult maiflexibil, misiunile Alianței care includ menținerea păcii; și pentru a reflectaapariția Identității Europene de Securitate și Apărare. Ca parte a acestui proces, a fost dezvoltat conceptul de Forțe operative multinaționale interarme(CJTFs). Conceptul CJTF, descris în Capitolul 12, are ca țintă asigurarea uneimai bune flexibilități operaționale și a unei mai flexibile și mai mobile desfășurări de forțe, necesară pentru a face față noilor solicitări ale misiunilorAlianței. Acest concept a fost gândit, printre altele, în scopul de a asiguracartiere generale separabile, dar nu separate, care să poată fi angajate decătre Uniunea Europei Occidentale.
La întâlnirile de la Berlin și Bruxelles, în iunie 1996, miniștrii de externe și
ai apărării NATO au decis ca Identitatea Europeană de Securitate și Apăraresă fie inclusă în NATO, ca parte esențială a adaptării pe plan intern a Alianței.Astfel, toți aliații europeni ar putea să își aducă o contribuție mult mai eficientăși mai coerentă la misiunile și activitățile Alianței. Le-ar permite să acționeze eiînșiși la nevoie, ceea ce ar duce la reîntărirea parteneriatului transatlantic.Profitând din plin de avantajele oferite de conceptul Forțelor operative multinaționale interarme, Identitatea Europeană s-ar putea baza pe principiimilitare solide, susținute de o planificare militară adecvată, și ar permitecrearea de forțe coerente și eficiente, din punct de vedere militar, capabile săopereze sub controlul politic și conducerea strategică a UEO.
La Întâlnirea la Nivel Înalt de la Madrid, din iulie 1997, șefii de stat și de
guvern ai NATO au salutat pașii uriași făcuți în privința creării ESDI în interiorulAlianței. Consiliul Nord Atlantic în sesiune permanentă a fost solicitat să definitiveze lucrările din acest domeniu, în cooperare cu UEO.
COOPERAREA NATO-UEO
Ca rezultat al deciziilor de dezvoltare a ESDI în interiorul NATO, au fost
luate măsuri menite a asigura că adaptarea viitoare a Alianței acoperă toateaspectele sprijinului acordat de către NATO într-o operațiune de sub comandaUEO. Acestea includ:
• luarea în calcul a cerințelor UEO referitoare la noile proceduri de
planificare a apărării, în scopul dezvoltării forțelor și capacităților. În 1997, UEO a început să contribuie la procesul Alianței de planificarea apărării, oferind date pentru Ghidul ministerial din 1997 (vezi Capitolul 7);
102Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 102
• introducerea unor proceduri de identificare a capacităților și activelor NATO
pe care UEO ar dori să le redacteze, cu acordul Consiliului Nord Atlantic;
• stabilirea unor acorduri europene de comandă multinațională în
interiorul NATO, care să poată fi folosite la pregătirea, sprijinirea,comanda și dirijarea unei operațiuni sub controlul politic și conducereastrategică a UEO. (În cadrul acestor acorduri, Comandantului șefadjunct al forțelor aliate din Europa (Adjunct SACEUR) i se acordă unrol distinct, atât pe vreme de pace, cât și în contextul operațiunilor desub comanda UEO, în privința forțelor care pot fi puse la dispozițiaUEO);
• introducerea unor consultări și a unor facilități de acces la informații,
pentru asigurarea coordonării necesare pe parcursul unei operațiuni subconducerea UEO, desfășurată cu sprijinul NATO;
• dezvoltarea planificării și a exercițiilor militare pentru misiuni demonstrative
ale UEO.
În practică, aceste acorduri au fost gândite cu scopul de a avea
certitudinea că, în cazul izbucnirii unei crize în care UEO va hotărî să intervină(iar Alianța nu), aceasta va putea solicita accesul la activele și capacitățileAlianței, poate inclusiv un cartier general CJTF, pentru dirijarea unei operațiunisub control politic și conducere strategică proprii.
Astfel, activele solicitate vor putea fi puse la dispoziția UEO, de către
Consiliul Nord-Atlantic, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.Condițiile transferului acestora către UEO, precum și sistemul de monitorizarea folosirii lor, de eventualele returnări sau retrageri, vor fi înregistrate într-unacord specific, stabilit între cele două organizații. Pe întrega perioadă a operațiunii, NATO va monitoriza folosirea activelor și va păstra o legăturapolitică regulată cu UEO. Comandanții europeni, din structura de comandă aNATO, vor putea fi nominalizați pentru a acționa sub controlul politic al UEO.Activele vor fi returnate NATO la sfârșitul operațiunii, sau la solicitarea acestora. Pe parcursul operațiunii, inclusiv în faza de pregătire, NATO și UEOvor avea consultări apropiate.
La Întâlnirea la Nivel Înalt a UE de la Cologne, din iunie 1999, au fost
adoptate decizii de acordare către UE de mijloace și capacități necesare implementării unei politici europene comune de securitate și apărare (ESDP).În conformitate cu aceste decizii, rolul asumat de către UEO, cu privire la dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Apărare a fost preluat progresiv de către Uniunea Europeană.
Pe parcursul acestei perioade, NATO va continua să lucreze alături de
UEO pentru a completa și implementa aranjamente, care să faciliteze
103Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 103
cooperarea între cele două organizații, în eventualitatea unei operațiuni
comandate de UEO, de rezolvare a crizelor, folosind activele și capacitățileNATO. S-au desfășurat lucrări suplimentare de detaliere a condițiilor defolosire a acestor active și a schimbului de informații. S-au desfășurat teste șievaluări combinate ale procedurilor și exerciții cu forțele și elementele comune.În februarie 2000, a avut loc un exercițiu comun NATO-UEO, de rezolvare asituațiilor de criză. La întâlnirea de la Marsilia, din noiembrie 2000, miniștrii UEO au hotărât să suspende mecanismele NATO-UEO pentru consultărilor de rutină, separat de cele care vor fi necesare în timpul perioadeide tranziție.
RELAȚIILENATO-UE
Întâlnirea de la Helsinki a Consiliului Uniunii Europene, care a avut loc în
decembrie 1999, a stabilit un “Obiectiv global” statelor membre UE, referitor lacapacitățile lor militare destinate operațiunilor de rezolvare a crizelor. Scopul este acela de a permite UE să desfășoare, până în anul 2003, și săsusțină, minim un an, forțe militare de până la 60000 de soldați, care săefectueze întreaga gamă de așa-numite “activități Petersburg”, stabilite prinTratatul de la Amsterdam, din 1997. Acestea constau în sarcini umanitare și desalvare; sarcini de menținere a păcii; sarcini ale forțelor combatante înrezolvarea crizelor, inclusiv de menținere a păcii. Rolul acestora ar fi acela dea efectua operațiunile militare sub conducerea UE, ca răspuns la crizele internaționale, în circumstanțe în care NATO, în întregul său, nu este angajatădin punct de vedere militar. Acest proces face parte din hotărârea UE de a desfășura o politică europeană comună de securitate și apărare care să consolideze, din punct de vedere militar, politica sa comună externă și de securitate. Procesul va elimina suprapunerea, inutilă, peste structurile NATO șinu presupune crearea unei armate europene.
În plus, UE a hotărât să creeze structuri politice și militare permanente,
care să includă un Comitet politic și de securitate, un Comitet militar și un StatMajor militar, care să asigure indicațiile politice și directivele strategice necesare în astfel de operațiuni. UE a hotărât să dezvolte și acorduri de cooperare, transparență și consultări complete cu NATO și să asigure dialogul,cooperarea și consultările necesare cu membrii europeni ai NATO, care nusunt membri ai UE, asupra chestiunilor referitoare la politica europeană desecuritate și apărare și la rezolvarea situațiilor de criză.
Dialogul dintre Alianță și Uniunea Europeană se intensifică permanent,
în concordanță cu deciziile adoptate la Washington și ulterior în lumina evenimentelor din cadrul UE. Întâlnirile Consiliului Europei de la Nisa și cea aConsiliului Nord-Atlantic de la Bruxelles, din decembrie 2000, au înregistrat
104Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 104
progrese în acest sens. Miniștrii de externe ai Alianței au declarat că
împărtășesc scopul, aprobat de statele membre ale UE, pentru un parteneriatreal între NATO și UE în rezolvarea situațiilor de criză. Ambele organizații aufost de acord asupra faptului că vor dezvolta consultări și relații de cooperareîn probleme de interes comun, referitoare la securitate, apărare și rezolvareacrizelor, astfel încât crizele să fie înfruntate cu cea mai adecvată ripostă militară și cu asigurarea unei gestionari eficiente.
Pe baza întâlnirilor din decembrie 2000, în ianuarie 2001 a avut loc un
schimb de scrisori între Secretarul General și Președinția suedeză a UE,asupra organizării unor ședințe reunite la nivel de ambasadori și ministerial.Acordul prevede cel puțin trei întâlniri la nivel de ambasadori și o întâlnire lanivel ministerial la fiecare șase luni (respectiv pe parcursul fiecărei PreședințiiUE). Cu toate acestea, ambele organizații sunt hotărâte să își intensificeconsultările în perioadele de criză. Astfel, acum au loc ședințe regulate aleComitetului politic și de securitate al UE și Consiliului Nord-Atlantic, iar celedouă organizații parcurg rapid drumul de la teoria ESDI/ESDP la consultări și cooperare, pe probleme concrete și specifice, cum ar fi situația din vestul Balcanilor.
De la mijlocul anului 2000, grupuri de lucru ad hoc NATO-UE au susținut
întâlniri pentru a discuta probleme legate de securitate (de exemplu, proceduri de schimb de informații clasificate, inclusiv secrete); modalități deacces al UE la activele și capacitățile Alianței; obiective legate de capacități(inclusiv probleme referitoare la sistemul Alianței de planificare a apărării); și acorduri permanente de consultări, care să ia în calcul toți factorii relevanți,inclusiv cei referitori la participare. În primăvara lui 2001, Secretarul General alNATO a fost invitat, pentru prima oară, să informeze Consiliul UE pentru afaceri generale asupra politicii NATO.
În vara lui 2000, NATO și Secretariatul Consiliului UE au stabilit un acord
de securitate interimar între cele două organizații, care administrează schimbulde informații clasificate. Ambele organizații lucrează la perfectarea unui acordpermanent NATO-UE.
Pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anului 2000, experții Alianței au
oferit consultanță tehnică și militară experților UE care lucrau la întocmirea unui
catalog de forțe și capacități pentru “Obiectivul global” al UE, în perspectivaConferinței UE privind acordul asupra capacităților, care a avut loc în noiembrie 2000. La întâlnirea din decembrie 2000, miniștrii de externe aiAlianței au afirmat disponibilitatea NATO de a oferi în continuare consultanțăde specialitate la cererea UE, supunându-se deciziilor necesare.
În interiorul NATO continuă lucrările asupra chestiunilor principale care
privesc dezvoltarea viitoare a ESDI, în special identificarea unui număr de
105Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 105
opțiuni de comandă europeană; prezumția de disponibilitate a activelor și
capacităților identificate în prealabil; accesul asigurat la capacitățile NATO deplanificare a operațiunilor; și adaptarea planului de apărare al Alianței.
106Chapitre 4-ro.qxd 26/09/02 12:24 Page 106
CAPITOLUL 5
ROLUL OPERAȚIONAL AL ALIANȚEI
ÎN MENȚINEREA PACII
Procesul de instaurare a păcii în fosta Lugoslavie
Evoluția procesului de pace în Bosnia-Herțegovina
Rolul NATO relativ la conflictul din Kosovo
Încălcări ale drepturilor omului în regiunea Kosovo și ajutorul KFOR
în cauze umanitareChapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 107
Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 108
ROLUL OPERAȚIONAL AL ALIANȚEI ÎN
MENȚINEREA PACII
PROCESUL DE INSTAURARE A P ĂCII
ÎN FOSTA IUGOSLAVIE
Baza politică a rolului Alianței în fosta Iugoslavie a fost stabilită la
întrunirea în sesiune ministerială a Consiliului Nord-Atlantic la Oslo, în iunie1992. Cu acest prilej, miniștrii de externe din țările NATO au declarat că eraugata să sprijine, de la caz la caz, și în conformitate cu propriile lor proceduri,activitățile de menținere a păcii desfășurate sub egida Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) (redenumită ulterior Organizațiapentru Securitate și Cooperare în Europa sau OSCE). Aceasta presupuneapunerea la dispoziție a resurselor și a experienței Alianței pentru operațiunilede menținere a păcii.
În decembrie 1992, miniștrii de externe din țările NATO au declarat că
Alianța era gata să sprijine și operațiunile de menținere a păcii desfășurate sub autoritatea Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, căruia îi revine responsabilitatea principală în menținerea păcii și securității internaționale.Miniștrii au examinat operațiunile de menținere a păcii și măsurile de aplicarede sancțiuni sau de embargo-uri întreprinse de țările membre NATO, în modindividual și sub egida Alianței, cu scopul de a sprijini implementarea rezoluțiilorConsiliului de Securitate al Națiunilor Unite cu privire la conflictul din fostaIugoslavie. Ei au arătat că Alianța era pregătită să dea un răspuns pozitiv șialtor inițiative ale Secretarului General al ONU, care ar putea solicita sprijinulAlianței în acest domeniu.
Operațiunile de monitorizare și de impunere
de măsuri
Între 1992 și 1995, Alianța a adoptat mai multe decizii-cheie care s-au
tradus prin operațiuni desfășurate de forțele navale ale NATO, împreună cuUniunea Europei Occidentale (UEO), pentru a monitoriza și pentru a impuneulterior aplicarea embargoului și a sancțiunilor stabilite de Națiunile Unite înMarea Adriatică; și de forțele aeriene ale NATO, inițial cu scopul de a monitorizași ulterior de a impune respectarea zonei de interdicție aeriană stabilită de Națiunile Unite deasupra Bosniei-Herțegovina. Alianța a asigurat, deasemenea, sprijin aerian direct Forțelor de Protecție ale Națiunilor Unite (FOR-PRONU) din Bosnia-Herțegovina și a autorizat declanșarea loviturilor aerienepentru a sparge asediul orașului Sarajevo și al altor zone amenințate, desem-
109Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 109
nate în mod oficial de către Națiunile Unite ca zone de securitate. Acțiunile
decisive desfășurate de Alianță în sprijinul Națiunilor Unite, combinate cu efor-turile diplomatice ferme care au fost întreprinse, au permis scoaterea de subasediu a orașului Sarajevo, au condus la încetarea reală a focului și au făcutposibilă în toamna anului 1995 soluționarea conflictului prin negocieri.
Evoluția conflictului
Evoluția conflictului și a procesului care a culminat cu semnarea Acordului
de pace în Bosnia a fost lentă și îndelungată. Acțiunile succesive, desfășuratede Alianță în sprijinul Națiunilor Unite între 1992 și 1995, sunt descrise în celece urmează.
De-a lungul acestei perioade, NATO a stabilit planuri de circumstanță
pentru o serie de opțiuni de sprijinire a activităților Națiunilor Unite în cadrulacestui conflict. Alianța a pus la dispoziția Națiunilor Unite planuri de circumstanță pentru asigurarea respectării zonei de interdicție aeriană deasupra Bosniei-Herțegovina; pentru crearea unor zone de ajutor și a unorzone de siguranță pentru populația civilă din Bosnia; precum și modalități deprevenire a extinderii conflictului în Kosovo și în fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei
1. De asemenea, au fost realizate planuri de circumstanță pentru
protecția asistenței umanitare, pentru controlul armamentelor grele și pentruprotecția forțelor ONU la sol.
Iulie 1992
Nave NATO aparținând Forțelor mediteraneene permanente ale Alianței,
asistate de Aviația de patrulă maritimă a NATO (MPA), au întreprins operațiunide monitorizare în Marea Adriatică. Aceste operațiuni au fost desfășurate însprijinul embargoului asupra armelor impus de către Națiunile Unite tuturorrepublicilor fostei Iugoslavii (rezoluția 713 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (UNSCR)) și al sancțiunilor îndreptate împotriva RepubliciiFederale Iugoslavia (Serbia și Muntenegru) (UNSCR 757).
Octombrie 1992
Avioane ale sistemului aeropurtat de detectare și control (AWACS) al
NATO au declanșat operațiuni de supraveghere în baza rezoluției 781 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, care stabilise o zonă de interdicțieaeriană deasupra Bosniei-Herțegovina. Informații privind eventuale încălcăriale acestei zone de interdicție aeriană au fost comunicate în mod regulatautorităților competente ale Națiunilor Unite.
1101Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 110
Noiembrie 1992
În completarea operațiunilor de supraveghere maritimă, forțele NATO și
ale UEO din Marea Adriatică au declanșat operațiuni menite să asigurerespectarea sancțiunilor și a embargoului impuse de Națiunile Unite (rezoluția787 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite). Aceste operațiuni nu s-aumai limitat doar la simpla constatare a eventualelor încălcări ale acesteirezoluții, ci presupuneau, în caz de necesitate, și oprirea, inspectarea și lanevoie întoarcerea din drum a navelor.
Martie 1993
La data de 31 martie, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat
rezoluția 816, care autoriza impunerea respectării zonei de interdicție aerianădeasupra Bosniei-Herțegovina și extindea interdicția asupra tuturor zborurilorefectuate de avioane și elicoptere în respectivul spațiul aerian, cu excepțiaacelora autorizate de FORPRONU.
Aprilie 1993
La 12 aprilie, NATO a declanșat operațiunea de aplicare a acestei rezoluții
(Interzicerea zborurilor). La această operațiune au participat, într-o primă fază,aproximativ 50 de avioane de vânătoare și de recunoaștere (ulterior, numărul lora ajuns să depășească 200), aparținând mai multor țări aliate și care au decolat de la baze aeriene din Italia și de pe portavioanele staționate în MareaAdriatică. De la începutul operațiunii și până în decembrie 1995, avioanele devânătoare și de sprijin au efectuat aproape 100000 de raiduri.
Iunie 1993
La sesiunea comună din 8 iunie, Consiliul Nord-Atlantic și Consiliul
Uniunii Europei Occidentale au aprobat un concept combinat de operațiuniNATO/UEO, care să asigure respectarea embargoului asupra armelor în Adriatica, impus de Națiunile Unite. Rezultatul a fost operațiunea Sharp Guard,care presupunea desfășurarea unui dispozitiv unic de comandă și control subautoritatea Consiliilor celor două organizații. Controlul operațional al Forțeimultinaționale reunite sub egida NATO și UEO a fost delegat, prin intermediulComandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), ComandantuluiForțelor Navale Aliate pentru Europa de Sud (COMNAVSOUTH), la Neapole.
Pe parcursul operațiunii, aproximativ 74000 de nave au fost interpelate de
forțele NATO și ale UEO, aproape 6000 au fost inspectate pe mare și doarpuțin mai mult de 1400 au fost întoarse din drum și inspectate în port. Nu a fostsemnalată nici o încălcare efectivă a embargoului de către vreo navă, deși auexistat 6 tentative dejucate.
La data de 18 iunie 1996, odată cu ridicarea embargo-ului Națiunilor Unite
asupra armelor, operațiunea Sharp Guard a fost suspendată. Consiliile NATOși UEO au declarat că ambele organizații erau pregătite să reia operațiunile de
111Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 111
control, în conformitate cu prevederile rezoluției 1022 a Consiliului de
Securitate al Natiunilor Unite, în cazul în care sancțiunile ONU ar fi fost reactivate.
August 1993
Ca urmare a adoptării de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite
a unei rezoluții cu privire la protecția generală a zonelor de securitate (rezoluția836 a Națiunilor Unite), Consiliul Nord-Atlantic a luat o serie de decizii. În urmaunor atacuri repetate, la data de 2 august acesta a decis să se pregăteascăfără întârziere pentru trecerea la măsuri mai dure împotriva vinovaților, inclusivla atacuri aeriene, în cazul în care nu se punea capăt izolării orașului Sarajevoși a altor zone și nu înceta perturbarea acordării de asistență umanitară înregiune. Autoritățile militare ale NATO au primit misiunea să elaboreze opțiunioperaționale pentru atacuri aeriene, în strânsă cooperare cu FORPRONU.
La data de 9 august, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat o serie de “Opțiuni
operaționale pentru atacurile aeriene în Bosnia-Herțegovina”, recomandate deComitetul Militar al NATO. Aceste opțiuni se refereau la procesul de identificarea țintelor și la dispozițiile NATO/ONU de comandă și control privitoare laatacurile aeriene.
Ianuarie 1994
La Summit-ul de la Bruxelles, conducătorii țărilor membre ale Alianței
și-au reafirmat disponibilitatea de a lansa atacuri aeriene, în scopul preveniriiizolării orașului Sarajevo, sau a altor zone de securitate, precum și a zoneloraflate sub amenințare din Bosnia-Herțegovina.
Februarie 1994
La data de 9 februarie, răspunzând unei cereri a Secretarului general al
ONU, Consiliul Nord-Atlantic l-a autorizat pe Comandantul Forțelor Aliate dinEuropa de Sud (CINCSOUTH) să lanseze lovituri aeriene – la solicitarea Națiunilor Unite – asupra pozițiilor de artilerie și de mortiere din sau în jurulorașului Sarajevo, identificate de către FORPRONU ca surse ale atacurilorîndreptate împotriva țintelor civile din acest oraș. De asemenea, Consiliul a sta-bilit ca toate armele grele din zona de interdicție, pe o rază de 20 km în jurulorașului Sarajevo, să fie retrase sau plasate sub controlul FORPRONU în termen de 10 zile. La expirarea acestui termen, armele grele încă deținute deoricare din părți, descoperite în zona de interdicție, cu excepția celor sub controlul FORPRONU, urmau să devină ținta atacurilor aeriene.
La data de 28 februarie, 4 avioane de luptă care au încălcat zona de
interdicție aeriană deasupra Bosniei-Herțegovina au fost doborâte de avioaneale NATO, în cadrul primei intervenții militare a Alianței din istoria sa.
112Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 112
Aprilie 1994
Pe 10 și 11 aprilie, la cererea Națiunilor Unite, aparate aparținând forțelor
NATO au asigurat sprijin aerian direct pentru a proteja personalul NațiunilorUnite aflat în orașul Gorazde, declarat de către acestea zonă de securitate.
La data de 22 aprilie, răspunzând cererii Secretarului General al ONU de
a sprijini eforturile Națiunilor Unite de a sparge asediul orașului Gorazde și aproteja alte zone de securitate, Consiliul Nord-Atlantic a anunțat că în cazul încare atacurile sârbilor bosniaci nu încetau imediat, aveau să fie declanșateatacuri aeriene.
Până la data de 24 aprilie, forțele sârbilor bosniaci se retrăseseră la 3
kilometri de centrul orașului Gorazde, permițând convoaielor cu ajutoareumanitare și echipelor medicale să intre în oraș. Consiliul a declarat căîncepând cu 27 aprilie urmau să fie lansate lovituri aeriene asupra bazelor dearmament greu ale sârbilor bosniaci care ar mai fi rămas în perimetrul uneizone de excludere de 20 de kilometri în jurul centrului orașului Gorazde.
Au fost autorizate atacuri aeriene și pentru eventualitatea în care alte zone
de securitate instituite de către ONU (Bihac, Srebrenica, Tuzla și Zepa) ar fifost atacate, de la orice distanță, cu armament greu. Aceste zone puteau fideclarate, la rândul lor, zone de interdicție, în cazul în care comandanții militariai NATO și ai ONU ar fi considerat că pe o rază de 20 de kilometri în jurul acestora se desfășura sau era concentrat armament greu.
Iulie 1994
Autoritățile militare ale NATO au primit misiunea de a elabora planuri de
circumstanță pentru sprijinirea retragerii forțelor ONU din Bosnia-Herțegovinași/sau din Croația, dacă acest lucru devenea inevitabil.
August 1994
La data de 5 august, la cererea FORPRONU, avioanele NATO au atacat
un obiectiv din interiorul zonei de interdicție de la Sarajevo. Această acțiunefusese ordonată ca urmare a unui acord între NATO și FORPRONU, după cesârbii bosniaci capturaseră arme de la un centru de colectare a armamentuluide lângă Sarajevo.
Septembrie 1994
La data de 22 septembrie, ca urmare a unui atac al sârbilor bosniaci
asupra unui vehicul al FORPRONU în apropiere de Sarajevo, la cererea FOR-PRONU avioanele NATO au bombardat un tanc aparținând forțelor sârbilor bosniaci.
113Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 113
Noiembrie 1994
La data de 19 noiembrie, în baza Rezoluției 958 a Consiliului de Securitate
al ONU, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat extinderea în Croația a operațiunilorde sprijin aerian direct, pentru a proteja forțele Națiunilor Unite prezente înaceastă țară.
La data de 21noiembrie, aviația NATO a atacat aerodromul din Udbina,
situat pe teritoriul croat aflat sub control sârbesc, drept răspuns la atacuriledeclanșate, de pe acest aerodrom, asupra unor ținte aflate în regiunea Bihacdin Bosnia-Herțegovina.
La data de 23 noiembrie, după atacurile cu rachete sol-aer lansate
dintr-o locație aflată la sud de Otaka (în nord-vestul Bosniei-Herțegovina),asupra a două avioane NATO, au fost întreprinse atacuri aeriene împotrivaradarelor de apărare aeriană situate în această zonă.
Mai 1995
Pe 25 și 26 mai, ca urmare a încălcării zonelor de interdicție și a
bombardării zonelor de securitate, forțele NATO au desfășurat atacuri aerieneasupra depozitelor de muniții de la Pale, ale sârbilor bosniaci. Aproximativ 370de membri ai Forțelor de menținere a păcii ale Națiunilor Unite din Bosnia aufost luați ostatici și folosiți drept scuturi umane ale unor potențiale ținte, într-oîncercare a sârbilor bosniaci de a împiedica lansarea de noi bombardamente.
La data de 30 mai, miniștrii de externe ai țărilor NATO reuniți la Noordwijk,
în Olanda au condamnat escaladarea violenței în Bosnia și actele de ostilitateale sârbilor bosniaci la adresa personalului Națiunilor Unite.
Iunie 1995
Planurile unei operațiuni conduse de NATO pentru sprijinirea retragerii
trupelor Națiunilor Unite au fost aprobate cu titlu provizoriu de către ConsiliulNord-Atlantic. Alianța și-a exprimat speranța că planurile și pregătirile sale vorcontribui la menținerea prezenței Națiunilor Unite în fosta Iugoslavie.
Până pe 18 iunie, sârbii bosniaci au eliberat toți militarii Națiunilor Unite
luați ostatici. Forțele ONU de menținere a păcii care fuseseră izolate la centrelede colectare a armelor din apropierea orașului Sarajevo au fost retrase.
Iulie 1995
La data de 11 iulie, Națiunile Unite au solicitat din partea NATO sprijin
aerian direct pentru protecția Căștilor Albastre amenințate de forțele sârbilorbosniaci care înaintau spre Srebenica, declarată, de Națiunile Unite, zonă desecuritate. Sub controlul Națiunilor Unite, obiectivele desemnate de ONU aufost atacate de aviația NATO. În pofida sprijinului aerian furnizat de NATO,zona de securitate de la Srebrenica a căzut în mâinile forțelor sârbilor bosniaci,
114Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 114
care au ocupat, la scurt timp după aceea, și zona de securitate de la Zepa,
situată în imediata apropiere.
La data de 25 iulie, Consiliul Nord-Atlantic a autorizat elaborarea unor
planuri militare menite să descurajeze un atac asupra zonei de securitate de laGorazde, precum și utilizarea mijloacelor aeriene ale NATO, în caz că aceastăzonă de securitate ar fi fost amenințată sau atacată.
August 1995
La data de 1 august, Consiliul a adoptat decizii similare de descurajare a
atacurilor asupra zonelor de securitate de la Sarajevo, Bihac și Tuzla. La datade 4 august, aviația NATO a întreprins atacuri aeriene asupra radarelor deapărare antiaeriană ale forțelor sârbilor din Croația, situate în apropiere deaerodromul de la Udbina și de Knin, în Croația.
La data de 30 august, în urma atacurilor susținute ale artileriei sârbilor
bosniaci asupra orașului Sarajevo, aviația NATO a demarat o serie de atacuriaeriene, sprijinite de Forța ONU de reacție rapidă cu baza în Munții Igman,împotriva obiectivelor militare ale sârbilor bosniaci situate pe teritoriul Bosniei.Operațiunile aeriene au fost declanșate după ce comandanții militari ai Națiunilor Unite au stabilit că atacul cu mortiere care lovise orașul Sarajevo cudouă zile înainte fusese lansat din interiorul pozițiilor sârbilor bosniaci.
Aceste operațiuni au fost decise de comun acord de către Comandantul
Șef al Forțelor Aliate din Europa de Sud (CINCSOUTH) și ComandantulForțelor de Pace ale Națiunilor Unite, în baza autorității conferite lor prinrezoluția 836 a Consiliului de Securitate al ONU, în acord cu deciziile adoptatede Consiliul Nord-Atlantic la 25 iulie și 1 august 1995 și validate de SecretarulGeneral al Națiunilor Unite.
Obiectivele comune ale NATO și ONU erau să reducă amenințările care
planau asupra zonei de securitate de la Sarajevo și să descurajeze alte atacuriîn regiune sau asupra oricărei alte zone de securitate; să îi oblige pe sârbiibosniaci să își retragă armamentul greu din zona de interdicție totală din jurulorașului Sarajevo; și să asigure o libertate absolută de mișcare forțelor și personalului Națiunilor Unite, precum și organizațiilor non-guvernamentale șisă permită libera utilizare a aeroportului din Sarajevo.
Septembrie 1995
La data de 20 septembrie, comandanții forțelor NATO și ale Națiunilor
Unite au apreciat ca sârbii bosniaci respectaseră condițiile impuse de ONU șiau suspendat atacurile aeriene. Ei au subliniat faptul că orice atac împotrivaorașului Sarajevo sau a oricărei alte zone de securitate, orice nerespectare adispozițiilor privind statutul zonei de interdicție de la Sarajevo, sau orice perturbare a libertății de mișcare, ori a funcționării aeroportului din Sarajevoaveau să fie analizate, putând determina o reluare a atacurilor aeriene.
115Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 115
Octombrie 1995
La data de 4 octombrie, după interceptarea unui avion al Alianței de către
un radar antiaerian al sârbilor bosniaci, avioanele NATO au lansat trei racheteasupra a două stații radar cu locații diferite.
La data de 9 octombrie, ca răspuns la solicitarea de sprijin aerian adresată
de forțele de pace ale Națiunilor Unite atacate pentru a doua zi consecutiv deartileria sârbilor bosniaci, aviația NATO a atacat un buncăr de comandă și control al armatei sârbe din Bosnia, în apropiere de Tuzla.
Noiembrie 1995
În condițiile îmbunătățirii șanselor de pace în Bosnia, Alianța și-a reafirmat
disponibilitatea de a contribui la implementarea unui plan de pace. Au fostaccelerate pregătirile pentru trimiterea în zonă a unei forțe sub conducereaNATO, care să implementeze aspectele militare ale acordului de pace. La datade 21 noiembrie, Republica Bosnia-Herțegovina, Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia (Serbia și Muntenegru) au semnat la Dayton,Ohio (Statele Unite) Acordul de Pace privind Bosnia.
Încheierea Acordului de Pace a permis Consiliului de Securitate al
Națiunilor Unite să suspende sancțiunile (rezoluția 1022) și să ridice embargoulasupra armelor, cu anumite condiții (rezoluția 1021).
Aplicarea sancțiunilor NATO și UEO a încetat la data de 22 noiembrie
1995, acestea putând fi totuși reintroduse în cazul nerespectării condițiilor stabilite de Națiunile Unite.
Decembrie 1995
Acordul de Pace privind Bosnia a fost semnat la Paris pe data de 14
decembrie.
NATO a pus capăt operațiunii sale de impunere de măsuri (Interzicerea
zborurilor) lansate în aprilie 1993. La data de 15 decembrie, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 1031, care prevedea transferul responsabilității acestor operațiuni de la ONU către NATO, începând cu 20 decembrie, și conferea NATO misiunea de a pune în aplicareaspectele militare ale Acordului de Pace.
Începând cu această dată, controlul spațiului aerian al Bosniei-Herțegovina
a revenit Forței de Implementare (IFOR), ca parte a misiunii sale.
De asemenea, Consiliul Nord-Atlantic a hotărât că, în conformitate cu
prevederile rezoluției 1037 a Consiliului de securitate al ONU, operațiuneaJoint Endeavour urma să ofere sprijin aerian direct forțelor de menținere a păciiale Națiunilor Unite, în regiunea Slavoniei Orientale (UNTAES).
116Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 116
Controlul spațiului aerian al Bosniei-Herțegovina și asigurarea sprijinului
aerian direct pentru misiunea UNTAES au fost asigurate în continuare deForțele de Stabilizare (SFOR) care au înlocuit IFOR începând cu 20 decembrie1996. Sprijinul aerian direct a încetat în ianuarie 1998, odată cu încheiereamandatului UNITAES.
Forța de Implementare (IFOR) sub comanda NATO
Structura de comandă a IFOR
Conform prevederilor anexei 1A a Acordului de pace, Operațiunea Joint
Endeavour a fost dirijată de NATO, sub comanda politică și controlul ConsiliuluiNord-Atlantic. Forța de Implementare (IFOR) avea o structură unică decomandă. Întreaga autoritate militară revenea Comandantului Suprem alForțelor Aliate în Europa (SACEUR), la acea vreme generalul George Joulwan.Acesta l-a numit pe amiralul Leighton-Smith (Comandantul Șef al Forțelor Aliate din Europa de Sud (CINCSOUTH) ca prim Comandant Operativ al IFOR(COMIFOR). În noiembrie 1996, atunci când cartierul general al IFOR a fostmutat de la sediul Forțelor Aliate din Europa de Sud (AFSOUTH) la sediulForțelor Terestre Aliate din Europa Centrală (LANDCENT), comandant operativa devenit generalul Crouch. În iulie 1997, acesta a fost înlocuit de generalulShinseki. Detalii referitoare la următoarea structură de comandă a IFOR și lacea a forței armate care i-a succedat, SFOR, se găsesc pe sit-ul web al SFOR(www.nato.int.sfor).
Principalele etape ale misiunii IFOR
Primele detașamente de avangardă, cu un efectiv de 2600 de soldați,
au început să se desfășoare în Bosnia și Croația la data de 2 decembrie 1995.Misiunea acestora era de a stabili cartierul general și de a instala logistica șisistemul de comunicații necesare instalării corpului principal al trupelor IFOR,alcătuit din aproximativ 60000 de militari. Desfășurarea forțelor principale aînceput la data de 16 decembrie, după autorizarea finală de către ConsiliulNord-Atlantic a Planului Operațional (OPLAN) și după adoptarea de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, la data de 15 decembrie, a rezoluției1031, care autoriza misiunea IFOR.
Transferul de autoritate de la comandantul forțelor de pace ale Națiunilor
Unite către comandantul IFOR a avut loc la data de 20 decembrie, la 96 de oredupă aprobarea de către Consiliul Nord-Atlantic a desfășurării forței principale.În acea zi, toate forțele NATO și non-NATO participante la operațiune au fostplasate sub comanda și/sau controlul comandantului IFOR.
117Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 117
Până la data de 19 ianuarie 1996, la 30 de zile după desfășurarea Forțelor
IFOR (Z+30), participantele la Acord își retrăseseră forțele din zona de separație, de o parte și de alta a liniei prestabilite de încetare a focului. Până la data de 3 februarie (Z+45), toate forțele fuseseră retrase din zonelecare urmau să facă obiectul unui transfer. Transferul de teritorii între grupărilebosniace a fost încheiat la 19 martie (Z+90), dată la care a fost stabilită o nouăzonă de separație de-a lungul liniei de demarcație între grupări.
Potrivit Acordului de Pace, toate trupele și armele grele trebuia să fie
cantonate sau demobilizate până la 18 aprilie (Z+120). Aceasta a fost ultimaetapă prevăzută în anexa militară a Acordului de Pace. Din cauza unor probleme tehnice, părțile semnatare ale Acordului de Pace nu au pututrespecta termenul fixat pentru retragerea și demobilizarea ori cantonareaarmamentului greu și a trupelor. În schimb, până la 27 iunie 1996, – noul termen-limită fixat de către Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa(SACEUR) – cantonarea armelor grele a fost încheiată.
Implementarea în domeniul civil
Pentru a obține o pace durabilă în Bosnia-Herțegovina, este extrem de
important ca dispozițiile civile ale Acordului de Pace să fie, la rândul lor, puse integral în practică. Aplicând prevederile militare ale Acordului, IFOR acontribuit la crearea unui mediu sigur, de natură să favorizeze reconstrucțiacivilă și politică. În limitele mandatului său și ale resurselor disponibile, IFOR afurnizat, de asemenea, un sprijin important pentru îndeplinirea misiunilor civile.Forța de implementare a cooperat strâns cu Biroul Înaltului Reprezentant(OHR), cu Grupul internațional de Poliție (IPTF), Comitetul Internațional alCrucii-Roșii (CIRC), Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați(UCHR), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPIY) și multe alteorganisme, inclusiv peste 400 de organizații neguvernamentale care acționauîn regiune. IFOR a pus la dispoziția acestor organizații o serie de mijloace desprijin, cum ar fi adăposturi de urgență, asistență medicală și servicii deevacuare sanitară, de reparare și de recondiționare a vehiculelor, precum șiasistență în domeniul transporturilor, al informațiilor și al expertizei în materiede securitate și alte forme de suport logistic.
IFOR a mai furnizat OSCE un sprijin substanțial prin asistența acordată
misiunii acesteia de pregătire, supraveghere și monitorizare a alegerilor careau avut loc la 14 septembrie 1996. După încheierea acestor alegeri, IFOR asprijinit Biroul Înaltului Reprezentant în misiunea sa de asistare a părților încrearea de noi instituții comune.
118Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 118
Trupele de geniu ale IFOR au refăcut și redeschis pentru trafic mai mult
de 50% din drumurile Bosniei-Herțegovina și au reconstruit sau reparat maimult de 60 de poduri, inclusiv acelea care leagă această țară de Croația.Geniștii IFOR au participat și la operațiunile de deminare și de reparare a căilorferate, precum și la cele de redeschidere a aeroporturilor pentru transportulcivil, la reluarea alimentării cu gaze, apă și curent electric, la reconstruirea școlilor și spitalelor și la restabilirea principalelor mijloace de telecomunicații.
Forța de Stabilizare (SFOR) condusă de NATO
De la IFOR la SFOR
Derularea fără incidente a alegerilor din septembrie 1996 din Bosnia a
marcat încheierea cu succes a misiunii IFOR. Cu toate acestea, era evident cămai rămâneau multe de făcut în domeniul civil și că, în continuare, contextulrămânea potențial instabil și nesigur. La o săptămână după alegeri, cu ocaziareuniunii neoficiale desfășurate la Bergen în Norvegia, miniștrii apărării dințările membre NATO au fost de părere că Alianța trebuia să reevalueze modalitatea prin care ar putea continua să sprijine instaurarea unui climat desecuritate, stabil și după expirarea mandatului IFOR în decembrie 1996.
O lună mai târziu, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat o hotărâre politică
detaliată, cerând autorităților militare ale NATO să studieze diferitele opțiuni desecuritate de după încheierea mandatului IFOR. În noiembrie și decembrie1996, un plan de consolidare pe o perioadă de doi ani a fost inițiat la Paris șielaborat la Londra, sub auspiciile Consiliului de Implementare/Instaurare aPăcii creat prin Acordul de Pace. Pe baza acestui plan și a propriului studiurealizat de Alianță cu privire la opțiunile de securitate, miniștrii apărării și deexterne din țările NATO au decis că o prezență militară redusă constituia ocondiție a asigurării stabilității necesare pentru consolidarea păcii. Miniștrii auconvenit asupra creării de către NATO a unei Forțe de Stabilizare (SFOR), care a succedat IFOR la data de 20 decembrie 1996, în ziua expirării manda-tului acesteia.
Rolul și mandatul SFOR
În virtutea rezoluției 1088 din 12 decembrie 1996 a Consiliului de Securitate
al Națiunilor Unite, Forța de Stabilizare a fost autorizată să aplice prevederilemilitare ale Acordului de Pace în calitate de succesor legal al IFOR, acționând în conformitate cu dispozițiile capitolului VII al Cartei Națiunilor Unite(impunerea păcii). Regulile de participare adoptate de SFOR erau aceleași ca
119Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 119
pentru IFOR și prevedeau o recurgere serioasă la forță, dacă aceasta devenea
necesară pentru îndeplinirea misiunii sale și pentru propria sa protecție.
Principala misiune a SFOR era să contribuie la instaurarea unui climat
stabil, necesar pentru consolidarea păcii. SFOR avea următoarele misiunispecifice:
• descurajarea și prevenirea reluării ostilităților sau a unor noi amenințări
la adresa păcii;
• consolidarea realizărilor IFOR și promovarea unui climat favorabil
continuării procesului de pace;
• sprijinirea selectivă a organizațiilor civile, în limita capacităților sale. SFOR era, de asemenea, dispusă să acorde sprijin de urgență forțelor
ONU din estul Slavoniei.
Efectivele SFOR, de aproximativ 31000 de militari staționați în Bosnia,
reprezentau aproape jumătate din cele ale IFOR. Beneficiind de climatul derespectare generală a prevederilor Acordului de la Dayton, impus în timpul misiunii IFOR, forța SFOR, de dimensiuni mai mici, a putut să își concentrezeactivitatea asupra aplicării tuturor prevederilor anexei 1A din Acordul de Pace.Aceasta presupunea:
• stabilizarea climatului de securitate deja existent, în care autoritățile
locale și naționale, precum și alte organizații internaționale să își poatădesfășura activitatea; și
• sprijinirea altor agenții (pe bază selectivă și planificată, din cauza
efectivelor disponibile limitate).
NATO a estimat o durată de 18 luni pentru misiunea SFOR și a prevăzut
reexaminarea nivelelor de forțe după 6, respectiv 12 luni, în scopul de a se schimba prioritățile de la politica de stabilizare la cea de descurajare, în vederea încheierii misiunii până în iunie 1998. La prima reexaminare diniunie 1997 s-a hotărât ca în afara unei ajustări de forțe pentru perioadaalegerilor municipale din septembrie, nici o altă modificare substanțială adimensiunilor și capacităților SFOR să nu fie operată până în momentul în careConsiliul Nord-Atlantic, consultându-se cu țările nemembre NATO participantela misiunea SFOR, nu va fi realizat o evaluare detaliată a condițiilor de securitate de după alegerile din Bosnia-Herțegovina.
Structura de comandă a SFOR
Forța de Stabilizare este plasată sub un comandament unic și este o
operațiune condusă de NATO, aflată sub controlul și comanda politică a
120Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 120
Consiliului Nord-Atlantic, așa cum este stipulat în Anexa 1A a Acordului de
Pace. Întreaga responsabilitate militară îi revine Comandantului Suprem alForțelor Aliate în Europa (SACEUR).
Participarea țărilor nemembre ale NATO
Ca și în cazul IFOR, toate țările membre NATO care dispun de forțe armate
au furnizat trupe Forței de Stabilizare. Islanda, singura țară membră NATO fărăforțe armate, a acordat asistență medicală. Toate cele 18 țări nemembre NATOcare au participat la IFOR au făcut parte și din SFOR; este vorba de Albania,Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia,România, Rusia, Suedia, Ucraina și Ungaria – toate membre ale Parteneriatuluipentru Pace – precum și Egiptul
2, Iordania2, Malaezia și Marocul2. Alte patru țări
(Argentina, Irlanda, Slovacia și Slovenia) s-au alăturat SFOR, ridicând numărulțărilor participante nemembre NATO la 22.
Forțele țărilor nemembre NATO au fost integrate în operațiune pe aceeași
bază ca și forțele provenind din țările membre. Participarea forțelor ruse laSFOR este reglementată prin dispoziții speciale, dar, în general, toate forțeleparticipante primesc ordine de la comandantul SFOR prin intermediulcartierelor generale ale diviziilor multinaționale. La cartierul general SFOR dela Sarajevo lucrează personal din 25 de țări membre și nemembre NATO.
Țările nemembre NATO care au contribuit cu forțe au detașat ofițeri de
legătură la SHAPE și au participat la operațiunile de planificare și la asigurareaefectivului necesar de forțe, prin intermediul Centrului Internațional de Coordonare. La sediul NATO, țările nemembre care au contribuit cu forțe suntconsultate în legătură cu problemele cele mai importante ale misiunii și auposibilitatea de a-și exprima propriile puncte de vedere sau de a se ralia deciziilor Consiliului Nord-Atlantic. Principalul mecanism de consultare politicăîntre țările participante la operațiune este Consiliul lărgit, denumit inițial NAC+N(în prezent desemnat prin denumirea “EAPC(SFOR)”), în cadrul căruia ConsiliulNord-Atlantic se întâlnește cu statele participante nemembre NATO. Consultări cu acestea au mai avut loc și în cadrul reuniunilor EAPC și aleGrupului de Coordonare Politică (PCG), în configurația SFOR.
Participarea țărilor nemembre NATO nu contribuie numai la îndeplinirea
misiunii SFOR, ci are și o semnificație mai largă. Aceasta oferă tuturor forțelorparticipante provenind din țările partenere experiență practică de operare alături de trupele NATO și demonstrează faptul că țările membre și nemembreNATO pot coopera îndeaproape în cadrul unei operațiuni conduse de Alianță
1212 Participant la Dialogul NATO asupra Mării Mediterane.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 121
pentru cauza păcii. Acest fapt are un impact puternic în regiune și contribuie la
întărirea securității în întreaga Europă și nu numai.
Dispoziții civile
Aplicarea integrală a dispozițiilor civile prevăzute în Acordul de Pace
continuă să reprezinte un factor esențial în procesul de instaurare a unei păcidurabile. Ca și Forța de Implementare, Forța de Stabilizare oferă sprijin pentruîndeplinirea misiunilor civile dar, din cauza efectivelor reduse de care dispune,ea trebuie să își orienteze eforturile în funcție de priorități și să le pună în practică în mod selectiv.
În conformitate cu instrucțiunile Consiliului Nord-Atlantic, SFOR a asigurat
mediul stabil necesar desfășurării alegerilor municipale care au avut loc în septembrie 1997. De asemenea, a acordat OSCE și alte tipuri de ajutor înpregătirea și dirijarea acestor alegeri. Ea continuă să sprijine OSCE în misiunea ei de a asista părțile implicate în aplicarea acordurilor referitoare lamăsurile de consolidare a încrederii și a mediului de securitate și la controlulsub-regional al armamentului. Acest ultim acord prevede limitarea stocurilor dearme grele deținute de părți, pentru prevenirea riscului unei curse a înarmărilorla nivel subregional și pentru reducerea globală a numărului de arme greleexistente în regiune.
SFOR sprijină în mod direct Biroul Înaltului Reprezentant (OHR),
punând la dispoziția acestuia expertiză și asistență tehnică în telecomunicațiiși geniu, transport aerian și active folosite în activitățile de informare. Această asistență este asigurată în mod regulat conform reglementărilor existente.
SFOR continuă, de asemenea, să sprijine UNHCR în misiunile sale
de organizare a repatrierii refugiaților și a persoanelor deportate. SFOR îndeplinește această acțiune sprijinind UNHCR să pună în practică procedurile stabilite pentru facilitarea întoarcerii acestora în zona de separațiestabilită prin negocieri între diferitele organizații implicate și părțile semnatareale Acordului de Pace, veghind de exemplu ca nici o armă, cu excepția celorSFOR, să nu pătrundă în zona de separație. De asemenea, SFOR sprijinăUNHCR efectuând evaluarea infrastructurii, a condițiilor de adăpostire, precum și a factorilor economici și sociali în mai mult de 80 de orașe. Informațiile sunt ulterior transmise Centrului de informare pentru repatrieri,ajutându-l să își întrețină baza de date cu proiecte referitoare la acordurile derepatriere.
Asemenea predecesoarei sale IFOR, SFOR continuă să coopereze
îndeaproape cu Trupele Operative Internaționale de Poliție ale Națiunilor Unite
122Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 122
(IPTF), punând la dispoziția acestora mijloace de supraveghere, de comu-
nicații și transport și asigurând securitatea activităților IPTF. Echipa SFOR desprijin în aplicarea legilor continuă să acorde asistență tehnică IPTF, pe care le ajută să își pună în practică politica referitoare la posturile de control. Aplicarea Convenției de Arbitraj de la Brcko, din 15 februarie 1997, beneficiază de asemenea de sprijinul SFOR, care asigură un climat stabil înoraș și în împrejurimile acestuia și acordă asistență Supraveghetorului de laBrcko, Trupelor Operative Internaționale de Poliție, UNHCR și altor organismeimplicate în implementarea Convenției.
SFOR a menținut asistența acordată de IFOR Tribunalului Penal
Internațional pentru fosta Iugoslavie (ICTY). SFOR asigură securitatea și asistența logistică pentru echipele de anchetatori ai TPII și supraveghează șipatrulează în zonele în care în care ar putea exista gropi comune. Consiliul Nord-Atlantic a autorizat SFOR să aresteze și să predea TribunaluluiPenal Internațional persoanele acuzate de crime de război pe care le-ardescoperi în timpul exercitării funcțiilor sale. Câteva persoane au fost reținuteși transferate imediat la sediul TPI de la Haga. Unele dintre persoanele acuzates-au predat de bunăvoie.
Sprijinul acordat aplicării măsurilor civile este asigurat de forțele locale și
de Forțele Operative Civile-Militare ale SFOR (CMTF), cu sediul la Sarajevo șicu un efectiv de aproximativ 350 de militari. Inițial compuse în special din rezerviști ai forțelor terestre americane, Forțele operative au devenit multinaționale. Personalul CMTF are competențe civile de nivel mediu și superior în 20 de domenii funcționale, incluzând drept, economie și finanțe,agricultură, industrie, comerț și afaceri, inginerie structurală, transporturi, servicii publice, construcții de locuințe, servicii sociale (educație, sănătate publicăetc.), cultură, administrație, gestiune și științe politice.
EVOLU ȚIA PROCESULUI DE PACE
ÎNBOSNIA -HERȚEGOVINA
Menținerea unei prezențe militare multinaționale
sub comanda NATO
În decembrie 1997, miniștrii de externe și ai apărării din țările membre
NATO au luat decizii suplimentare pentru aplicarea prevederilor Acordului dePace în Bosnia-Herțegovina. Constatând fragilitatea păcii, în pofida progreselor realizate în diferite domenii, ei au reafirmat decizia NATO de a sprijini crearea unui stat unic, democratic și multietnic. Ei au salutat măsurileadoptate de Biroul Înaltului Reprezentant din Bosnia de a facilita aplicarea
123Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 123
Acordului de Pace, făcând uz de întreaga sa autoritate pentru a favoriza
soluționarea prin decizii restrictive a dificultăților în chestiunile sesizate de Consiliul de Implementare a Păcii. Luând la cunoștință consensul general, care s-a manifestat în cadrul Consiliului de Implementare a Păcii și al altorinstituții, în privința necesității menținerii unei prezențe militare și dupăîncheierea mandatului SFOR, NAC a cerut autorităților militare ale NATO să îiprezinte opțiunile în acest sens.
La data de 20 februarie 1998, Consiliul a publicat o declarație prin care
anunța că, sub rezerva obținerii unui mandat indispensabil din partea NațiunilorUnite, NATO era pregătită să organizeze și să conducă o forță multinaționalăîn Bosnia-Herțegovina după expirarea mandatului actual al SFOR, în iunie1998, și că a ordonat autorităților sale militare să inițieze elaborarea planurilornecesare.
Noua forță urma să își păstreze numele de SFOR și să opereze după
aceleași principii, în sensul prevenirii reluării ostilităților și al creării condițiilornecesare pentru aplicarea dispozițiilor civile ale Acordului de Pace. În acelașitimp, Consiliul a creionat o strategie de tranziție, prevăzând revizuiri periodiceale nivelelor de forțe și reduceri progresive ale efectivelor, pe măsură ceresponsabilitățile puteau fi transferate instituțiilor comune competente,autorităților civile și altor organizații internaționale.
Constatând situația în general stabilă din Bosnia-Herțegovina, în toamna
anului 1999, Consiliul Nord-Atlantic a cerut autorităților militare ale NATO sărestructureze Forța de Stabilizare și să îi reducă dimensiunile. În consecință,de atunci, efectivele forțelor au fost reduse la aproximativ 23000 de oameni.Aceste forțe sunt asigurate de 17 țări membre NATO și 17 țări nemembreNATO, dintre care 12 țări partenere, inclusiv un contingent rusesc de 1 200 deoameni. În viitorul previzibil prezența SFOR va fi necesară pentru asigurareamenținerii unui mediu de securitate și pentru susținerea eforturilor asumate îndirecția dezvoltării procesului de reconstrucție civilă.
Au fost înregistrate, totuși, semne încurajatoare de progres în acest
context. Întoarcerile refugiaților și în special rata întoarcerilor spontane, s-au accelerat în 1999 și 2000, reflectând creșterea încrederii populației în posibilitatea revenirii ei la fostele case și localități în condiții de relativă siguranță. Mai mult, rezultatele alegerilor municipale din aprilie 2000 au indicat scăderea sprijinului acordat partidelor naționaliste și o mai mare diversificare a spectrului politic. Un alt element care a contribuit la promovareastabilității a fost demilitarizarea pe cale pașnică a orașului Brcko.
În ciuda acestor evoluții pozitive, la întrunirea sa de la Bruxelles din mai
2000, Consiliul de Implementare a Păcii s-a declarat nemulțumit de progresele lente în punerea în practică a prevederilor civile ale Acordului de
124Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 124
Pace și de faptul că, după cinci ani, nu s-au făcut progrese în domenii
esențiale. Consiliul de Implementare a Păcii a stabilit trei domenii prioritare:adâncirea reformei economice; accelerarea repatrierii persoanelor deportate șia refugiaților; și sprijinirea instituțiilor comune responsabile de actele lor dupăprincipiile democratice.
Ca parte a acestui proces, Consiliul Nord-Atlantic a desemnat SFOR să
ofere instrucțiuni și consultanță Comitetului Permanent pentru Probleme Militare (SCMM). Alte referiri la rolul SCMM sunt prezentate în secțiunea următoare.
La data de 11 noiembrie 2000 au avut loc alegeri în Bosnia-Hețegovina.
La data de 22 februarie a fost, în sfârșit, constituit un guvern la nivel statal,având în componența sa un număr de partide moderate reunite într-o Alianțăpentru Schimbare. Acesta a fost primul guvern care nu a inclus principalelepartide naționaliste ale celor trei grupări etnice din țară.
Activitățile de cooperare în domeniul securității
În decembrie 1997, în paralel cu deciziile privitoare la SFOR, Consiliul a
lansat o serie de noi proiecte regrupate sub denumirea de “activități de cooperare în domeniul securității”. Acestea sunt net separate de operațiuniledesfășurate de SFOR pentru impunerea respectării dispozițiilor militare aleAcordului de Pace de la Dayton de către toate părțile. Acestea urmăresc săpromoveze încrederea și cooperarea în cadrul forțelor armate din Bosnia-Herțegovina și să încurajeze dezvoltarea practicilor democratice și amecanismelor de apărare centralizate, cum ar fi Comitetul Permanent pentruProbleme Militare (SCMM).
Un prim set de activități de cooperare în domeniul securității aprobat de
Consiliu prevedea organizarea unor stagii de pregătire pentru responsabilii militari și civili ai apărării din Bosnia-Herțegovina, la Școala NATO din Oberammergau, Germania. Rolul acestor cursuri este să promoveze reconcilierea, dialogul și înțelegerea reciprocă între fostele părți beligerante din cadrul celor trei grupări etnice din țară și al facțiunilor care le compun. Programul mai include vizite și seminarii care să ajute oficialii apărării din Bosnia-Herțegovina să se familiarizeze cu NATO și să înțeleagă mai bine rolulcomunității internaționale în stabilirea bazelor stabilității și păcii viitoare în țaralor. În plus, NATO a efectuat o evaluare, cu scopul de a stabili cum ar putea săajute mai bine guvernul din Bosnia-Herțegovina în eficientizarea maximă ainstituției sale centrale de apărare, SCMM.
SCMM este una din instituțiile comune create prin Acordul de Pace de la
Dayton și este responsabilă pentru coordonarea forțelor armate din Bosnia-
125Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 125
Herțegovina. În componența sa intră președinții celor trei grupuri etnice din
țară, și anume: croații, musulmanii și sârbii; miniștrii apărării și șefii de statmajor ai Federației croato-bosniace și ai Republicii Srpska, observatori naționali șiinternaționali, precum și un Secretariat. SCMM este sprijinit îndeaproape deNATO și își dezvoltă rolul în abordarea chestiunilor de apărare la nivel statal.
Activitățile de cooperare în materie de securitate, patronate de NATO,
sunt coordonate prin intermediul SCMM și comportă o reprezentare a Federației bosniaco-croate și a Republicii Srpska, precum și a celor trei grupurietnice. Sunt desfășurate cursuri pe probleme de cooperare în materie de securitate, iar rezultatele acestor activități au fost apreciate atât de participanți,cât și de organizatori. Fără a pierde din vedere scopurile sale inițiale, Programul de cooperare în probleme de securitate (SCP) își concentrează totmai mult atenția asupra unor obiective specifice. De exemplu, în cooperare cualte organisme internaționale și ca parte a programului, NATO ajută Bosnia-Herțegovina să îndeplinească obligațiile prevăzute în planul de lucru din mai2000, întocmit de Consiliul de Implementare a Păcii. Acestea includ restructurarea forțelor armate ale celor trei grupări etnice, consolidarea uneiinstituții comune de apărare la nivel statal și dezvoltarea unei politici de securitate comune pentru țară.
Reducerea Forțelor Armate ale Grupărilor Etnice (EAF)
În 1999, în urma unei reduceri cu 15 procente, forțele armate ale
grupărilor etnice (EAF) aveau programată o a doua serie de reduceri, tot cu 15 procente, a efectivelor lor militare active până la sfârșitul anului 2000. SFOR monitorizează acțiunea și lucrează alături de comandanții EAF la dezvoltarea politicilor comune de securitate și apărare care să garanteze căstructura viitoare a EAF va fi adecvată și va răspunde nevoilor de securitate.
Colectarea armelor (Operațiunea HARVEST)
În anul 1998, SFOR a început să colecteze și să distrugă armele și
muniția neînregistrate deținute de către persoane particulare, pentru aîmbunătăți siguranța generală a cetățenilor și pentru a instaura încrederea înprocesul de pace. De la începutul operațiunii, au fost colectate aproximativ11 000 de arme, 10 000 de mine și 35 000 de grenade de mână, precum și3 700 000 de diferite tipuri de muniție (2 800 000 în anul 1999 și 900 000 înanul 2000), acest fapt reducând semnificativ amenințarea la adresa populațieiScopul Proiectului Harvest 2000 a fost acela de a fructifica succesul acțiuniiefectuate în 1999, prin trecerea responsabilității colectării armelor și muniției
126Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 126
autorităților naționale și forțelor armate ale acestora. Operațiunea continuă și
pe parcursul anului 2001.
Crime de război/criminali de război
Prinderea criminalilor de război este responsabilitatea autorităților
naționale. Cu toate acestea, SFOR a asigurat sprijinul logistic și securitateaechipelor de investigație ale Tribunalului Internațional pentru Crime de Războipentru fosta Iugoslavie (ICTY), și a efectuat acțiuni de supraveghere și patrulare a zonelor în care ar putea exista gropi comune. Din 1996, forțele NATO au fost implicate în reținerea și transferarea la Haga a 37 de persoane acuzate de crime de război.
Controlul spațiului aerian
Conform Acordurilor de Pace de la Dayton, SFOR are misiunea de a
normaliza spațiul aerian al Bosniei-Herțegovina prin crearea unui mediu aerianstabil, sigur și fără riscuri, care să poată fi în cele din urmă repus sub controlcivil. În ianuarie 2000 s-a făcut un prim pas în această direcție, odată curepunerea sub control civil a spațiului aerian superior al Bosniei-Herțegovina.Este prevăzută și o reducere a operațiunilor militare aeriene ale NATO, pentru a permite normalizarea spațiului aerian de nivel mediu, în vederea normalizării complete a spațiului aerian până la sfârșitul anului 2001.
UNHCR/Refugiați și persoane deportate
Din noiembrie 1995, climatul de securitate asigurat de SFOR a determinat
mai mult de 723 000 de repatrieri (368 000 de refugiați și 355 000 de deportați). Aplicarea efectivă a legilor asupra proprietății constituie un aspectesențial al acestui proces. Numărul total al caselor și apartamentelor retrocedate a ajuns la 51500 de cazuri până în decembrie 2000. Cu toateacestea, ritmul restituirilor rămâne lent și numai 21 procente din totalitateacererilor înregistrate la Comisia pentru revendicarea bunurilor imobiliare(CRPC) au fost soluționate.
127Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 127
ROLUL NATO RELATIV LA CONFLICTUL
DINKOSOVO
Scena conflictului
Kosovo este situat în partea de sud a Serbiei și are o populație mixtă,
în care majoritatea o reprezintă etnicii albanezi. Regiunea s-a bucurat de ungrad ridicat de autonomie în cadrul fostei Iugoslavii până în anul 1989, când liderul sârb Slobodan Miloșevici a schimbat statutul regiunii, retrăgându-i autonomia și trecând-o sub controlul direct al Belgradului, capitalasârbă. Albanezii kosovari s-au opus energic acestei decizii.
Pe parcursul anului 1998, conflictul deschis dintre forțele militare și de
poliție sârbești și cele ale albanezilor kosovari a provocat moartea a peste1500 de albanezi kosovari și a alungat 400 000 de persoane de la casele lor.Escaladarea conflictului, consecințele umanitare și riscul extinderii acestuia șiîn alte țări au provocat o îngrijorare profundă în rândurile comunității internaționale. Nesocotirea de către președintele Miloșevici a eforturilor diplomatice îndreptate către rezolvarea pe cale pașnică a crizei și roluldestabilizator al forțelor militante albaneze din Kosovo au constituit alte motivede îngrijorare.
La data de 28 mai 1998, Consiliul Nord-Atlantic, întrunit la nivel de miniștri de
externe, a stabilit cele două obiective majore ale NATO cu privire la criza dinKosovo, și anume:
• să ajute la obținerea unei rezolvări pe cale pașnică a crizei,
prin contribuția adusă la reacția comunității internaționale; și
• să promoveze stabilitatea și securitatea în țările vecine, cu precădere în
Albania și în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
3.
La data de 12 iunie 1998, Consiliul Nord-Atlantic, reunit la nivel de miniștri
ai apărării, a solicitat evaluarea posibilelor măsuri suplimentare pe care NATOle-ar putea lua în condițiile adâncirii crizei din Kosovo. Aceasta a dus la luareaîn considerare a unui număr mare de opțiuni.
La data de 13 octombrie 1998, în urma înrăutățirii situației, Consiliul NATO
a autorizat ordine de activare pentru atacuri aeriene. Această măsură eramenită să susțină eforturile diplomatice pentru determinarea regimului luiMiloșevici să își retragă forțele din Kosovo, să coopereze pentru încetarea violenței și să faciliteze întoarcerea refugiaților la casele lor. În ultimul moment,
1283 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 128
în urma altor inițiative diplomatice ale oficialilor NATO și ai Statelor Unite,
președintele Miloșevici a acceptat să se colaboreze, iar atacurile aeriene aufost anulate.
Rezoluția 1199 a Consiliului de securitate al ONU (UNSCR) exprima,
printre altele, adânca îngrijorare privind folosirea excesivă a forței de către trupele de securitate sârbești și armata iugoslavă și cerea încetarea focului decătre ambele părți implicate în conflict. În spiritul rezoluției, au fost stabilite limite referitoare la numărul de forțe sârbești în Kosovo și la scopul operațiunilorefectuate de către acestea, conform unui acord separat încheiat cu guvernulsârb.
În plus, s-a convenit ca Organizația pentru securitate și cooperare în
Europa (OSCE) să instituie o Misiune de verificare în Kosovo (KVM) care săse asigure de respectarea condițiilor în teren și ca NATO să stabilească o misiune de supraveghere aeriană. Stabilirea celor două misiuni a fost aprobată prin rezoluția 1203 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Câteva națiuni nemembre NATO au fost de acord să contribuie la misiunea desupraveghere.
Venind în sprijinul OSCE, Alianța a constituit o forță militară operativă
specială care să ajute la evacuarea de urgență a membrilor KVM, în cazul încare reînceperea conflictului i-ar expune riscului. Această forță operativă a fostdesfășurată în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
4, sub controlul general
al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate în Europa.
În ciuda acestor măsuri, situația din Kosovo s-a schimbat la începutul
anului 1999, în urma unor acte de provocare venite din ambele părți și afolosirii excesive și disproporționate a forței de către armata și poliția specialăsârbești. O parte din aceste incidente au fost dezamorsate prin eforturile demediere ale inspectorilor OSCE, dar la jumătatea lui ianuarie situația s-a deteriorat, în urma escaladării ofensivei sârbești împotriva albanezilor dinKosovo.
Au fost întreprinse eforturi noi internaționale pentru a impulsiona căutarea
unor soluții pașnice ale conflictului. Cele șase națiuni ale Grupului de Conatct
5
înființat în 1992, la Conferința de la Londra pentru fosta Iugoslavie, s-au întrunitla data de 29 ianuarie. S-a hotărât organizarea de urgență a negocierilor întrepărțile implicate în conflict, care să se desfășoare sub mediere internațională.
NATO a sprijinit și a reîntărit eforturile Grupului de Contact, aprobând la
data de 30 ianuarie folosirea atacurilor aeriene în caz de necesitate și
1294 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.
5 Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 129
transmițând un avertisment ambelor părți implicate în conflict. Aceste inițiative
concertate au culminat cu o primă rundă de negocieri la Rambouillet, lângă Paris, între 6 și 23 februarie, urmate de o a doua rundă la Paris, între 15și 18 martie. La sfârșitul celei de-a doua runde de convorbiri, delegațiaalbanezilor kosovari a semnat acordul de pace propus, dar convorbirile s-auîncheiat fără ca o semnătură similară să fie obținută și din partea delegațieisârbești.
Imediat după aceea, forțele de poliție și militare sârbești au intensificat
operațiunile împotriva etnicilor albanezi din Kosovo, deplasând trupe și tancurisuplimentare în regiune, într-o încălcare flagrantă a acordului din octombrie. În fața acestei ofensive sistematice, zeci de mii de persoane și-au părăsitcasele.
La data de 20 martie, Misiunea OSCE de verificare în Kosovo a fost
retrasă din regiune, din cauză că obstrucționările forțelor sârbești nu îi mai permiteau să își continue activitatea. Ambasadorul Statelor Unite, Richard Holbroocke s-a deplasat la Belgrad, într-o ultimă încercare de a-lconvinge pe președintele Miloșevici să pună capăt atacurilor asupraalbanezilor kosovari, pentru a evita atacurile aeriene iminente din parteaNATO. Miloșevici a refuzat să se supună, așa încât la 23 martie a fost datordinul de declanșare a atacurilor aeriene (Operațiunea Allied Force).
Obiectivele NATO
Obiectivele NATO privind conflictul din Kosovo au fost stabilite în
declarația întrunirii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, desfășurată lasediul NATO la data de 12 aprilie 1999, și au fost reconfirmate de către șefii destat și de guvern la Washington, la data de 23 aprilie 1999:
• încetarea controlabilă a tuturor acțiunilor militare și încetarea imediată a
violențelor și actelor de represiune;
• retragerea din Kosovo a forțelor de poliție, militare și paramilitare;• staționarea în Kosovo a unei prezențe militare internaționale; • repatrierea în siguranță și necondiționată a tuturor refugiaților și
persoanelor deportate și accesul nestingherit al organizațiilor de ajutorumanitar în scopul asistării acestora;
• stabilirea unui angajament-cadru politic pentru Kosovo pe baza
acordurilor de la Rambouillet, în conformitate cu legile internaționale șiCarta Națiunilor Unite.
130Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 130
Pe parcursul desfășurării conflictului, realizarea acestor obiective,
alături de măsurile de asigurare a implementării lor totale, au fost consideratede către Alianță drept condiții necesare pentru încetarea violențelor și suferințelor umane din Kosovo.
La data de 10 iunie 1999, după o campanie aeriană care a durat 77 de
zile, Secretarul General al NATO, Javier Solana, a anunțat că îi dăduseinstrucțiuni generalului Wesley Clark, Comandantul Suprem al Forțelor Aliatedin Europa, privind încetarea operațiunilor aeriene întreprinse de NATO.Această decizie a fost adoptată după consultări alături de Consiliul Nord-Atlantic și confirmarea din partea generalului Clark a începerii retrageriicomplete a forțelor iugoslave din Kosovo.
Retragerea se efectua în conformitate cu Acordul tehnico-militar încheiat
între NATO și Republica Federală Iugoslavia, în seara datei de 9 iunie. Acordul a fost semnat de general locotenent, Sir Michael Jackson, din parteaNATO, și de către general colonel Svetozar Marjanovic, din partea armateiiugoslave și general locotenent Obrad Stefanovic din Ministerul AfacerilorInterne, din partea guvernelor Republicii Federale Iugoslavia și Republicii Serbia. Retragerea s-a efectuat, de asemenea, în baza prevederilor acorduluiîncheiat la data de 3 iunie între Republica Federală Iugoslavia și trimișii specialiai Uniunii Europene și ai Rusiei, președintele Ahtisaari al Finlandei, respectiv domnul Victor Cernomîrdin, fost prim ministru al Rusiei.
La data de 10 iunie, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat
rezoluția 1244, salutând acceptarea de către Republica Federală Iugoslavia aprincipiilor pentru o soluție politică a crizei din Kosovo, incluzând încetarea imediată a violențelor și retragerea rapidă a forțelor iugoslave militare, polițienești și paramilitare. Rezoluția adoptată cu 14 voturi favorabile, nici unulîmpotrivă, și o abținere (China), a anunțat decizia Consiliului de Securitate de astabili o prezență civilă și de securitate în Kosovo, sub auspiciile Națiunilor Unite.
Acționând în virtutea Capitolului VII al Cartei ONU, Consiliul de Securitate
a decis că soluția politică a crizei avea să fie bazată pe principiile generaleadoptate la data de 6 mai de către miniștrii de externe din Grupul celor șaptețări industrializate și Federația Rusă – Grupul celor 8 – și pe principiile incluseîn documentul prezentat la Belgrad de președintele Finlandei și reprezentantulspecial la Federației Ruse, care fuseseră acceptate de Republica FederalăIugoslavia la data de 3 iunie. Ambele documente au fost incluse ca anexe laRezoluție.
Principiile includeau, printre altele, încetarea imediată și verificabilă a
violențelor și a represiunii în Kosovo; retragerea forțelor iugoslave militare,polițienești și paramilitare; desfășurarea unei prezențe internaționale civile șide securitate efective cu participarea substanțială a NATO în cadrul acesteia
131Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 131
și sub control și comandă unice; înființarea unei administrații interimare;
repatrierea sigură și liberă a tuturor refugiaților; o transformare politică princare să se asigure o auto-guvernare substanțială a provinciei Kosovo; demilitarizarea Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA); și o abordare globală adezvoltării economice a regiunii de criză.
Consiliul de Securitate a autorizat statele membre și principalele organizații
internaționale să stabilească prezența internațională de securitate și a hotărâtca responsabilitățile acesteia să includă descurajarea reizbucnirii ostilităților, demilitarizarea KLA și asigurarea unui mediu de siguranță pentruîntoarcerea refugiaților, și care să permită prezenței internaționale civile să îșidesfășoare activitatea. Totodată, Consiliul de Securitate l-a autorizat pe Secretarul general al ONU să stabilească prezența internațională civilă și i-asolicitat să numească un reprezentant special care să supraveghezerealizarea acestui proiect în practică.
În urma adoptării UNSCR 1244, generalul Jackson, desemnat drept
comandant al noii forțe civile și de securitate și acționând la instrucțiunile Consiliului Nord-Atlantic, a declanșat imediat pregătirile pentru desfășurarearapidă a Forței de Securitate, care urma să opereze sub mandatul Consiliuluide Securitate al ONU.
Forța de Stabilizare (KFOR) condusă de NATO
Primele efective KFOR au intrat în Kosovo la data de 12 iunie 1999.
După cum se convenise în Acordul tehnico-militar, desfășurarea trupelor KFORa fost sincronizată cu plecarea forțelor sârbești din Kosovo. Pe 20 iunie,retragerea sârbilor se încheiase, iar KFOR își îndeplinise misiunea inițială dedesfășurare a forțelor.
La întreaga lor capacitate, efectivele KFOR au ajuns la aproximativ
50 000 de oameni. Toți cei 19 membri NATO, precum și 20 de țări nemembreale Alianței participă la KFOR, sub comandă și control comune (printre acestease numără 16 țări partenere, inclusiv un contingent rusesc de 3 000 deoameni).
Tot la data de 20 iunie, în urma confirmării de către Comandantul Suprem
al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR) că forțele sârbești de securitate eliberaseră Kosovo, Secretarul General al NATO a anunțat că, în conformitatecu Acordul tehnico-militar, pusese capăt în mod oficial campaniei aeriene.
Pe tot parcursul crizei, forțele NATO au fost în prima linie a eforturilor
umanitare de alinare a suferințelor miilor de refugiați care fuseseră obligați săpărăsească teritoriul Kosovo în urma campaniei de epurare etnică întreprinse
132Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 132
de sârbi. În fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei6, trupele NATO au
construit tabere pentru refugiați, centre de primire a refugiaților, cantine pentrusituații de urgență și au transportat sute de tone de ajutoare umanitare pentrucei aflați în suferință. În Albania, NATO a desfășurat forțe considerabile care săasigure același tip de asistență și a sprijinit Înaltul Comisariat ONU pentruRefugiați – UNHCR – prin coordonarea zborurilor cu ajutoare umanitare, precum și prin suplimentarea acestor zboruri, utilizând avioane puse la dispoziție de către țările membre. Centrul Euro-Atlantic de Coordonare aMăsurilor împotriva Dezastrelor (EADRCC), înființat la NATO în iunie 1998, a jucat, la rândul său, un rol important în coordonarea sprijinirii operațiunilor deajutorare întreprinse de către UNHCR.
Încă de la începutul crizei, țările membre NATO și comunitatea
internațională în general au fost deosebit de îngrijorate de situația albanezilorkosovari care au rămas în provincie, ale căror suferințe erau descrise de refugiații care o părăsiseră. Toate mărturiile indicau persecuții organizate, care includeau execuții în masă; folosirea civililor ca scuturi umane; violuri;expulzări în masă; arderea și jefuirea caselor și satelor; distrugerea culturiloragricole și a animalelor; eliminarea actelor certificând identitatea, originea etnică și drepturile de proprietate; înfometare, inaniție și epuizare; și multe alte încălcări ale drepturilor omului și normelor internaționale ale comportamentului civilizat.
Sprijinul pentru țările învecinate
Alianța a recunoscut pe deplin imensele probleme umanitare, politice și
economice cu care se confruntau țările din regiune ca rezultat al conflictului dinKosovo. Eforturile Alianței s-au concentrat în special asupra acordării imediatede asistență practică în rezolvarea crizei refugiaților, prin reorientarea spre misiuni umanitare a unei părți a forțelor NATO prezente în regiune.
La începutul lunii aprilie 1999, Comandantul NATO din fosta Republică
Iugoslavă a Macedoniei
7a primit autoritatea deplină de a coordona ajutorul
acordat de NATO acestei țări și de a înființa un alt cartier general avansat înAlbania, în cooperare cu autoritățile albaneze și cu UNHCR, pentru a evaluasituația umanitară de acolo și a oferi sprijin. În plus, Consiliul Nord-Atlantic aînsărcinat autoritățile militare ale NATO să continue planificările în acest domeniu. Asistența pe care Alianța a asigurat-o în continuare a constat în acordarea de adăpost de urgență și construirea de tabere de refugiați și
1336 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.
7 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 133
sprijinirea organizațiilor umanitare prin asigurarea transportului, sau prin alte
modalități, printre care distribuirea de hrană și ajutoare. Țările membre NATOau acordat sprijin financiar și alte tipuri de ajutoare Albaniei și fostei RepubliciIugoslave a Macedoniei
7și au reconfirmat că vor riposta oricărei provocări la
adresa securității lor din partea Iugoslaviei, cauzate de prezența forțelor NATOși de activitățile acestora pe teritoriile lor.
Șefii de stat și de guvern ai NATO și-au expus la Washington opiniile
cu privire la realizarea unei păci, stabilități și viitoare prosperități durabile, bazate pe integrarea sporită a țărilor din regiune în curentul general europeanși pe conlucrarea cu alte instituții internaționale în scopul atingerii acestorobiective. Aceștia au stabilit un proces de consultări și discuții individuale întrecele 19 țări membre NATO și țările din regiune și s-au angajat să promovezecooperarea regională în cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic(EAPC). Totodată, au convenit să folosească resursele Parteneriatului pentruPace (PfP) pentru a asigura o asistență mai directă și mai concentrată în privința problemelor în materie de securitate. Alianța a salutat măsurile complementare adoptate în cadrul altor forumuri, inclusiv propunerea UniuniiEuropene de a convoca la sfârșitul lunii mai 1999, o conferință pe tema unuipact de stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Alianța a mai recunoscut că țărilegrupului G7 și instituții financiare, precum Banca Mondială și Fondul MonetarInternațional, vor juca un rol vital în procesul de reconstrucție care va urmadupă încetarea crizei din Kosovo.
Situația din Kosovo este monitorizată îndeaproape de Consiliul
Nord-Atlantic. La întâlnirile ministeriale din mai 2000, țările NATO și-au reafirmat hotărârea de a contribui pe deplin la îndeplinirea obiectivelor comunității internaționale, așa cum au fost stabilite în UNSCR 1244, de adepune eforturi pentru transformarea provinciei Kosovo într-un teritoriu pașnic,democratic, multietnic și multicultural, unde toți locuitorii să se poată bucura dedrepturile și libertățile universale. Miniștrii de externe ai NATO și-au exprimatsprijinul hotărât pentru sarcina asumată de către Misiunea ONU din Kosovo(UNMIK) și de către Reprezentantul special al Secretarului General al ONU,precum și pentru continuarea cooperării la nivel înalt dintre UNMIK și KFOR.Totodată, ei și-au reafirmat hotărârea de a asigura menținerea efectivelor deforțe și capacităților KFOR la toate nivelele cerute de provocările căroraaceasta va trebui să le facă față. Acestea includ menținerea unui mediu desecuritate într-un Kosovo încă nestabilizat, descurajarea și prevenirea violențelor interetnice, asigurarea securității și protecției tuturor minorităților,asistența pentru întoarcerea refugiaților, fie ei albanezi, sârbi sau din altecomunități, și sprijinirea OSCE în organizarea de alegeri libere, corecte și sigure.
În primăvara anului 2001, în urma ciocnirilor violente de la granița cu
Kosovo, în care au fost implicate forțe ale fostei Republici Iugoslave a
134Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 134
Macedoniei8și grupuri extremiste albaneze cu baza în Kosovo, KFOR a inițiat
acțiuni suplimentare care au inclus patrulări terestre și aeriene, operațiuni anti-contrabandă și operațiuni de căutare și capturare a contravenienților. Zborurile de recunoaștere și supraveghere au fost, de asemenea, suplimentate, la fel și eforturile de culegere de informații.
ÎNCĂLCĂRI ALE DREPTURILOR OMULUI ÎN REGIUNEA
KOSOVO ȘI AJUTORUL KFOR ÎN CAUZE UMANITARE
Crearea condițiilor în care problemele politice principale din Kosovo să
poată fi rezolvate reprezintă o misiune dificilă și de lungă durată. Ținând cont deamploarea crizei umanitare în creștere, care amenința Kosovo în primăvaraanului 1999, și de distrugerile și violențele dictate de guvernul de la Belgrad allui Miloșevici, situația s-a îmbunătățit considerabil. Mai sunt încă multe lucruri defăcut, dar faptele și cifrele prezentate mai jos alcătuiesc o adevărată listă arealizărilor care pregătesc viitoarea stabilitate a provinciei și securitatea regiuniiîn ansamblul său.
Constatările Misiunii OSCE de verificare în Kosovo, care a fost trimisă în
provincie între ianuarie și martie 1998, au atras atenția asupra atrocitățilororganizate și sistematice înfăptuite de către forțele sârbești și iugoslaveîmpotriva comunităților albaneze. Expulzările, arestările arbitrare și crimele,precum și alte încălcări ale drepturilor omului și metodele de intimidare se aflaudeja puse în evidență. Raportul Misiunii menționa faptul că violențele fuseserăcomise de ambele grupuri etnice în timpul conflictului, dar că suferința eracopleșitoare de partea albanezilor kosovari aflați în mâinile aparatului militar șide securitate iugoslav și sârbesc. Procurorul șef al Tribunalului Internaționalpentru Crime de Război pentru fosta Iugoslavie (ICTY) a raportat identificareaîn Kosovo a aproximativ 526 de gropi comune și exhumarea a peste 4 000 decadavre. Alte 300 de locuri se află sub investigație.
Refugiații
Amploarea problemei pe care o implică repatrierea persoanelor deportate
și a refugiaților din Kosovo a constituit o prioritate majoră. Până la începutul luiaprilie 1999, Înalta Comisie pentru Refugiați a ONU a estimat că, în urma campaniei de epurare etnică, 226 000 de refugiați au ajuns în Albania, 125 000
1358 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 135
în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei9și 33 000 în Muntenegru. Până la
sfârșitul lunii mai 1999, peste 230 000 de refugiați sosiseră în fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei
9, peste 430 000 în Albania și aproximativ 64 000 în
Muntenegru. În jur de 21500 de refugiați ajunseseră în Bosnia, iar peste61000 fuseseră evacuați în alte țări. Conform estimărilor, 1 ,5 milioane deoameni, reprezentând 90% din populația din Kosovo, fuseseră expulzați dincasele lor și chiar în interiorul provinciei, aproximativ 580 000 de oameni fuseserălăsați fără adăpost. În jur de 225 000 de bărbați kosovari erau considerați cafiind dispăruți și aproape 5 000 – executați.
Asistența acordată de forțele NATO pentru a atenua situația refugiaților a
inclus punerea la dispoziție de echipament și construirea de tabere pentru adăpostirea a 50 000 de refugiați în Albania; ajutor pentru extinderea taberelordin fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
10; asigurarea asistenței medicale
și efectuarea operațiilor chirurgicale de urgență; transportarea la adăpost arefugiaților; și asigurarea transportului ajutoarelor umanitare și proviziilor.
Forțele NATO au introdus în zonă, pe calea aerului, mii de tone de hrană
și ajutoare. Până la sfârșitul lui mai 1999 fuseseră transportate în zonă peste4 666 tone de hrană și apă, 4 325 tone de alte bunuri, 2 624 tone de corturi șiaproape 1600 tone de provizii medicale.
În privința repatrierilor s-au înregistrat evoluții pozitive.
Aproximativ 1300 000 de refugiați și deportați, din interiorul provinciei Kosovoși din afara acesteia, au putut să se întoarcă în satele și la casele lor. Cu toate acestea, aproximativ 200 000 sârbi kosovari și aproape 40 000 depersoane aparținând altor minorități se află, încă, pe teritoriul RepubliciiFederale Iugoslavia.
În luna mai 2000, a fost înființat un Comitet reunit pentru repatrieri (JCR),
cu misiunea de a căuta metode și mijloace de realizare a repatrierii sigure șidurabile, în special a rezidenților sârbi din Kosovo. KFOR, Misiunea NațiunilorUnite în Kosovo (UNMIK) și alte organizații internaționale au ajutat cu mijloaceși capacități proprii la coordonarea și sprijinirea activităților de restabilire și lalimitarea riscului apariției violențelor interetnice. Forțele KFOR și-au intensificatprezența în enclavele minorităților, pentru a oferi mai multă siguranță în urmaconstatării unor puseuri localizate de violență îndreptate împotriva sârbilor dinKosovo sau a altor minorități.
1369 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.
10 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 136
Reconstrucția
În iunie 1999 existau în Kosovo mai mult de 128 000 de case deteriorate
și distruse. Până la 31 ianuarie 2001 fuseseră reconstruite aproximativ 18 000de case, iar peste 8 000 se află în curs de construcție. Activitățile s-au mai concentrat asupra reparării și renovării sistemului de alimentare cu energieelectrică, restaurării șoselelor și liniilor de căi ferate și reconstruirii podurilor.
Asistența medicală
Asistența medicală a reprezentat un alt domeniu de activitate de mare
importanță pentru KFOR, cu peste 50 000 de pacienți civili care primesc tratament anual.
Securitatea
Kosovo de astăzi este un loc complet diferit de cel pe care l-a găsit KFOR
la intrarea în provincie, în iunie 1999. Capitala sa, Pristina, este acum un centru zgomotos, cu mașini, trafic, comerț și magazine deschise, asemenea altor orașe mari. Majoritatea cetățenilor din Kosovo se bucură de oviață normală și sigură, care le-a fost interzisă ani de zile. Se fac înpermanență eforturi pentru a transforma Kosovo într-o provincie sigură pentrutoată lumea. KFOR efectuează până la 800 de patrulări pe zi, păzește peste550 de obiective-cheie și supraveghează peste 250 de puncte de verificare avehiculelor. În fiecare zi, doi din trei soldați KFOR sunt angajați în operațiuni desecuritate.
Una din cele mai mari priorități ale KFOR este creșterea securității
minorităților etnice. Peste 50% din forțele sale umane sunt angajate în protecția populației minoritare (mai ales sârbești) din Kosovo. Aceasta includepăzirea satelor și caselor individuale, transportarea cetățenilor la școli și magazine, patrularea, monitorizarea punctelor de control, protejarea obiectivelor și ajutorarea populației locale. Forțe KFOR au fost desfășurate șiîn Mitrovica, pentru a asigura securitatea pe ambele maluri ale râului Ibar.
Datorită operațiunilor întreprinse de companiile civile de geniu care
lucrează sub contract pentru Centrele ONU de coordonare și de acțiuneîmpotriva minelor, precum și pentru KFOR, s-a redus simțitor numărul accidentelor cauzate de muniții neexplodate, incluzând mine și bombe.
137Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 137
Controlul granițelor
KFOR continuă să controleze zona de graniță, folosind o combinație de
patrule pietonale, cu vehicule și cu elicoptere, pentru a acoperi opt puncte detrecere și pentru a sprijini Misiunea ONU din Kosovo (UNMIK) la alte patrupuncte, totodată asigurând și supraveghere aeriană.
KFOR este angajată permanent în misiuni de menținere a securității
granițelor. Când nu sunt verificate minuțios, vehiculelor li se verifică documentele sau sunt supuse controalelor aleatorii la punctele de trecere afrontierei. Se menține o coordonare strânsă cu grănicerii de pe ambele părți,cu poliția de frontieră a UNMIK și oficialii de la vamă, în majoritatea punctelorde trecere a graniței sau liniei de frontieră.
În urma escaladării violențelor de la graniță, din primăvara anului 2001,
autoritățile NATO au intermediat cu succes o încetare a focului la data de 12martie 2001. În consecință, Consiliul Nord-Atlantic a decis implementarea uneireduceri condiționate și în etape a Zonei de Securitate Terestră (GSZ) din jurulorașului Kosovo, așa cum stabilea Acordul Tehnico-militar, pe baza unui planpropus de noul guvern iugoslav condus de președintele Kostunica (PlanulCovic).
Punerea în practică a măsurilor civile
În iunie 1999 nu existau în Kosovo structuri civile sau servicii administrative.
Acum, din contra, toate structurile puterii executive, legislative și judiciare aufost regrupate în structurile administrative integrate reunite (JIAS). Din cele 19departamente administrative care trebuiau stabilite sub JIAS, primele patru aufost înființate în februarie 2000, iar altele, în mod gradat, de atunci și pânăacum.
La data de 2 februarie 2000, liderul albanez din Kosovo, Dr. Ibrahim
Rugova, a anunțat oficial dizolvarea așa-numitului guvern din umbră și structurile asociate acestuia. Președintele parlamentului, Idriz Ajeti, a confirmatdizolvarea.
Consiliul extins de tranziție din Kosovo s-a întrunit în a doua sesiune la 16
februarie 2000, în prezența a 28 de membri, între care și episcopul catolic.De atunci, în 29 de orașe au fost numiți administratori. Au fost alocate bugetepentru toate activitățile principale ale guvernării locale. În octombrie 2000,Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a jucat un rol important în planificarea alegerilor municipale, inclusiv în înregistrarea votanților, în condițiile de securitate asigurate de KFOR, în colaborare cu UNMIK, care protejau libertatea de mișcare în zonă.
138Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 138
Alegerile s-au desfășurat fără incidente majore și s-au încheiat cu victoria
partidului moderat Liga Democrată din Kosovo (LKD), condus de dr. Rugova.Alături de desfășurarea alegerilor din decembrie 2000 din Serbia, în care Partidul Opoziției Democrate din Serbia (DOS), condus de Vojislav Kostunica,a reușit să îndepărteze de la putere regimul fostului președinte Milosevic, victoria democraților din Kosovo este de așteptat să aibă implicații politice înîntreaga regiune.
Lege și ordine
În iunie 1999, atunci când KFOR a ajuns în Kosovo, rata săptămânală
a crimelor era 50. Până în primăvară, cifra scăzuse la 7 pe săptămână, comparabilă cu multe orașe europene mari. Multe din violențe pot fi acumatribuite activităților criminale, în opoziție cu actele motivate de ura etnică.Totuși, astfel de acte continuă să se petreacă. Cu toate acestea, o parte importantă a resurselor KFOR sunt în continuare angajate în patrularea șisupravegherea punctelor de trecere a frontierei și în protejarea obiectivelor depatrimoniu, ca parte a procesului de restaurare a legii și ordinii.
Serviciul de poliție din Kosovo (KPS), înființat de OSCE și angajat în
impunerea unei legislații drepte și imparțiale pentru populație în ansamblul einumără acum aproximativ 3 100 de polițiști activi și începe să contribuie semnificativ la stabilirea legii și ordinii. Obiectivul pentru anul 2001 este acelade a atinge un nivel al forțelor de 4 000 de polițiști activi. Acesta reprezintă unpas înainte semnificativ către auto-suficiență, precum și unul care ar trebui săconducă la o reducere a dependenței față de poliția UNMIK.
Sprijinul internațional este îndreptat, de asemenea, spre reconstruirea
sistemului penal și judiciar, inclusiv prin desemnarea unui număr important dejudecători internaționali.
Rotația Statului Major al Cartierului General
Forța din Kosovo se află sub comanda generală a Comandantului suprem
al forțelor aliate din Europa (SACEUR).
Comanda operațională a KFOR a fost asumată inițial de Corpul de
reacție rapidă (ARRC) al Comandamentului forțelor aliate din Europa (ACE), care constituie corpul terestru al Forțelor de reacție rapidă (ACE). Ulterior, atrecut la Cartierul General al Forțelor terestre aliate pentru Europa Centrală(LANDCENT), o comandă subordonată principală aflată sub fosta comandăsubordonată, cunoscută sub denumirea de Forțele aliate din Europa Centrală(AFCENT).
139Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 139
În aprilie 2000, comanda operativă a KFOR a trecut de la Forțele aliate
pentru Europa Centrală (LANDCENT), la Eurocorps11, format din 5 națiuni.
Aceasta s-a înfăptuit conform acordului încheiat între națiunile care contribuiela Eurocorps și NATO în întregul său, care prevede că trupele pot fi folosite lasprijinirea operațiunilor sub comanda NATO. La începutul anului 2001,comanda operativă a trecut la AFSOUTH. În aprilie 2001, Cartierul GeneralNATO pentru Regiunea de Nord (Comanda Regională Nord) preia comandaoperativă a forțelor.
14011 Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Spania. Chapitre 5-ro.qxd 26/09/02 12:25 Page 140
CAPITOLUL 6
ROLUL ALIANȚEI ÎN CONTROLUL
ARMAMENTELOR
Progrese înregistrate cu privire la armele nucleare,
biologice și chimice
Progrese înregistrate în domeniul controlului armelor convenționale
și al dezarmării
Politica Alianței privind proliferarea armelor de distrugere în masăChapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 141
Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 142
ROLUL ALIANȚEI ÎN CONTROLUL
ARMAMENTELOR
Politica NATO de sprijinire a controlului armamentului, a dezarmării și
neproliferării, deține un rol major în îndeplinirea obiectivelor în materie de secu-ritate ale Alianței. În acest domeniu, NATO și-a asumat un angajament delungă durată și continuă să vegheze ca obiectivele sale generale privindapărarea, controlul armamentelor, dezarmarea și neproliferarea să păstreze unechilibru armonios.
La întâlnirea la nivel înalt de la Washington din aprilie 1999, liderii Alianței
au hotărât să își amplifice eforturile de a contracara proliferarea armelor de distrugere în masă (WMD) și a mijloacelor de distribuire ale acestora. Inițiativa ADM a declanșat o dezbatere mai aprinsă și mai organizată asuprachestiunilor referitoare la armele de distrugere în masă. Principalul obiectiv alAlianței și al membrilor săi rămâne acela de a preveni proliferarea, sau, în cazcă aceasta se produce, situația să fie readusă sub control cu mijloace diplomatice.
Așa cum este stipulat în Conceptul strategic din 1999, Alianța este
hotărâtă să contribuie activ la dezvoltarea acordurilor privind controlul armamentelor, dezarmarea și neproliferarea, precum și la măsurile de creșterea încrederii și securității (CSBMs). Țările membre consideră consolidareaîncrederii, controlul armamentelor, dezarmarea și neproliferarea drept componente importante ale prevenirii conflictelor și recunosc faptul că Alianțapoate juca un rol vital în acest domeniu, prin promovarea unui proces aldezarmării și controlului internațional al armamentelor mai extins, mai elaboratși mai simplu de verificat. Programele de parteneriat, cooperare și dialog aleNATO oferă o ocazie unică pentru promovarea acestor obiective și contribuiela țelul general de sporire a încrederii și securității și de dezvoltare a unei abordări comune a problemei securității internaționale.
La Summit-ul de la Washington, aliații au convenit, în lumina progreselor
strategice generale și a reducerii ponderii armelor nucleare, să ia în considerareopțiunile de adoptare a măsurilor de consolidare a securității și încrederii, de verificare, neproliferare, control al armamentelor și dezarmare. De la dataSummit-ului și până acum, organismele responsabile ale NATO au efectuat oevaluare extinsă și elaborată a progreselor generale și au examinat o serie deopțiuni pentru viitor.
Vă prezentăm în rândurile de mai jos un rezumat al principalelor progrese
în acest domeniu.
143Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 143
PROGRESE ÎNREGISTRATE CU PRIVIRE LA ARMELE
NUCLEARE , BIOLOGICE ȘI CHIMICE
Proliferarea armelor nucleare, biologice și chimice (NBC) și mijloacelor
de răspândire ale acestora constituie un motiv de adâncă îngrijorare pentruAlianță. În ciuda progreselor binevenite în consolidarea regimurilor internaționalede neproliferare, rămân, totuși, provocări majore în privința proliferării. Alianța recunoaște că proliferarea poate avea loc în ciuda eforturilor de prevenire a acesteia și că poate reprezenta o amenințare militară directă laadresa cetățenilor, a teritoriilor și a forțelor aliaților.
Un număr de state, dintre care câteva de la periferia NATO și din alte
regiuni, vând, achiziționează sau încearcă să achiziționeze arme NBC șimijloace de transport ale acestora. Alte organisme nestatale și-au demonstrat,de asemenea, potențialul de a fabrica și folosi acest tip de arme.
În ultimul deceniu, NATO și-a redus substanțial dependența de forțele
nucleare, iar cele trei țări membre ale Alianței care mențin forțe nucleare,anume, Statele Unite, Franța și Marea Britanie, au operat reduceri majore aleacestor forțe. Cu toate acestea, existența de forțe nucleare puternice în afaraAlianței constituie un factor semnificativ pe care Alianța trebuie să îl ia în considerare pentru menținerea securității și stabilității în zona euro-atlantică.Rusia încă mai deține un mare număr de arme nucleare de toate tipurile. China a continuat să își modernizeze forțele nucleare pe parcursul ultimuluideceniu. În plus, în 1998, atât India cât și Pakistanul au efectuat teste nucleare,nesocotind grav acordurile de neproliferare nucleară și intensificând riscul unuiconflict regional.
În iunie 1999, Statele Unite și Rusia și-au reafirmat obligațiile asumate
prin Tratatul privind rachetele antibalistice (ABM) de a lua în calcul posibileschimbări în situația strategică, cu implicații asupra Tratatului și posibile propuneri de creștere a viabilității sale. În continuare, Statele Unite au propusmodificarea tratatului, pentru a permite desfășurarea unui sistem redus deapărare cu rachete. În prezent au loc discuții bilaterale și consultări multilaterale,atât asupra tratatului ABM, cât și în cadrul unei a treia runde de convorbiriprivind reducerea armelor strategice (START III).
În septembrie 2000, Statele Unite și Rusia au convenit și asupra unei
Inițiative de cooperare pentru stabilitate strategică, care să servească dreptbază constructivă pentru consolidarea încrederii între cele două state și pentruelaborarea unor măsuri de îmbunătățire a stabilității strategice și de contracarare a proliferării armelor de distrugere în masă, a rachetelor și atehnologiilor de fabricare a acestora în întreaga lume.
144Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 144
Tratatul de neproliferare al armelor nucleare (NPT)
Timp de mai mulți ani, Tratatul de neproliferare nucleară a constituit piatra
de temelie a acordurilor internaționale asupra neproliferării mondiale și a procesului de realizare a dezarmării nucleare. Valabilitatea tratatului a fostextinsă pe o perioadă nedefinită, la Conferința de extindere și revizuire a acestuia, care a avut loc în 1995. De asemenea, s-a mai decis consolidareaprocesului de revizuire și adoptarea unui set de “Principii și obiective pentruneproliferare și dezarmare nucleară”, în vederea promovării aplicării efective atratatului.
La Conferința de revizuire a NPT care a avut loc la New York, între 24 aprilie
și 19 mai 2000, a fost adoptat un document final exhaustiv, pe probleme de fond. Concluziile acestuia confirmă susținerea aderării universale la NPT, respectarea strictă a prevederilor sale, întărirea garanțiilor oferite de Agențiainternațională pentru energie atomică (IAEA) și adoptarea de noi măsuri pentrurealizarea dezarmării nucleare.
Una din cele mai semnificative realizări practice ale Conferinței de revizuire
a constituit-o acordul asupra intrării în vigoare a Tratatului de interzicere completă a testelor nucleare (CTBT), chiar din momentul obținerii ratificărilornecesare. Statele membre NATO sunt hotărâte să depună eforturi pentruobținerea semnăturilor și ratificărilor necesare, pentru a asigura intrarea rapidă învigoare a Tratatului. Conferința de revizuire a subliniat și importanța realizăriiunui tratat care să interzică producția de material fisionabil pentru armelenucleare sau alte dispozitive cu explozibil nuclear și a cerut reluarea negocierilorpe această temă în cadrul Conferinței asupra dezarmării.
Arme biologice și chimice
Proliferarea armelor biologice și chimice este în mare măsură recunoscută
ca o problemă de securitate internațională în plină ascensiune, atât în cazulunui conflict interstatal, cât și ca o potențială dimensiune a terorismului.
Protocolul de la Geneva din 1925 interzice folosirea armelor chimice și
biologice. Statele semnatare ale Convenției asupra armelor biologice și cu toxine (BTWC), intrată în vigoare în 1975, au acceptat să nu dezvolte, producă,depoziteze sau achiziționeze în scopuri ostile agenți biologici și aparatura aferentă. În 1994 o Conferință specială a înființat un Grup ad-hoc de state participante la Convenție, care să examineze măsuri posibile de verificare șipropuneri care să consolideze Convenția. Cea de a patra Conferință derevizuire, care a avut loc în 1996, a convenit asupra încheierii unui Protocol,cât mai devreme înaintea începerii celei de a cincea Conferințe de revizuire,
145Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 145
în anul 2001. În timpul întâlnirii de la 24 mai 2000, de la Florența,
miniștrii NATO și-au reafirmat susținerea acestui obiectiv.
În 1997 a intrat în vigoare o Convenție asupra armelor chimice,
care interzicea acest tip de arme, negociată la Conferința asupra dezarmării,între 1980 și 1992. Fiecare participant la convenție acceptă să nu dezvolte,producă, achiziționeze, depoziteze sau să păstreze arme chimice, să nufolosească sau să facă pregătiri de folosire a armelor chimice și să nu sprijine alte părți în acțiuni întreprinse împotriva prevederilor convenției. Convenția solicită statelor participante să distrugă toate armele chimice aflateîn posesia lor, precum și capacitățile de fabricare a armelor chimice pe care ledețin.
Rachete și alte mijloace de transport
Proliferarea tehnologiei rachetelor constituie un alt motiv semnificativ de
îngrijorare. Înființat în 1987, Regimul de control al tehnologiilor pentru rachete(MTCR) reunește 32 de state (inclusiv toți cei 19 membri NATO) care încearcăsă limiteze proliferarea rachetelor și a tehnologiei acestora. Partenerii MTCRcontrolează exporturile pe baza unei listele comune de control, în conformitatecu o politică comună de control al exportului.
PROGRESE ÎNREGISTRATE ÎN DOMENIUL CONTROLULUI
ARMELOR CONVEN ȚIONALE ȘI AL DEZARM ĂRII
Pe parcursul ultimilor ani, s-au înregistrat o serie de progrese
promițătoare în domeniul controlului armelor convenționale și al măsurilor deconsolidare a încrederii și securității. Acestea includ:
Adaptarea Tratatului CFE
Tratatul asupra forțelor convenționale din Europa (CFE), din 19 noiembrie
1990, a impus limite legale asupra a cinci categorii de echipamente șiprevedea schimburi de informații și notificări extrem de detaliate, precum șiefectuarea de acțiuni de verificare și inspecții inopinate la fața locului. Au fostefectuate peste 3 000 de inspecții. Prevederea unei astfel de transparențe îndomeniul deținerii de arme într-un tratat pentru controlul armamentului esteunică. Tratatul a avut ca efect reduceri drastice a echipamentelor limitate, prin stipulațiile sale, în toată Europa. Peste 50 000 de piese de echipament aufost distruse sau dezafectate. Pe parcursul Conferinței de revizuire a tratatului,din 1996, statele participante au recunoscut necesitatea adaptării Tratatului
146Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 146
CFE, pentru a îi permite să își mențină rolul-cheie în măsurile legate de
securitatea în Europa.
Negocierile de adaptare au început în mai 1996 și au ținut cont de faptul
că din 1990 avuseseră loc schimbări fundamentale, precum reunificarea Germaniei, dizolvarea Pactului de la Varșovia și a Uniunii Sovietice, apariția denoi state succesorale, care au ridicat numărul de membri ai Tratatului de la 22la 30, procesul de democratizare din centrul și estul Europei și sfârșitulrăzboiului rece.
Procesul de adaptare a fost încheiat cu semnarea unui “Acord de
adaptare” al Tratatului CFE, cu valoare juridică, la Summitul OSCE de la Istambul, din noiembrie 1999. Tot la Istambul a fost adoptat și un “Act final”.Acest text cu implicații politice conține toate măsurile relative la restricții șireduceri progresive ale echipamentelor permise, pe care statele participantele-au oferit suplimentar, în contextul adaptării Tratatului. Acordul va intra învigoare în urma ratificării de către statelor partenere. În așteptarea încheieriiprocesului de ratificare, aplicarea completă și continuă a Tratatului și a documentelor asociate acestuia rămâne esențială.
Documentul de la Viena
La Summitul de la Istambul, din noiembrie 1999, statele membre ale
Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au adoptat șiDocumentul de la Viena din 1999, care reîntărește măsurile de consolidare aîncrederii și a mediului de securitate (CSBMs), introduse prin Documentele dela Viena din 1990, 1992 și 1994. Documentul de la Viena din 1999îmbunătățește CSBMs-urile existente și subliniază importanța cooperăriiregionale.
Cer deschis
Un alt element important în crearea unei deschideri mai mari în domeniul
militar îl constituie Tratatul “Cer deschis”, care autorizează, pe baza reciprocității,survolarea teritoriului național.
Tratatul «Cer deschis» urmărește sa sporească încrederea, sa faciliteze
verificarea modului de respectare a acordurilor prezente sau viitoare privindcontrolul armamentelor și să amelioreze capacitatea de detectare rapidă și degestionare ulterioară a crizelor, prin autorizarea, după principiul reciprocității, asurvolării teritoriului național.
În consecință, au avut loc o serie de zboruri de încercare, însă regimul
complet de zboruri de supraveghere, așa cum a fost stabilit în Tratat, nu a intrat
147Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 147
încă în vigoare. Aliații continuă să sprijine ratificarea acestui Tratat și au
recomandat semnatarilor care încă nu au făcut-o, Rusia și Belarus, să îl ratifice, astfel încât acesta să poată intra în vigoare cât mai curând posibil.
Arme mici și armament ușor
În ultimul deceniu, comunitatea internațională a devenit din ce în ce mai
conștientă de necesitatea prevenirii și reducerii acumulărilor și circulațieidestabilizatoare de arme de calibru mic și ușoare, mai ales prin transferuriilicite și iresponsabile. Au fost adoptate o serie de inițiative la nivel global,regional și local. Începând cu ianuarie 1999, statele membre ale Consiliuluipentru Parteneriat Euro-Atlantic au întreprins acțiuni practice în această privință. Adunarea Generală a ONU a decis să organizeze în anul 2001 o conferință internațională asupra tuturor formelor de trafic ilicit de armament.
Mine antipersonal
Pe parcursul ultimului deceniu, comunitatea internațională a devenit tot
mai activă în eforturile pe care le-a întreprins pentru diminuarea problemelorumanitare și a suferințelor provocate de minele antipersonal. Națiunile membreNATO și-au demonstrat hotărârea de a aborda această problemă.
În 1998 a fost semnat un nou protocol la Convenția din 1980 asupra
prohibițiilor sau restricțiilor impuse folosirii anumitor arme convenționale. Sub titlul de “Protocol asupra prohibițiilor sau restricțiilor impuse folosiriiminelor, bombelor-capcană și altor mecanisme”, acesta a intrat în vigoare îndecembrie 1998. La Ottawa, în data de 3 decembrie 1997, a fost semnată oConvenție asupra interzicerii folosirii, depozitării, producerii și transferuluiminelor antipersonal, precum și asupra distrugerii acestora. Convenția a intratîn vigoare la 1 martie 1999 și a fost ratificată de peste 100 de state.
POLITICA ALIAN ȚEI PRIVIND PROLIFERAREA ARMELOR
DE DISTRUGERE ÎN MAS Ă
În 1994, recunoscând faptul că proliferarea armelor de distrugere în masă
constituie o amenințare la adresa securității internaționale, șefii de stat și deguvern ai statelor membre NATO au dat instrucțiuni pentru ca Alianța să îșiintensifice și să își extindă eforturile întreprinse împotriva proliferării. În iunie1994, miniștrii de externe ai NATO au emis “Cadrul politicii Alianței asupra proliferării armelor de distrugere în masă”, un document public ce declara faptul că principalul obiectiv al Alianței și al statelor sale membre este acela de
148Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 148
a preveni proliferarea, sau, în caz că aceasta se produce, situația să fie
readusă sub control cu mijloace diplomatice. Documentul mai specifica faptulcă proliferarea ar putea să se producă în ciuda normelor și acordurilor internaționale de neproliferare și că armele de distrugere în masă și mijloacelede transport ale acestora pot constitui o amenințare militară directă la adresacetățenilor, forțelor și teritoriilor NATO. Începând cu anul 1994, Alianța și-a concentrat atenția tot mai mult asupra necesarului de capacități de apărarepentru descurajarea proliferării și folosirii ADM. Eforturile întreprinse continuăsă amelioreze capacitatea de apărare a NATO față de riscurile implicate deADM, pentru reducerea vulnerabilităților operaționale ale forțelor militareNATO, în paralel cu menținerea flexibilității și eficacității acestora în situațiilecare implică prezența, amenințarea sau folosirea armelor NBC.
Inițiativa Alianței cu privire la arme de distrugere
în masă
Pentru a răspunde riscurilor la adresa securității sale, determinate de
răspândirea armelor de distrugere în masă și de mijloacele de transport aacestora, Alianța a lansat în anul 1999 o inițiativă, bazată pe activitățile anterioare, de îmbunătățire a eforturilor generale politice și militare în acestdomeniu. Această inițiativă ADM ajută la promovarea unei dezbateri mai puternice și mai organizate, care să conducă la o mai bună înțelegere întrețările NATO asupra problemelor legate de ADM și asupra modului de rezolvarea acestora: de exemplu, prin îmbunătățirea calității și cantității schimbului deinformații și de date secrete. În mai 2000, a fost înființat la NATO un CentruADM, care să vină în sprijinul acestor eforturi.
Pe lângă acesta, mai există trei grupări NATO, la nivel superior, care se
ocupă de eforturile politice și de apărare împotriva proliferării ADM, și anume,Grupul politico-militar la nivel înalt pentru probleme de proliferare (SGP) șiGrupul de apărare la nivel înalt pentru probleme de proliferare (DGP), care tratează, separat, dimensiunile politice și de apărare ale ripostei NATO; și Comitetul reunit pentru probleme de proliferare (JCP), care coordonează șicentralizează activitățile desfășurate în ambele direcții. SGP ia în considerareo serie de factori din domeniul politic, economic și al securității, care ar puteainfluența proliferarea, și discută mijloacele politice și economice de preveniresau de replică. DGP se ocupă de potențialul militar necesar pentru descurajareaproliferării ADM, pentru preîntâmpinarea eventualelor amenințări și a folosiriiunor astfel de arme și pentru protejarea cetățenilor, forțelor și teritoriilor statelormembre NATO.
149Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 149
Chapitre 6-ro.qxd 26/09/02 12:26 Page 150
PARTEA II
CAPITOLUL 7
POLITICA ȘI ADOPTAREA DECIZIILOR
Principalele instituții politice și decizionale ale Alianței
Politica de consens și de adoptare comunã a deciziilor
Gestionarea situațiilor de criză
Capacitatea de apărare
Politica nucleară
Sfera economică
Informarea publiculuiChapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 151
Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 152
POLITICA ȘI ADOPTAREA DECIZIILOR
PRINCIPALELE INSTITU ȚII POLITICE ȘI DECIZIONALE
ALEALIAN ȚEI
Consiliul Nord-Atlantic
Consiliul Nord-Atlantic (NAC) are autoritate politică și puteri de decizie
efective și este alcătuit din Reprezentanți permanenți ai tuturor statelor membre,care se întrunesc cel puțin o dată pe săptămână. Consiliul se întrunește și lanivel înalt, în prezența miniștrilor de externe, a miniștrilor apărării sau a șefilorde guvern, având aceeași autoritate și puteri decizionale, iar deciziile sale auacelași statut și aceeași validitate, indiferent de nivelul întrunirii. Consiliul are oimportantă imagine publică și emite declarații și comunicate, care explică publicului larg și guvernelor statelor care nu sunt membre NATO, orientările șideciziile Alianței.
Consiliul este singurul organism al Alianței care își revendică în mod
explicit autoritatea de la Tratatul Nord-Atlantic. Conform prevederilor Tratatului,Consiliul a primit responsabilitatea de a înființa organisme subsidiare. De lasemnarea Tratatului, au fost create numeroase comitete și grupuri de planificaremenite să sprijine activitatea Consiliului sau să își asume responsabilități în domenii specifice, precum planificarea apărării, planificarea nucleară șiproblemele militare.
Consiliul oferă astfel, guvernelor statelor membre, un forum unic
pentru consultări pe scară largă asupra tuturor chestiunilor care le afectează securitatea reprezentând cel mai important organism decizional al NATO.Toate țările membre NATO au drepturi egale în exprimarea opiniilor lor la masade consiliu. Deciziile, luate de comun acord, reprezintă voința colectivă aguvernelor statelor membre. Toate aceste guverne sunt implicate în formulareapoliticilor în cadrul sau sub autoritatea Consiliului și sunt parte a consensuluipe baza căruia se adoptă deciziile.
Fiecare guvern este reprezentat în Consiliu de către un membru permanent
având rangul de ambasador. Fiecare membru permanent este secondat de unpersonal sau de o delegație politică și militară la NATO, de dimensiuni variabile.
Atunci când Consiliul se întrunește în acest format, acesta este denumit
“Consiliu permanent”. Bianual, în unele cazuri chiar mai des, Consiliul seîntrunește la nivel ministerial, iar fiecare națiune este reprezentată de cătreministrul însărcinat cu afaceri externe. Consiliul se întrunește și în sesiuni aleminiștrilor apărării. Întâlnirile la nivel înalt, la care iau parte șefii de stat sau de
153Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 153
guvern, au loc ori de câte ori trebuie abordate chestiuni extrem de importante,
sau în momente hotărâtoare pentru evoluția politicii de securitate a Alianței.
În mod obișnuit, Consiliul se întrunește cel puțin o dată pe săptămână,
dar poate fi convocat, în caz de necesitate, și în regim de urgență. Lucrărilesale sunt prezidate de Secretarul General al NATO sau, în absența sa, de cătreadjunctul acestuia. Ambasadorul sau reprezentantul permanent cu cea maimare vechime în Consiliu primește titlul de Decan al Consiliului. Deși funcția saeste, în principal, una onorifică, Decanul poate fi chemat să-și exercite atribuțiileîn mod practic, de exemplu în convocarea ședințelor și dirijarea discuțiilor cuocazia alegerii unui nou Secretar General. La întrunirile la nivel ministerial aleminiștrilor de externe, unul dintre aceștia primește rolul de Președinte onorific.Titlul se schimbă prin rotație anuală între națiuni, în ordinea literelor alfabetuluienglezesc. Pe baza vechimii, se stabilește o ordine de întâietate în Consiliulpermanent, dar la întrunirile Consiliului la orice nivel, reprezentanții permanențise așează în jurul mesei în ordinea naționalității, conform literelor alfabetuluienglezesc. Această procedură este respectată în toate comitetele NATO.
Chestiunile discutate și deciziile adoptate la întrunirile Consiliului acoperă
toate aspectele activităților Organizației și se bazează frecvent pe rapoartele șirecomandările pregătite de comitetele subordonate, la cererea Consiliului. De asemenea, oricare dintre reprezentanții naționali sau Secretarul Generalpoate aduce o chestiune în discuție. Reprezentanții permanenți acționeazăconform instrucțiunilor primite din capitalele țărilor lor, informând și explicândcolegilor lor opiniile și deciziile politice ale guvernelor lor. În sens invers, aceștia raportează autorităților naționale părerile expuse și luările de poziție alealtor guverne, informându-le asupra noilor evoluții și ținându-le la curentasupra progreselor realizate, în vederea obținerii consensului, în probleme saudomenii importante în care pozițiile naționale sunt divergente.
Atunci când trebuie adoptate decizii, se acționează pe baza unanimității și
a acordului comun. Nu se votează și nu se iau decizii după principiul majorității.Fiecare națiune reprezentată la masa Consiliului sau în oricare din comitetelesubordonate acestuia își păstrează suveranitatea și responsabilitatea deplinăasupra propriilor decizii.
Lucrările Consiliului sunt pregătite de comitetele subordonate cu
responsabilitate în domenii politice specifice. O mare parte din această muncărevine Comitetului politic la nivel înalt (SPC), alcătuit din reprezentanți permanenți adjuncți, uneori întărit cu experți naționali în domenii care au legătură cu subiectul dezbaterii. În astfel de cazuri, acesta este denumitSPC(R). Comitetul politic la nivel înalt are o responsabilitate aparte înpregătirea majorității declarațiilor sau comunicatelor care trebuie emise decătre Consiliu și se reunește înaintea întrunirilor ministeriale pentru a întocmiastfel de texte care vor fi supuse aprobării Consiliului. Alte aspecte ale muncii
154Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 154
politice pot fi tratate de către Comitetul politic ordinar, alcătuit din consilieri sau
consultanți politici ai delegațiilor naționale.
Când Consiliul se întrunește la nivel de miniștri ai apărării, sau tratează
probleme de apărare și chestiuni referitoare la strategia apărării, alte comitetela nivel înalt, precum Grupul executiv de lucru, pot fi implicate ca organismeconsultative principale. Dacă pe agenda de lucru a Consiliului se află problemefinanciare, în funcție de natura lor, Comisia superioară pentru resurse, unul dinComitetele pentru buget (civil sau militar), sau Comitetul pentru infrastructură,va fi responsabil pentru pregătirea acestor lucrări. În funcție de subiectul supusdiscuției, comitetul superior, responsabil în domeniul respectiv, preia rolul conducător în pregătirea întrunirilor Consiliului și în aplicarea deciziilor adoptatede către acesta.
Secretariatul Consiliului este asigurat de către diviziile și birourile
relevante ale Secretariatului Internațional, în special de către Secretariatulexecutiv, care deține un rol coordonator în asigurarea executării mandatelorConsiliului și în înregistrarea și difuzarea deciziilor adoptate. Secretarul executiveste și Secretarul Consiliului.
Comitetul pentru Planificarea Apărării
Comitetul pentru planificarea apărării (DPC) este compus în mod normal
din Reprezentanți permanenți, dar se întâlnește la nivel de miniștri ai apărăriicel puțin de două ori pe an și tratează majoritatea problemelor și subiectelorlegate de planificarea apărării colective. Cu excepția Franței, toate țările membresunt reprezentate în acest forum. Comitetul pentru planificarea apărării oferăconsiliere autorităților militare ale NATO și, în aria responsabilității sale, are aceleași funcții și atribuții, precum și aceeași autoritate ca și Consiliulasupra problemelor aflate în competența sa.
Lucrările Comitetului pentru planificarea apărării sunt pregătite de o serie
de comitete subordonate cu responsabilități specifice, în special de Comitetulde revizuire a apărării, care supraveghează procesul de planificare a forțelor încadrul NATO și examinează alte chestiuni legate de structura militară integrată.Asemenea Consiliului, Comitetul pentru planificarea apărării se adreseazăcomitetului superior competent, pentru pregătirea lucrărilor sale și aplicareadeciziilor luate.
Grupul pentru planificare nucleară
Miniștrii apărării din țările membre care fac parte din Comitetul NATO de
planificare a apărării se întrunesc la intervale regulate în cadrul Grupului
155Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 155
pentru planificare nucleară (NPG), pentru a discuta chestiuni politice specifice
asociate forțelor nucleare. Aceste discuții acoperă o gamă largă de subiecte depolitică nucleară, care includ siguranța, securitatea și viabilitatea armelornucleare, sistemele de informații și comunicații, chestiuni asupra desfășurăriide forțe și alte probleme generale de interes comun, ca de exemplu controlularmelor nucleare și proliferarea nucleară. Politica nucleară a Alianței este ținută sub revizuire, iar deciziile de modificare sau adaptare a acesteia înlumina noilor evoluții, precum și cele de actualizare și de modificare a procedurilorde consultare și planificare, sunt adoptate în comun.
Lucrările Grupului de planificare nucleară sunt pregătite de un Comitet
executiv al NPG compus din membri ai delegațiilor naționale ale țărilor care facparte din NPG. Comitetul executiv efectuează lucrări detaliate în numelereprezentanților permanenți ai NPG. Acesta se întâlnește cu regularitate săptămânal și mai des, dacă este cazul.
Grupul NPG la nivel înalt (HLG) a fost înființat ca organ consultativ superior
al NPG pe probleme de politică și planificare nucleară. În 1998/1999, pe lângăatribuțiile sale inițiale, HLG a preluat și funcțiile și responsabilitățile Grupului lanivel înalt pentru protecția armamentului (SLWPG), care avea ca misiunesupravegherea problemelor privitoare la siguranța, securitatea și viabilitateaarmelor nucleare. HLG este prezidat de Statele Unite și este compus din factori de decizie și experți naționali. Grupul se întrunește de câteva ori pe anpentru a discuta aspecte ale politicii, planificării și situației forțelor nucleare aleNATO, precum și chestiuni privind siguranța, securitatea și viabilitatea armelornucleare.
POLITICA DE CONSENS ȘI DE ADOPTARE COMUN ă
A DECIZIILOR
Într-o alianță formată din state suverane independente, definirea și
aplicarea politicii acesteia sunt condiționate de informarea completă a tuturorguvernelor țărilor membre în privința orientărilor și intențiilor generale ale celorlalți,precum și a motivelor care le inspiră. Din acest motiv, consultările politice trebuie să aibă loc în mod regulat, oricând este posibil pe parcursul etapeiinițiale a deliberărilor, înaintea adoptării deciziilor naționale.
Consultarea politică în cadrul NATO a început în mod sistematic încă de
la prima reuniune a Consiliului în septembrie 1949, la scurt timp după intrareaîn vigoare a Tratatului Nord-Atlantic. De atunci, aceasta a fost întărită și adaptată noilor evoluții. Forumul principal de consultare politică rămâne Consiliul. Reuniunile sale se desfășoară cu un minim de formalism, iar discuțiiledin cadrul acestora sunt deschise și directe. Secretarul General, în calitatea sa
156Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 156
de președinte, joacă un rol important în deliberările Consiliului fiind principalul
său reprezentant și purtător de cuvânt, atât în contactele cu diferite guverne,cât și cu opinia publică.
Consultările se desfășoară în mod regulat și în cadrul altor forumuri,
care își derivă autoritatea din Consiliu: Comitetul politic, atât la nivel superior,cât și la alte nivele, Grupul de coordonare politică, Grupurile de experți regionali,Grupurile de lucru ad-hoc pe probleme politice, un Grup consultativ pe problema politicii atlantice și alte comitete speciale. Acestea au un rol important în facilitarea consultărilor politice între guvernele membre. Asemeni Consiliului, acestea sunt asistate de un Secretariat internațional aflatsub autoritatea Secretarului General al NATO și de un Stat major militar internațional aflat sub autoritatea unui director și, prin intermediul acestuia,responsabil cu sprijinirea activităților Comitetului militar.
Consultarea politică între membrii Alianței nu se limitează la evenimentele
care au loc în zona aflată sub jurisdicția Tratatului NATO. Din ce în ce mai mult,evenimentele din afara zonei geografice acoperite de Tratat au implicații pentru Alianță, astfel încât acestea figurează pe agenda de lucru a Consiliuluiși a comitetelor subordonate acestuia. Mecanismul consultativ al Alianței esteoricând disponibil și larg utilizat de națiunile membre în astfel de cazuri, chiar dacă NATO, ca Alianță, poate să nu fie direct implicată. Consultarea lepermite acestora să identifice din timp domeniile în care pot fi întreprinse acțiuni coordonate, în interesul securității și al stabilității.
În plus, nevoia de consultare reciprocă nu se limitează la problemele
politice. Consultări pe scară largă se desfășoară și în multe alte domenii. Procesul este continuu și se desfășoară, atât în mod formal cât și informal, cu limitarea la minimum a întârzierilor și neajunsurilor, prin dispunerea delegațiilor naționale la NATO în cadrul aceluiași cartier general. Aceasta permite,în caz de necesitate, desfășurarea de lucrări intense asupra chestiunilor de extremă importanță sau urgență, în urma convocării rapide a tuturor reprezentanților guvernelor implicate.
Consultarea în cadrul Alianței îmbracă forme multiple. La nivelul de bază,
este vorba de un simplu schimb de informații și de opinii. La un alt nivel,aceasta constă în comunicarea măsurilor sau deciziilor pe care guvernele le-au luat deja sau urmează să le ia și care au implicații directe ori indirecteasupra intereselor aliaților lor. Consultarea poate, de asemenea, să serveascădrept notificare prealabilă cu privire la măsurile sau deciziile ce vor fi adoptatede către guverne în viitor, pentru ca aceasta să poată primi aprobarea ori săfacă obiectul observațiilor din partea altor țări. Consultarea poate lua formaunor dezbateri vizând obținerea consensului asupra politicilor care vor fiadoptate sau asupra măsurilor care vor fi luate în paralel. În fine, aceasta este
157Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 157
concepută astfel încât să permită țărilor membre să adopte acorduri stabilite pe
baza deciziilor sau acțiunilor comune, de către Alianță în ansamblul ei.
Au loc, de asemenea, consultări regulate, cu privire la probleme politice
relevante, cu țările partenere în cadrul Consiliului parteneriatului euro-atlantic,precum și cu Rusia, în principal în cadrul Consiliului permanent comun NATO-Rusia (PJC); cu Ucraina, în cadrul Comisiei NATO-Ucraina; și cu participanții la Dialogul mediteranean al NATO, în cadrul Grupului de cooperare mediteraneană. Principiile care coordonează consultările din cadrulacestor forumuri au ca model pe cele care stau de multă vreme la baza consultărilor din cadrul Alianței propriu-zise, iar consultările se desfășoară cuaceeași deschidere și în același spirit de cooperare. Rolul fiecăreia din acesteinstituții este descris mai detaliat în secțiunile corespunzătoare. În fine, sunt prevăzute consultări între NATO și oricare alt participant activ la Parteneriatul pentru pace, în cazul în care respectivul partener percepe oamenințare directă la adresa integrității sale teritoriale, a independenței salepolitice, sau a securității sale.
Bazându-și adoptarea deciziilor comune pe consens, membrii Alianței
protejează experiența și concepțiile individuale ale fiecărei țări, beneficiind, în același timp, de mecanisme și proceduri care să le permită să acționeze încomun, rapid și decisiv, atunci când circumstanțele o cer. Datorită consultărilorși schimburilor zilnice de informații, reprezentanții guvernelor pot să seîntrunească rapid, oricând este nevoie, adesea cunoscând deja preocupărilefiecărei părți, pentru a adopta direcții comune. În caz de necesitate, aceștia sestrăduiesc să depășească divergențele de opinii, pentru ca acțiunile comunesă se bucure de toată forța pe care le-o conferă deciziile adoptate de toateguvernele statelor membre. Odată adoptate, astfel de decizii reprezintă voințacomună a tuturor țărilor implicate de a le pune integral în practică. Astfel, se conferă un plus de forță și credibilitate deciziilor care pot fi dificile din punctde vedere politic, sau care se lovesc de exigențe contradictorii în materie deresurse.
Toate țările membre ale NATO participă pe deplin la cooperarea politică
din cadrul Alianței și sunt angajate în mod egal față de prevederile TratatuluiNord-Atlantic, în special față de angajamentul reciproc enunțat de Articolul 5,care consideră orice atac armat, asupra uneia sau a mai multora dintre părți,drept un atac împotriva tuturor, simbolizând caracterul indivizibil al securitățiiacestora.
Modul în care a evoluat Alianța asigură, totuși, considerarea diferențelor
în cerințele și politicile țărilor membre, exprimate de către acestea, prin luărilede poziții în cadrul Alianței. Această flexibilitate se manifestă în diverse moduri.În unele cazuri diferențele sunt în mare parte diferențe procedurale, care pot fidepășite cu ușurință. Islanda, de exemplu, nu dispune de forțe armate și poate,
158Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 158
dacă dorește, să fie reprezentată în instanțele militare ale NATO de către un
civil. În alte cazuri, pot apărea diferențe asupra unor chestiuni de fond. Franța, membru fondator al Alianței în 1949, s-a retras din structura militarăintegrată a NATO în 1966, rămânând însă membră cu drepturi depline a structurilor politice ale acesteia. Spania a aderat la Alianță în 1982, dar, în conformitate cu rezultatele unui referendum național organizat în 1986, a rămas inițial în afara structurii militare integrate a NATO.
La Summit-ul de la Madrid, din 1997, Spania a anunțat că era gata să
participe efectiv la noua structură de comandă a Alianței, după ce se va fi convenit asupra acesteia. În decembrie 1997, s-a ajuns la un acord cu privirela noua structură de comandă, în general, și, în particular, asupra tipului,numărului și amplasamentului cartierelor generale militare. În comunicatele desfârșit de an, miniștrii de externe și ai apărării din țările membre NATO au salutat anunțarea de către Spania a deciziei de a se alătura noii structuri militare și de a face parte din noua structură de comandă asupra căreia tocmaise convenise.
De asemenea, între țările membre NATO pot exista diferențe cauzate de
situația lor geografică, politică, militară sau constituțională. De exemplu, participarea Norvegiei și a Danemarcei la dispozițiile militare ale NATO trebuiesă respecte legislația acestor țări, care nu autorizează staționarea armelornucleare sau a forțelor străine pe teritoriul național pe timp de pace. Într-un altcontext, aranjamentele militare organizate la nivel regional pot implica doarforțele țărilor direct interesate sau în măsură să participe în zona unde se desfășoară o astfel de activitate. Este, de exemplu, cazul unităților pe carenațiunile membre NATO le furnizează Forței mobile a ACE și Forțelor navalepermanente ale Alianței.
GESTIONAREA SITUA ȚIILOR DE CRIZ Ă
Importanța pe care țările membre NATO o atribuie problemelor legate de
gestionarea situațiilor de criză este reflectată în Conceptul strategic publicat în1999, care desemnează această problemă drept una din misiunile fundamentalede securitate ale Alianței. Se stipulează că, pentru a întări securitatea și stabilitatea în zona euro-atlantică, NATO este gata, de la caz la caz și prin consens, în conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington, să contribuiela prevenirea efectivă a conflictelor și să se angajeze activ în soluționareacrizelor, inclusiv prin operațiuni de ripostă în cazul situațiilor de criză.Menținerea unei capacități generale de rezolvare cu succes a situațiilor decriză constituie o parte integrantă a metodei Alianței de menținere a păcii șireîntărire a securității și stabilității euro-atlantice.
159Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 159
La sfârșitul Războiului rece, politica Alianței de gestionare a crizelor a fost
adaptată ținând cont de natura complet diferită a riscurilor cu care aceasta seconfruntă în prezent. Aceasta se bazează pe trei elemente care se susțin reciproc: dialogul, cooperarea cu alte țări și întreținerea capacității de apărarecolectivă a NATO. Fiecare din aceste elemente este astfel conceput încât săasigure prevenirea sau soluționarea pe cale pașnică a crizelor care afecteazăsecuritatea zonei euro-atlantice.
Consultările dintre țările membre NATO joacă un rol fundamental în
gestionarea crizelor, dobândind o semnificație aparte în perioadele de tensiuniși criză. În astfel de circumstanțe, adoptarea rapidă a deciziilor, bazată pe consensul asupra măsurilor care trebuie luate în domeniul politic, militar și alurgențelor civile, depinde de consultările imediate și permanente între guvernele statelor membre. Principalele instituții NATO pentru consultărileintensive necesare în acest context sunt: Consiliul și Comitetul de planificare a apărării, asistate de către Grupul pentru coordonarea orientărilor, Comitetul politic, Comitetul militar și Înaltul comitet pentru planificare în situațiide urgență civilă. De asemenea, în caz de necesitate, pot interveni și altecomitete ale NATO.
Practicile și procedurile care trebuie să fie aplicate constituie dispozitivul
Alianței de gestionare a crizelor. Mijloacele materiale, inclusiv sistemele decomunicații care sprijină procesul, sunt asigurate de Centrul de serviciu alNATO, care funcționează fără întrerupere, 24 de ore din 24. La intervale regulate sunt organizate exerciții de testare și dezvoltare a procedurilor de gestionare a crizelor, la care se asociază capitalele naționale și comandanțiistrategici ai NATO. Aranjamentele, procedurile și facilitățile utilizate în gestionarea crizelor, precum și pregătirea și dirijarea exercițiilor în acestdomeniu, sunt coordonate de către Comitetul operațiunilor și exercițiilor Consiliului (COEC), organism care coordonează și activitățile de gestionare acrizelor cu țările partenere.
Având în vedere contribuția importantă pe care țările partenere o pot avea
în acest domeniu, gestionarea crizelor este, de asemenea, unul din domeniilede activitate stabilite în cadrul Programului de lucru al Parteneriatului pentrupace și figurează în programele individuale de parteneriat. Activitățile includexpuneri și consultări, vizite ale experților, cursuri de gestionare a crizelor, participarea țărilor partenere la exercițiul general anual al NATO de gestionarea crizelor și transmiterea de documente generice pe această temă, țărilor partenere. Gestionarea crizelor este, de asemenea, considerată undomeniu de consultare și cooperare în cadrul Actului fondator privind relațiilebilaterale, de cooperare și securitate între NATO și Federația Rusă, precum șiîn cadrul Cartei pentru un parteneriat special între NATO și Ucraina
160Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 160
(vezi Capitolul 3) și constituie, în aceleași timp, un domeniu de discuții în
contextul Dialogului mediteranean.
CAPACITATEA DE AP ĂRARE
În actualul context politic și strategic din Europa, succesul Alianței în
menținerea păcii și prevenirea războiului depinde, mai mult ca în trecut, de eficiențadiplomației preventive și de gestionarea cu succes a crizelor care afecteazăsecuritatea. Aspectele politice, economice, sociale și de mediu ale securității șistabilității dobândesc, deci, o importanță din ce în ce mai mare.
Totuși, capacitatea de apărare a Alianței rămâne indispensabilă, contribuind
atât la menținerea stabilității în Europa, cât și la gestionarea crizelor. Reorganizareaforțelor Alianței de după sfârșitul Războiului rece permite în prezent NATO săreacționeze într-o gamă mult mai largă de circumstanțe. Cu toate acestea,menținerea unei capacități militare suficiente și voința clară de a acționa în modcolectiv pentru apărarea comună rămân obiective centrale, în materie de securitate,ale Alianței. În ultimă instanță, acest potențial, asociat cu solidaritatea politică, estemenit să prevină orice încercare de constrângere sau intimidare și să împiedice caagresiunea militară îndreptată împotriva Alianței să fie vreodată percepută drept oopțiune cu cea mai mică șansă de succes, garantând astfel securitatea și integri-tatea teritorială a statelor membre și protejând Europa, în ansamblul ei, de con-secințele oricărei amenințări la adresa Alianței.
Cadrul pentru procesul de planificare a apărării NATO este asigurat de
principiile de bază ale securității colective în ansamblul său: solidaritatea politicăîntre țările membre; promovarea colaborării și a legăturilor strânse între țări în toatedomeniile în care acestea servesc interesele lor comune și individuale; împărțirearolurilor și responsabilităților și recunoașterea angajamentelor comune; și un efortreunit de menținere a forțelor militare necesare sprijinirii strategiei și politicii Alianței.
În ceea ce privește dimensiunea și natura contribuției statelor membre NATO
la apărarea colectivă, acestea își păstrează întreaga suveranitate și libertate deacțiune. Cu toate acestea, caracteristicile structurii de apărare a NATO cer ca țărilemembre să țină seama în deciziile lor individuale de interesele globale ale Alianței.Astfel, ele respectă procedurile convenite cu privire la planificarea apărării, careoferă metodele și mecanismele de evaluare a forțelor necesare aplicării politicilorAlianței, coordonării planurilor naționale de apărare și stabilirii obiectivelor deplanificare a forțelor care răspund intereselor întregii Alianțe
1. Procesul de planificare
are în vedere mai mulți factori, printre care: schimbarea circumstanțelor politice,
1611 Franța nu ia parte la planificarea forțelor.Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 161
evaluările comandanților militari ai NATO asupra forțelor necesare îndeplinirii
misiunilor lor, evoluția tehnologiei, importanța unei împărțiri echitabile a rolurilor,riscurilor și responsabilităților în cadrul Alianței, precum și posibilitățile
economice și financiare ale țărilor membre. Acest proces permite, astfel,examinarea comună a tuturor elementelor relevante, în vederea utilizăriioptime a resurselor naționale colective alocate apărării.
Schimbul anual de informații asupra planurilor naționale asigură
coordonarea strânsă între Secretariatul internațional, statul major militar internațional, autoritățile militare ale NATO și guvernele țărilor membre. Acest schimb permite compararea intențiilor fiecărei țări cu cerințelegenerale ale NATO și, în caz de necesitate, reconsiderarea lor în lumina noilordirective politice ministeriale, a exigențelor modernizării și chiar a schimbăriirolurilor și responsabilităților forțelor. Toate aceste aspecte sunt revizuitepermanent și sunt examinate cu atenție în fiecare etapă a ciclului planificăriiapărării.
Ca parte a procesului de adaptare a Alianței a fost efectuată o
reexaminare a procesului de planificare a apărării al NATO. Concluziile acesteiaau fost aprobate de către miniștri, în iunie 1997. A fost demarat un proces unic,coerent și planificat, care să permită NATO să dezvolte în continuare forțele și capacitățile necesare îndeplinirii întregii game de misiuni ale Alianței. Aceasta include asigurarea sprijinului acordat operațiunilor care ar putea ficonduse de Uniunea Europeană în cadrul Identității Europene de Securitate și Apărare. Tot în acest context, procesul permite, în cadrul Alianței, asigurarea sprijinului tuturor Aliaților europeni, în planificarea operațiunilor desfășurate sub comanda UE.
Începând cu 1991, punctul de plecare al planificării apărării l-a constituit
conceptul strategic al Alianței, care prezintă în linii generale obiectivele NATOși mijloacele de realizare a acestora. Conceptul strategic original a fostînlocuit de noul Concept strategic al Alianței, aprobat de șefii de stat ai NATOla Întâlnirea la nivel înalt de la Washington, din aprilie 1999. Instrucțiunimai detaliate sunt date de către miniștrii apărării la fiecare doi ani, prinintermediul unui document numit “Directiva ministerială”. Acesta oferă direcțiipentru planificarea apărării, în general, și planificarea forțelor, în particular.Acesta se adresează factorilor politici, economici, tehnologici și militaricare ar putea afecta evoluția forțelor și capacităților Aliaților și defineșteprioritățile și domeniile de interes pe care trebuie să le aibă în vedere,în primul rând, autoritățile militare ale NATO, atunci când își stabilescobiectivele de forțe și, în al doilea rând, națiunile membre ale Alianței,atunci când își fac propria planificare. Acesta prevede planuri referitoarela forțele și capacitățile necesare atât pentru apărarea colectivă,cât și pentru situații care nu fac obiectul Articolului 5 din Tratatul de la
162Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 162
Washington2. Conceptul asigură, acolo unde este cazul, instrucțiuni asupra
cooperării cu alte organizații, iar în urma revizuirii procesului de planificare aapărării, din 1997, acesta a inclus instrucțiuni politice elaborate de UniuneaEuropei Occidentale (UEO), care definesc obiectivul probabil al operațiunilorsub conducere europeană.
Pornind de la directivele ministeriale, se planifică obiective specifice
pentru forțele armate ale fiecărui stat membru. Este vorba de “Obiectiveleforțelor”, valabile în general pentru o perioadă de șase ani, dar care pot, în anumite cazuri, să privească și mai departe în viitor. Ca și în cazul directivelor date de miniștrii apărării, acestea sunt actualizate o dată la doi ani.
Planurile aliate de apărare sunt revizuite anual, iar miniștrii apărării fac
recomandări în “Controlul anual al apărării”. Răspunzând unui Chestionar cuprivire la planificarea apărării (DPQ), difuzat în fiecare an, guvernele țărilormembre își pregătesc și prezintă Alianței planurile proprii referitoare la forțe șila cheltuielile de apărare preconizate pentru perioada de cinci ani acoperită destudiu. Controlul anual al apărării este menit să evalueze contribuția țărilormembre la apărarea comună, în funcție de capacitățile și constrângerilefiecăreia și în cadrul Obiectivelor forțelor care le sunt fixate. Revizuirea seîncheie cu redactarea unui plan comun de forțe al NATO, care oferă baza planificării apărării pentru un interval de cinci ani.
Răspunsurile naționale la Chestionarul cu privire la planificarea apărării
sunt examinate simultan de către Secretariatul internațional (IS) și autoritățilemilitare NATO. Secretariatul internațional pregătește pentru membrii organizației, proiectul unor “Capitole pe țară”. Aceste capitole descriu în detaliutoate divergențele nerezolvate între Obiectivele de forțe ale NATO și planurilenaționale, inclusiv gradul de compatibilitate între acestea din urmă și cerințeleoperațiunilor conduse de UE. Acestea semnalează dacă țările și-au respectat,sau se așteaptă să își respecte angajamentele cu privire la forțe pentru anul încurs. Sunt explicate toate deficiențele, iar eforturile naționale sunt evaluate prinraportarea la capacitățile și constrângerile individuale. Proiectele capitolelor pețări sunt completate cu evaluările înalților comandanți ai NATO, axate pecapacitățile forțelor, în funcție de cerințele și misiunile operaționale ale acestora.
Proiectele capitolelor pe țări sunt studiate în cadrul unor “examinări
multilaterale”. Obiectul acestora din urmă este să determine în ce măsură țărileși-au îndeplinit, pe anul în curs, angajamentele cu privire la forțe. Ele au cascop principal eliminarea eventualelor diferențe între planurile individuale
1632 Articolul 5 din Tratatul nord-atlantic vizează, în principal, descurajarea folosirii forței împotriva
membrilor Alianței și este expresia principiului că un atac împotriva oricărui membru este consideratun atac împotriva tuturor. Activitățile Alianței care ies de sub incidența Articolului 5 sunt denumiteîmpreună drept “Operațiuni non-Articol 5”.Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 163
cu privire la forțe și obiectivele sau planurile NATO în acest domeniu.
Totodată, ele au menirea de a determina în ce măsură planurile unor anumitestate aliate ar putea răspunde operațiunilor conduse de UE și contribui la coordonarea planificării apărării diferitelor țări aliate.
În funcție de rezultatele obținute din capitolele pe țări și de evaluarea
întreprinsă de Comitetul militar, se înaintează Comitetului de planificare aapărării un Raport general. Acesta recomandă miniștrilor apărării adoptareaunui plan cincinal colectiv de forțe și examinează echilibrul, fezabilitatea șigradul de acceptabilitate, pe ansamblu, a planului de forțe. De asemenea,acesta cuprinde secțiuni cu privire la respectarea de către țări a angajamentelor asumate pentru anul în curs, precum și o evaluare a progreselor realizate cu privire la obiectivele globale și instrucțiunile specificeprevăzute în Directiva ministerială, inclusiv cele referitoare la cerințele operațiunilor conduse de UE. În cadrul consultărilor Alianței, sunt necesareconsultări suplimentare, “în afara ciclului”, cu Aliații, în cazul în care o țarăintenționează să își modifice substanțial angajamentele și planurile aprobatede miniștri pe parcursul procesului de revizuire a apărării și de stabilire a obiectivelor de forțe. Această cerință este valabilă și atunci când calendaruladoptării deciziilor naționale împiedică studierea acestor modificări în cadrulurmătoarei Revizuiri a apărării.
POLITICA NUCLEAR Ă
Schimbările din cadrul strategiei și dispozitivului de forțe ale NATO sunt
ilustrări concrete ale numeroaselor măsuri pozitive întreprinse în scopul adaptării la noul mediu de securitate. Datorită îmbunătățirilor considerabilecare au avut loc de la sfârșitul Războiului rece, Alianța a reușit să-și reducăradical dependența de forțele nucleare. Mai mult, strategia sa, care continuă săse bazeze pe prevenirea războiului, nu mai este dominată de posibilitatea uneiescaladări implicând armele nucleare.
Forțele nucleare ale NATO contribuie la pacea și stabilitatea Europei,
evidențiind caracterul irațional al unui război major în regiunea euro-atlantică.Acestea fac ca riscurile agresiunii împotriva NATO să fie incalculabile și inacceptabile într-un mod în care doar forțele convenționale nu ar fi putut-oface. De asemenea, ele descurajează orice țară care ar putea intenționa săobțină avantaje politice sau militare prin amenințarea cu folosirea armelornucleare, biologice sau chimice (NBC)
3împotriva Alianței. Promovând
stabilitatea europeană, contribuind la descurajarea atât a amenințărilor cu
1643 Termenii NBC (arme nucleare, biologice și chimice) și WMD (arme de distrugere în masă) pot fi
folosiți alternativ. Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 164
recurgerea la arme de distrugere în masă, cât și a utilizării acestora,
dispozitivul nuclear al NATO servește nu numai interesele Aliaților, dar și peacelea ale țărilor sale partenere și ale întregii Europe.
Diminuarea dependenței NATO de forțele nucleare s-a manifestat prin
reduceri importante ale acestora. În 1991, NATO a hotărât să reducă numărulde arme alocate forțelor sale substrategice
4din Europa cu peste 85%,
comparativ cu nivelele din perioada Războiului rece. Pe lângă diminuareanumărului forțelor substrategice, în momentul de față are loc și o reducere aforțelor strategice puse la dispoziția aliaților NATO.
Singurele arme nucleare terestre pe care NATO le menține în Europa sunt
bombele pentru avioane cu dublă capacitate. Aceste arme, al căror număr afost redus considerabil, sunt stocate în condiții de maximă securitate într-unnumăr redus de baze. Nivelul de pregătire nucleară a avioanelor cu dublăcapacitate ale NATO a fost redus în mod constant, acestea fiind redistribuitepentru îndeplinirea operațiunilor convenționale. Nici una din armele nucleareale NATO nu are drept țintă vreun stat.
Aliații au considerat că acest dispozitiv de forțe “substrategice” poate,
într-un viitor previzibil, să răspundă cerințelor Alianței. NATO a mai declarat căextinderea Alianței nu va presupune nici o modificare a dispozitivului săunuclear. Țările membre NATO nu au nici o intenție, nici un plan și nici un motivsă desfășoare forțe nucleare pe teritoriul noilor membri, nici nevoia de aschimba vreun aspect al dispozitivului nuclear sau al politicii sale nucleare șinici nu prevăd această posibilitate pentru viitor.
Securitatea colectivă acordată de dispozitivul nuclear al NATO este
garantată tuturor membrilor Alianței, consolidând, astfel, încrederea oricăruistat care ar putea să se simtă vulnerabil. Prezența forțelor nucleare ale SUA înEuropa, destinate NATO, creează o legătură politică și militară esențială între membrii europeni și nord-americani ai Alianței. În același timp, participarea țărilor nedeținătoare de arme nucleare în dispozitivul nuclear alAlianței demonstrează solidaritatea țărilor membre, atașamentul lor comun fațăde menținerea securității și gradul în care acestea își împart riscurile și responsabilitățile.
De asemenea, țările membre contribuie împreună la supravegherea
politică a dispozitivului nuclear al NATO. Grupul NATO de planificare nucleară
1654 Termenii “strategic” și “sub-strategic” au sensuri ușor diferite în țări diferite. Armele nucleare
strategice sunt definite în mod normal ca având rază “intercontinentală” (peste 5 500 kilometri), darîn unele contexte acestea mai pot să includă rachete balistice cu rază medie de acțiune, deci, curază inferioară. Termenul de arme nucleare “sub-strategice” a fost folosit în documentele NATO din1989, referitor la armele nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune, iar acum se referă în primulrând la arme lansate din aer, specifice avioanelor NATO cu capacitate dublă, și la un număr restrâns de focoase Trident ale Marii Britanii, care au un rol sub-strategic nou (alte arme nucleare sub-strategice fiind retrase din Europa).Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 165
este o instanță în cadrul căreia miniștrii apărării din țările aliate deținătoare sau
nu de arme nucleare participă la dezvoltarea politicii nucleare a Alianței, precum și la adoptarea deciziilor privitoare la dispozitivul nuclear al NATO.
Informații suplimentare despre rolul Forțelor nucleare ale NATO în cadrul
noului mediu de securitate și despre reducerile operate în acest domeniu suntoferite în Capitolul 2.
SFERA ECONOMIC Ă
Cooperarea economică în cadrul Alianței se realizează în baza Articolului
2 din Tratatul Nord-Atlantic, care prevede că țările membre “vor căuta să elimine dezacordurile din politicile lor economice internaționale și vor încuraja colaborarea economică între fiecare dintre ele, sau între toate.” Comitetul economic al NATO, creat pentru a promova cooperarea în acestdomeniu, este singurul forum al Alianței destinat exclusiv consultărilor în probleme economice cu influență directă asupra politicii de securitate. Analizele și evaluările comune ale evoluțiilor economice legate de aspecte alesecurității reprezintă elemente-cheie ale coordonării planurilor de apărare aleAlianței. Acestea acoperă probleme precum: compararea cheltuielilor militare,dezvoltarea industriei de apărare, resursele disponibile pentru aplicarea planurilor de apărare și garantarea realizării de investiții rentabile în sectorulapărării din toate economiile naționale.
Cooperarea economică din cadrul Alianței se bazează pe principiul potrivit
căruia cooperarea politică și conflictul economic se află pe poziții ireconciliabile.Țările membre trebuie, prin urmare, să se angajeze în mod veritabil să atât îndomeniul economic, cât și în cel politic și să fie disponibile să se consulte închestiunile de interes comun, în condițiile acceptării existenței acestora.
Statele membre recunosc faptul că scopurile și principiile Articolului 2 din
Tratat sunt, în multe privințe, urmărite și puse în practică de alte organizații șiinstanțe internaționale care se ocupă în primul rând de cooperarea economică.De aceea, NATO evită dublarea muncii altor organisme, dar întărește colaborarea între membrii săi de fiecare dată când apar probleme economicede interes special pentru Alianță. Este, mai ales, cazul problemelor cu implicațiiasupra securității și apărării. Alianța constituie, astfel, un forum în cadrul căruiapot fi examinate aspecte diferite, dar interdependente, privitoare la problemepolitice, militare și economice. În același timp, ea oferă mijloacele de inițiere aacțiunilor specifice din domeniul economic, în scopul de a apăra intereselecomune ale Aliaților.
În contextul intereselor generale de securitate ale Alianței și în spiritul
priorităților sale aflate în continuă dezvoltare, trebuie abordată o gamă largă de
166Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 166
probleme economice. Acestea includ: studiul cheltuielilor pentru apărare și
evoluțiile bugetare în acest domeniu; restructurarea industriilor de apărare;evoluții în angajarea personalului din industria de apărare; și previziuni asupracheltuielilor pentru apărare, nivelul lor de accesibilitate și impactul acestoraasupra dimensiunilor și a structurii forțelor armate.
În concordanță cu Planurile de lucru aprobate, activitățile din domeniul
economic al cooperării NATO cu țările partenere s-au concentrat pe aspectelede securitate ale dezvoltării economice, incluzând bugetele și cheltuielile deapărare, precum și relația acestora cu economia și cu restructurarea industriilorde apărare. Problemele economice ale apărării ocupă, de asemenea, un locimportant în Planul de acțiune al parteneriatului euro-atlantic pentru 2000-2002. Planul de acțiune tratează în special următoarele aspecte:
• managementul resurselor în costurile apărării;• transparența planificării și stabilirii bugetului pentru apărare;• tranziția de la armatele pe bază de recrutare obligatorie la cele
profesioniste;
• gestionarea fostelor baze militare;• restructurarea industriilor de apărare, inclusiv privatizarea acestora;• probleme regionale.Între țările aliate și statele partenere are deja loc un dialog fructuos cu
privire la bugetele de apărare și la unele teme importante, ca de exemplu formularea bugetelor de apărare, analizele costurilor și beneficiilor reduceriloroperate în sectorul apărării, planificarea și gestionarea programelor naționalede apărare, supravegherea la nivel legislativ a bugetelor de apărare, aspectele economice ale diferențelor dintre armatele pe bază de recrutareobligatorie și cele profesioniste, precum și rolul sectorului privat în domeniulapărării.
Aspectele economice privind bugetele și cheltuielile de apărare vor
rămâne elemente centrale în contextul cooperării dintre NATO și țărilepartenere. Eforturile pe care le depun țările NATO pentru a aplica criterii economice în gestionarea bugetelor de apărare pot fi deosebit de relevante.Iată câteva exemple de domenii în care țările NATO își pun la dispoziție experiența:
• principii noi de gestionare, inspirându-se din sectorul comercial, și care
vizează crearea de agenții de apărare responsabile cu asigurareafurnizării de bunuri și servicii în limitele unui buget fix;
167Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 167
• extinderea concurenței la serviciile de apărare, sub forma contractelor
externe, a studiilor de piață și a finanțării externe;
• îmbunătățirea metodelor de limitare a costurilor și reconsiderarea
priorităților în contextul unei reduceri a resurselor disponibile.
Cooperarea economică este, de asemenea, importantă în contextul
restructurării industriilor de apărare. Convertirea industriilor de apărare, precum și alte chestiuni ca, de exemplu, reinstruirea fostului personal militar,reprezintă câteva din domeniile de interes comun atât pentru consultările șicooperarea dintre NATO și Rusia, cât și cele dintre NATO și Ucraina.
Spre deosebire de instituțiile financiare specializate, NATO nu are
mandatul sau resursele necesare pentru a finanța programele speciale decooperare economică. Cu toate acestea, Alianța încearcă să promoveze dialogul și schimbul de experiență cu specialiști din țările partenere, responsabili de gestionarea procesului de restructurare.
În aplicarea acestui tip de cooperare a devenit din ce în ce mai clar, că nu
există un model unic pentru restructurarea industriilor de apărare. Chiar dacăexistă probleme și provocări comune, este în interesul fiecărei țări să îșiurmărească politici specifice, în funcție de mediul său politic, social și economic. Pentru a înțelege mai bine acest dualism și a trage concluziile carese impun, accentul cade în special pe analiza experiențelor practice în restructurarea apărării. Această parte a activităților cuprinde studii individualede caz și are la bază experiența a numeroase agenții specializate, administrații naționale, latura managerială a societăților publice și private, precum și a autorităților locale și regionale. Aceasta permite și luarea în calcula restructurării apărării la nivel sectorial și regional.
Cooperarea în acest domeniu se va baza în continuare pe aspectele
practice ale restructurării și adaptării sectorului industriei de apărare, în funcțiede diferențele regionale. La modul general, evoluția în domeniul cererii pe piațaapărării, precum și răspunsul din partea sectorului ofertant prin restructurăriindustriale și consecințele economice ale acestora din urmă trebuie să fie atentmonitorizate. În pus, industriile de apărare își pierd caracterul singular și sunt dince în ce mai mult obligate să se adapteze cerințelor pieței. De aceea, este la felde necesară analiza efectelor asupra economiei a privatizării întreprinderilor dinindustria apărării.
Aspectele legate de securitate ale evoluțiilor economice sunt examinate în
cadrul unui Colocviu economic anual al NATO, și al altor seminarii și atelierede lucru. Colocviul economic beneficiază de participarea experților din domeniul afacerilor, din universități și administrații naționale și internaționale șiasigură cadrul unui schimb intensiv de idei și experiență în domeniul economic.Printre temele abordate recent la aceste colocvii putem enumera dimensiunile
168Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 168
sociale și umane ale evoluțiilor și reformelor economice în țările partenere la
cooperare; statutul acestor reforme, implicațiile lor asupra securității, precum șioportunitățile și constrângerile pe care le determină; și procesul privatizării înțările partenere la cooperare
5.
INFORMAREA PUBLICULUI
Responsabilitatea explicării politicii naționale de apărare și securitate și a
rolului fiecărui stat membru în cadrul Alianței revine fiecărui guvern în parte.Alegerea metodelor care vor fi adoptate și a resurselor care urmează să fie alocate pentru informarea opiniei publice în legătură cu politicile și obiectiveleNATO variază de la o țară la alta și reprezintă în același timp o prerogativă aautorităților naționale. Toate guvernele țărilor membre NATO recunosc atâtdreptul democratic al popoarelor lor de a fi informate cu privire la structurileinternaționale care asigură bazele securității lor, cât și importanța mențineriiînțelegerii și susținerii publice a politicilor de securitate naționale.
Rolul Biroului de informare și presă al NATO este de a completa, furnizând
ajutorul necesar, activitățile de informare a opiniei publice desfășurate defiecare țară; de a dirija relațiile curente ale Organizației cu presa și mass-media; și de a furniza informații care să răspundă întrebărilor țărilornemembre interesate de Alianță. Acest interes derivă în mare parte din cooperarea și parteneriatul Alianței cu țările membre ale Consiliului parteneriatului nord-atlantic (EAPC), din relațiile sale bilaterale speciale cuRusia și din parteneriatul cu Ucraina, precum și din dezvoltarea Dialoguluimediteranean.
În plus, concentrarea atenției opiniei publice internaționale asupra
Bosniei-Herțegovina și asupra Kosovo-ului a necesitat o creștere corespunzătoare a programelor de informare care să explice rolul NATO înîncheierea conflictelor din fosta Iugoslavie și în crearea condițiilor necesarestabilității viitoare din regiune. Evoluțiile intervenite în cadrul Alianței, cum ar fiimplementarea inițiativei Parteneriatului pentru pace, restructurarea forțelorarmate ale NATO și transformarea internă a Alianței, consolidarea identitățiieuropene în cadrul Alianței, precum și transformarea externă a NATO, au contribuit la creșterea interesului public și la cererea de informații adecvatecare să îi răspundă.
1695 Colocviul pe probleme de economie, desfășurat în mai 2001 la București, a abordat relațiile dintre
cooperarea economică regională, securitate și stabilitate. Lucrările colocviilor anuale sunt publicateanual sub formă de carte și pot fi obținute de la serviciul NATO de informare și presă (unitatea dedistribuție). Lucrările mai sunt publicate și pe Internet (http://www.nato.int).Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 169
Odată cu deschiderea Alianței pentru primirea de noi membri și în special
cu procesul de aderare a celor trei noi țări, provocarea în ceea ce priveșteinformația a dobândit și o altă semnificație. În Republica Cehă, Ungaria și Polonia, guvernele naționale trebuie să facă față nevoii continue de a explicaopiniei publice implicațiile aderării la NATO. În fiecare din aceste țări, cunoașterea NATO, a relațiilor civile și militare din cadrul Alianței și a procedurilor acesteia de elaborare a deciziilor este limitată și uneori influențatănefavorabil de mai vechi percepții publice negative, de atitudini retrograde și delipsa informațiilor de încredere. Biroul de informații și presă al NATO are, deci,obligația specială de a sprijini fiecare din cele trei guverne și de a răspundeinteresului opiniei publice din aceste țări prin mijloacele de care dispune. În plus, s-a înregistrat o creștere accentuată a interesului pentru problemele desecuritate și pentru NATO, în fiecare din cele nouă țări participante la Planul deacțiune al membrilor (MAP) care a fost aprobat la Întâlnirea la nivel înalt de laWashington, din aprilie 1999 (vezi Capitolul 3). Astfel, activitățile de informareale NATO sunt în curs de adaptare pentru a răspunde cât mai bine necesitățiide a difuza, cât mai mult, în fiecare din aceste, țări informații despre Alianță.
Obiectivele generale ale politicilor Alianței privind presa și informarea sunt:
facilitarea cunoașterii de către opinia publică a faptelor cu privire la securitate și promovarea implicării acesteia într-o dezbatere bine informată șiconstructivă asupra problemelor actuale de securitate, cât și asupra scopurilorpoliticii viitoare. Fiecare din planurile de acțiune și programele de lucru elaborate pentru a înfăptui obiectivele principalelor inițiative ale țărilor NATOdin ultimii ani conțin capitole specifice referitoare la informarea de care estenevoie pentru îndeplinirea cu succes a respectivelor obiective. Este cazul Planului de acțiune adoptat de miniștrii de externe ai EAPC, al programelor delucru ale Consiliului permanent reunit NATO-Rusia și ale Comisiei NATO-Ucraina, precum și al activităților prevăzute în cadrul Dialogului mediteranean al NATO.
Programele administrate din bugetul pentru informare al cartierului
general NATO constau din activități care se desfășoară chiar la sediu; activități externe, administrate de Biroul de informare și presă la NATO; activități care se desfășoară sub egida organizațiilor guvernamentale sauneguvernamentale din afara sediului NATO și care pot fi susținute prin contribuțiile conceptuale, practice ori financiare ale Biroului de informare șipresă; și din activitățile organizate de alte agenții externe, cu ajutor direct sauindirect din partea NATO. Principalele activități din cadrul fiecărui program suntdescrise în cele ce urmează.
Alături de NATO, o serie de alte organizații și agenții joacă la rândul lor un
rol important asigurând accesul la informații pe teme referitoare la Alianță,difuzând materiale scrise, exploatând avantajele comunicațiilor electronice prin
170Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 170
internet și răspunzând întrebărilor publicului. Lista acestora este lungă
și cuprinde organizații naționale și multinaționale. Ar merita menționate în special:
• Birourile de informare și de presă ale guvernelor din țările membre
NATO și ale celor din EAPC și din țările partenere.
• Ambasadele țărilor membre NATO, care funcționează, pe bază de
rotație, ca ambasade-punct de contact în capitalele țărilor partenere.
• Parlamentele naționale și Adunarea Parlamentară a NATO (NPA),
un forum parlamentar internațional creat pentru a promova obiectivele șipoliticile Alianței la nivel parlamentar. NPA își are sediul la Bruxelles.
• Consiliile atlantice naționale, Comitetele atlantice sau Asociațiile
atlantice din țările membre sau partenere, înființate ca fundații educaționale dedicate îmbunătățirii cunoașterii și înțelegerii obiectivelorși politicilor Alianței.
• Instituții și fundații înființate la nivel național sau internațional în diverse
țări din zona euro-atlantică, în scopul promovării cercetării în domeniulpolitic și al atragerii implicării mediilor academice în dezbaterile pe temede securitate.
• Birouri de informații publice ale sediilor militare NATO localizate în
diverse țări membre.
• Instituții de educație și instrucție ale Alianței, precum Colegiul pentru
apărare al NATO, cu sediul la Roma, Școala NATO (SHAPE) din Oberammergau, instituții independente, ca Centrul Marshall din Oberammergau și instituții și colegii de apărare națională.
• Structuri internaționale care grupează centrele naționale ale organizațiilor
lor, precum Asociația Tratatului atlantic (ATA), reunind comiteteleatlantice, consiliile și asociațiile țărilor membre și partenere; și Confederațiainteraliată a ofițerilor în rezervă (CIOR), din care fac parte asociații aleofițerilor în rezervă din toată Alianța. Asociația Tratatului Atlantic are unmic secretariat la Paris și o adresă de contact la Bruxelles. De asemenea,CIOR are un birou de legătură la sediul NATO din Bruxelles.
În capitolul 16 sunt oferite informații suplimentare asupra acestor organizații.Biroul de informare și presă este în legătură directă cu biroul consultantului
pentru informații publice de la Statul major militar internațional, în privința informațiilor referitoare la activitățile Comitetului militar.
Biroul de informare și presă are un mic birou regional de informații la
Reykjavik, în Islanda. Cu această singură excepție, în țările membre NATO nu
171Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 171
există birouri de informații regionale. Cartierele generale aparținând structurii
militare integrate a Alianței, care sunt amplasate în diferite zone de pe teritoriulAlianței, precum și o serie de agenții și organizații NATO situate în afara sediului de la Bruxelles, constituie o parte importantă a identității Alianței șisunt puncte suplimentare de contact și surse de informare.
În cadrul vastului program de cooperare al NATO cu țările partenere și în
special în cadrul relațiilor de cooperare ale Alianței cu Rusia și Ucraina, Consiliul nord-atlantic a luat măsuri pentru îmbunătățirea accesului la informațiile cu privire la Alianță în aceste țări. În 1995, acesta a aprobatnumirea unui ofițer responsabil pe probleme de informare la Moscova, care săîși desfășoare activitatea la sediul Ambasadei Franței, la acea dată – Punctulde contact a NATO în Rusia.
În 1996, acest mic birou de informații a fost transferat la Ambasada
Germaniei, în momentul în care aceasta a preluat rolul de punct de contact.Ulterior, Germania a detașat un colonel german din cadrul acestui birou pentrua sprijini NATO să dezvolte contacte și activități, în domeniul informării, cu forțele armate ale Rusiei.
În ianuarie 1998, la Moscova a fost deschis un Centru NATO independent
de documentare, situat în clădirea Institutului rus de informații științifice pentruștiințele sociale (INION). Sprijinit de NATO, acest centru permite accesul lapublicații și documente în probleme de securitate și publică periodic un buletincare se adresează cercurilor academice și altor persoane interesate.
Activitățile Biroului de informare și ale Centrului de documentare au fost
restrânse odată cu suspendarea de către Rusia a cooperării cu NATO, în urmaacțiunii militare întreprinse de Alianță pentru a pune capăt crizei din Kosovo. În februarie 2000, în timpul unei vizite efectuate la Moscova de către SecretarulGeneral al NATO, Lordul Robertson, s-a ajuns la o înțelegere care, după cumsperă Aliații NATO, va determina o reluare a întregului spectru de cooperareadoptat prin Actul fondator NATO-Rusia. În februarie 2001, Secretarul Generalal NATO a efectuat o nouă vizită la Moscova și a inaugurat oficial un Birou deinformare al NATO, cu un sediu propriu, în centrul orașului.
Un Centru de documentare și informare al NATO a fost deschis în 1996 la
Kiev. Personalul și finanțarea acestuia sunt asigurate de Biroul de informare șipresă, iar sediul său este în cadrul Institutului ucrainean de afaceri internaționale. Centrul asigură accesul la documente și servește drept intermediar pentru alte activități de informare, inclusiv vizite la NATO și seminariisub egida NATO.
Adresele diferitelor birouri și centre de informare menționate în prezentul
capitol, precum și unele precizări privind serviciul integrat de informații al
172Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 172
NATO, care permite accesul electronic internațional la informațiile referitoare la
NATO, sunt prezentate la sfârșitul manualului.
Mijloacele de comunicare folosite de Biroul de informare și presă al NATO,
atât în mod direct, cât și în sprijinul punctelor de contact menționate anterior,sunt derivate ale formelor verbale și scrise tradiționale de furnizare a informațiilor și de promovare a dialogului. Biroul administrează un programextins de vizite, în cadrul căruia până la 20000 de formatori de opinie vin înfiecare an la sediul politic al Alianței pentru prezentări și dezbateri cu experțiisecretariatului internațional, ai Statului major militar internațional și ai delegațiilornaționale, în legătură cu toate aspectele privind activitățile și politicile Alianței.
Biroul de informare și presă difuzează un număr de publicații, de la compilări
ale textelor și declarațiilor oficiale, până la publicații periodice și neperiodice alcăror obiectiv este să contribuie la realizarea unei dezbateri publice documentateasupra aspectelor relevante ale politicii de securitate.
Textele oficiale difuzate de Alianță, de obicei sub formă de comunicate și
declarații de presă, reprezintă documente care au constituit obiectul unornegocieri oficiale și care exprimă orientarea politică aprobată de țările membreasupra unor subiecte specifice sau cu privire la totalitatea problemelor politicerevizuite în mod regulat pe parcursul unui an. Ele constituie arhive publice aleAlianței și permit contextualizarea procesului de elaborare a deciziilor șievoluția acestor decizii în cadrul evenimentelor sau circumstanțelor politice încare au apărut. Toate aceste texte sunt publicate în cele două limbi oficiale aleAlianței și adesea și în alte limbi.
Pe lângă aceste documente, Biroul de informare și presă contribuie și la
difuzarea declarațiilor Secretarului general al NATO, care este principalulpurtător de cuvânt al Organizației, și a textelor discursurilor acestuia și ale altorînalți oficiali ai NATO. Aceste documente ajută la explicarea politicii promovateși la înțelegerea obiectivelor și motivațiilor acesteia.
Sub autoritatea Secretarului general, Biroul de informare publică un periodic
intitulat Revista NATO și o serie de manuale, broșuri, buletine de presă și altedocumente de referință care permit opiniei publice să cunoască și să înțeleagămai bine Alianța. Aceste documente sunt tipărite în funcție de resurse și cerințe,în toate limbile vorbite în țările NATO, în cele două limbi oficiale, precum și înnumeroase limbi ale țărilor partenere.
Difuzarea materialelor scrise se realizează, de asemenea, din ce în ce
mai mult prin mijloace electronice. Majoritatea documentelor și informațiilorpublice ale NATO sunt difuzate prin intermediul Serviciului integrat de date alNATO. Informații suplimentare pe această temă se găsesc în secțiunea “Sursede informații suplimentare” (Anexa 2).
173Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 173
NATO are un Program științific separat (descris în Capitolul 8), care publică
un buletin și care dispune de propriile publicații științifice difuzate separat deeditori specializați, în funcție de acordurile din sectorul comercial.
Personalul biroului de informare și presă cuprinde o secțiune de relații cu
țările NATO, alcătuită din ofițeri de legătură însărcinați cu administrarea programelor de informare adresate țărilor respective. Aceste programe constau în organizarea de vizite la NATO, de conferințe și seminarii în diferitezone ale Alianței și în asistarea parlamentarilor, cadrelor universitare, jurnaliștilor și a altor categorii profesionale interesate, din diferite țări, în obținerea accesului la informațiile publice pe care le solicită. O secțiune derelații cu partenerii îndeplinește un rol similar în difuzarea informațiilor în multedin țările partenere. Ofițerii de legătură naționali ai țărilor membre NATO contribuie și ei la difuzarea informațiilor, acționând ca ofițeri de programe pentru țările partenere și pentru care guvernele lor naționale au rolul curent de“Punct de contact” stabilit prin intermediul ambasadelor naționale din diferitelețări partenere.
Programele individuale de informare pentru diferite țări pot include
acordarea de sprijin conceptual, practic și financiar limitat pentru activități relevante de publicare ale unor organizații neguvernamentale din țările membre și partenere. Guvernele țărilor partenere pot, de asemenea, să primească un ajutor similar pentru pregătirea și difuzarea publicațiilormenite să informeze opinia publică asupra problemelor referitoare la NATO.
În domeniul academic, activitățile de informare ale NATO includ acordarea
unei burse anuale Manfred Worner, care poartă numele fostului Secretar general al NATO, și administrarea câtorva burse NATO-EAPC oferite cercetătorilor din țările membre și partenere. Bursele, reprezentând subvențiiacordate beneficiarilor acestora pentru finanțarea cheltuielilor de transport șicercetare, sunt oferite anual, prin concurs și la recomandările unui juriu independent, în scopul efectuării de studii în domenii care țin în general de ariile de interes politic ale NATO și de programul politic actual al Alianței.
În cadrul programului academic este acordat, de asemenea, un sprijin periodic
conferințelor multinaționale pe teme și subiecte de importanță majoră în materie desecuritate.
Interesul publicului față de politicile NATO și accesul la informații în acest
domeniu se manifestă atât în mod direct, cât și prin spațiul pe care presa șimass-media îl alocă evoluțiilor și evenimentelor referitoare la Alianță. O parteesențială a activităților Biroului de informare și presă se referă deci la activitățile de presă și la sprijinul pe care Serviciul de presă al NATO îl acordăreprezentanților acreditați și altor reprezentanți ai presei.
174Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 174
Conferințele de presă și interviurile cu înalți oficiali, declarațiile, accesul la
facilitățile fotografice, audio și video și la serviciile de transmisie electronică,toate acestea fac parte din măsurile întreprinse pentru a satisface cerințelemass-media la nivel mondial. Evenimentele care marchează istoria Alianței,cum ar fi întâlnirile la nivel înalt, pot determina prezența a peste o mie de jurnaliști la sediul NATO, cărora trebuie să li se asigure toate facilitățile necesare. Resurse similare trebuie prevăzute și pentru evenimente majorecare se desfășoară în afara sediului NATO, de exemplu, pentru reuniunile ministeriale sau summit-urile din străinătate. Serviciile de informare și de presăale Biroului de Informare și de Presă oferă sprijin jurnaliștilor, primul ocupându-sede solicitările imediate sau pe termen scurt, în timp ce al doilea permite accesul la o gamă largă de informații de fond care pot fi consultate dereprezentanții mass-media pentru o perioadă mai lungă.
Purtătorul de cuvânt pentru presă și serviciul de presă lucrează zilnic în
strânsă cooperare cu biroul Secretarului General, sprijinindu-l în contactele pecare acesta le are cu presa. Serviciul de presă este responsabil și cu facilitareacontactelor între alți înalți oficiali și mass-media, precum și cu acreditarea oficială a ziariștilor care iau parte la evenimentele de presă ale NATO. Serviciul de presă pregătește zilnic sinteze și reviste ale presei internaționaleși ale rapoartelor agențiilor de presă, în atenția Statelor majore internaționale,a delegațiilor naționale, a misiunilor diplomatice și a oficialilor de legătură careîși desfășoară activitatea la sediul NATO. Ofițerii de legătură responsabili cuinformarea și personalul biroului de presă pregătesc, de asemenea, reviste alepresei naționale din țările membre și partenere pentru Secretarul General șicontribuie la pregătirea vizitelor oficiale ale acestuia în statele respective.
Biroul de informare și presă administrează și biblioteca de la sediul NATO,
care se află la dispoziția personalului național și internațional din cadrulcartierului general.
175Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 175
Chapitre 7-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 176
CAPITOLUL 8
PROGRAME ȘI ACTIVITĂȚI
Logistica de consum
Funcții logistice-cheie
Logistica de consum și operațiunile de menținere a păcii
Organizații de producție și de logistică
Cooperare, planificare și standardizare în domeniul armamentului
Sisteme de comunicații și informaționale
Coordonarea controlului traficului aerian civil și militar
Apărarea antiaeriană
Planificarea situațiilor de urgență civilă
Cooperarea științifică
Mediu și societateChapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 177
Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 178
PROGRAME ȘI ACTIVITĂȚI
LOGISTICA DE CONSUM1
Termenul de “logistică” are sensuri diferite în contexte diferite. De asemenea,
există diferențe în utilizarea acestui termen de către țările NATO și în diferitelecategorii de sprijin al operațiunilor militare, considerate drept componente alelogisticii. Definiția dată de NATO logisticii se referă la “știința planificării și
executării deplasărilor forțelor armate și a întreținerii acestora” . În accepțiunea
sa cea mai largă, termenul se referă la aspecte ale operațiunilor militare careau tangență cu următoarele domenii:
• Proiectarea și dezvoltarea, achiziționarea, depozitarea, transportul,
distribuirea, întreținerea, evacuarea și amplasarea materialului.
• Transportul personalului.• Achiziționarea, construirea, întreținerea, utilizarea și amplasarea
facilităților.
• Achiziționarea sau prestarea de servicii.• Sprijinirea serviciilor medicale și sanitare. Categoriile menționate mai sus cuprind inevitabil o gamă largă de servicii
și responsabilități. În cadrul Alianței, acestea sunt subdivizate, atât din punct devedere al procesului decizional, cât și din cel al organizării, în următoarele sectoare:
• Aspecte de producție sau de achiziție ale logisticii, incluzând planificarea,
dezvoltarea proiectării și procurarea echipamentului. Acestea reprezintăîn primul rând o responsabilitate națională și sunt tratate la acest nivel.Cu toate acestea, cooperarea și coordonarea din cadrul NATO se desfășoară în numeroase domenii, în mare parte sub egida ConferințeiDirectorilor naționali ai armamentelor (CNAD) și a organismelor subordonate acesteia. Din punct de vedere organizatoric, aspectelelogisticii legate de producție sau achiziție în cadrul NATO sunt, în principal, responsabilitatea Diviziei de sprijin pentru apărare a Secretariatului internațional – pe latura civilă – și a Direcției de armamente, logistică și resurse a Statului major militar – pe latura militară.
1791 Multe din programele și activitățile la care se face referire în această secțiune sunt puse în aplicare
de organizații și agenții desemnate de Consiliul Nord-Atlantic sau de către Comitetul militar al NATOsă preia anumite misiuni. Detalii suplimentare pot fi găsite în Capitolul 14.Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 179
• Aspectele de consum sau operaționale ale logisticii, care includ în
general funcții de aprovizionare și sprijinire a forțelor. Acestea fac obiectul primei părți a prezentului capitol și se află, în principal, în responsabilitatea Conferinței la nivel înalt a specialiștilor NATO în logistică (SNLC) și a Comitetului NATO pentru conducte. Comitetul șefilor serviciilor medicale militare din cadrul NATO(COMEDS), principalul organ consultativ al Alianței în probleme demedicină militară, are ca misiune consilierea Comitetului militar închestiuni medicale. Din punct de vedere organizatoric, responsabilitateapentru aspectele de consum sau operaționale de logistică revine în plancivil Direcției pentru infrastructură, logistică și planificare pentru situațiide urgență civilă a Secretariatului internațional. În plan militar, aceasta revine Direcției de logistică, armamente și resurse a Statuluimajor militar internațional.
Suport logistic pentru Conceptul strategic al Alianței
Conceptul strategic al Alianței, adoptat de șefii de stat și de guvern ai
țărilor membre NATO în aprilie 1999, pune accentul pe caracterul mobil șimultinațional al forțelor NATO și pe necesitatea unei logistici aliate flexibile,pentru a putea veni în sprijinul acestora. La Conferința la nivel înalt a specialiștilor NATO în logistică s-a recunoscut că pentru asigurarea flexibilitățiinecesare în acordarea de sprijin logistic, considerat o responsabilitate fundamental națională, este nevoie de asumarea responsabilității colective,îmbunătățirea coordonării, cooperării și întărirea caracterului său multinațional.Ca răspuns la introducerea noului concept strategic, conferința a analizat implicațiile acestuia asupra principiilor și politicilor logistice. Importanța acestuisubiect este subliniată și în cadrul inițiativei capacităților de apărare, lansată laSummit-ul de la Washington din aprilie 1999 (vezi Capitolul 2). O strategie decooperare în domeniul logistic este în fază finală de redactare, urmând să fieexaminată în curând de către Consiliul Nord Atlantic. Se lucrează în paralel șila un concept de cooperare logistică în cadrul NATO.
Principii și politici în materie de logistică
În 1992, Comitetul de planificare a apărării a aprobat un set de noi
principii și politici în materie de logistică, stipulate într-un document cunoscutsub denumirea de MC 319. Aceste principii și politici au fost examinate atent,în lumina experiențelor practice dobândite pe parcursul operațiunilor demenținere a păcii întreprinse sub comanda NATO. În 1997, Consiliul a aprobato versiune revizuită (MC 319/1), ale cărei principii și politici se aplică în condițiide pace, de criză și conflict, cuprinzând atât operațiunile prevăzute de articolul
180Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 180
5 al Tratatului Nord-Atlantic, cât și cele “non-Articol 5”2. În același timp, ele se
aplică operațiunilor desfășurate în cadrul conceptului Forțelor operative multinaționale interarme, precum și operațiunilor conduse de NATO la care participă țări nemembre.
Aceste principii generale au constituit punctul de plecare în elaborarea
ulterioară a principiilor și politicilor mai specializate legate de domeniilefuncționale ale logisticii, cum ar fi asistența medicală (MC 326/1), sprijinirea țării-gazdă (MC 334/1) și deplasările și transportul (MC 336/1).
Principii-cheie
Responsabilitate
Țările membre și autoritățile NATO poartă o responsabilitate comună
în privința sprijinului logistic acordat operațiunilor multinaționale ale Alianței. Fiecare comandant militar al NATO stabilește cerințele logistice și coordonează planificarea și sprijinul logistic din aria sa de responsabilitate.
Aprovizionare
Țările trebuie să asigure, individual sau prin acorduri de cooperare,
furnizarea resurselor logistice necesare sprijinirii forțelor alocate NATO pe timpde pace, în perioadele de criză sau conflict.
Autoritate
Comandanții militari ai NATO trebuie să dispună, la nivelul lor de
responsabilitate, de suficientă autoritate asupra activelor logistice necesarecare să le permită utilizarea și sprijinirea forțelor în cel mai eficient mod. Acest principiu este valabil și în cazul comandanților non-NATO ai forțelormultinaționale care participă la o operațiune condusă de Alianță.
Cooperare și coordonare
Cooperarea și coordonarea dintre țările și autoritățile NATO sunt
esențiale. Mai mult, cooperarea logistică între sectoarele civile și militare lanivel național și internațional trebuie să asigure utilizarea optimă a resurselorlimitate. Acordurile de cooperare și asistența mutuală între națiuni, pentrufurnizarea și utilizarea resurselor logistice, pot, astfel, să atenueze povara careapasă asupra unei țări.
1812 Articolul 5 din Tratatul nord-atlantic vizează, în principal, descurajarea folosirii forței împotriva
membrilor Alianței și este expresia principiului că un atac împotriva oricărui membru este consideratun atac împotriva tuturor. Activitățile Alianței care ies de sub incidența Articolului 5 sunt denumiteîmpreună drept “Operațiuni non-Articol 5”.Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 181
Pentru a examina proporțiile dezvoltării diferitelor forme de cooperare în
domeniul logisticii de consum, cu scopul de a maximiza aceste avantaje, sunt studiate: suportul logistic multinațional integrat, specializarea rolurilor,finanțarea comună a resurselor și aplicarea principiului de “țară-pilot”. Rolul potențial al agențiilor NATO, ca, de exemplu, Agenția NATO pentruîntreținere și aprovizionare (NAMSA), este, de asemenea, luat în consideraredacă acesta poate oferi soluții rentabile.
Necesitatea coordonării în domeniul suportului logistic apare la
numeroase nivele și nu poate fi restrânsă doar la NATO. În cazul operațiunilor“non-Articol 5”, poate să fie nevoie ca acțiunile de cooperare să fie extinse lațările nemembre NATO și, acolo unde este cazul, la Națiunile Unite, Uniunea Europei Occidentale, Organizația pentru Securitate și Cooperare înEuropa, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, precum și la alte organizațiicompetente.
Cooperarea în domeniul logisticii
Scopul cooperării în domeniul logisticii este acela de a îmbunătăți
dispozitivul logistic general al Alianței prin optimizarea eficacității sprijinuluilogistic acordat operațiunilor întreprinse de NATO, celor conduse de NATO sauoperațiunilor multinaționale sprijinite de către Alianță; și prin îmbunătățirea eficacității și reducerea costurilor, prin economii de amploare și eliminareadublării eforturilor pe timp de pace, criză și conflict.
Principiile majore care guvernează cooperarea în domeniul logistic
în cadrul NATO sunt următoarele: întâietatea cerințelor operaționale; responsabilitatea colectivă; eficiența; vizibilitatea și transparența.
În cadrul NATO, dezvoltarea dispozițiilor cu privire la cooperarea în
domeniul logisticii este facilitată de o serie de agenții de producție și logisticăspecial create în acest scop. Cea mai importantă dintre acestea este NAMSA- Agenția NATO de întreținere și aprovizionare. Posibilitatea unei cooperări eficiente în domeniul logistic este întărită prin utilizarea tehnicilor moderne degestiune și achiziționare de materiale. Un exemplu în acest sens îl reprezintăun concept elaborat de NAMSA și cunoscut sub denumirea de SHARE (Bursa de schimb de materiale). După cum sugerează numele, acest conceptreprezintă un aranjament care facilitează utilizarea în comun sau schimbul demateriale din dotare între utilizatori, prin stabilirea unei legături eficiente întrecerințele specifice, pe de o parte, și disponibilitatea activelor corespunzătoare,pe de altă parte.
182Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 182
Logistica multinațională
Provocările cărora Alianța va trebui să le facă față în viitor, printre care
limitarea resurselor, subliniază necesitatea dezvoltării cooperării și a caracterului multinațional în domeniul sprijinului logistic. Atât necesitatea desfășurării operațiunilor (precum cele de menținere a păcii) în zone în caresprijinul logistic acordat prin intermediul infrastructurii naționale obișnuite nueste disponibil, cât și necesitatea integrării forțelor militare non-NATO și asuportului lor logistic, accentuează importanța unei structuri logistice multinaționale comune. Aceasta trebuie să acopere cerințele în domeniultransporturilor, ingineriei și aprovizionării, precum și în domeniul capacitățilormedicale.
De asemenea, logistica multinațională sporește considerabil numărul de
forțe, optimizând eforturile de sprijinire a logisticii naționale individuale.Aceasta implică acorduri bilaterale sau multilaterale care sporesc rentabilitateaactivităților de suport logistic la nivel de țară, precum și eficiența acestora. Astfel de acorduri pot contribui considerabil la succesul, atât al planificării, cât și al implementării operațiunilor logistice. Pentru a spori caracterul multinațional în acest domeniu, sunt utilizate câteva concepte și inițiative, precum: specializarea rolului și conceptul de națiune-pilot, unități logisticemultinaționale integrate și unități medicale multinaționale integrate, națiune-gazdă și sprijin oferit de o terță parte, precum și înființarea unui Centru logistic multinațional reunit.
FUNC ȚII LOGISTICE -CHEIE
Mobilitate
Eficacitatea și rapiditatea deplasărilor de forțe sunt condiții indispensabile
tuturor operațiunilor militare. Garantarea mobilității strategice a trupelor și amaterialului prin asigurarea preluării, a mijloacelor de transport, echipamentului șiinfrastructurii necesare, constituie, în mod normal, o cerință operaționalămajoră. Aceasta include o posibilă folosire a resurselor civile și poate implicadesfășurarea, staționarea și deplasarea unor largi cantități de material și echipament. Prin urmare, planificarea și evaluarea capacităților și capabilităților pot fi decisive în îndeplinirea cerințelor militare și politice variabile. Punctul de convergență al problemelor legate de mobilitatea strategică din cadrul NATO îl reprezintă Grupul consultativ privind deplasărileși mijloacele de transport (MAG), care este o diviziune a Conferinței la nivelînalt a specialiștilor în logistică ai NATO (SNLC). Acest organism a fost creatpentru a promova cooperarea în probleme legate de gestionarea deplasărilor,
183Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 183
a transporturilor și mobilității, între agențiile militare și civile, precum și între
NATO și țările membre.
Sprijinul oferit de țara-gazdă
Sprijinul țării-gazdă se referă la ajutorul civil și militar acordat pe timp de
pace, în caz de urgență, criză sau conflict, de către o țară-gazdă forțelor aliateși organizațiilor amplasate, active sau aflate în trecere pe teritoriul acesteia.Baza acestui tip de ajutor este formată de acordurile convenite între autoritățilecompetente ale națiunilor-gazdă și “țările de origine” și/sau NATO.
Sprijinul acordat de țara gazdă este esențial pentru capacitatea de
susținere a tuturor tipurilor și categoriilor de forțe. Acordurile bilaterale sau multilaterale care iau în considerare cerințele operaționale ale NATO contribuieatât la protejarea forțelor, cât și la asigurarea suportului logistic și a infrastructuriinecesare pentru recepționarea, deplasarea și angajarea acestora.
Flexibilitatea necesară forțelor multinaționale presupune formularea de
către comandanții militari ai NATO a cerințelor referitoare la sprijinul acordat dețara-gazdă, negocierea memorandumurilor de înțelegere în numele NATO și coordonarea elaborării acordurilor relevante în privința sprijinului oferit de țara-gazdă. În plus, în condițiile caracterului din ce în ce mai variabil al opțiunilor de desfășurare, planificarea acordurilor privind sprijinul oferit de țara-gazdă trebuie să se bazeze acum pe o abordare mai largă decât în trecut.
Asistență medicală
Serviciile medicale aduc o contribuție majoră la desfășurarea operațiunilor
militare prin prevenirea bolilor, evacuarea rapidă și tratarea bolnavilor șirăniților și recuperarea lor grabnică. Capacitățile medicale dintr-o zonă în caresunt desfășurate forțe trebuie să fie direct proporționale cu efectivele și riscurilede îmbolnăvire sau de rănire ale acestora. De asemenea, capacitățile de asistență medicală trebuie să fie amplasate în teren și operaționale înainte deînceperea operațiunilor militare. Comitetul șefilor serviciilor medicale militareale NATO acordă consultanță Comitetului militar și reprezintă punctul deconvergență al cooperării în acest domeniu. Coordonarea civilo-militară esteasigurată de un Comitet medical reunit (JMC).
184Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 184
Interoperabilitate și standardizare
în domeniul logisticii
Interoperabilitatea operațională influențează în mod direct eficacitatea în
luptă a forțelor NATO, în special în cazul formațiunilor multinaționale.Standardizarea echipamentelor, sistemelor de aprovizionare și a proceduriloreste, astfel, un multiplicator general de forțe de care trebuie să se țină seamaîn proiectarea și producerea de sisteme și echipamente. Obiectivele minimenecesare pentru obținerea eficacității în luptă sunt interoperabilitatea echipamentelor principale, interșanjabilitatea sistemelor de aprovizionare și caracterul comun al procedurilor. Aceste cerințe au o incidență directă asupra suportului logistic în cazul echipamentelor standardizate. Totodată, trebuie asigurată o flexibilitate suficientă, care să faciliteze participarea țărilor nemembre NATO la operațiunile conduse de Alianță.
Logistica de consum și Parteneriatul pentru Pace
Majoritatea activităților de logistică de consum din cadrul programului de
lucru al Parteneriatului și al programelor individuale de parteneriat, precum șial programelor bilaterale aprobate la nivel național, se înscriu în următoarelecategorii:
• vizite ale unor echipe în țara parteneră pentru a se studia câmpul de
acțiune al unei eventuale cooperări pe probleme logistice și organizareade cursuri de logistică;
• schimbul de informații, consultanță din partea experților, asistență tehnică,
cursuri de logistică, contribuția logisticii la cursurile pe tema mențineriipăcii și exerciții logistice;
• contacte oficiale, precum dezbateri ale personalului, seminarii și ateliere
de lucru;
• armonizarea și standardizarea conceptelor, politicilor, materialelor,
procedurilor și ale altor aspecte ale structurilor și sistemelor logistice.
Toate activitățile menționate anterior se bazează pe reuniuni ale
principalelor instanțe NATO care se ocupă de participarea țărilor partenere.Este cazul, de exemplu, al Conferinței la nivel înalt a specialiștilor în logisticăai NATO, al Grupului consultativ privind deplasările și mijloacele de transport,al Comitetului pentru conducte al NATO și Comitetului șefilor serviciilor medicale militare ale NATO, care au întruniri regulate cu țările partenere. Detalii suplimentare privitoare la cele de mai sus pot fi găsite în Capitolul 14.
185Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 185
Cursuri de logistică pentru parteneri
De trei ori pe an se desfășoară un curs NATO de logistică, deschis atât
participanților din țările membre NATO, cât și celor din țările partenere. Alte cursuri pe tema logisticii Alianței, a politicii NATO și ONU de menținere apăcii, a planificării medicale, a participării în cadrul unui Centru logisticmultinațional reunit și a cooperării dintre civili și militari în domeniul planificăriicazurilor de urgență civilă, sunt oferite de NATO și de țările partenere. În domeniul militar, cursul PfP de planificare medicală a devenit parte integratăa programului educațional al școlii SHAPE, patronată de NATO. În aprilie 2000,la curs au participat 34 de studenți din 17 țări, și se intenționează ca numărulacestora să fie crescut în viitor, la 80. Conținutul cursurilor este permanentmodificat în funcție de experiența acumulată în cadrul operațiunilor desfășuratede NATO în Balcani.
Alte activități colaterale includ seminarii pentru țările partenere pe tema
sprijinului oferit de țara-gazdă, special concepute pentru a familiariza țărilepartenere cu noțiunea de țară-gazdă și cu procedurile de planificare și aranjamentele NATO în acest domeniu. Totodată, acestea oferă participanțilorocazia de a aborda probleme regionale, în special pe cele privitoare la sprijinuloferit de țara-gazdă națiunilor care au contribuit cu forțe în operațiunile condusede NATO în Bosnia-Herțegovina și Kosovo.
Exercițiul “Cooperative Support”
Acest exercițiu are loc anual și vizează familiarizarea țărilor partenere cu
conceptul Alianței privind sprijinul logistic acordat operațiunilor multinaționale.Limitat inițial doar la operațiunile maritime, în prezent exercițiul implică activitățiterestre, aeriene și maritime, cu scopul de a familiariza participanții cu întregulspectru al suportului logistic de servicii multiple.
Asistență tehnică pentru țările participante la
Parteneriatul pentru Pace
Agenția NATO pentru întreținere și aprovizionare (NAMSA) este
autorizată să asigure asistență tehnică rambursabilă țărilor participante laParteneriatul pentru Pace. Această asistență, inițial de natură consultativă, va include pe termen lung gestionarea și operațiunile logistice.
În afară de aceste activități multinaționale, există contacte logistice
bilaterale extinse între țări membre NATO și statele din cadrul Parteneriatului.
186Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 186
LOGISTICA DE CONSUM
ȘI OPERA ȚIUNILE DE MEN ȚINERE A P ĂCII
Operațiunile de monitorizare și de impunere a păcii desfășurate de NATO,
pentru a sprijini inițiativele de menținere a păcii ale Națiunilor Unite în Bosnia-Herțegovina și Kosovo, au scos în evidență importanța logisticii de consum înoperațiunile de ripostă în situații de criză. Exigențele viitoarelor operațiunimultinaționale ale Alianței, care pot implica țări nemembre NATO, mai subliniază necesitatea unei gestionări multinaționale a suportului logistic,pe baza principiilor și politicilor logistice convenite. Beneficiile probabile includo reducere a gradului de sprijin logistic pe care țările trebuie să îl acorde, o rentabilitate crescută, o mai bună coordonare, precum și o mai mare interoperabilitate și flexibilitate.
ORGANIZA ȚII DE PRODUC ȚIEȘI DE LOGISTIC Ă
Consiliul Nord-Atlantic a creat o serie de organizații NATO de producție și
de logistică (NPLO-uri), cărora le revin misiuni specifice (vezi Capitolul 14).Cele care se ocupă în special cu logistica de consum sunt Organizația NATOpentru întreținere și aprovizionare (NAMSO) și Organizația pentru gestionarearețelei de conducte din Europa Centrală (CEPMO).
Informații suplimentare privind logistica de consum a NATO pot fi găsite în
“Manualul de logistică” al NATO, publicat de secretariatul Conferinței la nivelînalt a specialiștilor în logistică a NATO și este disponibil la Direcția de logistică(IS Element) a Direcției SILCEP, la NATO, 1110, Bruxelles. Manualul nu esteun document aprobat oficial, dar s-a dovedit a fi un ghid folositor asupra largului spectru de probleme pe care le implică termenul de “logistică”.
COOPERARE , PLANIFICARE
ȘI STANDARDIZARE ÎN DOMENIUL ARMAMENTULUI
Cooperarea în domeniul armamentelor
Cooperarea dintre țările membre NATO în domeniul armamentelor este
responsabilitatea Conferinței Directorilor naționali ai armamentelor (CNAD),care se reunește în mod regulat pentru a examina aspectele politice, economice și tehnice ale dezvoltării și achiziției de echipamente pentru forțeleNATO. Grupurile pentru armament ale forțelor terestre, aeriene și navale sprijină lucrările conferinței și sunt responsabile în domeniile respective.
187Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 187
Comitetul pentru cercetare și tehnologie, care este un organism integrat al
NATO, responsabil cu cercetarea și dezvoltarea tehnologică în domeniulapărării, oferă recomandări și asistență CNAD și Comitetului militar. Acesta desfășoară un program de activități în colaborare, într-o gamă largă deaspecte ale cercetării și tehnologiei în domeniul apărării. Asistența pentru probleme industriale este asigurată de Grupul consultativ industrial NATO(NIAG), care permite CNAD să beneficieze de sfaturile mediilor industrialeasupra modalității de promovare a cooperării guvern – industrie și chiar întreindustrii, ajutând conferința să studieze oportunități de colaborareinternațională. Alte grupuri create de conferință, inițial cunoscute ca Grupuri decadre, ulterior redenumite “Grupuri CNAD pentru Parteneriat”, activează îndomenii precum politica și practicile de achiziționare pentru apărare, codificarea, garantarea calității, criterii privind testarea și siguranța munițiilor șistandardizarea materialelor.
În cadrul acestei structuri, grupurile de lucru și cele ad-hoc au ca obiectiv
promovarea cooperării în domenii specifice. Structura globală permite țărilormembre să opteze pentru proiectele în domeniul echipamentului și cercetării,la care doresc să participe. În același timp, facilitează schimbul de informații cuprivire la programele naționale în domeniul echipamentelor și la domeniiletehnice și logistice în care cooperarea poate prezenta avantaje pentru state, în particular, și pentru NATO, în general.
În 1993, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat politicile, structurile și
procedurile revizuite pentru cooperare în materie de armamente în cadrulNATO. Acestea au fost elaborate pentru a spori activitățile de cooperare îndomeniul echipamentelor de apărare; pentru a raționaliza întreaga structură acomitetelor CNAD, în scopul eficientizării acesteia; și pentru a concentralucrările CNAD asupra următoarelor domenii-cheie:
• armonizarea cerințelor militare pentru întreaga Alianță;• promovarea interoperabilității indispensabile la nivelul câmpului de luptă;• valorificarea oportunităților de cooperare identificate de CNAD și
promovarea unei mai bune cooperări transatlantice;
• dezvoltarea tehnologiilor de importanță critică pentru apărare, inclusiv o
mai largă utilizare în comun a elementelor tehnologice.
188Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 188
În 1994, CNAD a convenit asupra unei serii de măsuri practice de
cooperare cu Grupul pentru armamente al Europei occidentale (WEAG)3,
oferind mijloacele de extindere a dialogului la problemele transatlantice îndomeniul armamentului între aliații europeni și cei nord-americani.
Planificarea armamentelor
În 1989, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat crearea unui Sistem de
planificare a armamentelor convenționale (CAPS). Obiectivele acestui sistem sunt: furnizarea de instrucțiuni către CNAD, iar către statele membre – a elementelor de orientare cu privire la modalitatea optimă de a răspundecerințelor militare ale Alianței prin programe care se referă la înarmări individuale și colective; de a armoniza planurile de achiziție în domeniulapărării pe termen mai lung; și de a identifica viitoare oportunități de cooperareîn materie de înarmări la nivelul Alianței.
Acest proces de planificare a avut ca rezultat o serie de recomandări
emise din doi în doi ani de către Comitetul NATO de revizuire a armelor convenționale, sub autoritatea CNAD. Recomandările sunt menite să eliminedublarea inutilă a eforturilor pentru îndeplinirea necesităților militare aleAlianței; să ofere un cadru pentru schimbul de informații și pentru armonizareacerințelor operaționale în cadrul grupurilor pentru armamente ale CNAD; și să stabilească metode mai raționale și rentabile de realizare a cooperării înmaterie de armamente și de achiziții pentru apărare.
Actualmente are loc o revizuire a procedurilor de planificare a
armamentelor NATO, în special în ceea ce privește structurile și procedurile dincadrul CNAD.
Standardizarea
Standardizarea forțelor NATO aduce o contribuție vitală la eficacitatea
operațională combinată a forțelor militare ale Alianței și permite utilizarea câtmai eficientă a resurselor economice. De aceea, se fac eforturi susținute înnumeroase domenii pentru îmbunătățirea cooperării și eliminarea suprapunerilorîn cercetare, dezvoltare, producție, achiziție și sprijinirea sistemelor de
1893 Între 1976 și 1992, Grupul pentru programul european independent (IEPG) a constituit un forum prin
intermediul căruia țările europene membre NATO au putut discuta și formula politici menite să dezvolte cooperarea în domeniul procurării armamentelor. IEPG a fost dizolvat la sfârșitul anului1992, moment în care funcțiile sale au fost transferate Uniunii Europei Occidentale (UEO). Ulterior, aceste probleme au fost tratate de către Grupul pentru armamente al Europei Occidentale(UEOG) în cadrul UEO.Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 189
apărare. Acordurile de standardizare NATO asupra procedurilor, sistemelor și
componentelor de echipament, cunoscute sub numele de STANAG, sunt elaborate și promulgate de Agenția militară NATO pentru standardizare,alături de Conferința directorilor naționali pentru armamente, și de alteautorități responsabile.
Formulând, adoptând, punând în practică și menținând normele relative
la echipamentele și procedurile utilizate de NATO, se aduce o contribuție semnificativă la coeziunea Alianței și la eficacitatea structurii sale de apărare.Dacă standardizarea vizează numeroase sectoare, principala instanță însărcinată cu problemele politice din acest domeniu este Organizația NATOpentru standardizare (NSO), al cărei obiectiv este să facă din standardizare oparte integrantă a planificării Alianței și joacă rolul de coordonator între organismele NATO la nivel înalt care se confruntă cu necesitatea standardizării. NSO a fost creată în 1995 pentru a da un nou impuls activitățilorAlianței care vizează ameliorarea coordonării politicilor și programelor aliatereferitoare la standardizarea materialelor, tehnicilor și operațiunilor. Detalii suplimentare în legătură cu Organizația NATO pentru standardizare șicu organismele asociate acesteia se găsesc în Capitolul 14.
SISTEME DE COMUNICA ȚIIȘI INFORMA ȚIONALE
La nivelul NATO, problemele privind consultarea, comanda și controlul
sunt desemnate prin termenul generic “C3”. Organizația NATO pentru consultare, comandă și control (NC30) este responsabilă cu asigurarea, la nivelul Alianței, a unei capacități rentabile, interoperative și sigure, care săpoată garanta un nivel ridicat de consultanță politică, de comandă și de controla forțelor militare. Această misiune este îndeplinită prin intermediul unor sisteme de comunicații și informaționale (CIS) conectate și la rețelele naționalefixe și mobile de pe întreg teritoriul NATO și care realizează conexiunea dintresediul NATO de la Bruxelles, toate sediile din Structura de comandă militarăintegrată, capitalele naționale și cele mai înalte nivele naționale de comandămilitară. De asemenea, se află în curs de înființare o rețea protejată, destinată consultărilor politice cu țările participante la activitățile ConsiliuluiParteneriatului Euro-Atlantic (EAPC).
NC30 cuprinde Comitetul C3 al NATO (NC3B), care acționează drept
Comitet director al NC30; Grupul de reprezentanți naționali în C3 (NC3REPS),care joacă rolul NC3B în sesiune permanentă; o Agenție C3 a NATO (NC3A);și o Agenție de sprijinire și operare a sistemelor de comunicații șiinformaționale (NACOSA). NC3B este organismul superior multinațional careacționează în numele Consiliului Nord-Atlantic și al Comitetului de planificare aapărării, oferindu-le consultanță asupra tuturor aspectelor legate de politica
190Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 190
C3, inclusiv a interoperabilității sistemelor C3 ale NATO și ale diferitelor țări;
NC3B oferă CNAD consultanță și în privința programelor de cooperare C3.
Agenția NC3 are ca misiune, la nivel central, planificarea, proiectarea,
construcția, integrarea, asistența tehnică și controlul configurației sistemelorC3 ale NATO. Agenția oferă, în același timp, consultanță științifică și tehnică șisprijin comandanților strategici și altor instanțe ale NATO în problemele legatede cercetarea operațională, supravegherea, comanda și controlul aerian, precum și asistență tehnică pentru exerciții și operațiuni, sau pentru alteproiecte care îi sunt încredințate.
NACOSA și elementele subordonate exploatează, controlează și întrețin
sistemele NATO de comunicații și informaționale aflate sub controlul lor, asigurând suportul și instrucția necesare acestora. Stabilirea prioritățilorpoliticii operaționale și direcția procedurală sunt decise în comun de cătreambii Comandanți strategici. Directivele neoperaționale sunt date de NC3B.
COORDONAREA GESTIUNII
TRAFICULUI AERIAN CIVIL ȘI MILITAR
În 1955, Consiliul Nord-Atlantic a înființat Comitetul pentru coordonarea
spațiului aerian european (CEAC), care în 1998 a devenit Comitetul NATO degestionare a traficului aerian (NATMC).
Comitetul are responsabilitatea de a asigura perfecta coordonare a
cerințelor tuturor utilizatorilor civili și militari ai spațiului aerian de deasupra teritoriului celor 19 țări membre ale NATO. Aceasta include în special dirijareaexercițiilor aeriene de mare anvergură, armonizarea sistemelor și procedurilorde control al traficului aerian și repartiția frecvențelor radio. Comitetul este asistat de observatori din partea Organizației aviației civile internaționale, ai Asociației de transport aerian internațional și ai Organizației europene pentru siguranța zborurilor (EUROCONTROL). În contextul noilor misiuni aleAlianței, cum ar fi menținerea păcii, Comitetul poate, astfel, să asigure olegătură unică între autoritățile militare NATO, responsabile de coordonareaoperațiunilor de mare anvergură ale aviației militare, și organizațiile civile carese ocupă cu gestionarea spațiului aerian.
În ultimii ani, creșterea spectaculoasă a traficului aerian civil și întârzierile
cauzate de insuficiența mijloacelor de control al traficului aerian și a structuriloraeroportuare din numeroase zone ale Europei, care nu fac față cotelor de circulație, au scos în evidență necesitatea unei coordonări eficiente întreautoritățile civile și militare, pentru a se asigura împărțirea echitabilă a spațiuluiaerian între toți utilizatorii. Mai mult, la nivel tehnic trebuie să se procedeze astfel încât operatorii militari să poată menține gradul necesar de compatibilitate
191Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 191
cu diferitele elemente ale sistemului de gestionare a traficului aerian pe care
agențiile civile intenționează să le pună în practică. În consecință și mai alesdatorită eforturilor actuale de realizare a integrării pan-europene a gestiuniitraficului aerian, Comitetul este reprezentat într-o serie de forumuriinternaționale și participă la programul aprobat de ministerele transporturilordin cadrul Conferinței europene pentru aviație civilă.
Întrucât schimburile de opinii cu privire la gestiunea spațiului aerian
sunt parte a parteneriatului care se dezvoltă între Alianță și Partenerii săi,Comitetul participă în mod susținut și la activitățile de cooperare. După 1991, au avut loc în mod regulat reuniuni consacrate coordonării gestiunii traficului aerian între civili și militari, cu participarea la nivel înalt a țărilor membre NATOși a altor state europene. În mai 1992, statele din Europa centrală și de est și dinAsia centrală, membre în Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (înlocuit ulteriorde Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic), au participat la un seminar peaceastă temă, alături de reprezentanți din statele membre NATO, precum și deautorități militare ale Alianței și de cinci organizații internaționale cu responsabilități în acest domeniu.
Din noiembrie 1992, statele partenere la cooperare sunt invitate să ia
parte la sesiunile plenare ale Comitetului, în cadrul cărora se discută dimensiunea civilo-militară a integrării Europei centrale și de est în strategiilede gestionare a traficului aerian din Europa de vest. La începutul anului 1994,alte țări europene, neutre, au fost, de asemenea, invitate să participe la acesteactivități. Cu aprobarea Conferinței europene pentru aviație civilă, Comitetul afost desemnat drept forum unic pentru coordonarea utilizatorilor civili și militaridin spațiu aerian continental european.
Inițiativa Parteneriatului pentru Pace intensifică o cooperare concretă în
acest domeniu, în special în ceea ce privește coordonarea exercițiilor aeriene.Întrunirile regulate, în sesiune plenară și la nivelul grupurilor de lucru, fac acumparte din activitățile de cooperare cu privire la gestionarea traficului aerianprevăzute în cadrul Programului de lucru al Parteneriatului pentru Pace. Prin intensificarea Parteneriatului pentru Pace, în anii următori se va produceo extindere și o abordare mai profundă a activităților comitetului în acest domeniu.
Gestionarea și controlul spațiului aerian sunt incluse în Planul de acțiune
al EAPC pentru perioada 2000-2002, în secțiunea care enumeră domeniile de cooperare aprobate în programul Parteneriatului pentru Pace. Totodată, o cooperare relativă la securitatea aeriană și la gestionarea și controlul spațiului aerian este prevăzută în contextul relațiilor NATO-Rusia, al parteneriatului NATO cu Ucraina și al Inițiativei pentru Europa de sud-est.
192Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 192
APĂRAREA ANTIAERIAN Ă
Comitetul NATO pentru apărare aeriană (NADC) este responsabil cu
transmiterea către Consiliul Nord-Atlantic și Comitetul de planificare a apărăriia punctelor de vedere cu privire la toate aspectele care țin de apărarea aeriană, inclusiv apărarea împotriva rachetelor tactice. Acesta permite statelormembre să-și armonizeze eforturile la nivel național cu planificareainternațională referitoare la comanda și controlul aerian, precum și la armelede apărare aeriană . Apărarea aeriană a Canadei și Statelor Unite este coordonată în cadrul Sistemului Nord-american de apărare aeriană (NORAD).
În 1994, NADC a angajat cu statele partenere la cooperare, sub egida
Consiliului de cooperare nord-atlantic (NACC), un dialog care viza promovareaînțelegerii și încrederii reciproce în problemele de interes comun ale apărăriiantiaeriene. Evoluțiile din cadrul inițiativei Parteneriatului pentru Pace, care consolidează și mai mult cooperarea în acest domeniu, presupun reuniunide lucru ale experților apărării aeriene, seminarii pe probleme de apărare aeriană și derularea unui program comun de apărare aeriană. Dialogul continuăîn cadrul Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC), cel care a înlocuitNACC, precum și în contextul programului Parteneriatului pentru Pace intensificat.
O apărare aeriană eficientă este indispensabilă pentru securitatea
Alianței. Aceasta este asigurată printr-un sistem complex care permitedetectarea, urmărirea și interceptarea aeronavelor și rachetelor tactice, fie prinsisteme de arme maritime și arme cu baza la sol, fie prin aparate de interceptare. Structura de comandă și control a apărării antiaeriene este formată din Structura terestră de apărare aeriană a NATO (NADGE), care include stații dispuse din nordul Norvegiei până în estul Turciei, din Structura terestră îmbunătățită de apărare aeriană din Marea Britanie(IUKADGE) și din Sistemul portughez de comandă și control aerian(POACCS). Aceste sisteme integrează diferitele stații dotate cu radare moderne și cu sisteme perfecționate de prelucrare și afișaj al informațiilor,conectate prin rețele moderne de comunicații digitale. Sistemele de armamentformează, împreună cu sistemul de comandă și control, așa-numitul Sistemintegrat al NATO de apărare aeriană (NATINADS).
Principiul-cheie al acestui sistem îl constituie multinaționalitatea.
Această structură de apărare aeriană a fost finanțată în mare parte prinProgramul de investiții pentru securitate al NATO (NSIP) – fostul Program pentru infrastructură – iar o parte semnificativă a sistemului care trebuie să îi succeadă, numit Sistemul de comandă și control aerian (ACCS), beneficiază de o finanțare similară. ACCS vizează combinarea planificării tactice cu atribuirea și executarea tuturor operațiunilor de apărare aeriană,
193Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 193
de ofensivă și de sprijin aerian. Scopul său depășește, astfel, simpla apărare
aeriană și este pus în practică sub supravegherea Organizației NATO de gestionare a ACCS (NACMO), urmând să asigure în următorii ani o capacitateoperațională inițială. La sfârșitul anilor ’80 potențialul de detectare la distanță a fost întărit prin achiziționarea unei flote de avioane NATO E-3A de supraveghere la distanță și control (NAEW&C). În prezent, acestei flote îi suntaduse îmbunătățiri prin intermediul programelor de modernizare implementatede Organizația NATO de gestionare a programului AEW&C. Aceste aparatecare aparțin și sunt utilizate de NATO constituie, împreună cu avioanele E-3D,ale Marii Britanii, Forța aeropurtată de supraveghere la distanță a Alianței.Forțele aeriene ale Franței și ale Statelor Unite dispun, la rândul lor, de avioaneE-3 care pot interopera cu structura de apărare aeriană a NATO.
Totodată, NATO studiază metodele de îmbunătățire a sistemului de
transmitere rapidă a informațiilor privind detectarea la distanță a lansărilor derachete balistice tactice. În plus, Comitetul NATO de apărare aeriană (NADC)a revizuit programul Alianței de apărare aeriană, denumit în prezent Programulextins de apărare aeriană al Alianței. Acesta include măsuri de adaptare astructurilor de apărare aeriană ale NATO, astfel încât să se țină seama deschimbarea mediului de securitate și de modificările corespunzătoare alecerințelor Alianței în materie de gestionare a crizelor. Totodată, include prevederireferitoare la considerarea organizării de instructaje multinaționale și la examinarea contribuției potențiale a activelor maritime la apărarea aeriană,precum și posibilități de întărire prin elemente ușor-transportabile de apărareaeriană. Întrucât în prezent numeroase state dețin rachete tactice, Alianța studiază și metodele de aplicare a contramăsurilor pentru astfel de sisteme.
CNAD lucrează la dezvoltarea unei capacități aliate de supraveghere la
sol, care să completeze potențialul AEW&C și să constituie un sistem eficientde sprijin al operațiunilor militare în contextul apărării aeriene extinse (de exemplu, operațiunile împotriva forțelor convenționale), al menținerii păciiși al gestionării crizelor. În plus, pe baza politicii aprobate de Consiliu, CNAD lansează în prezent studii asupra apărării stratificate antirachetă care săse adreseze părții active a apărării din cadrul programului extins de apărareaeriană.
PLANIFICAREA SITUA ȚIILOR DE URGEN ȚĂCIVIL Ă
Scopul planurilor civile de urgență din cadrul NATO este de a coordona
activitatea națională de planificare, astfel încât să asigure folosirea eficientă aresurselor civile pentru susținerea colectivă a obiectivelor strategice aleAlianței. Planurile civile de urgență sunt o responsabilitate națională,
194Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 194
iar activele civile rămân în permanență sub control național. Cu toate acestea,
la nivelul NATO, intențiile și capacitățile naționale sunt armonizate pentru agaranta funcționarea planurilor și procedurilor elaborate în comun și disponibilitatea activelor necesare. Acestea includ nave maritime și aparate dezbor, trenuri, facilități medicale, mijloace de comunicare, capacități de reacțiela dezastre și alte resurse civile.
Principalul obiectiv al planurilor civile de urgență în cadrul NATO reflectă
misiunile fundamentale ale Alianței în domeniul securității. Acestea constau însprijinul civil acordat operațiunilor militare și de rezolvare a crizelor, sprijinirea autorităților naționale în urgențele civile și protejarea civililor. Pe lângă aceste misiuni foarte largi, planurile civile de urgență au un rol și îngestionarea disponibilului de active și facilități civile și în menținerea condițiilorde trai normale pe parcursul situațiilor de urgență, precum războaiele, crizele și dezastrele. Aceste activități sunt desfășurate din ce în ce mai mult înstrânsă cooperare cu țările partenere, care în prezent iau parte în mod activ laplanurile civile de urgență din cadrul NATO.
Coordonarea diferitelor sectoare de planificare este asigurată de Înaltul
comitet pentru planurile de urgență civilă (SCEPC), care raportează directConsiliului Nord-Atlantic. SCEPC se întrunește cel puțin bianual în sesiune plenară și de opt ori pe an în sesiune permanentă. Secretarul General estepreședintele sesiunilor plenare, dar în practică acestea sunt conduse deSecretarul general adjunct pentru planificarea investițiilor pentru securitate,logistică și planuri civile de urgență, în timp ce sesiunile permanente sunt prezidate de Directorul planurilor civile de urgență. În sesiunile plenare, statele sunt reprezentate de către șefii organizațiilor naționale responsabile cuplanurile civile de urgență. La sesiunile permanente, participă în mod obișnuitmembrii ai delegațiilor naționale la sediul NATO, dar acestora li se pot alăturași reprezentanți trimiși din capitalele țărilor lor. Reflectând strânsa legătură dintre planurile civile de urgență și activitățile Parteneriatului pentru Pace,întrunirile plenare bianuale ale SCEPC se desfășoară și în format EAPC, participarea fiind deschisă tuturor țărilor partenere, iar întruniri permanente cupartenerii au loc de cel puțin patru ori pe an.
Sub conducerea SCEPC, o serie de birouri și comitete de planificare
tehnică reunesc experți naționali pe probleme de administrație și industrie, precum și reprezentanți militari, pentru a coordona planificarea în mai multedomenii de activitate civilă, și anume:
• Transporturi interne de suprafață în Europa• Transporturi pe ocean• Aviație civilă
195Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 195
• Alimentație și agricultură
• Producție și aprovizionare industrială• Servicii poștale și de telecomunicații• Probleme medicale• Protecție civilă• Producție și aprovizionare cu petrol (deși acest domeniu este în
prezent inactiv).
Toate aceste organisme se reunesc în mod regulat, asigurând conexiunea
vitală între politica NATO și mijloacele de îndeplinire a acesteia. Ele sunt sprijinite în munca lor, de grupuri de lucru flexibile de dimensiuni mai reduse,sau de comitete tehnice specializate.
Conducerea generală a planurilor civile de urgență, la nivel NATO sau
național, revine miniștrilor de externe, care decid prioritățile. Cu toate acestea,spectrul foarte larg acoperit de planurile civile de urgență necesită din parteacapitalelor o coordonare precisă a contribuțiilor numeroaselor ministere șiagenții naționale implicate în prezent în elaborarea acestor planuri.
Activități în domeniul planurilor civile de urgență
desfășurate în cadrul Parteneriatului pentru Pace
Pe baza planurilor alcătuite și aprobate individual între Parteneri și NATO,
Alianța și partenerii săi conlucrează în sprijinul idealurilor comune de controldemocratic al instituțiilor naționale, inclusiv al forțelor armate, precum și pentrudefinirea metodelor de abordare a numeroaselor riscuri care amenințănațiunile, așa cum sunt descrise în Conceptul Strategic al Alianței. Aliații șiPartenerii întreprind planificări și exerciții comune, pentru a își îmbunătățicapacitatea de a conlucra în sprijinul abordării largi de către Alianță a problemei securității. Planurile civile de urgență continuă să reprezinte cel maiamplu program nemilitar de activități în cooperare, incluzând seminarii, ateliere de lucru, exerciții, cursuri de perfecționare și schimburi de informații.Au fost implicați toți Partenerii, la diferite nivele ale administrației locale,regionale și naționale, precum și la nivelul organizațiilor neguvernamentale.
Programul răspunde direct obiectivelor politice ale Parteneriatului,
concentrându-se din ce în ce mai mult asupra cooperării concrete cu Parteneriiîn lucrările comisiilor și comitetelor de planificare. Această implicare practică înplanurile civile de urgență ale NATO va accentua rolul Partenerilor și va contribui la dezvoltarea unui Parteneriat extins și mai operativ, în conformitatecu deciziile adoptate de miniștri și de șefii de stat și de guvern.
196Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 196
În același timp, numeroase alte organizații internaționale participă în
cadrul activităților legate de planurile civile de urgență. Printre acestea, se potmenționa: Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Agenția internațională pentru energie atomică, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșieși Semilună Roșie (IFRC), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Biroul ONU de coordonare a problemelor umanitare (UNOCHA), Organizația educațională, științifică și culturală a Națiunilor Unite (UNESCO) șiÎnaltul comisariat ONU pentru refugiați (UNHCR).
Pregătirea pentru cazuri de dezastre și protecția populației au fost
elemente comune ale majorității activităților din cadrul Parteneriatului pentruPace în domeniul planurilor civile de urgență. O atenție specială a fost acordată avalanșelor, accidentelor chimice, cutremurelor, inundațiilor, accidentelor nucleare și transportului de produse periculoase. O mare parte aacestor activități au fost realizate în cooperare cu UNOCHA, Biroul pentrucoordonarea problemelor umanitare al Națiunilor Unite, în cadrul proiectuluiasupra utilizării activelor de apărare civilă și militară în intervențiile în caz dedezastre (MCDA).
Răspunzând unei dorințe comune de a se realiza o cooperare mai
concretă privind intervențiile în caz de dezastre, SCEPC, în format EAPC, a efectuat planificări pentru o Capacitate euro-atlantică de intervenție în caz dedezastre, care să cuprindă un Centru euro-atlantic de coordonare a măsurilorîmpotriva dezastrelor (EADRCC) și o Unitate euro-atlantică de intervenție încaz de dezastre (EADRU). Miniștrii EAPC au aprobat înființarea EADRCC înmai 1998, iar luna următoare acesta a fost deschis. Activitatea EADRCC încoordonarea intervențiilor internaționale în cazul inundațiilor din Ucraina și alcutremurelor din Turcia și Grecia a fost apreciabilă. Totodată, a contribuit substanțial la operațiunile UNHCR de salvare în Albania și fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei
4, aducând și un aport inestimabil la coordonarea
sprijinului umanitar pe parcursul crizei din Kosovo.
EADRU este o structură nepermanentă, alcătuită din active și resurse pe
care statele le pot face disponibile ca răspuns la cererea de asistență dinpartea unei țări afectate de dezastru. Existența sa va contribui considerabil ladezvoltarea unui sprijin rapid și adaptabil.
Cooperarea NATO-Rusia
Cooperarea NATO-Rusia în acest domeniu a început în decembrie 1991,
când Consiliul Nord-Atlantic a însărcinat Înaltul comitet de planificare pentru
1974 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 197
situațiile de urgență civilă să contribuie la coordonarea transportării ajutorului
umanitar către fosta Uniune Sovietică. Pe parcursul lunilor care au urmat,cooperarea NATO-Rusia în activitățile umanitare în diferitele state succesoareale Uniunii Sovietice a asigurat o bază solidă activităților ulterioare care s-audesfășurat între NATO și Rusia. S-a stabilit o cooperare între structurile deplanificare civilă de urgență ale NATO și Ministerul Federației Ruse responsabil cu protecția civilă, situațiile de urgență și eliminarea consecințelorcatastrofelor naturale (EMERCOM din Rusia), care au sprijinit ferm activitățileBiroului ONU de coordonare a problemelor umanitare și ale proiectului săuMCDA. Un prim atelier de lucru pe această temă s-a desfășurat la sediulNATO, în decembrie 1992. De atunci, atât NATO, cât și Rusia au continuateforturile în acest domeniu.
La data de 20 martie 1996, la Moscova, EMERCOM, din partea Rusiei, și
NATO au semnat un Memorandum de înțelegere cu privire la planurile civile deurgență și la gradul de pregătire pentru cazuri de dezastre. Acest documentobligă ambele părți să își intensifice eforturile și sprijinul pentru cooperareapractică și asistența reciprocă în pregătirea pentru dezastre și rezolvarea acestora. Ambele părți studiază în prezent propunerile privind o cooperarepentru susținerea operațiunilor UNOCHA în eventualitatea unei catastrofemajore.
Între 22 și 23 aprilie 1997, în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP),
EMERCOM Rusia a găzduit un simpozion la nivel înalt pe tema planurilor civilede urgență în cazul provocărilor umanitare pentru secolul următor. Asociat uneiîntâlniri în sesiune plenară a SCEPC, la care au participat țările partenere lacooperare, desfășurată la Moscova între 24 și 25 aprilie, acesta a fost primulsimpozion organizat de SCEPC în afara teritoriului țărilor membre NATO.Totodată, a fost pentru prima dată când un Înalt Comitet al NATO a susținut oîntâlnire oficială în Federația Rusă.
După semnarea, la Paris, la data de 27 mai 1997 a Actului fondator privind
relațiile, cooperarea și securitatea reciproce între NATO și Federația Rusă șicrearea Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia (PJC), a fost înființat unGrup de experți în pregătirea pentru urgență civilă și intervenție în caz dedezastre, care a identificat domenii pentru activități viitoare. Acest grup supervizează punerea în practică a Memorandumului de înțelegere NATO-Rusia. Proiectul-pilot al PJC privind utilizarea tehnologiei sateliților îngestionarea dezastrelor este un exemplu de activitate întreprinsă după acelmoment.
198Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 198
Cooperarea NATO-Ucraina
Cooperarea NATO-Ucraina în domeniul planurilor civile de urgență a
început în 1995, în urma ploilor puternice și a inundațiilor provocate de râurileUda și Donețk în partea de est a Ucrainei. Inundațiile au scos din funcțiune șiau distrus parțial stația de epurare a orașului Harkov, provocând o gravă contaminare a resurselor de apă ale unui oraș cu aproximativ două milioane delocuitori. Direcția planurilor civile de urgență din cadrul NATO a coordonat asistența acordată de țările membre ale organizației și de statele partenerepentru rezolvarea acestor probleme.
În 1996, Ucraina a găzduit prima reuniune a unui birou de planificare a
situațiilor de urgență civilă desfășurată în afara teritoriului NATO. Împreună cuexercițiul “Carpathian Safety ‘96”, Comitetul NATO pentru protecția civilă asusținut o reuniune la Lvov, alături de țările partenere. Cooperarea încununatăde succes dintre Direcția pentru planuri civile de urgență a NATO și Ministerulresponsabil cu situațiile de urgență și cu protecția populației împotriva consecințelor catastrofei de la Cernobâl, a deschis calea organizării
unui seminar pe tema “Evacuarea aero-medicală și operațiuni de salvare în
situații de urgență”, care s-a desfășurat la Kiev, în septembrie 1997.
Cooperarea în domeniul planurilor civile de urgență și al pregătirii pentru
cazuri de catastrofe reprezintă un element-cheie al Cartei NATO-Ucraina, semnată la Madrid, în iulie 1997. La data de 16 septembrie 1997 a fost semnat un Memorandum de înțelegere cu NATO în acest domeniu.
Memorandumul vizează îmbunătățirea capacităților în domeniul pregătirii
în caz de urgență civilă și al gestionării dezastrelor, precum și întărirea pe mai departe a bunei cooperări între cele două părți. Din acest motiv, memorandumul se concentrează asupra domeniilor de interes reciproc,incluzând pregătirea regională în caz de dezastre, gestionarea situațiilor deurgență la nivel regional, cooperarea între civili și militari, transporturile, planuri pentru evacuarea aero-medicală și îmbunătățirea capacității generalede reacție în cazul accidentelor nucleare.
COOPERAREA ȘTIINȚIFICĂ
Programe științifice
Cooperarea științifica revine în cadrul NATO Comitetului pentru știință.
Acesta este responsabil cu Programul științific al NATO, în cadrul căruia seoferă asistență pentru colaborarea pe plan civil între oamenii de știință dințările NATO și cei din țările partenere Alianței, sub egida EAPC.
199Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 199
Programul științific este structurat în patru sub-programe, care cuprind o
varietate de mecanisme de sprijin în colaborare, pentru îndeplinirea diferitelorobiective:
Burse de cercetare științifică: Obiectivul sub-programului pentru burse
de cercetare științifică vizează viitorul, pe termen lung, prin instruirea tinerilorcercetători. Administrate într-o manieră descentralizată, bursele oferă oamenilor de știință din țările partenere posibilitatea de a-și continua studiilesau cercetările pentru o anumită perioadă de timp într-una din țările NATO șiviceversa.
Cooperarea științifică și tehnologică: Acest program are drept obiectiv
inițierea cooperării și stabilirea de legături personale de durată între oamenii deștiință din țările NATO și Partenere sau din cele din cadrul DialoguluiMediteranean. Se oferă sprijin pentru subvenționarea legăturilor de colaborare(CLG) și vizite ale experților (EV), pentru finanțarea proiectelor comune decercetare, a organizării de Institute de studii avansate, la un înalt nivel depregătire (ASI), și de Seminarii pentru cercetări avansate, reuniuni de studiuintensiv (ARW).
Toate domeniile științifice pot fi sprijinite în cadrul acestui sub-program,
iar cererile de înscriere ale cercetătorilor sunt examinate de către comisii consultative pentru Știință și tehnologie fizică și aplicată (PST), Știința șitehnologia vieții (LST), Știința și tehnologia mediului și globului pământesc(EST) și Știință și tehnologie civile în probleme de securitate (SST).
Sprijinirea infrastructurii pentru cercetare: Obiectivul acestui
sub-program este de a sprijini țările partenere în structurarea organizării programelor lor de cercetare și în crearea infrastructurii de bază necesare. În contrast cu natura cooperativă a sub-programelor precedente, ajutorul înacest caz este direcționat dinspre NATO către țările partenere. Acest sprijinpoate fi obținut pentru diverse activități legate de următoarele două domenii:1) Rețelele informatice și 2) Politica și organizarea științei și tehnologiei.
Știința în serviciul păcii: Acest sub-program are ca obiectiv
consolidarea cercetării, pentru aplicarea rezultatelor în activitățile industrialesau la problemele de mediu din țările partenere. Acesta reunește oameni deștiință din laboratoare de cercetare, industrie, sau servicii din țările membreNATO sau partenere, pentru a colabora la proiecte de cercetare-dezvoltare cuo durată de la 3 la 5 ani.
Originile cooperării științifice în cadrul NATO derivă din recomandările
din 1956 ale Comitetului celor trei privind cooperarea non-militară în cadrulAlianței. Acest Comitet al “celor Trei înțelepți” – miniștrii de externe Lange(Norvegia), Martino (Italia) și Pearson (Canada) – a remarcat că progreseleștiinței și tehnologiei sunt atât de importante pentru viitorul comunității
200Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 200
atlantice, încât membrii NATO trebuie să se asigure că este examinată
fiecare posibilitate de cooperare fructuoasă. Prin ratificarea raportului unuigrup de lucru cu privire la cooperarea științifică și tehnică înființat ulterior,șefii de guvern din țările Alianței au aprobat, cu ocazia reuniunii din decembrie 1957, constituirea unui Comitet pentru știință al NATO. Acesta s-a reunit pentru prima dată în martie 1958.
Programul științific s-a dezvoltat timp de peste treizeci de ani, bazându-se
pe competența științifică și solidaritatea Alianței, și a fost, încă de la început,menit să sprijine colaborarea dintre oamenii de știință, decât să finanțezeactivitățile sau instituțiile de cercetare. Pe parcursul ultimilor ani, Programul aoferit oportunități din ce în ce mai mari de colaborare cu partenerii NATO încadrul Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic. La începutul anului 1999,Programul a fost complet transformat, astfel încât să ofere asistență doar încolaborarea dintre oamenii de știință din țările NATO și din cele partenere, sau,în cazul activităților sub-programului Cooperare în știință și tehnologie, din celeaparținând Dialogului Mediteranean. Colaborarea între oamenii de științăprovenind doar din țările membre NATO nu mai este sprijinită în cadrul acestuiprogram.
În prezent, aproximativ 10000 de oameni de știință din țările NATO și
partenere participă anual la Programul pentru știință al NATO, ca beneficiariai subvențiilor și participanți la reuniuni, sau ca raportori și membri aiComisiei consultative. Printre diversele teme subvenționate figurează:“Explorarea industrială a mineralelor în complexele albaneze de ofiolit” (CLGpentru mediu – Albania și Marea Britanie); “Facilitarea transmiterii calciului înnervii vasculari” (CLG pentru științele vieții – Rusia și Danemarca);“Acumulări magnetice în stelele tinere” (CLG pentru fizică – Uzbekistan,Kazahstan, Armenia, Franța, SUA și Germania); “Aplicații ale propulsoarelorde arme și rachete în explozibili comerciali” (ARW pentru Știința civilă înprobleme de securitate – Rusia, SUA); “Probleme științifice de mediu – reclamații acceptabile și puncte extreme în problema poluării” (ASI pentrumediu – Ucraina și SUA)
5.
Comitetul pentru știință se reunește de trei ori pe an, iar cu țările partenere
ale Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic, anual. Comitetul este ajutat înactivitățile sale de evaluare și selecție a cererilor de asistență de cătrecomisiile consultative ale căror membri sunt numiți de Comitet dintre oameniide știință din țările NATO și partenere.
2015 CLG: Subvenție a legăturilor de colaborare
ARW: Seminarii pentru cercetări avansate
ASI: Institut pentru Studii AvansateChapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 201
Cooperarea NATO-Rusia
Pe baza prevederilor din Actul fondator NATO-Rusia, în mai 1998 a fost
semnat la Luxemburg, în cadrul întrunirii Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia la nivel ministerial, un Memorandum de înțelegere asupra cooperăriiștiințifice și tehnologice dintre NATO și Ministerul Științei și Tehnologiei dinFederația Rusă. Obiectivele Memorandumului sunt (a) să încurajeze și să promoveze cooperarea științifică și tehnologică dintre NATO și Federația Rusăpe domenii de interes reciproc și (b) să sprijine activitățile de dezvoltare și cercetare științifică pentru realizarea progreselor în știință și tehnologie.
Memorandumul prevede înființarea unui Comitet reunit pentru cooperarea
științifică și tehnologică NATO-Rusia (JSTC), care va lucra sub autoritateaConsiliului Permanent Comun. Acest comitet se reunește anual, alternativ, în Federația Rusă și la sediul NATO.
O primă reuniune a JSTC a avut loc în noiembrie 1998, dată la care
comitetul a identificat trei domenii de cooperare în cadrul Memorandumului deînțelegere: Fizica plasmei, biotehnologia plantelor și prevederea și prevenireacatastrofelor.
Cooperarea NATO-Ucraina
Cooperarea cu Ucraina în cadrul Programului pentru știință al NATO a
început în anul 1991 și este intensificată potrivit prevederilor Cartei NATO-Ucraina. În urma unui schimb de scrisori între oficiali ucraineni și ai Alianței, a fost stabilit un Grup de lucru NATO-Ucraina pentru cooperarea științifică. Acest grup de lucru va evalua gradul de participare a oamenilor de științăucraineni în cadrul Programului pentru știință al NATO și va identifica metodede creștere a participării.
Cooperarea în cadrul Dialogului Mediteranean
Comitetul pentru știință al NATO mai duce la îndeplinire o inițiativă
specială cu țările din cadrul Dialogului Mediteranean, iar oamenii de știință dinaceste state au acum posibilitatea să pregătească, împreună cu colegii lor dințările membre NATO, cereri de sprijin pentru obținerea subvențiilor pentrulegături de cooperare și vizite ale experților, pentru institute de studii avansateși seminarii de cercetări avansate. O atenție specială este acordată identificăriisubiectelor de interes regional pentru țările Dialogului Mediteranean și încurajării cererilor pentru cooperare științifică în aceste domenii.
202Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 202
MEDIU ȘI SOCIETATE
CCMS-Provocări ale societății moderne
Provocările de mediu cu care se confruntă comunitatea internațională au
fost luate în calcul de Alianță încă din 1969, prin înființarea Comitetului pentruprovocările societății moderne (CCMS), care urmărește să răspundă preocupărilor privind mediul înconjurător. În cadrul acestui comitet, țările membre au participat la numeroase inițiative destinate să valorifice posibilitățile de cooperare oferite de Alianță pentru abordarea problemelor careafectează mediul și calitatea vieții.
Sub egida Comitetului, au fost întreprinse proiecte în domenii precum
poluarea, zgomotul, problemele urbane, energia și sănătatea și, în special,problemele de mediu cu implicații asupra apărării. Pot fi citate ca exemple destudii-pilot: aspectele ecologice ale reutilizării fostelor terenuri militare, pentru sprijinirea partenerilor în cadrul procesului de reintegrare a fostelor bazemilitare în circuitul civil; securitatea mediului în context internațional; sisteme de gestionare a mediului în sectorul militar; produse și procese nepoluante; modelarea ecosistemului lagunelor de coastă pentru o gestionarerațională; și evaluarea impactului ambiental.
Comitetul este un forum unic pentru împărtășirea cunoștințelor și
experienței privind aspectele tehnice, științifice și politice ale problemelorsociale și de mediu, atât în sectorul civil, cât și în cel militar, în țările NATO șipartenere EAPC. Lucrările Comitetului se desfășoară pe bază descentralizatăși participarea națiunilor la studiile-pilot, la proiecte, ateliere de lucru și seminarii, care sunt finanțate la nivel național, este voluntară. Bugetul civil alNATO oferă o parte din finanțarea CCMS pentru acordarea subvențiilor care săle permită experților participarea la activitățile CCMS.
Pentru fiecare proiect lansat, una sau mai multe țări se oferă să joace rolul
de țară-pilot, asumându-și în principal responsabilitatea planificării și finanțăriiactivităților, a coordonării executării acestora, a pregătirii rapoartelor necesareși a promovării aplicării urmărilor programului. Din 1993 este posibil ca o țarăparteneră sa își asume rolul de co-director al unui studiu-pilot, în cooperare cuun co-director dintr-o țară membră NATO și la proiect trebuie să participe celpuțin alte două țări membre ale Alianței.
După 1996, Comitetul a adoptat noi instrumente de cooperare în cadrul
Programului CCMS. Acestea includ proiecte ad-hoc cu o durată de 6 până la18 luni, concentrate pe teme specifice; și seminarii care să difuzeze informațiiîn domenii bine definite. În acest context, două proiecte se află în derulare:“Dezvoltarea unui program de gestionare integrată a zonei de coastă (INCOM),
203Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 203
prin monitorizarea și modelarea litoralului și a platformei continentale a Mării
Negre” și “Construcția durabilă pentru infrastructura militară”.
În conformitate cu Planul de acțiune al EAPC pentru perioada 2000-2002,
Comitetul privind provocările societății moderne își extinde gama activităților înscopul includerii reuniunilor comune cu țările partenere NATO și seminariilorprivind problemele de mediu care afectează apărarea, precum și noilor studii-pilot pe probleme de interes special pentru țările partenere. Ca exemplede tipuri de conferințe pe probleme de mediu sponsorizate de către CCMS, au fost organizate în 1999 două conferințe, prima, în cadrul Planului de acțiuneEAPC cu tema “Securitatea mediului în cazul conductelor petroliere dinGeorgia” (Tbilisi, Georgia, octombrie 1999) și a doua, în cadrul Cartei NATO-Ucraina, pe tema “Probleme ecologice apărute în urma activităților de apăraredin Marea Neagră și Marea Azov” (Sevastopol, Ucraina, octombrie 1999).
Reuniunile CCMS în format EAPC au loc anual. Activitățile inițiate sau
aflate încă în discuție includ studii-pilot asupra metodologiei de curățare a fostelor baze militare contaminate; gestionarea mediului în sectorul militar;securitatea mediului; activități privind coordonarea apărării, probleme de mediuși economice, menite să identifice abordări credibile ale operațiunilor întreprinse de către forțele armate, atât în țările Alianței, cât și în celepartenere.
Cooperarea NATO-Rusia
Un Memorandum de înțelegere se află în pregătire între Federația Rusă
și NATO, pe tema protecției mediului.
Cooperarea NATO-Ucraina
Cooperarea cu Ucraina în cadrul CCMS este dusă la îndeplinire în cadrul
prevederilor Cartei NATO-Ucraina, concentrându-se mai ales asupra problemelor de mediu legate de domeniul apărării.
Cooperarea în cadrul Dialogului Mediteranean
Țările care fac parte din Dialogul Mediteranean sunt încurajate să
participe la proiectele Comitetului privind provocările societății moderne.
204Chapitre 8-ro.qxd 26/09/02 12:27 Page 204
CAPITOLUL 9
RESURSE FINANȚATE ÎN COMUN :
BUGETELE NATO ȘI
MANAGEMENTUL FINANCIAR
Principiile finanțării comune
Repartiția costurilor
Bugetul civil
Bugetul militar
Programul NATO de investiții în domeniul securității (NSIP)
Managementul resurselor
Managementul financiar
Controlul financiarChapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 205
Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 206
RESURSE FINANȚATE ÎN COMUN :
BUGETELE NATO
ȘI MANAGEMENTUL FINANCIAR
PRINCIPIILE FINAN ȚĂRII COMUNE
NATO este o organizație interguvernamentală căreia statele membre îi
alocă resursele de care are nevoie pentru funcționarea de zi cu zi și pentru aputea oferi mijloacele necesare pentru consultare, adoptarea de decizii șiimplementarea ulterioară a politicilor și activităților convenite. NATO este înserviciul unei alianțe politice susținute de o structură în esență militară, careasigură apărarea comună a țărilor membre, cooperarea cu țările partenere aleNATO și implementarea politicilor Alianței în menținerea păcii, precum și în altedomenii.
În plan militar, cu excepția unui număr limitat de forțe permanente și
centre, marea majoritate a forțelor și activelor militare aparținând țărilor membre NATO rămân sub comandă și control național, până în momentul încare unele sau toate, în funcție de țara care le deține, pot fi alocate Alianțeipentru misiuni militare specifice. Forțele țărilor NATO care au contribuit la Forțade stabilizare pe care Alianța a condus-o în Bosnia-Herțegovina (SFOR) și laForțele din Kosovo (KFOR) au fost, astfel, trecute temporar sub autoritateaAlianței în scopul îndeplinirii mandatelor acesteia, dar sunt pregătite, înzestrate, întreținute și finanțate din bugetele individuale de apărare ale țărilormembre.
Pentru a facilita consultarea și adoptarea în comun a deciziilor în cadrul
Alianței, fiecare membru menține o prezență militară și diplomatică la cartierulgeneral al NATO, precum și o reprezentare civilă și/sau militară la sediilediferitelor agenții și comandamente militare ale NATO. Costurile menținerii șiîntreținerii personalului delegațiilor naționale și misiunilor militare constituie, de asemenea, o responsabilitate națională, finanțată în conformitate cu diferiteprincipii și practici contabile ale fiecărei țări.
Cele două exemple de mai sus – costurile întreținerii forțelor militare și
costurile pentru reprezentarea civilă și militară în forumurile Alianței – ilustreazăcheltuieli care trebuie luate în calcul în orice analiză a costurilor totale pentrufiecare țară, în calitatea sa de membră NATO. Aceste cheltuieli ar trebui însăpuse în balanță printr-o analiză similară a avantajelor economice obținute defiecare țară membră ca, rezultat a participării sale în cadrul Alianței.
Cu toate acestea, rațiunea de a fi membru al Alianței depășește mult limita
balanței financiare schițate pe baza celor menționate anterior. Ea se bazează
207Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 207
pe factori politici, economici, științifici, tehnologici, culturali și de altă natură,
care nu pot fi convertiți în termeni financiari. În plus, pentru a ajunge la o concluzie semnificativă, fiecare stat membru ar trebui să ia în calcul costurilecare i-ar fi revenit în timp, dacă și-ar fi asigurat securitatea națională independent,sau prin intermediul formelor alternative de cooperare internațională.
Obiectivul acestui capitol nu este de a încerca un astfel de calcul teoretic,
pe care fiecare țară trebuie să îl efectueze în conformitate cu propriile sale proceduri și practici. Scopul acestui capitol este, mai degrabă, acela de adescrie principiile care stau la baza finanțării comune și a împărțirii costurilor,care se aplică în întreaga Alianță, precum și principalele bugete utilizate pentru administrarea resurselor financiare ale Alianței. Considerate împreună,aceste cheltuieli reprezintă mai puțin de jumătate dintr-un procent al totaluluicheltuielilor pentru apărare din țările NATO (vezi Tabelul 3).
Fondurile NATO sunt destinate, în principal, acelor cheltuieli care
corespund intereselor tuturor ță rilor membre. Structura comună de finanțare este
diversificată și descentralizată. Anumite activități multinaționale în cooperare,ce țin de sprijinul în domeniul cercetării, dezvoltării, producției și logisticii, nuimplică toți membrii și, în unele cazuri, pot implica doar un număr redus dintreei. Aceste activități, din care majoritatea sunt gestionate de organizațiile de producție și logistică ale NATO, fac subiectul reglementărilor generale financiare și de audit ale NATO, dar altfel se desfășoară practic autonom, conform cartelor elaborate de Consiliul nord-atlantic. Acestea sunt menționatemai jos (vezi Managementul financiar).
Astfel, cu puține excepții, finanțarea NATO nu acoperă achiziția de forțe
sau active fizice militare, precum nave, submarine, aparate de zbor, tancuri, sisteme de artilerie sau de armament. Țările membre asigură forțele militare șimateriale ale Alianței, care rămân responsabile de finanțarea lor. O excepțieimportantă o constituie Forța aeropurtată de supraveghere de la distanță și control a NATO – flotă alcătuită din aparate de zbor dotate cu sisteme-radar -obținută, deținută, întreținută și activată în comun de țările membre și plasatăsub comanda și controlul operațional al Comandantului forței NATO, care seaflă în subordinea Comandanților strategici ai Alianței. De asemenea, NATO finanțează investițiile destinate cerințelor colective, cum ar fi apărareaantiaeriană, sistemele de comandă și control, sau sistemele de comunicații dinîntreaga Alianță, care nu pot fi considerate responsabilitatea unei singure țări.Echipamentele achiziționate în acest mod trebuie întreținute, reînnoite și în celedin urmă înlocuite, în funcție de cerințele în schimbare și evoluțiile tehnologice,iar cheltuielile aferente reprezintă, de asemenea, un procent semnificativ dinfondurile NATO.
Pentru obținerea finanțării comune a unui anumit proiect, un prim pas îl
constituie identificarea și recunoașterea unui necesar de cheltuieli și stabilirea
208Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 208
cu certitudine a faptului că responsabilitatea acestor cheltuieli nu poate fi în
mod rezonabil atribuită unei singure țări, din moment ce servește intereselortuturor țărilor contribuabile. Cererea trebuie să fie just generată, declarată șiautentificată, ceea ce presupune o interacțiune complexă a proceselor administrative naționale și internaționale. Odată recunoscută ca atare, cererea pentru cheltuieli trebuie să fie considerată eligibilă pentru finanțareacomună de către țările membre, pe o scară valorică bine stabilită. Stabilirea eligibilității cererii pentru finanțarea comună se face prin consensulțărilor membre care ar urma să suporte aceste costuri.
De-a lungul anilor care au trecut de la înființarea Alianței, aplicarea
acestor principii a determinat elaborarea unor reguli complexe care precizeazănivelele integrale sau parțiale ale finanțării comune și excluderea diferitelor elemente de cost, ca de exemplu, taxe naționale sau locale. O altă excluderemajoră și, probabil, surprinzătoare, datând din perioada înființării NATO o constituie salarizarea personalului militar care își desfășoară activitatea lasediul NATO sau în oricare din cartierele generale internaționale care fac partedin structura militară a Alianței. Aceasta rămâne în responsabilitatea fiecăreinațiuni în parte. Aproximativ 15000 de militari care lucrează la cartierele generale internaționale sunt plătiți de țările lor. Remunerarea personalului civilinternațional de la sediul NATO de la Bruxelles și de la cartierele generale militare ale NATO este asigurată din bugetele civile și militare cu finanțarecomună. Aspecte importante ale finanțării în cadrul NATO constituie obiectulconvențiilor de acest gen, acceptate de către toate țările membre.
Criteriile pentru finanțarea comună sunt reevaluate în mod constant,
putând fi aduse modificări, în cazul unor noi circumstanțe. De exemplu, pentru operațiunile de menținere a păcii desfășurate de NATO, au trebuit definite clar costurile care urmau să fie suportate din bugetele internaționale șidin cele naționale. Alte schimbări în convențiile existente cu privire la finanțareacomună pot interveni ca urmare a evoluțiilor organizatorice sau tehnologice,sau pur și simplu din necesitatea de a controla costurile, în scopul îndepliniriicerințelor în limitele unor limite de finanțare prescrise. În pofida acestorprovocări, principiul finanțării comune pe baza consensului rămâne esențialpentru activitățile Alianței. El continuă să fie susținut de toate țările membre șipoate fi privit ca o expresie a atașamentului lor politic față de NATO și a soli-darității politice care caracterizează punerea în aplicare a politicilor aprobatede NATO.
REPARTI ȚIA COSTURILOR
Ca regulă generală, toate țările membre participă la cheltuielile acceptate
pentru finanțarea comună. Astfel, toate țările membre contribuie la finanțarea
209Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 209
cheltuielilor Secretariatului internațional, Statului major militar internațional și
agențiilor Comitetului militar, precum și în cadrul elementelor de finanțarecomună ale operațiunilor de sprijinire a păcii și ale activităților Parteneriatuluipentru pace. Cu toate acestea, cheltuielile pentru Forța aeropurtată desupraveghere de la distanță și de control a NATO sunt împărțite doar între cele13 țări participante. Cheltuielile pentru alte elemente sau entități din structuramilitară internațională și cheltuielile care derivă din Programul NATO deinvestiții în domeniul securității sunt împărțite în funcție de natura participăriifiecărui stat la dispozitivul de comandă integrată al Alianței.
Prin convenție, formulele de distribuire a costurilor stabilite, care precizează
contribuțiile fiecărei țări membre, trebuie să corespundă “capacității de plată” afiecărei țări. Totuși, baza acestor reguli aplicate este deopotrivă și politică șieconomică Regulile aplicate bugetelor civil și militar și Programului NATO deinvestiții în domeniul securității au fost negociate pentru prima dată la începutulanilor ’50. Ulterior, ele au fost adaptate, pe principiul proporționalității, luând înconsiderare aderarea de noi membri și diferitele grade de participare la dispozitivul de comandă integrat. Legătura lor cu indicatorii actuali ai capacitățiieconomice relative, precum PIB sau paritățile puterii de cumpărare, este, în consecință, imprecisă.
În prezent, bugetul civil este finanțat după o formulă unică de 19 state.
Cea mai mare parte a bugetului militar, care acoperă structura militarăinternațională, este finanțată potrivit unei formule de 19 state ușor modificatăși a două formule de 18 state. Programul NATO de investiții în domeniul securității este finanțat, în mod similar, conform a două formule de distribuire acosturilor, de 19 și 18 state. Partea din bugetul militar destinată Forței aeropurtate de supraveghere de la distanță și control a NATO este stabilităpotrivit unei formule de 13 țări și a uneia de 14 țări, care reflectă orientareaindustrială/comercială a acordurilor de împărțire a costurilor în cadrul organizațieide achiziție respective, NAPMO (vezi Capitolul 14).
Tabelele 1 și 2 prezintă valorile părților de cost pentru țările membre,
în cadrul bugetelor civile și militare și pentru Programul NATO de investiții pentru securitate.
BUGETUL CIVIL
Bugetul civil este stabilit și executat sub supravegherea Comitetului
pentru buget civil și este constituit, în principal, din creditele furnizate de ministerele de externe. El acoperă cheltuielile de funcționare ale Secretariatuluiinternațional de la sediul NATO, de la Bruxelles; sumele pentru realizarea programelor și activităților civile aprobate; și pentru construirea, exploatarea și
210Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 210
întreținerea facilităților, inclusiv cheltuielile de personal pe care le presupune
furnizarea serviciilor pentru conferințe, pentru toate reuniunile comitetelor șigrupurilor NATO subordonate, ale serviciilor de securitate etc. În ultimii ani, o proporție din ce în ce mai mare din resursele bugetare a fost alocată finanțăriiactivităților realizate împreună cu țările partenere. Bugetul total aprobat pentruanul 2000 însumează aproximativ 133 milioane de dolari
1. din care cheltuielile
de personal reprezintă în jur de 61% (80 milioane de dolari). Costul programelorspeciale, precum cele destinate Programului pentru știință al NATO sauactivităților de informare, se apropie de 26% din buget (35 milioane de dolari).Restul de 13% sau aproximativ 18 milioane de dolari acoperă alte cheltuieli defuncționare și pentru echipament.
BUGETUL MILITAR
Bugetul militar, stabilit și aplicat sub supravegherea Comitetului pentru
buget militar, este format, în mare parte, din creditele alocate de ministereleapărării. El acoperă costurile de exploatare și întreținere și cheltuielile pentruechipament, legate de structura militară internațională, cu excepția investițiilormajore de construcție și sistem, care sunt finanțate de Programul NATO privindinvestițiile în domeniul securității. Structura militară internațională este formatădin Comitetul militar, Statul major militar internațional și organismele care țin deacesta, cele două comandamente strategice ale NATO (ACE și ACLANT) șisistemele de comandă, control și informare asociate acestora, agențiile decercetare și dezvoltare, de achiziție și logistică, precum și Forța aeropurtată desupraveghere de la distanță și control a NATO.
În prezent, bugetul acoperă și costurile de funcționare a structurii de
comandă a NATO pentru activitățile de menținere a păcii desfășurate înBosnia-Herțegovina și Kosovo. Bugetul total aprobat pentru anul 2000însumează aproximativ 751,5 milioane de dolari. Trebuie subliniat, că aceastăcifră exclude costurile considerabile ale dislocării personalului militar, care suntsuportate de fiecare din țările participante la aceste operațiuni. Din totalulfinanțării comune, cheltuielile de exploatare și întreținere absorb aproximativ43% sau 323 milioane de dolari; costurile pentru personalul civil, circa 30% sau 225 milioane de dolari; cheltuielile administrative generale, în jur de 22% sau 166 milioane de dolari; iar investițiile pentru echipament aproximativ 5% sau 37,5 milioane de dolari.
2111 Compararea cifrelor care apar în acest capitol cu cele publicate în ediții mai vechi ale Manualului
trebuie făcută cu grijă. Schimbările pot fi cauzate de fluctuațiile cotației dolarului.Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 211
PROGRAMUL NATO DE INVESTI ȚII ÎN DOMENIUL
SECURIT ĂȚII(NSIP)
Programul NATO pentru investițiile în domeniul securității este pus în
aplicare sub supravegherea Comitetului pentru infrastructură, în limiteleplafoanelor de contribuții anuale aprobate de către Consiliul Nord-Atlantic.Plafonul fixat pentru anul 2000 echivalează cu circa 688 milioane de dolari.Programul este destinat finanțării instalațiilor și facilităților necesare pentrusprijinirea rolurilor comandamentelor strategice ale NATO, recunoscute cadepășind cererile în domeniul apărării naționale ale fiecărei țări membre.Investițiile acoperă instalații și activități precum: sisteme de comunicații și informare, radare, cartiere generale militare, aerodromuri, conducte și depozitede carburanți, porturi și instrumente de navigație. La fel ca în cazul bugetuluimilitar, Programul NSIP acoperă și cererile eligibile pentru operațiuni de sprijinire a păcii, precum SFOR și KFOR, care includ sisteme de comunicații șide informare, facilități pentru cartierele generale locale, sisteme energetice șireparații de aerodromuri, căi ferate și șosele. Introducerea Parteneriatului pentru Pace în 1994 a adăugat programului o nouă dimensiune de cooperare.Mai recent, Inițiativa capacităților de apărare, lansată la Summit-ul de laWashington din 1999, a oferit instrucțiuni suplimentare în privința evoluțieiviitoare a programului.
MANAGEMENTUL RESURSELOR
Începând cu mijlocul anilor ‘90, sub presiunea necesității de a optimiza
alocarea resurselor militare finanțate în comun, țările membre au consolidatstructura de gestionare a NATO prin promovarea dezvoltării de “pachete decapacități” și prin înființarea Comisiei superioare pentru resurse SRB), care areîn responsabilitate gestionarea globală a resurselor militare ale NATO(respectiv, cu excepția resurselor acoperite de bugetul civil). Pachetele decapacități identifică activele disponibile și solicitate de către comandanțiimilitari ai NATO pentru îndeplinirea misiunilor desemnate. Ele reprezintă uninstrument esențial de evaluare a fondurilor suplimentare finanțate în comun(atât în cazul investițiilor pentru capital, cât și al costurilor obișnuite deexploatare și întreținere), precum și a efectivelor civile și militare solicitate înrealizarea unei misiuni. Aceste pachete sunt examinate de Comisia superioarăpentru resurse compusă din reprezentanți naționali și ai Comitetului militar șidin comandanții strategici ai NATO și președinții comitetelor pentru bugetulmilitar, infrastructura și efectivele apărării din cadrul Alianței. Comisia ratificăpachetele de capacități în funcție de efectele acestora asupra resurselor,înainte ca ele să fie aprobate de Consiliul Nord-Atlantic. De asemenea, recomandă anual Consiliului Nord-Atlantic spre aprobare un plan global al
212Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 212
resurselor pe termen mediu, care stabilește plafoanele financiare pentru anul
următor și cifrele estimative pentru următorii patru ani. În limitele acestor parametri, comitetele pentru bugetul militar, infrastructură și efectivele apărăriiverifică pregătirea și aplicarea bugetelor și a planurilor de care răspund.Comisia întocmește apoi un raport anual, care permite Consiliului Nord-Atlanticsă monitorizeze relația dintre resursele alocate și cerințe și să analizezeimplicațiile noilor politici ale Alianței asupra bugetelor NATO finanțate încomun, din punctul de vedere al resurselor militare.
MANAGEMENTUL FINANCIAR
Gestiunea financiară este proiectată de către NATO astfel încât controlul
final al cheltuielilor să fie efectuat de țările care acoperă costurile activitățilorrespective și să fie supus consensului. Controlul se poate efectua, la toatenivelele procesului decizional, fie prin limitări generale, fie prin restricții specifice. Se pot, de exemplu, impune limite generale prin stabilirea de resursefixe sau plafoane pentru cheltuielile de funcționare și pentru echipament (conform hotărârilor Comisiei superioare pentru resurse) sau de suplimentăride efective civile și militare, în cadrul cărora responsabilii cu finanțarea(Secretarul general, Comandanții strategici, comandanții subordonați și alți șefidesemnați ai organismelor NATO) se bucură de o anumită libertate de mișcareîn propunerea și utilizarea bugetelor lor. Restricțiile specifice pot lua mai multeforme, de la impunerea de măsuri speciale de economie/reducere de fonduriși până la blocarea temporară a creditelor, din anumite motive, sau restricționarea transferurilor de credite. Asemenea restricții sau controalepot fi stipulate în condițiile de aprobare a bugetului, sau aplicate de statele contribuabile prin intermediul unor intervenții excepționale în procesul executării bugetului. Aprobarea bugetelor respective poate fi considerată drepttrecerea la măsuri concrete – politice, organizatorice sau financiare – pe carestatele contribuabile doresc să le pună în practică. Astfel de tendințe evolueazăîn timp, ca răspuns la transformarea mediului internațional și la necesitateaunei adaptări corespunzătoare a structurilor și misiunilor Organizației.
Acest proces dinamic de adaptare, pe durata a cinci decenii de existență
a Alianței, explică într-o mare măsură diversitatea și caracterul descentralizatal structurii de gestiune financiară a NATO. Nici un organism nu exercită singur dreptul de gestionare asupra celor patru elemente principale ale structurii financiare a Organizației, și anume Secretariatul internațional(finanțat de la bugetul civil), structura militară internațională (finanțată de labugetul militar), Programul NATO de investiții pentru securitate și organizațiilespecializate de producție și logistică. Acestea din urmă se împart în douăgrupuri: cele care sunt finanțate potrivit acordurilor care se aplică structurii
213Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 213
militare internaționale și cele care funcționează conform decretelor Consiliului
Nord-Atlantic și care dispun de propriile lor comisii de conducere, comitete pentru finanțare și surse de finanțare separate în cadrul bugetelornaționale.
Gestionarea financiară a bugetelor organizației (cel civil și militar) este
diferită de cea a Programului NATO de investiții pentru securitate. Diversitatea și caracterul descentralizat al structurii de gestionare financiară abugetelor organizației sunt consfințite prin reglementări financiare aprobate deConsiliul Nord-Atlantic. Aceste reglementări, care sunt completate cu reguli șiproceduri de adaptare a acestora la exigențele proprii diverselor organisme șiprograme NATO, enunță principiile unificatoare de bază în jurul cărora estearticulată structura financiară globală.
Regulamentele prevăd ca fiecare organism NATO să aibă un buget
propriu, în moneda țării-gazdă, conversiunile în alte monede efectuându-se pebaza unei unități comune de calcul. Bugetul este stabilit pentru un an și coincide cu anul calendaristic. El este pregătit sub autoritatea șefului organismului NATO in cauză, și revizuit și recomandat spre aprobare pe bazaconsensului de către un comitet pentru finanțe compus din reprezentanți aițărilor contribuabile, după care este aprobat spre execuție de către ConsiliulNord-Atlantic. În cazul în care nu se ajunge la un consens înainte de începutulanului financiar, atunci se impune neaprobarea bugetului și finanțareaoperațiunilor sub supravegherea comitetului de finanțe, prin alocări provizoriicare nu trebuie să depășească nivelul bugetar aprobat pentru anul precedent.Acest regim poate dura șase luni, după care Consiliul trebuie să decidă fieaprobarea bugetului, fie autorizarea continuării acestei finanțări provizorii.Această măsură de circumstanță, deși rar utilizată, consolidează principiul controlului interguvernamental colectiv al cheltuielilor, inerent exigenței deaprobare unanimă a bugetului de către toate țările contribuabile.
După aprobarea bugetului, șeful respectivului organism al NATO are
libertatea de a-l aplica, prevăzând cheltuieli și efectuând plăți în scopurileautorizate. Această putere discreționară este limitată, la diferite nivele, de prevederile Regulamentelor financiare referitoare, de exemplu, la recurgereala licitațiile competitive restricționate sau internaționale, pentru contracte deasigurare de bunuri și servicii, sau la transferurile de credite care permitcorectarea sub-/supraestimării finanțărilor solicitate. Autoritatea discreționarăîn executarea bugetului mai poate fi limitată și prin impunerea obligației de aobține mai întâi aprobarea pentru angajarea de credite sau efectuarea de cheltuieli. Acestea pot fi uneori impuse de comitetul financiar pentru asigurareaaplicării stricte a noilor prevederi sau pentru monitorizarea procesului depunere în practică a unor inițiative complexe, precum cea a restructurării organizatorice.
214Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 214
În timp ce creditele bugetare trebuie să fie angajate, în măsura justificată
de cererile actuale, pe parcursul anului pentru care au fost aprobate, lichidarea cheltuielilor este permisă pe parcursul următorilor doi ani financiariconsecutivi.
Implementarea Programului NATO de investiții pentru securitate are ca
punct de plecare pachetele de capacități. După aprobarea acestora, poate începe autorizarea proiectelor individuale, sub responsabilitateaComitetului pentru infrastructură. Țara-gazdă (de obicei, cea pe teritoriul căreiatrebuie pus în practică proiectul) întocmește o cerere de autorizare, careinclude soluția tehnică, costul proiectului, motivarea eligibilității pentru ofinanțare comună și procedura de licitație care trebuie urmată. Există dispozițiiparticulare în privința procedurilor de licitație internațională, pentru încurajareape cât posibil a participării țărilor membre. Dacă un stat dorește să recurgă lao procedură de licitație, alta decât aceea a solicitărilor internaționale de oferte,ea trebuie să ceară o exceptare de la Comitetul pentru infrastructură. Atunci când acesta a aprobat proiectul, țara-gazdă poate să demarezerealizarea acestuia.
Sistemul de gestiune financiară aplicabil Programului de investiții pentru
securitate se bazează pe un proces de compensare financiară internațională.Națiunile raportează cheltuielile prevăzute pentru proiectele autorizate careintră în responsabilitatea lor. În majoritatea cazurilor, statele au cheltuieli carefie depășesc, fie se află sub limita contribuțiilor la buget aprobate inițial.Sistemul de compensare financiară internațională permite acoperirea acestordiferențe prin transferul de fonduri între state. La finalizarea unui proiect,acesta constituie obiectul unei Inspecții mixte de accept final, care să asigurecă lucrările întreprinse corespund autorizațiilor primite. Numai după ce raportulde inspecție a fost aprobat de Comitetul pentru infrastructură, NATO poate săîși asume în mod oficial responsabilitatea activităților și capacităților pe care lefurnizează.
În momentul de față există mai multe nivele de raportare a situației
financiare. Bianual, Secretariatul internațional pregătește pentru fiecare țară-gazdă rapoarte financiare semi-anuale. Acestea au ca obiect proiecteleaflate în desfășurare. Trimestrial, sunt publicate state de plată anticipate și latermen. Aceste rapoarte se referă la transferul de fonduri între țările-gazdă. În fiecare primăvară este pregătit un Raport asupra cheltuielilor NSIP. Acesta acoperă nivelele de cheltuieli ale NSIP pentru următorii 10 ani. Se concentrează pe alocarea de resurse și servește ca bază pentru stabilireacotei care revine NSIP din Planul de resurse pe termen mediu al Comisieisuperioare pentru resurse. Declarațiile financiare ale NSIP sunt pregătite înprimăvara fiecărui an. Declarațiile financiare descriu situația financiară a NSIPla data de 31 decembrie a fiecărui an și include un raport de activitate pe
215Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 215
parcursul anului, ca și în cazul unei întreprinderi private. Acest din urmă raport
pune accentul pe datele financiare și servește ca bază a evaluării situațieiNSIP de către Comitetul pentru infrastructură.
CONTROLUL FINANCIAR
Chiar dacă, în cele din urmă, șeful fiecărui organism NATO este
responsabil de pregătirea și buna executare a bugetului care îi revine, sprijinul administrativ pentru această misiune este încredințat mai ales controlorului său financiar. Numirea acestui oficial este prerogativa ConsiliuluiNord-Atlantic, care poate totuși delega această misiune comitetului financiarcorespunzător. Fiecare controlor de finanțe se adresează, în ultimă instanță,comitetului financiar, în cazul unui dezacord permanent cu șeful organismuluiNATO implicat într-o tranzacție care urmează a fi realizată.
Controlorul financiar are misiunea de a veghea ca executarea bugetului
să fie conformă sub toate aspectele cu autorizațiile pentru cheltuieli, cu măsurile speciale de control impuse de comitetul de finanțe, precum și cureglementarea financiară, cu regulile și procedurile conexe de aplicare. Ca urmare a unui audit intern, el mai poate să instituie măsurile și procedurilede control suplimentare pe care le consideră necesare menținerii unei bunecontabilități. Una din principalele responsabilități ale controlorului financiar esteaceea de a se asigura că solicitările de fonduri sunt adresate periodic statelormembre contribuabile, în funcție de cota-parte stabilită pentru acestea și să fiecalculate astfel încât să se evite acumularea de lichidități excesive în trezoreria internațională. Rezultatele tuturor acestor activități sunt reflectate îndeclarațiile financiare anuale, pregătite și prezentate spre verificare Comisieiinternaționale pentru audit.
Aceasta este compusă din reprezentanți ai instituțiilor naționale de audit.
Funcționarea sa este reglementată de o cartă care îi garantează independența, stabilită de Consiliul Nord-Atlantic, față de care este directrăspunzătoare. Este abilitată să verifice conturile tuturor organismelor NATO,inclusiv ale organizațiilor de producție și logistică și ale Programului de investițiipentru securitate. Mandatul său include nu numai activități de credit financiar,dar și de audit de performanță. Astfel, rolul său nu se limitează doar la asigurarea contabilității, ci se extinde la verificarea practicilor de gestiune, îngeneral.
216Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 216
217NATO Buget civil Buget militar (Cartiere generale, Buget militar (Forța NATO de
– țară membră Agenții și programe) de supraveghere aeriană și control)
ȚăRI“19” “19” “18” “14” “13”
PARTICIPANTE
Belgia 2,76 2,8 3,3 2,5869 3,2821
Canada 5,35 5,33 5,95 7,1994 9,1343
Republica Cehă 0,9 0,9 1,08 0 0
Danemarca 1,47 1,68 1,94 1,5282 1,9389
Franța 15,35 15,25 0 0 0
Germania 15,54 15,54 18,2 21,4886 27,2638
Grecia 0,38 0,38 0,46 0,4728 0,5999
Ungaria 0,65 0,65 0,78 0 0
Islanda 0,05 0,04 0,05 0 0
Italia 5,75 5,91 7,08 5,5485 7,0397
Luxemburg 0,08 0,08 0,1 0,0825 0,1045
Olanda 2,75 2,84 3,28 2,8625 3,6317
Norvegia 1,11 1,16 1,36 1,1146 1,4142
Polonia 2,48 2,48 2,97 0 0
Portugalia 0,63 0,63 0,75 0,5323 0,6754
Spania 3,5 3,5 4,19 2,77 3,1
Turcia 1,59 1,59 1,9 1,2419 1,5757
Marea Britanie 17,25 16,09 19,12 20,8558 0
Statele Unite 22,41 23,15 27,49 31,716 40,239Total 100 100 100 100 100Tabelul 1
PROCENTAJUL COTELOR PARTE DE COST ALE ȚĂRILOR MEMBRE NATO
BUGETE CIVILE ȘI MILITAREChapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 217
Tabelul 2
PROCENTAJUL COTELOR PARTE DE COST ALE
ȚĂRILOR MEMBRE NATO. P ROGRAMUL NATO DE INVESTI ȚII
ÎN DOMENIUL SECURIT ĂȚII
NATO Cheltuieli împărțite Cheltuieli împărțite
țară membră la 18 la 19
Belgia 4,24 3,72
Canada 4,025 3,22
Republica Cehă 1,0333 0,9
Danemarca 3,44 3
Franța 0 12,9044
Germania 23,135 20,254
Grecia 1,05 1
Ungaria 0,7463 0,65
Islanda 0 0
Italia 9,1 7,745
Luxemburg 0,2 0,1845
Olanda 4,74 4,14
Norvegia 2,895 2,6
Polonia 2,8474 2,48
Portugalia 0,392 0,345
Spania 3,7793 3,2916
Turcia 1,13 1,04
Marea Britanie 11,7156 10,1925
Statele Unite 25,5311 22,333
218Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 218
219ȚăRI MEMBRE 1980 1985 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000
(MONED ă)(EST.)
Belgia 115 754 144 183 155 205 131 156 131 334 131 796 133 007 136 252 140 256
(franc belgian)
Republica Cehă // // // // // // // 41 167 44 022
(coroană cehă)
Danemarca 9 117 13 344 16 399 17 468 17 896 18 521 19 079 19 428 19 349
(coroană daneza)Franța 110 514 186 715 231 911 238 432 237 375 241 103 236 226 239 488 243 936
(franc francez)Germania 48 518 58 650 68 376 58 986 58 671 57 602 58 327 59 854 59 617
(marcă germană)Grecia 96 975 321 981 612 344 1 171 377 1 343 276 1 510 684 1 724 621 1 853 189 1 981 984
(drahme)Ungaria // // // // // // // 187 672 218 023
(forint)Italia 7 643 17 767 28 007 31 561 36 170 38 701 40 763 43 062 4 3002
(1000 lire italiene)Luxemburg 1 534 2 265 3 233 4 194 4 380 4 797 5 197 5 330 5 468
(franc Lux.)Olanda 10 476 12 901 13 513 12 864 13 199 13 345 13 561 14 534 14 192
(gulden olandez)Norvegia 8 242 15 446 21 251 22 224 22 813 23 010 25 087 25 809 25 675
(coroană norvegiană)Polonia // // // // // // // 12 599 14 065
(zlot)Portugalia 43 440 111 375 267 299 403 478 401 165 418 772 420 654 452 843 475 178
(scud)Spania 350 423 674 883 922 808 1 078 751 1 091 432 1 123 046 1 124 054 1 180 075 1 266 429
(pesetă)Turcia 203 1 235 13 866 302 864 611 521 1 183 327 2 289 430 4 167 636 6 998 960
(1000 lire turcești)Marea Britanie 11 593 18 301 22 287 21 439 22 330 21 612 22 551 22 548 22 823
(lire sterline)Total NATO Europa 111 981 92 218 186 189 184 352 186 821 172 732 175 306 179 671 164 559
(dolari americani)Canada 5 788 10 332 13 473 12 457 11 511 10 831 11 168 12 360 11 948
(dolari canadieni)Statele Unite 138 191 258 165 306 170 278 856 271 417 276 324 274 278 280 969 296 373
(dolari americani)Total 143 141 265 731 317 717 287 933 279 860 284 146 281 806 289 288 304 441
America de Nord
(dolari americani)
Total NATO 255 122 357 949 503 906 472 284 466 681 456 879 457 112 468 960 468 999
(dolari americani)Tabelul 3*
CHELTUIELILE PENTRU AP ĂRARE ALE ȚĂRILOR NATO (1980-2000)
(Pe baza prețurilor și ratelor de schimb curente. Unitatea monetară = milioane)Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 219
Cifrele prezentate în Tabelul 3 reprezintă plățile efectuate sau în curs de
efectuare în anul fiscal, Ele sunt stabilite pe baza definiției cheltuielilor pentruapărare utilizate de către NATO. Din cauza diferențelor dintre aceasta șidefinițiile naționale, cifrele prezentate pot diferi considerabil de cele care suntcitate de autoritățile naționale sau date în bugetul fiecărei țări. În cazul țărilorcare acordă asistență militară, acestea sunt incluse în cifrele de cheltuieli. În cazul țărilor care primesc asistență, cifrele nu includ valoarea ajutoarelor.Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare sunt incluse în cele pentru echipamente, iar pensiile – în cheltuielile de personal.
Franța este membru al Alianței fără a aparține de structura militară integrată și
nu participă la planificarea colectivă a forțelor. Datele despre apărare care sereferă la Franța au doar valoare orientativă.
Islanda nu dispune de forțe armate, Republica Cehă, Ungaria și Polonia au
aderat la Alianță în 1999.
220* Sursă: Financial and Economic Data Relating to NATO Defence, M-DPC-2(2000)107 publicată
la data de 5.12.2000.Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 220
221ȚăRI MEMBRE 1980- 1985- 1990- 1995- 1996 1997 1998 1999 2000
(MONED ă)1984 1989 1994 1999 (EST.)
Belgia 3,2 2,8 2,0 1,5 1,6 1,5 1,5 1,4 1,4
(franc belgian)
Republica Cehă // // // // // // // 2,2 2,3
(coroană cehă)Danemarca 2,4 2,0 1,9 1,7 1,7 1,7 1,6 1,6 1,5
(coroană daneza)Franța 4,0 3,8 3,4 2,9 3,0 2,9 2,8 2,7 2,7
(franc francez)Germania 3,3 3,0 2,1 1,6 1,6 1,6 1,5 1,5 1,5
(marcă germană)Grecia 5,3 5,1 4,4 4,6 4,5 4,6 4,8 4,8 4,9
(drahme)Ungaria // // // // // // // 1,6 1,7
(forint)Italia 2,1 2,3 2,1 1,9 1,9 1,9 2,0 2,0 1,9
(1000 lire italiene)Luxemburg 1,0 1,0 0,9 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7
(franc Lux,)Olanda 3,0 2,8 2,3 1,8 1,9 1,8 1,7 1,8 1,6
(gulden olandez)Norvegia 2,7 2,9 2,8 2,2 2,2 2,1 2,3 2,2 1,9
(coroană norvegiană)P o l o n i a / // // / / // // / / /2 , 0 2 , 0
(zlot)Portugalia 2,9 2,7 2,6 2,3 2,4 2,4 2,2 2,2 2,2
(scud)Spania 2,3 2,1 1,6 1,4 1,4 1,4 1,3 1,3 1,3
(pesetă)Turcia 4,0 3,3 3,8 4,4 4,1 4,1 4,4 5,4 6,0
(1000 lire turcești)Marea Britanie 5,2 4,5 3,8 2,8 3,0 2,7 2,7 2,5 2,4
(lire sterline)Total NATO Europa 3,5 3,2 2,6 2,2 2,2 2,2 2,1 2,1 2,1
(dolari americani)Canada 2,0 2,1 1,9 1,4 1,4 1,2 1,3 1,3 1,2
(dolari canadieni)Statele Unite 5,6 6,0 4,7 3,3 3,5 3,3 3,1 3,0 3,0
(dolari americani)Total America de Nord 5,3 5,6 4,4 3,2 3,3 3,2 3,0 2,9 2,9
(dolari americani)Total NATO 4,5 4,5 3,5 2,7 2,8 2,7 2,6 2,6 2,5
(dolari americani)Tabelul 4
CHELTUIELILE PENTRU AP ĂRARE ALE ȚĂRILOR NATO ÎN PROCENTE DIN PRODUSUL NA ȚIONAL BRUT
(1980-2000)
(Pe baza prețurilor curente) (medii)Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 221
Chapitre 9-ro.qxd 26/09/02 12:28 Page 222
CAPITOLUL 10
ORGANIZARE ȘI STRUCTURI CIVILE
Cartierul General al NATO
Reprezentanți permanenți și delegații naționale
Secretarul general
Secretariatul Internațional
Cabinetul particular
Cabinetul Secretarului general
Secretariatul Executiv
Biroul de informații și presã
Biroul pentru securitate al NATO
Departamentul pentru probleme politice
Departamentul pentru operațiuni și planificarea apărării
Departamentul pentru sprijinul apărării
Secretariatul pentru consultare, comandă și control de la Cartierul
General al NATO (NHQC3S)
Departamentul pentru investiții de securitate,
logistică și planuri civile de urgențăChapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 223
Departamentul pentru probleme științifice și de mediu
Biroul administrativ
Biroul inspectorului financiar
Biroul președintelui Comisiei superioare pentru resurse
Biroul președintelui Comitetelor pentru buget
Colegiul internațional al comisarilor de conturi
Organizațiile NATO pentru producție și logisticăChapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 224
ORGANIZARE ȘI STRUCTURI CIVILE
CARTIERUL GENERAL AL NATO
Cartierul General al NATO din Bruxelles este atât sediul politic al Alianței,
cât și reședința permanentă a Consiliului Nord-Atlantic. Aici se află birourilereprezentanților permanenți și ale delegațiilor naționale, ale SecretaruluiGeneral și Secretariatului Internațional, ale reprezentanților militari naționali, al președintelui Comitetului Militar și ale Statului Major Militar Internațional. De asemenea, găzduiește și misiunile diplomatice ale statelor Partenere,Statul major pentru consultare, comandă și control (C3) al Cartierului General,precum și unele agenții ale NATO.
La Cartierul General al NATO lucrează aproximativ 3150 de angajați
permanenți. Dintre aceștia, circa 1400 sunt membri ai delegațiilor naționale șireprezentanți militari naționali la NATO. Secretariatul Internațional și agențiileinternaționale numără aproximativ 1300 de salariați civili, iar Statul MajorMilitar Internațional are 350 de membri, dintre care circa 80 de civili. De asemenea, reprezentanții oficiali ai misiunilor diplomatice sau ai birourilorde legătură din țările Partenere dispun de birouri la Cartierul General al NATO.
REPREZENTAN ȚI PERMANEN ȚI
ȘI DELEGA ȚII NA ȚIONALE
Fiecare țară membră este reprezentată în Consiliul Nord-Atlantic de un
ambasador sau reprezentant permanent, asistat de o delegație naționalăalcătuită din consilieri și oficiali, care își reprezintă țările în diferite comitete aleNATO. În multe privințe, delegațiile sunt asemănătoare unor mici ambasade.Amplasarea delegațiilor în cadrul aceleiași clădiri le permite să mențină, ușor și rapid, contacte oficiale și neoficiale, atât între ele, cât și cu serviciileSecretariatului Internațional al NATO, sau cu reprezentanții țărilor Partenere.
SECRETARUL GENERAL
Secretarul General este un om de stat internațional de rang înalt, numit de
către guvernele țărilor membre în funcția de președinte al Consiliului Nord-Atlantic, al Comitetului pentru planificarea apărării și al Grupului pentruplanificare nucleară; de președinte în funcțiune al altor comitete superioare aleNATO; și de Secretar General și șef executiv al NATO. Totodată, el este și președintele Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic și al Grupului de
225Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 225
cooperare mediteraneană, dar și președinte asociat (împreună cu reprezentantul
Rusiei și reprezentantul țărilor membre NATO, funcționând ca președinteonorific) al Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia. De asemenea, este șipreședinte asociat, alături de reprezentantul ucrainean, al Comisiei NATO-Ucraina.
Secretarul General este responsabil cu promovarea și dirijarea procesului
de consultare și de adoptare a deciziilor în cadrul Alianței. El poate propuneteme de discuție și elemente decizionale și este abilitat să rezolve pe cale amiabilă posibilele divergențe între țările membre. Este responsabil de conducerea Secretariatului Internațional și este principalul purtător de cuvântal Alianței, atât în relațiile externe și în comunicarea și contactele cu guvernelemembre, cât și cu mass-media. Adjunctul Secretarului General îl asistă peacesta în exercitarea funcțiunilor sale și îl înlocuiește în caz de absență. El prezidează Forțele operative la nivel înalt pentru controlul armelorconvenționale, Grupul executiv de lucru, Comitetul NATO pentru apărarea aeriană, Comisia consultativă comună, Comitetul mixt pe probleme de proliferare,precum și alte câteva Grupuri ad-hoc și de lucru.
Secretarul General răspunde de conducerea Secretariatului Internațional
în ansamblu și are sub autoritate directă un Cabinet și biroul SecretaruluiGeneral. Secretariatul Internațional este format din reprezentanți ai țărilormembre și servește Consiliul, precum și comitetele și grupurile de lucru subordonate acestuia, dar și Consiliul Parteneriatului Nord-Atlantic, Consiliul Permanent Comun NATO-Rusia, Comisia NATO-Ucraina și Grupul decooperare mediteraneană. El acționează atât ca secretariat, cât și ca personalde consultanță politică și operativă, și funcționează pe bază permanentă, abordând o largă varietate de probleme relevante pentru Alianță și pentru țărilePartenere.
SECRETARIATUL INTERNA ȚIONAL
Activitatea Consiliului Nord-Atlantic și a comitetelor subordonate acestuia
este sprijinită de un Secretariat Internațional, al cărui personal este alcătuit dincetățeni ai țărilor membre, fie recrutați direct de către Organizație, fie detașațide guvernele respective. Membrii Secretariatului Internațional răspund în fațaSecretarului General și se subordonează Organizației pe toată perioada serviciului lor.
Secretariatul Internațional este format din Biroul Secretarului General,
cinci departamente operative, Biroul administrativ și Biroul Inspectorului financiar. În fruntea fiecărui departament se află un Secretar General adjunct,care prezidează, de obicei, principalul comitet care tratează problemele aflate
226Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 226
în competența sa. Cu ajutorul structurii lor pe direcții, secțiuni și servicii,
departamentele sprijină lucrările comitetelor în diferite domenii de activitate,descrise în alte capitole.
Secretariatul Internațional sprijină procesul de realizare a consensului și
de adoptare a deciziilor între țările membre și partenere și este responsabil cupregătirea și supravegherea reuniunilor și deciziilor comitetelor NATO și aleinstituțiilor create pentru coordonarea diferitelor forme de parteneriat bilateralși multilateral, înființate încă de la sfârșitul Războiului rece, cu țări nemembre.În plus, există un număr de agenții și organizații civile localizate în diferite țărimembre, cu responsabilități în domenii precum: sisteme de comunicații șiinformaționale și suport logistic (vezi Capitolul 14).
CABINETUL PARTICULAR
Cabinetul sprijină Secretarul General și pe adjunctul acestuia în toate
aspectele activității lor. Personalul său include un Consilier juridic și unConsilier specialist în afacerile central și est-europene.
CABINETUL SECRETARULUI GENERAL
Cabinetul Secretarului General este alcătuit din Cabinetul și din
Secretariatul executiv, Biroul pentru informații și presă și Biroul pentru securitate al NATO.
SECRETARIATUL EXECUTIV
Misiunea Secretariatului executiv este de a asigura buna funcționare a
Consiliului Nord-Atlantic (NAC), a Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic(EAPC), a Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia (PJC), a ComisieiNATO-Ucraina (NUC), a Grupului de cooperare mediteraneană (MCG), a Comitetului pentru planificarea apărării (DPC) și a Grupului de planificarenucleară (NPG), precum și a activității întregii structuri de comitete și grupuride lucru, înființate pentru a sprijini aceste organisme. Totodată, este responsabilcu planificarea și organizarea tuturor întâlnirilor la nivel ministerial și la nivel înalt, atât la Cartierul general al NATO, cât și în exterior. În plus, Secretariatului executiv îi mai revin coordonarea structurilor EAPC și a altororganisme din cadrul EAPC sau al Parteneriatului pentru Pace și coordonareadispozițiilor referitoare la acreditarea misiunilor diplomatice ale țărilor partenerela NATO. Membrii Secretariatului executiv acționează ca secretari și stenografi
227Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 227
ai diferitelor comitete, asigurând munca de secretariat și administrativă pentru
Consiliu și comitetele sale superioare. Ei redactează agendele de lucru, procesele verbale, rapoartele și documentele de natură procedurală cerute deorganismele respective, consiliază președinții comitetelor și sunt persoane decontact în cadrul comitetelor.
Secretarul executiv, ca secretar al tuturor organismelor care activează
la nivel ministerial și de ambasadori, este responsabil față de Secretarul General pentru supravegherea activității diferitelor direcții ale SecretariatuluiInternațional, astfel încât acestea să se conformeze întocmai directivelor primite. Prin intermediul Serviciului de sisteme informatice, cabinetul săuasigură sprijinul tehnologic pentru Secretariatul Internațional și pentru StatulMajor Militar Internațional, precum și serviciile de birotică pentru CartierulGeneral al NATO. Totodată, este responsabil cu implementarea politicii degestiune informatică a NATO și cu ordonarea, publicarea și arhivarea documentelor, conform procedurilor adoptate și autorizate de țările membre.
BIROUL DE INFORMA ȚIIșI PRES Ă
Biroul pentru informații și presă este compus dintr-un serviciu de presă și
media și un serviciu de informare, care, la rândul său, este alcătuit dintr-osecțiune de planificare și producție, o secțiune pentru relații cu țările NATO șio alta pentru relațiile cu țările Partenere. Biroul are un Centru de informare șidocumentare la Kiev. Directorul pentru informații și presă este președinteleComitetului pentru informare și relații culturale.
Purtătorul de cuvânt pentru relațiile cu presa și serviciul de presă și media
emit declarații oficiale în numele Alianței și al Secretarului General și asigurăpentru jurnaliști rezumate oficiale și de fond. Serviciul de presă și media acordăacreditări jurnaliștilor, difuzează comunicatele scrise și discursurileSecretarului General; în plus, asigură o revistă zilnică a presei și servicii deselectare a articolelor de ziar pentru personalul de la Cartierul general al NATOdin Bruxelles, organizează întrevederile Secretarului General și ale altor oficialiNATO cu mass-media și asigură asistența tehnică și facilitățile necesare transmisiilor radio sau de televiziune.
Biroul de informații și presă ajută guvernele țărilor membre și partenere
să facă mai bine cunoscute publicului rolul și politicile NATO, printr-o varietatede programe și activități. În acest scop, sunt folosite publicații periodice sauspeciale, materiale video, fotografii și expoziții, vizite de grup, conferințe șiseminarii, precum și burse de cercetare. Biroul este dotat cu o bibliotecă și unserviciu de documentare, o mediatecă și o unitate de distribuție.
228Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 228
Biroul menține contacte strânse cu autoritățile naționale responsabile cu
informarea și cu organismele neguvernamentale, organizând activități destinate prezentării, pentru opinia publică din fiecare dintre țările membre, a obiectivelor și realizărilor Alianței. De asemenea, organizează sau sponsorizează un anumit număr de programe multinaționale la care participăcetățeni din diferite țări membre și, împreună cu partenerii de cooperare aiNATO, întreprinde activități de informare care să sporească înțelegerea șicunoașterea publică a Alianței în țările reprezentate în Consiliul pentruParteneriat Euro-Atlantic și în Grupul de cooperare mediteraneană.
BIROUL PENTRU SECURITATE AL NATO
Biroul pentru securitate al NATO coordonează, monitorizează și
implementează politica de securitate a NATO. Directorul pentru securitate esteprincipalul consilier al Secretarului General pe problemele de securitate și estepreședintele Comitetului pentru Securitate al NATO. El conduce Serviciul pentru securitate de la Cartierul General al NATO și răspunde de coordonareagenerală a securității în cadrul Alianței.
DEPARTAMENTUL PENTRU PROBLEME POLITICE
Departamentul pentru probleme politice se află în subordinea
Secretarului General adjunct pentru afaceri politice, care prezidează ComitetulPolitic Superior, totodată fiind și președintele unui număr de alte comitete (vezi Capitolul 13). Departamentul are o Direcție politică și una economică.Directorul Direcției politice este locțiitorul Secretarului General adjunct pentruprobleme politice. El îndeplinește funcția de președinte adjunct al ComitetuluiPolitic la Nivel Înalt și președinte ad-interim al Comitetului Politic. Directorul Direcției economice este președintele Comitetului Economic.
Activitatea zilnică a Direcției politice este desfășurată pe șapte secțiuni:
•Secțiunea NATO pentru afaceri regionale și multilaterale se
concentrează asupra dezvoltării relațiilor NATO cu alte instituțiieuropene pentru securitate, în special cu UE și UEO; a pregătirii reuniunilor NATO la nivel înalt și la nivelul miniștrilor de externe; a evoluțiilor politice legate de NATO în țările membre; a evoluțiilor legatede NATO într-un număr de alte țări care nu participă la Consiliul pentruParteneriat Euro-Atlantic sau la Parteneriatul pentru Pace (în specialJaponia și câteva state europene); a dezvoltării Dialogului Mediteranean;și a pregătirii și punerii în aplicare a deciziilor reuniunilor grupurilor delucru la nivel de experți din capitale, pe probleme regionale.
229Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 229
•Secțiunea pentru planificare politică și redactare a discursurilor este
responsabilă cu redactarea discursurilor, articolelor și notelor relevantepentru Secretarul General și pentru alți înalți oficiali ai Alianței; cu pregătirea lucrărilor de planificare politică; și cu difuzarea de informațiiasupra agendei politice a NATO. Ea menține contactele cu comunitateaacademică, conduce pregătirile și desfășurarea activităților Grupului de consultanță pe probleme de politică atlantică (APAG). Responsabilitățile Secțiunii includ și asistența în pregătirea comunicatelor și a altor texte, precum și contribuția la procesul deredactare desfășurat în contextul reuniunilor NATO la nivelul miniștrilorde externe și la nivel înalt.
•Secțiunea pentru partenerii est-europeni se ocupă de relațiile NATO cu
Rusia și Ucraina; punerea în aplicare a Actului fondator NATO-Rusia și aCartei NATO-Ucraina; coordonarea generală a programelor anuale delucru, pregătirea și supravegherea aplicării deciziilor reuniunilor la nivelînalt, ministerial sau de ambasadori, ale Consiliului Permanent ComunNATO-Rusia (PJC) și ale Comisiei NATO-Ucraina (NUC).
•Secțiunea pentru parteneriat și cooperare euro-atlantică se ocupă de
relațiile bilaterale dintre NATO și toate celelalte țări partenere, precum șide aspecte referitoare la extinderea NATO și de implementarea și conducerea generală a tuturor activităților din cadrul Planului de acțiuneal membrilor (MAP). Secțiunea pregătește reuniunile Consiliului pentruParteneriat Euro-Atlantic la nivel înalt, la nivel de miniștri de externe șiambasadori și abordează aspecte ale Parteneriatului pentru Pace, însprijinul Departamentului pentru operațiuni și planificarea apărării; coordonează Inițiativa NATO pentru Europa de sud-est și contribuțiaacesteia la Pactul de Stabilitate pentru Europa de sud-est, precum șirelațiile politice generale ale Alianței cu fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei
1, în lumina angajamentului KFOR, asumat de către NATO.
•Secțiunea pentru cooperare în materie de securitate și rezolvarea
crizelor pe plan politic este responsabilă cu problemele de cooperare în
domeniul securității (inclusiv Grupul ad-hoc al EAPC pentru menținereapăcii și Grupul de lucru NATO/Rusia pentru menținerea păcii); cu relațiile generale ale NATO cu Organizația pentru Securitate șiCooperare în Europa (OSCE); cu aspectele politice ale planificăriiexercițiului de gestionare a crizelor (CMX); și cu aspecte de menținerea păcii în relațiile NATO/Națiunile Unite. Secțiunea constituie punctul deconvergență a aspectelor legate de rezolvarea politică a crizelor în
2301 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 230
cadrul Departamentului pentru probleme politice și este responsabilă cu
reprezentarea zilnică a Departamentului în cadrul Forțelor Operative dinBalcani
2.
•Secțiunea pentru coordonare și controlul armelor convenționale este
responsabilă de politica de control al armamentelor și de problemele deimplementare referitoare la Tratatul CFE, la Documentul de la Viena, la Acordul de la Dayton; de controlul regional al armelor convenționaleși de măsurile de consolidare a încrederii și a mediului de securitate(CSBM); de armele de calibru mic și ușoare (SALW) și minele terestreanti-personal (APL); de organizarea echipelor multinaționale deinspecție CFE ale NATO; de administrarea și dezvoltarea bazei de datede verificare (VERITY) și de gestionarea, în numele Comitetului deCoordonare a Verificării (VCC), a cooperării cu 14 state din EuropaCentrală și de Est, semnatare ale Tratatului CFE.
•Centrul pentru Armele de distrugere în masă a fost inaugurat în mai
2000, ca rezultat al Inițiativei asupra armelor de distrugere în masă(WMD), aprobată la Summit-ul de la Washington, în aprilie 1999.Centrul este o secțiune a Direcției politice și este format din membrii aipersonalului Secretariatul Internațional și din experți naționali. Rolul Centrului este acela de a îmbunătăți coordonarea activitățilorlegate de WMD, precum și de intensificare a consultărilor pe probleme de neproliferare, control al armamentului și dezarmare. Totodată, Centrul sprijină eforturile apărării pentru îmbunătățireacapacității Alianței de a face față riscurilor implicate de armele de distrugere în masă și mijloacelor de distribuție a acestora.
Direcția economică îndeplinește un rol consultativ în privința evoluțiilor
economice care au, pentru NATO, implicații legate de securitate sau de apărare. Aceasta efectuează studii asupra tendințelor economice și a aspectelor economice ale apărării, destinate Secretarului General; întocmește studii asupra problemelor economice cu implicații pentru securitate,în numele Comitetului economic; pregătește, pentru Comitetul de analiză aapărării, evaluări economice referitoare la țările NATO, în contextul planificăriiapărării în cadrul NATO; și menține contacte cu organizații economiceinternaționale. Direcția economică are ca misiune și implementarea activitățilorde cooperare cu țările partenere în cadrul Consiliului pentru Parteneriat Euro-Atlantic, al Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia și al ComisieiNATO-Ucraina. Aceste activități se concentrează asupra problemelor
2312 Forța operativă din Balcani este un organism de coordonare care reunește reprezentanți ai
Secretariatului Internațional și ai Statului Major Militar Internațional, implicați în probleme curente decoordonare, legate de rolul NATO în Balcani.Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 231
economice ale securității, incluzând stabilirea bugetului pentru apărare,
restructurarea apărării și problemele economice din domeniul politicii deapărare.
DEPARTAMENTUL PENTRU OPERA ȚIUNI
șI PLANIFICAREA AP ĂRĂRII
Departamentul pentru operațiuni și planificarea apărării se află în subordinea
Secretarului General adjunct pentru operațiuni și planificarea apărării, care este președintele Comitetului de Analiză a Apărării (instanța superioarăpentru planificarea apărării în cadrul NATO, aflată sub autoritatea Comitetuluide Planificare a Apărării) și vicepreședinte al Grupului executiv de lucru. El prezidează și Grupul de coordonare politică. Departamentul sprijină, de asemenea, Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru Pace(PMSC/PfP), în coordonarea și dezvoltarea activităților prevăzute în cadrulPfP. Departamentul este format din Direcția pentru politica de apărare și planificarea forțelor armate, Direcția pentru parteneriat și cooperare în domeniul apărării, Direcția pentru operațiuni și gestionarea crizelor și Direcțiapentru politica nucleară. Direcția oferă sprijin de personal locțiitoruluiSecretarului General, în calitatea sa de președinte al Grupului director la nivelînalt (HLSG), care supraveghează implementarea Inițiativei capacității deapărare a alianței.
Direcția pentru politica de apărare și planificarea forțelor armate este
alcătuită din Secțiunea politică de apărare și Secțiunea de planificare a forțelor
armate . Direcția este responsabilă cu problemele politicii de apărare și cu
majoritatea chestiunilor de natură politico-militară abordate de Consiliu sau deGrupul de coordonare politică, precum și cu pregătirea, în colaborare cu delegațiile naționale, a tuturor lucrărilor și afacerilor legate de analiza apărării,inclusiv analiza programelor de apărare națională; cu alte chestiuni de naturăpolitico-militară abordate de Comitetul de Planificare a Apărării; cu pregătireastudiilor asupra aspectelor generale sau particulare ale planificării și politiciiapărării în cadrul NATO, în numele Grupului executiv de lucru și al Comitetuluide Analiză a Apărării; cu sprijinirea programului PfP și administrarea Procesuluide planificare și analiză (PARP); cu dezvoltarea conceptului de Forțe OperativeMultinaționale Interarme (CJTF); cu întreținerea unei baze de date computerizate,cuprinzând informații în legătură cu forțele NATO; precum și cu organizarea șiefectuarea studiilor statistice necesare în evaluarea eforturilor de apărare aleAlianței. Directorul pentru politica de apărare și planificarea forțelor armateeste locțiitorul Secretarului General adjunct și totodată vicepreședinteleComitetului de Analiză a Apărării.
232Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 232
Direcția pentru operațiuni și rezolvarea crizelor include Secțiunea de
gestionare a crizelor, Secțiunea de operațiuni ale Consiliului și Grupul demenținere a păcii. Directorul operațiunilor și gestionării crizelor este, totodată,responsabil, în numele Secretarului General, cu dezvoltarea și controlulCentrului de criză al NATO (SITCEN).
Secțiunea de gestionare a crizelor oferă personal de sprijin Secretarului
General, Consiliului și Comitetului pentru Planificarea Apărării, precum șigrupurilor subordonate specializate în chestiuni majore politico-militare alepoliticii de gestionare a crizelor. Este responsabilă cu implementarea, monitorizarea și raportarea deciziilor Consiliului privitoare la rezolvareacrizelor, precum și cu pregătirea și dirijarea operațiunilor NATO. De asemenea,îndeplinește o funcție de legătură și coordonare între statele membre șinemembre NATO și organizațiile internaționale corespunzătoare, cum ar fiOrganizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare înEuropa, Uniunea Europeană, Uniunea Europei Occidentale, Biroul Înaltuluireprezentant și al Înaltului comisar ONU pentru refugiați.
Secțiunea de operațiuni a Consiliului sprijină activitățile NATO de rezolvare
a crizelor prin dezvoltarea și ameliorarea procedurilor, organizării și facilităților,în scopul întâmpinării nevoilor Consiliului și Comitetului pentru planificareaapărării și al favorizării consultărilor în perioadele de tensiuni și crize. Aceasta presupune coordonarea și actualizarea celor două manuale NATO degestiune a crizelor, efectuarea unui exercițiu anual de gestionare a crizelor,analizarea cerințelor pentru realizarea sistemului de comunicații și sprijinireadezvoltării suportului ADP în asemenea situații, precum și coordonareaactivităților cu partenerii PfP, pentru îmbunătățirea capacității lor de a întreprinde operațiuni de gestionare a crizelor și de a îmbunătăți cooperarea înacest domeniu.
Grupul de menținere a păcii sprijină procesul de rezolvare a crizelor prin
acordarea de consultanță cu un caracter tehnic și conceptual asupraoperațiunilor de menținere a păcii. Totodată, sprijină și alte aspecte aleactivității NATO în domeniul menținerii păcii, inclusiv dezvoltarea politiciiAlianței în acest sens, dezvoltarea politicii CIMIC (de cooperare civilo-militară)și susținerea Grupului ad-hoc PMSC de menținere a păcii.
Centrul de criză , cunoscut sub denumirea de SITCEN, îndeplinește trei
roluri specifice: să asiste Consiliul Nord-Atlantic, Comitetul de Planificare aApărării și Comitetul Militar în îndeplinirea funcțiilor pe care le dețin în domeniul consultărilor; să servească drept punct central în cadrul Alianței, de primire, schimb și diseminare a cunoștințelor și informațiilor economice, militare și politice; și să asigure conexiunea cu facilitățile similare ale statelormembre și ale Comandamentelor Strategice ale NATO. SITCEN este susținutde Centrul de comunicare sau “COMCEN”.
233Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 233
Direcția pentru parteneriat și cooperare în domeniul apărării a fost
înființată în 1997. Este responsabilă cu politica și implementarea PfP.Prezidează Comitetul director politico-militar asupra Parteneriatului pentruPace (PMSC) și contribuie la activitățile altor organisme ale NATO în problemelegate de EAPC, la cooperarea militară în contextul PfP, la relațiile NATO-Rusia și NATO-Ucraina, precum și la Dialogul Mediteranean. În contextul implementării PfP, direcția menține legături strânse cu toate țărilepartenere PfP și prezidează întâlnirile echipelor NATO înființate pentru a ajutațările partenere să-și dezvolte Programe individuale de parteneriat (IPP).
Direcția pentru politica nucleară oferă personal de sprijin Secretarului
General, Grupului de planificare nucleară și organismului său superior,Grupului la nivel înalt (HLG), precum și Grupului superior de apărare împotrivaproliferării. Principalele sale funcții sunt de a sprijini dezvoltarea tuturoraspectelor legate de politica și strategia nucleară, inclusiv dezvoltarea planificării și procedurilor, a exercițiilor și activităților de instruire în domeniulnuclear; și de a ajuta la coordonarea activităților de apărare ale NATO, ca răspuns la riscurile apărute în urma proliferării armelor de distrugere înmasă și a mijloacelor de distribuție. O parte a acestei ultime funcții va fiîndeplinită de noul Centru WMD, înființat în cadrul Departamentului pentruafaceri politice. Totodată, Direcția are misiunea de a pregăti întâlnirile Grupuluide planificare nucleară la nivel ministerial, la nivel de reprezentanți permanențiși de personal de grup, precum și de a dezvolta informarea opiniei publiceasupra atitudinii NATO față de problema nucleară și a răspunsului Alianței lariscurile proliferării, în domeniul apărării.
DEPARTAMENTUL PENTRU SPRIJINUL AP ĂRĂRII
Departamentul pentru sprijinul apărării, aflat în subordinea Secretarului
General adjunct pentru sprijinul apărării, are următoarele responsabilități:
• consilierea Secretarului General, a Consiliului Nord-Atlantic, a Comitetului
pentru Planificarea Apărării și a altor organisme ale NATO în toate problemele legate de cercetare, producție și achiziție de armamente,precum și în domeniul apărării aeriene extinse;
• promovarea utilizării cât mai eficiente a resurselor Alianței pentru
echiparea forțelor sale.
Departamentul asigură legătura cu organizațiile NATO de producție și
logistică angajate în proiecte de cooperare în materie de echipamente, precum și cu agențiile militare ale NATO care se ocupă de cercetarea în domeniul apărării și problemele legate de aceasta. În limita responsabilitățilorși competențelor sale, ia parte la toate aspectele procesului de planificare a
234Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 234
apărării, desfășurat de NATO. Secretarul General adjunct pentru sprijinul
apărării îndeplinește funcția de președinte permanent al Conferinței directorilornaționali pentru probleme de armament (CNAD) și al Comisiei C3 a NATO,precum și cea de co-președinte al Comitetului NATO pentru standardizare.Departamentul este compus din două Direcții:
Direcția de planificare, programe și politică în domeniul armamentelor îl
sprijină pe Secretarul General adjunct în abordarea unei game vaste de probleme de politică și programare, legate de achiziția echipamentului deapărare și de cooperarea Alianței în domeniul apărării. Directorul său estelocțiitorul Secretarului General adjunct pentru sprijinul apărării. Direcția aremisiunea de a formula inițiative de politici în domeniul armamentelor, care trebuie să contribuie la orientarea activităților CNAD către îndeplinireamisiunilor Alianței. Este de asemenea responsabilă cu armonizarea planurilorNATO în domeniul armamentelor cu celelalte aspecte ale procesului global alAlianței de planificare a apărării.
Direcția acordă sprijin Grupurilor pentru armament din cadrul forțelor
terestre, navale și aeriene și organismelor subordonate acestora. Rolul acestoraeste să faciliteze schimbul de informații și armonizarea conceptelor asupramaterialelor și cerințelor operaționale ale viitoarelor capacități terestre, maritime și aeriene ale Alianței, pentru promovarea unor soluții de cooperarebazate pe etapele și punctele-cheie ale Sistemului de programare eșalonată a armamentelor și pentru a obține un nivel ridicat de standardizare a echipamentelor în aplicarea Programului de standardizare al NATO.
În plus, Direcția este responsabilă cu implementarea programului
Parteneriatului pentru Pace intensificat în aria de responsabilitate a CNAD,incluzând Procesul de planificare și analiză a Parteneriatului; cu gestionareacontribuției CNAD la activitățile conduse de Grupul la nivel înalt pentru probleme de proliferare (DGP), privind dimensiunea apărării în cadrul politiciiantiproliferare a NATO; cu sprijinirea activităților CNAD în domeniul lărgiriiapărării aeriene și al apărării operative antibalistice, precum și coordonareaacestora cu activități paralele efectuate de autoritățile militare ale NATO, de Comitetul de Apărare Aeriană al NATO și de DGP; și cu supraveghereaactivităților CNAD privind aspectele referitoare la echipamentele de apărare înoperațiunile de sprijinire a păcii. Direcția menține legătura cu organismeexterne, precum Grupul vest-european pentru armamente (WEAG) și cuagenții, cum ar fi Acțiunea Tornado și EF 2000 ale NATO, Agenția de management logistic și producție (NETMA), Agenția NATO de proiectare, dezvoltare, producție și management logistic pentru elicoptere (NAHEMA) șiCentrul de cercetare subacvatică (SACLANTCEN).
O secțiune a personalului Agenției de cercetare și tehnologie (RTA) face
parte, împreună cu Direcția de planificare, programe și politică în domeniul
235Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 235
armamentelor, din Departamentul de sprijinire a apărării. Agenția NATO pentru
cercetare și tehnologie, care are cartierul general la Paris, sprijină activitățileComisiei NATO pentru cercetare și tehnologie (RTB). Împreună, RTA și RTB formează Organizația NATO pentru Cercetare și Tehnologie (RTO). Directorul RTA raportează atât Secretarului General adjunct pentru sprijinireaapărării, cât și Directorului Statului Major Militar Internațional.
Direcția de apărare aeriană și controlul spațiului aerian (fosta Direcție a
sistemelor de apărare aeriană) este responsabilă cu relația importantă dintreapărarea aeriană și controlul civil și militar al spațiului și traficului aerian. Ea acordă sprijin Comitetului de Apărare Aeriană al NATO (NADC), al cărui rol este să ofere consultanță Consiliului și Comitetului de Planificare a Apărării, în toate aspectele evoluției programului de apărare aeriană. Direcția acționează în strânsă cooperare cu autoritățile militare ale NATO.Misiunea NADC este de a promova și coordona eforturile pentru asigurareaunor permanente competențe, eficacități și eficiențe ale Sistemului de apărareaeriană al NATO din punct de vedere politic, precum și extinderea sistemului,astfel încât să se obțină capacități suficiente pentru sprijinirea Sistemului integrat al NATO de apărare aeriană (NATINADS) în a-și îndeplini rolul pe parcursul noilor misiuni și responsabilități ale Alianței. Extinderea NATINADS șia conceptului referitor la acesta răspund necesității unei mai mari flexibilități înapărarea colectivă, unei integrări funcționale a capacităților de apărare aeriană maritimă, unei apărări aeriene extinse astfel încât să includă apărarea antibalistică, extinderii și efectuării de operațiuni de menținere a păcii/rezolvarea crizelor.
O altă arie majoră de responsabilitate a Direcției o constituie sprijinirea
Comitetului NATO de control al traficului aerian (NATMC) (fostul Comitet decoordonare a spațiului aerian european, sau “CEAC”). Rolul NATMC este de aasigura coordonarea cerințelor civile și militare ale Alianței în materie de spațiuaerian. Totodată, el joacă un rol important în eforturile de îmbunătățire a controlului traficului aerian, depuse alături de țările partenere. Rolul Comitetuluia fost extins pentru a se garanta că, la nivel tehnic, operatorii militari potmenține gradul necesar de compatibilitate cu diferitele elemente ale sistemuluide control al traficului aerian, pe care agențiile civile îl introduc acum și în viitor.În contextul eforturilor actuale în direcția viitoarei integrări paneuropene a controlului traficului aerian, direcția reprezintă Comitetul de control al traficuluiaerian în câteva foruri internaționale.
În cadrul activităților de cooperare ale NATO, direcția este responsabilă și
cu acordarea de consultanță și asistență în probleme legate de apărarea aeriană și de gestionare a spațiului aerian pentru țările candidate care fac partedin Planul de Acțiune al Membrilor (MAP), precum și pentru alte țări partenere.
236Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 236
În acest context, munca de analiză este efectuată de Celula analitică pentru
apărarea aeriană a NATO (NAADC), înființată în cadrul Direcției în acest scop.
Totodată, se asigură legătura cu agențiile responsabile cu implementarea
sistemelor privind apărarea aeriană, a Programului aeropurtat de supravegherede la distanță al NATO, a Programului NATO pentru sistemul de comandă și control aerian, a Sistemului ameliorat de rachete sol-aer HAWK și a Sistemuluide apărare aeriană de întindere medie (MEADS).
SECRETARIATUL PENTRU CONSULTARE ,
COMAND ĂșI CONTROL DE LA CARTIERUL
GENERAL AL NATO (NHQC3S)
NHQC3S combină fostele elemente C3, atât ale Secretariatului
Internațional, cât și ale Statului Major Internațional, formând un secretariat unicintegrat. Principala responsabilitate a NHQC3S este de a dezvolta politici șidirecții de acțiune pentru planificarea, implementarea, funcționarea șimenținerea Sistemului de comunicații și informații al NATO (CIS) și de a monitoriza aplicarea acestora. Secretariatul oferă sprijin pentru Comisia deconsultare, comandă și control și pentru substructura acesteia. În plus, acordă sprijin Consiliului Nord-Atlantic, Comitetului Militar, Conferinței directorilorpentru armamente naționale, Comisiei superioare pentru resurse și altorcomitete cu responsabilități privind problemele C3. Secretariatul este organizatpe șase filiale: Filiala pentru cerințe și concepte (RCB); Filiala pentru interoperabilitate (IOB); Filiala pentru administrare a frecvențelor (FMB); Filiala pentru securitatea informației (ISB); Filiala pentru sisteme și tehnologiiinformatice (ISTB); și Filiala sistemelor de comunicații, navigare și identificare(CNISB). NHQC3S funcționează sub conducerea coordonată a SecretaruluiGeneral adjunct pentru sprijinirea apărării și a Directorului Statului Major MilitarInternațional. Directorul NHQC3S este Co-vicepreședinte al Comisiei NC3 șipreședinte al Reprezentanților naționali ai C3 (NC3 Reps.).
DEPARTAMENTUL PENTRU INVESTI ȚII DE SECURITATE ,
LOGISTIC ĂșI PLANURI CIVILE DE URGEN ȚĂ
Departamentul pentru investiții de securitate, logistică și planuri civile de
urgență se află sub autoritatea Secretarului General adjunct de resort. Acesta este președintele Înaltului Comitet de studiu al planurilor civile deurgență în sesiune plenară și co-președinte al Conferinței înalților responsabiliNATO pentru logistică, precum și președinte al Comitetului pentru infrastructură.Departamentul este format din Direcțiile pentru investiții de securitate și pentru
237Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 237
planurile civile de urgență și din Unitățile de logistică (Elementul IS) și de
coordonare a politicii resurselor.
Direcția pentru investiții de securitate se află sub autoritatea Controlorului
Programului pentru investiții de securitate, care este locțiitorul SecretaruluiGeneral adjunct și președinte permanent al Comitetului pentru infrastructură.Direcția sprijină Comisia superioară pentru resurse, Comitetul pentru infrastructură și Comitetul pentru bugetul militar prin:
• analizarea pachetelor de capacități, din punct de vedere politic,
economic, financiar și tehnic (pachetele de capacități prezintă necesitățile militare ale Comandanților strategici ai NATO în termeni deinvestiții de capital, costuri de funcționare și de întreținere, precum șiresurse umane);
• asigurarea suportului politic și supravegherii tehnice și financiare pentru
Programul NATO pentru investiții de securitate;
• analizarea, din punct de vedere tehnic și financiar, a cererilor adresate
Comitetului pentru infrastructură, în ideea autorizării volumului șifinanțării proiectelor care pot face obiectul unei finanțări comune;
• asigurarea analizei, din punct de vedere tehnic și financiar,
conform cererilor, a chestiunilor militare cu finanțare comună, aflate îndiscuția Comitetului pentru Buget Militar;
• acordarea de sprijin tehnic și financiar altor comitete NATO (SPC(R),
PCG, PMSC), care abordează chestiuni NSIP, în special, sau chestiunireferitoare la resurse, în general.
Unitatea de logistică (Elementul IS) funcționează în subordinea șefului
logisticii, care este președintele Comitetului pentru conducte al NATO șilocțiitor al co-președintelui Conferinței la nivel înalt a specialiștilor în logisticădin cadrul NATO. Unitatea de logistică (Elementul IS) are următoarele misiuni:
• elaborarea și coordonarea planurilor și politicilor vizând asigurarea unei
abordări coerente a problemelor logisticii de consum în cadrul Alianței șiîn cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace, pentru mărirea eficacității forțelor prin asigurarea unui sprijin logistic cât mai prompt șimai eficient;
• acordarea sprijinului administrativ Conferinței la nivel înalt a
specialiștilor în logistică din cadrul NATO, precum și organismelor salesubsidiare;
• acordarea sprijinului tehnic necesar Comitetului pentru conducte al NATO;
238Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 238
• sprijinirea, coordonarea și menținerea legăturii cu autoritățile militare ale
NATO și cu alte comitete și organisme din Alianță sau din afara acesteia, responsabile cu planificarea și implementarea problemelorprivind logistica de consum;
• menținerea legăturilor, în numele Secretarului General, cu organismele
de conducere ale Sistemului central-european de conducte (CEPS) șicu Organizația NATO pentru întreținere și sprijin (NAMSO).
Direcția pentru planuri civile de urgență se află în subordinea unui
director, care este și președintele Înaltului Comitet pentru planurile civile deurgență în sesiune permanentă. Direcția are următoarele misiuni:
• coordonarea și orientarea planurilor care vizează tranziția rapidă a
economiilor pe timp de pace ale țărilor Alianței, către o economie pentrusituații de urgență;
• dezvoltarea aranjamentelor necesare pentru folosirea resurselor civile
în sprijinul apărării Alianței și pentru protecția populației civile;
• asigurarea sprijinului administrativ necesar Înaltului Comitet pentru
planuri civile de urgență și celor nouă comisii și comitete pentru planuricivile de urgență, responsabile cu elaborarea măsurilor de rezolvare acrizelor în domeniul transporturilor civile, maritime, terestre și aeriene,precum și în cele ale energiei, industriei, alimentației și agriculturii, ale comunicațiilor civile, ale asistenței medicale și ale protecției civile;
• supervizarea activității Centrului euro-atlantic de coordonare a acțiunilor
în caz de calamitate (EADRCC), care coordonează răspunsurileinternaționale la cererile de asistență de la, sau în numele unei națiunilovite de o calamitate.
Totodată, directorul pentru planurile civile de urgență supervizează și
activitățile de planificare în caz de urgență civilă întreprinse în contextul EAPC,al Parteneriatului pentru Pace, al Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia,al Comisiei NATO-Ucraina și al Grupului de cooperare mediteraneană.
Unitatea de coordonare a politicii resurselor este responsabilă cu:
• elaborarea, în coordonare cu organismele competente, a unor propuneri
de politică și documente de planificare, cu privire la totalitatea problemelor legate de resurse care afectează Alianța;
• coordonarea tuturor elementelor de personal legate de aceste aspecte;• sprijinirea Comisiei superioare pentru resurse în dezvoltarea politicii
pentru resurse și a documentelor de planificare a acestora.
239Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 239
DEPARTAMENTUL PENTRU PROBLEME
șTIINȚIFICE șI DE MEDIU
Departamentul pentru probleme științifice și de mediu este subordonat
Secretarului General adjunct pentru afaceri științifice și de mediu, care estepreședintele Comitetului NATO pentru știință și președinte al Comitetului pentru problemele societății moderne. Acesta este secondat de un locțiitor alSecretarului General adjunct și are următoarele responsabilități:
• consilierea Secretarului General asupra problemelor științifice și
tehnologice care prezintă interes pentru NATO;
• implementarea deciziilor Comitetului pentru știință; conducerea activităților
subcomitetelor și comisiilor consultative create de către acesta; și dezvoltarea de modalități care să promoveze colaborarea în domeniulștiințific și cel tehnic, între oamenii de știință din țările Alianței și cei dințările partenere sau parte a Dialogului Mediteranean, consolidând astfelcapacitățile științifice și tehnice ale acestor state;
• supervizarea elaborării studiilor-pilot, a proiectelor pe termen scurt și a
atelierelor de lucru inițiate de Comitetul pentru problemele societățiimoderne;
• asigurarea legăturii în domeniul științific cu Secretariatul Internațional al
NATO, cu agențiile NATO, cu agențiile țărilor membre responsabile cuimplementarea politicilor științifice, precum și cu organizațiileinternaționale angajate în activități științifice, tehnologice și de mediu;
• supervizarea activităților menite să intensifice participarea oamenilor de
știință din țările partenere la Programul NATO pentru știință și laproiectele Comitetului pentru problemele societății moderne.
BIROUL ADMINISTRATIV
Biroul administrativ se află sub autoritatea Directorului administrativ,
care este responsabil cu toate problemele legate de organizarea și structuraSecretariatului Internațional, precum și de consilierea Secretarului General înprobleme legate de politica de personal și remunerarea personalului civil lanivelul întregii organizații. Este responsabil cu întocmirea, prezentarea șiadministrarea bugetului Secretariatului Internațional. Totodată, el supervizeazăSecția de coordonare și politică (care se ocupă de problemele administrativeale întregii organizații), Secția buget și analize financiare și Unitatea pentruconsiliere administrativă, a cărei misiune este de a consilia Secretarul Generalasupra problemelor legate de organizare, metode de lucru, proceduri și personal.
240Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 240
Locțiitorul Directorului administrativ are ca misiune administrarea
generală a Secretariatului Internațional, inclusiv serviciile legate de personal,întreținerea sediului, asigurarea echipamentelor pentru conferințe, interpretare și traducere, precum și realizarea și distribuirea documentelorinterne.
BIROUL INSPECTORULUI FINANCIAR
Inspectorul financiar este numit de Consiliu și este responsabil cu procurarea
fondurilor și controlul cheltuielilor în cadrul bugetului civil și militar, în conformitate cureglementările financiare ale NATO. Biroul său este alcătuit din Serviciul pentrubuget și trezorerie și Serviciul pentru control intern.
BIROUL PRE șEDINTELUI
COMISIEI SUPERIOARE PENTRU RESURSE
Comisia superioară pentru resurse (SRB) este principalul organism
consultativ al Consiliului, cu privire la necesitățile și disponibilitatea fonduluicomun de resurse militare. SRB este prezidată de un președinte național, ales de către țările membre. Acesta este sprijinit de un număr redus de angajațidin cadrul Secretariatului internațional.
BIROUL PRE șEDINTELUI COMITETELOR PENTRU BUGET
Președinția Comitetelor pentru buget este asigurată de una din țările
membre. Acest post beneficiază de o finanțare națională, cu scopul de amenține independența Comitetelor pentru buget, președintele fiind asistat de oechipă restrânsă, pusă la dispoziție de Secretariatul Internațional.
COLEGIUL INTERNA ȚIONAL AL COMISARILOR DE
CONTURI
Conturile diferitelor organisme NATO și cele legate de cheltuielile
prevăzute în Programul NATO pentru infrastructură, finanțat în comun, sunt verificate de un Colegiu internațional al comisarilor de conturi. Acesta estealcătuit din funcționari guvernamentali aparținând organismelor de verificaredin țările membre. Aceștia au un statut independent și sunt selecționați și
241Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 241
remunerați de către țările cărora le aparțin. Sunt numiți de Consiliu și se
subordonează acestuia.
ORGANIZA ȚIILENATO PENTRU PRODUC ȚIEșI
LOGISTIC Ă
Există o serie de organizații NATO pentru producție și logistică (NPLO),
înființate de NATO și mandatate de Consiliul Nord-Atlantic, pentru executareaunor sarcini specifice. Deși există diferențe în ceea ce privește mandatele,modalitățile de finanțare, atribuțiile financiare și administrarea lor, toate se subordonează unei Comisii a directorilor sau unui Comitet director, responsabile cu supervizarea activităților lor. Detalii suplimentare pot fi găsiteîn Capitolul 14.
242Chapitre 10-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 242
CAPITOLUL 11
ORGANIZARE ȘI STRUCTURI MILITARE
Comitetul Militar
Comandanți Strategici
Statul Major Militar Internațional
Reprezentarea țărilor partenereChapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 243
Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 244
ORGANIZARE ȘI STRUCTURI MILITARE
COMITETUL MILITAR
Capitolele anterioare au descris sediul NATO din Bruxelles, centrul politic
al Alianței, unde Reprezentanții permanenți la NATO se întâlnesc, la nivel deAmbasadori, în cadrul Consiliului Nord-Atlantic, sub președinția SecretaruluiGeneral, pentru a dezbate și aproba politica Alianței. La intervale regulate,Consiliul și alte comitete politice superioare (în primul rând Comitetul de planificare a apărării (DPC) și Grupul de planificare nucleară (NPG)) sereunesc la Bruxelles sau în alte capitale ale Alianței, la nivele mai înalte, de miniștri de externe și ai apărării și uneori, în cazul reuniunilor la vârf, la nivelde șefi de stat și de guvern.
Deciziile adoptate de către fiecare din aceste organisme au același statut
și reprezintă politica aprobată de țările membre, indiferent de nivelul la care aufost adoptate. Comitetele specializate, alcătuite la rândul lor din oficialireprezentând diversele țări, sunt subordonate acestor organisme superioare.Această organizare pe comitete reprezintă mecanismul de bază care oferă Alianței mijloacele de consultare și de adoptare de decizii, asigurând reprezentarea fiecărui stat membru la toate nivelele și în toatedomeniile de activitate ale NATO.
În mod similar, în scopul asistării Consiliului Nord-Atlantic, a DPC și NPG,
oferindu-le consiliere în probleme militare, ofițerii superiori îndeplinesc funcțiade Reprezentanți militari naționali la NATO și cea de membri ai ComitetuluiMilitar în sesiune permanentă, sub autoritatea unui președinte ales (CMC).Asemenea organismelor politice decizionale, Comitetul Militar se întâlneșteregulat la nivel înalt și anume, al șefilor de Stat major (CHOD). Islanda, care nudeține forțe militare, este reprezentată la astfel de întâlniri de către un oficialcivil. Comitetul este cea mai înaltă autoritate militară a NATO, desfășurându-șiactivitatea sub autoritatea politică generală a Consiliului, a DPC și a NPG.
Activitatea curentă a Comitetului Militar este asigurată de reprezentanții
militari care acționează în numele șefilor de Stat major din țările lor. Ei acționează în calitate de reprezentanți naționali, apărând cât mai bine interesele țărilor lor, rămânând în același timp deschiși la negocieri și discuții,pentru obținerea consensului. Aceasta implică adesea compromisuri, atunci când obținerea acordului este în interesul întregii Alianțe și servește lapromovarea scopurilor politice și obiectivelor sale globale. În consecință,reprezentanții militari dispun de suficientă autoritate pentru a permiteComitetului Militar să își îndeplinească misiunile colective și să adopte deciziiprompte.
245Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 245
Comitetul este abilitat să recomande autorităților politice ale NATO acele
măsuri considerate necesare pentru apărarea comună în aria de acțiune aAlianței. Principalul său rol este de a stabili orientările și de a oferi consiliereasupra doctrinei și strategiei militare. Consiliază Comandanții strategici aiNATO, ai căror reprezentanți participă la întrunirile sale, asupra problemelormilitare și este răspunzător în fața Consiliului de administrarea generală aproblemelor militare ale Alianței, precum și de funcționarea eficientă aagențiilor Comitetului Militar (vezi Capitolul 14).
Comitetul ajută la elaborarea conceptelor strategice generale ale Alianței
și realizează o evaluare anuală pe termen lung a forței și capacităților țărilor și zonelor care prezintă un risc la adresa intereselor NATO. În plus, responsabilitățile sale pe timp de criză, tensiune sau război sunt acelea de aoferi Consiliului și Comitetului pentru Planificarea Apărării sfaturi cu privire lasituația militară și de a face recomandări pentru utilizarea forței militare, aplicarea planurilor de circumstanță și elaborarea unor reguli corespunzătoarede angajament.
Comitetul Militar se întâlnește în fiecare zi de joi, după întrunirile ordinare
ale Consiliului, ce au loc miercurea, astfel încât să poată pună în practică fărăîntârziere deciziile acestuia. În practică, întâlnirile pot fi convocate ori de câteori este necesar și atât Consiliul, cât și Comitetul Militar se întrunesc mult maifrecvent decât prevede orarul săptămânal. Ca rezultat al rolului Alianței înBosnia-Herțegovina și în Kosovo, al adaptării interne și externe a structurilorAlianței, al dezvoltării parteneriatului și cooperării cu alte țări și al creării de noiinstituții care să supravegheze aceste evoluții, frecvența întâlnirilor tuturororganismelor decizionale ale Alianței a crescut considerabil.
În mod normal, Comitetul Militar se reunește de trei ori pe an în sesiuni
la nivel de șefi de Stat major (CHODS). Două dintre aceste întâlniri aleComitetului Militar au loc la Bruxelles, iar cealaltă este găzduită de una dințările NATO, prin rotație.
În cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) și al
Parteneriatului pentru Pace (PfP), Comitetul Militar se întâlnește regulat cuțările partenere ale EAPC/PfP, la nivel de reprezentanți militari naționali (lunar) și la nivel CHODS (bianual), pentru a aborda chestiuni de cooperare îndomeniul militar. Detalii suplimentare sunt oferite în Capitolul 12, alături deinformații privind întâlnirile Comitetului Militar cu Rusia și cu Ucraina.
Președintele Comitetului Militar
Președintele Comitetului Militar (CMC) este ales de către șefii de Stat
major și desemnat în funcție pe o perioadă de trei ani. El acționează exclusiv
246Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 246
în calitate internațională și autoritatea sa derivă de la Comitetul Militar, în fața
căruia răspunde pentru îndeplinirea îndatoririlor sale. În mod normal, el prezidează toate reuniunile Comitetului Militar. În absența sa, atribuțiile îisunt preluate de către președintele-adjunct al Comitetului Militar (DCMC).
Președintele Comitetului Militar este atât purtătorul de cuvânt, cât și
reprezentantul acestuia. El conduce activitățile zilnice ale Comitetului și stabilește în numele acestuia directivele și orientările necesare, adresate Directorului Statului Major Militar Internațional (vezi mai jos). De asemenea, el reprezintă Comitetul Militar la reuniunile la nivel înalt, cum arfi cele ale Consiliului Nord-Atlantic, ale Comitetului pentru planificarea apărăriiși ale Grupului de planificare nucleară, în calitate de consilier pe probleme militare.
Prin funcțiile sale, președintele Comitetului Militar are, totodată, un important
rol public, fiind și principalul purtător de cuvânt pe probleme militare al Alianței,în contactele cu mass-media. Efectuează vizite oficiale și reprezintă ComitetulMilitar atât în țările Alianței, cât și în cele cu care NATO urmărește să dezvoltelegăturile stabilite în cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace, al Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, Consiliului Permanent ComunNATO-Rusia, Comisiei NATO-Ucraina, Grupului de cooperare mediteraneanăși Inițiativei pentru Europa de sud-est. În același timp, este și președintele dinoficiu al Biroului academic consultativ al Colegiului de Apărare al NATO. Rolul Colegiului de Apărare este descris în Capitolul 14.
COMANDAN ȚISTRATEGICI
Comandanții Strategici ai NATO (SC), respectiv Comandantul suprem al
forțelor aliate din Europa (SACEUR) și Comandantul suprem al forțelor aliatedin Atlantic (SACLANT), sunt răspunzători, în fața Comitetului Militar, pentru orientarea și coordonarea generală a problemelor militare ale Alianței,în cadrul ariilor lor de comandă. De asemenea, ei consiliază și ComitetulMilitar. Fiecare Comandant strategic este reprezentat pe lângă NATO de militari cu grad de general sau amiral, care îi ajută menținând legături strânsecu oficialitățile politice și militare de la Cartierul General, dar și prin asigurareaeficienței fluxului informațional și comunicațiilor în ambele direcții.Reprezentanții SC participă la reuniunile Comitetului Militar și oferă consilierecu privire la activitățile acestuia, în concordanță cu opiniile comandanților lor.
247Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 247
STATUL MAJOR MILITAR INTERNA ȚIONAL
Statul Major Militar Internațional (IMS) este condus de un Director cu rang
de general sau amiral, desemnat, pentru această poziție, de către țările membre și selecționat de Comitetul Militar (DIMS). Sub conducerea sa, IMS este responsabil cu planificarea, evaluarea și recomandarea politiciiprivind problemele militare, pe care le supune analizei Comitetului Militar, precum și cu asigurarea aplicării imediate a politicilor și deciziilor Comitetului.
IMS este compus din personal militar detașat, de țările membre, pentru a
ocupa funcții la Cartierul General al NATO, în scopul desfășurării unei activitățila nivel internațional, în interesul comun al Alianței și nu doar în numele țării lor.Unele posturi din cadrul Statului Major Militar Internațional sunt ocupate de personalul civil, care îndeplinește roluri administrative și de sprijin. IMS sprijinăactivitatea Comitetului Militar prin pregătirea și supravegherea aplicării deciziilor sale, fiind activ implicat și în procesul de cooperare cu țările dinEuropa centrală și de est, în cadrul inițiativei Parteneriatului pentru Pace (PfP).
Coordonarea activității Statului major și controlul fluxului informațional și
comunicațional, atât în interiorul IMS, cât și între IMS și alte organisme de laCartierul General al NATO, constituie responsabilitatea unui Coordonatorexecutiv din cadrul Biroului directorului IMS. Împreună cu subordonații săi,acesta oferă, de asemenea, sprijin administrativ Comitetului Militar, precum șiconsiliere pe probleme de procedură. Directorul Statului Major MilitarInternațional este asistat și de cinci Directori adjuncți, fiecare dintre aceștiaconducând câte un departament funcțional separat.
Departamentul planificare și politică stabilește și coordonează contribuția
Comitetului Militar la politica de apărare și planificare strategică a NATO. Aceasta include contribuția la elaborarea conceptelor politico-militare, a studiilor,evaluărilor și documentelor corespunzătoare; planificarea forțelor armate încadrul NATO; procesul de stabilire a scopurilor forțelor armate; analizarea anualăa apărării, la procesul de analiză și planificare al PfP (PARP) și la elaborarea conceptelor pe termen lung. Departamentul mai participă, în numele ComitetuluiMilitar, la procesul de planificare generală a apărării în cadrul NATO și elaborează și reprezintă opiniile Comitetului Militar și ale ComandanțilorStrategici ai NATO asupra problemelor de politică militară, în cadrul diferitelororganisme ale NATO.
Departamentul operațiuni sprijină Comitetul Militar în elaborarea
planurilor operaționale curente și în abordarea problemelor legate de situațiaforțelor armate ale NATO și a aspectelor de gestiune militară legate de rolulcare îi revine NATO în crizele internaționale. Departamentul promovează șicoordonează instruirea și exercițiile multinaționale, inclusiv pe cele careimplică țări din cadrul PfP, și coordonează eforturile vizând dezvoltarea unei
248Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 248
capacități operative eficace a NATO pentru războiul electronic, precum și
instruirea și exercițiile pe care le presupune acesta. În plus, este responsabilcu monitorizarea și evaluarea programelor și necesităților unui război electronic. Oferă sprijin Comitetului NATO pentru apărare aeriană și esteresponsabil cu problemele de apărare aeriană în cadrul Statului Major MilitarInternațional. Totodată, Departamentul servește drept punct de contact pentruofițerul de legătură al NATO la Organizația Națiunilor Unite, funcție îndeplinităde un membru activ al Statului Major Militar Internațional, în numele întregiiorganizații, atunci când este necesar.
Departamentul informații sprijină permanent, cu informații strategice,
Secretarul General, Consiliul Nord-Atlantic/Comitetul de Planificare a Apărării,Comitetul Militar și alte organisme NATO, precum elemente ale Statului MajorInternațional, Comitetul Politic și Centrul pentru proliferarea armelor de distrugere în masă. Apelează la statele și comandamentele NATO pentrunevoile fundamentale în domeniul informațiilor, deoarece nu dispune de ofuncție sau capacitate independentă de culegere a informațiilor. Pe baza acestor contribuții, acționează drept organism coordonator central pentrustrângerea, evaluarea și difuzarea de informații către Cartierul General alNATO, precum și către comandamentele, agențiile, organizațiile și stateleAlianței. Pe lângă acordarea sprijinului de rutină în materie de informații,Departamentul informații administrează și coordonează producerea șidifuzarea estimărilor asupra informațiilor strategice, documentelor privind politica informațiilor și documentelor fundamentale în acest domeniu, precum și administrarea serviciilor de informații legate de bazele de date selectate și ale celor digitale. Totodată, exercită funcții de avertizare strategicăși gestionare a crizelor și asigură legături cu alte organisme NATO și naționalecare execută funcții specializate de informații și activități conexe. În concluzie,Departamentul informații, sprijinit de statele și comandamentele NATO,menține informarea permanentă a organismelor superioare ale Alianței,facilitează transmiterea de consultanță militară de la Comitetul Militar cătreautoritățile politice, asigură o bază informațională pentru dirijarea componenței,organizării și operațiunilor forțelor NATO și efectuează o gamă largă deactivități în sprijinul funcțiilor politice și de apărare ale Alianței.
Departamentul cooperare și securitate regională servește drept punct
central pentru contactele militare și cooperarea cu țările ConsiliuluiParteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) și ale Parteneriatului pentru Pace (PfP),cu Rusia – în cadrul Actului Fondator NATO-Rusia și cu Ucraina – în cadrulCartei NATO-Ucraina. Are ca misiune elaborarea și coordonarea activitățiiîntregului personal al IMS asupra problemelor privind EAPC, PfP, NATO-Rusiași NATO-Ucraina, precum și Dialogul mediteranean. Filiala sa pentru politica decooperare și controlul armamentelor produce și coordonează activitatea îndomeniul politic a personalului IMS PfP, în timp ce filiala Rusia-Ucraina
249Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 249
planifică, dezvoltă și implementează politica adoptată de Comitetul Militar în
privința acestor două țări. În plus, Secțiunea pentru controlul armamentelor aFilialei pentru cooperare și securitate regională coordonează și dezvoltă consultanța militară privind implicarea NATO în diferite aspecte ale problemelorreferitoare la dezarmare, control al armamentelor și cooperare în domeniulsecurității. Reprezintă, totodată, mijlocul prin care Comitetul Militar se concentrează asupra problemelor abordate de Organizația pentru Securitate șiCooperare în Europa (OSCE) în domeniul dezarmării, controlului armamentelorși cooperării în materie de securitate. O secțiune a Departamentului se află laBiroul occidental de consultare (WCO) de la Viena, sarcina sa fiind aceea dea intensifica și facilita cooperarea dintre NATO și OSCE. Elementul de Statmajor al PfP (PSE) este integrat în Departament, ca filială separată, în cadrulcăreia ofițerii din țările partenere lucrează alături de colegii din NATO,reprezentând punctul central din IMS pentru toate elementele de expertiză dințările partenere, legate de aspectele militare ale PfP. Acesta constituie legăturaprincipală dintre IMS, reprezentanții militari și ofițerii de legătură din țărilepartenere, în cadrul Cartierului General al NATO.
Departamentul pentru logistică, armamente și resurse (LA&R) ,
în cooperare cu Departamentul SILCEP al Secretariatului Internațional, este responsabil cu dezvoltarea principiilor și politicilor logistice, incluzând asistența medicală, transportul și deplasările. Departamentul acordăsprijin de personal pentru Conferința la nivel înalt a specialiștilor în logistică dincadrul NATO (SNLC) și Comitetul șefilor Serviciilor medicale militare(COMEDS), pentru co-președintele militar delegat al SNLC și pentru co-președintele/președintele militar al celor două organisme subordonateSNLC. Totodată, Departamentul are o responsabilitate majoră în domeniulaspectelor logistice ale gestionării crizelor, ale asistenței umanitare și ajutoruluiîn caz de catastrofe și trimite un reprezentant al IMS în Înaltul Comitet pentruplanurile civile de urgență (SCEPC) și în COMEDS. Departamentul acordăconsultanță militară Comitetului Militar în problemele privind dezvoltarea politicilor și procedurilor militare pentru planificarea armamentelor, inclusiv chestiunile referitoare la cercetare și tehnologie. Reprezintă ComitetulMilitar pe lângă CNAD, pe lângă Grupurile principale pentru armamente(MAG), organismele pentru cercetare și tehnologie și Comitetul director pentrusupraveghere aer-sol (AGS), precum și în cadrul Grupului pentru armamenteal Europei Occidentale (WEAG) și al grupurilor EUROLONGTERM. În caz denecesitate, Departamentul acordă sprijin și Grupului consultativ industrial alNATO (NIAG). Totodată, este responsabil și cu dezvoltarea politicilor și procedurilor militare pentru gestionarea resurselor care includ bugetele militarecomune, infrastructura și personalul NATO, în colaborare cu SecretariatulInternațional și cu cei doi Comandanți Strategici. El reprezintă Comitetul Militarpe lângă NDMC, SRB, IC și MBC. Unitatea pentru consiliere administrativă din
250Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 250
cadrul Comitetului NATO de efective pentru apărare (NDMC) este o entitate
independentă în cadrul Departamentului care lucrează direct pentru NDMC, asigurând nucleul de experți și personal care efectuează expertize, revizii contabile, validări și consultanță.
Centrul de criză al NATO sprijină Consiliul Nord-Atlantic, Comitetul pentru
Planificarea Apărării și Comitetul Militar în îndeplinirea funcțiilor lor din domeniulconsultanței. În cadrul Alianței, servește drept punct de convergență pentruprimirea, schimbul și difuzarea informațiilor politice, militare și economice.Monitorizează în permanență evoluția problemelor politice, militare și economicecare prezintă interes pentru NATO și pentru țările sale membre. Centrul decriză al NATO oferă, la rândul său, facilitățile necesare pentru desfășurarearapidă a consultărilor, în perioade de criză sau de tensiune, menține și actualizează informațiile de bază necesare în timpul unor astfel de perioade.
Consilierul pentru informații publice (PIA) consiliază președintele
Comitetului Militar, pe locțiitorul acestuia și pe directorul IMS în chestiuni referitoare la informațiile publice și îndeplinește funcția de coordonator alanchetelor publice și al organelor de informare, precum și cea de purtător decuvânt al Comitetului Militar și al IMS. Biroul PIA coordonează activitățile deinformare publică în cadrul Biroului de informații și presă al NATO, precum șial organizațiilor similare care aparțin de Comandamentele strategice și deMinisterele Apărării din diferitele state.
Inspectorul financiar al IMS este responsabil de consilierea președintelui
Comitetului Militar, a locțiitorului acestuia și a directorului IMS în toate problemele financiare și fiscale referitoare la grupul de bugete administrat decătre IMS. Răspunde în fața Comitetului pentru bugetul militar (MBC) deadministrarea financiară a bugetului IMS. Totodată, este responsabil cupregătirea, justificarea, administrarea și supervizarea tuturor problemelor referitoare la buget, în vederea prezentării acestora în fața Comitetului pentrubugetul militar. În cadrul funcțiilor de supervizare, el preia controlul financiar alorganismelor NATO ale căror bugete sunt administrate de către IMS și anumeAgenția de standardizare a NATO (NSA), Colegiul pentru apărare al NATO(NADEFCOL) și Agenția pentru cercetare și tehnologie (RTA). Răspunde decoordonarea reviziilor contabile și a activităților care au impact financiar asupraariei sale de responsabilitate. Detalii suplimentare privind administrarea bugetului militar se găsesc în Capitolul 9.
Personalul de consultanță, comandă și control de la Cartierul
General al NATO (NHQC3S) constituie o singură organizație integrată,
compusă din personal al Secretariatului Internațional, cât și al Statului MajorMilitar Internațional. Directorul NHQC3S raportează direct directorului StatuluiMajor Militar Internațional și Secretarului General adjunct pentru sprijinulapărării, în vederea îndeplinirii solicitărilor IMS și IS. Ca unul din
251Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 251
co-vicepreședinții Comisiei C3 a NATO, directorul este totodată și reprezentantul
Comitetului Militar în cadrul comisiei. Membrii secretariatului C3 al NATO sprijină Comisia NC3 prin menținerea de poziții-cheie în cele opt sub-comiteteale acesteia și acordă, în schimb, consiliere Comitetului Militar din parteacomisiei, asupra pachetelor de capacități C3/CIS, din punctul de vedere alpoliticii, planificării și structurii C3. Pentru detalii suplimentare, a se consultacapitolele 10 și 14.
REPREZENTAREA ȚĂRILOR PARTENERE
Începând cu 1994, un număr de țări partenere și-au deschis Birouri de
legătură și, din 1997, Misiuni diplomatice permanente la Cartierul General alNATO. Legăturile militare cu țările partenere sunt întărite continuu prinînființarea de “Elemente de Stat major ale Parteneriatului pentru Pace”.Actualmente, opt din aceste elemente, alcătuite din ofițeri din țările NATO șipartenere ale PfP, sunt localizate în cadrul IMS la Cartierul General al NATO,precum și la primul și al doilea nivel al structurii militare integrate a Alianței.Recent, s-a înființat un nou element de Stat major al PfP la școala NATO(SHAPE), ca element potențial important de facilitare a colaborării cu Centrelede instructaj PfP și cu alte instituții PfP. Ofițerii din țările partenere, care ocupăaceste funcții, lucrează împreună cu ofițerii din țările membre NATO într-o componență internațională, participând la pregătirea discuțiilor asupra politiciiși la aplicarea deciziilor politice care au ca obiect problemele militare relevantepentru Parteneriatul pentru Pace. Începând cu 1998, ofițerii din țările partenerePfP fac parte din personalul Celulei de coordonare a Parteneriatului, participând la toate activitățile acesteia.
252Chapitre 11-ro.qxd 26/09/02 12:17 Page 252
CAPITOLUL 12
STRUCTURA MILITARĂ DE COMANDĂ
Rolul Forțelor militare integrate
Evoluția noii structuri militare
Implicațiile dezvoltării Identității europene pentru securitate
și apărare
Conceptul Forțelor operative multinaționale interarme (CJTF)
Adaptarea internă a forțelor Alianței
Noi concepte de Comandă și Control
Structura militară
Extinderea NATO și aderarea de noi membri
Activitățile și inițiativele Parteneriatului pentru Pace
Cooperare și consultări extinseChapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 253
Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 254
STRUCTURA MILITARĂ DE COMANDĂ
ROLUL FORȚELOR MILITARE INTEGRATE
Toate țările care aleg să facă parte din structura militară a NATO
contribuie cu forțe armate care, împreună, constituie structura militară integratăa Alianței. În concordanță cu principiile fundamentale care guvernează relațiadintre instituțiile politice și militare în țările democratice, structura militară integrată rămâne sub îndrumare și control politic la cel mai înalt nivel.
Rolul structurii armate integrate este de a oferi cadrul organizațional
pentru apărarea teritoriului țărilor membre împotriva amenințării la adresasecurității și stabilității lor, potrivit Articolului 5
1din Tratatul Atlanticului de Nord.
În cadrul acestei structuri armate integrate, Alianța menține capacitățile militarenecesare îndeplinirii întregului spectru al activităților NATO. În ceea ce priveșteapărarea colectivă prevăzută de Articolul 5 al Tratatului de la Washington,forțele militare combinate ale Alianței trebuie să fie capabile să descurajezeorice potențial act de agresiune împotriva acesteia, iar în cazul în care un atacs-ar produce, să oprească avansarea agresorului la cât mai mare distanță cuputință, și să garanteze independența politică și integritatea teritorială astatelor membre. Totodată, forțele armate trebuie să fie pregătite să contribuiela prevenirea conflictelor și să dirijeze operațiunile de rezolvare a crizelor de tipnon-Articol 5. Forțele Alianței au un rol esențial în promovarea cooperării șiînțelegerii cu partenerii NATO și cu alte state, mai ales în cadrul ajutorului acordat țărilor partenere în pregătirea pentru o potențială participare laoperațiunile Parteneriatului pentru Pace aflate sub comanda NATO. Astfel, ele contribuie la menținerea păcii, la asigurarea intereselor comune înmaterie de securitate ale membrilor Alianței, precum și la păstrarea securitățiiși stabilității zonei euro-atlantice. Cel mai semnificativ exemplu al acestui nourol îl constituie desfășurarea fără precedent a forțelor militare ale NATO, alături de cele ale altor țări, în Bosnia-Herțegovina, unde Alianța a fost mandatată de către Națiunile Unite, la finele anului 1995, să pună în practicăaspectele militare ale Acordului de Pace de la Dayton.
La sfârșitul anului 1996, Forța de implementare (IFOR), creată pentru a
duce la îndeplinire această misiune, a fost înlocuită de Forța multinațională destabilizare (SFOR) aflată, la rândul sau, sub comanda NATO, constând tot dinforțe armate ale țărilor NATO, alături de forțele celorlalte țări participante laefortul de creare a condițiilor necesare instaurării păcii în fosta Iugoslavie. La sfârșitul anului 1997, guvernele țărilor membre NATO și-au anunțat intenția
2551 Vezi nota 2, pagina 163.Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 255
ca, sub rezerva obținerii unui nou mandat din partea Consiliului de Securitate
al ONU, de la mijlocul anului 1998, Alianța să organizeze și să comande o nouăforță multinațională, care să păstreze numele de SFOR, în scopul consolidăriirealizărilor deja obținute.
În anul 1999, la sfârșitul campaniei aeriene întreprinse de Alianță în scopul
încetării represiunii și epurării etnice îndreptate împotriva albanezilor kosovaride conducerea sârbilor, a fost creată, în conformitate cu decizia Consiliului de Securitate al ONU, Forța de implementare a păcii în Kosovo (KFOR), sub conducerea NATO, care să pună în aplicare Acordul tehnico-militarîncheiat la data de 10 iunie între Comandantul KFOR și reprezentanțiiiugoslavi. Primele efective au intrat în Kosovo la data de 12 iunie. Așa cum seconvenise în Acordul tehnico-militar, desfășurarea forțelor de securitate a fostsincronizată cu plecarea de pe teritoriul provinciei a foțelor de securitatesârbești. La 20 iunie, retragerea sârbilor se încheiase, iar KFOR se stabilise înKosovo.
La întreaga lor capacitate, efectivele KFOR au ajuns la aproximativ 50000
de oameni. KFOR este o forță multinațională aflată sub comandă și control unificate, cu participare substanțială din partea NATO și cu acorduri privitoare laparticiparea Federației Ruse. Peste alte 12 țări nemembre NATO au contribuitla constituirea primelor trupe KFOR.
Aceste decizii și procesul politic care le-a determinat sunt descrise în alte
capitole, alături de alte aspecte ale noilor roluri și responsabilități ale Alianței,incluzând implementarea programului Parteneriatului pentru Pace și dezvoltareaIdentității europene de securitate și apărare (ESDI), în cadrul Alianței. Toate acestea au dus la o mai mare solicitare a structurii militare de comandăa NATO și au exercitat o influență majoră asupra adaptării sale și a aparițieiunei noi structuri de comandă, a cărei activare a început la 1 septembrie 1999.
Reorganizarea forțelor sale a modificat poziția generală a Alianței în
domeniul apărării. Adaptările în ceea ce privește disponibilitatea și pregătireaforțelor NATO continuă să reflecte natura strict defensivă a Alianței. Cu toateacestea, vechiul concept de apărare înaintată nu mai este aplicabil pe continentul european, deși diferențele regionale legate de provocările căroraforțele armate ar trebui sa le facă față, precum și necesitățile corespunzătoarepentru desfășurarea lor înaintată persistă. Forțele armate ale Statelor Unitestaționate în Europa au fost reduse cu aproximativ două treimi, iar majoritateaforțelor aliate staționate în Germania au fost retrase. Toate aceste transformăriale Alianței în domeniul apărării sunt descrise mai detaliat în Capitolul 2.
Și alți factori au jucat un rol important în acest proces de transformare.
De exemplu, flexibilitatea și mobilitatea, care caracterizează poziția actuală aAlianței în domeniul apărării, impun elaborarea de reglementări care să
256Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 256
stabilească mijloacele pe care NATO le poate utiliza pentru a aborda
provocările și riscurile prezentate de armele de distrugere în masă (arme nucleare, biologice și chimice) și vectorii lor. O atenție sporită este acordată și reflectării acestor provocări în capacitățile de apărare ale Alianței.
Un alt factor important în adoptarea noii poziții în materie de apărare a fost
dezvoltarea “multinaționalității”. Aceasta a oferit posibilitatea îndeplinirii încomun a misiunilor, permițând menținerea și întărirea capacităților militare aleNATO și asigurând utilizarea cât mai eficientă a resurselor alocate pentruîndeplinirea obiectivelor de apărare. Principiul “multinaționalității” este aplicatîn cadrul tuturor structurilor NATO și prezintă importanță majoră pentru solidaritatea și coeziunea Alianței, pentru coordonarea misiunilor sale și pentrudescurajarea renaționalizării politicii de apărare.
Principiul efortului colectiv în apărarea Alianței este reflectat în dispozițiile
practice care permit Aliaților să beneficieze de imensele avantaje ale apărăriicolective, din punct de vedere politic, militar și al resurselor, precum și să preîntâmpine renaționalizarea politicilor de apărare, fără a aduce atingeresuveranității statelor Aliate. Totodată, aceste măsuri permit forțelor NATO sădesfășoare operațiuni de rezolvare a crizelor de tip non-Articol 5 și constituie ocondiție necesară a unei riposte coerente a Alianței în fața oricărei situațiineprevăzute. Ele se bazează pe proceduri de consultare, pe o structură militară integrată și pe acorduri de cooperare. Caracteristicile-cheie includplanificarea colectivă de forțe; finanțarea comună; planificarea operativăcomună; formațiunile multinaționale; planificări ale structurii de comandă și alecartierelor generale; un sistem integrat de apărare antiaeriană; un echilibru alrolurilor și responsabilităților între Aliați; staționarea și desfășurarea de forțe înafara teritoriului național, atunci când este cazul; acorduri, inclusiv planificări încazul abordării și sprijinului în eventualitatea unei crize; standarde și proceduricomune privitoare la echipament, instrucție și logistică; doctrine și exercițiicombinate și comune, în caz de necesitate; și cooperarea privind infrastructura,armamentul și logistica. Includerea țărilor partenere NATO în astfel de acorduri, sau aplicarea de acorduri similare pentru Parteneri, în anumite zonecontribuie, de asemenea, la îmbunătățirea eforturilor comune de cooperare înproblemele de securitate euro-atlantică.
EVOLU ȚIA NOII STRUCTURI MILITARE
Evoluția înspre o nouă structură militară de comandă a NATO a fost
influențată de o multitudine de factori. Cei mai importanți dintre aceștia sunt:dezvoltarea Identității europene de securitate și apărare în cadrul Alianței, aplicarea conceptului de Forțe operative multinaționale interarme, reducerea șirestructurarea generală a forțelor militare aliate, determinată de transformarea
257Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 257
mediului de securitate de după încheierea războiului rece și asumarea de noi
misiuni și responsabilități de către Alianță, în special în domeniul operațiunilorde sprijinire a păcii și de gestionare a crizelor. În cele ce urmează este descrisăinfluența fiecăruia dintre acești factori asupra structurii armate a NATO.
IMPLICA ȚIILE DEZVOLT ĂRIIIDENTIT ĂȚII EUROPENE
PENTRU SECURITATE ȘIA PĂRARE
Motivația deciziei luate de guvernele țărilor membre NATO, de a întări
Identitatea europeană de securitate și apărare (ESDI) în cadrul Alianței, este prezentată în Capitolul 4, împreună cu implicațiile acestei decizii șiinteracțiunea care a urmat între NATO, Uniunea Europei Occidentale (UEO) șiUniunea Europeană (UE).
Faptul că Europa începe să dețină, în cadrul NATO, un rol mai bine
conturat și mai substanțial are semnificație politică și militară, jucând un rol-cheie în definirea parametrilor transformării Alianței. Procesul este unulcontinuu, fiind influențat în ultimul deceniu, în diferite stadii, atât de deciziileluate de Uniunea Europeană și de Uniunea Europei Occidentale, cât și dedeciziile proprii ale Alianței. Toate aceste decizii au fost interconectate, constituindu-se ca parte a procesului de adaptare a instituțiilor europene șieuro-atlantice la noul context de securitate generat de sfârșitul războiului rece.În același timp, un rol important în acest proces l-au avut și alți factori, trei dintreaceștia meritând să fie menționați în mod special:
Primul l-a constituit intensificarea cooperării în domeniul securității,
între democrațiile europene și nord-americane, reprezentate de țările NATO șinoile state independente din fosta Uniune Sovietică și Europa centrală și deest, precum și de țările europene care, în perioada războiului rece, au adoptato poziție politică neutră sau de non-aliniere. Odată cu sfârșitul divizării Europei,vechea opoziție dintre Est și Vest a încetat să mai prezinte importanță și a permis elaborarea unui nou concept de securitate, mai larg și mai cuprinzător,în interesul întregii regiuni euro-atlantice.
Al doilea factor esențial în acest context a fost creșterea importanței
operațiunilor de gestionare a crizelor, de menținere și sprijinire a păcii, care și-audemonstrat importanță, mai ales în conflictul din fosta Iugoslavie.
A treia serie fundamentală de evenimente de după sfârșitul războiului rece
a început cu dorința exprimată de un important număr de țări din Europa centrală și de est de a deveni membre ale Alianței, urmată de decizia statelorNATO de a primi noi membri în conformitate cu Articolul 10 al Tratatului Nord-Atlantic și, în sfârșit, de decizia istorică, adoptată în iulie 1997, de a invita
258Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 258
trei țări să inițieze negocierile de aderare. Impactul pe plan militar al acestei
mutații este descris în continuarea prezentului capitol.
Luate împreună, aceste transformări au oferit contextul în care au loc
dezbaterile asupra Identității europene de securitate și apărare, în cadrulAlianței.
În domeniul politic, dezvoltarea ESDI urmărește să consolideze coloana
europeană a Alianței, în același timp intensificând legătura transatlantică. Este destinată să abiliteze aliații europeni să își asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea și apărarea lor comună și să permită o contribuție mai coerentă a acestora la securitatea întregii Alianțe.
În domeniul militar, dezvoltarea ESDI presupune accesul la activele
Alianței, alături de forțele militare ale țărilor nemembre NATO, în scopul plasăriiacestora, în anumite circumstanțe, sub autoritatea Uniunii EuropeiOccidentale, pentru desfășurarea de operațiuni în care Alianța poate să nu fieimplicată în mod direct.
În consecință, una dintre necesitățile centrale ale ESDI este existența
unor planuri care să permită utilizarea elementelor din structura de comandă aNATO, necesare pentru a sprijini coordonarea operațiunilor conduse deUniunea Europei Occidentale
2. Aceste elemente au fost denumite elemente
“separabile, dar nu separate”, deoarece pot fi plasate sub autoritatea UniuniiEuropei occidentale, în același timp rămânând părți integrate în propria structură militară a Alianței.
Un alt element central în dezvoltarea Identității europene de securitate și
apărare îl constituie conceptul de “Forțe operative multinaționale interarme”,sau “CJTF”. Acest concept și semnificația sa pentru procesul de adaptare astructurii militare a NATO, sunt descrise în cele ce urmează.
CONCEPTUL DE FORȚE OPERATIVE MULTINA ȚIONALE
INTERARME (CJTF)
CJTF este o forță operativă, multifuncțională (interarme) și multinațională
(combinată), organizată pe sarcini specifice și alcătuită în vederea acoperirii
2592 Rolul Uniunii Europei Occidentale (UEO), în ceea ce privește dezvoltarea Identității europene de
securitate și apărare, a fost preluat, în mod progresiv, de Uniunea Europeană (UE), în conformitatecu deciziile adoptate de Consiliul Uniunii Europene la Helsinki, în decembrie 1999 și la Feira,Portugalia, în iunie 2000. În noiembrie 2000, la Marsilia, au fost adoptate decizii corespunzătoarede către Consiliul de miniștri al UEO: rolul operațional al UEO a fost transferat oficial la UE, luându-se măsuri pentru restul funcțiilor și structurilor rămase în responsabilitatea UEO. Vezi, de asemenea, Capitolele 14 și 15.Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 259
întregului spectru de misiuni militare ale Alianței, care necesită comandă și
control multifuncționale și multinaționale din partea unui Cartier General CJTF.Ea poate include elemente aparținând națiunilor nemembre NATO care contribuie cu trupe.
Conceptul CJTF a fost lansat la sfârșitul anului 1993 și a fost aprobat la
Summit-ul de la Bruxelles, din ianuarie 1994. Cu acea ocazie, șefii de stat șide guvern ai Alianței au cerut ca viitoarea dezvoltare a conceptului să reflectedisponibilitatea lor de a pune la dispoziție activele NATO, pe baza hotărârilorde la caz la caz ale Consiliului Nord-Atlantic, pentru desfășurarea operațiunilorconduse de Uniunea Europei Occidentale (UEO), sprijinind, astfel, constituirea Identității europene de securitate și apărare. În plus, ei au legatdezvoltarea conceptului CJTF de cooperarea practică politico-militară, în contextul Parteneriatului pentru Pace (PfP).
Necesitatea care a dus la crearea acestui concept s-a conturat în noul
context de securitate din Europa, marcat de apariția unor riscuri de intensitateredusă, dar imprevizibile, pentru pacea și stabilitatea generală. S-a convenit,mai ales, ca viitoarele măsuri în materie de securitate să implice formațiuni militare multifuncționale, multinaționale și ușor de desfășurat, adaptate tipurilorspecifice de misiuni militare. Acestea includeau ajutoare umanitare,menținerea și consolidarea păcii, precum și apărarea colectivă. Forțele armatenecesare trebuiau să fie capabile să se adapteze tuturor circumstanțelor, ușor de mobilizat și rapid activate.
În centrul conceptului CJTF, care a fost creat pentru a răspunde acestor
cerințe, se află măsurile privind comanda și controlul, esențiale pentru a permite acestor forțe să funcționeze eficient. Marea diversitate acircumstanțelor în care CJTF-urile ar putea opera implică cerințe considerabileprivind măsurile de comandă și control necesare în desfășurarea unor astfel deoperațiuni. Astfel, rolul cartierelor generale CJTF este de o importanță crucială.Un cartier general al CJTF se va constitui în jurul unor elemente “centrale”(nuclee), puse la dispoziție de câteva cartiere generale “de origine” aparținândstructurii de comandă. Acesta va fi întărit de personalul selectat de la altecartiere generale ale NATO și din țările membre, precum și din țările partenerecontributive, utilizându-se o abordare modulară, în scopul îndeplinirii cerințelorunei misiuni specifice.
CJTF a fost deja testat de mai multe ori, ca de exemplu în cadrul
exercițiului “Allied Effort” din noiembrie 1997, la care au participat, ca observatori,și un număr de țări partenere, sau în cadrul exercițiului “Strong Resolve” dinmartie 1998, în cadrul căruia țările partenere participante au fost integrate înstructura CJTF. Scopul acestor exerciții a fost validarea conceptului de Cartiergeneral al CJTF, aflat în plin proces de consolidare.
260Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 260
Pe baza acestor exerciții și a altor analize relevante, Alianța a declanșat,
în 1999, implementarea completă a conceptului CJTF. Acest proces, care include achiziționarea de echipamente de sprijin și comandă, control șicomunicații necesare în cadrul cartierului general este planificat să se încheiela sfârșitul anului 2004. Procesul de implementare ia în calcul experiența acumulată în urma desfășurării operațiunilor conduse de NATO în fostaIugoslavie. Totodată, se continuă procesul de instruire și dotare a cartierelorgenerale care contribuie în cadrul CJTF. Etapa finală a implementării conceptului va înzestra Alianța cu un instrument important de rezolvare acrizelor în secolul XXI.
ADAPTAREA INTERN ĂA FOR ȚELOR ALIAN ȚEI
Adaptarea internă a forțelor militare ale Alianței este o continuare a
procesului de reducere și restructurare întreprins în ultimii ani, pentru a permiteAlianței să facă față mai eficient circumstanțelor noului mediu de securitate.
Acest proces își are originea în Declarația de la Londra, din iulie 1990,
unde șefii de stat și de guvern din țările membre NATO au optat pentru necesitatea unui proces de adaptare, proporțional cu schimbările care anunțauo nouă Europă. Summit-ul de la Londra a constituit un punct decisiv în istoriaAlianței și a dus la adoptarea, în noiembrie 1991, a unui nou Concept strategic, care să reflecte o abordare mult mai largă a problemei securității prefigurate până în acel moment. Acesta a fost ilustrat de evoluția situațieisecurității europene din 1992 și 1993, iar în ianuarie 1994 șefii de stat și deguvern din țările NATO au decis o nouă analiză a modului în care structurile șiprocedurile politice și militare ale Alianței puteau fi dezvoltate și adaptate pentru a îndeplini misiunile Alianței, inclusiv pe cele de menținere a păcii, mai eficient și mai flexibil.
În septembrie 1994, Comitetul militar a lansat studiul NATO pe termen
lung (LST), pentru a examina structura militară integrată a Alianței și pentru aînainta “propuneri pentru modificarea structurii de forțe, a structurii de
comandă și a infrastructurii comune ale Alianței” . Încă înainte de finalizarea
studiului, miniștrii de Externe din țările NATO au adoptat o serie de linii deacțiune principale, în cadrul reuniunii de la Berlin din iunie 1996, definind scopul misiunilor Alianței, pentru îndeplinirea cărora era necesarădotarea noii structuri de comandă.
La întâlnirea de la Berlin din iunie 1996, miniștrii de externe din
țările NATO au afirmat că o parte esențială a adaptării Alianței o constituie consolidarea unei Identități europene de securitate și apărare în cadrul NATO,pentru a permite tuturor aliaților europeni sa aducă o contribuție mai coerentă
261Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 261
și mai eficientă la misiunile și activitățile Alianței, ca expresie a distribuirii egale
a responsabilităților, să acționeze corespunzător cerințelor și să întăreascălegătura transatlantică. În plus, s-a menționat și necesitatea dezvoltăriicapacității Alianței de a-și asuma noi roluri și misiuni în domeniul prevenirii conflictelor și gestionării crizelor și al intensificării eforturilor împotriva proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora, menținându-și concomitent capacitatea de apărare colectivă. Aceasta urma săfie completată de întărirea contribuției Alianței la securitatea și stabilitateaîntregii regiuni euro-atlantice, prin extinderea și intensificarea cooperării cuțările partenere ale NATO.
Un imbold esențial pentru activitatea Comitetului militar asupra adaptării
interne a Alianței a rezultat din deciziile luate, în mod colectiv, de către toatecele 16 țări membre NATO. În decembrie 1997, Spania și-a anunțat intenția dea se alătura noii structuri militare. Franța, care participă la activitateaComitetului militar privind adaptarea internă, a anunțat că nu este pregătităîncă să participe pe deplin la structurile integrate ale NATO, dar și-a exprimatatitudinea pozitivă față de continuarea procesului de adaptare internă, participând selectiv la operațiunile conduse de NATO.
Eforturile Alianței pentru îmbunătățirea capacității sale de a-și îndeplini
noile roluri și misiuni necesitau îndeplinirea a trei obiective fundamentale: asigurarea eficacității militare a Alianței; păstrarea legăturii transatlantice; și dezvoltarea Identității europene de securitate și apărare (ESDI) în cadrulAlianței.
Imperativul major în dezvoltarea fiecărei noi structuri constă în
necesitatea “specializării acesteia în funcție de misiune”. Ea trebuie să ofereNATO capacitatea de a face față la întreaga gamă de roluri și misiuni aleAlianței, de la responsabilitatea sa tradițională de apărare colectivă, până laîndeplinirea noilor roluri într-un mediu în schimbare, incluzând misiunile carenu se încadrează în Articolul 5, cum ar fi operațiunile de sprijinire a păcii. Mai mult, trebuiau luați în considerare și factori, cum ar fi: flexibilitatea, eficacitatea forțelor armate, coeziunea Alianței, principiul multinaționalității,precum și disponibilitatea resurselor și încorporarea cerințelor ESDI și CJTF.
Noua structură mai trebuia să dețină un potențial de creștere și
flexibilitatea necesare primirii noilor țări membre, fără necesitatea de a se efectua restructurări majore în astfel de ocazii. În acest context, s-a hotărât căaderarea Republicii Cehe, a Ungariei și a Poloniei nu ar necesita un cartiergeneral suplimentar în structura de comandă a NATO. În sfârșit, structura trebuia să ofere oportunități adecvate pentru participarea țărilorpartenere.
262Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 262
NOI CONCEPTE DE COMAND ĂȘICONTROL
În cadrul procesului de adaptare internă, NATO a elaborat noi concepte
privind interconexiunile în domeniul comenzii, desemnate să asigure o coordonare eficace între diferitele nivele de comandă, înființate în cadrul noiistructuri militare. Aceste noi concepte reflectă o abordare mai flexibilă a dirijăriimisiunilor Alianței si a îndeplinirii cerințelor misiunilor. Ele au la bază o concepție rațională și multifuncțională asupra întregii structuri de comandă,prezentând următoarele caracteristici:
• O relație de comandă bazată pe un sprijin reciproc. Acesta este unul
dintre elementele fundamentale ale conceptului care a stat la baza elaborării noii structuri. Asigură Consiliului Nord-Atlantic, Comitetului militar și comandanților militari de la toate nivelele, o maimare flexibilitate în transferarea atenției acolo unde este cea mai marenevoie.
• S-a pus accent pe dirijarea activităților și operațiunilor Alianței, la nivel
regional. În acest sens, se ia în considerare și creșterea interdependenței între diferitele regiuni. Lucrările întreprinse pentrunoua structură de comandă au scos in evidență necesitatea unorcartiere generale la nivel național, capabile să primească forțe armate șisă sprijine consolidarea inter- și intraregională.
• O abordare flexibilă a măsurilor de comandă și control (C2), cum ar fi
limitele, liniile de coordonare și etapizarea, care vor facilita, în maremăsură, coordonarea exercițiilor și operațiunilor. De exemplu, în cadrulComandamentului aliat din Europa, numai acele măsuri de comandă șicontrol necesare pentru conducerea operațiunilor curente, pe timp depace, trebuie să fie utilizate sau confirmate permanent la nivel strategicși regional. Astfel, limitele stabilite definitiv la nivel subregional în cadrulComandamentului Aliat din Europa nu mai sunt necesare, iar în nouastructură nu mai există zone de operațiuni comune sub comandă subregională comună (JSRC), activate permanent.
• O mai mare concentrare asupra principiului “multinaționalității”,
cu referire la furnizarea de cadre pentru noile cartiere generale militare,ceea ce va permite tuturor țărilor membre să fie reprezentate la nivel deComandament strategic. Totodată, aceasta facilitează reprezentarea încadrul structurii de comandă a statelor al căror teritoriu se învecineazăcu alte comandamente regionale, consolidând, astfel, capacitățile deîntărire inițiale și determinând o mai largă participare la nivel JSCR,permițând statelor al căror teritoriu se învecinează cu un altul în careeste localizat un JSCR, să fie reprezentate în mod echitabil.
263Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 263
Acest proces de adaptare a fost continuat conform termenilor de referință
ai Studiului pe termen lung care a fost lansat în 1994. Tipul, numărul șilocalizarea cartierelor generale care aveau să constituie structura de comandăau fost stabilite de miniștrii apărării în anul 1997. Luând ca bază de pornireaceastă decizie, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat cererile de activare acartierelor generale în mai 1997, pregătind procesul de implementare completăa noii Structuri de comandă militară a NATO, început în septembrie 1999.
STRUCTURA MILITAR Ă
Structura militară integrată include forțe armate puse la dispoziția
NATO de către țările membre participante, conform condițiilor stabilite. Actualmente, aceste forțe sunt clasate în trei categorii, și anume, Forțele de
reacție imediată și rapidă, Forțele principale de apărare și Forțele de
întărire .
Forțele de reacție sunt forțe terestre, aeriene și maritime polivalente și
extrem de mobile, menținute la un nivel înalt de pregătire și disponibile în termen scurt, pentru a asigura o reacție militară promptă în caz de criză.Forțele de reacție imediată au componente terestre, maritime și aeriene,
precum Forțele navale permanente ale Alianței, staționate în Atlantic și înMediterana, sau Cartierul General al Forțelor mobile (Terestre) (AMF(L)) dincadrul Comandamentului aliat pentru Europa (ACE). Forțele de reacție rapidă
au alte componente terestre, aeriene și maritime, precum, Cartierul General altrupelor de reacție rapidă ACE și Cartierul General al diviziei multinaționale(centrale) (MND(C)).
Forțele principale de apărare includ forțe terestre, aeriene și maritime
active și de rezervă, capabile să asigure descurajarea inamicului și apărareaîn fata amenințării cu forța sau în caz de agresiune. Aceste forțe au în compunere unități multinaționale și naționale cu nivele variate de pregătire și care includ patru corpuri de armată principale, multinaționale: unul danezo-german, unul olandezo-german și două germano-americaneUnele dintre aceste forțe pot fi angajate și în operațiuni care nu intră sub incidența Articolului 5.
Pe lângă aceste forțe, a fost încheiat un acord pentru fixarea condițiilor în
care Trupele de armată europene (EUROCORPS), care includ unități dinBelgia, Franța, Germania, Luxemburg și Spania, vor fi puse la dispoziția NATOîn perioade de criză, urmând să opereze atât în cadrul Forțelor principale deapărare, cât și în acela al Forțelor de reacție. În aprilie 2000, în urma unor acorduri similare, s-a operat transferul comenzii operative a Forțelor din
264Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 264
Kosovo (KFOR) către Eurocorps, conform principiului de rotație a comenzii,
sub comanda generală a NATO.
Forțele de întărire sunt alcătuite din alte forțe armate menținute la diferite
nivele de pregătire și disponibilitate, care pot fi trimise ca întăriri în oriceregiune sau arie maritimă a NATO, în scopuri de descurajare, gestionare acrizelor sau apărare.
Aceste forțe se mai împart în forțe care se află sub comanda operativă
sau controlul operativ al unui Comandant strategic, în caz de necesitate și în
conformitate cu proceduri specificate, sau la date prestabilite; și în forțe pecare statele membre au convenit să le treacă sub comanda operativă a unuiComandant strategic, în caz de necesitate, la o dată ulterioară.
Unii dintre termenii folosiți anterior au o semnificație militară precisă.
De exemplu, noțiunile de “comandă” și “control” se referă la natura autoritățiiexercitate de comandanții militari asupra forțelor armate care le sunt puse ladispoziție. Utilizate în context internațional, aceste noțiuni nu au, în mod obligatoriu, aceleași implicații ca într-un cadru strict național. Atunci când punla dispoziția NATO forțe armate, statele membre fac o distincție între comandaoperativă și controlul operativ și comanda tuturor aspectelor legate de efectuarea operațiunilor și administrarea acelor forțe. Aceste ultime aspectețin, în continuare, de responsabilitatea națională și rămân sub control național.
În general, cea mai mare parte a forțelor NATO rămân sub comandă
națională deplină, până în momentul în care sunt puse la dispoziția Alianțeipentru o operațiune specifică, decizia fiind luată la nivel politic. Ca excepții dela această regulă pot fi enumerate: personalul statelor majore integrate dincadrul diverselor sedii ale NATO, elemente ale structurii de apărare antiaerianăintegrată, inclusiv Forța aeropurtată de supraveghere de la distanță și control(AWACS), anumite unități de telecomunicații, Forțele navale permanente, precum și alte elemente ale Forțelor de reacție ale Alianței.
Comandantul suprem al forțelor aliate din Europa
(SACEUR)
Principala misiune a SACEUR este de a contribui la menținerea păcii,
securității și integrității teritoriale a statelor membre ale Alianței. În caz de agresiune sau de pericol iminent de agresiune, SACEUR, în calitate deComandant Suprem, este responsabil cu executarea tuturor măsurilor militareaflate în capacitatea și autoritatea sa, pentru a demonstra solidaritatea șidisponibilitatea Alianței în păstrarea integrității teritoriului, în salvgardarea libertății apelor teritoriale și a regulilor economice, precum și în păstrarea saureinstaurarea securității în aria sa de responsabilitate (AOR).
265Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 265
SACEUR conduce planificarea militară, inclusiv identificarea și solicitarea
forțelor necesare întregului spectru de misiuni ale Alianței, care includ promovarea stabilității, contribuția adusă la gestionarea crizelor și asigurareaunei apărări eficiente. El face recomandări autorităților politice și militare aleNATO asupra oricărei chestiuni militare care i-ar putea afecta capacitatea dea-și îndeplini responsabilitățile. SACEUR are acces direct la șefii naționali deStat major și poate comunica, în caz de necesitate, cu autoritățile statale abilitate, pentru facilitarea îndeplinirii misiunilor sale.
Asemenea președintelui Comitetului militar, Comandantul suprem al forțelor
aliate din Europa are un important rol public și este principalul purtător de cuvântîn domeniul militar, al Marelui cartier general al forțelor aliate din Europa(SHAPE). Prin intermediul propriilor activități și al serviciilor responsabile cu informarea publică, menține contacte regulate cu mass-media și întreprindevizite oficiale în țările aliate și în țările cu care NATO își intensifică dialogul, cooperarea și parteneriatul. De asemenea, este responsabil cu dezvoltarea contactelor militare dintre NATO și partenerii PfP.
Comandamentul aliat pentru Europa (ACE)
SACEUR este comandantul militar superior al Comandamentului
Strategic al NATO (SC) pentru Europa, având gradul de amiral sau de generalcu trei stele al Statelor Unite (US). Își exercită comanda de la Marele cartiergeneral al puterilor aliate din Europa (SHAPE), cu baza la Casteau, Mons (Belgia).
Misiunea Comandamentului aliat din Europa este de a salvgarda zona
care se întinde de la punctul cel mai nordic al Norvegiei, până în sudul Europei,incluzând întreaga Mediterană, și de la țărmul Atlanticului, până la frontiera deest a Turciei, inclusiv o porțiune din jurul Insulelor Canare și spațiul aerian careîi corespunde. Această arie acoperă aproape două milioane de km2 de uscat,peste trei milioane de km2 de mare și o populație de aproximativ 320 milioanede locuitori. În caz de criză, Comandantul suprem al forțelor aliate din Europadevine răspunzător pentru aplicarea măsurilor militare privind apărarea, securitatea sau restabilirea integrității, stabilite de Comandamentul aliat dinEuropa, în cadrul puterilor care îi sunt conferite de către autoritățile politice aleAlianței.
În cadrul Comandamentului aliat din Europa funcționează două
Comandamente regionale, aflate sub autoritatea Comandantului suprem aliatdin Europa:
Forțele aliate din Europa de nord (AFNORTH): Brunssum, Olanda Forțele aliate din Europa de sud (AFSOUTH): Neapole, Italia.
266Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 266
Forțele aliate din Europa de nord (AFNORTH)
Brunssum, Olanda
Zona AFNORTH include Belgia, Danemarca, Germania, Luxemburg,
Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia și Republica Cehă, precum și MareaNordului, Marea Irlandei, Canalul Mânecii, Skagerrak, Kattegat, strâmtoareaSound și Belts, precum și Marea Baltică. Comandantul este general sau ofițer depatru stele, german sau britanic. Comandamentele subordonate acestuia suntcompuse din:
• Două Comandamente de categorii:
– Forțele aeriene aliate din sectorul nordic, la Ramstein, Germania;- Forțele navale aliate din sectorul nordic, la Northwood, Marea Britanie.
• Trei Comandamente sub-regionale interarme:
– Comandamentul interarme central, la Heidelberg, Germania;- Comandamentul interarme nord-estic, la Karup, Danemarca;- Comandamentul interarme nordic, la Stavanger, Norvegia.
Forțele aliate din Europa de sud (AFSOUTH)
Neapole, Italia
AFSOUTH acoperă o arie de aproximativ patru milioane de km2,
incluzând Grecia, Ungaria, Italia, Spania și Turcia. Mai include Marea Neagră,Marea de Azov, întreaga Mediterană și intrările din Atlantic spre strâmtoareaGibraltar, la o longitudine estică de 7o 23’ 48”, precum și o zonă în jurul InsulelorCanare, cu tot cu spațiul aerian al acesteia. Regiunea este separată geografic decea a AFNORTH prin teritoriul țărilor nemembre NATO (Elveția și Austria).Comandantul AFSOUTH este general sau ofițer de patru stele, din Statele Unite.Comandamentele subordonate acestuia sunt compuse din:
• Două Comandamente de categorii:
– Forțele aeriene aliate din sectorul sudic, la Neapole, Italia;- Forțele navale aliate din sectorul sudic, la Neapole, Italia.
• Patru Comandamente sub-regionale interarme:
– Comandamentul interarme sudic, la Verona, Italia;- Comandamentul interarme centru-sudic, la Larissa, Grecia;- Comandamentul interarme de sud-est, la Izmir, Turcia;
267Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 267
– Comandamentul interarme de sud-vest, la Madrid, Spania.
Alte state majore și comandamente responsabile față de
SACEUR
Statele majore sau comandamentele aflate sub autoritatea Comandantului
suprem al forțelor Aliate din Europa, care se ocupă, în principal, de Forțele dereacție, sunt următoarele:
• Statul major al forțelor aeriene de reacție (RF(A)S): Kalkar, Germania;• Forța NATO aeropurtată de supraveghere de la distanță (NAEWF):
Geilenkirchen, Germania;
Trupele armate de reacție rapidă ale ACE (ARRC): Rheindahlen, Germania;• Divizia multinațională (Centru) (MND(C)): Rheindahlen, Germania;• Divizia multinațională (Sud) (MND(S)) (nu este încă în activitate,
amplasamentul urmând să fie stabilit);
• Forța navală permanentă din Mediterana (STANAVFORMED);• Forțele mobile (terestre) ale ACE (AMF(L)): Heidelberg, Germania;• Forțele nordice de măsuri antimină (MCMFORNORTH);• Forțele mediteraneene de măsuri antimină (MCMFORMED).
Statul major al forțelor (aeriene) de reacție (RF(A)S)
RF(A)S a fost creat pentru a facilita planificarea detaliată pentru forțele
aeriene de reacție. Numără aproximativ 80 de persoane, este amplasat laKalkar, în Germania și este condus de un general cu trei stele din cadrulforțelor aeriene germane, care îndeplinește funcția de director.
Forța NATO aeropurtată de supraveghere de la distanță (NAEWF)
Forța NATO aeropurtată de supraveghere de la distanță a fost constituită
în urma deciziei luate în decembrie 1978 de Comitetul pentru planificareaapărării, de a dota Alianța cu mijloace de apărare antiaeriană și de supravegherede la distanță, pentru a asigura supravegherea aeriană, precum și comanda șicontrolul pentru toate comandamentele NATO. Forța NATO aeropurtată desupraveghere (NAEWF) reprezintă cel mai vast program de investiție, finanțat în comun, întreprins vreodată de Alianță.
268Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 268
NAEWF este o forță multinațională complet operațională, alcătuită din
două componente: componenta E-3A, care numără 18 aparate de zbor E-3Aale NATO și operează de pe o bază principală de operații (MOB), amplasată laGeilenkirchen, în Germania, și componenta E-3D, constituită din șapte aparate E-3D, exploatate și deținute de Marea Britanie, dislocate la baza aeriană britanică de la Waddington. NAEWF pune la dispoziție mijloace de supraveghereaeriană și capacități de detectare la distanță, care măresc substanțial eficacitatea de comandă și control a forțelor NATO, datele putând fi transmisedirect de pe aparatele sistemului aeropurtat de supraveghere de la distanță șicontrol (AWACS) către centrele de comandă și control aflate la sol, pe maresau în aer. Fiecare aparat este dotat cu sisteme radar perfecționate, capabile să detecteze aparate de zbor la mare distanță și pe suprafețe foarteîntinse.
Trupele armate de reacție rapidă ale ACE (ARRC)
ARRC este componenta terestră a Forțelor de reacție rapidă ale ACE.
Rolul său este de a putea fi utilizat de către Comandamentul aliat din Europa(ACE) ca forță de susținere sau de întărire pentru forțele locale, de fiecare datăcând acest lucru ar fi necesar. În cadrul planificării pe timp de pace, structura sa numără 10 divizii stabilite, plus unitățile de corp de armatăprovenind din 14 țări membre NATO, ceea ce îi permite să reacționeze rapidîntr-o întreagă serie de circumstanțe. Gama sa largă de capacități îi permitesă-și adapteze forțele în așa fel încât să poată face față unor riscuri imprevizibile și de naturi foarte diferite.
Organizarea operativă, componența și dimensiunile ARRC depind de tipul
de criză, de zona de criză și semnificația politică a acesteia, precum și decapacitățile și disponibilitatea forțelor regionale și locale. Mobilitatea elementelorcomponente, disponibilitatea mijloacelor de transport, distanțele de acoperit șicapacitățile de infrastructură ale țării membre destinatare au, la rândul lor,
un rol determinant. Cartierul general al ARRC ar putea desfășura până la patru
divizii și unități de corp de armată. Principalele unități care pot fi puse la dispoziția ARRC cuprind:
• Divizii naționale din Germania, Grecia, Turcia și Statele Unite,
precum și Divizia de reacție rapidă a Spaniei, care poate fi pusă la dispoziție sub acorduri speciale de coordonare;
• divizii-cadru, aflate sub conducerea unui singur stat: una britanică,
ce cuprinde un element italian; una britanică, ce cuprinde un elementdanez; și una italiană, ce cuprinde un element portughez;
269Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 269
• Divizia multinațională centrală (MND(C)), cuprinzând unități belgiene,
olandeze, germane și britanice;
• Divizia multinațională (Sud) (MND(S)) (nu este încă în activitate,
amplasamentul urmând să fie stabilit);
• unități de corp de armată predominant britanice, dar cu importante
contribuții din partea altor Aliați.
Cartierul General al ARRC este multinațional, fiind localizat în
Rheindahlen, Germania. Cartierul general al ARRC se află, pe timp de pace,sub comanda și controlul Comandantului suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), iar Cartierul general al MND(C) este sub comanda operativă a Comandantului ARRC. Sub controlul operativ al SACEUR vor maifi puse, numai după desfășurare, și celelalte divizii și unități. ComandantulARRC este un general britanic de trei stele.
Cartierul general al ARRC a preluat, pentru prima dată,
comanda elementului terestru al Forțelor de implementare a păcii conduse deNATO (IFOR), în Bosnia-Herțegovina, la 20 decembrie 1995.
Forțe de reacție imediată (maritime)
În cadrul ACE operează trei forțe maritime de reacție imediată.
Forța navală permanentă din Mediterana (STANAVFORMED) cuprinde distrugătoare și fregate, constituind nucleul forței maritime multinaționale decare dispune SACEUR în perioade de tensiune sau de criză. Două forțe navalepermanente antimină, MCMFORNORTH și MCMFORMED, asigură Alianței ocapacitate continuă de măsuri antimină (MCM), în primul rând pentru folosirearegională în zonele sau responsabilitatea AFNORTH și AFSOUTH. Ele se aflăsub comanda operativă a SACEUR și pot fi desfășurate, în caz de necesitate,oriunde pe teritoriul NATO.
Aceste forțe permit NATO să asigure o prezență navală continuă și sunt o
dovadă vizibilă și constantă a solidarității și coeziunii Aliaților. Ele constituie oforță de descurajare imediat disponibilă, având o contribuție importantă lapotențialul operativ al Alianței.
Forța navală permanentă din Mediterana (STANAVFORMED) a fost
constituită în aprilie 1992, pentru a înlocui fosta forță navală aliată temporarădin Mediterana (NAVOCFORMED), creată în 1969. Este compusă din distrugătoare și fregate aparținând statelor care contribuie cu forțe navale încadrul Comandamentului aliat pentru Europa (ACE). Acestora, în mod periodic, li se alătură nave aparținând altor țări membre NATO.
270Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 270
MCMFORNORTH a înlocuit Forța navală permanentă pentru Canalul
Mânecii (STANAVFORCHAN) în 1998, fiind compusă din unități provenind înprimul rând din regiunea nordică. Acestora, în mod periodic, li se alătură forțenavale aparținând altor state.
Forța mobilă a ACE (AMF)
Creată în 1960, AMF era o forță multinațională restrânsă, care ar putea
fi trimisă rapid în oricare dintre zonele amenințate ale Comandamentului aliatdin Europa. Cartierul general al AMF este la Heidelberg, în Germania. Rolul său este de a demonstra solidaritatea Alianței, precum și capacitatea șihotărârea sa de a rezista la toate formele de agresiune împotriva membrilorsăi. AMF a fost desfășurată pentru prima dată în cadrul unei misiuni de crizăîn ianuarie 1991, când o parte a componentei sale aeriene a fost trimisă însud-estul Turciei, în perioada războiului din Golf, pentru a demonstra solidaritatea dintre membrii NATO în fața unei amenințări potențiale la adresateritoriului Aliat. Componenta terestră a acestei forțe, de mărimea unei brigăzide aproximativ 5000 de oameni, este alcătuită din unitățile care îi sunt afectate de către cele 14 țări membre NATO.
Structura AMF este adaptată cerințelor noului rol pe care trebuie să-l joace
în cadrul Forțelor NATO de reacție imediată (IRF). Noua forță este alcătuită dinelemente terestre și aeriene (IRF(L)) și (IRF(A )), la care contribuie cea mai
mare parte dintre Aliați.
Comandantul suprem al forțelor aliate din zona
atlantică (SACLANT)
Principala misiune a SACLANT este ca, sub autoritatea politică generală
a Consiliului Nord-Atlantic și/sau a Comitetului pentru planificarea apărării, să contribuie la capacitatea militară necesară pentru menținerea păcii, securității și integrității teritoriale ale statelor membre ale Alianței. În caz deagresiune sau de risc iminent de agresiune, SACLANT, în calitate deComandant Suprem, este responsabil cu executarea tuturor măsurilor militareaflate în capacitatea și autoritatea sa, pentru a demonstra solidaritatea șipregătirea Alianței pentru păstrarea integrității teritoriului său, pentru salvgardarealibertății apelor teritoriale și a regulilor economice, precum și pentru păstrareasau reinstaurarea securității în aria sa de responsabilitate (AOR). În calitateasa de comandant strategic cu sediul în America de Nord, SACLANT joacă unrol important și în menținerea legăturii transatlantice între Europa și America deNord. Asemenea SACEUR, el consiliază, în caz de necesitate, autoritățile politice
271Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 271
și militare în chestiuni militare și are acces direct la șefii apărării,
miniștrii apărării și șefii de guvern din țările NATO.
Cartierul general al Comandantului suprem aliat pentru Atlantic
(HQ SACLANT) se află în SUA, la Norfolk, Virginia.
Comandamentul aliat al Atlanticului (ACLANT)
Aria de responsabilitate a ACLANT (AOR) se întinde de la Polul nord,
până la Tropicul Cancerului și de la coasta de est a Americii de nord, până lacoasta de vest a Africii și a Europei (incluzând Portugalia, fără Canalul Mânecii,Insulele britanice sau Insulele Canare).
NATO este o Alianță atlantică, dependentă de rute maritime vitale pentru
bunăstarea economică pe timp de pace și pentru supraviețuirea pe timp derăzboi. Astfel, principala misiune a ACLANT este de a favoriza securitatea înzona atlantică, prin protejarea rutelor maritime aliate, sprijinirea operațiunilorterestre și amfibii, precum și prin protejarea desfășurării de forțe maritime dedescurajare nucleară, aparținând Alianței.
Conceptul strategic al Alianței, aprobat de către șefii de stat și de guvern
la Summit-ul de la Washington, din aprilie 1999, reflectă o abordare largă aproblemei securității, prin intermediul căreia se acordă o importanță sporităprevenirii conflictelor și gestionării crizelor. Respectând această abordare,structura forțelor maritime ale NATO a fost adaptată, astfel încât, să satisfacănecesitățile mediului de securitate actual, în scopul de a furniza toată gama deopțiuni cu care pot face față în diferite situații, pe timp de pace, de criză sauconflict.
Noua structură de comandă militară a NATO elimină necesitatea stabilirii
de limite permanente între comandamentele aflate sub nivelul strategic. Astfel, există cinci comandamente subordonate majore, inclusiv trei Cartieregenerale regionale, care raportează direct către SACLANT. Fiecare dintreacestea răspunde în fața SACLANT de planificarea și executarea activitățilorși operațiunilor militare ale Alianței, pe timp de pace, criză sau conflict, inclusiv de preluarea misiunilor care i se impun în cadrul ariei de responsabilitatea ACLANT, sau, dacă este necesar, din afara acesteia.
272Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 272
Cele cinci comandamente majore subordonate sunt:
Cartierul general regional, Atlanticul de Est (RHQ EASTLANT)
Northwood, Marea Britanie
Misiunea principală a RHQ EASTLANT este de a contribui la menținerea
păcii, securității și integrității teritoriale ale statelor membre ale Alianței, în întreaga arie de responsabilitate a ACLANT. Comandantul-șef al Atlanticuluide est (CINEASTLANT) este un amiral britanic cu patru stele.
Conform principiului dublei apartenențe, CINCEASTLANT îndeplinește
atât funcția de comandant regional în cadrul Comandamentului aliat pentruEuropa (ACE), în calitatea sa de CINEASTLANT, cât și pe cea de comandantconstitutiv în cadrul CINCNORTH, în calitate de Comandant al forțelor navalealiate din sectorul nordic (COMNAVNORTH). Operând în cadrul lanțului decomandă al ambilor Comandanți strategici ai NATO, el asigură transformareaCartierului general în punctul central al manevrelor militare și al operațiunilormaritime, fără suprapuneri, care implică ambele Comandamente strategice.
Totodată, CINEASTLANT este responsabil de administrarea și operațiunile
Forței navale permanente din Atlantic (STANAVFORLANT), în numeleComandantului suprem aliat pentru Atlantic.
Forța navală permanentă din Atlantic (STANAVFORLANT)
Forța navală permanentă din Atlantic (STANAVFORLANT) este un
escadron naval multinațional permanent, pe timp de pace, compus din distrugătoare, crucișătoare și fregate aparținând flotelor maritime ale diferitelorstate membre NATO. Forța operează, se instruiește și participă la exerciții îngrup, asigurând verificarea permanentă a procedurilor, tacticilor și eficacitățiimaritime curente ale Alianței.
Creată în 1967, Forța a crescut în timp până la un total de peste 500 de
nave și un personal alcătuit din mai mult de 150000 de bărbați și femei.Participă anual la o serie de exerciții planificate de NATO și de statele membre, desemnate să mențină capacitatea de pregătire și să promovezeinteroperabilitatea. Forța oferă un exemplu practic și vizibil al solidaritățiiAliaților și al cooperării acestora la nivel transatlantic. Exercițiile recente aumai demonstrat capacitatea Forței de a-și asuma sprijinirea păcii șidesfășurarea operațiunilor umanitare în afara ariei tradiționale de responsabilitate a Alianței, în conformitate cu politica NATO de extindere asecurității în întreaga zonă euro-atlantică.
273Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 273
Cartierul general regional, Atlanticul de Vest (RHQ WESTLANT)
Norfolk, Virginia
Misiunea principală a RHQ WESTLANT este aceea de a contribui la
menținerea păcii, securității și integrității teritoriale ale statelor membre aleAlianței, în întreaga arie de responsabilitate a ACLANT. Comandantul-șef alAtlanticului de vest (CINCWESTLANT) este un amiral american cu patru stele.
Cel mai semnificativ rol îndeplinit de WESTLANT pe timp de criză sau
război este de a garanta siguranța tranzitului de întăriri și provizii vitale, între America de Nord și Europa, în sprijinirea întregului spectru al forțelorNATO care operează oriunde în, sau în afara ariei de responsabilitate a Alianței.
Pe timp de pace, CINCWESTLANT sponsorizează exerciții multinaționale
interarme și activități ale Parteneriatului pentru Pace (PfP), totodată menținândcontrolul operațional și acordând sprijin forțelor NATO desemnate la cartierelegenerale.
Cartierul general regional, Atlanticul de Sud (RHQ SOUTHLANT)
Lisabona, Portugalia
Misiunea principală a RHQ SOUTHLANT este de a contribui la
menținerea păcii, securității și integrității teritoriale ale statelor membre aleAlianței, în întreaga arie de responsabilitate a ACLANT. Comandantul-șef alAtlanticului de Sud (CINCSOUTHLANT) este un amiral portughez cu trei stele.
În calitate de comandant ACLANT care are în responsabilitate partea
sudică a Comandamentului aliat pentru Europa, CINCSOUTHLANT reprezintăpunctul central pentru manevrele militare și operațiunile maritime fără suprapuneri, de-a lungul graniței dintre Comandamentul regional european șicel atlantic.
Flota de intervenție din Atlantic (STRIKFLTANT)
Norfolk, Virginia
Comandantul Flotei de intervenție din Atlantic (COMSTRIKFLTLANT)
este, pe mare, comandantul major subordonat Comandantului suprem aliatpentru Atlantic. În această calitate, misiunea sa principală este de a descurajaactele de agresiune, prin stabilirea și menținerea superiorității maritime înAtlantic și de a asigura integritatea rutelor maritime de comunicații ale NATO.COMSTRIKFLTLANT este un amiral american cu trei stele.
274Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 274
Componența Forței poate fi stabilită astfel încât să gestioneze crizele pe
tot parcursul desfășurării lor, acordând suport forțelor de aviație, precum șicelor amfibii și maritime, și sprijinind nemijlocit operațiunile terestre și aerieneale Comandamentului aliat pentru Europa. Forța este alcătuită din elementeprovenind din Belgia, Canada, Danemarca, Republica Federală a Germaniei,Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia și Statele Unite. STRIKFLTLANTare un efectiv complementar potențial pentru caz de război, alcătuit din trei saupatru regimente combatante cu baza pe port-avioane, una sau două forțe operative antisubmarin, o forță operativă amfibie și aproximativ 22000 desoldați olandezi, englezi și americani din infanteria marină.
Exercițiile NATO sunt efectuate periodic, pentru asigurarea interoperabilității
forțelor care fac parte din flotă, în condiții reale de mediu și pentru consolidareaprocedurilor de comandă și control.
Comandamentul Forțelor submarine aliate din Atlantic
(SUBACLANT)
Norfolk, Virginia
Comandantul Forțelor submarine aliate din Atlantic (COMSUBACLANT)
este consultantul principal pe probleme legate de submarine și de războiul subacvatic, al Comandantului suprem aliat pentru Atlantic. COMSUBACLANT este un amiral american cu trei stele.
SUBACLANT asigură capacitatea de coordonare pentru Comandamentul
Aliat al Atlanticului și legătura directă cu Comandamentul aliat din Europa, pentru gestionarea politicii și doctrinei Alianței în domeniul submarinelor. Este în principal o autoritate coordonatoare și sursă principală de doctrinăoperațională și tactică în domeniul submarinelor, pentru ambele comandamentestrategice.
Centrul de cercetări subacvatice al SACLANT (SACLANTCEN)
La Spezia, Italia
Rolul și structura Centrului de cercetări subacvatice al SACLANT,
care formează o parte esențială a structurii de comandă subordonată majoră aACLANT, sunt descrise în Capitolul 14 (Cercetare și tehnologie).
275Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 275
Grupul regional de planificare Canada-Statele Unite
(CUSRPG)
Grupul de planificare regională Canada-Statele Unite (CUSRPG) este
alcătuit din reprezentanți militari ai celor două țări. Funcția sa este de a coordona eforturile de apărare ale Alianței în regiunea Canada-Statele Unite(CANUS). Nu există un comandant suprem al NATO pentru această regiune,astfel încât responsabilitățile de comandă depind de structurile existente aleforțelor armate din Canada și Statele Unite și de Comandamentul pentruapărare aerospațială a celor două țări (NORAD), în cazul în care autoritățilenaționale și militare nu consideră necesară formarea altui cartier general caresă exercite o asemenea funcție.
Misiunea CUSRPG este de a efectua planificarea militară necesară
menținerii păcii, securității și integrității teritoriale din regiunea CANUS.Aceasta include măsuri de stabilire și protejare a forțelor nucleare strategice înaceastă regiune; de supraveghere de la distanță și apărare antiaeriană; de protecție a mobilizării industriale și a potențialului militar; și de apărareîmpotriva acțiunilor militare care reprezintă o amenințare pentru securitatearegiunii.
CUSRPG este alcătuit dintr-un Comitet de șefi de stat major (COSC),
un Comitet de planificare regională (RPC), o echipă de lucru a Comitetului deplanificare regională (RPC WT) și un Secretariat cu baza la Washington. Pot fi invitați să participe la întâlnirile RPC observatori din Statul major militarinternațional al NATO (IMS), precum și Comandanții strategici ai Alianței (SC).
Șeful Statului major de apărare din Canada și președintele Comitetului
șefilor de stat major din Statele Unite sunt răspunzători în fața Comitetului militar al NATO (MC) de coordonarea problemelor Alianței în regiunea CANUS.Acestea includ: pregătirea și aprobarea planurilor de apărare a regiuniiCANUS, care sunt înaintate președintelui Comitetului militar al NATO;menținerea legăturii cu președintele Comitetului militar, Comandanții strategiciai NATO și cu alte agenții ale Alianței, în caz de necesitate; și supraveghereaactivităților de instruire și a exercițiilor specifice NATO și Parteneriatului pentruPace, în regiunea CANUS.
EXTINDEREA NATO ȘI ADERAREA
DE NOI MEMBRI
Obiectivul care stă la baza deschiderii Alianței către noi membri este
întărirea stabilității întregii Europe și nu extinderea influenței militare sau a capacităților NATO, ori modificarea naturii sale defensive. Garanțiile de
276Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 276
securitate colectivă ale NATO și dependența sa față de structurile de forțe
multinaționale oferă cele mai bune mijloace de realizare a obiectivului amintit,în baza repartizării egale a riscurilor, responsabilităților și costurilor.Deschiderea Alianței și aderarea, în 1999, a trei noi membri, combinate cuinfluența parteneriatului și cooperării în cadrul programului Parteneriatului pentru Pace, permit structurii militare să se concentreze asupra nevoilorcurente și viitoare. Aceasta necesită capacități mai flexibile și mai mobile, care să faciliteze răspunsul rapid și consolidarea, precum și alte cerințe dindomeniul gestionării crizelor. Noile țări membre participă la toată gama de misiuni și responsabilități ale NATO. Ele se implică activ, alături de celelalte țăriparticipante la structura de comandă militară integrată, în planificarea, dezvoltarea și furnizarea de personal pentru structurile de forțe ale NATO.
La Summit-ul de la Madrid, din iulie 1997, Polonia, Republica Cehă
și Ungaria au fost invitate să înceapă negocierile de aderare cu Alianța. Acestea au fost încheiate, iar până la sfârșitul anului 1997 au fost semnate protocoale de aderare. Cele trei noi țări membre au aderat la Alianță în martie1999. În această perioadă, în paralel cu procesul politic, a fost întreprinsă și oactivitate intensă, atât de către cele trei țări, cât și în cadrul NATO, în vedereaadaptării forțelor armate ale Poloniei, Republicii Cehe și Ungariei pentru viitorullor rol, în așa fel încât procesul de alăturare la structurile militare ale Alianței săpoată fi coordonat în mod eficient. Întâlnirile și discuțiile de preaderare s-audesfășurat în scopul pregătirii fiecărei țări pentru obligațiile pe care va trebui săși le asume devenind membră a Alianței, precum și în scopul familiarizăriiacestora cu procedurile și practicile corespunzătoare. Aceste pregătiri au ajutat la definirea participării fiecărei noi țări membre în structurile NATO, la stabilirea metodelor prin care se va realiza integrarea lor și la facilitareaimplicării lor în activitățile Alianței, pe durata perioadei de aderare.
ACTIVIT ĂȚILEȘII N IȚIATIVELE PARTENERIATULUI
PENTRU PACE
În cadrul general al inițiativei Parteneriatului pentru Pace și, în special,
în contextul Procesului de analiză și planificare a parteneriatului (PARP), pentru a continua intensificarea legăturilor dintre țările NATO și cele partenere,a fost introdusă o gamă largă de propuneri și activități militare. Acestea nu selimitează la participarea la exerciții militare, ci includ, de exemplu, și oportunități pentru participarea la cursurile Colegiului de apărare al NATO dela Roma și ale Școlii NATO (SHAPE) de la Oberammergau. Țările PfP au fost,de asemenea, invitate să desemneze candidați pentru posturile din cadrulstructurilor deja menționate, și anume, Elementele de personal aleParteneriatului pentru Pace, situate la diferitele cartiere generale militare ale
277Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 277
NATO, cu responsabilități depline în domeniul planificării și coordonării
activităților PfP.
De asemenea, ofițerii din țările partenere ocupă funcții cu responsabilități
internaționale în cadrul Statului Major Militar Internațional al NATO, la Celulade coordonare a parteneriatului (PCC) (vezi Capitolul 3). De asemenea, este examinat nivelul de implicare a personalului din țările partenere în planificarea exercițiilor, elaborarea conceptelor și doctrinei și efectuareaoperațiunilor CJTF, precum și participarea în cadrul cartierelor generale aleCJTF.
Progresul în implementarea multora dintre aceste măsuri a fost rapid.
Aproximativ 20 de țări partenere au participat la Exercițiul NATO de gestionarea crizelor, care a avut loc între 12 și 18 februarie 1998. Acest exercițiu decomandă(i.e. nu a necesitat desfășurările curente de trupe) a fost proiectatpentru a testa și a pune în practică acțiunile întreprinse de NATO în asocierecu țările partenere, privind efectuarea unei operațiuni de sprijinire a păcii submandat ONU, într-o situație ipotetică de criză. O altă parte a exercițiului s-aconcentrat asupra implicării țărilor membre NATO și partenere în rezolvareasituațiilor de catastrofă materială.
Prin aceste activități, ca și prin cooperarea în alte domenii și activități,
identificate ca “arii PfP de cooperare”, accentul se pune asupra sporirii transparenței privind activitățile militare și asupra intensificării consultării șicooperării.
În conducerea exercițiilor NATO/PfP, de exemplu în contextul misiunilor de
căutare și salvare și al operațiunilor umanitare sau de sprijinire a păcii, accentul cade pe contribuția la capacitățile necesare și pe nivelul de pregătirea țărilor participante pentru a întreprinde astfel de operațiuni. În același timp,este întărită și consolidată înțelegerea reciprocă a diferitelor sisteme și proceduri militare.
O atenție sporită este acordată și multinaționalității în cadrul cartierelor
generale militare, precum și în interiorul forțelor care participă la acesteexerciții. Aceasta a facilitat trecerea la exerciții NATO/PfP mai complexe,implicând unități militare de nivele mai înalte. Procesul s-a dovedit a fi reciprocavantajos, atât pentru țările NATO, cât și pentru parteneri, oferind posibilitateaînvățării unor lecții valoroase, din experiența conlucrării în exerciții combinate.
COOPERARE ȘI CONSULT ĂRI EXTINSE
În urma Summit-ului de la Madrid, din iulie 1997, ca parte a procesului de
întărire a consultării și cooperării și de introducere a măsurilor de mărire a
278Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 278
transparenței, a fost creat un număr de noi instituții, atât în domeniul politic,
cât și în cel militar.
În afară de Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC),
Consiliul Permanent Comun NATO-Rusia (PJC) și Comisia NATO-Ucraina(NUC), care funcționează pe baze politice și civile care sunt descrise în capitolele anterioare, sunt organizate întâlniri în forme variate, în scopul stabilirii dimensiunii militare a acestor instituții bilaterale și multilaterale decooperare. Un Comitet militar al Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPMC) sereunește pentru a discuta și schimba opinii asupra aspectelor militare, între toate țările EAPC. În același mod, pentru a facilita intensificarealegăturilor, în sprijinirea relațiilor speciale dintre NATO și Rusia, au fost organizate reuniuni ale reprezentanților militari și ale șefilor de Stat major, sub auspiciile PJC (PJC-MR/CS). Întâlniri similare au loc și cu Ucraina, la nivelul reprezentanților militari (MC/PS cu Ucraina) și la nivelul șefilor de Statmajor (MC/CS cu Ucraina).
Reuniunile Comitetului militar al Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPMC) se
desfășoară fie în sesiune plenară, cu toate țările partenere, fie în sesiunerestrânsă, în scopul concentrării asupra aspectelor funcționale sau regionale,cum ar fi participarea comună în operațiuni de sprijinire a păcii. De asemenea,ele se pot desfășura și în sesiune individuală, cu o singură țară parteneră.Aceste întâlniri au loc fie la nivel de șefi de Stat major (CHOD), în mod normalbianual, pentru a coincide cu alte reuniuni CHOD care se desfășoară laBruxelles, fie în fiecare lună, la nivel de reprezentanți militari permanenți.Aceste planificări limitează frecvența și costurile călătoriilor pe care trebuie săle efectueze fiecare șef de Stat Major, la Bruxelles. Toate reuniunile sunt prezidate de președintele Comitetului militar al NATO.
Consiliul Permanent Comun NATO-Rusia (PJC) se reunește, în sesiunea
șefilor de Stat major/șefilor apărării (PJC/CS), de minimum două ori pe an,pentru a se suprapune cu întâlnirile Comitetelor militare la nivelul șefilor de Statmajor, în primăvara și toamna fiecărui an.
La fiecare reuniune participă șefii apărării din țările membre NATO,
Comandanții strategici ai NATO și reprezentanții militari ai Rusiei. Reuniunile PJC-MR în sesiune permanentă, la care participă reprezentanțiimilitari de la Bruxelles, pot avea loc mai frecvent.
Atât întâlnirile la nivelul șefilor de Stat major, cât și cele în sesiune
permanentă, sunt prezidate, în comun, de trei reprezentanți, și anume:președintele Comitetului militar, un șef de Stat major dintr-o țară membrăNATO sau un reprezentant militar al NATO de la Cartierul general din Bruxellesși reprezentantul militar al Rusiei. Reprezentarea NATO la reuniunile amintitese face prin rotație, între țările sale membre, pentru perioade de trei luni.
279Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 279
În timpul reuniunilor, atât cele la nivelul șefilor de Stat Major, cât și al
reprezentanților permanenți, cei trei co-președinți împart conducerea, pentru fiecare subiect al agendei de lucru. Agenda de lucru a fiecărei întâlnirieste stabilită în baza acordului bilateral dintre Statul major militar internaționalal NATO și reprezentantul Rusiei, fiind ulterior aprobat de fiecare din cei treipreședinți.
Comitetul militar se întâlnește cu Ucraina, la nivelul șefilor de Stat major,
cel puțin de două ori pe an, reuniunile fiind programate astfel încât să corespundă cu alte întâlniri desfășurate la același nivel. La fiecare reuniuneparticipă șefii de Stat major din țările membre NATO, Comandanții strategici aiNATO și reprezentantul ucrainean, lucrările fiind conduse de președinteleComitetului militar. Întâlnirile Comitetului militar cu Ucraina, la nivelul reprezentanților militari, au loc, de asemenea, bianual.
280Chapitre 12-ro.qxd 26/09/02 12:18 Page 280
CAPITOLUL 13
GHIDUL PRINCIPALELOR COMITETE
NATO ȘI INSTITUȚIILOR DE COOPERARE ,
PARTENERIAT ȘI DIALOG
Ghidul principalelor comitete NATO
Ghidul instituțiilor de cooperare, parteneriat și dialogChapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 281
Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 282
GHIDUL PRINCIPALELOR COMITETE
NATO ȘI INSTITUȚIILOR DE COOPERARE ,
PARTENERIAT ȘI DIALOG
GHIDUL PRINCIPALELOR COMITETE NATO
Principalele foruri pentru consultări și adoptarea deciziilor ale Alianței sunt
sprijinite de o structură de comitete, care permit reprezentarea fiecărei țărimembre la toate nivelele și în toate domeniile de activitate ale NATO în careeste implicată. Unele comitete au fost stabilite imediat după fondarea NATO,contribuind, timp de mai mulți ani, la procesul de adoptare a deciziilor dincadrul Alianței. Alte comitete au fost stabilite mai recent, în contextul adaptăriiinterne și externe a Alianței care a urmat după sfârșitul războiului rece și încadrul transformărilor mediului de securitate din Europa.
Această secțiune rezumă detalii despre componența, conducerea, rolul,
nivelele și structura subordonată a principalelor comitete ale NATO. Trebuie reținut faptul că Secretarul General este președintele titular al câtorvacomitete politice care sunt prezidate și co-prezidate, pe bază permanentă, de oficiali superiori, responsabili în diferitele domenii de activitate. Comitetelesunt grupate în funcție de conducerea lor permanentă normală. De aceea, lista nu urmează o ordine riguros ierarhică sau structurală.
Departamentul sau direcția din cadrul Secretariatului internațional
responsabilă, în primul rând, de domeniul respectiv este indicată drept principalasursă de sprijin pentru diferitele comitete. Majoritatea comitetelor primescsuport administrativ, procedural și practic din partea Secretariatului executiv,multe dintre ele fiind sprijinite și de către Statul Major militar internațional.
Rezumatele de mai jos nu trebuie confundate cu mandatele detaliate ale
fiecărui comitet, aprobate de către organismul-părinte la data înființării.
Toate comitetele NATO adoptă decizii sau formulează recomandări
instanțelor superioare, pe baza schimbului de informații și a consultărilor, în scopul obținerii consensului. Nu se votează sau se adoptă decizii după principiul majorității.
NB: Comitetul militar al NATO este subordonat Consiliului Nord-Atlantic și
Comitetului de planificare a apărării, însă beneficiază de un statut special deautoritate militară superioară în cadrul Alianței. Rolul Comitetului militar estedescris în Capitolul 11.
Acesta și majoritatea comitetelor menționate mai jos se întâlnesc regulat
cu reprezentanții statelor partenere incluse în Consiliul Parteneriatului
283Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 283
Euro-Atlantic (EAPC) și în Parteneriatul pentru Pace (PfP), pentru a aborda
chestiunile referitoare la EAPC/PfP.
1. Consiliul Nord-Atlantic (NAC)
2. Comitetul de planificare a apărării (DPC)3. Grupul de planificare nucleară (NPG)4. Comitetul militar (MC)5. Grupul executiv de lucru (EWG)6. Forța operativă la nivel înalt de control al armamentelor
convenționale (HTLF)
7. Comitetul reunit pentru probleme de proliferare (JCP)8. Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru Pace
(PMSC/PfP)
9. Comitetul NATO de apărare aeriană (NADC)10. Comisia NATO (NC3B) pentru consultare, comandă și control (C3) 11. Sistemul NATO de control și comandă aeriană (ACCS) 12. Comitetul politic la nivel înalt (SPC) 13. Grupul consultativ pentru politica atlantică (APAG) 14. Comitetul politic (PC) 15. Grupul pentru cooperare mediteraneană (MCG) 16. Grupul politico-militar la nivel înalt pentru problemele de proliferare
(SGP)
17. Comitetul de coordonare a verificărilor (VCC) 18. Grupul de coordonare a politicilor (PCG) 19. Comitetul pentru analiza apărării (DRC) 20. Conferința directorilor naționali ai armamentelor (CNAD) 21. Comitetul NATO pentru standardizare (NCS) 22. Comitetul pentru infrastructură 23. Înaltul comitet pentru planuri civile de urgență (SCEPC) 24. Conferința NATO la nivel înalt a specialiștilor în logistică (SNLC)
284Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 284
25. Comitetul pentru știință (SCOM)
26. Comitetul pentru provocările societății moderne (CCMS) 27. Comitetele pentru buget civil și militar (CBC/MBC) 28. Comisia superioară pentru resurse (SRB) 29. Grupul politico-militar la nivel înalt pentru problemele de proliferare
(SGP)
30. Grupul la nivel înalt (NPG/HLG) 31. Comitetul economic (EC) 32. Comitetul pentru informații și relații culturale (CICR) 33. Comitetul pentru operațiunile și exercițiile Consiliului (COEC) 34. Comitetul NATO de gestionare a traficului aerian (NATMC) 35. Comisia directoare a Organizației pentru gestionarea conductelor în
Europa centrală (CEPMO BOD)
36. Comitetul NATO pentru conducte (NPC) 37. Comitetul NATO pentru securitate (NSC)38. Comitetul special39. Comitetul pentru arhive
285Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 285
1. Consiliul Nord-Atlantic (NAC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General.
Principala autoritate decizională a Alianței Nord-Atlantice.
Singurul organism înființat oficial prin Tratatul Nord-Atlantic,
Rol învestit cu autoritatea de a stabili “atâtea organisme
subsidiare cât este necesar”, în scopul aplicării
Tratatului.
Permanent (reprezentanți/ambasadori permanenți).
Nivele Ministerial (miniștri de externe și/sau ai apărării).
Summit (șefi de stat și de guvern).
Principalele Consiliul este sprijinit de un număr mare de comitete, comitetecare acoperă toată gama de activități în cadrul Alianței. subordonate
Toate departamentele și birourile independente ale
Secretariatului internațional sprijină activitățile Consiliului
Sprijinul în mod direct sau indirect. Rolul Consiliului ca organism
Secretariatului responsabil cu îndeplinirea obiectivelor Tratatului a inclus
internațional crearea unui număr de agenții și organizații care sprijină,
la rândul lor, activitățile acestuia în domeniile de specialitate.
2. Comitetul de planificare a apărării (DPC)
Țările membre care fac parte din structura militară
Membri integrată a Alianței (toate țările membre, cu excepția
Franței).
Președinte Secretarul General.
RolPrincipala autoritate decizională în problemele referitoare
la structura militară integrată a NATO.
NivelePermanent (reprezentanți/ambasadori permanenți).
Ministerial (miniștri de externe și/sau ai apărării).
Principalele
comitete Comitetul pentru analiza apărării (DRC).
subordonate
SprijinulDepartamentul de operațiuni și planificare a apărării; SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
286Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 286
3. Grupul de planificare nucleară (NPG)
Membri Toate țările membre, cu excepția Franței.
Președinte Secretarul General.
RolAutoritate decizională principală, în chestiuni referitoare
la politica nucleară a Alianței.
Nivele Miniștri de externe, reprezentanți permanenți.
Principalele
comitete Grupul la nivel înalt (HLG), Grupul executiv al NPG.
subordonate
SprijinulDepartamentul de operațiuni și planificare a apărării; SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
4. Comitetul militar (MC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Președintele Comitetului militar.
Cea mai înaltă instanță militară a NATO, aflată sub
Rol autoritatea generală a Consiliului Nord-Atlantic și a
Comitetului pentru planificarea apărării.
NiveleȘefi de stat major/șefi ai apărării, reprezentanți militari
naționali.
PrincipaleleGrupuri de lucru ale Comitetului militar. O serie de
comiteteorganisme civile șe militare reunite raportează atât
subordonateComitetului militar, cât și Consiliului și Comitetului pentru
planificarea apărării.
Sprijinul
Secretariatului Statul Major militar internațional.
internațional
287Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 287
5. Grupul executiv de lucru (EWG)
Membri Toate țările membre.
Secretarul general adjunct. Președinte permanent:
Președinte Adjunctul Secretarului General pentru planificarea
apărării și operațiuni.
Organism consultativ superior al Consiliului Nord-Atlantic,
Rolasupra chestiunilor de apărare privind cele 19 țări
membre și asupra relațiilor cu alte organizații, ca de
exemplu Uniunea Europei Occidentale (UEO).
NiveleConsilieri pe probleme de apărare ai delegațiilor
naționale.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru planificarea apărării și operațiuni; SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
288Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 288
6. Forța operativă la nivel înalt de control al armamentelor
convenționale (HTLF)
Membri Toate țările membre.
PreședinteLocțiitorul Secretarului General. Președinte ad interim:
Secretarul General adjunct pentru probleme politice.
Organism de consultanță și consiliere a miniștrilor de
Rol externe și ai apărării, pe chestiuni de control al
armamentelor convenționale.
Experți din cadrul ministerelor afacerilor externe și al
Nivele ministerelor apărării, la nivelul directorilor politici;
Consilieri pentru politică în delegațiile NATO.
Principalele
comitete HLTF la nivel de locțiitori.
subordonate
Sprijinul Departamentul pentru afaceri politice (Secțiunea de
Secretariatului coordonare și control al armelor convenționale);
internațional Secretariatul executiv.
7. Comitetul reunit pentru probleme de proliferare (JCP)
Membri Toate țările membre.
Președinte Locțiitorul Secretarului General.
Organism consultativ superior care efectuează rapoarte
Rolcoordonate pentru Consiliul Nord-Atlantic,
privind aspecte politico-militare și de apărare ale
proliferării armelor de distrugere în masă.
Membri ai Grupului superior politico-militar pe probleme
Nivele de proliferare (SGP) și ai Grupului superior pe probleme
de proliferare (DGP), întrunite în sesiune comună.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Secretariatul Secretariatuluiexecutiv.internațional
289Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 289
8. Comitetul director politico-militar al Parteneriatului
pentru Pace (PMSC/PfP)
Membri Toate țările membre.
Locțiitorul Secretarului general. Președinți permanenți:
Secretarul General adjunct pentru afaceri politice,
PreședinteSecretarul General adjunct pentru planificarea apărării și
operațiuni/Directorul responsabil cu problemele parteneriatului și a cooperării în probleme de apărare
(DPAO).
Principal organism consultativ și de planificare politică
Rolpentru Consiliul Nord-Atlantic, în toate aspectele
Parteneriatului pentru Pace, inclusiv procesul de analiză
și planificare al PfP (PARP).
Reprezentanți ai delegațiilor naționale (doi membri per
Nivele delegație); componența membrilor este modificată
frecvent, în funcție de subiectele care se discută.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Departamentul deSecretariatuluioperațiuni și planificare a apărării; Secretariatul executiv.internațional
290Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 290
9. Comitetul NATO de apărare aeriană (NADC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Locțiitorul Secretarului General.
Sfătuiește Consiliul Nord-Atlantic și EAPC în toate
aspectele legate de apărarea aeriană, inclusiv cele
Rolreferitoare la apărarea tactică antibalistică. Promovează
armonizarea eforturilor naționale cu planificarea internațională privind comanda și controlul aerian și
armele de apărare aeriană.
Înalți responsabili militari sau civili naționali implicați în
Nivele administrarea și politica referitoare la apărarea antiaeriană
sau la sistemele de comandă și control aerian.
Reprezentanți ai apărării aeriene (ADREPS):
PrincipaleleComisia pentru armele de apărare antiaeriană (PADW);
comiteteComisia pentru filozofia apărării antiaeriene (PADP);
subordonateGrupul de lucru interdepartamental pentru detectarea la
distanță (EWISG) ; reprezentanții pentru apărare aeriană
din statele partenere (PADREPS).
Sprijinul Departamentul de sprijin al apărării (Direcția pentru
Secretariatului apărare aeriană și administrare a spațiului aerian);
internațional Secretariatul executiv.
291Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 291
10. Biroul NATO pentru consultare, comandă și control
(NC3B)
Membri Toate țările membre.
Președinte Locțiitorul Secretarului General.
PreședinteSecretarul General adjunct pentru sprijinul apărării. permanent:
Co- Directorul Secretariatului C3 de la sediul NATO și un
vicepreședinți co-vicepreședinte ales.
Organism superior multinațional care acționează în
numele și este responsabil față de Consiliul Nord-Atlantic
Rol și Comitetul pentru planificarea apărării, în toate
chestiunile referitoare la consultare, comandă și control
(C3) din cadrul Organizației.
Comisia C3 reunește doi reprezentanți superiori din
fiecare stat implicat în administrarea și politica sistemelorde comunicații și informaționale (CIS) pentru sprijinirea C3, capabili să abordeze multitudinea responsabilităților
Nivelefuncționale ale comisiei; 1 reprezentant al Comitetului
militar; 1 reprezentant al fiecărui comandament strategic;1 reprezentant din următoarele comitete NATO: CNAD, SCEPC/CCPC, COEC, NADC, NACMO BOD, NAPMO BOD, NSC, SRB, PMSC, NCS și RTB;
directorul general al NC3A și inspectorul NACOSA.
Grupul reprezentanților naționali C3, funcționând ca
Birou în sesiune permanentă, grupuri de lucru și subcomitete + 8 sub-comitete cu sub-structura lor de grup de lucru, grupuri ad-hoc de lucru, sub-grupuri și
Principalele grupuri ad-hoc (Cerințe și concepte C3 reunite
comitete (JRCSC-SC/1); Interoperabilitate (ISC-SC/2);
subordonate Managementul frecvențelor (FMSC-SC/3);
INFOSEC (INFOSECSC-SC/4); Sisteme informaționale (ISSC-SC/5); Rețele de comunicații (CNSC-SC/6); Identificare (IDENTSC-SC/7); și Navigare
(NAVSC-SC/8)).
SprijinulSecretariatul C3 de la sediul NATO (NHQC3S); SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
292Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 292
11. Organizația NATO de management al sistemului
de comandă și control Aerian (ACCS) (NACMO)
Comitetul director
Membri17 țări participante (țările membre NATO mai puțin
Islanda și Luxemburg).
Locțiitorul Secretarului General.
Președinte Președinte național (vicepreședinte al Comitetului de
apărare al NATO (NADC)).
RolAsigură planificarea și aplicarea programului pentru
sistemul de comandă și control aerian al NATO.
Înalți responsabili militari și civili din țările membre,
Nivele implicați în gestionarea apărării sau a sistemelor de
comandă și control aerian.
Principalele
comitete Comitetul consultativ pentru ACCS.
subordonate
Sprijinul Departamentul de sprijin pentru apărare (Direcția pentru
Secretariatului apărare aeriană și administrare a spațiului aerian);
internațional Secretariatul executiv.
12. Comitetul politic la nivel înalt (SPC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
Organism consultativ superior al Consiliului Nord-Atlantic,
Rol în chestiuni politice și politico-militare specifice. În unele
cazuri, sunt invitați să participe și experți (SPC(R)).
Nivele Locțiitori ai reprezentanților permanenți.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul Departamentul pentru afaceri politice; Secretariatul
Secretariatului executiv și alte Departamente/Birouri ale Secretariatului
internațional internațional, în funcție de necesități.
293Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 293
13. Grupul consultativ pentru politica atlantică (APAG)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
Organism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic,
Rol responsabil cu examinarea proiectelor pe termen lung
referitoare la politica de securitate.
Reprezentanți naționali la nivel de directori politici,
Nivele care activează în calitate de experți cu titlu individual.
APAG se întrunește anual, cu participarea țărilor partenere.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul
Secretariatului Departamentul pentru afaceri politice.
internațional
14. Comitetul Politic (PC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
RolOrganism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic,
în chestiuni politice.
NiveleConsilieri politici ai delegațiilor naționale, cărora li se
alătură, în caz de necesitate, experți în domeniu.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Secretariatul Secretariatuluiexecutiv.internațional
294Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 294
15. Grupul de cooperare mediteraneană (MCG)
Membri Toate țările membre.
Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
Președinte Președinte în exercițiu: Locțiitorul Secretarului General
adjunct și Director pentru afaceri politice.
RolOrganism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic,
în chestiuni specifice Dialogului Mediteranean.
Consilieri politici ai delegațiilor la NATO. Totodată,
Nivele se întâlnește cu reprezentanți ai țărilor din cadrul
Dialogului Mediteranean.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Secretariatul Secretariatuluiexecutiv.internațional
16. Grupul politico-militar la nivel înalt pentru problemele de
proliferare (SGP)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
RolOrganism consultativ superior, în aspecte politico-
militare ale proliferării armelor de distrugere în masă.
NiveleOficiali superiori naționali, responsabili cu problemele
politice și de securitate legate de neproliferare.
Principalele Se întâlnește și cu Grupul la nivel înalt pentru apărare în
comitete probleme de proliferare (DGP), formând Comitetul reunit
subordonate pentru probleme de proliferare (JCP).
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Secretariatul Secretariatuluiexecutiv.internațional
295Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 295
17. Comitetul de coordonare a verificărilor (VCC)
Membri Toate țările membre.
Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
Președinte Președinte în exercițiu: șeful Secțiunii de coordonare a
verificării și implementării.
Organism principal de adoptare a deciziilor privind
Rol coordonarea verificării și implementării controlului
armelor convenționale.
Sesiuni plenare, grupuri de lucru, grupuri de experți,
Niveleseminarii/ateliere de lucru cu experți din ministerele
afacerilor externe și ministerele apărării, experți din
unitățile de verificare, secretari ai delegațiilor.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul Departamentul pentru afaceri politice (Secțiunea de
Secretariatului coordonare și control al armelor convenționale);
internațional Secretariatul executiv.
18. Grupul de coordonare a politicii (PCG)
Membri Toate țările membre.
PreședinteAdjunctul Secretarului General, responsabil cu operațiunile
și planificarea apărării.
Principalul organ consultativ al Consiliului Nord-Atlantic
în chestiuni politico-militare (incluzând operațiuni de
Rol menținere a păcii, dezvoltarea conceptului de Forțe
operative multinaționale interarme (CJTF), precum și
analiza Conceptului strategic al Alianței).
NiveleLocțiitori ai reprezentanților permanenți și reprezentanți
militari naționali.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul de operațiuni și planificare a apărării; SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
296Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 296
19. Comitetul pentru analiza apărării (DRC)
Membri Toate țările membre, cu excepția Franței.
PreședinteAdjunctul Secretarului General, responsabil cu
operațiunile și planificarea apărării.
Comitet superior consultativ al Comitetului pentru
Rol planificarea apărării, pe chestiuni referitoare la
planificarea forțelor și la structura militară integrată.
NiveleConsilieri pe probleme de apărare ai delegațiilor
naționale.
Principalele
comitete Grupul de lucru al DRC.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru planificarea apărării și operațiuni; SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
20. Conferința directorilor pentru armamente naționale (CNAD)
Membri Toate țările membre, cu excepția Franței.
Secretarul general.
Președinte Președinte permanent: Secretarul General adjunct
pentru sprijinul apărării.
Organism superior al Consiliului Nord-Atlantic,
specializat în logistica de producție. Promovează
Rol cooperarea NATO în domeniul armamentelor și tratează
aspectele politice, economice și tehnice ale dezvoltării și
procurării de echipament pentru forțele NATO.
Nivele Directorii naționali pentru armamente.
Reprezentanți ai directorilor naționali pentru armamente
Principalele(NADREPS); Grupul NATO pentru armamentele forțelor
comiteteterestre (NAAG); Grupul NATO pentru armamentele
subordonateforțelor aeriene (NAFAG); Grupul NATO pentru
armamentele forțelor navale (NNAG); Grupul NATO de
consultanță industrială (NIAG).
Sprijinul Departamentul pentru sprijinul apărării (Direcția de
Secretariatului planificare, programe și politică a armamentelor);
internațional Secretariatul executiv.
297Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 297
21. Comitetul NATO pentru standardizare (NCS)
Membri Toate țările membre.
Președinte Secretarul General.
Co-președinte Secretarul General adjunct pentru sprijinul apărării și
permanent Directorul Statului Major militar internațional.
Autoritate superioară a Alianței, responsabilă de
Rol consilierea coordonată a Consiliului Nord-Atlantic,
în probleme generale de standardizare.
NiveleOficiali superiori din statele membre, reprezentând pozițiile
naționale coordonate în chestiunea standardizării.
PrincipaleleGrupul de reprezentanți ai NCS (NCSREPs); comiteteGrupul executiv al NATO pentru standardizare (NSSG).subordonate
SprijinulSecretariatul executiv al NCS,SecretariatuluiAgenția NATO pentru standardizare (NSA).internațional
22. Comitetul pentru infrastructură
Membri Toate țările membre.
Secretarul General adjunct pentru investiții de securitate,
Președinte logistică și planuri civile de urgență. Președinte permanent:
Inspectorul Programului de investiții pentru securitate.
Responsabil pentru implementarea programului NATO
de investiții pentru securitate, elaborat și propus de
Rol Comisia superioară pentru resurse și aprobat de
Consiliul Nord-Atlantic sau Comitetul pentru planificarea
apărării.
Consilieri pentru infrastructură ai delegațiilor naționale;
Nivele reprezentanți ai Comitetului militar, Comandanții strategici
ai NATO și agenții ale NATO.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru planificarea investițiilor în securitate,Secretariatuluilogistică și planuri civile de urgență.internațional
298Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 298
23. Înaltul comitet pentru planuri civile de urgență (SCEPC)
Membri Toate țările membre.
Secretarul General.
Președinți permanenți: Secretarul General adjunct
Președinte pentru Planificarea investițiilor de securitate, logistică și
planuri civile de urgență/Directorul Direcției pentru
planuri de urgență civilă.
Organism superior de consultare și orientare al
Consiliului Nord-Atlantic pentru planuri civile de urgență
Rol și probleme legate de asistență în caz de catastrofă.
Responsabil cu dirijarea și coordonarea politică a
comisiilor și comitetelor de planificare.
Oficiali superiori din țările membre, responsabili de
Nivele coordonarea activităților de urgență civilă/ reprezentanți
ai delegațiilor naționale.
Birouri și comitete de planificare (transport oceanic,
Principalele transport terestru european, aviație civilă, alimentație și
comitete agricultură, pregătire industrială, planificare a petrolului
subordonate (inactiv), planificare a comunicațiilor civile, a protecției
civile și a asistenței medicale).
SprijinulDepartamentul de planificare a investițiilor pentru
Secretariatuluisecuritate, logistică și planuri civile de urgență (Direcția
internaționalde planificare a situațiilor de urgență civilă); Secretariatul
executiv.
299Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 299
30024. Conferința NATO la nivel înalt a specialiștilor
în logistică (SNLC)
Membri Toate țările membre.
Secretarul General. Președinți permanenți: Secretarul
PreședinteGeneral adjunct pentru planificarea investițiilor de
securitate, logistică și planuri civile de urgență și
locțiitorul președintelui Comitetului militar.
Organism consultativ superior al Consiliului Nord-Atlantic,
Comitetului pentru planificarea apărării și Comitetului militar în probleme de logistică de consum. Organism reunit civil/militar, responsabil cu evaluarea
Rolnecesităților Alianței în materie de logistică de consum și
cu asigurarea de sprijin logistic adecvat pentru forțele NATO. SNLC are o responsabilitate de prim ordin, în numele Consiliului, de coordonare a problemelor careacoperă întregul spectru al logisticii, cu alte organisme
specializate în logistică ale NATO.
NiveleOficiali superiori naționali, civili și militari, cu responsabilități
în probleme de logistică de consum în țările membre.
PrincipaleleReuniunea de lucru pentru logistică a SNLC; comiteteGrupul consultativ pentru deplasări și transport.subordonate
SprijinulDepartamentul pentru planificarea investițiilor de securitate,
Secretariatuluilogistică și planuri civile de urgență (Logistică (Elementul
internaționalIS)). Departamentul pentru logistică, armamente și
resurse (IMS).Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 300
25. Comitetul pentru știință (SCOM)
Membri Toate țările membre.
PreședinteSecretarul General adjunct pentru probleme științifice și
de mediu.
RolAutoritate decizională principală pentru Programul pentru
știință al NATO.
NiveleExperți naționali în politica științifică, numiți de guvern
sau organisme independente din țările membre.
Principalele Comitetul pentru știință desemnează diferite subcomitete,
comitete comisii consultative și grupuri de conducere să efectueze
subordonate misiuni speciale.
Sprijinul
Secretariatului Departamentul pentru afaceri științifice și de mediu.
internațional
26. Comitetul pentru provocările societății moderne (CCMS)
Membri Toate țările membre.
PreședinteSecretarul General adjunct pentru probleme științifice și
de mediu.
RolAutoritate decizională principală pentru programul NATO
asupra provocărilor societății moderne.
NiveleReprezentanți naționali specializați și/sau responsabili în
programele privitoare la mediu din țările membre.
PrincipaleleNațiunile desemnează reprezentanți într-un subcomitet comiteteresponsabil cu bursele CCMS.subordonate
Sprijinul
Secretariatului Departamentul pentru afaceri științifice și de mediu.
internațional
301Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 301
27. Comitetele pentru buget civil și militar (CBC/MBC)
Membri Toate țările membre.
PreședintePreședinte național, desemnat prin rotație, de către
Consiliul Nord-Atlantic.
Responsabile față de Consiliul Nord-Atlantic cu evaluarea
și recomandarea bugetelor anuale pentru Secretariatul
Rol internațional, Statul Major militar internațional,
comandamentele majore ale NATO și Forțele NAEW&C;
precum și cu analizarea executării bugetare.
Nivele Consilieri financiari din delegațiile naționale.
PrincipaleleComitetele pentru buget stabilesc grupuri de lucru în comitetefuncție de necesități. subordonate
SprijinulBiroul președintelui comitetelor pentru buget, Secretariatuluibiroul inspectorului financiar, biroul de management.internațional
28. Comisia superioară pentru resurse (SRB)
Membri Toate țările membre.
Președinte Președinte național, ales prin rotație.
Organism consultativ superior al Consiliului Nord-Atlantic,
Rol asupra gestionării resurselor militare cu finanțare
comună.
Reprezentanți naționali, reprezentanți ai Comitetului militar,
ai Comandanților strategici NATO, ai președinților
Nivele Comitetului pentru buget militar, Comitetului pentru
infrastructură și Comitetului NATO de efective pentru
apărare.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul Biroul președintelui SRB. Departamentul pentru
Secretariatului planificarea investițiilor de securitate, logistică și planuri
internațional civile de urgență; Secretariatul executiv.
302Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 302
29. Grupul politico-militar la nivel înalt pentru problemele
de proliferare (SGP)
Membri Toate țările membre.
PreședinteCo-președinți: un reprezentant nord-american și unul
european.
Organism consultativ superior pentru aspecte legate de
Rol apărare privind armele de distrugere în masă și
sistemele de distribuție a acestora.
NiveleOficiali superiori ai NATO specializați în probleme de
apărare.
Comitetul director al DPG (compus din experți la nivel de
Principalelelucru); alte organisme ad-hoc temporare, în funcție de
comitetenecesități. De asemenea, se întâlnește cu Grupul
subordonatepolitico-militar la nivel înalt pentru problemele de proliferare
(SGP), formând Comitetul reunit pe probleme de
proliferare (JCP).
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Secretariatul Secretariatuluiexecutiv.internațional
303Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 303
30. Grupul la nivel înalt (NPG/HLG)
Membri Toate țările membre, cu excepția Franței.
Președinte Președinte național (Statele Unite).
Organism consultativ al Grupului de planificare nucleară
(NPG). Se întrunește de câteva ori pe an pentru a discutaaspecte ale politicii și planificării nucleare ale NATO,
Rolprivind siguranța, securitatea și viabilitatea armelor
nucleare. NB: HLG a preluat funcțiile fostului Grup la nivel înalt pentru protecția armamentelor (SLWPG) la care se face
referire în Capitolul 7.
Nivele Experți naționali din țările membre NATO.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru operațiuni și planificarea apărării Secretariatului(Direcția pentru politica nucleară).internațional
31. Comitetul economic (EC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Directorul Direcției economice.
RolOrganism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic pe
probleme economice.
NiveleReprezentanți ai delegațiilor NATO (consilieri economici).
Întruniri completate cu prezența experților naționali.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul pentru afaceri politice; Direcția economică;SecretariatuluiSecretariatul executiv.internațional
304Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 304
32. Comitetul pentru informații și relații culturale (CICR)
Membri Toate țările membre.
Președinte Directorul pentru informare și presă.
RolOrganism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic pe
probleme de informare și presă.
NiveleReprezentanți ai delegațiilor NATO. Întruniri completate
de prezența experților naționali.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul
Secretariatului Biroul pentru informare și presă; Secretariatul executiv.
internațional
33. Comitetul operațiunilor și exercițiilor consiliului (COEC)
Membri Toate țările membre.
Directorul Direcției pentru operațiuni și gestionare a
Președinte crizelor, Departamentul de operațiuni și planificare a
apărării.
Principala instanță consultativă și de coordonare a
dispozițiilor, procedurilor și mijloacelor de gestionare a
Rolcrizelor, inclusiv a problemelor legate de comunicații,
a chestiunilor referitoare la Centrul de Criză al NATO (SITCEN), precum și pregătirea și dirijarea exercițiilor de
gestionare a crizelor.
NiveleReprezentanți politici și militari din delegațiile naționale
specializate în gestionarea și exercițiile în caz de criză.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
SprijinulDepartamentul de operațiuni și planificare a apărării Secretariatului(secțiunea operativă a Consiliului); Secretariatul executiv.internațional
305Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 305
34. Comitetul NATO de gestionare a traficului aerian (NATMC)
(fostul Comitet de coordonare a spațiului aerian European (CEAC))
Membri Toate țările membre.
Ales (actualmente, Directorul pentru apărare aeriană și
Președinte gestionare a spațiului aerian, în cadrul Secretariatului
internațional al NATO).
RolOrganism consultativ superior în probleme referitoare la
coordonarea civilă/militară a gestionării traficului aerian.
NiveleAdministratori superiori ai traficului aerian civil și militar
din capitalele statelor membre.
Principalele Grupul pentru comunicații și navigare; Grupul de
comitete supraveghere și identificare; Grupul de administrare a
subordonate traficului aerian.
Sprijinul Departamentul de sprijin pentru apărare (Direcția pentru
Secretariatului apărare aeriană și administrare a spațiului aerian);
internațional Secretariatul executiv.
35. Comisia directoare a Organizației pentru managementul
conductelor în Europa centrală (CEPMO BOD)
MembriȘapte țări membre participante (Belgia, Canada, Franța,
Germania, Marea Britanie, Olanda, Statele Unite).
Președinte Reprezentant național.
RolOrganism director superior pentru sistemul de conducte
din Europa centrală (CEPS).
Reprezentanți ai țărilor participante plus reprezentanți ai
Nivele Agenției pentru managementul conductelor din Europa
centrală (CEPMA).
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul Departamentul de sprijin pentru apărare (Direcția pentru
Secretariatului apărare aeriană și administrare a spațiului aerian);
internațional Secretariatul executiv.
306Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 306
36. Comitetul NATO pentru conducte (NPC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Șeful logisticii (Elementul IS).
Organism consultativ superior al NATO în problema
Rol logisticii de consum referitoare la rezervele de petrol
militare.
NiveleExperți guvernamentali în probleme referitoare la pro
dusele petroliere militare.
Principalele Grup de lucru pentru misiuni speciale, Grup de lucru
comitete pentru combustibili și lubrifianți. Grup de lucru pentru
subordonate manipularea echipamentelor petroliere.
SprijinulDepartamentul pentru planificarea investițiilor de securitate,
Secretariatuluilogistică și planuri civile de urgență (Logistica (Elementul
internaționalIS)); Secretariatul executiv; autoritățile militare ale NATO
(CINCNORTH, AFNORTH).
37. Comitetul NATO pentru securitate (NSC)
Membri Toate țările membre.
Președinte Directorul biroului de securitate al NATO (NOS).
RolOrganism consultativ al Consiliului Nord-Atlantic,
în chestiuni privitoare la politica pentru securitate a NATO.
NiveleReprezentanți naționali și ofițeri de securitate ai
delegațiilor naționale.
Principalele
comitete Grup de lucru asupra securității ADP.
subordonate
Sprijinul
Secretariatului Biroul de securitate al NATO.
internațional
307Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 307
38. Comitetul special
Membri Toate țările membre.
PreședintePreședinție anuală, stabilită prin rotație între statele
membre.
Organism consultativ al Consiliului nord-atlantic,
Rol pe probleme de spionaj și terorism, sau amenințări
colaterale care ar putea afecta Alianța.
Nivele Șefii serviciilor de securitate din țările membre.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul
Secretariatului Biroul de securitate al NATO.
internațional
39. Comitetul pentru arhive
Membri Toate țările membre.
Președinte Locțiitorul Secretarului executiv.
În pas cu adaptarea NATO la noul mediu internațional de
securitate de după sfârșitul războiului rece, precum și dintr-un spirit de promovare a unei mai mari transparențe,Alianța a stabilit o politică de declasificare și dezvăluire
Rolpublică în sprijinul cercetării documentelor NATO de
importanță istorică. Rolul Comitetului pentru arhive este de a continua și extinde programul de arhivare (inclusiv acordarea de facilități pentru accesul public), precum și de a administra și păstra arhivele deținute de către
organismele civile și militare ale Alianței.
NiveleLocțiitorii reprezentanților permanenți, secondați de
arhivari naționali.
Principalele
comitete nu este aplicabil.
subordonate
Sprijinul
Secretariatului Biroul de securitate al NATO.
internațional
308Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 308
GHIDUL INSTITU ȚIILOR DE COOPERARE ,
PARTENERIAT ȘI DIALOG
Următoarea secțiune rezumă componența, președinția, statutul sau rolul,
nivelele și structurile asociate ale instituțiilor de parteneriat și cooperare, precum și principala lor sursă de sprijin administrativ.
Detalii suplimentare referitoare la aceste instituții se găsesc în Capitolul 3.• Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC)• Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia (PJC)• Comisia NATO-Ucraina (NUC)• Grupul pentru cooperare mediteraneană (MCG)
Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC)
Membri 46 de țări (19 țări membre NATO + 27 țări partenere).
Președinte Secretarul General.
Stabilit în conformitate cu Documentul de bază al EAPC,
din mai 1997. Consiliul oferă cadrul general pentru
Rol consultările politice și de securitate, și al celor referitoare
la îmbunătățirea cooperării în cadrul Parteneriatului
pentru Pace (PfP).
De ambasadori (reprezentanți permanenți ai țărilor membre
NiveleNATO și ambasadori ai țărilor partenere).
Ministerial (miniștri de externe și ai apărării).
Summit (șefi de stat și de guvern).
Comitete Comitetele subordonate ale Consiliului Nord-Atlantic,
principale care se întâlnesc cu țările partenere participante la
colaterale EAPC/PfP.
Sprijinit de către misiunile diplomatice ale țărilor din
AjutorEAPC și de către statele majore ale NATO.
administrativNumeroase departamente și birouri ale Secretariatului
internațional și Statului Major militar internațional sprijină,direct sau indirect, lucrările EAPC.
309Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 309
Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia (PJC)
Membri Toate țările membre ale NATO și Federația Rusă.
Secretarul General, reprezentantul Federației Ruse și un
Președinte reprezentant al unei țări membre NATO, prin rotație o
dată la trei luni.
Stabilit în conformitate cu Actul Fondator NATO-Rusia,
Rol din 27 mai 1997. Pentru consultări, cooperare și stabilire
a consensului între NATO și Rusia.
NiveleDe ambasadori. Ministerial (miniștri de externe și ai
apărării). Summit (șefi de stat și de guvern).
Nu există substructuri oficiale. Cu toate acestea, șefii de
Comitete Stat Major/ai apărării se întâlnesc sub auspiciile PJC cel
principale puțin bianual. Reprezentanții militari se întâlnesc lunar.
colaterale Totodată, PJC este sprijinit de câteva grupuri de lucru la
nivel de experți.
Sprijinit de Statele Majore ale Rusiei și NATO.
Ajutor Numeroase departamente și birouri ale Secretariatului
administrativ internațional al NATO și ale Statului Major militar
internațional sprijină, direct sau indirect, activitățile PJC.
310Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 310
Comisia NATO-Ucraina (NUC)
Membri Toate țările membre ale NATO și Ucraina.
Președinte Secretarul General.
În conformitate cu Carta NATO-Ucraina, din iulie 1997,
Consiliul Nord-Atlantic are întâlniri periodice cu Ucraina,
Rol în formatul Comisiei NATO-Ucraina, în mod normal cel
puțin bianual, pentru a evalua evoluția relațiilor bilaterale
și a studia dezvoltarea viitoare a acestor relații.
NiveleAmbasadorial, ministerial (miniștri de externe și ai
apărării), summit (șefi de stat și de guvern).
O serie de Comitete NATO se întâlnesc regulat cu
Principalele reprezentanți ai Ucrainei, inclusiv Comitetul militar in
comitete sesiune permanentă sau șefi de stat major. NUC mai
subordonate este sprijinită de Grupuri de lucru la nivel de experți, ca de
exemplu Grupul de lucru reunit pentru reforma apărării.
Sprijinită de Statele majore ale Ucrainei și NATO.
Ajutor Numeroase departamente și birouri ale Secretariatului
administrativ internațional al NATO și ale Statului Major militar
internațional sprijină, direct sau indirect, activitățile PJC.
311Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 311
Grupul pentru cooperare mediteraneană (MCG)
MembriToate țările membre ale Alianței, plus Algeria, Egipt,
Iordania, Israel, Mauritania, Maroc, Tunisia.
Secretarul General adjunct pentru afaceri politice.
Președinte Locțiitorul Secretarului General adjunct și Directorul
direcției politice.
RolOrganism consultativ pe probleme referitoare la
Mediterana.
NiveleÎntrunirile se desfășoară la nivel de consilieri politici cu
reprezentanți ai țărilor membre ale Dialogului Mediteranean.
Comitete
principale nu este aplicabil.
colaterale
Sprijinit de serviciile administrative din țările participante
Ajutorși ale NATO. Numeroase departamente și birouri ale
administrativSecretariatului internațional al NATO și ale Statului Major
militar internațional sprijină activitatea Grupului, direct sau indirect.
312Chapitre 13.ro 26/09/02 12:19 Page 312
CAPITOLUL 14
GHIDUL ORGANIZAȚIILOR , AGENȚIILOR ȘI AL
ALTOR ORGANISME SUBORDONATE
Introducere
Logistica de consum
Logistica de producție și echipamente
Standardizarea
Planificarea situațiilor de urgență civilă
Coordonarea traficului aerian și apărarea antiaeriană
Sistemul aeropurtat de supraveghere de la distanță
Sisteme de comunicații și informaționale
Războiul electronic
Meteorologie
Oceanografie militară
Cercetare și tehnologie
Educație și instruireChapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 313
Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 314
GHIDUL ORGANIZAȚIILOR , AGENȚIILOR ȘI AL
ALTOR ORGANISME SUBORDONATE
INTRODUCERE
În general, organismele subordonate înființate de Consiliul Nord-Atlantic,
Comitetul de planificare a apărării, Grupul de planificare nucleară sauComitetul militar al NATO au o funcție consultativă, efectuând studii pe anumiteteme, pe baza mandatelor încredințate de către organismul-părinte. Rolul loreste, în primul rând, acela de a formula recomandări politice care pot fi folositeca bază decizională.
Cu toate acestea, în anumite împrejurări au fost înființate organizații și
agenții care să îndeplinească misiuni mai precise. Localizate în cadrulCartierului General de la Bruxelles sau în diferite țări membre ale Alianței,acestea formează parte integrantă a structurii generale a NATO, oferind bazacercetărilor și consultărilor de specialitate pentru aplicarea deciziilor Alianței,pentru administrarea și operarea de programe și sisteme în cooperare, precum și pentru educație și instruire.
Unele din organismele menționate anterior sunt direct subordonate unui
organism-părinte, ca de exemplu, Consiliului Nord-Atlantic sau Comitetului militar. Altele raportează celor două organisme, sau au responsabilități maiextinse care le pot implica în administrarea sau supervizarea sistemelor sauserviciilor care satisfac necesitățile întregii Alianțe. În astfel de cazuri,“autoritățile responsabile” de care depind pot include comandanții strategici aiNATO, sau alte elemente ale structurii Alianței.
Multe din organizațiile la care se face referire în acest capitol intră în
categoria organizațiilor NATO specializate în logistică și producție, cunoscute sub denumirea de “NPLO-uri”. Acestea sunt organisme subsidiarecreate în contextul aplicării Tratatului Nord-Atlantic. Consiliul Nord-Atlanticgarantează independența organizatorică, administrativă și financiară a tuturoracestor NPLO-uri. Responsabilitățile acestora sunt de a stabili cerințele colective ale națiunilor participante în domeniile relevante ale proiectării și dezvoltării, al producției, al sprijinului operațional sau logistic și în administrație,conform Cartelor lor individuale.
Toate țările membre NATO pot deveni membre ale NPLO-urilor, pe baza
Memorandumurilor de înțelegere (MOU-ri) semnate de fiecare țară participantă.
În mod normal, un NPLO este alcătuit dintr-un comitet politic superior,
o comisie directoare (care, uneori, este numită comitet director) careîndeplinește rolul de organism director și este responsabilă cu promovarea
315Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 315
intereselor colective ale țărilor membre; din comitete sau grupuri de lucru
subordonate desemnate de către comisie, responsabile de aspectele particulare ale misiunii; și dintr-o agenție executivă care reprezintă laturaadministrativă a NPLO, condusă, în mod normal, de un director general.
Denumirea uzuală în descrierea structurii organizatorice generale a unui
NPLO folosește, în mod normal, termenul de “organizație”, iar organismuladministrativ este denumit “agenție”. Acestea sunt reflectate în siglele respective, ca de exemplu, “NAMSO”, care este Organizația NATO deîntreținere și aprovizionare în ansamblul său, sau “NAMSA”, care este AgențiaNATO de întreținere și aprovizionare.
Pe lângă cele menționate anterior, există și o serie de Comitete NATO de
comandă a proiectelor (NPSC-uri), precum și birouri de proiecte. Un “ProiectNATO” este un titlu oficial acordat de Conferința directorilor naționali ai armamentelor (CNAD) proiectelor de armamente sau echipamente realizate încooperare și interesând cel puțin două țări membre NATO. CNAD este organismul superior al NATO, responsabil de cooperarea în domeniul logisticiide producție.
Fiecare Comitet director pentru proiecte face obiectul unui acord
inter-guvernamental între țările participante, cu referire la coordonarea, executarea și supervizarea unui program de achiziție a echipamentelor.Înființate în conformitate cu procedurile legale ale NATO privind cooperarea îndomeniul cercetării, dezvoltării și producției de echipament militar, NPSC sesubordonează CNAD, care analizează realizările și decide asupra continuării,adaptării sau reducerii proiectului și, atunci când este cazul, asupra înființăriiunui birou de proiect.
În prezent există în cadrul NATO aproximativ 20 de comitete directoare
pentru proiecte/birouri de proiect. Acestea sunt enumerate la finalul capitolului
1.
Următoarele secțiuni oferă informații mai detaliate asupra comitetelor,
organizațiilor și agențiilor politice descrise mai sus, în domeniile proprii de specializare, fiind grupate în următoarele categorii:
• Logistică de consum;• Logistică de producție și echipamente;• Standardizare;• Planuri civile de urgență
3161 Pe lângă organizațiile NATO de producție și logistică, comitetele directoare pentru proiecte,
agenții și alte organizații, acest capitol descrie rolul câtorva comitete politice care se ocupă de probleme tehnice. Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 316
• Coordonarea traficului aerian și apărarea aeriană;
• Sistemul aeropurtat de supraveghere de la distanță;• Sisteme de informare și comunicații;• Război electronic;• Meteorologie;• Oceanografie militară;• Cercetare și tehnologie;• Educație și instruire.
LOGISTICA DE CONSUM
Conferința specialiștilor NATO pe probleme de
logistică (SNLC)
Principalul comitet care se ocupă cu logistica de consum, SNLC,
se reunește, sub președinția Secretarului General al NATO, de două ori pe an,în sesiune comună, militară și civilă. Are doi co-președinți permanenți, respectiv Secretarul General adjunct pentru investiții de securitate, logistică șiplanuri civile de urgență și directorul adjunct al Comitetului militar. Conferința se află atât sub autoritatea Consiliului, cât și a Comitetului militar, reflectând dependența logisticii de consum de ambii factori: civil și m ilitar.
Conferința este alcătuită din înalți reprezentanți naționali civili și militari
din cadrul ministerelor apărării sau al unor organisme echivalente, cu activitate în domeniul logisticii de consum, din țările membre NATO. Reprezentanții comandanților strategici ai NATO, ai Agenției NATO pentruîntreținere și aprovizionare (NAMSA), ai Agenției NATO pentru standardizare(NSA), ai Comitetului șefilor serviciilor medicale militare din NATO (COMEDS)și ai altor servicii de la sediul NATO, participă și ei la activitatea conferinței.Mandatul general al SNLC este de a aborda problemele logisticii de consum,în vederea creșterii performanței, eficienței, capacității de susținere și eficacității combatante ale forțelor Alianței, precum și de a-și exercita, în numele Consiliului, autoritatea coordonatoare atotcuprinzătoare asupraîntregului spectru al logisticii, în raport cu celelalte comitete și organisme logistice ale NATO.
317Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 317
Organizația NATO pentru întreținere și aprovizionare
(NAMSO)
Organizația NATO pentru întreținere și aprovizionare este structura care
oferă suportul logistic al sistemelor de armamente selectate din dotarea a douăsau mai multe țări membre NATO, prin procurarea și aprovizionarea comunăcu piese de rezervă și echipamente de întreținere și reparație.
Agenția NATO pentru întreținere și aprovizionare
(NAMSA)
Agenția NATO pentru întreținere și aprovizionare este organul executiv al
NAMSO. Misiunea sa este de a oferi servicii logistice în sprijinul sistemelor dearme și echipamente deținute în comun de către țările membre NATO, în scopul pregătirii materialelor, îmbunătățirii eficienței operațiunilor logistice șireducerii cheltuielilor, printr-un sistem consolidat de achiziții în domeniulfurnizării, întreținerii, calibrării, procurării, transportului, suportului tehnic, serviciilor inginerești și gestionării structurii. Tehnicile moderne de gestionare șiachiziționare a materialelor aplicate de NAMSA includ schema schimbului deacțiuni și bunuri, cunoscut sub denumirea de SHARE (vezi Capitolul 8) șiGestionarea materialelor comune (COMMIT). NAMSA mai acordă sprijinGrupului de directori naționali pentru codificare, care administrează SistemulNATO de codificare (NCS), în numele Conferinței directorilor naționali pentruarmamente (CNAD); și sprijin logistic pentru forțele NATO desfășurate înBosnia-Herțegovina (SFOR) și în Kosovo (KFOR).
Informații suplimentare pot fi obținute de la: Agenția NATO pentru întreținere și aprovizionare (NAMSA)
8302 CapellenLuxemburgTel: 352 30 631Fax: 352 30 87 21
Sistemul de conducte al NATO (NPS)
Sistemul de conducte al NATO cuprinde nouă sisteme militare separate
de depozitare și distribuție a combustibililor și lubrifianților și este desemnat săasigure furnizarea și distribuirea permanentă a produselor petroliere necesareNATO. Sistemul este alcătuit dintr-o serie de sub-sisteme naționale de conducte, incluzând Italia, Grecia, Norvegia, Portugalia, Turcia (două sistemeseparate – estic și vestic) și Marea Britanie, două sisteme multinaționale,respectiv, Sistemul de conducte din Europa de nord (localizat în Danemarca și
318Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 318
Germania) și Sistemul de conducte din Europa centrală, incluzând Belgia,
Franța, Germania, Luxemburg și Olanda. În total, NSP traversează 12 țăriNATO și deține aproximativ 11500 de kilometri de conducte, asigurând legăturaîntre locurile de depozitare, bazele aeriene, aeroporturile civile, stațiile de pompare, rafinăriile și punctele de intrare.
Sistemul de conducte din Europa centrală (CEPS)
Sistemul de conducte din Europa centrală este cel mai extins sistem de
conducte al NATO și este utilizat de opt țări-gazdă sau beneficiare (Belgia, Canada, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie șiStatele Unite).
Comitetul NATO pentru conducte (NPC)
Condus de directorul departamentului logistică, (Elementul IS), NPC este
principalul organism de consiliere asupra logisticii de consum, în domeniul produselor petroliere. Acționează în numele Consiliului Nord-Atlantic, în colaborare cu autoritățile militare ale NATO și cu alte organisme competente, abordând totalitatea problemelor legate de interesele generaleale NATO în legătură cu combustibilii, lubrifianții ori echipamentul și produselederivate, ocupându-se și de supravegherea Sistemului de conducte al NATO.
Organizația de gestionare a conductelor din Europa
centrală (CEPMO)
CEPMO este alcătuită dintr-un organism coordonator, Consiliul de
directori, în care este reprezentată fiecare țară membră NATO care participă lasistem și din Sistemul de conducte din Europa centrală (CEPS). Din Consiliuldirector fac parte reprezentanții autorităților militare ale NATO, precum și directorul general al Agenției de gestionare a conductelor din Europa centrală.
Agenția de gestionare a conductelor din Europa
centrală (CEPMA)
CEPMA este responsabilă de funcționarea permanentă a Sistemului de
conducte din Europa centrală și a echipamentelor și dispozitivelor sale de stocare și distribuție.
319Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 319
Informații suplimentare despre organizație și structura de conducere a
Sistemului de conducte din Europa centrală pot fi obținute de la:
Agenția de gestionare a conductelor din Europa centrală (CEPMA)
BP 552 78005 Versailles FranceTel: 33 1 3924 4900 Fax: 33 1 3955 6539
Comitetul șefilor serviciilor medicale militare din
cadrul NATO (COMEDS)
Comitetul șefilor serviciilor medicale militare din cadrul NATO este format
din cele mai înalte autorități medicale militare din țările membre. Constituie organismul central pentru coordonarea și abordarea aspectelormedicale militare și pentru formularea de recomandări în acest domeniu, către Comitetul militar al NATO.
În trecut, problemele medicale din cadrul NATO au fost privite, în mod
strict, ca responsabilitate națională. Prin urmare, un timp îndelungat nu a existat necesitatea înființării unei autorități medicale militare superioare încadrul NATO.
Noile misiuni și concepte operaționale ale NATO pun un accent mai mare
pe operațiunile militare combinate, sporind importanța coordonării sprijinuluimedical în operațiuni de menținere a păcii, umanitare sau de intervenție în cazde urgență civilă. În aceste condiții, în 1994 a luat ființă Comitetul șefilor serviciilor medicale militare din cadrul NATO. Președintele și secretarulCOMEDS sunt cetățeni belgieni, iar secretariatul este amplasat în cadrulBiroului general al medicilor militari din Belgia, la Bruxelles.
Alcătuit din medicii militari șefi ai serviciilor militare de sănătate din țările
aliate, plus consilierii medicali ai comandamentelor strategice ale NATO(SHAPE și ACLANT), un reprezentant al Agenției NATO pentru standardizare,președintele Comitetului medical reunit, un reprezentant din Comitetul militar șiunul din Statul Major militar internațional, COMEDS se întrunește bianual însesiune plenară și raportează anual Comitetului militar. Începând cu anul 2001,medicii militari șefi ai serviciilor militare de sănătate din țările partenere au fostinvitați să participe la ședința plenară a COMEDS, în format EAPC.
Obiectivele COMEDS includ îmbunătățirea și extinderea cooperării,
standardizării și interoperabilității între țările membre în domeniul medical, precum și îmbunătățirea schimbului de informații privind aspectele organizatorice, operaționale și procedurale ale serviciilor medicale militare din
320Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 320
NATO și țările partenere. Începând cu 1997, țările PfP au fost invitate să
participe, cu drepturi depline, la activitatea majorității grupurilor de lucru aleCOMEDS, iar începând cu anul 1996, și la seminarul medical anual alCOMEDS/PfP, care, în momentul de față, este încorporat ședințelor plenareale COMEDS.
Activitatea COMEDS este coordonată cu cea a altor organisme NATO
responsabile în domeniul medical, precum: Agenția NATO pentru standardizare (NSA), Comitetul medical reunit (JMC), consilierii medicali aicomandamentelor strategice ale NATO, Lista consultativă pentru factorul umanși medicină, din cadrul Organizației pentru cercetare și tehnologie (HFM/RTO),Centrul pentru arme de distrugere în masă (WMD), precum și ofițerul de statmajor medical al IMS. Președintele JMC și președintele Grupului medical general de lucru MAS participă la sesiunile plenare ale COMEDS, în calitate deobservatori.
Ca sprijin în îndeplinirea misiunilor sale, COMEDS are următoarele nouă
grupuri subordonate de lucru, care se întrunesc, separat, cel puțin anual:
Structuri, operațiuni și proceduri de medicină militară;
Medicină militară preventivă;Medicină de urgență;Psihiatrie militară;Servicii dentare;Materiale medicale și farmacie militară;Cooperare și coordonare în cercetarea medicinii militare;Igiena alimentației, tehnologia alimentației și medicină veterinară;Perfecționare medicală.
Informații suplimentare pot fi obținute de la: COMEDS COMEDS
c/o Ofițer medical de Stat major Statul Major al Serviciului MilitarDepartamentul pentru Quartier Reine Elisabethand Resource Division Rue d’EvereStatul Major Militar Internațional 1140 BrusselsNATO Belgium1110 Brussels – BelgiumTel: 32 2 707 5551Fax: 32 2 707 4117 Fax: 32 2 701 3071
321Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 321
LOGISTIC ĂDE PRODUC ȚIEȘI ECHIPAMENTE
Conferința directorilor pentru armamente naționale
(CNAD)
Marea parte a activităților întreprinse în colaborare în cadrul NATO,
pentru identificarea oportunităților de colaborare în cercetarea, dezvoltarea șiproducția de echipament militar și sisteme de armamente pentru forțele armate,se desfășoară sub auspiciile CNAD. Conferința se întrunește în sesiune plenarăde două ori pe an, sub președinția Secretarului General. Secretarul Generaladjunct pentru sprijinul apărării îndeplinește funcția de președinte permanent. CNAD reunește înalți oficiali din țările membre cu responsabilități în domeniulachizițiilor de apărare, reprezentanți ai Comitetului militar și ai comandamentelorstrategice ale NATO, președinții principalelor grupuri CNAD și alte autorități civileși militare, responsabile cu diferite aspecte ale logisticii de producție.
Organizarea CNAD
Reprezentanții directorilor naționali pentru armamente (NADREPS)
îndeplinesc, în cadrul delegațiilor naționale ale țărilor membre, misiunile obișnuiteale CNAD și direcționează activitatea grupurilor sale.
Substructura CNAD cuprinde: • grupuri, subgrupuri și grupuri de lucru sub autoritatea a trei dintre
Grupurile principale pentru armamente ale CNAD (Grupul NATO pentruarmamentele navale (NNAG), Grupul NATO pentru armamenteleforțelor aeriene (NAFAG), Grupul NATO pentru armamentele forțelorterestre (NAAG) și Grupul NATO pentru modalitățile de achiziție;
• Grupul NATO pentru consiliere pe probleme industriale – (NIAG);• Grupurile CNAD ad-hoc, responsabile de proiectele privind armamentele
speciale (ex.: Comitetul director pentru supraveghere terestră);
• Grupurile CNAD de parteneriat (Grupul directorilor naționali ai codificării,
Grupul directorilor naționali pentru asigurarea calității, Grupul de experțiasupra aspectelor de securitate privind transportul și depozitarea muniției șiexplozivilor militari, Grupul pentru standardizarea materialelor și lucrărilor deinginerie și Grupul pentru siguranța și susținerea serviciilor de muniție șiexplozivi);
• Comitetul NATO de verificare a armamentelor convenționale (NCARC),
compus din reprezentanți ai directorilor naționali pentru armamente și aișefilor apărării, precum și din reprezentanți ai autorităților militare ale
322Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 322
NATO, este responsabil în fața CNAD pentru coordonarea Sistemului de
planificare a armamentelor convenționale (CAPS).
Agenția NATO de gestionare pentru proiectarea,
dezvoltarea, producția și logistica sistemului deapărare aeriană de întindere medie (NAMEADSMA)
Informații suplimentare:
NAMEADSMA
Building 1 620 Discovery Drive Suite 300 Huntsville, AC 35806, USATel: 1 205 922 3972 Fax: 1 205 922 3900
Agenția NATO de gestionare pentru dezvoltarea,
producția și logistica avioanelor EF 2000 și TORNADO(NETMA)
NETMA înlocuiește vechea Organizație NATO de gestionare pentru
punerea la punct și producția unui avion de luptă polivalent (NAMMA) șiAgenția NATO de gestionare pentru dezvoltarea, producția și logistica avionului de vânătoare european (NEFMA), având ca misiune dezvoltarea șiproducția combinată a avionului de luptă european și a avionului TORNADO(MRCA).
Informații suplimentare:
NETMA
Insel Kammerstr. 12 + 14 Postfach 1302 82008 Unterhaching GermaniaTel: 49 89 666 800 Fax: 49 89 666 80555\6
323Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 323
Agenția pentru gestionarea proiectării, dezvoltării,
producerii și logisticii elicopterelor NATO (NAHEMA)
Informații suplimentare:
NAHEMA
Le Quatuor Bâtiment A42 Route de Galice 13082 Aix-en-Provence Cedex 2 FranceTel: 33 42 95 92 00 Fax: 33 42 64 30 50
Biroul NATO de gestionare a sistemului HAWK
(NHMO)
NHMO răspunde de îmbunătățirea programelor pentru sistemul de proiectile
sol-aer HAWK.
Informații suplimentare:
NHMO
26 rue Galliéni 92500 Rueil-Malmaison FranceTel: 33 147 08 75 00 Fax: 33 147 52 10 99
STANDARDIZAREA
Organizația NATO pentru standardizare (NSO)
Organizația NATO pentru standardizare (NSO) cuprinde Comitetul NATO
pentru standardizare, Comitetul executiv al NATO pentru standardizare șiAgenția NATO pentru standardizare.
Are rolul de a îmbunătăți interoperabilitatea și de a contribui la capacitatea
forțelor Alianței de a se instrui, exersa și opera eficient împreună sau, când este cazul, alături de forțele țărilor partenere sau ale altor țări, în executarea misiunilor care le-au fost încredințate. Organizația realizeazătoate acestea prin armonizarea și coordonarea eforturilor pentru standardizareîn întreaga Alianță, precum și prin acordarea sprijinului în activitățile de standardizare.
324Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 324
În concordanță cu politica Alianței, autoritățile NATO și cele naționale sunt
încurajate să dezvolte, adopte și implementeze concepte, doctrine, proceduri și planuri care le vor permite să obțină și să mențină interoperabilitatea.Aceasta presupune stabilirea nivelelor necesare de compatibilitate, permutabilitate sau reciprocitate în domeniile operațional, procedural, material,tehnic și administrativ.
NSO a fost înființată de Consiliul Nord-Atlantic în ianuarie 1995 și a fost
restructurată în anul 2000, ca rezultat al analizei pentru standardizare efectuate în scopul întâmpinării cerințelor stabilite la Summit-ul de laWashington din 1999, precum și a provocărilor impuse de Inițiativa capacitățilorpentru apărare, lansată în cadrul aceluiași Summit.
Comitetul NATO pentru standardizare (NCS)
Comitetul NATO pentru standardizare este autoritatea superioară a
Alianței în chestiuni generale de standardizare și este subordonat Consiliului.
Este sprijinit de Grupul reprezentanților (NCSREP) NCS, care asigură
armonizarea și consultanța la nivelul delegațiilor, sub direcția și administrareagenerală a Comitetului. Principalul obiectiv al activităților întreprinse deNCSREP îl constituie armonizarea standardizării dintre NATO și organismelenaționale, precum și promovarea interacțiunii dintre acestea, în domeniul standardizării.
NCS este prezidat de Secretarul General, de obicei reprezentat de doi
co-președinți permanenți, respectiv Secretarul General adjunct pentru sprijinirea apărării și directorul Statului Major militar internațional. Începând cuseptembrie 2000, țările partenere s-au implicat activ în activitățile NCS.
Comitetul executiv al NATO pentru standardizare
(NSSG)
Comitetul executiv al NATO pentru standardizare este subordonat
Comitetului NATO pentru standardizare. Principalele sale îndatoriri sunt armonizarea politicilor și procedurilor de standardizare și coordonareaactivităților de standardizare. Este responsabil cu legăturile dintre statelemajore și cu pregătirea documentației în domeniu, contribuind, printre altele, laformularea cerințelor militare de standardizare de către comandamentelestrategice și la schițarea obiectivelor de standardizare pentru Programul NATOde standardizare. Este format din reprezentanți ai comandamentelor strategice, ai serviciilor din cadrul Statului Major militar internațional și aiSecretariatului internațional, sprijinind autoritățile coordonatoare pentru
325Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 325
standardizare. Acestea sunt organisme superioare ale NATO, care au
autoritatea de a cere grupurilor subordonate să producă acorduri de standardizare (STANAG) și de a realiza publicații aliate (AP); acestea suntComitetul militar (MC), Conferința directorilor pentru armamente naționale(CNAD), Conferința înalților experți NATO pe probleme de logistică (SNLC),precum și Comisia NATO pentru consultanță, comandă și control (NC3B). La lucrările NSSG mai participă reprezentanți ai personalului altor organismeși organizații.
Agenția NATO pentru standardizare (NSA)
Agenția NATO pentru standardizare este un organism unic și integrat,
stabilit de către Consiliul Nord-Atlantic și are în componență personal militar șicivil. Răspunde în fața Comitetului NATO pentru standardizare de coordonareaîn probleme care privesc toate domeniile standardizării. Stabilește funcțiile procedurale, de planificare și execuție ale standardizării, care vor fi aplicate înîntreaga Alianță. Este responsabilă cu pregătirea lucrărilor ședințelor NCS,NCSREP și NSSG, precum și cu administrarea generală a tuturor acordurilorde standardizare (STANAG-uri) și a publicațiilor aliate (AP-uri).
NSA mai sprijină comisiile pentru servicii individuale și comune,
fiecare dintre acestea acționând drept autoritate executivă pentru standardizarea operațională, inclusiv doctrina, conform delegării din parteaComitetului militar. Comisiile pentru servicii sunt responsabile cu dezvoltareastandardizării operaționale și procedurale între țările membre. Asemenea altorautorități responsabile, ele realizează acest lucru prin intermediul dezvoltării deSTANAG-uri și AP-uri aplicabile cu țările membre și comandamentele militareale NATO.
Directorul NSA este responsabil cu lucrările permanente ale celor cinci
filiale: Politică și cerințe, Reunită, Navală, Armată și Aeriană. Filialele pentruservicii oferă sprijin de personal comisiilor colaterale și au ca misiune monitorizarea și armonizarea activităților de standardizare care intră în aria lorde responsabilitate.
Comisiile, cuprinzând câte un membru din partea fiecărei națiuni, sunt în
sesiune permanentă și se întrunesc oficial o dată pe lună. Deciziile sunt luate,de obicei, pe baza unanimității. Cu toate acestea, deoarece standardizareaeste un proces voluntar, acordurile pot fi bazate și pe deciziile adoptate demajoritatea țărilor participante la oricare dintre acordurile de standardizare.Comandanții strategici ai NATO au câte un reprezentant pe lângă fiecare birou.
326Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 326
Informații suplimentare:
Agenția NATO pentru standardizare
NATO1110 BrusselsBelgiumTel: 32 2 707 5576 Fax: 32 2 707 5718E-mail: NSA@hq.nato.int
PLANIFICAREA SITUA ȚIILOR DE URGEN ȚĂCIVIL Ă
Înaltul comitet pentru planificare în situații de
urgență civilă (SCEPC)
Înaltul comitet pentru planificare în caz de urgență civilă se reunește
bianual în sesiune plenară, cu reprezentanții din capitalele țărilor membre șilunar în sesiune permanentă, cu reprezentanții delegațiilor naționale la NATO.Comitetul este prezidat de Secretarul General adjunct pentru planificareainvestițiilor de securitate, planurilor civile de urgență și logisticii.
Comitetele și birourile pentru planuri
civile de urgență
SCEPC coordonează și ghidează activitățile a nouă comisii și birouri
subordonate de planificare, și anume: Comisia de planificare pentru expedițiioceanice (PBOS), Comisia de planificare pentru transporturile terestre internedin Europa (PBEIST), Comitetul de planificare a aviației civile (CAPC),Comitetul de planificare pentru alimentație și agricultură (FAPC), Comitetul deplanificare industrială (IPC), Comitetul de planificare a produselor petroliere(PPC) (inactiv), Comitetul medical multinațional (JMC), Comitetul de planificarea comunicațiilor civile (CCPC) și Comitetul pentru protecția civilă (CPC).
Centrul euro-atlantic de coordonare a măsurilor
împotriva dezastrelor (EADRCC)
La 29 mai 1998 a fost înființat la Cartierul General al NATO un Centru
euro-atlantic de coordonare a măsurilor împotriva dezastrelor (EADRCC), condus de directorul Direcției pentru planurile civile de urgență și alcătuit dinpersonal provenind din Direcția CEP, precum și din țări NATO și partenere.
327Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 327
EADRCC cooperează și cu un ofițer de legătură din partea Națiunilor Unite.
Este responsabil de coordonarea, în strânsă colaborare cu biroul ONU pentrucoordonarea problemelor umanitare (UNOCHA), a răspunsului țărilor EAPC înfața unui dezastru produs în interiorul ariei geografice a EAPC.
În colaborare cu celelalte țări, EADRCC mai dezvoltă o Unitate
euro-atlantică de reacție în caz de dezastru. Aceasta va constitui o resursămobilă, cuprinzând personal și echipament pe care națiunile le-au indicat dreptpotențial disponibile pentru îndeplinirea unei solicitări de asistență din parteaunui stat care se confruntă cu un dezastru de dimensiuni majore.
COORDONAREA TRAFICULUI AERIAN ȘIA PĂRAREA
ANTIAERIAN Ă
Comitetul NATO pentru coordonarea traficului aerian
(NATMC)
(Fostul Comitet de coordonare a spațiului aerian european – CEAC)
(vezi Capitolul 8).
Comitetul NATO pentru apărare aeriană (NADC)
Are rol consultativ pentru Consiliul și Comitetul pentru planificarea apărării
în legătură cu totalitatea aspectelor dezvoltării programului de apărare aeriană.Se reunește bianual, sub președinția locțiitorului Secretarului General al NATO.(vezi Capitolul 8).
Grupul de lucru al Comitetului militar pentru studiul
apărării antiaeriene (MC-ADSWG)
Grupul de lucru al Comitetului militar pentru studiul apărării antiaeriene
(MC-ADSWG) este un organism multinațional, a cărui activitate sprijinăComitetul militar. Este responsabil cu analizarea, consilierea și elaborarea derecomandări asupra aspectelor apărării antiaeriene care constituie sistemulintegrat de apărare aeriană al NATO.
328Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 328
Organizația NATO (NACMO) de coordonare a
sistemului de comandă și control aerian (ACCS)
Organizația NATO de coordonare a sistemului de comandă și control
aerian oferă structura pentru planificarea și implementarea sistemului decomandă și control în sprijinul operațiunilor aeriene ale NATO. Înlocuiește fostulSistem terestru de apărare aeriană, cunoscut ca NADGE. Sediul său este laBruxelles, Belgia. (vezi Capitolul 8).
Informații suplimentare: Agenția NATO de coordonare a sistemului de comandă și control aerian
NACMA8 rue de Genève 1140 Brussels, BelgiumTel: 32 2 707 4111 Fax: 32 2 707 8777
SISTEMUL AEROPURTAT DE SUPRAVEGHERE
DE LA DISTAN ȚĂ
Programul inițial AEW a implicat achiziționarea de către NATO a unei flote
proprii de aparate, operate și întreținute colectiv, ca și modificarea șiperfecționarea a 40 de baze terestre ale NATO pentru apărarea aeriană(NADGE), pentru a le face capabile să interopereze cu Sistemul aeropurtat desupraveghere de la distanță. Aceste baze terestre sunt localizate în nouă țăridiferite, din nord, în Norvegia, până în est, în Turcia.
Cel mai important element al programului l-a constituit achiziționarea a 18
aparate de zbor E3A, în perioada 1982-85. Flotei E-3A i s-a stabilit baza peSistemul de supraveghere și control aeropurtat (AWACS) al Forțelor aerieneale SUA (USAF), activ încă din 1977. Având ca model structura aparatuluiBoeing 707-320B, se distinge printr-un rotodom cu diametrul de circa 9 metri,amplasat în vârful fuselajului, care adăpostește radarele IFF și de supraveghere.
Ulterior, au fost întreprinse programe de modernizare, atât pe termen
scurt, cât și pe termen mediu. Programul pe termen mediu va acoperi cerințeleAEW ale NATO pentru perioada 1998-2004.
329Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 329
Organizația NATO de gestionare a programului
sistemului aeropurtat de supraveghere de la distanțăși control (NAPMO)
NAPMO este răspunzătoare pentru totalitatea aspectelor de coordonare și
aplicare a programelor AEW&C ale NATO și raportează direct Consiliului Nord-Atlantic. Organizația este formată dintr-un comitet director (BOD), sprijinit de o Agenție pentru coordonarea programului (NAPMA), situată laBrunssum, Olanda și de un Comitet pentru probleme legale, contractuale șifinanciare (LCF), un Comitet pentru operațiuni, tehnică și sprijin (OTS), și unGrup director pentru întreținerea depozitelor (DLM).
Fiecare țară participantă este reprezentată în comitetul director
și comitetele sale. Reprezentanții Secretarului General al NATO, Comandanții strategici ai NATO, Comandanții Forței AEW a NATO și alteorganisme ale Alianței participă, de asemenea, la reuniunile comitetul directorși ale Comitetului. Comitetul director se reunește, în mod obișnuit, bianual.
Coordonarea curentă a programului intră în responsabilitatea directorului
general al NADGE. Cartierul general al Comandamentului forțelor AEW aleNATO se află la sediul Înaltului Comandament al Puterilor Aliate din Europa(SHAPE), la Mons, Belgia. Atât NAPMA, cât și Comandamentul ForțelorArmate sunt deservite de personal aparținând țărilor participante.
Baza principală de operațiuni este la Geilenkirchen, în Germania, și este
deservită tot de personal aparținând țărilor participante la NAPMO. Bazele aeriene din Norvegia, Italia, Grecia și Turcia au fost modificate substanțial, pentru a oferi sprijin pre-operativ pentru operațiunile aparatelor E-3A ale NATO.
În momentul de față, statele membre ale NAPMO sunt: Belgia, Canada,
Danemarca, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia,Portugalia, Spania, Turcia și Statele Unite. Republica Cehă, Polonia și Ungariaau statut de observatori. Marea Britanie contribuie cu șapte aparate de zbor E-3D la Forța AEW a NATO. Franța participă la reuniunile NAPMO cu rol deobservator, ca urmare a achiziționării a patru aparate naționale E-3F.
Din august 1990 până în martie 1991, ca reacție la invazia Irakului în
Kuweit, aparatele componentei E-3A a NATO au fost desfășurate în estulTurciei pentru a întări flancul sudic al Alianței, în scopul monitorizării traficuluiaerian și maritim din zona estică a Mediteranei și al asigurării supravegheriiaeropurtate permanente de-a lungul frontierei dintre Turcia și Irak.
Din iulie 1992 Forța NAEW, alcătuită din componenta E-3A și componenta
britanică E-3D, a fost desfășurată extensiv în zona fostei Iugoslavii, pentru asprijini acțiunile NATO de monitorizare și aplicare a rezoluțiilor Consiliului de
330Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 330
Securitate al ONU și, ulterior, pentru a sprijini operațiunile Forței de
Implementare (IFOR) și Forței de Stabilizare (SFOR). Forțele aeriene aleforțelor franceze E-3F au luat, de asemenea, parte la aceste operațiuni.
Alte informații: Programul NATO de supraveghere de la distanță și control aeropurtat
Agenția de gestionare (NAPMA) Akerstraat 7 6445 CL Brunssum The NetherlandsTel: 31 45,526 + Ext. Fax: 31 45 525 4373
SISTEME DE COMUNICA ȚIIȘI INFORMA ȚIONALE
Organizația C3 a NATO
Organizația C3 a NATO (NC3O) a fost creată în 1996, pentru asigurarea
unei capacități C3 rentabile, interoperabile și sigure în întreaga Alianță, care săîndeplinească toate cerințele beneficiarilor NATO, prin folosirea de activemultinaționale și naționale cu finanțare comună. Totodată, NC3O asigură servicii și sprijin în domeniul C3 beneficiarilor NATO. NC3O se află sub controlul Comisiei C3 a Alianței.
Comisia este organismul superior multinațional care consiliază Consiliul și
Comitetul de planificare a apărării asupra intereselor comune ale statelor membrecare fac parte din comitetul director al NC3O. Este formată din înalți reprezentanținaționali; reprezentanți ai Comitetului militar, ai comandanților strategici și ai altorcomitete NATO interesate în C3, directorul general al Agenției C3 a NATO(NC3A), precum și Inspectorul Agenției de sprijinire și operare a sistemelor decomunicații și informaționale a NATO (NACOSA). Comitetul este prezidat de locțiitorul Secretarului General, având un președinte permanent (Secretarul General adjunct pentru sprijinul apărării) și doi co-vicepreședinți(Directorul NHQC3S și un co-vicepreședinte ales dintre cei propuși de cătrestatele membre). Comitetul este asistat de Grupul reprezentanților naționali ai C3(NC3REPS), care acționează la fel ca NC3B, în sesiune permanentă. Acești reprezentanții naționali C3 (NC3REPS) sunt în mod obișnuit atașați ai delegațiilor lor naționale sau ai reprezentanților lor militari la NATO.
NC3B este sprijinită de o structură subordonată C3 a NATO, de organisme
multinaționale compuse din opt sub-comitete (Cerințe și concepte comune C3, Interoperabilitate, Managementul frecvențelor, Sisteme informatice,
331Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 331
Sisteme de securitate informatice, Rețele de comunicații, Identificare și
Navigare). Fiecare dintre acestea are propria sa substructură. NC3B, NC3REPS și sub-structura NC3B sunt sprijinite de Secretariatul C3 dela Cartierul General al NATO (NHQC3S), un element unic integrat, alcătuit dincivili și militari, condus de Secretarul General adjunct pentru sprijinul apărării,IS și directorul IMS. NHQC3S acordă sprijin Consiliului, Comitetului militar,CNAD, SRB, precum și altor comitete, în chestiuni privitoare la C3.
Totodată, comisia supervizează activitatea celor două agenții
NC3O, NC3A și NACOSA. NC3A asigură planificarea centralizată, proiectarea integrării sistemelor, ingineria de sistem, sprijinul tehnic și controlulconfigurației. Totodată, acordă consultanță științifică și tehnică, precum și sprijin în domeniul sistemelor de senzori C3 și al cercetării operaționale,procurând și punând în practică proiectele care îi sunt încredințate. Birourile NC3A sunt localizate la Bruxelles, în Belgia și la Haga, în Olanda.NACOSA efectuează control operativ și sprijină CIS și mecanismele acestuia.Sediul central al NACOSA se află la Mons, Belgia.
Agenția NATO de consultare, comandă și control
(NC3A)
În iulie 1996, a luat ființă Agenția C3 a NATO, ca parte a strategiei NATO de
restructurare a activităților C3 pe care le îndeplinește în cadrul Alianței. Această acțiune a îmbinat funcțiile de planificare, științifice, de dezvoltare și deachiziție ale sistemelor NATO de comunicații și informaționale, precum și câtevafuncții C3, întărind, astfel, capacitatea Alianței de a-și îndeplini noile responsabilități din domeniul gestionării crizelor, în același timp menținându-șicapacitățile de apărare colectivă. Agenția NC3 acordă planificare centralizată,integrare sistemică, proiectare, inginerie de sistem, suport tehnic și gestionareastructurii pentru sistemele și instalațiile C3 ale NATO. Agenția procură și implementează proiectele care i-au fost desemnate și acordă consultanță și sprijin științific și tehnic comandanților strategici și altor clienți, în chestiuni referitoare la cercetarea operațională, supraveghere, comandă și control aerian (inclusiv apărarea antibalistică operativă, războiul electronic și controlul șisupravegherea aeropurtată de la distanță) precum și la sistemele de comunicațiiși informaționale.
NC3A își are cartierul general la Bruxelles, în Belgia, dar operează din
două locații: Bruxelles (planificare și achiziție) și Haga, Olanda (suportștiințific). În mod curent, dispune de un personal de aproximativ 450 de civili șimilitari.
332Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 332
Informații suplimentare pot fi obținute de la:
NATO HQ C3 Staff NC3A Brussels NC3A The Hague
Cartierul General (HQ, Planning & (Scientific &al NATO Acquisition) technical matters)1110 Brussels 8 rue de Genève P.O. Box 174Belgium 1140 Brussels Oude Waalsdorperweg 61Tel: 32 2 707 4358 Belgium 2501 CD The HagueFax: 32 2 707 5709 Tel: 32 2 707 8267 The Netherlands
Fax: 32 2 708 8770 Tel: 31 70 3142329
Fax: 31 70 3142111
Secretariatul pentru consultare, comandă și control
de la Cartierul General al NATO (NHQC3S)
Personalul C3 de la Cartierul General al NATO oferă sprijin în problemele
din domeniul C3 Consiliului Nord-Atlantic, Comitetului militar, biroului NC3,Conferinței directorilor naționali asupra armamentelor, Înaltului oficiu pentruresurse, altor comitete cu responsabilități legate de aspectele C3 șiDepartamentelor și Direcțiilor din cadrul Statului Major militar internațional șiSecretariatului internațional.
Subcomitetul NATO pentru coordonarea frecvențelor
(FMSC)
Organismul specializat al NATO în acest domeniu este Subcomitetul
NATO pentru coordonarea frecvențelor (FMSC). FMSC acționează ca autoritate a NATO în domeniul frecvențelor, fiind organismul succesor alAgenției aliate pentru frecvențe radio, sau ARFA.
Cooperarea privind coordonarea frecvențelor în
cadrul NATO
Prin intermediul FMSC, țările membre ale Alianței cooperează în multe
aspecte ale coordonării frecvențelor. Aceasta include stabilirea unei politici generale pentru toate fragmentele spectrului de frecvențe radio utilizate deforțele armate și elaborarea unei politici specifice pentru coordonarea militară abenzii de 225400 MHz, care este larg utilizată pentru comunicațiile aparatelor dezbor, navale și prin satelit ale armatei, fiind, prin urmare, o responsabilitate specială a FMSC. Sunt menținute legături strânse și cu reprezentanții aviațieicivile, prin intermediul Comitetului NATO pentru coordonarea traficului aerian
333Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 333
(fostul Comitet pentru coordonarea spațiului aerian european (CEAC)). În plus,
FMSC se întâlnește regulat cu reprezentanții administrațiilor civile din țărilemembre, pentru a asigura accesul corespunzător al armatei la segmentelecomune și rezervate ale spectrului. În acest context, un acord comun civil/militarasupra frecvențelor a fost încheiat în 1995.
La nivel de comandament, cele două comandamente strategice ale
NATO, și anume, Comandamentul Aliat din Europa (ACE) și ComandamentulAliat al Atlanticului (ACLANT), sunt responsabile pentru detalierea aspectelormilitare bilaterale în domeniul frecvențelor radio, cu țările gazdă, precum șipentru elaborarea planurilor bazate pe frecvențele radio aprobate.
Din 1994, cooperarea în domeniul coordonării frecvențelor radio cu țările
partenere a fost extinsă, în cadrul Parteneriatului pentru Pace.
FMSC colaborează activ cu țările partenere pentru realizarea armonizării
necesare. Acordul NATO comun civil/militar asupra frecvențelor este utilizat cabază pentru armonizare, atât în cadrul FMSC, cât și la Conferințaadministrațiilor europene de poștă și telecomunicații, la care participă și țărilepartenere.
Informații suplimentare: Subcomitetul NATO de coordonare a frecvențelor
NATO Headquarters C3 Staff1110 BrusselsBelgiumTel: 32 2 707 5528
Serviciul sistemelor informatice de la Cartierul General
al NATO (ISS)
Serviciul sistemelor informatice de la Cartierul General al NATO face parte
din Departamentul pentru sistemele informatice din cadrul Secretariatuluiexecutiv. Cel din urmă se află sub autoritatea biroului Secretarului General.Deși din punct de vedere administrativ este un organism al Secretariatuluiinternațional, ISS dispune de un personal alcătuit atât din angajați aiSecretariatului internațional, cât și ai Statului Major militar internațional. Oferă sprijin, în domeniul sistemelor informatice, Consiliului Nord-Atlantic,Comitetului pentru planificarea apărării și Comitetului militar, precum șicomitetelor subordonate și personalului de sprijin. În plus, ISS furnizeazăproiectare sistemică, dezvoltare și suport de întreținere Secretariatuluiinternațional și Agenției militare pentru standardizare. Oferă sprijin în misiuni cagestionarea crizelor, dar și servicii de înregistrare și control al documentelor,sisteme informatice pentru gestiunea personalului și administrarea financiară
334Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 334
și planificarea forțelor armate. Răspunde de funcționarea echipamentelor
computerizate centralizate de la Cartierul General al NATO, de dezvoltarea șiîntreținerea sistemului soft pentru aplicații specifice ale utilizatorului, de furnizarea instruirii și asistenței utilizatorilor, întreținerea sistemelor informatice de la sediile NATO și de consilierea funcționarilor superiori asupraproblemelor privind sistemele informatice.
Agenția NATO de operare și sprijin CIS (NACOSA)
Agenția NATO de operare și sprijin CIS (NACOSA) și elementele
subordonate acesteia administrează, operează și controlează, în numeletuturor utilizatorilor, Sistemul de comunicații și informațional (CIS), precum șiechipamentele acestuia, desemnate de către NC3B. În plus, NACOSA și elementele sale subordonate acordă suport operațional compus dinîntreținerea sistemelor soft și hard, perfecționarea personalului, echipamente și servicii asociate care includ securitatea CIS și a utilizatorilorautorizați. În colaborare cu alte organisme NATO, firme comerciale și agențiinaționale, NACOSA și elementele sale subordonate monitorizează calitateaserviciilor oferite utilizatorilor autorizați. Pentru sprijinirea consultărilor politiceși pentru dirijarea și controlul tuturor operațiunilor NATO, activitățile de gestionare, control, operare și sprijin efectuate de NACOSA și elementele salesubordonate se aplică atât cartierelor generale fixe, cât și forțelor mobile.
Serviciile centrale ale NACOSSA se află la Mons, în Belgia; ele sunt sprijinite de
Școala CIS a NATO din Latina, Italia, de Centrul de sprijin pentru software integrat, de ACE COMSEC și de Organizația pentru operare și control. NACOSA este condusăde un inspector care mai exercită și funcțiile ACOS CIS SHAPE. Decizia privind prioritățile politicii operaționale și chestiunile procedurale este luată în comun de cătrecomandanții strategici. Directivele neoperaționale sunt date de NC3B.
RĂZBOIUL ELECTRONIC
Comitetul consultativ NATO pentru războiul
electronic (NEWAC)
Comitetul consultativ NATO pentru războiul electronic a fost înființat în
1966, pentru a sprijini Comitetul militar, comandanții strategici ai NATO și țărilemembre, acționând ca un organism multinațional integrat pentru promovareaunei capacități eficiente a NATO în domeniul războiului electronic (EW). El monitorizează progresul realizat la nivel național și în cadrul structurii militareintegrate de comandă, în domeniul aplicării măsurilor acceptate privind EW.
335Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 335
Este răspunzător pentru dezvoltarea politicii, doctrinei, operațiunilor și cerințelor
educaționale în domeniul EW și contribuie la elaborarea conceptelor decomandă și control. Capacitățile pentru războiul electronic constituie un factorprincipal pentru protejarea forțelor militare și pentru monitorizarea respectăriiacordurilor internaționale, fiind esențiale pentru menținerea păcii sau pentrualte responsabilități asumate de Alianță. NEWAC ajută și la adoptarea conceptelor NATO privind EW de către țările partenere, în cadrulParteneriatului pentru Pace.
NEWAC este alcătuită din reprezentanți ai fiecărei țări membre NATO și ai
comandanților strategici ai NATO. Membrii sunt ofițeri superiori din cadrul organizațiilor naționale care activează în domeniul războiului electronic.Președintele și secretarul comitetului sunt angajați permanenți aiDepartamentului pentru operațiuni din cadrul Statului Major militarinternațional. Există și un anumit număr de grupuri subordonate, care se ocupăde susținerea bazei de date, instruirea și doctrina, toate legate de războiulelectronic.
Informații suplimentare: Comitetul consultativ NATO pentru războiul electronic (NEWAC)
Departamentul operațiuniStatul Major Militar Internațional1110 BrusselsBelgiumTel: 32 2 707 5627
METEOROLOGIE
Grupul meteorologic al Comitetului militar (MCMG)
Grupul meteorologic al Comitetului militar este un for specializat,
compus din reprezentanți naționali și ai comandanților strategici ai NATO, care are misiunea de a informa Comitetul militar, Comandanții strategici și țărilemembre NATO asupra problemelor meteorologice. Este responsabil cu asigurarea unei cât mai eficiente și eficace utilizări a echipamentelor naționaleși ale NATO, cu oferirea de informații meteorologice operative și în timp util,forțelor NATO. MCMG este ajutat de două grupuri permanente de lucru, și anume, Grupul de lucru pentru operațiuni, planificare și comunicații și Grupulde lucru pentru sistemele meteorologice și sprijinirea pe câmpul de luptă.
Grupul de lucru pentru operațiuni, planificare și comunicații abordează
chestiuni de planificare și operaționale care privesc sprijinul meteorologic
336Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 336
acordat în exercițiile și operațiunile NATO. Totodată, dezvoltă capacități de
comunicații meteorologice și proceduri standard pentru comunicații și schimbde date meteorologice.
Grupul de lucru pentru sistemele meteorologice și sprijinirea pe câmpul de
luptă încurajează cooperarea în cercetarea, dezvoltarea și trecerea noilorechipamente, tehnici și sisteme soft specifice domeniului meteorologic, în cadrulcapacitățile operaționale. Oferă consiliere tehnică asupra problemelor meteorologice altor grupuri NATO și studiază probleme ca prognozareainundațiilor și răspândirea ceții artificiale. Prognozele meteorologice de bazăsunt, adesea, insuficiente pentru planificarea tactică sau executarea misiunilor.Astfel, grupul menține un inventar al Mijloacelor tactice de decizie (TDA-uri) dezvoltate de către statele membre. Pentru o standardizare mai extinsă a utilizării TDA și pentru întărirea operabilității, grupul a înființat o bibliotecă a TDA-urilor acceptate, care este pusă la dispoziția tuturor țărilor membre NATO.
MCMG se reunește anual cu țările partenere, în contextul programului
Parteneriatului pentru Pace, elaborând pentru acestea și un manual pentrusprijin meteorologic. Grupul de lucru pentru sistemele meteorologice și sprijinirea pe câmpul de luptă salută la rândul său participarea țărilor membreîn PfP.
Informații suplimentare: Departamentul operațiuni al MCMG (IMS)
NATO-1110 Brussels, BelgiumTel: 32 2 707 5538 Fax: 32 2 707 5988 E-mail: imssmo@hq.nato.int
OCEANOGRAFIE MILITAR Ă
Grupul pentru oceanografie militară (MILOC)
Oceanografia militară este studiul condițiilor oceanografice, de la
temperatură și salinitate, până la mișcările mareelor și caracteristicile decoastă, care pot influența operațiunile maritime. Subiectul este relevant încazul a numeroase aspecte ale operațiunilor maritime, în special pentruoperațiunile specifice războiului antisubmarine (ASW), antimină (MW) și dedebarcare (AW). Activitățile desfășurate de Grupul MILOC se concentreazăasupra obținerii de avantaje militare maxime din studiul efecteloroceanografice, pentru forțele NATO.
337Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 337
Grupul MILOC este alcătuit din reprezentanți naționali, reprezentanți ai
comandanților NATO în domeniul maritim și reprezentanți ai Centrului decercetări subacvatice SACLANT. Oferă consiliere Comandantului Suprem alForțelor Aliate din Atlantic (SACLANT), care deține responsabilitatea generalăasupra chestiunilor de oceanografie militară din întreaga Alianță. Grupul estesprijinit de un sub-grup MILOC permanent.
Grupul MILOC garantează respectarea strategiei Alianței în activitățile
privind oceanografia militară. Activitățile obișnuite ale grupului includ: sprijinirea operațiunilor și exercițiilor NATO; dezvoltarea planurilor și politiciloraplicabile în domeniul oceanografiei militare; promovarea cercetării și dezvoltării în domeniul oceanografic; și efectuarea legăturii cu alte grupuriNATO sau naționale, inclusiv cele cu responsabilități în sfera meteorologică șioceanografică.
Grupul MILOC încurajează activ noile concepte din domeniul protecției
mediului și este responsabil de elaborarea conceptului NATO de evaluarerapidă a mediului maritim (REA). Aceasta este o metodologie nouă, care folosește tehnologii de dezvoltare ca, de exemplu, modelarea pe computer, senzorii de ultimă generație, mijloacele tactice de decizie (TDA) șisistemele de rețea, care să ofere forme de sprijin la timp, adaptate necesitățilorutilizatorului militar.
Activitatea grupului mai are în vedere și cerințele apărute în urma
dezvoltării Identității Europene de Securitate și Apărare (ESDI); îmbunătățirii Parteneriatului pentru Pace; și procesului de lărgire a NATO, contribuind la consolidarea întregii cooperări transatlantice.
Subgrupul MILOC examinează problemele conform instrucțiunilor primite
din partea grupurilor MILOC și formulează recomandări și rapoarte în funcțiede cerințe.
Grupul MILOC se întrunește anual. Țările partenere NATO sunt încurajate
să participe la aceste reuniuni, în contextul programului Parteneriatului pentruPace (PfP).
Informații suplimentare: Grupul MILOC
Departamentul StrategieHQ SACLANT7857 Blandy Road, Suite 1000Norfolk, Virginia 23551-2490 USATel: 1 757 445 3431Fax: 1 757 445 3271Website: http://www.saclant.nato.int
338Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 338
CERCETARE ȘI TEHNOLOGIE
Organizația pentru cercetare și tehnologie (RTO)
Organizația NATO pentru cercetare și tehnologie (RTO) este responsabilă
pentru integrarea direcției și coordonării cercetării și tehnologiei de apărare aNATO, conducerea și promovarea cooperării în domeniul cercetării și al schimbului de informații tehnice între activitățile de cercetare a apărăriinaționale, elaborarea unei strategii NATO pe termen lung, privind cercetarea șitehnologia și consilierea asupra problemelor privind cercetarea și tehnologia.
RTO continuă cooperarea inițială în domeniul cercetării și tehnologiei de
apărare, întreprinsă sub autoritatea fostului Grup consultativ pentru cercetareși realizări aerospațiale (AGARD) și a vechiului Grup pentru analiza apărării(DRG), a căror fuziune a dus la apariția noii organizații. Misiunea RTO este dea conduce și coordona, în cooperare, cercetarea și schimbul de informații, pentru sprijinirea dezvoltării și utilizării eficiente a cercetării și tehnologieinaționale de apărare, pentru îndeplinirea cerințelor militare ale Alianței,menținerea unei direcții tehnologice și consilierea factorilor decizionali ai NATOsau naționali. Este sprijinită de o rețea extinsă de experți naționali și își coordonează activitățile cu alte organisme NATO implicate în cercetare șitehnologie.
RTO raportează atât Comitetului militar, cât și Conferinței directorilor
naționali pentru armamente. Cuprinde un birou pentru cercetare și tehnologie(RTB) și o Agenție pentru cercetare și tehnologie (RTA), având sediul la Neuilly,în Franța. Toată gama de activități privind cercetarea și tehnologia esteacoperită de șase grupuri de lucru, responsabile în următoarele domenii:
• Studii, analiză și simulare (SAS);• Concepte de sisteme și integrarea sistemelor (SCI);• Senzori și tehnologie electronică (SET);• Tehnologia sistemelor informatice (IST);
• Tehnologia aplicată de transport (AVT);• Factor uman și medicină (HFM).
Fiecare grup este alcătuit din reprezentanți naționali, incluzând experți
științifici înalt calificați. Grupurile mențin legătura cu utilizatorii militari și cu alteorganisme NATO. Activitatea științifică și tehnologică a RTO este îndeplinită deechipe tehnice, create pentru activități specifice și cu o durată determinată.Echipele tehnice organizează ateliere de lucru, simpozioane, exerciții de teren,
339Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 339
seminarii și cursuri de instruire și asigură continuitatea rețelelor de experți.
Ele dețin un rol important și în formularea planurilor pe termen lung.
Pentru a facilita contactele cu utilizatorii militari și cu celelalte servicii ale
NATO, o parte a personalului RTO este localizată la biroul pentru coordonareși studii de tehnologie de la Cartierul General al NATO din Bruxelles. Acest personal asigură legătura cu Statul Major militar internațional și cuDepartamentul pentru sprijinirea apărării, al Secretariatului internațional.Coordonarea eforturilor direcționate spre țările partenere este efectuată, în principal, tot de la Bruxelles.
Coordonarea activităților privind cercetarea și tehnologia cu alte părți ale
structurii NATO este facilitată prin participarea reprezentanților RTO în cadrulbirourilor importante și la întâlnirile organismelor coordonatoare, cum ar fi, biroul C3al NATO și Comitetul NATO pentru știință. În mod similar, directorul general alAgenției C3 a NATO și directorul Centrului pentru cercetări subacvatice alSACLANT, pentru a oferi un alt exemplu, sunt membri colaboratori ai biroului pentru cercetare și tehnologie. Coordonarea activităților privind cercetarea șitehnologia cu țările membre este realizată prin intermediul coordonatorilor naționali,care ajută și la organizarea activităților precum simpozioanele, reuniunile biroului,seminariile și misiunile de consultare.
În contextul programului Parteneriatului pentru Pace, contactele cu țările
partenere NATO, inițiate prin vechiul program de ajutorare al AGARD, sunt extinse, o atenție specială fiind acordată țărilor care așteaptă să devinămembre NATO.
Informații suplimentare: Agenția de cercetare și tehnologie (RTA)
BP 25 F-92201 Neuilly sur Seine FranceTel: 33 1 5561 22 00 Fax: 33 1 5561 22 99
33 1 5561 22 98
E-mail: mailbox@rta.nato.intWebsite: http://www.rta.nato.int
340Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 340
EDUCA ȚIEȘI INSTRUIRE
Colegiul de apărare al NATO (NDC)
Colegiul de apărare al NATO, cu sediul în Roma, se află sub direcția
Comitetului militar. O Comisie consultativă independentă consiliază comandantul și înaintează Comitetului militar recomandări asupra programelorși planificărilor academice. Colegiul oferă cursuri la nivel strategic asupra problemelor politico-militare, menite să pregătească personalul selectat pentrufuncții în cadrul NATO sau în instituții conexe, precum și pentru efectuarea altorprograme și activități în sprijinul Alianței. Ofițerii și funcționarii civili din țărilepartenere de cooperare ale Alianței participă la programul Colegiului.Comandantul Colegiului este un ofițer cu rang echivalent sau superior celui degeneral-locotenent, care este numit de Comitetul militar pentru o perioadă detrei ani. El este secondat de un comandant adjunct civil și unul militar, din partea țării-gazdă, Italia. Președintele Comitetului militar prezidează Biroul academic consultativ al Colegiului. Corpul profesoral al Colegiului esteformat din ofițeri și funcționari civili, în mod normal, ai ministerelor afacerilorexterne și apărării din țările membre.
Colegiul a fost înființat la Paris, în 1951, după care a fost transferat la
Roma, în 1966. Organizează, anual, nouă sau zece cursuri și seminarii diferite,asupra problemelor de securitate care prezintă interes pentru securitatea euro-atlantică, formând o varietate largă de ofițeri superiori ai forțelor armate,înalți funcționari guvernamentali, oameni de știință și parlamentari. În principiu,toate activitățile Colegiului sunt deschise atât participanților din țările membreNATO, cât și celor din țările Parteneriatului pentru Pace. Participanții suntselecționați și finanțați de autoritățile naționale respective. A fost inițiată recentși o serie de activități pentru participanții din țările care iau la parte la dialogulmediteranean al NATO.
Principala activitate a Colegiului o constituie un curs superior care se
desfășoară bianual, cu o durată de cinci luni și jumătate. Este frecventat demaxim 84 de cursanți selectați de guvernele proprii, pe bază de procent național. Membrii cursului sunt fie ofițeri cu grad de colonel sau locotenent-colonel, fie funcționari civili de rang echivalent, din cadrul ministerelor afacerilor externe sau ale apărării și alte departamente guvernamentale sau instituții naționale importante. Majoritatea cursanților vaprimi funcții în cadrul Comandamentelor NATO sau în instituții naționaleconexe din țările lor. Programa cursului face referire la evoluțiile din politicainternațională, în general, și la problemele politico-militare privind securitatea șistabilitatea, care pot afecta țările membre și partenere. La începutul fiecăruicurs, participanții sunt repartizați Comitetelor multinaționale și multifuncționale
341Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 341
conduse de un cadru didactic al Colegiului. Prelegerile zilnice sunt susținute de
oameni de știință, politicieni, ofițeri de rang înalt și funcționari civili invitați.Lucrările și discuțiile la care contribuie participanții se concentrează asuprarealizării consensului.
În 1991, Colegiul a inițiat un curs pentru ofițeri superiori și civili din țările
CSCE – denumirea la acea vreme, cu durata de două săptămâni. În anulurmător, cursul a fost inclus în cursul superior regulat, ca un curs PfP/OSCEintegrat. Obiectivul său este de a analiza misiunile, politicile și funcțiile de securitate ale Alianței Nord-Atlantice, precum și structurile și organizarea sa, și de a discuta problemele curente de securitate în contextul situației fluctuantea securității euro-atlantice.
În fiecare an sunt organizate două cursuri pentru ofițerii cu grad de
general. Obiectivul lor este de a spori înțelegerea problemelor politico-militareactuale ale Alianței. Unul dintre acestea se desfășoară atât la Colegiul deapărare, cât și la Bruxelles, pe o perioadă de două săptămâni, în octombrie,fiind deschis ofițerilor și funcționarilor din țările membre NATO și ale PfP. Cel de-al doilea curs a fost inițiat în aprilie 1998, pentru participanți din țărilemembre NATO și reprezentanți ai țărilor dialogului mediteranean al NATO.Cursul este desemnat să contribuie la întărirea stabilității regionale, prin promovarea dialogului, înțelegerii și consolidarea încrederii.
O conferință a comandanților este organizată anual, reunind comandanții
colegiilor superioare de apărare națională din țările membre NATO și ale PfP,pentru schimbul de opinii asupra conceptelor academice și metodeloreducaționale. Conferința este prezidată de comandantul Colegiului de apărareal NATO.
Colegiul este membru deplin al secretariatului Consorțiului academiilor
pentru apărare și Institutelor de studii pentru securitate, un organism non-NATO, de cooperare în domeniul educației. În această calitate, Colegiul constituie punctul central de contact cu acest Consorțiu, în cadrulAlianței.
O dată la doi ani se organizează și un curs pentru ofițerii rezerviști ai
NATO. Scopul cursului este de a familiariza ofițerii în rezervă din țările NATO și partenere cu recentele dezvoltări organizatorice, structurale și procedurale, de importanță pentru Alianță și de a spori înțelegerea cadrului politico-militar în care operează NATO.
Colegiul organizează anual un Seminar internațional de cercetare asupra
securității euro-atlantice, în cooperare cu o instituție academică dintr-una dințările PfP. Scopul său este de a reuni experții pe probleme de securitate din țările NATO și partenere și de a dezbate teme de interes pentru situația securității euro-atlantice.
342Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 342
Un seminar internațional de cercetare este organizat, tot anual,
împreună cu țările dialogului mediteranean.
De două ori pe an, Colegiul oferă și câte o bursă de cercetare, în domeniul
studiilor de securitate, pentru cetățeni din țările Parteneriatului pentru Pace.
Aceste burse urmăresc să promoveze cercetarea avansată individuală,
pe teme care prezintă un interes particular pentru țările PfP, în principal legatede problemele de securitate euro-atlantică și euro-asiatică. Lucrările prezentateși dezbătute în cadrul Seminarului internațional de cercetare și lucrările decercetare ale bursierilor sunt publicate adesea în seriile monografice aleColegiului de apărare al NATO.
Colegiul generează un puternic spirit de asociere între absolvenți și
organizează un seminar anual pentru aceștia. În 1999, Colegiul de apărare și-a mutat sediul într-o clădire nouă din Roma, proiectată pentru a putea fiorganizate cursuri cu participare mai largă și pentru a dota Colegiul corespunzător cu activitățile sale extinse.
Pentru informații suplimentare contactați: Colegiului NATO de apărare
Via Giorgia Pelosi 100143 RomaItaliaTel: 39 06 505 259 (Switchboard) Fax: 39 06 50525799
Școala NATO (SHAPE) – Oberammergau, Germania
Școala NATO (SHAPE) este unul dintre principalele centre de formare a
personalului civil și militar al Alianței atlantice și al țărilor sale partenere.Cursurile sale sunt continuu revizuite și actualizate pentru a reflectadezvoltările actuale din cadrul Comandamentului aliat din Europa și alComandamentului aliat al Atlanticului. În fiecare an sunt predate diverse cursuri, pe teme cum ar fi: utilizarea armelor, apărarea nucleară, biologică șichimică, războiul electronic, comandă și control, forțele mobilizabile, forțele multinaționale, menținerea păcii, protecția mediului, gestionarea crizelorși pregătirea de bază a NATO. Școala se află sub controlul operațional alComandantului suprem aliat din Europa (SACEUR), dar servește, practic, pe cei doi Comandanți strategici ai NATO. Un birou de consilieri, format din membri ai personalului Școlii și al SHAPE, oferă asistență și îndrumare.Germania și Statele Unite contribuie cu echipamente și sprijin logistic, dar Școala se finanțează din taxele de școlarizare plătite de studenți,
343Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 343
pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare, fiind autonomă din punct de
vedere financiar pentru majoritatea activităților sale.
Școala NATO (SHAPE) își are originile în primii ani ai istoriei Alianței,
dar a adoptat Carta proprie și numele actual în 1975. Timp de mai mulți ani,principalul său punct de interes l-au constituit problemele referitoare laapărarea colectivă a NATO. Recent, după lansarea noului concept strategic alNATO în 1991, rolul Școlii a fost modificat radical, incluzând și cursuri, instruire și seminarii în sprijinul strategiei și politicilor actuale și viitoare aleNATO, precum și în sprijinul cooperării și dialogului cu personalul militar și civildin țările nemembre NATO. În plus, de la debutul operațiunilor NATO în Bosnia-Herțegovina prin intermediul IFOR și SFOR, Școala oferă sprijin indirect pentru operațiunile militare curente ale NATO.
În 1998, în calendarul academic al Școlii au fost programate 47 de
cursuri, înregistrând mai mult de 5500 de studenți din aproape 50 de țări. Cursurile sunt structurate pe cinci domenii operaționale fundamentale aleNATO, și anume: proceduri tehnice, pregătirea ofițerilor de la sediile NATO, proceduri operaționale NATO, proceduri operaționale multinaționale sub comanda NATO și foruri curente pentru politică operațională. Corpul profesoral este recrutat din țările membre NATO, completat de conferențiari invitați de la comandamentele și cartierele generale ale NATO,din țările membre NATO și ale Parteneriatului pentru Pace, precum și dincadrul organizațiilor mondiale umanitare și comerciale. Principalul obiectiv altuturor cursurilor este de a pregăti personalul multinațional interarme, format din ofițeri ai țărilor membre și nemembre NATO, care pot să lucrezeîmpreună mult mai eficient.
Participarea la cursuri a personalului civil a crescut semnificativ în ultimii
ani, după cum s-au intensificat și contactele Școlii cu organizațiileinternaționale, ca de exemplu Comitetul internațional al Crucii Roșii (ICRC),Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR) și Banca mondială, ca șicu jurnaliștii și agențiile de știri internaționale.
În 1994, Școala a introdus un curs pentru forțele de rezervă și cele
mobilizabile, care este urmat de ofițeri în rezervă din țări membre NATO și ale PfP .
Aria căreia i s-a acordat cea mai mare atenție în cadrul activităților
programei școlare a fost cea de sprijinire a programului Parteneriatului pentruPace. În anul 1991 a fost oferit un curs de Cooperare în securitatea europeană.Între 1993-1994 au fost adăugate cursuri suplimentare în domeniile: proceduri de escortă/inspector de verificare a controlului armelor CFE, responsabilitățile ofițerilor militari în protecția mediului, forțe de rezervă și mobilizabile și menținerea păcii.
344Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 344
În perioada 1995-1996 au fost introduse alte cursuri, în scopul pregătirii
ofițerilor din țările membre NATO și ale PfP să lucreze împreună în statemajore combinate, reunite. Aceste cursuri cuprindeau: managementulresurselor, pregătirea de bază a NATO, planuri civile de urgență/cooperarecivilo-militară, precum și gestionare multinațională a crizelor.
În 1997, primul curs tehnic în domeniul avertizării NBC în cadrul apărării
și proceduri privind sistemul de raportare a fost deschis țărilor membre ale PfP. În același an, Școala a inițiat două cursuri, finanțate de NATO, pentru conducătorii militari și civili din țările semnatare ale cadrului general alAcordului de Pace din Bosnia-Herțegovina (Acordul de la Dayton). Cursurile seconcentrează asupra rolului ofițerilor profesioniști într-un sistem democratic șiasupra aspectelor și procedurilor operaționale relevante pentru punerea înpractică a acordului. În 1998 a fost introdus și un curs pentru ofițerii personalului operațional din țările partenere ale NATO. Acesta este destinat săinstruiască ofițerii personalului operațional din țările membre NATO șipartenere asupra doctrinei și procedurilor NATO utilizate în cadrul centrelormultinaționale interarme coordonate de NATO, pentru operațiuni de sprijinire apăcii. De asemenea, continuă să se acorde atenție funcțiilor principale aleNATO, de exemplu, prin introducerea în 1998 a unui nou curs de planificare acampaniilor aeriene.
Au fost introduse în programa școlară și elemente noi, care să ia în
considerare lecțiile învățate în contextul Forței de Stabilizare sub comandaNATO din Bosnia-Herțegovina, dar și alte transformări din cadrul Alianței. De exemplu, țările participante la dialogul mediteranean al NATO trimit periodicstudenți pentru a lua parte la cursurile multinaționale ale Școlii.
Informații suplimentare: Școala NATO (SHAPE)
Am Rainenbichl 54 82487 Oberammergau GermaniaTel: 49 8822 4477 (student administration) Fax: 49 8822 1035 E-mail: postmaster@natoschool-shape.de
Școala NATO pentru sisteme de comunicații și
informaționale (NCISS)
Școala NATO pentru sisteme de comunicații și informaționale oferă
pregătire avansată pentru personalul militar și civil, în domeniul exploatării șiîntreținerii sistemelor de comunicații și informaționale (CIS) ale NATO.
345Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 345
Școala mai propune ofițerilor și cursuri și stagii de formare și orientare în
domeniul sistemelor de comunicații și informaționale ale NATO și conduce cursuri de pregătire CIS pentru țările partenere.
Înființată în 1959, Școala a suferit o serie de transformări,
adoptând numele actual în 1989. În 1994, în contextul Parteneriatului pentruPace, au fost introduse cursuri noi. Din 1995, Școala oferă și cursuri de sprijinire a forțelor NATO din fosta Iugoslavie.
În prezent, școala oferă peste 50 de cursuri cu durata de una până la 10
săptămâni și primește aproximativ 1650 de studenți pe an.
Școala este organizată pe două ramuri, Instruire și Sprijin. Ramura
instruire este, la rândul său, structurată pe trei secțiuni: domeniul rețele,responsabil pentru cursurile privind sistemele de transmisii, sistemele decomutare și controlul rețelei; domeniul utilizator, responsabil pentru cursurileprivind sistemele de comandă și control al informațiilor, planificarea și coordonarea proiectelor de inginerie a programării, și un domeniu Infosec,responsabil pentru cursurile legate de operarea, întreținerea și reparareaechipamentului criptografic. Ramura Instruire conduce și cursurile de orientareși de formare pentru ofițeri în domeniul CIS, cursuri privind coordonareafrecvențelor și cursuri CIS destinate țărilor partenere.
Ramura sprijin este răspunzătoare pentru sprijinul logistic și administrativ
al ramurii instruire.
Comandantul școlii este un ofițer activ dintr-o țară membră NATO, cu grad
de colonel sau echivalent. Un inginer specialist în telecomunicații îndeplineștefuncția de consilier pe probleme tehnice. Un birou de coordonare a instruiriieste responsabil de aspectele administrative, ca de exemplu elaborarea programului anual al cursurilor și a documentației necesare pentru instruire,dar și monitorizarea statistică.
Școala servește drept centru de instruire pentru ambele comandamente
strategice ale NATO și primește sprijin administrativ din partea AFSOUTH.Școala CIS a NATO se află în subordinea Agenției NATO pentru susținerea șiexploatarea sistemelor de comunicații și informaționale (NACOSA).
Școala beneficiază de sprijinul ministerului italian al apărării,
prin intermediul Brigăzii de instrucție a forțelor aeriene italiene din Latina, pe lângă care funcționează.
346Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 346
Informații suplimentare pot fi obținute de la :
Școala CIS a NATO
04010 Borgo Piave Latina ItaliaTel: 39 0773 6771 Fax: 39 0773 662467
Grupul NATO pentru instrucție (NTG)
Grupul NATO pentru instrucție este responsabil pentru consolidarea
instruirii individuale. Obiectivele sale sunt ameliorarea și extinderea aranjamentelor de instruire existente între țările membre, precum și inițiereaunor activități noi în domeniul instruirii. Se află în subordinea comitetului militarși menține contacte strânse cu Agenția NATO pentru standardizare (NSA).
Grupul facilitează schimbul de informații între țările membre și autoritățile
militare ale NATO cu privire la capacitățile naționale de instruire, constituindu-seși ca forum pentru dezbateri și schimburi de opinii asupra aspectelor instruiriiindividuale. Prin identificarea și încurajarea aplicării proiectelor de instruirecare duc la cooperare bilaterală și multilaterală, grupul promoveazăîmbunătățirea calitativă a instruirii, precum și reducerea costurilor umane șifinanciare, standardizarea și interoperabilitatea. Participarea națiunilor individualela proiectele comune de instruire se realizează diferit, de la caz la caz, și nu este o dublare sau o substituire a programelor naționale de instruire. Grupul încurajează țările să-și asume responsabilitatea pentru proiecte specifice de instruire, în numele Alianței ca întreg sau al țărilor membre aleAlianței care au necesități comune. Activitățile grupului au fost extinse pentru ainclude proiecte comune de instruire pentru țările partenere.
Activitatea este condusă prin intermediul a cinci sub-grupuri (reunit,
armată, forțe aeriene și finanțe) și a grupurilor de lucru specializate, în cadrulcărora sunt reprezentate țările membre NATO și partenere. Activitățile NTGsunt coordonate de către un element permanent de stat major, aflat la CartierulGeneral al NATO.
Pentru informații suplimentare contactați: Grupul NATO pentru instrucție
IMS Departamentul operațiuniNATO1110 Brussels, BelgiumTel: 32 2 707 5750
347Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 347
Comitetele directoare pentru proiecte/Birourile pentru proiecte
Apărarea teritoriului;
Sistemul de colectare și exploatare a informațiilor de pe câmpul
de luptă (BICES);
Interoperabilitatea rețelei sistemelor de comunicații;Centralizarea datelor;Aparatele de vânătoare F-16;Capacitatea de supraveghere terestră a Alianței;Sisteme de navigație autopropulsată pentru vase;Sistemul de arme antitanc MILAN;Distribuirea informațiilor multifuncționale (Terminal de frecvență joasă);Sistemul lansatoarelor multiple de rachete;Biroul NATO pentru achiziții și sprijinirea permanentă a existenței (CALS);
(Biroul de gestiune);
Îmbunătățirea legăturii II a NATO;Centrul NATO pentru informare asupra muniției nedetectabile (NIMIC);Aparatele de zbor ale NATO pentru patrulă maritimă;Bazele NATO de verificare a acurateței armelor și senzorilor
forțelor navale (FORACS);
Proiectilele NATO de apărare SEA SPARROW AT;Sistemul NATO SEA GNAT;Armele compacte OTO MELARA 76/62;Sistemele de apărare aeriană de rază scurtă și foarte scurtă.
Informații suplimentare asupra proiectelor de mai sus pot fi obținute de la
Departamentul pentru sprijinul apărării, NATO, 1110 Bruxelles sau de laurmătoarele birouri de proiecte:
Capacitatea de supraveghere terestră a Alianței
Biroul provizoriu de proiecte (AGS/PPO) NATO, 1110 Brussels Tel: 32 2 707 + Ext. Fax: 32 2 707 7962
Sistemul de colectare și exploatare a informațiilor de pe câmpul de luptă
(BICES)8 rue de Genève 1140 BrusselsTel: 32 2 707 + Ext. Fax: 32 2 707 8811
348Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 348
Biroul NATO pentru achiziții și sprijinirea permanentă a existenței (CALS)
NATO1110 BrusselsTel: 32 2 707 + Ext. Fax: 32 2 707 4190
Biroul NATO FORACS
NATO1110 BrusselsTel: 32 2 707 4244 Fax: 32 2 707 4103 E-Mail: Foracs@hq.nato.int
Centrul NATO pentru informare asupra muniției nedetectabile (NIMIC)
NATO1110 BrusselsTel: 32 2 707 + Ext. Fax: 32 2 707 5363 E-Mail: idnnim@hq.nato.int
349Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 349
Chapitre 14-ro.qxd 26/09/02 12:20 Page 350
CAPITOLUL 15
UN CADRU INSTITUȚIONAL MAI LARG
PENTRU SECURITATE
Organizația Națiunilor Unite (ONU)
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)
Uniunea Europeană (EU)
Uniunea Europei Occidentale (UEO)
Consiliul EuropeiChapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 351
Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 352
UN CADRU INSTITUȚIONAL MAI LARG
PENTRU SECURITATE
ORGANIZA ȚIANAȚIUNILOR UNITE(ONU)
Carta Națiunilor Unite a fost semnată la San Francisco, la 26 iunie 1945,
de către 50 de națiuni. La 24 octombrie 1945, Organizația Națiunilor Unite adevenit operațională.
Articolul 51 al Cartei ONU stabilește dreptul natural la apărare individuală
sau colectivă al tuturor statelor membre ONU. Acesta autorizează acțiunilecare ar putea fi întreprinse în exercitarea acestui drept înainte de momentul încare Consiliul de Securitate al ONU însuși să ia măsurile care se impun în vederea menținerii păcii și securității internaționale. În plus, stipulează cămăsurile luate de către statele membre în termenii articolului 51 trebuie să fieimediat aduse la cunoștința Consiliului de Securitate și să nu afecteze nicidecumautoritatea și responsabilitatea Consiliului de a întreprinde acțiunile necesaremenținerii sau restaurării păcii și securității internaționale.
Astfel, Carta ONU are pentru Alianța Nord-Atlantică o dublă importanță.
În primul rând, aceasta constituie baza juridică pentru crearea Alianței, în aldoilea rând, stabilește întreaga responsabilitate a Consiliului de Securitate alONU pentru pacea și securitatea internațională. Aceste două principii fundamentale sunt prevăzute în Tratatul Nord-Atlantic, semnat la Washingtonîn aprilie 1949. Preambulul Tratatului întărește ideea conform căreia CartaONU reprezintă cadrul în care operează Alianța. În frazele introductive, membrii Alianței își reafirmă loialitatea față de obiectivele și principiile Cartei. În articolul 1, ei își exprimă angajamentul pentru soluționarea conflictelorinternaționale prin mijloace diplomatice, în concordanță cu obiectivele Cartei,și pentru abținerea de la amenințarea sau utilizarea forței în orice situațieneconformă cu principiile ONU. Articolul 5 al Tratatului face referire explicită laarticolul 51 al Cartei, afirmând dreptul semnatarilor de a întreprinde, individual saucolectiv, acțiunile pe care le consideră necesare pentru propria apărare, inclusiv utilizarea forțelor armate; totodată, acesta obligă statele membre săîntrerupă utilizarea forței pentru instaurarea și menținerea securității spațiuluinord-atlantic, atunci când Consiliul de Securitate al ONU a luat măsurile necesare în vederea restaurării păcii și securității internaționale.
O referire și mai detaliată la Carta ONU se regăsește în articolul 7 al
Tratatului Nord-Atlantic, unde se reamintesc semnatarilor drepturile șiobligațiile ce le revin conform Cartei și se reafirmă responsabilitatea primordialăa Consiliului de Securitate al ONU pentru menținerea păcii și securității.
353Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 353
În sfârșit, articolul 12 prevede ca la cererea uneia dintre părți, Tratatul să fie
revizuit după zece ani. Acesta stipulează că revizuirea se poate face în luminaunor noi factori care afectează pacea și securitatea în spațiul nord-atlantic,incluzând dezvoltarea înțelegerilor globale sau regionale, sub auspiciile CarteiONU.
Tratatul Nord-Atlantic a intrat în vigoare la data de 24 august 1949.
Nici unul din statele participante nu a cerut revizuirea tratatului în baza articolului 12, cu toate că în fiecare etapă a dezvoltării sale, Alianța a permisrevizuirea implementării tratatului, în scopul apărării obiectivelor sale. Relația directă între Tratat și Carta ONU este și va rămâne un principiu fundamental al Alianței.
Din 1949 și până în zilele noastre, legătura formală dintre ONU și Alianța
Nord-Atlantică a rămas constantă și s-a manifestat în primul rând în relațiilejuridice dintre documentele fondatoare. Contactele dintre instituțiile NațiunilorUnite și cele ale Alianței au fost, de cel mai multe ori, extrem de limitate, atât ca formă, cât și în conținut. În 1992, în contextul conflictului din fostaIugoslavie, situația s-a schimbat.
În iulie 1992, din cauza accentuării conflictului, navele NATO care
aparțineau Forțelor mediteraneene permanente ale Alianței, asistate de Aviațiade patrulă maritimă a NATO, au început monitorizarea operațiunilor dinAdriatica, în sprijinul respectării embargoului pe armament, instituit deNațiunile Unite împotriva tuturor republicilor fostei Iugoslavii. NATO și UniuneaEuropei Occidentale (UEO) au inițiat, în noiembrie 1992, operațiuni de forță pentru respectarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, destinate prevenirii escaladării conflictului prin sporirea traficului de arme înregiune.
Disponibilitatea Alianței de a sprijini operațiunile de menținere a păcii sub
autoritatea Consiliului de Securitate al ONU a fost declarată formal de cătreminiștrii de externe ai țărilor membre NATO, în decembrie 1992. Măsurile dejaîntreprinse de către țările NATO, individual sau în cadrul Alianței, au fostrevizuite și Alianța a precizat că era pregătită să răspundă pozitiv și altorinițiative pentru care Secretarul general al Națiunilor Unite ar putea solicitaasistența Alianței în domeniu.
O serie de măsuri au fost luate ulterior, cuprinzând operațiuni maritime
comune, sub autoritatea Consiliilor NATO și UEO, operațiuni aeriene NATOpentru sprijinirea Forței de protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), atacuri aeriene pentru protejarea “Zonelor de siguranță” ale ONU, planificarea contingentelor pentru alte opțiuni pe care ONU le-ar putea adopta.Aceste măsuri și considerațiile care le-au motivat sunt descrise în Capitolul 5.
354Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 354
În decembrie 1995, ca urmare a semnării Acordului de Pace din Bosnia,
la Paris, la 14 decembrie, NATO a primit mandat din partea ONU, în bazaRezoluției 1031 a Consiliului de Securitate, de a aplica aspectele militare aleAcordului de Pace. Forța de implementare a NATO (IFOR) a începutoperațiunile pentru îndeplinea mandatului la 16 decembrie. Detaliile privindactivitatea IFOR și înlocuirea ei ulterioară cu Forța de stabilizare a NATO(SFOR), în decembrie 1996, sunt descrise și în Capitolul 5. Pe toată duratamandatelor lor, cele două forțe multinaționale au colaborat strâns, în Bosnia-Herțegovina, cu alte organizații internaționale și agenții umanitare, inclusiv celeale Națiunilor Unite, precum Înaltul comisariat pentru refugiați (UNCHR) șiForța operativă de poliție internațională a ONU (IPTF).
În februarie 1998, după discuțiile cu participanții la SFOR, nemembri NATO,
Consiliul Nord-Atlantic a anunțat că, în conformitate cu mandatul primit dinpartea Consiliului de Securitate al ONU, NATO era pregătită să organizeze șisă coordoneze o forță multinațională care să continue activitatea în Bosnia-Herțegovina, ca urmare a încheierii mandatului SFOR în iunie 1998. Noua forțăîși menținea denumirea de “SFOR”, ceea ce reflecta necesitatea continuă destabilitate în Bosnia și de instaurare a fundamentelor unei păci permanente înregiune.
De la declanșarea conflictului din Kosovo, din 1998, precum și pe toată
perioada crizei, au fost menținute contacte strânse între Secretarul general alNațiunilor Unite și Secretarul general al NATO. Acțiunile întreprinse de Alianțăpentru sprijinirea rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, atât pe perioadaconflictului, cât și după încetarea acestuia, precum și rolul Forței din Kosovo(KFOR), stabilit pe baza Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU la12 iunie 1999, sunt descrise în Capitolul 5.
Dincolo de situația din fosta Iugoslavie, confruntate cu alte amenințări
la adresa păcii în lume, statele membre NATO, chiar dacă nu direct prin intermediul Alianței, și-au oferit sprijinul și vocea pentru susținerea eforturilorConsiliului de Securitate și ale Secretarului general al ONU, întreprinse cuscopul de a preveni conflictele și de a restabili respectarea dreptuluiinternațional. În prima parte a anului 1998, în contextul implementăriirezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU cu privire la situația din Irak, și alregimului de supraveghere internațională instituit pentru a garanta identificareași eliminarea armelor de distrugere în masă și a capacităților de producție aunor astfel de arme, Alianța a solicitat încheierea unui acord cu Irakul.
La 25 februarie 1998, Secretarul general al NATO a făcut o declarație,
salutând încheierea acordului între Secretarul general al Națiunilor Unite și Irak, în vederea soluționării pe căi diplomatice a crizei din această țară. Acesta a felicitat eforturile diplomatice susținute ale comunității internaționale,inclusiv cele ale Aliaților NATO, și a accentuat necesitatea îndeplinirii tuturor
355Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 355
rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU. La 4 martie 1998, când Consiliul
Nord-Atlantic a readus în discuție situația din Irak, a salutat adoptarea în unanimitate a Rezoluției 1154 a Consiliului de Securitate al ONU, privind implementarea acordului semnat între Secretarul general al NațiunilorUnite și Irak. Consiliul și-a declarat sprijinul pentru deciziile relevante ale ONUși a subliniat importanța stabilității în regiunea Golfului pentru securitateaspațiului euro-atlantic.
Astfel, între Carta Națiunilor Unite și Tratatul Nord-Atlantic, pe de o parte,
și între instituțiile Națiunilor Unite și cele ale Alianței, pe de altă parte, există legături puternice, atât juridice cât și practice. Ambele elemente contribuie la lărgirea cadrului instituțional în care acționează Alianța. Alte relațiiinstituționale care contribuie la lărgirea acestui cadru sunt descrise în cele ceurmează.
ORGANIZA ȚIA PENTRU SECURITATE ȘICOOPERARE ÎN
EUROPA (OSCE)1
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),
fosta Conferință asupra Securității și Cooperării în Europa (CSCE) era, la început, un proces de consultare politică la care participau țări din Europa,Asia Centrală și America de Nord. A devenit Organizație începând cu ianuarie 1995.
Lansat în 1972, procesul CSCE a dus la adoptarea, în 1975, a Actului
Final de la Helsinki. Acest document enunța o serie largă de modele de comportament internațional și de angajamente asupra principiilor destinate săstea la baza relațiilor între statele participante, asupra măsurilor vizândcreșterea încrederii între aceste state, în special în domeniul politico-militar,asupra respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și asupracooperării în domeniile economic, cultural, tehnic și științific.
3561 Lista țărilor participante: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia-
Herțegovina, Bulgaria, Canada, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda,Franța, Georgia, Germania, Grecia, Sfântul Scaun, Ungaria, Irlanda, Islanda, Italia, Kazahstan,Republica Kirghiză, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Moldova, Monaco, Olanda,Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Federația Rusă, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania,Suedia, Elveția, Tadjikistan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei*, Turkmenistan, Turcia,Ucraina, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Uzbekistan, Republica Federativă aIugoslaviei**.
* Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional. ** Iugoslavia a fost suspendată din OSCE la data de 8 iulie 1992, din cauza naturii implicării sale
în conflictul din Bosnia-Herțegovina. În urma alegerii lui Vojislav Kostunica drept președinte, în septembrie 2000, Republica Federativă a Iugoslaviei a fost admisă în OSCE la data de 10 noiembrie2000, ca cel de-al 55-lea stat membru.Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 356
Instituționalizarea OSCE
La 21 noiembrie 1990, Reuniunea CSCE la vârf a șefilor de stat și de
guvern ai celor 34 de țări participante adopta Carta de la Paris pentru o NouăEuropă. Această Cartă instituia Consiliul miniștrilor afacerilor externe ai CSCE,ca forum principal pentru consultări politice regulate. Totodată, stabilea unComitet al oficialilor superiori, care să analizeze chestiunile curente, să pregătească lucrările consiliului și să îndeplinească deciziile adoptate deacesta; precum și trei instituții permanente ale CSCE: un secretariat la Praga(mai târziu inclus în secretariatul general de la Viena), un Centru de prevenirea conflictelor, la Viena, și un Birou pentru alegeri libere, la Varșovia (ulteriorredenumit Birou al instituțiilor democratice și al drepturilor omului (ODIHR)).
La data de 19 iunie 1991, la Berlin, s-a desfășurat prima reuniune a
Consiliului miniștrilor de externe. Consiliul a adoptat un mecanism pentru consultări și cooperare în privința situațiilor de urgență din zona de responsabilitate a CSCE. Acest mecanism a fost declanșat în cazul situației dinfosta Iugoslavie și al celei din Nagorno-Karabah.
La finalul reuniunii de analiză care a avut loc pe 9 iulie 1992 la Helsinki,
șefii de stat și de guvern din țările participante la CSCE adoptau DeclarațiaSummit-ului de la Helsinki, intitulată “Provocările schimbării”. Acest documentreflecta acordul la care ajunseseră asupra întăririi instituțiilor CSCE, asupra creării unui post de Înalt comisar pentru minorități naționale, precum șiasupra elaborării unei structuri de alarmare rapidă, de prevenire a conflictelorși de gestionare a crizelor.
Cu ocazia reuniunii de la Stockolm a Consiliului miniștrilor afacerilor
externe, la 14 decembrie 1992, a fost adoptată o Convenție asupra concilieriiși arbitrajului în cadrul CSCE. Cu același prilej, s-a decis crearea postului deSecretar general al CSCE.
Miniștrii afacerilor externe, reuniți în Consiliu la Roma pe 1 decembrie
1993, au aprobat noi schimbări structurale, și, în primul rând, stabilirea la Vienaa Comitetului Permanent – primul organism permanent de consultare politică șide decizie al CSCE – precum și crearea unui Secretariat general unic, situat totla Viena. Pe de altă parte, miniștrii de externe s-au mai declarat preocupați denumărul și amploarea conflictelor regionale și și-au reafirmat hotărârea de arezolva aceste conflicte, mai ales pe cel care izbucnise în fosta Iugoslavie. Ei au adoptat măsuri pentru a ameliora capacitățile CSCE de gestionare acrizelor și de prevenire a conflictelor și au căzut de acord asupra necesitățiidezvoltării relațiilor dintre CSCE și alte “organizații europene și transatlantice”.
La Summit-ul de la Budapesta, din 1994, au fost adoptate câteva decizii
de ordin instituțional pentru întărirea CSCE. Acestea cuprindeau redenumireaCSCE, devenită Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
357Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 357
(OSCE); fixarea datei pentru următoarea întâlnire a șefilor de stat și de
guvern din OSCE, care avea să se desfășoare la Lisabona, în 1996; înlocuirea Comitetului înalților funcționari cu Consiliul superior, care se va reunide cel puțin de două ori pe an, precum și înainte de întâlnirea Consiliului ministerial, și care va avea reuniuni și în calitate de Forum economic; crearea Consiliului permanent (fostul Comitet permanent) care se reunește laViena, ca organism ordinar de consultare și decizie politică; și planificarearevizuirii implementării tuturor angajamentelor CSCE, cu ocazia unei întâlniricare să aibă loc la Viena înaintea fiecărui Summit.
La Summit-ul de la Budapesta, statele CSCE și-au exprimat voința
politică de a constitui o forță multinațională CSCE de menținere a păcii, după încheierea unui acord între părți pentru încetarea conflictului armat dinNagorno-Karabah.
La Summit-ul OSCE de la Istanbul, în noiembrie 1999, s-a decis
consolidarea procesului de consultări politice în cadrul OSCE, prin înființareaunui Comitet pregătitor de către Consiliul Permanent al OSCE, precum și aunui Centru de operațiuni, în scopul planificării și desfășurării operațiunilor înteren ale OSCE.
Securitatea prin dialog, controlul armamentelor,
dezarmarea și măsurile de încredere și securitate(CSBM-uri)
Unul din elementele marcante ale evoluției lucrărilor CSCE asupra
măsurilor de încredere și securitate (CSBM-uri) îl constituie DocumentulStocklom, din 1986, care a fost dezvoltat și îmbunătățit prin DocumenteleViena din 1990 și 1992. La finalul reuniunii de analiză din iulie 1992, de laHelsinki, statele participante au decis să creeze un Forum al CSCE pentrucooperare în domeniul securității (FSC) la Viena, sub auspiciile căruia să fiepromovat dialogul pe teme de securitate, și sub egida căruia să se desfășoarede atunci înainte negocieri în problema controlului armamentelor, dezarmării șicreșterii încrederii reciproce.
Forumul a fost inaugurat la data de 22 septembrie 1992. Pe parcursul
celor doi ani care au urmat, în conformitate cu un mandat încredințat laHelsinki, intitulat “Program pentru acțiuni imediate”, în cadrul forumului au avutloc negocieri asupra unor documente privitoare la problemele de control alarmamentului, la măsurile pentru dezarmare și consolidare a securității, la întărirea securității și cooperării, precum și la prevenirea conflictelor.
În lumina programului pentru acțiuni imediate, au fost adoptate alte două
elemente în decembrie 1994, pe parcursul desfășurării Summit-ului de
358Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 358
la Budapesta al CSCE: o nouă versiune a Documentului Viena
(Documentul Viena din 1994), care însuma vechile Documente Stockholm șiViena și încorpora textele referitoare la planificarea apărării, contactele militareși cooperarea, asupra cărora se convenise în 1993; precum și un Documentprivind schimbul global de informații militare. Documentul final rezultat conțineași noi principii care guvernează neproliferarea, făcând pasul important aladoptării unui Cod de conduită asupra aspectelor politico-militare ale securității, care cuprindea noi angajamente importante în privința controluluidemocratic și utilizării forțelor armate.
În domeniul controlului armelor convenționale, la deschiderea Summit-ului
CSCE de la Paris, din 19 noiembrie 1990, 22 de membri ai NATO și ai Pactuluide la Varșovia au semnat importantul Tratat asupra Forțelor convenționale înEuropa (CFE), care limitează forțele convenționale în Europa, de la Atlantic laUrali. Tratatul a intrat în vigoare la data de 9 noiembrie 1992. Semnarea sa afost urmată de negocierea Actului Final asupra CFE-1A, care introducea o limitare a efectivelor militare, precum și măsuri suplimentare de stabilizare.Acesta a fost semnat în cadrul Întâlnirii la nivel înalt a CSCE de la Helsinki, din 10 iulie 1992.
Acordul de Pace de la Dayton, din 1995, permitea negocierea CSBM-
urilor între entitățile Bosniei-Herțegovina și instaurarea unui regim de control alarmelor între părțile semnatare ale acordului de la Dayton. Acestea au fostnegociate sub auspiciile OSCE, în 1996. Reprezentanți ai președintelui înexercițiu al OSCE (CIO) au condus negocierile și au asistat la implementareaacestora. O structură din cadrul Secretariatului OSCE de la Viena este responsabilă cu organizarea controalelor necesare, la care iau parte diferitestate membre ale OSCE
Întâlnirea la nivel înalt a OSCE de la Istanbul, din noiembrie 1999,
a determinat semnarea unui Tratat adaptat al CFE, care în momentul de față are 30 de semnatari, precum și a unui Document Viena revizuit (Documentul Viena din 1999).
În 1999, Forumul OSCE pentru securitate și cooperare a mai decis
explorarea metodelor de controlare a traficului de arme de calibru mic și ușoare.
Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor
În conformitate cu Declarația Summit-ului de la Helsinki din 1992,
OSCE a elaborat o serie de dispoziții pentru trimiterea de misiuni oficiale șireprezentanți ai președintelui în exercițiu al OSCE în zone cu potențial pentru conflict și tensiuni regionale, în scopul strângerii de informații,
359Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 359
raportării, monitorizării și efectuării de “bune oficii”, pentru a-și întări
capacitățile de gestionare a crizelor și de prevenire a conflictelor.
De exemplu, Biroul Înaltului comisar pentru minorități naționale are
mandat pentru a conduce misiuni la fața locului și pentru a se angaja în acțiunidiplomatice de prevenire, încă din primele etape ale declanșării tensiunilor.Rolul Biroului care a fost înființat în 1992 este acela de a căuta rezolvarea imediată a tensiunilor etnice care ar putea amenința relațiile de pace, stabilitate și prietenie între statele OSCE.
În ultimii ani, astfel de misiuni ale OSCE au fost întreprinse în Kosovo,
Sandjak, Voivodina, Skopje, Georgia, Estonia, Tadjikistan, Moldova, Letonia,Nagorno-Karabah și Cecenia. Din septembrie 1992, CSCE a efectuat înAlbania, Bulgaria, Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
2,
Ungaria și România, misiuni de ajutor pentru aplicarea sancțiunilor, în cadrulcărora a asistat la monitorizarea implementării sancțiunilor aprobate de ONUîmpotriva Republicii Federative a Iugoslaviei (Serbia și Muntenegru).
În 1996, OSCE a organizat alegeri generale în Bosnia-Herțegovina,
conform Acordului de Pace de la Dayton, iar în septembrie 1997 au urmatalegeri municipale. În 1997, Reprezentantul președintelui în exercițiu al OSCEa participat la găsirea unei soluții politice pentru criza din Albania. OSCE amonitorizat alegerile care au urmat.
Conflictul din Kosovo și intervenția internațională în scopul încetării
conflictului și al reconstruirii păcii și stabilității au constituit una din cele maimari provocări pentru OSCE. Evenimentele din provincie continuă să reprezinte solicitări majore asupra Organizației, în materie de resurse, personal și timp. Dezvoltarea relațiilor dintre OSCE și NATO a fost una dinrealizările importante ale crizei, deoarece consecințele acesteia vor ocupa oprioritate majoră pe agenda internațională timp de mai mulți ani.
Între ianuarie și martie 1998, OSCE a trimis în Kosovo o misiune de
verificare, care avea să monitorizeze aplicarea în teren a acordurilor de încetare a focului, adoptate ca rezultat al intervenției NATO în sprijinireaRezoluției 1199 a Consiliului de Securitate al ONU. În paralel, NATO a efectuato misiune de supraveghere aeriană. Ambele misiuni au fost aprobate prin intermediul Rezoluției 1203 a Consiliului de Securitate al ONU.
NATO a creat o forță operativă militară specială, pentru a ajuta la
evacuarea urgentă a Misiunii OSCE de verificare în Kosovo, în eventualitateaîn care aceasta ar fi fost expusă riscurilor în urma escaladării conflictului.
3602 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 360
Misiunea OSCE a monitorizat actele de violare a drepturilor omului
comise de ambele grupuri etnice, dar a concluzionat că suferința eracopleșitoare de partea albanezilor kosovari aflați în mâinile aparatului militar șide securitate iugoslav și sârbesc.
La începutul anului 1999, situația din Kosovo a reizbucnit în urma actelor
de provocare venite din ambele părți. O parte din aceste incidente au fostdezamorsate prin eforturile de mediere ale inspectorilor OSCE, dar lajumătatea lui ianuarie 1999 situația s-a deteriorat, în urma escaladării ofensiveisârbești împotriva albanezilor din Kosovo. La data de 20 martie 1999, Misiunea de verificare din Kosovo a fost forțată să se retragă din regiune,atunci când obstrucționările din partea forțelor sârbești au adus-o în imposibilitatea de a-și îndeplini sarcinile.
Misiunea OSCE din Kosovo (OMIK) a fost desemnată de Consiliul
Permanent al OSCE, la data de 1 iulie, să preia rolul conducător, în cadrulgeneral al Misiunii ONU în Kosovo (UNMIK), în probleme referitoare la consolidarea instituțiilor și democrației, precum și a drepturilor omului. Până acum, Misiunea OSCE a înființat o serie de birouri și centre regionale peteritoriul provinciei Kosovo, colaborând alături de alte organizații internaționaleși neguvernamentale la construirea unui viitor democratic și stabil în regiune.Activitatea sa presupune promovarea dezvoltării activităților democratice de instruire a partidelor politice; stabilirea contactelor cu structurile neguvernamentale și civile; abordarea problemelor referitoare la drepturileomului și sprijinirea integrării instruirii și protecției drepturilor omului în cadrulstructurilor sociale; participarea la dezvoltarea instituțiilor juridice și la dezvoltarea și instruirea forțelor de poliție; asistența în cadrul abordării problemelor referitoare la înregistrarea civilă și electorală; și sprijinirea creăriistructurilor mass-media care susțin activitățile de libertate a presei șiinformației în Kosovo.
Modelul de securitate al OSCE
La Summit-ul de la Budapesta, din 5-6 decembrie 1994, șefii de stat și de
guvern ai statelor membre CSCE au lansat o dezbatere amplă asupra tuturoraspectelor securității, cu scopul de a găsi un model de securitate pentru secolul XXI, luând în considerare dezbaterile pe această temă care aveau locla nivelul statelor participante.
Declarația care a urmat la Summit-ul de la Lisabona din 1996, asupra unui
Model de securitate comun și global pentru Europa secolului XXI, reafirma căsecuritatea europeană necesită o mai largă cooperare și coordonare întrestatele participante și organizațiile europene și transatlantice și califica OSCEdrept forumul cel mai potrivit pentru relansarea cooperării și complementarității
361Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 361
între astfel de organizații și instituții. Summit-ul a lansat dezvoltarea unei Carte
a securității europene, menită să consolideze securitatea și stabilitatea înregiune și să amelioreze capacitățile operaționale ale OSCE. Declarația exprimă,de asemenea, intenția OSCE de a întări cooperarea și cu alte organizații similare de securitate, ai căror membri, individual sau colectiv, dovedesc transparență în acțiunile lor, aderă la principiile și angajamenteleOSCE și a căror calitate de membru este bazată pe un angajament voluntar șideschis.
Următorul pas în direcția dezvoltării Modelului de securitate a fost
reuniunea ministerială a OSCE la Copenhaga, în decembrie 1997, în cadrulcăreia au fost adoptate liniile generale ale Documentului-Cartă asupraSecurității europene. La această reuniune a mai fost adoptat un Conceptcomun pentru dezvoltarea cooperării dintre instituțiile care se sprijină reciproc
3.
Carta asupra Securității europene a fost adoptată la Summit-ul de la
Istanbul al OSCE, în noiembrie 1999. Acest document reflecta câteva inițiativepolitice care includeau: dezvoltarea rolului OSCE în operațiunile de menținerea păcii; adoptarea unei Platforme a cooperării pentru securitate; crearea unorEchipe pentru cooperare și asistență de specialitate rapidă (REACT), care săpermită OSCE să răspundă în cel mai scurt timp cererilor de asistență civilă șide efectuare a operațiunilor civile în teren; extinderea capacității OSCE de adesfășura activități polițienești; înființarea unui Centru de operațiuni care săplanifice și să efectueze operațiuni în teren sub conducerea OSCE; precum șiconsolidarea procesului de consultări politice în cadrul OSCE, prin înființareaunui Comitet pregătitor subordonat Consiliului Permanent al OSCE.
Platforma cooperării pentru securitate are ca obiectiv consolidarea și
dezvoltarea cooperării reciproce cu organizațiile competente. La Istanbul, șefii de stat și de guvern și-au exprimat disponibilitatea de principiu pentru adesfășura resursele organizațiilor și instituțiilor internaționale din care facparte, în scopul sprijinirii activității OSCE.
3623 Conceptul de “instituții de sprijin reciproc” în domeniul securității, cunoscut înainte sub denumirea
de “instituții sincronizate”, poate fi regăsit în Declarația de Pace și Cooperare de la Roma, care afost emisă la Întâlnirea NATO la nivel înalt de la Roma, din noiembrie 1991. Declarația a recunoscut că provocările cărora trebuia să li se facă față în noua Europă nu puteau fi abordatecomplet de către o singură instituție, ci numai într-un cadru de instituții sincronizate, care să uneascățările din Europa și America de Nord. Astfel, țările NATO trebuie să construiască o nouă arhitecturăde securitate europeană, în cadrul căreia NATO, CSCE (devenită OSCE), Comunitatea Europeană(devenită Uniunea Europeană), UEO și Consiliul Europei vor trebui să se completeze reciproc, un rol important fiind îndeplinit și de alte forme de cooperare. Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 362
Interacțiunea Alianței cu OSCE
Fiind singurul forum care regrupează toate statele Europei, alături de
Canada și Statele Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa(OSCE) reprezintă un element-cheie al arhitecturii europene de securitate.OSCE s-a dovedit a fi un cadru lărgit pentru cooperare în domenii precumdrepturile omului, libertățile fundamentale, democrația, preeminența dreptului,securitatea și cooperarea economică.
Alianța a sprijinit activ procesul CSCE/OSCE, încă de la crearea sa, și a
fost unul din susținătorii instituționalizării procesului CSCE, aprobat laReuniunea CSCE la nivel înalt desfășurată la Paris, în 1990. La Summit-ul dinnoiembrie 1991 de la Roma, Alianța și-a reafirmat sprijinul pentru procesulCSCE și a definit rolurile care reveneau celor două structuri, CSCE și Alianța,în dezvoltarea dialogului și cooperării în Europa, ca fiind complementare.Recunoscând că securitatea Aliaților nu putea fi separată de cea a celorlaltestate din Europa, Alianța consideră dialogul și cooperarea între diferite instituțiidin domeniul securității ca fiind un factor important în eliminarea crizelor și prevenirea conflictelor.
Importanța acordată de NATO CSCE a fost subliniată și la Oslo, în iunie
1992. Miniștrii afacerilor externe ai Alianței și-au declarat disponibilitatea de asprijini activitățile de menținere a păcii întreprinse sub responsabilitatea OSCE, inclusiv prin punerea la dispoziție a resurselor și expertizei Alianței. Această decizie importantă a deschis calea pentru o mai amplă interacțiuneîntre NATO și OSCE, mai ales în contextul noilor responsabilități ale Alianței,precum cea a operațiunilor de menținere a păcii.
Din decembrie 1991, dialogul și cooperarea NATO cu țările partenere din
Centrul și Estul Europei, precum și din fosta Uniune Sovietică, s-au desfășuratîn cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică (NACC). NACC a obținutrezultate vizibile într-un număr important de domenii, precum promovarearelațiilor de bună vecinătate, dezarmare și control al armamentelor și de cooperare pentru menținerea păcii. Procesul a adus o contribuție substanțialăla întărirea cooperării dintre Aliații NATO și țările partenere, sprijinind astfel rolulCSCE/OSCE în aceste domenii.
Un parteneriat mai puternic și mai operațional a început între NATO și
partenerii săi NACC în 1997, când locul NACC a fost luat de Consiliul pentruParteneriat Euro-Atlantic (EAPC). EAPC a devenit cadrul general pentru cooperarea între NATO și țările partenere, incluzând Parteneriatul pentru Pace(PfP), pe care a ridicat-o la un nou nivel calitativ. O structură denumităComitetul de cooperare politico-militară/Grupul ad-hoc pentru cooperare înmenținerea păcii, funcționând în cadrul EAPC, s-a dovedit a fi o legăturăinstituțională importantă cu OSCE. Un reprezentant al președintelui în exercițiu
363Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 363
al OSCE participă regulat la reuniunile acestui Comitet, făcând o prezentare în
linii mari a preocupărilor curente ale OSCE care prezintă relevanță pentru grup.Aceste întâlniri formale prezintă o importanță deosebită în domeniul mențineriipăcii. Ele sunt dovada evidentă a complementarității și transparenței ce caracterizează dezvoltarea cooperării în domeniul menținerii păcii, care seregăsește în cadrul preocupărilor EAPC și PfP.
De la Summit-ul de la Budapesta din decembrie 1994, OSCE a fost
implicată într-o dezbatere amplă asupra tuturor aspectelor securității, în scopulelaborării un concept de securitate pentru secolul XXI.
În decembrie 1996, în Declarația de la Summit-ul de la Lisabona asupra
unui model comun și global de securitate pentru Europa secolului XXI, șefii destat și de guvern ai OSCE au reafirmat că securitatea europeană necesită o cooperare și o coordonare mai extinse între statele participante și între organizațiile europene și transatlantice. Totodată, ei și-au exprimat intenția dea întări cooperarea cu alte organizații de securitate. În acest sens, Alianța acontribuit la dezbaterile din cadrul OSCE asupra modelului de securitate.
În Declarația de la Madrid, din 1997, asupra securității și cooperării
euro-atlantice, șefii de stat și de guvern ai NATO au calificat OSCE drept ceamai completă organizație europeană de securitate. Ei au subliniat rolul esențialpe care OSCE îl are în crearea unui mediu de securitate, pace și stabilitate înEuropa și au evidențiat importanța principiilor și angajamentelor adoptate decătre OSCE, ca fundament al dezvoltării structurilor de securitate globală șicooperativă în Europa.
La Madrid, NATO și-a exprimat și sprijinul susținut față de activitatea
OSCE în elaborarea unui model comun și cuprinzător de securitate pentruEuropa secolului XXI, precum și pentru ideea dezvoltării unei Carte Europenede Securitate, în conformitate cu deciziile luate cu ocazia Summit-ului OSCEde la Lisabona, din 1996.
Conceptul comun pentru dezvoltarea cooperării între instituțiile de sprijin
reciproc, așa cum a fost acceptat la Reuniunea ministerială de la Copenhagadin decembrie 1997, a trasat o listă de principii și angajamente pentru dezvoltarea cooperării între organizațiile și instituțiile de susținere reciprocă, în cadrul Platformei pentru securitate cooperativă. În cadrul organizațiilor șiinstituțiilor din care fac parte, statele participante s-au angajat să acționezepentru asigurarea adeziunii organizațiilor și instituțiilor respective la Platformă.Ca o primă categorie de măsuri practice luate în vederea dezvoltării cooperăriidintre OSCE și organizațiile și instituțiile respective, Conceptul comun sugerează păstrarea unor contacte periodice, inclusiv întâlniri, în vedereacreării unui cadru de dialog permanent, a unei mai mari transparențe și a uneicooperări practice. Aceasta implică apariția unor funcționari de legătură sau a
364Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 364
unor puncte de contact, reprezentare mixtă la reuniunile adecvate și alte
contacte destinate unei mai bune familiarizări cu instrumentele de prevenire aconflictelor specifice fiecărei organizații. NATO și OSCE și-au dezvoltat relațiilede cooperare pe baza Conceptului comun.
Angajamentul Alianței pentru promovarea securității, prosperității și
democrației în toată regiunea euro-atlantică a fost subliniat în ConceptulStrategic revizuit și în alte documente emise de șefii NATO de stat și de guvernla Summit-ul de la Washington, în aprilie 1999. Țările membre NATO sprijină,astfel, pe deplin, atât principiile fundamentale ale OSCE, cât și abordareaglobală și comună a problemei securității. Acest sprijin a fost clarificat îndeclarațiile Alianței privind disponibilitatea acesteia de a contribui la eforturileOSCE de consolidare a securității și stabilității europene și, mai ales, la operațiunile de menținere a păcii aflate în responsabilitatea OSCE.Progresele obținute în definirea contribuției OSCE la operațiunile de menținerea păcii sunt reflectate în Carta OSCE asupra Securității Europene.
Accentul specificat în Cartă asupra cooperării strânse între
organizațiile internaționale a fost, de asemenea, salutat în cadrul Alianței. Cooperarea întreprinsă între NATO și OSCE în ultimii ani, în domeniile de prevenire a conflictelor, de menținere a păcii, de gestionare a crizelor și dereabilitare în urma conflictelor, este dedicată în totalitate păstrării spirituluiPlatformei de cooperare pentru securitate care va fi dezvoltată în cadrul Cartei.
Cooperarea strânsă în plan practic între cele două organizații este
amplificată în contextul eforturilor internaționale de instaurare a păcii în fostaIugoslavie, cu precădere în relațiile dintre OSCE și Forța de stabilizare a NATO(SFOR) din Bosnia-Herțegovina, precum și dintre OSCE și Forța din Kosovo(KFOR) (vezi mai jos).
Printre inițiativele adoptate la Summit-ul de la Istanbul se află și crearea
Echipelor pentru cooperare și asistență de specialitate rapidă (REACT).Această capacitate de desfășurare rapidă va acoperi o gamă largă a expertizeicivile care va contribui la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și reabilitarea în urma conflictelor. Întărirea capacității OSCE, de a desfășurarapid componentele civile ale unei operațiuni de menținere a păcii, facilitează cooperarea cu forțele NATO de menținere a păcii care acționeazăalături de aceste echipe civile.
În cadrul Forumului OSCE pentru Securitate și Cooperare (FSC),
țările membre NATO, împreună cu alte state participante, au prezentat maimulte propuneri de fond privind probleme cum ar fi: schimbul de informațiiasupra planificării apărării, neproliferarea și transferul de arme, cooperarea șicontactele militare, schimbul global de informații militare și măsurile de stabilizare care trebuie luate în situații de criză locală. Între 1993 și 1995,
365Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 365
toate aceste propuneri au contribuit la dezvoltarea câtorva documente ale
OSCE. Alianța a mai făcut propuneri pentru revizuirea măsurilor pentru creareaîncrederii și securității (CSBM-uri), prevăzute în Documentul Viena al OSCE, și aceasta a contribuit la completarea unei versiunii revăzute și îmbunătățite aacestui document, adoptat în decembrie 1994 (Documentul Viena 1994). Între timp, varianta din 1994 a fost înlocuită de Documentul Viena din 1999.
Domenii de cooperare practică
Cu toate că rolul OSCE, al Alianței Nord-Atlantice și al altor organizații
inter-guvernamentale care contribuie la un cadru mai lărgit de securitate euro-atlantică este destul de clar, cooperarea practică și sprijinul reciproc întreacestea devin tot mai necesare.
În Bosnia-Herțegovina, Forța de implementare a NATO (IFOR) și
succesoarea acesteia, SFOR, au cooperat strâns cu OSCE pentru implementarea Acordului de Pace de la Dayton. IFOR a sprijinit OSCE înpregătirile alegerilor din septembrie 1996 și a oferit suportul logistic și de securitate pe timpul alegerilor care s-au desfășurat fără declanșarea vreunuiincident major. SFOR a sprijinit, de asemenea, OSCE în planificarea și coordonarea alegerilor municipale din 1997.
Atât IFOR, cât și SFOR au sprijinit OSCE într-un mod mult mai practic în
contextul implementării articolului II (CSBM) și a articolului IV (Aranjamentesub-regionale de control al armamentelor) din Acordul de la Dayton. Cele douăstructuri, IFOR și SFOR, au asistat OSCE prin furnizarea de informații despredepozitele de arme. SFOR a oferit, de asemenea, sprijin logistic pentru implementarea controlului armamentelor, de exemplu, prin transportul armelorgrele din depozite în locurile de distrugere.
Criza din Kosovo a dus cooperarea dintre OSCE și NATO pe o treaptă
superioară. Natura unică a cooperării dintre NATO și Misiunea OSCE de verificare în Kosovo din 1999 a permis celor două organizații să conlucreze înmod creativ, în circumstanțe foarte grele. De atunci, KFOR a continuat să sprijine OSCE – și alte organizații implicate în Misiunea ONU din Kosovo – maiales prin garantarea mediului de securitate necesar desfășurării activitățiloracestora.
Informații suplimentare despre OSCE pot fi obținute de la Secretariatul
OSCE, Kärntner Ring 5-7, 1010 Vienna, Austria. Tel: 43 1 514 360;Fax: 43 1 514 3696 (http://www.osce.org). Totodată, Secretariatul deține unbirou la Praga: OSCE Secretariat Rytirska 31, 110 00 Prague 1, Czech Republic (http://www.osceprag.cz; E-Mail: webmaster@osceprag.cz).
366Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 366
UNIUNEA EUROPEAN Ă(EU)
Uniunea Europeană a fost înființată în baza Tratatului de la Roma,
semnat la data de 25 martie 1957 de către Belgia, Franța, Germania, Italia,Luxemburg și Olanda. În 1973 s-au alăturat Danemarca, Irlanda și MareaBritanie, cărora li s-au adăugat, în 1981, Grecia, în 1986, Spania și Portugalia,iar în 1995, Austria, Finlanda și Suedia. Negocieri fructuoase asupra aderăriiau avut loc și cu Norvegia, dar, cu ocazia unui referendum național organizatîn noiembrie 1994, 52,5% dintre participați și-au manifestat opoziția față de aderarea Norvegiei la Uniunea Europeană. Cereri pentru obținerea calității demembru al Uniunii Europene au fost depuse de către Turcia și Cipru, precum și de cele 10 țări asociate din Europa Centrală (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România,Slovacia și Slovenia).
La reuniunea de la Maastricht a Consiliului European, pe 9-10 decembrie
1991, șefii de stat și de guvern au adoptat un Tratat de uniune politică, precum și unul de uniune economică și monetară, care, împreună, formează Tratatul asupra Uniunii Europene. Acest tratat a intrat în vigoare la 1noiembrie 1993, după ce a fost ratificat de toate părțile semnatare.
Între 16 și 17 iunie 1997, la Amsterdam, șefii de stat și de guvern ai UE au
adoptat o serie de revizuiri ale Tratatului de la Maastricht, cu implicații pentrupolitica externă și de securitate comună a Uniunii. În mod particular s-a hotărât că:
• Secretarul general al Consiliului European își va asuma rolul de Înalt
reprezentant al politicii externe și de securitate comune;
• va fi creată, sub responsabilitatea sa, o Unitate de planificare politică și
de pre-avertizare;
• Uniunea Europeană, împreună cu Uniunea Europei occidentale,
vor trasa planuri pentru o cooperare mai strânsă între acestea, în răstimp de un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de laAmsterdam;
• operațiuni umanitare și de salvare, de menținere a păcii și ale forțelor de
intervenție în gestionarea crizelor, inclusiv în operațiuni de impunere apăcii (așa-numitele “misiuni Petersberg” ale UEO: vezi Capitolul 4) vor fi incluse în Tratatul revizuit (Articolul J.7).
Utilizarea condiționată a votului majorității calificate a fost mai larg
elaborată în contextul Politicii externe și de securitate comune. În conformitatecu noua structură a Tratatului, Consiliul European va decide asupra strategiilorcomune care urmează a fi implementate de către UE în domenii în care statelemembre au interese comune importante. Consiliul European le va aplica,
367Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 367
în special, prin întreprinderea unor acțiuni comune și prin adoptarea unor poziții
comune. Aceste decizii vor fi adoptate prin votul majorității calificate, sub rezervadreptului oricărui stat membru la “abținerea constructivă”. Aceasta înseamnăcă statul în cauză a hotărât să nu participe la această decizie, dar nu împiedicăacțiunea celorlalte state membre. În paralel, dacă intră în joc probleme importantecare țin de securitatea națională, un stat membru poate opta pentru blocareavotului majorității calificate, lăsând deschisă posibilitatea de apel celorlaltestate membre ale Consiliului European.
Rolul Uniunii europene în relațiile internaționale depășește cu mult
pozițiile și acțiunile adoptate în cadrul Politicii externe și de securitate comune.UE este cea mai mare entitate comercială a lumii, cea mai mare sursă de fonduri pentru dezvoltarea statelor, unul dintre cei mai importanți contribuabilifinanciari în Orientul Mijlociu și unul dintre cei mai importanți susținători financiari ai eforturilor internaționale destinate creării unei păcii durabile în fostaIugoslavie. Multe alte politici bine stabilite ale UE, precum cea a agriculturii și apescuitului, au, de asemenea, dimensiuni externe importante. Rolul Uniunii înrelațiile externe va fi mult intensificat după instituirea Uniunii monetare și economice europene și după introducerea monedei unice.
Astfel, o importanță aparte este acordată asigurării concordanței Politicii
externe și de securitate comune a Uniunii cu celelalte politici externe ale acesteia.Consiliul de Miniștri și Comisia Europeană au responsabilitatea comună, conform mandatului lor, să se asigure că ansamblul activităților externe aleUniunii corespunde cu relațiile sale externe, precum și cu politicile de securitate,economice și de dezvoltare.
Această abordare a caracterizat politica Uniunii cu privire la lărgirea UE,
strategia față de țările din Europa Centrală candidate la UE, relațiile UE-Rusiași la relațiile UE cu țările mediteraneene. Baza pentru constituirea unuiParteneriat euro-mediteranean, cuprinzând relațiile politice și economice, a fostpusă cu ocazia Conferinței de la Barcelona, din noiembrie 1995 (vezi Capitolul 3).
Atât aspectele politice, cât și cele economice, au fost incluse la lansarea
dialogului UE-Asia și în martie 1996, cu ocazia Summit-ului de la Bangkok alșefilor de stat și de guvern ai celor 15 state membre ale Uniunii și ai celor 10națiuni asiatice. La revizuirea semi-semestrială a Convenției de la Lomé întreUE și țările din Africa, Caraibe și Pacific, aspectele politice ale convenției aufost, de asemenea, întărite. Totodată, Uniunea Europeană menține o cooperarestrânsă cu țările din America Latină. Mai mult, Uniunea menține un dialog continuu pe probleme politice și economice de interes reciproc și este angajatăîn negocieri directe pe probleme comerciale și de investiții cu Statele Unite, în contextul Acordului general asupra tarifelor și comerțului (GATT), și în contextul Planului de acțiune UE-SUA.
368Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 368
De la declanșarea crizei din fosta Iugoslavie, care a dus la dezintegrarea
statului federal iugoslav, Uniunea Europeană și-a adus o largă contribuție laeforturile vizând reinstaurarea păcii în zonă și acordarea unui ajutor umanitarpentru populațiile afectate de acest conflict. Conferința de la Londra asupraIugoslaviei, susținută în august 1992, și co-prezidată de Secretarul general alONU și de primul-ministru al Marii Britanii (pe atunci, președinte în exercițiu alConsiliului European), constituia o noutate pentru UE în domeniul politiciiexterne. Aceasta a fost prima operațiune internațională comună, EU-ONU.Noul trimis european în Bosnia, ambasadorul Carlos Westendorp (Spania), a fost desemnat în mai 1997, ca urmare a demisiei predecesorului său, Carl Bildt, fost prim-ministru al Suediei. Carlos Westendorp a fost înlocuit, în vara anului 1999, de Wolfgang Petrisch, fostul ambasador austriac și trimisal Uniunii Europene la Belgrad.
Structura Uniunii Europene
Uniunea Europeană este compusă din trei “coloane”:
• Comunitatea Europeană constituie cadrul legal pentru politicile comunitare
privind piața unică, comerțul internațional, asistența dezvoltării, politica monetară, agricultura, pescuitul, mediul înconjurător, dezvoltarea regională, energia etc;
• Politica externă și de securitate comună (CFSP);• Justiția și afacerile interne, cuprinzând cooperarea din cadrul Uniunii în
domenii precum: dreptul civil și penal, imigrația și politica de azil politic,controlul granițelor, traficul de droguri, cooperarea poliției și schimbul deinformații.
Toate aceste trei componente majore ale Uniunii Europene sunt guvernate,
pe de o parte, de o serie de obiective fundamentale și principii de bază și deun cadru instituțional unic, pe de altă parte.
Obiectivul intern principal al Uniunii Europene îl constituie promovarea
progresului economic și social, în special prin crearea unui spațiu fără frontiere,prin promovarea coeziunii economice și sociale și prin crearea uniunii economice și monetare și a monedei unice. Din perspectiva dimensiuniiexterne, obiectivul principal al Uniunii este afirmarea identității sale pe scenainternațională, în special printr-o politică externă și de securitate comună,incluzând dezvoltarea unei politici de apărare comune. Principiile fundamentalecare guvernează Uniunea sunt respectul identității naționale, democrația șidrepturile fundamentale ale omului.
369Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 369
Constituite într-un singur cadru instituțional al Uniunii, principalele cinci
instituții ale UE sunt:
• Parlamentul European reprezintă cei 370 de milioane de cetățeni ai
Uniunii Europene. Rolul său este acela de a vota legislația și de asupune analizei și controlului folosirea puterii executive de cătreinstituțiile Uniunii Europene. Până în 1979, membrii ParlamentuluiEuropean (MEP) erau desemnați de către structurile legislativenaționale dintre propriii lor membri. Alegerile directe pentru Parlamentau început în iunie 1979. Cele mai importante puteri ale ParlamentuluiEuropean se împart în trei categorii: prima, puterea legislativă, în cadrulcăreia puterea Parlamentului a fost extinsă, permițând acestuia săamendeze și să adopte legislația propusă de Comisie. În consecință,Parlamentul și Consiliul împart în momentul de față puterea de decizieîn multe domenii; o a doua putere este cea bugetară, prin careParlamentul European aprobă anual bugetul Uniunii; a treia îi permitesupravegherea aparatului executiv al Uniunii, prin dreptul de a numipreședintele și membrii Comisiei. Parlamentul European poate interogaindividual comisarii și, în sfârșit, are puterea de a dizolva Comisia.Cetățenii europeni, individual sau în grup, au dreptul să adreseze cereriParlamentului. Un avocat al poporului este responsabil pentru investigarea cazurilor de administrație deficitară sesizate de cătrecetățeni.
• Consiliul UE, cunoscut sub denumirea de Consiliul de Miniștri,
care acționează la propunerea Comisiei și este principalul organdecizional al Uniunii. Rolul Consiliului este acela de a defini obiectivelepolitice, de a coordona politicile naționale și de a rezolva diferendeledintre membrii săi sau cu alte instituții. Cele trei coloane ale Uniunii seaflă sub competența sa. Consiliul este alcătuit din miniștrii guvernelorstatelor membre. Reuniunile ministeriale sunt pregătite de cătrereprezentanții permanenți ai statelor membre
.
• Comisia este responsabilă cu garantarea tratatelor UE și cu propunerea
și elaborarea noilor politici și noilor acte legislative ale comunității, precum și cu supervizarea implementării acestor legislații. În plus, este garantul valorilor dreptului comunitar european, fiind abilitată săprezinte cazuri în fața Curții de Justiție a Uniunii. Ca urmare, Comisia este managerul și autoritatea executivă a politicilor UniuniiEuropene și a relațiilor comerciale internaționale. Reprezintă organulexecutiv al Uniunii și este alcătuită din douăzeci de comisari desemnațide statele membre pentru o perioadă de cinci ani.
• Curtea de Justiție, care este arbitrul suprem în materie de drept
comunitar. Judecătorii săi (unul pentru fiecare stat membru, dintre care
370Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 370
unul este numit președinte) veghează la rezolvarea diferendelor
provenite din interpretarea și aplicarea dreptului comunitar și sunt abilitați să caseze hotărârile pe care le estimează a fi contrare reglementărilor conținute în Tratatele care se află la baza Comunității.Hotărârile Curții de Justiție au caracter obligatoriu pentru Comisie, pentru guvernele naționale, pentru întreprinderi, ca și pentru indivizi.Astfel, oferă garanții judiciare necesare pentru a asigura respectarealegii în interpretarea și implementarea Tratatelor și activităților UE înansamblul lor.
• Curtea de Conturi încheie lista principalelor instituții ale Uniunii
Europene. Misiunea sa este de a controla aspectele financiare alecomunității, de a verifica dacă creditele au fost folosite așa cum trebuieși de a semnala cazurile de fraudă. Astfel, Curtea reprezintă intereseleplătitorului de taxe.
• Banca Europeană pentru Investiții este instituția finanțatoare a Uniunii
Europene, acordând împrumuturi pentru investiții de capital care promovează dezvoltarea economică a Uniunii.
• Comitetul economic și social consiliază Parlamentul, Consiliul și
Comisia în privința activității economice și sociale din cadrul Uniunii, fie din proprie inițiativă, fie la cererea acestor instituții.
• Comitetul regiunilor a fost creat pentru protejarea identității locale și
regionale în zonele Uniunii Europene și pentru garantarea faptului căacestea vor fi luate în considerare în modul de aplicare a politicilor UE.
• Avocatul european al poporului reprezintă mecanismul prin intermediul
căruia victimele oricărei administrări defectuoase a instituțiilor UE audreptul de a face recurs.
În 1999, deciziile adoptate de către Consiliul European la întâlnirea de la
Helsinki au determinat înființarea câtorva structuri interimare și permanente,care să continue dezvoltarea politicii externe și de securitate comune. Acestea sunt detaliate în Capitolul 4, alături de evoluția Identității Europene de Securitate și Apărare (ESDI), de dezvoltarea relațiilor dintre UniuneaEuropeană și Uniunea Europei Occidentale (UEO), precum și de stabilirea contactelor între Uniunea Europeană și NATO. Informații suplimentare asuprarolului UEO în legătură cu aceste chestiuni sunt oferite spre sfârșitul acestuicapitol.
371Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 371
Politica externă și de securitate comună (CFSP)
Între 1970-1989, cadrul pentru dezvoltarea politică a Uniunii a fost cunoscut
sub denumirea oficială de Cooperare politică europeană, sau “EPC”. Crearea unei Politicii externe și de securitate comune (CFSP), în cadrulTratatului Uniunii Europene care a intrat în vigoare în 1993, a reprezentat unimportant pas înainte în această direcție. Principalele obiective ale CFSP, așa cum sunt prevăzute în Tratat, sunt următoarele:
• salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale și a
independenței Uniunii;
• întărirea pe toate căile a securității Uniunii și statelor membre;• menținerea păcii și întărirea securității internaționale;• promovarea cooperării internaționale; și• dezvoltarea și consolidarea democrației și a literei legii, respectul drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului.
Procedurile decizionale din cadrul UE în domeniul politicii externe și al
securității sunt, în principal, inter-guvernamentale. Consiliul Europei defineșteliniile generale pentru CFSP și, cu excepția unor decizii de implementare aunor acțiuni comune descrise mai înainte în acest capitol, toate deciziile ulterioare adoptate de către Consiliul UE sunt votate prin unanimitate.
În cadrul procesului continuu de dezvoltare efectivă a CFSP, UE a stabilit
o procedură de nominalizare a trimișilor speciali cu misiuni specifice, în calitatede reprezentanți ai Uniunii. Această procedură a fost utilizată, spre exemplu,pentru desemnarea trimișilor speciali ai UE în Bosnia, în regiunea marilor lacuridin Africa și în Orientul Mijlociu.
La finalul Conferinței inter-guvernamentale a UE, care s-a desfășurat în
1996 și 1997, șefii de stat și de guvern au încheiat Tratatul de la Amsterdam.Implicațiile acestuia asupra viitorului Politicii externe și de securitate comună aUniunii și asupra relațiilor UE-UEO sunt descrise mai departe, tot în acest capitol.
Au fost întreprinse noi măsuri pentru implementarea CFSP și CEDSP la
următoarele reuniuni ale Consiliului Europei, mai ales la Köln, în iunie 1999, la Helsinki, în decembrie 1999 și la Lisabona, în martie 2000.
CFSP este astfel concepută încât să acopere toate domeniile politicii
externe și de securitate. În Tratatul Uniunii Europene, precum și în declarațiacomună a statelor membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) s-a decis caUEO să devină o parte integrantă a dezvoltării Uniunii și că UE ar trebui să fieabilitată să ceară UEO să elaboreze și să implementeze deciziile și acțiunile
372Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 372
CFSP care au implicații asupra apărării. Pentru a asigura coordonarea între
UE, UEO și NATO, membri Uniunii Europene au fost invitați să adere la UEOsau să devină observatori, iar alți membri europeni ai NATO au fost invitați sădevină membri asociați ai UEO.
Odată cu aprobarea acestor măsuri, liderii Uniunii Europene au subliniat
faptul că NATO rămâne baza apărării colective a membrilor săi și că va continua să dețină un rol important în gestionarea crizelor. Mai mult, dezvoltarea CESDP se va desfășura fără prejudicii, fie față de angajamentelețărilor membre, asumate în virtutea articolului 5 al Tratatului (NATO) de laWashington, fie față de prevederile articolului V al Tratatului (UEO) de laBruxelles.
La Helsinki, în decembrie 1999, pe lângă noile organisme permanente și
măsurile interimare descrise mai sus, Consiliul a mai stabilit un obiectiv european comun referitor la capacitățile militare pregătite pentru desfășurare șia hotărât să dezvolte obiective colective privind capacitățile din domeniile decomandă și control, informații și transport strategic, care să permită UE efectuarea întregului spectru de misiuni “Petersberg”. Aceste obiective pot fiîndeplinite prin eforturi voluntare, coordonate la nivel național și internațional.
Obiectivul principal referitor la dezvoltarea capacităților militare europene
necesită posibilitatea de desfășurare rapidă, pe parcursul a 60 de zile, precum și cea de a susține, pentru o perioadă de cel puțin un an, forțe alcătuitedin maxim 60000 de soldați, capabile să efectueze operațiuni. Totodată, au fost fixate obiective pentru efective mai reduse, cu o capacitate de acțiune rapidă,la nivele înalte de pregătire.
La Lisabona, trei luni mai târziu, Consiliul European a salutat faptul că
organismele interimare prevăzute la Helsinki fuseseră deja înființate și că fusese elaborat un proces de punere în practică a obiectivului principal și deidentificare a contribuțiilor naționale necesare pentru realizarea capacitățilormilitare menționate mai sus. Pentru toamna anului 2000
4s-a fixat o Conferință
asupra capacităților.
La reuniunea Consiliului European de Miniștri, care s-a desfășurat la
Santa Maria da Feira, în Portugalia, în iunie 2000, liderii Uniunii Europene aucontinuat procesul CESDP în câteva domenii, mai ales în lumina acordurilorcare trebuiau încheiate de către Consiliu, în privința contribuției la gestionareacrizei militare a UE venită din partea altor state.
3734 La Conferința privind acordul asupra capacităților, care s-a desfășurat la Bruxelles, în noiembrie
2000, UE și miniștrii apărării din țările partenere au alocat forțe substanțiale pentru viitoarea Forțăeuropeană de reacție rapidă. Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 373
Aceste acorduri se referă la modalitățile de consultare și/sau participare
privind membrii europeni ai NATO care nu fac parte din UE, sau alte state caresunt candidate la aderarea la UE. Totodată, Consiliul UE a hotărât că Rusia,Ucraina și alte state europene angajate în dialog politic cu Uniunea, precum șialte țări interesate, pot fi invitate să participe la operațiunile efectuate sub conducerea UE. În acest context, Consiliul a salutat interesul exprimat deCanada.
Mai mult, Consiliul a identificat principiile pe baza cărora ar trebui
dezvoltate consultările și cooperarea cu NATO. Astfel, s-a propus crearea a patru grupuri de lucru ad-hoc, având misiunea să se ocupe, separat, de problemele privitoare la securitate; obiectivele capacităților; modalitățile deasigurare a accesului UE la activele și capacitățile NATO; și definirea aranjamentelor permanente pentru consultările UE-NATO.
5
Mai multe informații pot fi obținute de la birourile diferitelor instituții ale
Uniunii Europene descrise mai sus, de la birourile regionale de informații aleUniunii, precum și de la Comisia Europeană.
Comisia Europeană
73 rue Archimède 1040 BrusselsBelgiumTel: 32 2 295 3844 Fax: 32 2 295 0166 Website: http://www.europa.eu.int
UNIUNEA EUROPEI OCCIDENTALE (UEO)6
Uniunea Europei Occidentale există din 1954, iar astăzi cuprinde 10 țări
europene: Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia și Spania. Dispune de un Consiliu și de unSecretariat, transferate în ianuarie 1993 de la Londra la Bruxelles, și de oAdunare parlamentară care se reunește la Paris. Uniunea Europei Occidentale
3745 Grupurile ad-hoc de lucru au început să se întrunească în vară. În decembrie 2000, miniștrii NATO
au apreciat progresele, salutând intensificarea dialogului NATO-UE și contribuția acestuia laînțelegerea crescută în cadrul celor două organizații, asupra modului în care acestea ar puteacoopera efectiv.
6 În noiembrie 2000, Consiliul de Miniștri al UEO, întrunit la Marsilia, a salutat progresele înregistrate
de Uniunea Europeană în domeniul securității europene și al politicii de apărare, precum și sprijinulAlianței Atlantice în cadrul acestui proces. Consiliul a adoptat câteva decizii referitoare la transferulrolului său operațional către Uniunea Europeană, precum și la aranjamentele necesare funcțiilor șistructurilor rămase în cadrul UEO.Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 374
își are originile în Tratatul asupra colaborării economice, sociale și culturale și
privind autoapărarea colectivă, semnat la Bruxelles, în 1948, de către Belgia,Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda.
Odată cu semnarea, în 1949, a Tratatului Nord-Atlantic, exercitarea
responsabilităților militare ale Organizației Tratatului de la Bruxelles sau aleUniunii Occidentale a fost transferată Alianței Nord-Atlantice. În termeniiAcordurilor de la Paris, din 1954, Republica Federală a Germaniei și Italia auaderat la Tratatul de la Bruxelles, și organizația a fost redenumită UniuneaEuropei Occidentale. Aceasta și-a continuat activitatea conform condițiilor șimisiunilor enunțate în Acordurile de la Paris.
Uniunea Europei Occidentale a fost reactivată în 1984, cu misiunea de a
elabora o “identitate europeană de apărare comună”, pe baza cooperării întremembrii săi în domeniul securității și de a întări coloana europeană a AlianțeiNord-Atlantice.
În luna august 1987, în timpul războiului dintre Iran și Irak, experții Uniunii
Europei Occidentale s-au reunit la Haga pentru a discuta adoptarea unormăsuri comune în Golf, de asigurare a libertății de navigație în culoarele maritime ale regiunii, rezervate transportului de petrol; în luna octombrie aaceluiași an, țările UEO s-au întâlnit din nou pentru a-și coordona prezența militară în Golf, în urma atacurilor lansate în zonă împotriva unor nave comerciale.
Reunit la Haga în octombrie 1987, Consiliul Uniunii Europei Occidentale,
alcătuit din miniștrii afacerilor externe și ai apărării din țările membre, a adoptato “Platformă asupra intereselor europene în materie de securitate”, în care îșiafirmau în mod solemn hotărârea de a întări coloana europeană a NATO,oferind astfel o dimensiune de securitate și apărare pentru o Europă integrată.Această platformă definea relațiile Uniunii Europei Occidentale cu NATO și cualte instanțe, prevăzând și lărgirea UEO și condițiile propice asigurării întăririi rolului său ca forum în cadrul căruia vor avea loc, cu regularitate, dezbateri asupra problemelor de apărare și securitate care afectează Europa.
Odată cu ratificarea Tratatului de aderare semnat în noiembrie 1988,
Portugalia și Spania au devenit membre ale Uniunii Europei Occidentale în1990, conform hotărârilor luate în anul 1987 în favoarea facilitării procesului deextindere a UEO. O etapă suplimentară a acestui proces a fost marcată înnoiembrie 1989, atunci când Consiliul a decis înființarea unui Institut de Studiide Securitate, al cărui sediu să fie la Paris, cu misiunea de a ajuta la elaborarea unei identități europene de securitate și la implementareaPlatformei de la Haga.
La reuniunea desfășurată la Maastricht în 9-10 decembrie 1991,
Consiliul European a adoptat câteva hotărâri privind mai ales politica externăși de securitate comună a Uniunii Europene, iar statele membre au decis
375Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 375
asupra rolului UEO și a relațiilor sale cu Uniunea Europeană și cu NATO
(stabilite în Declarațiile de la Maastricht). Aceste decizii, salutate de ConsiliulNord-Atlantic reunit pe 19 decembrie în sesiune ministerială, pot fi rezumateastfel: invitarea membrilor Uniunii Europene să adere la UEO sau să cearăstatutul de observator la această organizație și încurajarea statelor europenemembre NATO să devină membri asociați ai UEO; întărirea progresivă a acestei organizații, ca o componentă a apărării Uniunii Europene și ca organism responsabil să concretizeze și să aplice hotărârile și măsurile adoptate de Uniune și care au implicații în domeniul apărării; transpunerea înpractică a obiectivului constând în întărirea coloanei europene a AlianțeiAtlantice, precum și a rolului, responsabilităților și contribuțiilor statelor membre ale UEO care aparțin Alianței; afirmarea de către UEO a intenției salede a acționa conform pozițiilor adoptate de Alianță; întărirea rolului operativ alUEO; și transferarea Consiliului și Secretariatului UEO de la Londra laBruxelles. Au mai fost examinate și alte propuneri, mai ales cele asupra roluluipe care l-ar putea avea UEO în cooperarea în domeniul armamentelor.
La data de 19 iunie 1992, miniștrii de externe și ai apărării din statele
membre UEO s-au întâlnit în apropiere de Bonn, pentru a continua consolidarearolului UEO, emițând “Declarația de la Petersberg”. Această declarație a stabilit, pe baza deciziilor adoptate la Maastricht, punctele de referință aleviitoarei dezvoltări a organizației. Statele membre ale UEO și-au declaratdisponibilitatea de a pune unități militare din toate categoriile de forțe armateconvenționale în slujba misiunilor militare sub autoritatea UEO. Aceste misiuni,denumite “Misiuni Petersberg”, constau în operațiuni umanitare și de salvare,de menținere a păcii și ale forțelor de intervenție în gestionarea crizelor,incluzând operațiuni de menținere a păcii. În Declarația de la Petersberg, membrii UEO se angajează să susțină acțiunile de prevenire a conflictelor șide menținere a păcii efectuate în cooperare cu CSCE și Consiliul de Securitateal Organizației Națiunilor Unite.
Prima aplicare a prevederilor Tratatului de la Maastricht cu privire la UEO
(Articolul J.4.2. din Tratatul Uniunii Europene) a avut loc în noiembrie 1996. La vremea respectivă, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie carecerea UEO examinarea de urgență a modalităților prin care aceasta ar puteacontribui la eforturile umanitare ale UE în sprijinul refugiaților și persoanelordeportate din regiunea marilor lacuri din Africa. Cooperarea între UE și UEO s-a concretizat și în privința planificării operațiunilor de evacuare, de sprijinire a eforturilor africane de menținere a păcii și de deminare.
Prevederile stabilite în Tratatul de la Maastricht au fost ulterior reexaminate,
cu ocazia Conferinței Inter-guvernamentale (IGC) din 1996/1997. La Reuniunea ministerială de la Madrid din 1995, UEO a decis care va fi “contribuția UEO la Conferința inter-guvernamentală a Uniunii Europene din
376Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 376
1996”. Acest document evalua dezvoltarea organizației după Maastricht,
stabilea mai multe variante pentru viitorul relațiilor UE-UEO și enumera unnumăr de principii și linii generale pentru a asista IGC în privința aranjamentelor de apărare europeană. Documentul a fost supus atențieiConsiliului Uniunii Europene de către UEO.
Ca urmare a Conferinței inter-guvernamentale din 16-17 iunie 1997,
la Amsterdam, șefii de stat și guvern ai UE au aprobat modificările la Tratatulde la Maastricht, cu implicații pentru viitorul Politicii externe și de securitatecomune a Uniunii și relațiilor UE-UEO. Misiunile de tip Petersberg, în mod special, așa cum au fost ele definite de către UEO la reuniunea ministerială din iunie 1992, au fost incluse în Tratatul de la Amsterdam.
Tratatul de la Amsterdam stipulează că UEO reprezintă o parte integrantă
a dezvoltării Uniunii Europene, acordând acesteia accesul la o capacitateoperațională, în special în contextul Misiunilor de tip Petersberg. UEO ar trebuisă sprijine UE în identificarea aspectelor politicii de apărare în cadrul politiciiexterne și de securitate comune, iar UE ar trebui, în consecință, să dezvolterelații instituționale mai strânse cu UEO “în scopul de a integra UEO în UE,
în cazul în care Consiliul European adoptă o asemenea decizie” .
Tratatul de la Amsterdam mai stipulează că “Uniunea va apela la rândul
său la UEO, în elaborarea și implementarea deciziilor și acțiunilor Uniunii careau implicații asupra apărării” , acordând Consiliului European competența de a
stabili linii generale pentru UEO, în domeniile în care UE ar putea apela laUEO. În astfel de situații, toate statele Uniunii Europene, inclusiv cele care nusunt membre cu drepturi depline ale UEO, sunt abilitate să participe la astfelde activități. În același sens, Consiliul Uniunii Europene, în acord cu instituțiileUEO, va adopta măsurile practice necesare pentru a permite tuturor statelormembre ale UE să contribuie și să se implice efectiv și în mod egal în planificareași procesul decizional din cadrul UEO.
Protocolul asupra articolului 17 din Tratatul de la Amsterdam stipulează că
UE va elabora, împreună cu UEO, măsurile pentru întărirea cooperării comuneîn intervalul de un an după intrarea în vigoare a Tratatului. UEO, în “Declarațiaasupra rolului Uniunii Europei Occidentale și asupra relațiilor acesteia cuUniunea Europeană și cu Alianța Atlantică”, adoptată de către miniștrii UEO ladata de 22 iulie 1997, a luat notă de toate paragrafele Tratatului de laAmsterdam care fac referire la UEO. Totodată, declarația stabilește înțelegereade către UEO a rolului și relațiilor sale cu UE și cu Alianța Atlantică, stipulând că UEO reprezintă o parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene,contribuind la aceasta cu accesul la capacitățile sale operaționale, în special încontextul misiunilor de tip Petersberg, și constituie un element esențial al dezvoltării ESDI în cadrul Alianței, în conformitate cu Declarația de la Paris șicu deciziile adoptate de către miniștrii NATO la Berlin, în iunie 1996.
377Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 377
În urma semnării Tratatului de la Amsterdam și a Declarației UEO din 22
iunie 1997, au fost întreprinși pași importanți pentru dezvoltarea relațiilor UE-UEO. În septembrie 1997, Consiliul UEO a introdus măsuri de armonizare,pe cât posibil, a exercitării, prin rotația statelor membre, a președinției semestriale, atât a UEO, cât și a UE. La întâlnirea lor de la Erfurt (Germania)din noiembrie 1997, miniștrii UE au aprobat o hotărâre referitoare la intensificarea rolului operațional al statelor UEO cu statut de observator, în conformitate cu prevederile conținute în articolul 17.3 din Tratatul de laAmsterdam. Totodată, miniștrii care s-au reunit la Erfurt au adoptat o deciziereferitoare la modalitățile de participare a membrilor asociați și a observatorilorla operațiunile întreprinse de UEO.
Din 1991, UEO a dezvoltat un cadru în care un număr tot mai mare de țări
europene au devenit partenere la activitățile sale. În a doua Declarație de laMaastricht din 1991, UEO invita statele membre UE să adere la UEO, în condițiile stipulate în articolul XI al Tratatului de la Bruxelles modificat, sau să devină observatori. În paralel, alte state europene membre NATO aufost invitate să devină membri asociați ai UEO, “astfel încât să li se ofere
posibilitatea de a participa în totalitate la acțiunile UEO” . Declarația de la
Petersberg definea drepturile și obligațiile statelor membre UE și NATO, ca viitori membri, observatori sau membri asociați. La reuniunea ministerialăcare a avut loc la Roma, pe 20 noiembrie 1992, membrii UEO au convenit sălărgească Organizația și au invitat Grecia să devină cel de-al zecelea membru,această aderare urmând a fi supusă ratificării de către Parlamentul Greciei.
La 9 mai 1994, la reuniunea din Luxemburg, Consiliul de Miniștri al UEO
a dat publicității “Declarația de la Kirchberg”, care acordă celor 9 țări dinEuropa Centrală și de Est semnatare ale “Acordurilor europene” cu UE, statutul de “partener asociat”
7 (spre deosebire de statutul de membru asociat
al Islandei, Norvegiei și Turciei). Slovenia a devenit cel de-al zecelea partenerasociat în 1996.
Grecia a aderat oficial la UEO în 1995. Islanda, Norvegia și Turcia,
în calitate de țări membre NATO, au primit statutul de membru asociat;Danemarca și Irlanda, ca membri ai Uniunii Europene, au devenit observatori.Ca urmare a aderării lor la UE, începând cu 1 ianuarie 1995, și după finalizareaprocedurilor parlamentare, Austria, Finlanda și Suedia au devenit, de asemenea,observatori în cadrul UEO. La data de 23 martie 1999, în urma aderării lor laNATO, Republica Cehă, Polonia și Ungaria au devenit membri asociați.
3787 Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Ungaria.Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 378
Astfel, aceste decizii au creat un sistem cu geometrie variabilă, cuprinzând
trei nivele diferite de participare și afiliere, plus un statut de observator:
• Membri (totodată, membri ai NATO și ai UE);• Membri asociați (membri ai NATO, dar nemembri ai UE);• Parteneri asociați (state nemembre NATO și nici UE) și,• Observatori (membre EU, dar nemembre NATO. Danemarca a optat tot
pentru statutul de observator).
Implementarea misiunilor de tip Petersberg
Pe parcursul deceniului nouă, UEO a dezvoltat relații cu o serie de alte țări
și regiuni. Există, astfel, un dialog cu Rusia, prin consultare politică și cooperarepractică în probleme de interes reciproc. Un exemplu îl constituie furnizarea deimagini rusești pentru Centrul de sateliți al UEO. Totodată, UEO a dezvoltat undialog cu Ucraina, pe baza unui comunicat comun UEO/Ucraina, din septembrie1996; și un dialog cu șase țări mediteraneene nemembre UEO (Algeria, Egipt,Israel, Mauritania, Maroc și Tunisia). Aceste dialoguri au creat oportunitatea dea informa aceste țări pe marginea activităților UEO și de a schimba opiniiasupra subiectelor de interes comun, precum experiența câștigată în urmaoperațiunilor de menținere a păcii. În contextul eforturilor întreprinse de comunitatea internațională, UEO are ca misiune și asistarea țărilor africane îndezvoltarea capacităților efective de menținere a păcii.
În urma hotărârilor adoptate la Maastricht și Petersberg, au mai fost luate
măsuri pentru dezvoltarea capacităților operaționale ale UEO, în vedereadotării organizației cu instrumentele necesare în vederea îndeplinirii misiunilorde tip Petersberg. În acest context, a fost creată Celula de planificare a UEO,sub autoritatea Consiliului UEO, care să elaboreze planificarea posibileloroperațiuni ale UEO și să stabilească și să modernizeze lista Forțelor de reacțieale UEO (FAWEU). UEO nu deține forțe permanente sau structuri de comandăproprii. Drept urmare, pot fi puse la dispoziția sa, pentru diverse misiuni posibile, unități militare și structuri de comandă desemnate de către statelemembre și asociate. Este vorba despre unități naționale și despre diferiteformațiuni multinaționale, precum: Corpul european, Divizia multinațională(centru), Forța amfibie anglo-olandeză, Eurofor și Euromarfor, Cartierul generalal corpului I armată germano-olandez, precum și Forța amfibie hispano-italiană.
8
3798 Eurocorps: Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Spania. Divizia multinațională centrală
(MND(C)) face parte din Forțele de reacție disponibile pentru Comandantul Suprem Aliat pentruEuropa, în cadrul structurii armate militare integrate a NATO. Eurofor (forță de desfășurare rapidă)și Euromafor (forță maritimă) includ forțe provenind din Franța, Italia, Portugalia și Spania. Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 379
Printre alte măsuri destinate să dezvolte capacitatea operațională a
UEO figurează înființarea unui Centru de sateliți la Torrejon, Spania, inaugurat în aprilie 1993 și destinat să interpreteze și să analizeze datele transmise prin satelit pentru verificarea acordurilor de control al armamentelor, monitorizarea crizelor și gestionarea sprijinului operațiunilor UEO; crearea unuiCentru de situații (devenit operațional în iunie 1996) cu misiunea de asupraveghea zonele de criză desemnate de către Consiliul UEO și de a monitoriza derularea operațiunilor UEO; crearea unui Comitet de delegați militari și reorganizarea structurii militare de la sediul UEO, în 1998, în conformitatecu deciziile luate de către miniștri UEO cu ocazia reuniunilor de la Paris șiErfurt, din mai, respectiv, noiembrie 1997.
Cooperarea între UEO și NATO a stat la baza procesului de reactivare a
UEO și a devenit din ce în ce mai strânsă și mai frecventă. La 21 mai 1992, la sediul NATO s-a desfășurat prima reuniune oficială a Consiliului UEO si aConsiliului Nord-Atlantic. Ulterior, Secretarul general al UEO a asistat, în modregulat, la reuniunile ministeriale ale Consiliului Nord-Atlantic, iar Secretarulgeneral al NATO a participat la reuniunile ministeriale ale UEO. Consiliile Atlanticului de Nord și UEO au început să se reunească de patru oripe an și, suplimentar, ori de câte ori este nevoie. Un Acord de Securitate a fostîncheiat între cele două organizații, în scopul facilitării schimbului de informațiisecrete. Alte exemple de întărire a acestei cooperări: UEO are acces la sistemul integrat de telecomunicații al NATO, în virtutea unui memorandum deînțelegere NATO-UEO; iar secretariatele și statele majore ale celor două organizații se consultă în mod regulat.
Un pas important înainte, către o mai strânsă cooperare între NATO și
UEO, a fost făcut în cadrul Summit-ului NATO de la Bruxelles, din ianuarie1994. Cele 16 țări membre ale Alianței și-au oferit sprijinul necondiționat dezvoltării unei Identități Europene pentru Securitate și Apărare, care ar întăricoloana europeană a Alianței, în paralel cu legătura transatlantică, permițând,astfel, aliaților europeni să își asume o mai mare responsabilitate în cauzasecurității și apărării lor comune. Aceste țări și-au exprimat sprijinul pentruîntărirea coloanei europene a Alianței prin intermediul UEO, care a fost dezvoltată și în calitate de componentă de apărare a Uniunii Europene. Pentru a evita o dublare a capacităților, NATO a acceptat să pună la dispozițieactivele sale colective, pe baza consultărilor din cadrul Consiliului Nord-Atlantic, “pentru operațiuni UEO efectuate de aliații europeni în aplicarea
politicii lor externe și de securitate comune” . În plus, șefii de stat și de guvern
au adoptat conceptul Forțelor operative multinaționale interarme (CJTF – veziCapitolul 12), care reprezintă un instrument de facilitare a operațiunilor determinate de anumite circumstanțe. Ei au decis că acest concept trebuie săfie pus în practică în așa fel încât să fie alocate capacități militare separabiledar nu separate, care pot fi desfășurate de NATO sau UEO și care răspund
380Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 380
cerințelor europene, contribuind la securitatea Alianței. În același timp, șefii de
stat și de guvern au reafirmat că Alianța rămâne forumul principal de consultare între membrii săi și locul unde aceștia se pun de acord asupra politicilor referitoare la angajamentele de securitate și apărare ale Aliaților, care decurg din Tratatul de la Washington.
Cu ocazia reuniunilor din luna iunie 1996, miniștrii afacerilor externe și cei
ai apărării au afirmat necesitatea creării Identității Europene de Securitate șiApărare în interiorul NATO, ca element esențial al procesului de adaptareinternă a Alianței. Aceasta va permite tuturor aliaților europeni să își aducă ocontribuție mai coerentă și mai eficientă la misiunile și activitățile Alianței, ca expresie a responsabilităților împărțite, să acționeze conform cerințelor și săîntărească parteneriatul transatlantic. Valorificând la maximum conceptulCJTF, această identitate va fi bazată pe principii militare solide, va fi sprijinităde o planificare militară adecvată și va permite crearea unor forțe militare coerente și eficiente, capabile să acționeze sub controlul politic și orientareastrategică ale UEO, luând în considerare, la nevoie, participarea completă aaliaților europeni. Cu ocazia Întâlnirii la nivel înalt de la Madrid, din iulie 1997,șefii de stat și guvern ai țărilor membre NATO au salutat progresele importanteînregistrate în privința creării Identității Europene de Securitate și Apărare încadrul Alianței, aplicând deciziile politice importante adoptate de miniștrii deexterne și ai apărării în iunie 1996 și cerând Consiliului Nord-Atlantic în sesiunepermanentă să își ducă la bun sfârșit, cât mai repede, lucrările în cooperare cu UEO.
Un Exercițiu comun de gestionare a crizelor UEO/NATO s-a desfășurat în
februarie 2000, în scopul testării conceptelor și aranjamentelor legate de ESDI,specifice operațiunilor de sub comanda UEO care sunt efectuate cu activele șicapacitățile NATO, iar pentru anul 2001 a fost planificat un Studiu comun alexercițiilor NATO-UEO (JES-01).
În lumina deciziilor adoptate de Consiliul European la Helsinki, în 1999,
miniștrii de externe și ai apărării din țările membre UEO au recunoscut căîndeplinirea de către UE a noilor responsabilități din domeniul securității vaavea profunde repercusiuni asupra UEO, ca organizație. La reuniunea la careau participat la Porto (Portugalia), în mai 2000, ei au cerut ConsiliuluiPermanent al UEO să examineze măsurile care ar putea fi necesare într-unanumit moment. Totodată, s-au clarificat implicațiile politicii europene comunede securitate și apărare asupra Tratatului de la Bruxelles și a UEO. Pe bazadeciziilor adoptate la Reuniunea ministerială a UEO, de la Marsilia, în noiembrie2000, noul președinte francez al UEO a subliniat faptul că articolul V alTratatului de la Bruxelles va continua să reflecte angajamentul comun al țărilormembre în ceea ce privește apărarea lor colectivă. Au fost aplicate măsuri
381Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 381
pentru îndeplinirea funcțiilor rămase în cadrul UEO, după intrarea în funcțiune
a Uniunii Europene.
Misiuni operaționale întreprinse de UEO
UEO a contribuit la eforturile întreprinse de către comunitatea
internațională în contextul conflictului din Bosnia-Herțegovina, din 1992, și alcrizei din Albania, din 1997, atât prin derularea unui număr important deoperațiuni UEO, cât și prin coordonarea unei operațiuni comune cu NATO, cu scopul de a sprijini eforturile Națiunilor Unite de a pune capăt conflictului dinfosta Iugoslavie.
În iulie 1992, țările membre UEO au decis să pună la dispoziție forțe
navale pentru monitorizarea respectării rezoluțiilor Consiliului de Securitate alONU în Adriatica, rezoluții îndreptate împotriva Republicii Federale Iugoslavia(Serbia și Muntenegru). Măsuri similare au fost luate de către Consiliul Nord-Atlantic într-o sesiune ministerială desfășurată pe marginea Summit-uluiOSCE de la Helsinki, din 10 iulie 1992, în colaborare cu UEO.
Într-o sesiune comună din 8 iunie 1993, Consiliul Nord-Atlantic și Consiliul
Uniunii Europei Occidentale au aprobat conceptul de operațiuni combinateNATO/UEO, de impunere a embargoului sub autoritatea celor două organizații.Un singur comandant a primit misiunea de a dirija forțele operative combinateNATO/UEO în Adriatica. Aplicarea acestei decizii este descrisă mai detaliat înCapitolul 5.
La 5 aprilie 1993, Consiliul de Miniștri al UEO a decis să acorde asistență
Bulgariei, României și Ungariei în încercările acestora de a întări embargoulimpus de ONU pe Dunăre. Asistența UEO a luat forma unei poliții civile și aunor operațiuni vamale acordate cu sprijinul altor organizații, mai ales dinpartea UE și CSCE. După încetarea sancțiunilor ONU, atât operațiunea dinAdriatica, cât și cea de pe Dunăre, au fost desființate.
La începutul lunii iulie 1994, UEO a răspuns solicitării de a acorda sprijin
Administrației UE instaurate la Mostar, prin expedierea unui contingent depoliție. Scopul acestuia era de a asista părțile bosniacă și croată din Mostar, în crearea unei forțe de poliție unice în această regiune. După încheierea mandatului Administrației UE, în iulie 1996, un trimis special al UE a fost numitîn Mostar până la sfârșitul anului. Detașamentul de poliție UEO și-a continuatactivitatea până la transferul puterilor executive ale trimisului special cătreautoritățile locale, la 15 octombrie 1996.
În 1997, Consiliul UEO a decis, în contextul crizei din Albania,
desfășurarea unei Structuri multinaționale de consiliere a poliției (MAPE), pentru a sprijini acțiunea Forței multinaționale de protecție, creată și
382Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 382
desfășurată de mai multe țări europene sub autoritatea Consiliului de
Securitate al ONU (Rezoluția 1101). Prima operațiune UEO, condusă deConsiliul UEO cu sprijinul Secretariatului UEO și al Celulei de planificareasupra rolului MAPE, era să informeze și să consilieze autoritățile de ordinealbaneze în privința modalităților adecvate de restaurare a ordinii, precum șiasupra responsabilităților care le reveneau în derularea procesului electoral.Desfășurarea a început în mai 1997, cu membrii UEO, membrii asociați, observatorii și partenerii asociați, cu toții fiind participanți la această misiune.Ca răspuns la cererile adresate de către guvernul albanez, mandatul MAPE afost extins.
În mai 1999, la cererea Uniunii Europene, UEO a inițiat în Republica
Croația o Misiune de ajutor pentru operațiunile de deminare. Consiliul deminiștri al UEO a adoptat o decizie la Marsilia, în noiembrie 2000, prin caremisiunea era trecută în cadrul UEO, până la expirarea mandatului acesteia, în mai 2001.
Alte informații despre Uniunea Europei Occidentale și despre deciziile
legate de transferul rolului operațional de la UEO la UE, precum și desprearanjamentele privind funcțiile și structurile rămase în sarcina UEO, pot fiobținute de la:
Uniunea Europei Occidentale Western European Union Assembly
Secretariat-General 43 avenue du Président Wilson4 rue de la Régence 75775 Paris Cedex 16,Brussels, Belgium FranceTel: 32 2 500 4455 Tel: 33 1 53 67 22 00Fax: 32 2 511 3519 Fax: 33 1 47 20 45 43E-mail: eo.presse@skynet.be E-Mail: 100315.240@compuserve.comWebsite: http://www.weu.int Website: http://www.weu.int/assembly
WEU Institute for Security Studies
43 Avenue du Président Wilson75775 Paris Cedex 16FranceTel 33 1 53 67 22 00Fax: 33 1 47 20 81 78 E-Mail: weu.iss@csi.com Website: http://www.weu.int/institut
CONSILIUL EUROPEI
Consiliul Europei a fost înființat la 5 Mai 1949, cu scopul de ”a crea o mai
strânsă unitate între membrii săi, pentru salvgardarea și promovarea idealurilor
383Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 383
și principiilor care alcătuiesc patrimoniul lor comun și favorizarea progresul
lor economic și social” . Consiliul are ca misiune generală să vegheze
la respectarea principiilor fundamentale privind drepturile omului, democrația pluralistă și litera legii, precum și la ameliorarea calității viețiicetățenilor europeni
9.
Consiliul Europei cuprinde 43 de țări membre (vezi mai jos). Cei mai noi
membri sunt: Ungaria (1990), Polonia (1991), Bulgaria (1992), Estonia,Lituania, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia și România (1993), Andorra (1994), Letonia, Albania, Moldova, Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei
10și Ucraina (1995), Rusia și Croația (1996), Georgia (1999) și
Armenia și Azerbaidjan (2001).
Consiliul Europei este compus dintr-un Comitet de miniștri, cu misiunea
de a conveni asupra măsurilor care vor fi întreprinse în comun de cătreguverne, și dintr-o Adunare Parlamentară, alcătuită din 291 de membri, care formulează propuneri pentru noi activități și servește, la un mod general,ca forum parlamentar. Unele activități ale Consiliului Europei sunt deschise șițărilor care nu sunt membre. Bosnia-Herțegovina (din 28 ianuarie 1994) și Republica Federală a Iugoslaviei (din 22 ianuarie 2001) au statut de invitatspecial al Adunării Parlamentare. În 1997, statutul Belarusului de invitat specialal Adunării Parlamentare a fost suspendat, iar procedura de aderare a acesteia la Consiliul Europei a fost înghețată. Canada, Israel și Mexic au statutde Observatori la Adunarea Parlamentară, iar Canada, Sfântul Scaun,Japonia, Mexic și Statele Unite au statut de observator în Comitetul de miniștrial Consiliului.
Au fost încheiate aproximativ 165 de convenții și înțelegeri de către
Consiliul Europei, cele mai importante fiind Convenția pentru protecția drepturilor omului și a drepturilor fundamentale, Convenția culturală europeanăși Carta socială europeană. La Întâlnirea la nivel înalt de la Viena din 1993,Consiliul Europei a subliniat contribuția sa la securitatea democratică aEuropei. Acest concept de securitate democratică are două aspecte: primul, insistența absolută asupra democrației pluraliste și parlamentare, pe indivizibilitatea și universalitatea drepturilor omului și pe puterea absolută alegii și a moștenirii culturale comune, îmbogățită datorită diversității sale, ca oprecondiție fundamentală pentru securitate; iar al doilea aspect, un puternicaccent pe cooperarea europeană pe baza acestor valori, ca metodă de construire a canalelor de încredere de-a lungul continentului, ceea ce poate,totodată, preveni conflictele și oferi un ajutor în găsirea soluțiilor pentru
3849 Statutul Consiliului Europei, Capitolul 1, Art. 1.
10 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 384
problemele comune. Promovarea securității democratice contribuie la
îndeplinirea misiunilor cu un grad ridicat de risc în Europa. În afară de diminuarea riscurilor de reîntoarcere la totalitarism, răspunde la provocărileapărute din: violări serioase și masive ale libertăților fundamentale și ale drepturilor omului, incluzând discriminarea împotriva unei părți a populației,deficitele majore în structurile legii, naționalismul agresiv, rasismul și intoleranța, ca și tensiunile și conflictele interetnice, terorismul și crima organizată și dezintegrarea socială, tensiunile și diferențele la nivel local șiregional.
Consiliul Europei a desfășurat a doua Întâlnire la nivel înalt la Strasbourg,
în octombrie 1997, adoptând un Plan de acțiune privind principalele responsabilități ale Consiliului, în perioada rămasă până la a 50-a aniversaredin mai 1999 și după această dată. Planul de acțiune viza problemele privinddemocrația și drepturile omului, relațiile sociale, securitatea cetățenilor, valorile democratice și diversitatea culturală. La 1 februarie 1998, a intrat învigoare Convenția Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minoritățilornaționale. În plus, începând cu 1 noiembrie 1998, Consiliul Europei a aprobatînființarea Curții europene permanente pentru drepturile omului, în bazaProtocolului Convenției europene pentru drepturile omului.
Totodată, planul de acțiune cuprinde dispoziții pentru desemnarea unui
Comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei, primul fiind numit în1999. În final, a fost stabilită o procedură de monitorizare pentru a se asiguracă obligațiile asumate de către statele membre sunt respectate întocmai. Un dialog constructiv, confidențial și nediscriminatoriu este desfășurat atât lanivel guvernamental, în Comitetul de miniștri, cât și la nivel parlamentar decătre Adunarea Parlamentară.
Extinderea semnificativă a Consiliului Europei după sfârșitul Războiului
Rece și creșterea numărului convențiilor instituite demonstrează hotărâreaguvernelor membre de a edifica structuri de cooperare menite să evite noi rupturi pe continent și de a construi o civilizație comună europeană, alcătuită din națiuni democratice. Eforturile Consiliului Europei în aceste sferesunt, astfel, complementare celor întreprinse de Alianța Nord-Atlantică.Consiliul Europei urmărește aplicarea Planului de acțiune în cooperare cu alteorganizații europene sau internaționale, cu precădere Uniunea Europeană șiOSCE.
385Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 385
Albania
AndorraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBulgariaCroațiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlanda
FranțaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLiechtensteinLituaniaLuxemburg
MaltaMoldovaOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaRusiaSan MarinoSlovaciaSloveniaSpania
SuediaElvețiaFosta RepublicăIugoslavă aMacedoniei
11
TurciaUcrainaMarea Britanie
Candidați la aderare
Bosnia
Statut de invitați speciali în Adunarea Parlamentară
Bosnia Republica
Federativă a Iugoslaviei
Statut de observatori în Comitetul de Miniștri
Canada Sfântul Scaun Japonia Mexic Statele Unite
Statut de observatori în Adunarea Parlamentară
a Consiliului
Canada Israel Mexic
Informații suplimentare: Council of Europe,
67075 Strasbourg, FranceTel: 33 3 88 41 20 00 Fax: 33 3 88 41 27 81/82/83 Website: http://www.coe.fr
11 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Consiliul Europei – Statele membre
386Chapitre 15-ro.qxd 26/09/02 12:21 Page 386
CAPITOLUL 16
ORGANIZAȚII PARLAMENTARE
ȘI NEGUVERNAMENTALE
Adunarea parlamentară a NATO (NATO PA)
Asociația Tratatului Atlantic (ATA)
Confederația interaliată a ofițerilor în rezervă (CIOR)
Confederația interaliată a ofițerilor medicali în rezervă (CIOMR)Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 387
Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 388
ORGANIZAȚII PARLAMENTARE
ȘI NEGUVERNAMENTALE
ADUNAREA PARLAMENTAR ĂANATO (NATO PA)
Spiritul de coeziune care caracterizează Alianța este considerabil întărit
datorită sprijinului parlamentarilor liber aleși.
Adunarea parlamentară a NATO (NATO PA) (fosta Adunare nord-
atlantică) este instanța interparlamentară care, din 1955 oferă parlamentarilordin America de Nord și Europa Occidentală posibilitatea de a analiza împreunăproblemele care fac obiectul unor preocupări sau interese comune. În ultimiiani, ținând cont de schimbările politice majore care au avut loc în fosta UniuneSovietică și Europa Centrală și de Est (CEE), Adunarea și-a lărgit semnificativnumărul membrilor și mandatul.
17 țări partenere au statut de delegații asociate la Adunarea parlamentară
a NATO, ceea ce le permite să participe la lucrări și dezbateri. Aceste dezbaterisunt axate, din ce în ce mai mult, pe securitatea întregii Europe, precum și peproblemele economice, politice, de mediu și culturale specifice EuropeiCentrale și de Est.
Țările care au statut de delegație asociată la Adunarea parlamentară a
NATO sunt următoarele:
Albania, Austria, Bulgaria, Croația, Estonia, Finlanda, Georgia, Letonia,
Lituania, Moldova, România, Federația Rusă, Slovacia, Slovenia, Elveția, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
1, Ucraina.
Adunarea este complet independentă față de NATO, dar constituie o
verigă de legătură între parlamentele naționale și Alianță, care încurajeazăguvernele să țină cont de preocupările acesteia atunci când se elaboreazălegile. O altă funcție a Adunării este aceea de a aminti în permanență căhotărârile interguvernamentale luate în cadrul NATO depind în ultimă instanță de aprobarea autorităților politice naționale, conform prevederilor constituționale în vigoare în parlamentele alese în mod democratic. Astfel, Adunarea s-a implicat în mod activ în ratificarea Protocoalelor de aderare semnate la sfârșitul anului 1997, cu privire la integrarea în Alianță aCehiei, Poloniei și Ungariei, în martie 1999.
3891 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 389
Delegații la Adunarea parlamentară a NATO sunt numiți de parlamentele
lor, urmând procedurile naționale în vigoare, în funcție de numărul de parlamentari ai fiecărui partid. Astfel, în Adunare este reprezentat un larg evantai de opinii politice.
Adunarea se întrunește bianual, în sesiune plenară, pe teritoriul țărilor
membre sau asociate, pe bază de rotație, la invitația parlamentelor naționale.Adunarea dispune de șase comitete: politic, apărare și securitate, economie șisecuritate, știință și tehnologie, dimensiune civilă și grupul special mediteranean.Acestea sunt atât grupuri de studiu, cât și importante forumuri de discuții.Comitetele studiază și examinează în profunzime toate marile probleme deactualitate care se pun în domeniile lor de competență. Ele se reunesc în modregulat, pe parcursul întregului an, și raportează asupra activității lor în sesiunile plenare ale Adunării. Există, de asemenea, un secretariat format din30 de persoane, cu sediul la Bruxelles.
Misiunea principală a Adunării este de a informa și de a apropia punctele
de vedere. Oferă parlamentarilor Alianței ocazia să prezinte subiectele șitemele de interes național guvernelor proprii sau organismelor decizionale aleAlianței și să se informeze reciproc asupra perspectivelor foarte diverse careexistă, la nivel național sau regional, în privința a numeroase probleme importante de interes comun. De asemenea, membrii Adunării pot, atunci când își exercită funcția parlamentară în țările lor, să valorifice experiența și informațiile obținute în cadrul Adunării, ceea ce ajută la o cât maibună prezentare a intereselor și a preocupărilor Alianței în cadrul discuțiilor lanivel național. Adunarea are un rol important și în sensul că permite evaluareaopiniei parlamentarilor și a publicului asupra problemelor legate de Alianță șipentru că furnizează, grație deliberărilor care au loc în cadrul său, o situațieprecisă asupra așteptărilor unora sau altora privind diferitele linii de acțiuneale acesteia. În acest sens, Adunarea poate juca un rol indirect, dar importantîn elaborarea politicii Alianței. Recomandările și rezoluțiile pe care le formuleazăsunt transmise guvernelor și parlamentelor naționale, unor organizații importante și Secretariatului general al NATO, care își face cunoscută pozițiadupă consultarea Consiliului Nord-Atlantic.
Coordonarea relațiilor cu țările din centrul și estul Europei a fost realizată
în cadrul așa-numitei Inițiative Rose-Roth, lansată în 1990 de doi membri aiCongresului American, dl. Charlie Rose, pe atunci președinte al Adunării, și senatorul Bill Roth. Această inițiativă are trei componente:
• participarea activă a parlamentarilor din țările CEE la reuniunile
semestriale ale Adunării;
• susținerea de seminarii Rose-Roth speciale, la intervale regulate și pe
teme de interes specific pentru parlamentarii din țările CEE. Acestea
390Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 390
sunt organizate în cooperare cu parlamentele țărilor membre sau cu
cele ale țărilor CEE, asigurând un dialog permanent între legiuitori, în probleme de interes comun. Mai mult de 30 de astfel de seminarii aufost susținute de la începutul inițiativei;
• totodată, programul sprijină și dezvoltarea profesională a personalului
care lucrează pe lângă parlamente, prin intermediul programelor de perfecționare cu durata de două săptămâni, sau al unor stagii mai scurtela secretariatul Adunării, în Bruxelles. Acest program se adresează celorcare lucrează pentru comisiile de afaceri externe sau securitate, ori dinalte domenii ale relațiilor internaționale.
Obiectivele inițiativei Rose-Roth sunt: • integrarea și participarea activă a parlamentarilor din țările CEE la
reuniunile semestriale ale Adunării;
• promovarea unui spirit al parteneriatului și cooperării la nivel legislativ;• îmbunătățirea înțelegerii reciproce între legiuitori, asupra diverselor
probleme și perspective pe care le au;
• informarea parlamentarilor CEE asupra problemelor curente;• promovarea dezvoltării de relații civile și militare adecvate în țările CEE,
prin încurajarea legiuitorilor CEE în privința aprofundării problemelor desecuritate; și prin exemplificarea relațiilor existente, în cadrul țărilormembre ale Alianței, între parlamentari, angajați civili și oficiali militari;
• acordarea pentru legiuitorii CEE de expertiză practică și experiență în
practicile și procedurile parlamentare;
• sprijinul pentru dezvoltarea structurii serviciilor de pe lângă parlamentele
CEE, pentru ca parlamentarii CEE să beneficieze de același tip de asistență ca și omologii lor occidentali.
Rolul Adunării în dezvoltarea relațiilor cu parlamentele din Europa
Centrală și de Est a fost confirmat în Actul Fondator NATO-Rusia și în Carta NATO-Ucraina, ambele semnate în 1997. Aceste documente solicitau extinderea dialogului și cooperării dintre Adunarea nord-atlantică și Adunareafederală a federației Ruse, respectiv Rada Verkovna (parlamentul Ucrainei).
Programul de deschidere al Adunării este distinct, însă complementar față
de activitățile efectuate în cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic(EAPC) și al inițiativei Parteneriatului pentru Pace (PfP). Acesta urmărește înspecial să contribuie la realizarea unui obiectiv-cheie al PfP și anume aplicareacontrolului democratic al forțelor armate. Activitățile Adunării au menirea de a oferi parlamentarilor din țările CEE o serie de cunoștințe, experiență și
391Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 391
elemente de informare, care îi vor ajuta să intervină mai eficient în elaborarea
politicilor de apărare națională și să facă astfel încât controlul forțelor armatesă se exercite în țările lor într-un mod pe deplin democratic.
Pentru informații suplimentare asupra Adunării parlamentare a NATO,
adresați-vă Secretariatului internațional al acesteia:
Place du Petit Sablon 3
1000 BrusselsTel: 32 2 513 2865 Fax: 32 2 514 1847 E-Mail: secretariat@naa.be Website: http://www.naa.be
ASOCIA ȚIATRATATULUI ATLANTIC (ATA)
Asociația Tratatului Atlantic, înființată la data de 18 iunie 1954, reunește,
în calitate de membri, organizații naționale voluntare sau neguvernamentaledin fiecare din cele 19 state membre ale Alianței, în scopul sprijinirii activitățilorNATO și al promovării obiectivelor Tratatului Nord-Atlantic.
Încă de la începutul deceniului nouă ATA acceptă, ca membri asociați,
organizații naționale voluntare și neguvernamentale cu sediul în țărilepartenere NATO. În prezent există 18 asociații care au dobândit calitatea de membru asociat. Conform constituției Asociației Tratatului Atlantic, membrii asociați pot deveni membri cu drepturi depline când țările lor devinmembre NATO și această nouă poziție le-a fost recunoscută de Adunarea ATA,la propunerea Consiliului Asociației.
Începând cu 1999, în urma amendării constituției, Adunarea ATA mai are
dreptul, la propunerea Consiliului, să confere titlul de membru observator organizațiilor neguvernamentale create în țările participante la DialogulMediteranean al NATO, sau în cele care sunt implicate direct sau din punct devedere geografic în problemele de securitate euro-atlantice, chiar dacă nu ausemnat acordurile din cadrul Parteneriatului pentru Pace
2.
Obiectivele ATA și ale organizațiilor naționale afiliate acesteia sunt
următoarele:
3922 În cadrul adunării desfășurate în perioada octombrie-noiembrie 2000 la Budapesta, ATA a acceptat
Alianța pentru securitatea Bosniei-Herțegovina ca primă asociație cu titlul de membru observator.Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 392
• informarea publicului asupra misiunilor și responsabilităților Organizației
Tratatului Nord-Atlantic;
• efectuarea unor cercetări privind diversele obiective și activități care
interesează NATO și extinderea lor spre țările Europei Centrale și deEst, precum și continuarea Dialogului Mediteranean;
• promovarea solidarității între popoarele din zona Atlanticului de Nord și
cele din țările participante la Programul NATO al Parteneriatul pentruPace;
• promovarea democrației;• dezvoltarea cooperării dintre toate organizațiile membre, în vederea
realizării obiectivelor de mai sus.
MEMBRII ASOCIAȚIEI
TRATATULUI ATLANTIC
393BELGIAAsociația Atlantică BelgianăQuartier Reine Astrid12 rue Bruyn1120 BrusselsTel: 32 2 264 40 17Fax: 32 2 268 52 77E-Mail: aabav.ata@skynet.be
FRANȚA
Asociația Atlantică Franceză 10 rue Crevaux75116 ParisTel: 33 1 45 53 15 08Fax: 33 1 47 55 49 63E-Mail: afca@club-internet.fr
GERMANIA
Asociația Atlantică GermanăAm Burgweiher 1253123 BonnTel: 49 228 62 50 31Fax: 49 228 61 66 04E-mail: DtAtlGes@aol.comCANADA
Consiliul Atlantic al Canadei6 Hoskin avenue (Trinity College)TorontoOntario M5S 1H8Tel: 1 416 979 1875Fax: 1 416 979 0825E-Mail: atlantic@idirect.com
DANEMARCA
Asociația Atlantică DanezăRyvangs Allé 1 – Postboks 25212100 Copenhagen 0Tel: 45 39 27 19 44Fax: 45 39 27 56 26E-Mail: atlant@atlant.dk
GRECIA
Asociația pentru CooperareAtlantică și Europeană din Grecia160 A Ioannou Drossopoulou Str.112 56 AthensTel: 30 1 865 5979Fax: 30 1 865 4742E-mail: gaaec@ath.forthnet.grChapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 393
394ISLANDA
Asociația pentru CooperareOccidentalăPO Box 28 121 Reykjavik Tel: 354 561 0015Fax: 354 551 0015E-mail: infonato@islandia.is
LUXEMBURG
Comitetul Atlantic din LuxembourgBP 805 2018 LuxembourgTel: 352 463 563Fax: 352 462 932E-mail: birden@compuserve.com
NORVEGIA
Comitetul Atlantic NorvegianFridtjof Nanssens Plass 60160 Oslo 1Tel: 47 22 40 36 00Fax: 47 22 40 36 10E-Mail:post@atlanterhavskomiteen.no
POLONIA
Clubul Atlantic PolonezAl. 3 Maja 5/51 00-401 WarszawaTel/Fax: 48 22 625 47 49
Asociația Euro-Atlantică
Ul. Sienkiewicza 12/1400-944 WarszawaTel: 48 22 828 11 45Fax: 48 22 828 11 46
REPUBLICA CEHĂ
Comisia Atlantică CehăRitirska 31110 00 Praha 1 E-mail: pavel.bilek@volny.czITALIA
Comitetul Atlantic ItalianPiazza Firenze 2700186 RomeTel: 39 0 6 687 37 86Fax: 39 0 6 687 33 76E-mail: italata@iol.it
MAREA BRITANIE
Consiliul Atlantic al Marii Britanii185 Tower Bridge Road London SEI 2UFTel: 44 20 7403 0640/0740Fax: 44 20 7403 0901E-mail:acuk@atlanticcouncil.demon.co.uk
OLANDA
Comitetul Atlantic OlandezBezuidenhoutseweg 237-2392594 AM Den HaagTel: 31 70 363 9495Fax: 31 70 364 6309E-Mail: atlcom@xs4all.nl
PORTUGALIA
Comitetul Atlantic PortughezAv. Infante Santo 42, 6e 1350-174 Lisbon Tel: 351 21/390 59 57 sau 397 59 06Fax: 351 21 397 84 93E-Mail: cpa@mail.telepac.pt
SPANIA
Asociația Atlantică SpaniolăC/Montesa, 34, 1°28006 MadridTel/Fax: 34 91/ 309 3975:401 2617Fax: 34 91 349 5392E-mail: ata@spain.msChapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 394
395MEMBRII ASOCIA ȚIA IASOCIA ȚIEI
TRATATULUI ATLANTICSTATELE UNITE
Consiliul Atlantic al Statelor UniteSuite 1000 – 910 17th Street,N.W.Washington DC 20006Tel: 1 202 463 7226Fax: 1 202 463 7241E-Mail: info@acus.org
UNGARIA
Comitetul Atlantic UngarMargit Krt. 43-451024 Budapest Tel: 36 1 326 8791 Fax: 36 1 326 8793E-Mail: tmagyarics@hotmail.comTURCIA
Comitetul Atlantic TurcG.O. Pasa Kuleli Sokak 44/1 06700 AnkaraTel: 90 312 446 34 23Fax: 90 312 446 50 11
ALBANIA
Asociația Atlantică AlbanezăBul. Deshmoret e KombitPallati I Kongreseve, Kati I DyteTirana Tel/Fax: 355 4 364 659E-mail: amoisiu@abissnet.com.al
AZERBAIDJAN
Asociația pentru CooperareAtlantică din AzerbaijanAzerbaijan prospekti 37Baku 370000Tel: 994 12 983 176 Fax: 994 12 675 353E-mail: peace@elkhan.baku.azAUSTRIA
Asociația Euro-Atlantică AustriacăErlaufstrasse 7/12346 Maria EnzersdorfSüdstadtTel: 43 22236 41196Fax: 43 2236 41196/9E-mail: Institute@oeies.or.at
BULGARIA
Clubul Atlantic al Bulgariei29 Slavyanska StreetSofia 1000Tel: 359 2 981 0699Fax: 359 2 981 5782Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 395
3963 Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlul său constituțional.CROAȚIA
Consiliul Atlantic al Croației2 Lepusiceva 610000 ZagrebTel: 385 1 4558 022Fax: 385 1 4647 545E-mail: radovanvukadinovic@hotmail.com
FINLANDA
Consiliul Atlantic al FinlandeiC/o Karollina HonkanenThe Finnish Institute ofInternational AffairsMannerhelmintle 15A00260 HelsinkiTel: 358 9 434 207 25Fax: 358 9 434 207 69E-mail:karollina.honkanen@upifila.fl
GEORGIA
Clubul Euro-Atlantic din Georgia23a Khoshtaria str.Tbilisi 380008Tel: 995 32 98 6956Fax: 995 32 93 1476E-Mail: atlantic_geo@hotmail.com
LITUANIA
Asociația Tratatului Atlantic dinLituaniaP.O. Box 29112000 VilniusTel: 370 2 362 423Fax: 370 2 362 519E-Mail: lata_aslb@yahoo.comFEDERAȚIA RUSĂ
Asociația pentru Cooperare Euro-Atlantică3 Prechistenka St.119034 MoscowTel: 7 095 203 62 71 Fax: 7 095 230 22 29E-mail: aeac@mail.ru
FOSTA REPUBLICĂ
IUGOSLAVĂ A MACEDONIEI
3
Euro-Atlantic ClubMarshal Tito 22/1/151000 SkopjeTel/Fax: 389 2 16 2221E-mail: atamacedonia@mt.net.mk
LETONIA
Organizația Transatlantică LetonăAcademic LibraryRupniecibas street 10 3rd fl.Riga 1235Tel: 371 7 322883Fax: 371 7 106202 E-mail: lato@lato.lv
MOLDOVA
Asociația Euro-Atlanticăof Moldova8, N. Iorga str.2009 ChisinauTel: 3732 238 633 Fax: 37 32 238 666E-Mail: magic@cni.mdChapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 396
MEMBRII ASOCIAȚI AI ASOCIAȚIEI
TRATATULUI ATLANTIC
BOSNIA-HERȚEGOVINA
Alliance for Security B&HObala Kulina bana 4SarajevoTel/Fax: 387 33 212 026/667 737E-Mail: amv/fda@bih.net.ba
REPUBLICA FEDERATIVĂ IUGOSLAVIA
8 Kosovska Str.11000 BelgradeTel/Fax: 381 11 322 0343E-Mail: bgatlantic@yahoo.com
397REPUBLICA SLOVACĂComisia Atlantică SlovacăC/o EuroAtlantic CentreKuzmanyho 3 974 01 Banska BystricaTel/Fax: 421 48 415 1689E-Mail: eac@calipso.sk
SLOVENIA
Consiliul Atlantic SlovenKardeljeva pl. 16 1000 LjubljanaTel: 386 1 589 2327Fax: 386 1 589 2290E-mail: zass@atlantski-svet.org
UCRAINA
Consiliul Atlantic UcraineanDep. 110 Vorovsky Str.01052 KyivTel/Fax: 380 44 212 5837Tel: 380 44 243 6207E-Mail: galenko@gala.netROMÂNIA
Consiliul Euro-Atlantic din RomâniaKiseleff Av., 4171268 Bucharest Tel/Fax: 40 1 222 71 62E-mail: euro_atl@rnc.ro
SUEDIA
Consiliul Atlantic SuedezBox 5434 114 84 StockholmTel/Fax: 46 8 87 15 78E-Mail: Bo.hugemark@war-and-peace.se
Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 397
Un Comitet atlantic pentru educație (AEC) și o Asociație atlantică a
tinerilor lideri politici (AAYPL) activează în domeniile respective. În 1996, în
cadrul ATA s-a constituit o Asociație de tineret a Tratatului Atlantic (YATA).
Informații suplimentare în legătură cu Asociația Tratatului Atlantic pot fi
obținute de la:
ATA
10 rue Crevaux75116 ParisFranceTel: 33 145 53 28 80 Fax: 33 145 55 49 63 E-mail: ata-sg@wanadoo.fr
CONFEDERA ȚIA INTERALIAT ĂA
OFIȚERILOR ÎN REZERV Ă(CIOR)
CIOR a fost înființată în 1948 de către Asociațiile ofițerilor în rezervă din
Belgia, Franța și Olanda. Din Confederație fac parte toate asociațiile de ofițeriîn rezervă care există în cadrul NATO, în total 18.
Membrii săi exercită profesiuni comerciale, industriale, universitare și politice
sau în alte domenii profesionale în țările lor, pe lângă rolul lor de ofițeri în rezervă.
Astfel, sunt capabili să contribuie la o mai bună înțelegere a chestiunilor
de securitate și de apărare la nivelul întregii populații și să adauge expertiză șiexperiență civilă la misiunile și provocările specifice forțelor de rezervă ale NATO.
CIOR este titlul prescurtat al organizației, fiind derivat din denumirea
completă în franceză: “Confédération Interalliée des Officiers de Réserve”.Confederația este o organizație neguvernamentală, apolitică și non-profit, dedicată cooperării dintre Asociațiile naționale ale ofițerilor în rezervă dincadrul NATO și solidarității în cadrul Alianței Atlantice.
Obiectivele principale ale CIOR includ: activități de sprijinire a politicilor
NATO și asistența acordată pentru îndeplinirea obiectivelor Alianței;menținerea contactelor cu autoritățile și comandamentele militare NATO; și dezvoltarea contactelor internaționale între ofițerii în rezervă, pentru aîmbunătăți înțelegerea și cunoștințele comune.
Delegații CIOR sunt aleși de Asociațiile naționale ale ofițerilor în rezervă.
Șeful fiecărei delegații este vicepreședinte al CIOR. Președintele internaționalși Secretarul general ai CIOR sunt aleși de către Comitetul Executiv. Ei au unmandat de doi ani și sunt membri ai aceleiași asociații naționale.
398Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 398
Alături de președinte și Secretar general, Comitetul Executiv este format
din 18 vicepreședinți și maxim 4 delegați din partea fiecărei asociații naționale.Votarea se face pe baza unui singur vot dat de fiecare vicepreședinte, în numele delegației din care acesta face parte. Comitetul Executiv este organismul politic al CIOR și decide care țară își va asuma președinția CIOR,unde se vor desfășura congresele, ce proiecte vor primi diferitele comisii, precum și acțiunile finale care trebuie întreprinse de către acestea.
CIOR este finanțată din cotizațiile anuale ale asociațiilor naționale,
în funcție de numărul membrilor din fiecare asociație, din subvenții, cadouri șidonații.
Există patru comisii permanente și un comitet juridic care lucrează în
numele Comitetului Executiv, sub îndrumarea președintelui. Comisiile sunturmătoarele:
• Comisia 1 – Strategii de apărare și probleme de securitate;
• Comisia 2 – Cooperarea dintre civili și militari;• Comisia 3 – Comunicații;• Comisia 4 – Competiții.
Comitetul Executiv poate numi, când este cazul, o subcomisie sau un
subcomitet pentru probleme speciale, în afara problemelor permanente decare se ocupă comisiile și comitetele permanente.
Pentru a-și îndeplini obiectivele, CIOR se reunește anual, prin rotație,
în unul din statele membre. Iarna, de obicei în prima parte a lunii februarie, se desfășoară o conferință a Comitetului Executiv și a Comisiilor, la sediulNATO din Bruxelles, Belgia.
CONFEDERA ȚIA INTERALIAT ĂAO F I ȚERILOR MEDICALI
ÎN REZERV Ă(CIOMR)
CIOMR (Confédération Interalliée des Officiers Médicaux de Réserve)
s-a înființat în 1947 la Bruxelles, ca organizație oficială a ofițerilor medici dinforțele de rezervă ale NATO. A fost fondată de Belgia, Franța și Olanda, iar acum cuprinde toate țările membre CIOR. Obiectivele CIOMR includ: stabilirea de relații profesionale strânse cu serviciile medicale și doctorii dinrezerva de ofițeri a NATO; studierea problemelor importante pentru forțelemedicale de rezervă, inclusiv instrucția medico-militară; și promovarea colaborării efective cu forțele active ale Alianței.
399Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 399
CIOMR este membră asociată a CIOR, desfășurându-și ședințele în
același timp și loc cu CIOR, la congresul din vară și la conferința de iarnă, dar își respectă agenda proprie, pentru discuțiile pe teme medicale.
Alte informații despre CIOR și CIOMR pot fi obținute de la: Biroul de legătură C onsilier pe probleme Secretariatul G eneral
al CIOR la NATO de rezerve al CIOMRNATO/IMS/P1P/CIOR Biroul de informații 6 Boterdorpse NATO HQ 7010 SHAPE Verlaat1110 Brussels Belgium 3054 XL RotterdamBelgium Tel: 32 65 44 33 89 The NetherlandsTel: 32 2 707 5295 Fax: 31 10 4635307
Informații suplimentare asupra asociațiilor ofițerilor în rezervă pot fi
obținute de la următoarele adrese:
BELGIA
Uniunea Regală Națională a Ofițerilor de Rezervă din Belgia (URNOR-KNVRO) 24 rue des Petits Carmes 1000 Bruxelles Tel: 32 2 701 3815
CANADA
Conferința asociațiilor pentru apărare din Canada (CDA) Suite 502 359 Kent StreetOttawa, Ontario K2P OR7Tel: 1 603 236 1552
DANEMARCA
Reserveofficersforeningen I Danmark (ROID) GI Hovedvagt Kastellet 1 2100 Copenhagen – O Tel: 45 33 14 16 01
FRANȚA
Uniunea Națională Ofițerilor de Rezervă din Franța (UNOR)12 rue Marie Laurencin 75012 ParisTel: 33 1 43 47 40 16
400Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 400
GERMANIA
Verband der Reservisten der Deutsche Bundeswehr. V. (VdRBw) P.O. Box 14361Bonn 1 Tel: 49 228 2590920
GRECIA
Federația Supremă Panelenă a Ofițerilor de Rezervă (SPFRO)100 Solonos Street 10680 Athens Tel: 30 1 362 50 21
ITALIA
Uniunea Națională a Ofițerilor în Rezervă din Italia (UNUCI) Via Nomentana 313 00162 RomaTel: 39 068 414108
LUXEMBURG
Amicale des Anciens Officiers de Réserve Luxembourgeois (ANORL) 124 A. Kiem 8030 Strassen
MAREA BRITANIE
Asociația Forțelor de Rezervă ale Marii BritaniiBlocul CentralDuke of York’s Headquarters Chelsea London SW3 4SG Tel: 44 207 4145588
NORVEGIA
Norway Norske Reserveoffiseres Forbund (NROF) Oslo Mil. Akershus 0015 Oslo 1Tel: 47 224 78260
OLANDA
Koninklijke Vereniging van Nederlandse Reserve Officieren (KVNRO) Postbus 95395 2509 CJ’s-Gravenhage Tel: 31 70 316 29 40
401Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 401
POLONIA
Federația Rezerviștilor și Asociația VeteranilorOf the Polish Armed ForcesUl. Nowowiejksa 2600-911 WarszawaTel: 48 22 682 5147/6937Fax: 48 22 682 6937E-mail: federez@poland.com
PORTUGALIA
Uniao Portuguesa de Officiais de ReservaEstado Maior General das Forcas ArmadosAv. Ilha da Madeira1400-204 Lisbon Tel: 351 21 301 00 01
REPUBLICA CEHĂSvaz Dustojnikua a Praporciku Armadycr
Vitezne Namesti, 416000 Praha 6Tel: 420 2 20215393
SPANIA
Federacion de Organizaciones de la Reserva de Espana (FORE)Mayor, 1628013 MadridTel: 34 91 661 6041
STATELE UNITE
Asociația Ofițerilor în Rezervă ale Statelor Unite (ROA)1 Constitution Avenue, N.E.Washington, D.C. 20002 Tel: 1 202 479 22 00
TURCIA
Turkiye EmekliSubaylar DernegiSelanik Caddesi 34/6Kizilay, AnkaraTel: 90 312 418 77 61
UNGARIA
Asociația Națională a Rezerviștilor (UNGARIA)HUVOSH – Volgyi int 21/231026 Budapest
402Chapitre 16-ro.qxd 26/09/02 13:27 Page 402
ANEXA 1
ABREVIERI UZUALEAppendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 403
Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 404
AAP
Allied Administrative PublicationPublicația administrativă a aliaților
AAYPL
Atlantic Association of YoungPolitical LeadersAsociația atlantică a tinerilor lideri politici
ABM
AntiBallistic Missile (Treaty 1972)Racheta antibalistică (Tratatul din 1972)
AC
Alliance CommitteeComitetul Alianței
ACCHAN
Allied Command ChannelComandamentul aliat pentru Canalul Mânecii
ACCIS
Automated Command and ControlInformation SystemSistemul informațional automat de comandă și control
ACCS
Air Command and Control SystemSistemul de comandă și control aerian
ACE
Allied Command EuropeComandamentul aliat pentru EuropaACLANT
Allied Command AtlanticComandamentul aliat pentru Atlantic
ADP
Automated Data ProcessingProcesare automată a datelor
ADREPS
Air Defence RepresentativesReprezentanții apărării antiaeriene
AEC
Atlantic Education CommitteeComitetul Atlantic pentru educație
AEW
Airborne Early WarningSistem aeropurtat de supravegherede la distanță
AFCENT
Allied Forces Central EuropeForțele aliate pentru Europa Centrală
AFNORTH
Allied Forces Northern EuropeForțele aliate pentru Europa de Nord
AFNORTHWEST
Allied Forces Northwestern EuropeForțele aliate pentru Europa de Nord-Vest
AFSOUTH
Allied Forces Southern EuropeForțele aliate pentru Europa de Sud
4051 Această listă include majoritatea acronimelor care apar în Manual, precum și altele aflate în uzul
curent. Cu toate acestea, nu sunt incluse toate acronimele din cadrul NATO.ANEXA 1
ABREVIERI UZUALE1Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 405
AGARD
Advisory Group for AerospaceResearch and Development (re-organised under the NATOResearch and TechnologyOrganisation (RTO) as the Research& Technology Agency)Grupul consultativ pentru cercetareși dezvoltare aerospațială (reorganizat, sub coordonareaOrganizației pentru cercetare șitehnologie (RTO), cu denumirea deAgenția pentru cercetare și tehnologie)
AGS
Air/Ground SurveillanceSupraveghere aeriană/terestră
AHWG
Ad Hoc Working GroupGrup de lucru ad-hoc
AIRCENT
Allied Air Forces Central EuropeForțele aliate aeriene pentru Europa Centrală
AIRNORTHWEST
Allied Air Forces Northwestern EuropeForțele aliate aeriene pentru Europade Nord-Vest
AJP
Allied Joint PublicationPublicația interarme a aliaților
ALMC
Air-Launched Cruise MissileRachete de croazieră cu lansare aeriană
ALP
Allied Logistic PublicationPublicația logistică a aliațilorAMF
ACE Mobile ForceForța mobilă a ACE
AMF(L)
ACE Mobile Force (LAND)Forța mobilă a ACE (TERESTRĂ)
ACE
Mobile Force(LAND)Forța mobilă a ACE (TERESTRĂ)
AOR
Area of ResponsibilityZonă de responsabilitate
AP
Allied PublicationPublicația aliaților
APAG
Atlantic Policy Advisory GroupGrupul consultativ pentru politica atlantică
AQAP
Allied Quality Assurance PublicationPublicația aliaților pentru asigurarea calității
ARRC
ACE Rapid Reaction CorpsTrupele de reacție rapidă ale ACE
ARW
Advanced Research Workshop(NATO Science Programme)Seminarul pentru cercetări avansate(Programul științific al NATO)
ASG
Assistant Secretary GeneralSecretarul General Adjunct
406Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 406
ASI
Advanced Study Institute(NATOScience Programme)Institutul pentru studii avansate(Programul pentru știință al NATO)
ASR
Alliance StandardisationRequirementsExigențe de standardizare ale alianței
ASW
Anti-Submarine WarfareRăzboi anti-submarine
ATA
Atlantic Treaty AssociationAsociația Tratatului Atlantic
AWACS
Airborne Warning and Control SystemSistem aeropurtat de supraveghereși control
BALTAP
Allied Forces Baltic ApproachesForțele aliate pentru zona Baltică
BICES
Battlefield Information Collection and Exploitation SystemSistemul de culegere și exploatare a informațiilor de pe câmpul de luptă
BMEWS
Ballistic Missile Early Warning SystemSistemul de detectare de la distanță a rachetelor balistice
BOD
Board of DirectorsComitetul DirectorBTWC
Biological and Toxin Weapons ConventionConvenția pentru arme toxice și biologice
CALS
Continuous Acquisition and LifeCycle SupportAchiziționarea și sprijinireapermanentă a sistemelor
CANUS
Canada-United-StatesCanada-Statele Unite ale Americii
CAPC
Civil Aviation Planning CommitteeComitetul de planificare a aviației civile
CAPS
Conventional Armaments Planning SystemSistemul de planificare a armamentelor convenționale
CAS
Close Air SupportSprijin aerian nemijlocit
CBC
Civil Budget CommitteeComitetul pentru buget civil
CBM
Confidence Building MeasureMăsuri de consolidare a încrederii
CCC
Capabilities Coordination CellCelula de coordonare a capacităților
407Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 407
CCMS
Committee on the Challenges of Modern SocietyComitetul privind provocărilesocietății moderne
CCPC
Civil Communications Planning CommitteeComitetul pentru planificarea comunicațiilor civile
CDE
Conference on Security andConfidence Building Measures and Disarmament in EuropeConferința asupra măsurilor de consolidare a încrederii și securitățiiși dezarmării în Europa
CEAC
Committee for European Airspace CoordinationComitetul pentru coordonareaspațiului aerian european
CEE
Central and Eastern EuropeEuropa Centrală și de Est
CENTAG
Central Army Group, Central EuropeGrupul de armate centrale, Europa Centrală
CEOA
Central Europe Operating AgencyAgenția de lucru pentru Europa Centrală
CEP
Civil Emergency PlanningPlanificarea situațiilor de urgență civilăCEPMO(A)
Central Europe PipelineManagement Organisation (Agency)Organizația (Agenția) de gestionarea conductelor din Europa Centrală
CEPS
Central Europe Pipeline SystemSistemul de conducte al Europei Centrale
CESDP
Common European Security and Defence PolicyPolitica europeană comună de apărare și securitate
CFE
Conventional Armed Forces in Europe (CFE of Treaty 1990)Forțele armate convenționale din Europa (Tratatul CFE din 1990)
CFE-IA
Concluding Act of the Negotiationson Personnel Strength of theConventional Armed Forces in Europe Treaty (1992)Actul final privind negocierileTratatului (1992) asupra efectivelorforțelor armate convenționale din Europa
CFSP
Common Foreign and Security PolicyPolitica externă și de securitate comună
CHANCOM
Channel CommitteeComitetul pentru Canalul Mânecii
408Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 408
CICR
Committee on Information and Cultural RelationsComitetul pentru informații și relații culturale
CIMIC
Civil/Military CooperationCooperarea Civilă/militară
CINCEASTLANT
Commander-in-Chief Eastern Atlantic AreaComandantul suprem al zoneiatlantice de est
CINCENT
Commander-in-Chief Allied ForcesCentral EuropeComandantul suprem al forțelor aliate din Europa Centrală
CINCHAN
Allied Commander-in-Chief Channel(position dissolved 1994)Comandantul suprem aliat pentruCanalul Mânecii (post desființat în 1994)
CINCIBERLANT
Commander-in-Chief Iberian Atlantic AreaComandantul suprem al zoneiatlantice iberice
CINCNORTH
Commander-in-Chief Allied ForcesNorthern EuropeComandantul suprem al forțelor aliate din Europa de Nord
CINCSOUTH
Commander-in-Chief Allied ForcesSouthern EuropeComandantul suprem al forțelor aliate din Europa de SudCINCUKAIR
Commander-in-Chief UnitedKingdom AirforcesComandantul suprem al forțeloraeriene din Marea Britanie
CINCWESTLANT
Commander-in-Chief WesternAtlantic AreaComandantul suprem al zoneiatlantice de vest
CIO
Chairman-in-Office (OSCE)Președintele în exercițiu (OSCE)
CIOMR
Confédération Interalliée desOfficiers Médicaux de RéserveConfederația interaliată a ofițerilor în rezervă
CIOR
Confédération Interalliée desOfficiers de RéserveConfederația interaliată a ofițerilor în rezervă
CIS
Commonwealth of Independent StatesComunitatea Statelor Independente(CSI)
CIS
Communications and Information SystemsSisteme de comunicații și informaționale
CJTF
Combined Joint Task ForceForțe operative multinaționale interarme
409Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 409
CLG
Collaborative Linkage GrantsSubvenții pentru legături de colaborare
C-M
Council MemorandumMemorandumul Consiliului
CMTF
Civil-Military Task ForceForțe operative civile-militare
CMX
Crisis Management ExerciseExercițiul de gestionare a crizelor
CNAD
Conference of National Armaments DirectorsConferința directorilor naționali pentru armamente
CNISB
Communication, Navigation andIdentification Systems BranchFiliala pentru sisteme de comunicații,navigare și identificare
COMIFOR
Commander in Theatre of IFORComandantul operativ al IFOR
COMNAVSOUTH
Commander Allied Naval ForcesSouthern EuropeComandantul forțelor navale aliatepentru Europa de Sud
COEC
Council Operations and Exercise CommitteeComitetul operațiunilor și exercițiilor ConsiliuluiCOMCEN
Communication CentreCentru de comunicații
COMEDS
Committee of the Chiefs of MilitaryMedical Services in NATOComitetul șefilor serviciilor medicalemilitare în cadrul NATO
COMNAVNORTH
Commander Naval Forces NorthComandantul forțelor navale de Nord
COMSTRIKFLTLANT
Commander Striking Fleet AtlanticComandantul flotei atlantice de asalt
COMSUBACLANT
Commander Submarine AlliedCommand AtlanticComandantul flotei de submarine aliate din Atlantic
CONMAROPS
Concept of Maritime OperationsConceptul de operațiuni maritime
COSC
Chiefs of Staff CommitteeȘefii Comitetului de Stat Major
CP
Capability PackagePachet de măsuri
CPC
Conflict Prevention CentreCentru de prevenire a conflictelor
CPC
Civil Protection CommitteeComitetul de protecție civilă
CPSU
Communist Party of the Soviet UnionPartidul Comunist al Uniunii Sovietice
410Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 410
CPX
Command Post ExerciseExercițiu de Stat Major
CRG
Collaborative Research Grant (NATO Science Programme)Subvenție pentru cercetări în colaborare (Programul științific al NATO)
CRPC
Commission for Real Property ClaimsComisia pentru revendicareabunurilor imobile
CSBM
Confidence and Security Building MeasureMăsuri pentru consolidarea încrederii și securității
CSCE
Conference on Security and Cooperation in Europe (from January 1995, Organisation onSecurity and Cooperation in Europeor OSCE)Conferința pentru securitate și cooperare în Europa (din ianuarie1995, Organizația pentru Securitateși Cooperare în Europa, sau OSCE)
CST
Conventional Stability TalksDiscuții convenționale asupra stabilității
CTBT
Comprehensive Nuclear Test-Ban TreatyTratat de interzicere completă a testelor nucleareC3
Consultation, Command and ControlConsultare, comandă și control
CUSRPG
Canada-US Regional Planning GroupGrupul de planificare regională Canada-SUA
CWC
Chemical Weapons Convention (1993)Convenția asupra armelor chimice (1993)
DCA
Dual-Capable AircraftAvion cu dublă capacitate
DCI
Defence Capabilities InitiativeInițiativa capacităților de apărare
DGP
Senior Defence Group on ProliferationGrupul la nivel înalt pentru problemede proliferare
DIMS
Director International Military Staff (IMS)Director al Statului Major MilitarInternațional (IMS)
DCMC
Deputy Chairman of the Military CommitteePreședinte adjunct al Comitetului Militar
DOS
Democratic Opposition of SerbiaOpoziția democratică din Serbia
411Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 411
DPAO
Division of Defence, Planning and OperationsDepartamentul de apărare,planificare și operațiuni
DPC
Defence Planning CommitteeComitetul pentru planificare a apărării
DPQ
Defence Planning QuestionnaireChestionar pentru planificarea apărării
DRC
Defence Review CommitteeComitetul pentru analiza apărării
DRG
Defence Research Group (absorbed into the NATO Researchand Technology Organisation (RTO))Grupul de cercetări pentru apărare(inclus în Organizația NATO pentrucercetare și tehnologie-RTO)
DS
Division of Defence SupportDepartamentul de sprijin al apărării
EADRCC
Euro-Atlantic Disaster ResponseCoordination CentreCentrul Euro-Atlantic de coordonarea măsurilor împotriva dezastrelor
EADRU
Euro-Atlantic Disaster Response UnitUnitatea Euro-Atlantică pentrumăsuri împotriva dezastrelor
EAF
Entity Armed ForcesForțele armate ale grupărilor etniceEAPC
Euro-Atlantic Partnership CouncilConsiliul Parteneriatului Euro-Atlantic
EAPMC
Euro-Atlantic Partnership Military CommitteeComitetul Militar al ParteneriatuluiEuro-Atlantic
EPC
European Political CooperationCooperarea politică europeană
ESA
European Space AgencyAgenția spațială europeană
ESDI
European Security and Defence IdentityIdentitatea Europeană de Securitateși Apărare
ESDP
European Security and Defence PolicyPolitica europeană de securitate și apărare
EST
Advisory Panels on Environmentaland Earth Science and TechnologyListe consultative asupra științei șitehnologiei globului pământesc și a mediului
EU
European UnionUniunea Europeană
EUROGROUP
Informal Group of NATO EuropeanDefence Ministers (dissolved 1993)Grupul neoficial al miniștrilor NATOai apărării din Europa (dizolvat în 1993)
412Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 412
EV
Expert Visit (NATO Science Programme)Vizită la nivel de experți (Programul științific al NATO)
EW
Electronic WarfareRăzboi electronic
EWISG
Early_Warning Inter-Staff GroupGrupul de preavertizare între Statele majore
EWG
Executive Working GroupGrup executiv de lucru
FAWEU
Forces Answerable to the WesternEuropean Union (WEU)Forțele relevante pentru UniuneaEuropei Occidentale (UEO)
FMB
Frequency Management BranchFiliala pentru administrareafrecvențelor
FORACS
NATO Naval Forces Sensors and Weapons Accuracy Check SitesBazele NATO de verificare a acurateței armelor și senzorilorforțelor navale
FRP
Financial Rules and ProceduresReguli și proceduri financiare
FSC
Forum for Security Cooperation (OSCE)Forumul pentru cooperare în domeniul securității (OSCE)FSU
Former Soviet UnionFosta Uniune Sovietică
GLCM
Ground-Launched Cruise MissileRachete de croazieră cu lansare terestră
GNW
Group on Nuclear WeaponsGrup responsabil cu armele nucleare
GSZ
Ground Safety ZoneZonă de siguranță terestră
HCNM
OSCE High Commission on National MinoritiesÎnaltul comisariat OSCE pentruminoritățile naționale
HLG
High Level GroupGrup la nivel înalt
HLTF
High Level Task ForceForță operativă la nivel înalt
HNS
Host Nation SupportSprijinul țării-gazdă
HLSG
High Level Steering GroupGrup de comandă la nivel înalt
IATA
International Air Transport AssociationAsociația internațională pentru transport aerian
413Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 413
ICAO
International Civil Aviation OrganisationOrganizația Internațională a Aviației Civile
ICB
International Competitive BiddingLicitații internaționale competitive
ICBM
Intercontinental Ballistic MissileRachete balistice intercontinentale
ICRC
International Committee for the Red CrossComitetul Internațional de Cruce Roșie
ICTY
International Criminal Tribunal for the former YugoslaviaTribunalul Penal Internațional pentrufosta Iugoslavie
IEPG
Independent European Programme GroupGrupul pentru programul european independent
IFOR
Implementation Force (for Bosnia and Herzegovina)Forța de implementare (pentru Bosnia-Herțegovina)
IFRC
International Federation of the RedCross and Red Crescent SocietiesFederația Internațională a CruciiRoșii și a Societăților de Semi-Lună RoșieIGC
Inter-Governmental ConferenceConferința interguvernamentală
IISS
International Institute for Strategic StudiesInstitutul internațional de studii strategice
IMS
International Military StaffStatul Major Militar Internațional
INCOM
Development of an IntegratedCoastal Zone ManagementProgrammeDezvoltarea unui program de gestionare integrată a zonei de coastă
INF
Intermediate-Range Nuclear Forces(Treaty, 1987)Forțe nucleare cu rază medie de acțiune (Tratatul din 1987)
IO
Interoperability ObjectiveObiectiv de interoperabilitate
IOB
Interoperability BranchFiliala pentru interoperabilitate
IPP
Individual Partnership Programme (PfP)Programul Individual de Parteneriat (PfP)
IPTF
United Nations International Police Task ForceTrupele operative internaționale de poliție ale Națiunilor Unite
414Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 414
IRBM
Intermediate-Range Ballistic MissileRachete balistice cu rază medie de acțiune
IRF
Immediate Reaction ForcesForțele de reacție imediată
IRF(A)
Immediate Reaction Forces AirForțele aeriene de reacție imediată
IRF(L)
Immediate Reaction Forces LandForțele terestre de reacție imediată
IS
International StaffSecretariatul Internațional
ISB
Information Security BranchFiliala pentru securitatea informației
ISTB
Information Systems and Technology BranchFiliala pentru sisteme și tehnologii informatice
IUKADGE
Improved United Kingdom AirDefence Ground EnvironmentStructura terestră îmbunătățită deapărare aeriană din Marea Britanie
JCP
Joint Committee on ProliferationComitetul reunit pentru probleme de proliferare
JCR
Joint Committee on ReturnsComitetul reunit pentru repatrieriJIAS
Joint Integrated Administrative StructuresStructuri administrative integrate reunite
JMC
Joint Medical CommitteeComitetul medical reunit
JSB
Joint Service Board (MAS)Birou pentru servicii interarme
JSRC
Joint Sub-Regional CommandComandă subregională reunită
JSTC
Joint NATO-Russia Scientific and Technological CooperationCommitteeComitetul reunit NATO-Rusia decooperare științifică și tehnologică
JWG
Joint Working Group (NATO-Ukraine Joint Working Group on Defence Reform)Grupul reunit de lucru (Grupul reunit de lucru NATO-Ucraina pentru reforma apărării)
KFOR
Kosovo ForceForțele din Kosovo
KLA
Kosovo Liberation ArmyArmata de eliberare din Kosovo
KPS
Kosovo Police ServicePoliția din Kosovo
415Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 415
KVM
Kosovo Verification MissionMisiunea de verificare din Kosovo
LANDCENT
Allied Land Forces Central EuropeForțele aliate terestre pentru Europa Centrală
LANDSOUTH
Allied Land Forces Southern EuropeForțele aliate terestre pentru Europa de Sud
LANDSOUTHCENT
Allied Land Forces South Central EuropeForțele aliate terestre pentru Europa Centrală de Sud
LANDSOUTHEAST
Allied Land Forces South Eastern EuropeForțele aliate terestre pentru Europa de Sud-Est
LA&R
Logistics, Armaments and Resources DivisionDepartamentul pentru logistică,armament și resurse
LCC
Logistics Coordination CentreCentrul de coordonare logistică
LDK
Democratic League of KosovoLiga democratică din Kosovo
LG
Linkage Grant (NATO Science Programme)Subvenția de legătură (Programul științific al NATO)LST
Advisory Panels on Life, Science and TechnologyListe consultative pentru știința și tehnologia vieții
LTS
Long Term StudyStudiu pe termen lung
LTDP
Long-Term Defence ProgrammeProgram de apărare pe termen lung
MAG
Movement and TransportationAdvisory GroupGrup consultativ pe probleme detransport și deplasări
MAP
Membership Action PlanPlan de acțiune al membrilor
MAPE
Multinational Advisory Police ElementStructura multinațională de consiliere a poliției
MARAIRMED
Maritime Air Forces MediterraneanForțele maritime și aeriene din Mediterana
MAREQ
Military Assistance RequirementCerere de asistență militară
MAS
Military Agency for StandardisationAgenția militară pentru standardizare
MBC
Military Budget CommitteeComitetul pentru buget militar
416Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 416
MBFR
Mutual and Balanced Force ReductionsReduceri reciproce și echilibrate de forțe
MC
Military CommitteeComitetul Militar
MCDA
Military and Civil Defence AssetsActive militare și de apărare civilă
MCG
Mediterranean Cooperation GroupGrupul mediteranean pentru cooperare
MCM
Mine CountermeasuresMăsuri antimine
MCMFORMED
Mine Counter Measures Force MediterraneanForța mediteraneană pentru măsuri antimine
MCMFORNORTH
Mine Counter Measures Force NorthForța nordică pentru măsuri antimine
MCWG
Military Committee Working GroupGrupul de lucru al Comitetului Militar
MDF
Main Defence ForcesForțe principale de apărare
MEADS
Medium Extended Air Defence SystemSistemul de apărare aeriană cu razămedie de acțiuneMEPs
Members of the EuropeanParliamentMembri ai Parlamentului European
MILREP
Military Representative (to the MC)Reprezentanți militari (la MC)
MLM
Military Liaison MissionMisiune de coordonare militară
MLRS
Multiple Launch Rocket SystemSistem de lansare multiplă a rachetelor
MNC
Major NATO Command/Commander(renamed NATO StrategicCommand/Commander)Comandamentul/Comandantul major al NATO (redenumitComandamentul/Comandantulstrategic al NATO)
MND(C)
Multinational Division CentralDivizia Centrală Multinațională
MOB
Main Operating BaseBaza de operațiuni principală
MOD
Ministry of DefenceMinisterul Apărării
MOU
Memorandum of UnderstandingMemorandum de înțelegere
MPA
Maritime Patrol AircraftAvion de patrulă maritimă
417Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 417
MRCA
Multi-Role Combat Aircraft(TORNADO)Avion de luptă multifuncțional (TORNADO)
MSC
Major SubordinateCommand/CommanderComandament/Comandant majorsubordonat
MSU
Multinational Security UnitUnitate de securitate multinațională
MTCR
Missile Technology Control RegimeRegim de control al tehnologiei rachetelor
MTRP
Medium Term Resources PlanPlan de resurse pe termen mediu
NAA
North Atlantic AssemblyAdunarea Nord-Atlantică
NAADC
NATO Analytical Air Defence CellCelula analitică pentru apărare aeriană a NATO
NAAG
NATO Army Armaments GroupGrupul NATO pentru armamenteleforțelor terestre
NAC
North Atlantic CouncilConsiliul Nord-Atlantic
NACC
North Atlantic Cooperation CouncilConsiliul de Cooperare Nord-AtlanticNACMA
NATO Air Command and Control System (ACCS)Management AgencyAgenția NATO de coordonare a sistemului de comandă și control aerian (ACCS)
NACMO
NATO ACCS Management OrganisationOrganizația NATO de coordonare a ACCS
NACOSA
NATO CIS Operating and Support AgencyAgenția NATO de operare și sprijin CSI
NADC
NATO Air Defence CommitteeComitetul NATO pentru apărare aeriană
NADEFCOL
NATO Defense CollegeColegiul de apărare NATO
NADGE
NATO Air Defence Ground EnvironmentSistemul terestru al NATO de apărare aeriană
NADREPS
National Armaments Director'sRepresentativesReprezentanții directorilor pentruarmamente naționale
NAEW&C
NATO Airborne Early Warning and ControlForța aeropurtată a NATO desupraveghere de la distanță și control
418Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 418
NAEWF
NATO Airborne Early Warning ForcesForțele aeropurtate NATO desupraveghere de la distanță
NAFAG
NATO Airforce Armaments GroupGrupul NATO pentru armamentulforțelor aeriene
NAHEMA
NATO Helicopter (NH90) Design,Development, Production andLogistics Management AgencyAgenția NATO pentru gestionareaproiectării, dezvoltării, producerii șilogisticii elicopterelor (NH90)
NAMEADSMA
NATO Medium Extended AirDefence System Management AgencyAgenția NATO pentru gestionareasistemului de apărare aeriană curază medie de acțiune
NAMFI
NATO Missile Firing InstallationPoligonul NATO pentru trageri cu rachete
NAMMA
NATO Multi-Role Combat AircraftDevelopment and ProductionManagement AgencyAgenția NATO de gestionare a producerii și dezvoltării unui avionde luptă polivalentNAMMO
NATO Multi-Role Combat AircraftDevelopment and ProductionManagement OrganisationOrganizația NATO de gestionare a producerii și dezvoltării unui avionde luptă polivalent
NAMP
NATO Annual Manpower PlanPlanul anual de efective al NATO
NAMSA
NATO Maintenance and Supply AgencyAgenția NATO de aprovizionare și întreținere
NAMSO
NATO Maintenance and Supply OrganisationOrganizația NATO de aprovizionareși întreținere
NAPMA
NATO Airborne Early Warning and Control (AEW&C) Programme Management AgencyAgenția NATO de gestionare a programului forței aeropurtate desupraveghere de la distanță și control (AEW&C)
NAPMO
NATO Airborne Early Warning and Control ProgrammeManagement OrganisationOrganizația NATO de gestionare a Programului forței aeropurtate desupraveghere de la distanță și control
NAPR
NATO Armaments Periodic ReviewRevizuirea periodică a armamentelor NATO
419Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 419
NATINADS
NATO Integrated Air Defence SystemSistemul NATO integrat de apărare aeriană
NATMC
NATO Air Traffic Management CommitteeComitetul NATO de control al traficului aerian
NATO
North Atlantic Treaty OrganisationOrganizația Tratatului Nord-Atlantic
NATO PA
NATO Parliamentary AssemblyAdunarea parlamentară a NATO
NAU
NATO Accounting UnitDepartamentul de contabilitateNATO
NAVNORTHWEST
Allied Naval Forces North Western EuropeForțele navale aliate pentru Europa de Nord-Vest
NAVOCFORMED
Naval On-Call Force, MediterraneanForțele navale de urgență din Mediterana
NAVSOUTH
Allied Naval Forces Southern EuropeForțele aliate navale din Europa de Sud
NBC
Nuclear, Biological and Chemical WeaponsArme nucleare, biologice și chimiceNCARC
NATO Conventional ArmamentsReview CommitteeComitetul NATO de revizuire aarmelor convenționale
NCCIS
NATO Command, Control andInformation SystemSistemul NATO de informații,comandă și control
NCISS
NATO Communications and Information Systems SchoolȘcoala NATO pentru sisteme informatice și comunicații
NC3A
NATO Consultation, Command andControl AgencyAgenția NATO pentru consultare,comandă și control
NC3B
NATO Consultation, Command andControl BoardComisia NATO pentru consultare,comandă și control
NC3O
NATO Consultation, Command andControl OrganisationOrganizația NATO pentru consultare,comandă și control
NC3REPS
Group of National C3RepresentativesGrupul reprezentanților naționali ai C3
NCS
NATO Committee of StandardisationComitetul NATO pentru standardizare
420Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 420
NDC
NATO Defense CollegeColegiul de Apărare al NATO
NDMC
NATO Defence Manpower CommitteeComitetul NATO de efective pentru apărare
NDMP
NATO Defence Manpower PlanPlanul NATO de efective pentru apărare
NEFMA
NATO European Fighter AircraftDevelopment, Production andLogistics Management AgencyAgenția NATO de gestionare a dezvoltării, producției și logisticiiavionului de vânătoare european
NEFMO
NATO European Fighter Aircraft(EFA) Development, Production andLogistics Management OrganisationOrganizația NATO de gestionare adezvoltării, producției și logisticiiavionului de vânătoare european(EFA)
NEPS
North European Pipeline SystemSistemul de conducte din Europa de Nord
NETMO(A)
NATO Eurofighter 2000 and TORNADO Development,Production and LogisticsManagement Organisation (Agency)Organizația (Agenția) NATO de gestionare a dezvoltării,producției și logisticii avioanelorEurofighter 2000 și TORNADONFR
NATO Financial RegulationsRegulamentul financiar al NATO
NGO
Non-Governmental OrganisationOrganizație neguvernamentală
NHMO
NATO HAWK Management OfficeBiroul de gestionare HAWK al NATO
NHPLO
NATO HAWK Production and Logistics OrganisationOrganizația NATO pentru logistică și producție HAWK
NHQC3S
NATO Headquarters Consultation,Command and Control StaffStatul Major de consultare, comandă și control al CartieruluiGeneral al NATO
NIAG
NATO Industrial Advisory GroupGrupul consultativ industrial al NATO
NICS
NATO Integrated Communications SystemSistemul integrat de comunicații al NATO
NIDS
NATO Integrated Data ServiceBaza de date a NATO
NIG
Networking Infrastructure Grant(NATO Science Programme)Subvenție pentru realizarea unei infrastructuri de rețea (Programul științific al NATO)
421Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 421
NIMIC
NATO Insensitive MunitionsInformation CentreCentrul de informații NATO pentrumuniția cu risc scăzut
NMA
NATO Military AuthorityAutoritatea militară a NATO
NMR
National Military Representative (to SHAPE)Reprezentantul militar național (la SHAPE)
NNAG
NATO Naval Armaments GroupGrupul NATO de armamente navale
NORAD
North American Air Defence SystemSistemul nord-american de apărareaeriană
NORTHAG
Northern Army Group, Central EuropeGrupul de armate nordice, Europa Centrală
NOS
NATO Office of SecurityBiroul pentru securitate al NATO
NPC
NATO Pipeline CommitteeComitetul pentru conducte al NATO
NPG
Nuclear Planning GroupGrupul de planificare nuclearăNPLO
NATO Production and Logistics OrganisationOrganizația NATO pentru logistică și producție
NPS
NATO Pipeline SystemSistemul de conducte al NATO
NPSC
NATO Project Steering CommitteeComitetul director al NATO pentru proiecte
NPT
Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons (1968)Tratatul asupra nonproliferăriiarmelor nucleare (1968)
NSA
NATO Standardisation AgencyAgenția NATO pentru standardizare
NSC
NATO Supply CentreCentrul de aprovizionare NATO
NSIP
NATO Security Investment ProgrammeProgramul NATO pentru investiții de securitate
NSLB
NATO Standardisation Liaison BoardConsiliul NATO de coordonare a standardizării
NSN
NATO Stock NumberNumăr de inventar NATO
422Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 422
NSO
NATO Standardisation OrganisationOrganizația NATO pentru Standardizare
NTG
NATO Training GroupGrupul de instrucție al NATO
NUC
NATO-Ukraine CommissionComisia NATO-Ucraina
OCC
Operational Capabilities ConceptConceptul capacităților operaționale
ODIHR
Office for Democratic Institutions and Human RightsBiroul pentru instituții democratice și drepturile omului
OECD
Organisation for EconomicCooperation and DevelopmentOrganizația pentru cooperare și dezvoltare economică
OHR
Office of the High Representative (Bosnia)Biroului Înaltului reprezentant (Bosnia)
OMIK
OSCE Mission in KosovoMisiunea OSCE în Kosovo
ONS
Office for NATO StandardisationBiroul pentru standardizare al NATOOPEC
Organisation of Petroleum Exporting CountriesOrganizația țărilor exportatoare de petrol
OPLAN
Operational PlanPlanul operativ
OSCE
Organisation for Security and Cooperation in Europe (formerly CSCE)Organizația pentru Securitate șiCooperare în Europa (fosta CSCE)
OTAN
Organisation du Traité de l’Atlantique NordOrganizația Tratatului Nord-Atlantic
PA
Division of Political AffairsDepartamentul pentru Afaceri Politice
PADREPS
Partner Air Defence RepresentativesReprezentanții partenerilor de apărare aeriană
PADW
Panel on Air Defence WeaponsLista consultativă a armelor de apărare aeriană
PAPS
Periodic Armaments Planning SystemSistemul de planificare periodică a armamentelor
PARP
(PfP) Planning and Review ProcessProcesul de planificare și analiză a PfP
423Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 423
PBEIST
Planning Board for European InlandSurface TransportConsiliul de planificare pentru transportul terestru european
PBOS
Planning Board for Ocean ShippingConsiliul de planificare pentru transport oceanic
PC
Political CommitteeComitetul Politic
PMF
Political Military FrameworkCadrul politico-militar
PCC
Partnership Coordination CellCadrul politico-militar
PCG
Policy Coordination GroupGrupul de coordonare a politicii
PERM REP
Permanent Representative (to the NAC)Reprezentantul permanent (la NAC)
PIA
Public Information AdviserConsilier pentru informații publice
PfP
Partnership for PeaceParteneriatul pentru Pace
PIC
Peace Implementation CouncilConsiliul de implementare a păciiPJC
Permanent Joint Council (NATO-Russia)Consiliul Permanent Reunit (NATO-Rusia)
POACCS
Portuguese Air Command and Control SystemSistemul portughez de control și comandă aeriană
PMF
Political Military FrameworkCadrul politico-militar
PMSC
Political-Military Steering Committeeon Partnership for PeaceComitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru Pace
PMSC/AHG
Political-Military SteeringCommittee/AdHoc Group on Cooperation in PeacekeepingComitetul director politico-militar/Grupul ad-hoc pentru cooperare în menținerea păcii
PNET
Peaceful Nuclear Explosion Treaty (1976)Tratat asupra detonărilor nucleare în scopuri pașnice (1976)
PO
Private OfficeCabinetul Secretarului General
PPCG
Provisional Policy Coordination GroupGrupul provizoriu de coordonare a politicii
424Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 424
PSC
Principal Subordinate Command/ CommanderComandant/Comandă subordonat/ă principal/ă
PSE
Partnership for Peace Staff ElementElement al Statului major al Parteneriatului pentru Pace
PST
Advisory Panels on Physical and Engineering Sciences and TechnologyListe consultative pentru știință și tehnologie fizică și aplicată
PSO
Peace Support OperationsOperațiuni de sprijinire a păcii
PTBT
Partial Test Ban TreatyTratat asupra interzicerii parțiale a testelor
PWP
Partnership Work Programme (PfP)Programul de lucru al Parteneriatului (PfP)
RCB
Requirements and Concepts BranchFiliala pentru cerințe și concepte
R&D
Research and DevelopmentCercetare și dezvoltare
REACT
Rapid Expert Assistance and Cooperation TeamsEchipe de cooperare și asistențărapidă de specialitateRHQ EASTLAND
Regional Headquarters, Eastern AtlanticCartierul general regional pentruAtlanticul de Est
RHQ SOUTHLAND
Regional Heaedquarters Southern AtlanticCartierul general regional pentru Atlanticul de Sud
RHQ WESTLAND
Regional Headquarters, Western AtlanticCartierul general regional pentruAtlanticul de Vest
RPC
Regional Planning CommitteeComitetul pentru planificare regională
RPC WT
Regional Planning CommitteeWorking TeamEchipa de lucru a Comitetului pentruplanificare regională
RRF
Rapid Reaction ForceForța de reacție rapidă
R&T
Research and TechnologyCercetare și tehnologie
RTA
Research and Technology AgencyAgenția pentru cercetare și tehnologie
RTB
Research and Technology BoardConsiliul pentru cercetare și tehnologie
425Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 425
RTO
Research and TechnologyOrganisationOrganizația pentru Cercetare și Tehnologie
SAC
Strategic Air CommandComandă aeriană strategică
SACEUR
Supreme Allied Commander EuropeComandantul suprem al forțelor aliate din Europa
SACLANT
Supreme Allied Commander AtlanticComandantul suprem al forțelor aliate din Atlantic
SACLANTCEN
SACLANT Undersea Research CentreCentrul SACLANT pentru cercetări subacvatice
SALT
Strategic Arms Limitation TalksConvorbiri pentru limitarea armelor strategice
SALW
Small Arms and Light WeaponsArme de calibru mic și ușoare
SAM
Sanctions Assistance MissionsMisiuni de ajutor pentru aplicareasancțiunilor
SAM
Surface-to-Air MissileRachetă sol-aer
SATCOM
Satellite CommunicationsComunicații prin satelitSC
Strategic CommanderComandant strategic
SCEPC
Senior Civil Emergency Planning CommitteeÎnaltul comitet de planificare pentrusituații de urgență civilă
SCG
Special Consultative GroupGrupul consultativ special
SCOM
Science CommitteeComitetul pentru știință
SCMM
Standing Committee on MilitaryMatters (Bosnian Peace Agreement)Comitetul permanent pentruprobleme militare (Acordul de Pace din Bosnia)
SCP
Security Cooperation ProgrammeProgramul de cooperare pentru securitate
SDI
Strategic Defence InitiativeInițiativa de apărare strategică
SEECAP
South East Europe CommonAssessment Paper on RegionalSecurity Challenges and OpportunitiesLucrare comună de evaluare a dificultăților și situațiilor favorabileprivind securitatea regională
426Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 426
SEEGROUP
South East Europe SecurityCooperation Steering GroupGrupul director pentru cooperare înprobleme de securitate în Europa de Sud-Est
SEEI
South East Europe InitiativeInițiativa pentru Europa de Sud-Est
SILCEP
Security investment, Logistics & CivilEmergency Planning DivisionDepartamentul pentru investiții desecuritate, logistică și planuri civilede urgență
SFOR
Stabilisation ForceForța de stabilizare
SfP
Science for PeaceȘtiința pentru pace
SG
Secretary GeneralSecretarul general
SGP
Senior Political-Military Group on ProliferationGrupul politico-militar la nivel înaltpentru probleme de proliferare
SG PLE
Standing Group of Partner Logistic ExpertsGrupul permanent al partenerilorexperți în logistică
SHAPE
Supreme Headquarters AlliedPowers EuropeComandamentul suprem al PuterilorAliate din EuropaSHARE
Stock Holding and AssetRequirements ExchangeBursa pentru schimb de materiale
SLBM
Submarine-Launched Ballistic MissileRachete balistice lansate de pe submarine
SLCM
Sea-Launched Cruise MissileRachete de croazieră cu lansare de pe mare
SLWPG
Senior Level Weapons Protection GroupGrupul la nivel înalt pentru protecția armamentelor
SNF
Short-Range Nuclear ForcesForțe nucleare cu rază scurtă de acțiune
SNLC
Senior NATO Logisticians’ ConferenceConferința NATO la nivel înalt a specialiștilor în logistică
SO
Standardisation ObjectiveObiectiv de standardizare
SOFA
Status of Forces AgreementsConvenții asupra statutului forțelor
SPC
Senior Political CommitteeComitetul Politic la nivel înalt
427Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 427
SPC(R)
Senior Political Committee(Reinforced)Comitetul Politic la nivel înalt (întărit)
SRB
Senior Resource BoardComisia Superioară pentru resurse
SST
Advisory Panels on Security-RelatedCivil Science and TechnologyListe consultative asupraproblemelor legate de securitateaștiinței și tehnologiei civile
STANAG
Standardisation AgreementAcord de standardizare
STANAVFORCHAN
Standing Naval Force ChannelForța navală permanentă pentruCanalul Mânecii
STANAVFORLANT
Standing Naval Force AtlanticForța navală permanentă pentru Atlantic
STANAVFORMED
Standing Naval Force MediterraneanForța navală permanentă pentruMarea Mediterană
START
Strategic Arms Reduction TalksConvorbiri pentru reducerea armelor strategice
STC
SHAPE Technical CentreCentrul tehnic SHAPE
STRIKFLTLANT
Striking Fleet AtlanticFlota de atac din AtlanticSTRIKFORSOUTH
Naval Striking and Support ForcesForțele navale de atac și sprijin
SUBACLANT
Submarine Allied Command AtlanticComandamentul aliat alsubmarinelor din Atlantic
TEEP
Training and EducationEnhancement ProgrammeProgramul de îmbunătățire aeducației și instrucției
UNHCR
United Nations High Commissionerfor RefugeesÎnaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite
UNMIK
United Nations Mission in KosovoMisiunea în Kosovo a Națiunilor Unite
UNOCHA
United Nations Office for theCoordination of Humanitarian AffairsBiroul Națiunilor Unite pentru coordonarea problemelor umanitare
UNPROFOR
United Nations Protection ForceForțe de protecție ale Națiunilor Unite
UNSC
United Nations Security CouncilConsiliul de securitate al Națiunilor Unite
VCC
Verification Coordinating CommitteeComitetul de coordonare a verificărilor
428Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 428
VERITY
NATO Verification databaseBaza de date NATO pentru verificări
WCO
Western Consultation OfficeBiroul occidental pentru consultări
WEAG
Western European Armaments GroupGrupul pentru armamente din Europa de Vest
WEU
Western European UnionUniunea Europei Occidentale
WG
Working GroupGrup de lucru
WHO
World Health OrganisationOrganizația Mondială a Sănătății
WMD
Weapons of Mass DestructionArme de distrugere în masă
WP
Working PartyPartidul Muncitoresc
YATA
Youth Atlantic Treaty AssociationAsociația de tineret a Tratatului Atlantic
429Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 429
Appendice 1.ro 26/09/02 12:13 Page 430
ANEXA 2
SURSE PENTRU INFORMAȚII SUPLIMENTAREAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 431
Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 432
433ANEXA 2
SURSE PENTRU INFORMA ȚII SUPLIMENTARE
Cartierul general al NATO
Biroul de informații și presă NATO1110 Brussels – Belgium Tel: 32 2 707 4111 Fax: 32 2 707 1252 E-mail: natodoc@hq.nato.intWebsite: http://www.nato.int
Informații suplimentare despre Programul științific al NATO și
activitățile legate de mediu se pot găsi pe următoarele situri web:http://www.nato.int/sciencehttp://www.nato.int/ccms
Birouri regionale de informații
Biroul de informații NATO,
Box 28 121 Reykjavik IslandaTel: 354 561 00 15 Fax: 354 551 00 15 E-mail: infonato@islandia.is
Biroul de informații NATO
Mytnaya Street 3117049 MoscowRusiaTel: 7 095 937 3640Tel:7 095 937 3641
Tel:7 095 937 3676
Fax: 7 502 937 3809 (linie de satelit)Fax: 7 095 937 3809
E-mail: nato@garnet.ruCentrul NATO de informare
și documentare 36/1 Melnikov St. Kiev, 254 119UcrainaTel: 380 44 246 86 16 Fax: 380 44 246 86 22 Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 433
SACLANT
7857 Blandy Road – Suite 100Norfolk VA 23551-2490, USATel: 1 757 445 3400 Fax: 1 757 445 3234 E-mail: pio@saclant.nato.int Website: http://www.saclant.nato.int
Adresele și punctele de contact ale următoarelor organizații sunt specificate
în Capitolul 16:
Adunarea parlamentară a NATO (NATO PA)Asociațiile Tratatului Atlantic (ATA) și asociațiile, consiliile și comitetele
atlantice naționale afiliate
Confederația interaliată a ofițerilor în rezervă (CIOR).
Baza de date a NATO
NIDS facilitează accesul prin intermediul calculatorului la publicații de
presă, comunicate și declarații oficiale, discursuri, cărți de referință sau altedocumentații. Subiectele tratate includ probleme politice, militare, economice șiștiințifice, precum și informații de ultimă oră privind rolul NATO în implementareaAcordului de Pace din Bosnia (SFOR) și în Forța din Kosovo (KFOR). “Revista NATO” și alte publicații care oferă informații și analize ale chestiunilorlegate de Alianță sunt publicate tot prin intermediul NIDS.
Totodată, NIDS oferă acces la informații și documente emise de agențiile
civile și militare ale NATO, precum și de alte organizații de profil, precum:Adunarea Parlamentară a NATO și consiliile și comitetele atlantice afiliate laAsociația Tratatului Atlantic.
434Public Information AdvisorStatul Major Militar InternaționalNATO HQ1110 BrusselsTel: 32 2 707 5422Fax: 32 2 707 5713E-mail: pia@hq.nato.int
dep.pia@hq.nato.intSHAPE
7010 SHAPE/Mons – Belgium Tel: 32 65 44 71 11 Fax: 32 65 44 35 44/74 42 E-mail: shapepio@shape.nato.int Website: http://www.shape.nato.int Birouri militare de informații publice
Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 434
Rețeaua de contacte electronice stabilită de către NIDS cu miniștrii afacerilor
externe și ai apărării, cu parlamentele și instituțiile academice din țările NATOși EAPC este extinsă în mod gradat, la fel și schimburile electronice deinformații cu alte organizații internaționale.
Informațiile disponibile prin intermediul NIDS pot fi accesate de pe situl
web al NATO, sau prin poșta electronică.
Pentru a vă abona la sistemul de distribuire prin email, trimiteți o cerere la
listserv@listserv.cc.kuleuven.ac.be, menționând una din următoarele opțiuni:
• SUB NATODATA (informații de ultimă oră de la NATO și de la agențiile
și comandamentele militare ale NATO, sau de la alte organizațiiinternaționale importante);
• SUB NATOPRESS (comunicări adresate în primul rând jurnaliștilor,
incluzând discursuri, comunicate ministeriale și comunicate pentru presă);
• SUB NATOSCI (date referitoare la Programul științific și de mediu al
NATO).
În fiecare din aceste cazuri, abonații trebuie să-și dea numele și prenumele.
435Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 435
Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 436
TRATATUL NORD-ATLANTIC
Washington DC, 4 aprilie 1949
Statele care sunt parte a prezentului Tratat își reafirmă credința în
obiectivele și principiile Cartei Națiunilor Unite, precum și dorința lor de a con-viețui în pace cu toate popoarele și guvernele.
Ele sunt angajate în salvgardarea libertății, a moștenirii comune și a
civilizațiilor popoarelor pe care le reprezintă, pe baza principiilor democrației,libertății individuale și a literei legii.
Ele caută să promoveze stabilitatea și bunăstarea zonei nord-atlantice.Ele sunt hotărâte să își unească eforturile în scopul apărării colective și al
păstrării păcii și securității.
Astfel, ele sunt de acord cu prezentul Tratat Nord-Atlantic:
ARTICOLUL 1
Părțile se angajează, conform prevederilor din Carta Națiunilor Unite,
să rezolve prin mijloace pașnice orice dispută internațională în care ar putea fiimplicate, astfel încât să nu aducă atingere păcii, securității și dreptuluiinternațional și să se abțină să recurgă în relațiile internaționale la amenințareacu forța sau la folosirea forței, în vreun mod incompatibil cu obiectiveleNațiunilor Unite.
ARTICOLUL 2
Părțile vor contribui la dezvoltarea continuă a relațiilor internaționale de
pace și prietenie prin consolidarea instituțiilor libere, prin facilitarea unei maibune înțelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituții și prinpromovarea condițiilor de asigurare a stabilității și bunăstării. Ele vor căuta săelimine conflictele din politicile lor economice internaționale și vor încurajacolaborarea economică bilaterală sau multilaterală.
ARTICOLUL 3
Pentru a îndeplini mai eficient obiectivele acestui Tratat, Părțile,
separat sau împreună, prin intermediul auto-ajutorării și al sprijinului reciproccontinue, își vor menține și își vor dezvolta capacitatea individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat.
561Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 561
562ARTICOLUL 4
Părțile vor avea consultări comune ori de câte ori vreuna dintre ele va
considera că este amenințată integritatea teritorială, independența politică sausecuritatea vreuneia dintre Părți.
ARTICOLUL 5
Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele,
în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și,în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijiniPartea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comunacord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securitățiizonei nord-atlantice.
Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca rezultat al
acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste măsurivor înceta după ce Consiliul de Securitate va adopta măsurile necesare pentrurestabilirea și menținerea păcii și securității internaționale.
ARTICOLUL 6
1
În scopul aplicării Articolului 5, un atac armat asupra uneia sau mai
multora dintre Părți se consideră că include un atac armat:
• pe teritoriul oricărei Părți în Europa sau America de Nord,
în Departamentele algeriene ale Franței2, pe teritoriul Turciei sau pe
insulele aflate sub jurisdicția oricărei Părți din zona nord-atlantică, la nord de Tropicul Cancerului;
• asupra forțelor terestre, navale sau aeriene ale oricărei Părți, care se
află pe sau deasupra acestor teritorii, sau în oricare zonă a Europei încare forțele de ocupație ale uneia dintre Părți erau staționate la dataintrării în vigoare a acestui Tratat, sau pe Marea Mediterană ori în zonanord-atlantică aflată la nord de Tropicul Cancerului.
1 Definiția teritoriilor cărora li se aplică Articolul 5 a fost revizută de către Articolul 2 al Protocolului la
Tratatul Nord-Atlantic, odată cu aderarea Greciei și Turciei, semnată la data de 22 octombrie 1951.
2 La data de 16 ianuarie 1963, Consiliul Nord-Atlantic a luat notă de faptul că, în ceea ce privește
fostele departamente algeriene ale Franței, clauzele relevante ale acestui tratat au devenit inaplicabile începând cu data de 3 iulie 1962.Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 562
563ARTICOLUL 7
Tratatul nu afectează și nu va fi interpretat ca afectând în nici un fel
drepturile și obligațiile care decurg din Carta Părților care sunt membre aleNațiunilor Unite, sau responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate demenținere a păcii și securității internaționale.
ARTICOLUL 8
Fiecare Parte declară că nici una din obligațiile internaționale, aflate în
vigoare la un moment dat între ea și oricare din celelalte Părți sau un al treileastat, nu este în contradicție cu prevederile prezentului Tratat și se angajeazăsă nu își asume nici o obligație internațională aflată în conflict cu acest Tratat.
ARTICOLUL 9
Prin prezentul, Părțile înființează un Consiliu în cadrul căruia fiecare va fi
reprezentată în procesul de analiză a problemelor referitoare la implementareaacestui Tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât să fie capabil să sereunească prompt și în orice împrejurare. Consiliul va constitui atâtea organismesubsidiare cât este necesar; în primul rând, va înființa de urgență un comitet alapărării care va recomanda măsurile de implementare a Articolelor 3 și 5.
ARTICOLUL 10
Prin acord unanim, părțile pot să invite să adere la acest Tratat orice alt
stat european aflat în poziția de a urma principiile acestui Tratat și de a contribui la securitatea zonei nord-atlantice, să adere la acest Tratat. Orice statastfel invitat poate deveni parte la Tratat, în urma depunerii la guvernul StatelorUnite ale Americii a documentului de aderare. Guvernul Statelor Unite aleAmericii va notifica fiecare Parte în legătură cu depunerea fiecărui astfel dedocument de aderare.
ARTICOLUL 11
Acest Tratat va fi ratificat și prevederile sale vor fi îndeplinite de către Părți,
în conformitate cu regulile constituționale respective. Documentele de ratificarevor fi depuse cât mai curând la guvernul Statelor Unite ale Americii, care îi vanotifica pe toți ceilalți semnatari în legătură cu fiecare depunere. Tratatul va intraîn vigoare între statele care l-au ratificat, imediat ce se va depune ratificarea decătre majoritatea semnatarilor, incluzând ratificările Belgiei, Canadei, Franței,Luxemburgului, Olandei, Marii Britanii și Statelor Unite, și va intra în vigoare, cu privire la alte State, la data depunerii ratificărilor lor.
3
3 Tratatul a intrat în vigoare la data de 24 august 1949, după depunerea ratificărilor din partea tuturor
statelor semnatare.Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 563
564ARTICOLUL 12
După zece ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, sau la orice dată
ulterioară, Părțile, la cererea oricăreia dintre ele, se vor consulta în scopulrevizuirii Tratatului, luând în considerare factorii care la vremea respectivăafectează pacea și securitatea în zona nord-atlantică, inclusiv dezvoltarea de acorduri universale sau regionale, conform Cartei Națiunilor Unite, pentru menținerea păcii și securității internaționale.
ARTICOLUL 13
După douăzeci de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, oricare Parte
poate să se retragă din cadrul acestuia la un an de la depunerea notificării dedenunțare la guvernul Statelor Unite ale Americii, care va informa guvernelecelorlalte Părți în legătură cu depunerea fiecărei astfel de notificări de denunțare.
ARTICOLUL 14
Acest Tratat, ale cărui variante în limba engleză sau franceză sunt în mod
egal autentice, va fi depozitat în arhivele guvernului Statelor Unite ale Americii.Copii autorizate conforme vor fi transmise de către acest guvern celorlalteguverne semnatare.Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 564
NOTE
565Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 565
NOTE
566Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 566
NOTE
567Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 567
NOTE
568Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 568
NOTE
569Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 569
NOTE
570Appendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 570
571NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 571
572NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 572
573NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 573
574NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 574
575NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 575
576NOTEAppendice 2-ro.qxd 26/09/02 12:14 Page 576
ANEXA 3
CRONOLOGIEAppendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 437
Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 438
CRONOLOGIE
Acest capitol de cronologie marchează principalele momente din evoluția
NATO, pe fondul evenimentelor mondiale semnificative. Acesta prezintă intensitatea contactelor și schimburilor diplomatice din primii ani de dupăsfârșitul Războiului Rece, precum și consultările la nivel înalt care sedesfășoară permanent asupra domeniilor cheie ale politicii Alianței. Din motivede spațiu, au fost omise numeroase evenimente adiacente care au avut loc în cadrul Parteneriatului pentru Pace și al Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, inclusiv seminarii și conferințe, cursuri de pregătire, exerciții militareși de gestionare a crizelor, alte vizite, schimburi și activități. Informații referitoarela astfel de evenimente pot fi găsite în comunicatele și publicațiile de presă consemnate în Sistemul integrat de informații al NATO, pe Internet(http://www.nato.int).
Referirile care se fac în această cronologie la fosta republică a
Macedoniei sunt marcate cu un asterisc (*), acesta făcând trimitere laurmătoarea notă de subsol: Turcia recunoaște Republica Macedonia cu titlulsău constituțional.
1945
26 iunie Carta Națiunilor Unite este semnată la San Francisco.
6 august Explozia bombei atomice de la Hiroșima.
1946
5 martie Discursul intitulat “Cortina de fier”, prezentat de Winston
Churchill la Fulton, Missouri.
1947
19 ianuarie „Comitetul Lublin”, de factură comunistă și sponsorizat de
sovietici, monopolizează puterea în Polonia.
12 martie Președintele Truman îndeamnă Statele Unite “să sprijine
popoarele care se opun încercărilor de subjugare aleminorităților înarmate, sau exercitate prin presiuni dinafară” (Doctrina Truman).
5 iunie Secretarul de stat al Statelor Unite, George C. Marshall,
anunță planurile de reabilitare economică a Europei(Planul Marshall).
4391945-1947Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 439
22-27 septembrie Înființarea Cominform, or ganizația pentru unitate ideologică
a blocului sovietic, în urma respingerii ajutorului Marshallde către Uniunea Sovietică și aliații săi.
1948
22 ianuarie Ernest Bevin, Secretarul de stat pentru Afaceri externe al
Marii Britanii, în discursul de la Camera Comunelor, propune o formă de uniune occidentală. Drept urmare, în perioada 27-28 septembrie 1948, este înființatăOrganizația de Apărare a Uniunii Occidentale, de cătreminiștrii apărării aparținând puterilor Tratatului de laBruxelles.
22-25 februarie Partidul Comunist din C ehoslovacia preia controlul
guvernului de la Praga, în urma unei lovituri de stat.
17 martie Semnarea la Bruxelles a Tratatului asupra colaborării
economice, sociale, culturale și privind autoapărareacolectivă, de către miniștrii de externe din Belgia, Franța,Luxemburg, Olanda și Marea Britanie.
11 iunie Senatul Statelor Unite adoptă “Rezoluția Vandenberg”,
stabilind bazele viitoarei asocieri a SUA la acordurile desecuritate regionale sau colective.
24 iunie Uniunea Sovietică începe blocada Berlinului. 28 iunie Expulzarea oficială a Iugoslaviei din Cominform. 6 iulie La Washington încep discuțiile asupra apărării
nord-atlantice, între Statele Unite, Canada și puterileTratatului de la Bruxelles.
25-26 octombrie Consiliul Consultativ al Puterilor Tratatului de la Bruxelles
anunță “asentimentul total asupra principiului referitor la
un pact de apărare pentru Atlanticul de Nord” .
10 decembrie La Washington încep negocierile asupra Tratatului
Nord-Atlantic, între reprezentanții puterilor Tratatului de laBruxelles, Canada și Statele Unite.
1949
15 martie Puterile angajate în negocieri invită Danemarca, Islanda,
Italia, Norvegia și Portulgalia să adere la Tratatul Nord-Atlantic.
2 aprilie Guvernele implicate resping a firmațiile sovieticilor,
conform cărora Tratatul Nord-Atlantic este contrar CarteiNațiunilor Unite.
4 aprilie La Washington se semnează Tratatul Nord-Atlantic de
către Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia,
4401947-1949Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 440
Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie
și Statele Unite.
8 aprilie Puterile Tratatului de la Bruxelles, Danemarca, Italia și
Norvegia, solicită asistență militară și financiară StatelorUnite.
4 mai Prin Acordul de la Londra al celor Zece-Puteri, ia ființă
Consiliul Europei. La data de 10 august, la Strassbourg,se desfășoară ședința inaugurală a Consiliului.
9 mai Este ridicată blocada Berlinului.24 august Intră în vigoare Tratatul Nord-Atlantic.17 septembrie La Washington se desfășoară prima ședință a Consiliului
Nord-Atlantic.
6 octombrie Președintele Truman semnează Actul comun de asistență
pentru apărare din 1949.
1950
27 ianuarie Președintele Truman aprobă planul de apărare integrată a
zonei nord-atlantice, acordând finanțări pentru ajutor militar în valoare de 900 milioane de dolari americani.
9 mai Guvernul francez propune crearea unei singure autorități
care să controleze producția de oțel și cărbune din Franțași Germania, deschisă aderării altor țări (Planul Schuman).
25 iunie Forțele nord-coreene atacă Republica Coreea.25 iulie Prima întâlnire a deputaților Consiliului NATO are loc la
Londra. Ambasadorul Charles M. Spofford, reprezentantulStatelor Unite în Consiliul Nord-Atlantic, este ales înfuncția de președinte permanent.
24 octombrie Prim-ministrul Franței, René Pleven, prezintă planul său
pentru o armată europeană unită care să includă contingente germane, în cadrul NATO.
19 decembrie Consiliul Nord-Atlantic îl desemnează pe generalul Dwight
D. Eisenhower să fie primul Comandant Suprem alForțelor Aliate din Europa (SACEUR).
20 decembrie Puterile Tratatului de la Bruxelles decid includerea
organizației militare a Uniunii Occidentale în OrganizațiaTratatului Nord-Atlantic.
1951
15 februarie Se deschid la Paris lucrările Conferinței convocate de
guvernul francez privind înființarea unei armate europene.
2 aprilie Intră în funcțiune Comandamentul Aliat pentru Europa,
Înaltul Comandament al Puterilor Aliate din Europa stabilindu-și sediul la Rocquencourt, lângă Paris.
4411949-1951Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 441
18 aprilie Înființarea Comunității europene pentru cărbune și oțel de
către Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda șiRepublica Federală a Germaniei.
3 mai Integrarea Comitetului pentru Apărare și a Comitetului
Financiar și Economic pentru Apărare în cadrul ConsiliuluiNord-Atlantic.
19 iunie Părțile incluse în Tratatul Nord-Atlantic semnează un
acord asupra statutului forțelor proprii.
20 septembrie La Ottawa, țările membre semnează un acord asupra
Statutului NATO, a reprezentanților naționali și aSecretariatului Internațional (Acordul asupra StatutuluiCivil).
9-11 octombrie Prima întrunire, la Paris, a Comitetului Consiliului Temporar
(TCC), înființat de Consiliul Nord-Atlantic în scopul reconcilierii cerințelor securității colective cu capacitățilepolitice și economice ale țărilor membre.
17-22 octombrie Semnarea, la Londra, a protocolului la Tratatul Nord-
Atlantic asupra aderării Greciei și Turciei.
19 noiembrie Inaugurarea, la Paris, a Colegiului pentru Apărare al NATO
(transferat la Roma la data de 10 octombrie 1966).
1952
30 ianuarie Numirea viceamiralului Lynde D. McCormick (Statele
Unite) ca primul Comandant Suprem Aliat pentru Atlantic(SACLANT).
18 februarie Grecia și Turcia aderă la Tratatul Nord-Atlantic.20-25 februarie La întâlnirea de la Lis abona, Consiliul Nord-Atlantic
reorganizează structura Alianței, iar NATO devine o organizație permanentă, cu Cartierul General la Paris.
21 februarie Consiliul înființează un Comandament pentru Canalul
Mânecii și îl numește pe Sir Arthur John Power ca primulComandant Șef pentru Canalul Mânecii (CINCHAN).
12 martie Lord Ismay (Marea Britanie) este numit vicepreședinte
al Consiliului Nord-Atlantic și Secretar general alOrganizației Tratatului Nord-Atlantic.
10 aprilie Comandamentul Aliat al Altlanticului (ACLANT) devine
operațional, cu sediul la Norfolk, Virginia, SUA.
16 aprilie NATO își deschide sediul provizoriu la Palais de Chaillot,
Paris.
28 aprilie La Paris se desfășoară prima ședință permanentă a
Consiliului Nord-Atlantic.
27 mai Semnarea, la Paris, a tratatului de înființare a Comunității
Europene pentru Apărare, de către Belgia, Franța, Italia,
4421951-1952Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 442
Luxemburg, Olanda și Republica Federală a Germaniei.
(În urma deciziei Adunării Naționale a Franței din data de 29august 1954, Tratatul nu intră în vigoare).
28 august La Paris, țările membre ale Alianței sem nează un Protocol
asupra Statutului Cartierului General Militar Internațional.
1953
5 martie Moartea lui Stalin.
23 iulie Armistițiul coreean este semnat la Panmunjon.20 august URSS anunță printr-un comunicat că deține bomba cu
hidrogen.
4-8 decembrie În Bermude are loc Conferința șefilor de guvern ai Franței,
Marii Britanii și Statelor Unite, la care participă Lord Ismay,în calitate de observator pentru NATO.
1954
25 ian./18 febr. Conferința celor Patru Puteri asupra reunificării
Germaniei, desfășurată la Berlin, eșuează.
7 mai Marea Britanie și Statele Unite resping solicitarea URSS
de aderare la Organizația Tratatului Nord-Atlantic.
17-18 iunie Întâlnirea de la H aga a Conferinței Constitutive a
Asociației Tratatului Atlantic, sponsorizată de ComitetulAtlantic Internațional.
29 august Adunarea Națională a Franței respinge ratificarea Tratatului
de înființare a Comunității Europene de Apărare (EDC).
6 septembrie Deschiderea Conferinței de la Manila, care culminează cu
semnarea tratatelor de înființare a SEATO (OrganizațiaTratatului pentru Asia de Sud-Est)
1.
28 sept.-3 oct. Întrunirea de la Londra a Conferinței celor Nouă, în scopul
găsirii unei alternative la EDC. (Țări participante: Belgia,Canada, Franța, Republica Federală a Germaniei, Italia,Luxemburg, Olanda, Marea Britanie și Statele Unite).
23 octombrie Semnarea Acordurilor de la Paris. Republica Federală a
Germaniei este invitată să se alăture NATO, iar Italia șiRepublica Federală a Germaniei aderă la UniuneaEuropei Occidentale (UEO).
1955
6 mai Republica Federală a Germaniei devine membră a NATO.
4431952-1955
1 Țările membre: Australia, Franța, Noua Zeelandă, Pakistan, Filipine, Thailanda, Marea Britanie și
Statele Unite.Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 443
14 mai URSS încheie Tratatul de la Varșovia cu Albania, Bulgaria,
Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia șiRomânia.
18-23 iulie La Paris are loc prima Conferință a parlamentarilor NATO
(începând cu noiembrie 1966, se va numi Adunarea Nord-Atlantică).
30 decembrie URSS semnează un tratat cu regimul din Germania de
Est, prin care îi garantează acesteia prerogativele de stat.
1956
24 februarie La cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Hrușciov îl denunță pe Stalin într-ocuvântare “secretă”.
18 aprilie Dizolvarea Cominform.28 iunie La Poznan, în Polonia, izbucnesc revolte împotriva
regimului.
26 iulie Egiptul naționalizează Canalul Suez.4 noiembrie Înăbușirea de către sovietici a revoltei populare din
Ungaria.
13 decembrie Consiliul Nord-Atlantic aprobă recomandările incluse în
Raportul Comitetului Celor Trei asupra cooperării non-militare în NATO.
1957
25 martie Semnarea Tratatelor de la Roma, prin care se înființează
Euratom și Comunitatea Economică Europeană.
2-3 mai Întrunire ministerială a Consiliului Nord-Atlantic, la Bonn.
Consiliul decide intensificarea eforturilor în favoareareunificării Germaniei, prin desfășurarea de alegeri libere.
16 mai Paul-Henri Spaak (Belgia) este succesorul Lordului Ismay
în funcția de Secretar general al NATO.
29 iulie Semnarea la Berlin de către guvernele Franței, Republicii
Federale a Germaniei, Marii Britanii și Statelor Unite aleAmericii a unei declarații prin care se afirmă identitateapoliticilor proprii privind reunificarea Germaniei și securitatea europeană.
14 septembrie A dunarea Generală a Națiunilor Unite condamnă
intervenția sovietică în Ungaria.
4 octombrie Este lansată prima navetă sovietică Sputnik.31 octombrie Intervenția franco-engleză în zona canalului Suez.16-19 decembrie La o întrunire la Paris a Consiliului Nord-Atlantic, șefii de
guvern reafirmă principiile și obiectivele Alianței Atlantice.
4441955-1957Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 444
1958
1 ianuarie Intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma, prin care se
înființează Comunitatea Economică Europeană.
26-29 martie Prima reuniune a Comitetului NATO pentru Știință.15-17 aprilie Miniștrii apărării din țările NATO, care se întâlnesc la Paris,
reafirmă caracterul defensiv al strategiei NATO.
10 noiembrie Hrușciov anunță că URSS dorește să pună capăt
Acordului celor Patru Puteri asupra statutului Berlinului.(Planul a fost respins de către puterile occidentale la datade 31 decembrie).
16-18 noiembrie Întrunire ministerială a C onsiliului Nord-Atlantic,
în decembrie. Consiliul se raliază opiniilor exprimate decătre guvernele Franței, Marii Britanii și Statelor Uniteasupra Berlinului, precum și dreptului puterilor occidentalede a rămâne acolo.
1959
1 ianuarie Răsturnarea de către Fidel Castro a regimului Batista
din Cuba.
11 iunie Deschiderea la Geneva a Reuniunii celor Patru Puteri, la
nivel de miniștri de externe (Franța, Marea Britanie,Statele Unite și URSS), privind chestiunea Germaniei.
19 august Pactul de la Bagdad, semnat la data de 24 februarie
1955, devine Organizația Tratatului Central (CENTO). Membri deplini: Iran, Irak, Pakistan, Turcia și MareaBritanie. Membru asociat: Statele Unite. Cartierul Generaleste stabilit la Ankara. (Dizolvat la data de 26 septembrie1979).
20 noiembrie Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia,
Elveția și Marea Britanie inițiază Convenția de laStockholm, stabilind Asociația Europeană a ComerțuluiLiber (EFTA)
2.
15-22 decembrie Inaugurarea noului sediu NATO la Porte Dauphine, Paris.
1960
15 martie Deschiderea, la Geneva, a negocierilor Comitetului pentru
Dezarmare al celor Zece Puteri ale Națiunilor Unite.Statele comuniste se retrag la data de 27 iunie.
4451958-1960
2 Finlanda a devenit membru asociat al EFTA în 1961. Islanda a aderat în 1970. Danemarca și Marea
Britanie s-au retras din EFTA odată cu aderarea la EEC, la data de 1 ianuarie 1973. Portugalia s-aretras din EFTA la 1 ianuarie 1986.Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 445
1 mai Un avion american U2 este doborât deasupra teritoriului
sovietic.
19 mai Miniștrii de externe ai Franței, Marii Britanii și Statelor
Unite raportează Consiliului Nord-Atlantic eșecul Întâlniriila nivel înalt de la Paris, desfășurată la data de 16 mai, cu participarea URSS.
27 mai Lovitură de stat militară în Turcia.23 septembrie Hrușciov participă la Adunarea Generală a Națiunilor
Unite, la New York.
10 noiembrie Întâlnire la nivel înalt la Moscova, la care participă lideri
comuniști din 81 de țări. Aprobarea conceptului luiHrușciov de conviețuire pașnică.
14 decembrie Convenția asupra înființării Organizației pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică (OECD), care înlocuiește OEEC,semnată de 18 țări europene, Canada și Statele Unite.Ulterior, Australia, Noua Zeelandă și Japonia aderă laorganizație.
1961
12 aprilie Maiorul sovietic Iuri Gagarin devine primul om trimis în
spațiu.
21 aprilie Dirk U. Stikker (Olanda) este succesorul lui Paul-Henri
Spaak în funcția de Secretar general al NATO.
13 august Ridicarea Zidului Berlinului.13-15 decembrie La o întrunire la nivel ministerial a Consiliului Nord-
Atlantic, desfășurată la Paris, Alianța își reafirrmă pozițiafață de problema Berlinului, condamnând cu fermitateconstruirea Zidului și aprobând reînnoirea contactelordiplomatice cu Uniunea Sovietică, în scopul găsirii uneibaze pentru negocieri. Totodată, anunță înființarea uneiforțe operative mobile.
1962
8-20 ianuarie “Convenția Alianței”, reprezentând cetățenii din țările
NATO, se întrunește și aprobă “Declarația de la Paris”, în favoarea consolidării Alianței și a Comunității Atlantice.
18 martie Acordurile de la Evian stabilesc independența Algeriei.29 martie Înființarea Organizației europene pentru dezvoltarea și
construirea lansatoarelor pentru vehicule spațiale (ELDO).Țări membre: Australia, Belgia, Republica Federală aGermaniei, Franța, Italia, Olanda și Marea Britanie.
10 aprilie Macmillan și Kennedy îi cer lui Hrușciov acordul asupra
unui tratat de interzicere a testelor.
4461960-1962Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 446
4-6 mai Miniștrii de externe și ai apărării din Alianța Nord-Atlantică
analizează circumstanțele în care Alianța ar putea fiobligată să recurgă la folosirea armelor nucleare(Instrucțiunile de la Atena).
14 iunie Înființarea Organizației Europene pentru Cercetări Spațiale
(ESRO). Țări membre: Belgia, Danemarca, Franța,Republica Federală a Germaniei, Italia, Olanda, Spania,Suedia, Elveția și Marea Britanie. (ELDO și ESRO aufuzionat la data de 31 mai 1975, devenind AgențiaSpațială Europeană (ESA)).
22 oct.-20 nov. SUA inițiază blocada parțială a Cubei, în urma dezvăluirii
informației conform căreia sovieticii construiesc baze delansare pe insulă; este ridicată după ce sovieticii sunt deacord să dezafecteze bazele.
18-20 decembrie Președintele Kennedy și prim-ministrul Macmillan au
consfătuiri la Nassau, Bahamas. Ei hotărăsc să contribuiecu o parte a forțelor nucleare strategice la NATO.
1963
16 ianuarie În urma unei declarații a reprezentantului Franței,
Consiliul ia notă de faptul că, în privința fostelor departamente algeriene ale Franței, clauzele relevante aleTratatului Nord-Atlantic devin inaplicabile, începând cudata de 3 iulie 1962.
20 iunie Acordul privind înființarea unui ‘fir roșu’ între Washington
și Moscova este semnat la Geneva de către Statele Uniteși Uniunea Sovietică.
15-25 iulie Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică inițiază
un acord de interzicere a testelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și subacvatic.
10 octombrie Intră în vigoare Tratatul de la Moscova asupra interzicerii
parțiale a testelor nucleare, care fusese semnat la data de5 august.
22-23 octombrie În cadrul unui exercițiu militar (Operațiunea “Big Lift”),
14 500 de soldați americani sunt transportați cu avionul înGermania, pentru a demonstra capacitatea Statelor Unitede a întări rapid, în caz de urgență, forțele NATO dinEuropa.
22 noiembrie Președintele Kennedy este asasinat la Dallas, statul Texas.
1964
1 august Manlio Brosio (Italia) este succesorul lui Dirk Stikker în
funcția de Secretar general al NATO.
4471962-1964Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 447
14 octombrie Hrușciov este îndepărtat din funcție, fiind înlocuit de
Leonid Brejnev, ca Secretar general al PCUS și de AlexeiKosîghin, ca prim-ministru.
16 octombrie China testează prima bombă atomică.
1965
6 aprilie Primul satelit comercial mondial, “Early Bird”, este lansat
de Statele Unite. Este testat cu succes ca primul sistem decomunicații globale de telefonie, TV și telegrafie.
7 aprilie Auto ritățile sovietice și est-germane blochează
accesul terestru spre Berlin timp de o săptămână, când Parlamentul Republicii Federale a Germaniei se aflăîn sesiune plenară în Sala Congresului din Berlinul deVest.
23 aprilie Uni unea Sovietică lansează primul său satelit de
comunicații.
31 mai-1 iunie Întrunirea miniștrilor apărării din cadrul NATO,
desfășurată la Paris, acordă o atenție aparte problemelorde apărare ale Greciei și Turciei și hotărăște să discute opropunere de îmbunătățire a consultărilor și de extinderea participării la planificarea forțelor nucleare.
9 septembrie La o conferință de presă, președintele de Gaulle anunță că
procesul de integrare militară a Franței în NATO se vaîncheia până la sfârșitul anului 1969.
20 octombrie Consiliul Nord-Atlantic aprobă misiunile revizuite ale
Comandanților Supremi ai NATO și ale Grupului de planificare regională Canada-SUA.
14-16 decembrie Consiliul Nord-Atlantic, reunit în sesiune ministerială la
Paris, acceptă noile proceduri menite să îmbunătățeascăprocesul anual de analiză a eforturilor de apărare întreprinse de țările membre și de convenire asupra contribuțiilor de forțe ale acestora.
1966
10 martie Președintele de Gaulle anunță oficial intenția Franței de a
se retrage din structura militară integrată a Alianței.
14 decembrie Comitetul pentru Planificarea apărării înființează Comitetul
afacerilor apărării nucleare și Grupul de planificarenucleară.
1967
18 ianuarie Inaugurarea, la Roma, a Colegiului NATO pentru Apărare.
4481964-1967Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 448
31 martie Ceremonia de deschidere a SHAPE la Casteau,
lângă Mons, Belgia.
6-7 aprilie La Washington se desfășoară prima ședință a Grupului de
planificare nucleară.
21 aprilie Regimul militar preia puterea în Grecia.14 iunie Consiliul Nord-Atlantic, reunit în Luxemburg, analizează
situația din Orientul Mijlociu, la încheierea Războiului deșase zile dintre Israel și țările arabe învecinate.
16 octombrie Deschiderea oficială a noului Cartier General al NATO,
la Bruxelles.
12 decembrie Comitetul afacerilor apărării nucleare se întrunește
la Bruxelles pentru a examina Raportul Grupului de planificare nucleară, privind forțele nucleare strategice,rachetele anti-balistice, folosirea tactică a armelornucleare, precum și participarea națională la planificareanucleară.
13-14 decembrie Consiliul Nord-Atlantic aprobă Raportul Harmel asupra
viitoarelor sarcini ale Alianței. Comitetul de Planificare aapărării adoptă noul concept strategic al NATO asupraripostei flexibile și aprobă înființarea Forțelor NavalePermanente din Atlantic (STANAVFORLANT).
1968
19 ianuarie Statele Unite și Uniunea Sovietică schițează un tratat de
neproliferare nucleară, în cadrul Conferinței pentrudezarmare de la Geneva.
24-25 iunie Reuniunea ministerială a Consiliului Nord-Atlantic de la
Reykjavik, Islanda, analizează măsurile curente careafectează rutele de acces spre Berlin și emite o Declarațieasupra reducerii reciproce și echilibrate a forțelor.
20-21 august Tr upe sovietice, poloneze, est-germane, bulgare și
ungurești invadează Cehoslovacia.
12 septembrie Albania renunță la apartenența la Organizația Tratatului de
la Varșovia.
13-14 noiembrie Formarea Eurogrup.15-16 noiembrie Consiliul Nord-Atlantic denunță acțiunile întreprinse de
sovietici în Cehoslovacia ca fiind contrare principiilor debază ale Cartei Națiunilor Unite și dă un avertismentURSS.
1969
28 mai Înființarea unei forțe navale permanente în Mediterana
(NAVOCFORMED).
4491967-1969Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 449
8-10 decembrie Prima reuniune a Comitetului privind provocările societății
moderne (CCMS), înființat de Consiliul Nord-Atlantic la data de 6 noiembrie, pe baza unei propuneri a recent-alesului președinte al Statelor Unite, Nixon.
1970
5 martie Intră în vigoare Tratatul de neproliferare a armelor
nucleare, semnat la 1 iulie 1968.
20 martie Primul satelit de comunicații al NATO este lansat de la
Cape Kennedy.
16 aprilie Deschiderea la Viena a negocierilor SUA-URSS privind
limitarea armelor strategice (SALT).
11 iunie Comitetul de Planificare a apărării, reunit în sesiune
ministerială, discută continuarea extinderii prezenței sovietice în Mediterana și salută activarea forței navaledisponibile pentru această regiune.
2-4 decembrie La reuniunile ministeriale ale Consiliului și Comitetului de
Planificare a apărării (DPC), din Bruxelles, Statele Uniteanunță că nu își vor reduce forțele din Europa, decât încontextul acțiunii reciproce Est-Vest. DPC adoptă studiulasupra “Apărării Alianței în anii 70”. Zece țări europeneadoptă un Program special de îmbunătățire a apărăriieuropene.
1971
2 februarie Al doilea satelit de comunicații al NATO este lansat de la
Cape Kennedy.
1 octombrie Joseph Luns (Olanda) este succesorul lui Manlio Brosio în
funcția de Secretar general al NATO.
5-6 octombrie Fostul Secretar general al NATO, Manlio Brosio,
este desemnat să conducă misiuni de explorare a reducerilor reciproce și echilibrate ale forțelor cu putereasovietică și cu alte guverne interesate.
1972
26 mai Semnarea la Moscova a acordului interimar asupra
limitării armelor strategice (SALT) și a sistemelor rachetelor anti-balistice (ABM).
30-31 mai La reuniunea ministerială de la Bonn, Consiliul Nord-
Atlantic convine să declanșeze convorbiri preliminaremultinaționale, în vederea desfășurării unei Conferințe de Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Țările participante la structura militară integrată a NATO
4501969-1972Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 450
propun efectuarea unor analize multilaterale asupra
reducerilor reciproce și echilibrate de forțe (MBFR).
3 iunie Acord cvadripartit asupra problemei Berlinului, semnat de
miniștrii de externe ai Franței, Marii Britanii, Statelor Uniteși URSS.
21 noiembrie Deschiderea la Geneva a negocierilor în cadrul SALT II.22 noiembrie Deschiderea la Helsinki a convorbirilor preliminare
multilaterale privind înființarea CSCE.
21 decembrie Semnarea, în Berlinul de Est, a “Tratatului de bază” între
Republica Federală a Germaniei și Republica DemocratăGermană.
1973
1 ianuarie D anemarca, Irlanda și Marea Britanie aderă la
Comunitatea Economică Europeană (EEC).
31 ian.-29 iunie Convorbiri preliminare multilaterale asupra MBFR,
la Viena.
11 mai Inaugurarea Forței Navale Permanente pentru Canalul
Mânecii (STANAVFORCHAN).
3-7 iulie Deschiderea Conferinței de Securitate și Cooperare în
Europa (CSCE), la Helsinki.
6-24 octombrie Războiul Yom-Kippur între arabi și israeliți.30 octombrie Deschiderea la Viena a negocierilor privind reducerea
reciprocă și echilibrată a forțelor (MBFR).
1974
25 aprilie Lovitură de stat militară în Portugalia.
26 iunie Șefii de guvern din cadrul NATO, care se întrunesc la
Berlin, semnează o Declarație asupra relațiilor atlantice,aprobată și dată publicității de Consiliul Nord-Atlantic laOttawa, în data de 19 iunie.
23 iulie Konstantinos Karamanlis devine prim-ministru al Greciei,
în urma demisiei guvernului militar.
14 august Retragerea forțelor grecești din structura militară integrată
a NATO.
23-24 noiembrie Președintele Ford și secretarul general Brejnev se
întâlnesc la Vladivostok și cad de acord asupra limităriiarmelor strategice nucleare ale SUA și URSS.
1975
31 mai ELDO și ESRO fuzionează, devenind Agenția Spațială
Europeană (ESA). Țări membre: Belgia, Danemarca,
4511972-1975Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 451
Franța, Republica Federală a Germaniei, Italia, Irlanda,
Olanda, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie.
31 iulie-1 august Șefii de stat și de guvern ai celor 35 de state participante
semnează Actul Final CSCE de la Helsinki.
1976
21-22 ianuarie La întâlnirea de la Hamburg a Grupului de planificare
nucleară (NPG), miniștrii apărării din cadrul NATO discutădespre creșterea permanentă a capacităților nuclearesovietice și analizează perspectivele de stabilizare prinintermediul SALT.
2 februarie Înființarea Grupului european independent pentru
programe, cu participarea tuturor țărilor europene membreNATO, în scopul asigurării cooperării în cercetare, dezvoltare și producție a echipamentelor.
20-21 mai La întrunirea de la Oslo a Consiliului Nord-Atlantic,
miniștrii de externe analizează relațiile Est-Vest și progresele înregistrate în procesul de implementare aActului Final al CSCE și discută perspectivele pentruMBFR.
9-10 decembrie Consiliul Nord-Atlantic respinge propunerile țărilor din
Tratatul de la Varșovia de a fi primul care renunță laarmele nucleare și de a restricționa numărul de membri aiAlianței și cere tuturor statelor membre CSCE să renunțela amenințări sau la folosirea forței, inclusiv a oricăror tipuride armament, conform Cartei ONU și Actului Final de laHelsinki.
1977
10-11 mai Consiliul Nord-Atlantic se întrunește la Londra,
cu participarea noului președinte ales al SUA, Carter, precum și a altor șefi de stat și de guvern. Inițierea unuiprogram de apărare pe termen lung.
4 octombrie La Belgrad are loc o reuniune de analiză a lucrărilor CSCE
(4 octombrie-9 martie 1978).
12 octombrie Înființarea Grupului la nivel înalt NPG, asupra modernizării
forțelor nucleare active.
1978
30-31 mai R euniune a Consiliului Nord-Atlantic la Washington,
cu participarea șefilor de stat și de guvern.
31 oct.-11 dec. Reuniunea experților CSCE, de la Montreux, pe tema
rezolvării pe cale pașnică a disputelor.
4521975-1978Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 452
18 noiembrie Al treilea satelit de comunicații al NATO este lansat de la
Cape Canaveral, Florida.
5-6 decembrie Aprobarea Sistemului aeropurtat de supraveghere și
control (AWACS).
1979
13 feb.-26 martie La Valleta are loc Reuniunea experților CSCE pe tema
cooperării mediteraneene.
11 aprilie Înființarea unui Grup special de studiere a aspectelor
legate de controlul armamentelor specifice sistemelornucleare active. (Grupul special și-a încheiat lucrările ladata de 11 decembrie 1979).
18 iunie La Viena, președintele Carter și secretarul general Brejnev
semnează acordul SALT II. (Acordul nu a fost ratificat decătre Statele Unite).
4 noiembrie Ocuparea Ambasadei Statelor Unite din Teheran și
reținerea a 53 de ostatici de către revoluționarii islamiști.
12 decembrie Reuniune specială, la Bruxelles, a miniștrilor de externe și
ai apărării. Decizie “în două sensuri” asupra modernizăriiforțelor nucleare active, incluzând desfășurarea în Europade sisteme americane Cruise și Pershing II cu lansare de la sol, alături de un efort paralel și complementar de controlare a armamentului, în scopul preîntâmpinării necesității unor astfel de desfășurări.
25-26 decembrie Invazia sovietică în Afganistan.29 decembrie Reuniune specială a Consiliului Nord-Atlantic, în urma
invadării Afganistanului de către sovietici între25-26 decembrie.
1980
24 ianuarie Membrii Alianței care au participat la Reuniunea specială
din 12 decembrie înființează Grupul consultativ specialasupra controlului armamentului, inclusiv forțele nucleareactive.
18 feb.-3 martie La Hamburg se desfășoară Forumul CSCE asupra
Cooperării științifice.
4 mai Moartea președintelui Iugoslaviei, Tito.31 august Acordurile de la Gdansk, care au condus la înființarea și
recunoașterea oficială a sindicatului independent polonez“Solidaritatea”.
12 septembrie Conducerea militară a Turciei preia administrația țării.22 septembrie Izbucnește războiul între Irak și Iran.
4531978-1980Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 453
20 octombrie Reintegrarea forțelor grecești în structura militară integrată
a Alianței.
11 noiembrie Deschiderea, la Madrid, a lucrărilor Reuniunii de analiză a
CSCE.
9-12 decembrie Reuniunile ministeriale ale Consiliului și Comitetului de
Planificare a apărării reflectă îngrijorarea privind situațiadin Polonia și continuarea acțiunii sovietice de ocupare aAfganistanului.
1981
1 ianuarie Grecia devine al zecelea membru al Comunității
Economice Europene.
23 februarie Încercare eșuată a gărzilor civile rebele de a răsturna
guvernul spaniol interimar.
6 octombrie Asasinarea președintelui egiptean Sadat.27 octombrie Submarin sovietic capturat în apele teritoriale ale Suediei. 18 noiembrie Președintele Reagan anunță noi inițiative de control al
armamentului, inclusiv negocieri asupra forțelor nuclearecu rază medie de acțiune (INF) și convorbiri asupra reducerii armelor strategice (START).
30 noiembrie Statele Unite și Uniunea Sovietică deschid negocierile de
la Geneva privind forțele nucleare cu rază medie deacțiune (INF).
10-11 decembrie Semnarea Protocolului de aderare a Spaniei la tratatul
Nord-Atlantic.
13 decembrie Impunerea legii marțiale în Polonia.
1982
11 ianuarie Sesiunea ministerială specială a Consiliului Nord-Atlantic
emite o Declarație asupra evenimentelor din Polonia.
2 aprilie-14 iunie Conflictul din Insulele Falkland.30 mai Spania devine cel de-al 16-lea membru al Organizației
Tratatului Nord-Atlantic.
10 iunie Întrunire ministerială a Consiliului Nord-Atlantic, la Bonn.
Șefii de stat și de guvern emit Declarația de la Bonn, care stabilește Programul Alianței pentru Pace înLibertate.
30 iunie Deschiderea la Geneva a Convorbirilor asupra reducerii
armelor strategice (START).
1983
23 martie Președintele Reagan anunță un program extins de
cercetare, menit să elimine amenințarea din partea
4541980-1983Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 454
rachetelor nucleare strategice (Inițiativa de Apărare
Strategică).
22 iulie Ridicarea legii marțiale în Polonia. Noi legi întăresc
controlul guvernului.
1 septembrie Un aparat de zbor sud-coreean, cu 269 de persoane la
bord, este doborât de apărarea antiaeriană sovietică, dincolo de coasta Sahalinului.
9 septembrie Deschiderea la Madrid a lucrărilor- Reuniunii de analiză a
CSCE.
25 octombrie Intervenția militară din Granada, efectuată de Statele
Unite și de forțele est-caraibiene.
25 oct.-11 nov. Reuniunea preliminară de la Helsinki, în vederea Conferinței
de la Stockholm asupra măsurilor de securitate și de consolidare a încrederii și a dezarmării în Europa (CDE).
27 octombrie Decizia de la Montebello. La reuniunea de la Montebello la
nivel de miniștri ai apărării, în cadrul Grupului NATO deplanificare nucleară, Canada anunță decizia pe care aadoptat-o în privința retragerii a 1 400 de focoase din Europa, realizând un total al acestor retrageri, începând cu anul 1979, de 2 400.
23 noiembrie Furnizările de componente pentru rachete de croazieră cu
lansare terestră către Marea Britanie marchează începutulprocesului de desfășurare a forțelor nucleare cu rază medie de acțiune (INF), întreprins de NATO. Uniunea Sovietică decide întreruperea rundei de negocieride la Geneva, pe tema forțelor nucleare cu rază medie deacțiune (INF).
8 decembrie Încheierea rundei de negocieri SUA-URSS de la Geneva,
pe tema reducerilor de armament strategic (START), fără capartea sovietică să precizeze o dată a reluării acestora.
8-9 decembrie Miniștrii de externe reuniți în sesiune ministerială a
Consiliului Nord-Atlantic emit Declarația de la Bruxelles,exprimându-și hotărârea de a căuta să realizeze o relațieechilibrată și constructivă cu Estul și solicitând un răspunsdin partea Uniunii Sovietice și a altor țări din cadrulTratatului de la Varșovia.
13 decembrie Constituirea unui guvern civil în Turcia, în urma alegerilor
parlamentare desfășurate în cadrul unei noi constituții.
1984
17 ianuarie Deschiderea Conferinței de la Stockholm asupra Măsurilor
de securitate și de consolidare a încrederii și dezarmării înEuropa (CDE).
4551983-1984Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 455
21 mart.-30 apr. Reuniunea experților CSCE, de la Atena, pe tema
rezolvării pe cale pașnică a disputelor.
31 mai Miniștrii de externe ai NATO emit Declarația de la
Washington asupra relațiilor Est-Vest.
7-9 iunie Întâlnire la nivel înalt la Londra. Șefii de stat și de guvern
ai celor șapte țări puternic industrializate emit o declarațieasupra relațiilor Est-Vest și a controlului armamentului.
12 iunie Miniștrii de externe ai celor șapte țări din Uniunea Europei
Occidentale, reuniți la Paris, decid reactivarea UEO.
25 iunie Lordul Carrington (Marea Britanie) este succesorul lui
Joseph Luns, în funcția de Secretar general al NATO.
16-26 octombrie La V eneția se desfășoară Seminarul CSCE asupra
cooperării economice, științifice și culturale în regiuneamediteraneană.
26-27 octombrie Miniștrii de externe și ai apărării din țările membre ale
Uniunii Europei Occidentale publică “Declarația de laRoma”, prin care își anunță decizia de a întări cooperareacu UEO.
7 decembrie Secretarul general al NATO acordă primul Premiu Atlantic
lui Per Markussen (Danemarca), pentru contribuția adusăde acesta, timp de mai mulți ani, la realizarea obiectivelorAlianței Atlantice.
1985
11 martie Mihail Gorbaciov devine Secretar general al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice, în urma decesului luiCostantin Cernenko.
12 martie Statele Unite și URSS încep noi negocieri la Geneva pe
tema controlului armamentului, incluzând sisteme deapărare și spațiale, forțe nucleare strategice și forțenucleare cu rază medie de acțiune.
26 aprilie Tratatul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă din
1955, în baza căruia s-a înființat Organizația Tratatului dela Varșovia, este extins pentru o perioadă de 20 de ani decătre cele șapte țări membre.
7 mai-17 iunie La Ottawa are loc Reuniunea experților CSCE pe tema
drepturilor omului.
15 oct.-25 nov. Forum Cultural al CSCE, la Budapesta.12 noiembrie Profesorul van der Beugel (Olanda) devine cel de-al doilea
laureat al Premiului Atlantic NATO, pentru serviciideosebite aduse Alianței Atlantice.
19-21 noiembrie La Summit-ul de la Geneva, președintele Statelor Unite,
Ronald Reagen, și liderul sovietic, Mihail Gorbaciov
4561984-1985Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 456
adoptă un acord de principiu privind reducerea cu 50% a
forțelor nucleare strategice, precum și un acord interimarasupra INF.
21 noiembrie Președintele Reagan își prezintă raportul asupra
convorbirilor pe care le-a avut la Geneva cu liderul sovieticMihail Gorbaciov, în cadrul unei reuniuni extraordinare aConsiliului Nord-Atlantic, cu participarea șefilor de stat șide guvern și a miniștrilor de externe.
1986
1 ianuarie Port ugalia și Spania devin membre ale Comunității
Economice Europene (EEC).
12 martie În cadrul unui referendum organizat de primul ministru
Felipe Gonzales, votanții spanioli sprijină continuareaincluderii Spaniei în Alianța Atlantică, fără o participare lastructura militară integrată a NATO.
15 aprilie Ca r ăspuns la atacurile teroriste atribuite Libiei,
forțele Statelor Unite atacă ținte din Tripoli și Benghazi.
15 aprilie-26 mai La Berna are loc Reuniunea experților CSCE, pe tema
contactelor umane.
26 aprilie Accident nuclear la centrala electrică de la Cernobâl,
în Uniunea Sovietică.
29-30 mai Miniș trii de externe emit o declarație la reuniunea
ministerială a Consiliului Nord-Atlantic de la Halifax, Canada, solicitând Uniunii Sovietice să li se alăture în întreprinderea de “noi pași îndrăzneți” pentru promovareapăcii, securității și a unui dialog productiv Est-Vest.Miniștrii înființează o Forță operativă la nivel înalt pentrucontrolul armamentului convențional.
22 septembrie Încheierea lucrărilor Conferinței de la Stockholm asupra
Măsurilor de consolidare a încrederii și securității și adezarmării în Europa (CDE). Documentul de încheiere(datat 19 septembrie) include măsuri obligatorii de notificare, observare și inspecție la fața locului amanevrelor militare întreprinse de țările participante.
13 octombrie La o sesiune specială a Consiliului Nord-Atlantic
desfășurată la Bruxelles, cu participarea miniștrilor deexterne și ai apărării, secretarul de stat al SUA, Schultz,informează Consiliul asupra rezultatului negativ alSummit-ului de la Reykjavik din 11-13 octombrie.
21-22 octombrie La Gl eneagles, Scoția, se desfășoară reuniunea
ministerială a Grupului NATO de planificare nucleară.
4571985-1986Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 457
Miniștrii apărării își declară sprijinul pentru programul de
control al armamentului inițiat de președintele Reagan.
4 noiembrie La Viena se deschide cea de a treia Conferință de analiză
a lucrărilor CSCE.
24 noiembrie Profesorul Karl Kaiser (Republica Federală a Germaniei)
primește al treilea Premiu Atlantic pentru servicii aduseAlianței Atlantice.
11 decembrie Miniștrii de externe ai NATO emit Declarația de la
Bruxelles privind controlului armelor convenționale, solicitând desfășurarea de negocieri asupra stabilitățiiconvenționale, care să elimine discrepanțele existente înzona dintre Atlantic și Munții Urali și să consolideze stabilitatea convențională la nivele inferioare; precum șiasupra măsurilor de întărire a încrederii și securității.
1987
26 ianuarie Spania reia negocierile cu partenerii NATO, privind rolul
viitor al forțelor spaniole în cadrul Alianței.
17 februarie La Viena începe dialogul dintre NATO și țările din cadrul
Tratatului de la Varșovia, asupra mandatului pentrudesfășurarea de negocieri privind foțele convenționale dinEuropa, între Atlantic și Urali.
27 martie Secretarul general al NATO, Lord Carrington, în urma unei
reuniuni de urgență a Consiliului Nord-Atlantic, se oferă săfacă uz de bunele sale oficii pentru a ajuta la rezolvareadisputei din Marea Egee, dintre Grecia și Turcia.
4 iunie Parlamentul Republicii Federale a Germaniei aprobă
oficial o propunere de eliminare a rachetelor cu razămedie (INF) și rază scurtă (SRINF) din Europa.
5 iunie Guvernul Canadian își anunță decizia de a-și redirecționa
angajamentul de susținere a Europei de Nord cătreEuropa Centrală.
19 iunie Cancelarul Republicii Federale a Germaniei, Helmuth Kohl,
propune formarea unei brigăzi reunite franco-germane, ca prim pas spre înființarea unei forțe combative europenecomune.
22 iulie Liderul sovietic Mihail Gorbaciov anunță disponibilitatea
URSS de a elimina toate armele nucleare cu rază mediede acțiune, inclusiv pe cele desfășurate în anul 1987 înpartea asiatică a Uniunii Sovietice, în contextul unui tratatINF, Statele Unite-Uniunea Sovietică.
23 iulie În cadrul negocierilor de la Geneva dintre Statele
Unite și URSS pe tema controlului armamentului,
4581986-1987Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 458
negociatorii sovietici prezintă o propunere prin care
acceptă principiul unei “opțiuni dublu-zero”, de eliminare lascară globală a rachetelor terestre cu rază medie deacțiune sovietice și americane (LRINF și SRINF).
20 august Experții Uniunii Europei Occidentale se reunesc la Haga și
discută posibilitatea unei acțiuni comune în Golf, care săasigure libertatea navigației pe traseele comerțului cupetrol ale regiunii.
28-30 august Inspectori ai Statelor Unite participă la manevre militare în
apropiere de Minsk, în cadrul primei inspecții de acest tipcare are loc în conformitate cu prevederile Documentuluide la Stockholm, din septembrie 1986.
5-7 octombrie Inspectori ai Uniunii Sovietice participă la exercițiile NATO
din Turcia, în cadrul primei inspecții de acest tip care areloc într-o țară a Alianței, în conformitate cu prevederileDocumentului de la Stockholm, din septembrie 1986.
27 octombrie Miniștrii de externe și ai apărării din cele șapte țări
membre ale Uniunii Europei Occidentale adoptă“Platforma de la Haga asupra intereselor securitățiieuropene”.
25 noiembrie Acordarea Premiului Atlantic anual al NATO lui Pierre
Harmel (Belgia), autorul Raportului Harmel, din 1967.
8 decembrie Președintele SUA, Reagan, și liderul sovietic,
Mihail Gorbaciov se întâlnesc la începutul convorbirilor lanivel înalt, cu durata de trei zile, și semnează Tratatul dela Washington asupra forțelor nucleare cu rază medie deacțiune (INF), eliminând la scară globală rachetelenucleare cu lansare de la sol și rază medie de acțiune.
9 decembrie Statele Unite și Uniunea Sovietică ajung la un acord
privind măsurile care să permită monitorizarea exploziilornucleare din bazele de testare ale celor două țări.
10 decembrie La finalul reuniunii de trei zile de la Washington,
președintele Reagan, al SUA și liderul sovietic, Mihail Gorbaciov promit reducerea drastică a armelorstrategice și cer negociatorilor de la Geneva să schițezeun acord în conformitate cu Tratatul ABM din 1972.
11 decembrie Consiliul Nord-Atlantic marchează cea de-a 20-a
aniversare a raportului Harmel. Secretarul de stat alStatelor Unite și miniștrii de externe ai Belgiei, Republicii Federale a Germaniei, Italiei, Olandei și Marii Britanii semnează acorduri bilaterale privind implementarea Tratatului INF, precum și inspecția la fațalocului și procedurile de verificare ale acestuia.
4591987Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 459
1988
22 ianuarie Guvernele Republicii Federale a Germaniei și Franței
înființează un Consiliu de Securitate Comun. Totodată, cele două guverne semnează un acord privindformarea unei brigăzi armate comune franco-germane.
2-3 martie Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic de
la Bruxelles subliniază unitatea Aliaților și reafirmă obiectivele și principiile comune, precum și validitatea continuă a politicii Alianței. Este emisă o Declarație asupracontrolului armelor convenționale, prin care se solicităadoptarea de măsuri semnificative care să impulsionezeeliminarea decalajelor dintre forțele convenționale, prinintermediul negocierilor asupra stabilității convenționale.
15 mai Începerea retragerii trupelor sovietice din Afganistan.26-27 mai Miniștrii apărării din țările NATO însărcinează Grupul
executiv de lucru să efectueze o analiză a rolurilor,riscurilor și responsabilităților comune ale statelor membre, în contextul eforturilor întreprinse de acesteapentru sprijinirea credibilității și eficienței securității șiapărării colective.
31 mai Pe parcursul unei întâlniri la nivel înalt de cinci
zile, desfășurată la Moscova, președintele Reagan și secretarul general Mihail Gorbaciov fac schimb de documente care implementează recent ratificatul TratatINF din decembrie 1987 și semnează acorduri bilateraleprivind testele nucleare și din alte domenii.
9-10 iunie La prima reuniune ministerială a Consiliului Nord-Atlantic,
desfășurată la Madrid, miniștrii de externe analizează progresele din relațiile Est-Vest înregistrate la Întâlnirea lanivel înalt de la Moscova și salută evoluția contribuțieispaniole la apărarea comună.
24 iunie Anunțarea formării unei Forțe NATO mixte, cu misiunea de
a sprijini nordul Norvegiei în perioadele de tensiune sauostilități, care să înlocuiască Brigada CAST a Canadei,aceasta urmând a fi retrimisă în regiunea centrală, conform planurilor guvernului canadian.
28 iunie-1 iulie Cea de-a 19-a Conferință a PCUS de la Moscova
declanșează un program de reforme politice,constituționale și juridice.
1 iulie Manfred Wörner, fostul ministru al apărării din Republica
Federală a Germaniei, este succesorul LorduluiCarrington, ca Secretar general al NATO.
4601988Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 460
20 august Intrarea în vigoare a unui acord de încetare a focului în
Războiul din Golf dintre Iran și Irak, în cadrul Rezoluției598 a Consiliului de Securitate al ONU.
14 noiembrie Portugalia și Spania semnează Tratatul de aderare la
Uniunea Europei Occidentale.
5 decembrie Paul Nitze, consilier special asupra controlului
armamentului al președintelui Reagan, primește PremiulAtlantic pe anul 1988.
7 decembrie Președintele Gorbaciov, în cadrul unei luări de cuvânt
majore la Adunarea Generală a ONU, anunță reduceri unilaterale ale forțelor convenționale sovietice. Un cutremur major din Armenia devastează câteva orașeși produce pierderi masive de vieți omenești.
8 decembrie Miniștrii de externe ai Alianței salută reducerile forțelor
convenționale sovietice și publică o declarație în care suntformulate propunerile NATO de continuare a negocierilorprivind stabilitatea convențională și a măsurilor de consolidare a încrederii și securității.
1989
7-11 ianuarie 149 de țări participă, la Paris, la o Conferință internațională
asupra armelor chimice.
18 ianuarie Președintele Gorbaciov oferă detalii suplimentare privind
intențiile sale de a reduce forțele armate sovietice, precizate în discursul său de la Națiunile Unite din 7decembrie 1988, anunțând scăderea cu 14,2% a cheltuielilor sovietice pentru apărare și cu 19,5% a producției de armament și echipamente militare.
19 ianuarie Finalizarea Reuniunii de analiză a CSCE de la Viena și
adoptarea unui Document de încheiere care include mandate pentru noi negocieri asupra Forțelor armate convenționale din Europa (CFE), precum și asupramăsurilor de consolidare a încrederii și a mediului desecuritate (CSBM-uri).
23-27 ianuarie R epublica Democrată Germană, Polonia, Ungaria,
Cehoslovacia și Bulgaria anunță viitoare reduceri ale forțelor convenționale și ale bugetelor militare. Acestea sunt salutate de țările Alianței, drept contribuții lareducerea dezechilibrului forțelor convenționale dinEuropa.
2 februarie Reuniune finală a negocierilor de la Viena, privind reducerile
reciproce și echilibrate de forțe.
4611988-1989Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 461
11 februarie Comitetul Central al Partidului Comunist Ungar aprobă
tranziția “gradată și constantă” spre un sistem politic pluralist.
15 februarie Uniunea Sovietică încheie retragerea forțelor militare din
Afganistan, în conformitate cu planul anunțat de președinteleGorbaciov.
6 martie Miniștrii de externe ai statelor CSCE se reunesc la Viena
pentru a marca începerea de noi negocieri asupra forțelorarmate convenționale din Europa (CFE), între cei 23 demembri ai NATO și Organizația Tratatului de la Varșovia,precum și asupra măsurilor de consolidare a încrederii șia mediului de securitate, între toate cele 35 de state participante la CSCE.
26 martie Primele alegeri cu mai mulți candidați din cadrul noului
Congres al Deputaților Poporului din URSS se încheie cuînfrângeri majore ale candidaților partidului oficial înnumeroase circumscripții electorale.
4 aprilie Cea de-a patruzecea aniversare a semnării Tratatului
Nord-Atlantic este marcată printr-o sesiune specială aConsiliului Nord-Atlantic și prin alte ceremonii desfășuratela sediul NATO și în capitalele țărilor membre.
5 aprilie Acorduri semnate la Varșovia de către guvern și negociatorii
opoziției privind măsurile de declanșare a reformelorpolitice în Polonia, incluzând alegeri libere și înregistrareamișcării sindicale interzise a Solidarității.
18 aprilie-23 mai Forumul de la Londra de informare a CSCE.12 mai Președintele Bush propune regimul “Cer deschis” de
creștere a încrederii și transparenței privind activitățile militare. Propunerea prevede deschiderea reciprocă aspațiului aerian și acceptarea survolărilor teritoriuluinațional de către țările participante.
29-30 mai Întâlnire la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic de la
Bruxelles, la care participă șefi de stat și de guvern.Președintele Bush anunță inițiative majore noi de reducerea forțelor convenționale din Europa. Adoptarea Conceptuluicuprinzător al Alianței de control al armamentului și dedezarmare și publicarea unei Declarații a Summit-ului.
30 mai-23 iunie La Paris are loc prima reuniune a Conferinței CSCE
asupra dimensiunii umane (CDH).
31 mai În timpul unei vizite în Republica Federală a Germaniei,
președintele Bush schițează propuneri de promovare aalegerilor libere și a pluralismului în Europa de Est, precum și de demolare a Zidului Berlinului.
4621989Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 462
3-4 iunie Liderii chinezi folosesc forțele armate la Pekin pentru a
înăbuși demonstrațiile populare în favoarea democrațieiale studenților neînarmați, provocând numeroase pierderide vieți omenești, ceea ce a condus la numeroase tulburări în alte orașe, epurări și încălcări ale drepturilorelementare.
4 și 18 iunie Alegerile libere pentru senatul polonez și alegerile parțiale
pentru 35% din locurile din Seim se încheie cu un succeselectoral major pentru Solidaritatea.
8-9 iunie Reuniune ministerială a Comitetului pentru planificarea
apărării. Miniștrii apărării analizează implicațiile pentruplanificarea apărării pe care le au propunerile Vestului dereducere a forțelor convenționale în Europa.
16 iunie Imre Nagy, liderul revoluției ungare din 1956 care fusese
spânzurat în 1958, este reînhumat cu onoruri laBudapesta.
19 iunie Redeschiderea la Geneva a Discuțiilor asupra reducerii
armelor strategice (START).
2 iulie Moartea lui Andrei Gromâko, ministrului de externe
sovietic, veteran și fost președinte.
9 august Secretarul general al NATO emite o declarație în numele
Aliaților asupra situației etnicilor turci din Bulgaria, cerând guvernului bulgar să răspundă pozitiv la apelurilede a-și îndeplini responsabilitățile, conform angajamentelorfață de CSCE.
24 august Tadeus Mazowiecki devine premierul primului guvern
polonez ne-comunist de după 40 de ani. Partidul(Comunist) al Muncitorilor Polonezi Uniți păstrează patruministere.
10 septembrie Ungaria își deschide granița de vest, permițând unui mare
număr de refugiați est-germani să părăsească țara, cudestinații în Occident.
3 octombrie În urma exodului a 6 390 de cetățeni est-germani
prin ambasadele occidentale din Praga, la data de 1 octombrie, cu aranjamente făcute de guvernul est-german, aproximativ 20 000 de emigranți est-germanise adună în ambasadele Republicii Federale a Germanieidin Praga și Varșovia.
6-7 octombrie Mihail Gorbaciov, participând la cea de-a 40-a paradă
aniversară din Berlinul de Est, solicită urgentareareformelor din RDG.
16 octombrie La Sofia se desfășoară Reuniunea CSCE asupra
protecției mediului.
4631989Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 463
18 octombrie Eric Honecker, Secretar general al Partidului Unității
Socialiste (Comunist) din 1971, este înlocuit de EgonKrenz în funcția de lider al Republicii DemocrateGermane, ca urmare a faptului că cetățenii est-germanidemonstrează cerând reforma politică, iar un mare numărde refugiați continuă să părăsească țara prin Praga șiBudapesta.
23 octombrie Noua constituție adoptată de parlamentul Ungariei la 18
octombrie înființează Republica Ungaria ca “stat legalliber, democratic și independent” și deschide caleaalegerilor pluraliste din 1990.
7 noiembrie Demisia Cabinetului est-german în urma demonstrațiilor
din numeroase orașe, prin care se solicită alegeri libere șiabolirea monopolului comunist asupra puterii, precum și înurma cererilor din interiorul partidului pentru schimbări lacel mai înalt nivel. Mișcarea este urmată a doua zi dedemisia în bloc a Biroului Politic, aflat la putere.
9-10 noiembrie Deschiderea Zidului Be rlinului. Într-o atmosferă de
nesiguranță politică și criză de autoritate în Berlinul de Est,cetățenii berlinezi din Est și din Vest dărâmă zidul șisărbătoresc începutul procesului de unificare. În urmademonstrațiilor de anvergură și a cererilor în favoareareformei politice, guvernul Republicii Democrate Germaneanunță ridicarea restricțiilor de călătorie în partea de vestși înființează noi puncte de trecere.
10 noiembrie Îndepărtarea de la putere a lui Todor Jivkov,
liderul Partidului Comunist Bulgar din 1954, este urmatăde alte schimbări ale conducătorilor de partid.
14 noiembrie Parlamentul est-german îl alege pe Hans Modrow în
funcția de prim-ministru.
Portugalia și Spania semnează Tratatul de aderare la
Uniunea Europei Occidentale.
17 noiembrie Înăbușirea violentă a demonstrațiilor studențești de la
Praga declanșează mișcarea populară împotriva guvernului. Apariția Forumului Civic, condus de VaclavHavel.
20 noiembrie Demonstrații de masă la Leipzig, unde vocea poporului
cere unificarea Germaniei.
24 noiembrie Demisia conducerii Partidului Cehoslovac. Karel Urbanek
devine Secretar general și invită la dialog Forumul Civic.
3 decembrie Demisia Biroului Politic și a Comitetului Central în
Germania de Est, în urma dezvăluirilor privind proastaguvernare și corupția conducerii comuniste.
4641989Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 464
4 decembrie Întâlnire la nivel înalt a NATO la Bruxelles.
Președintele SUA, George Bush, informează liderii NATOasupra convorbirilor avute cu președintele sovietic MihailGorbaciov la întâlnirea la nivel înalt SUA-URSS de laMalta, între 2 și 3 decembrie. Întâlnirea la nivel înalt de laMoscova a liderilor Organizației Tratatului de la Varșoviadă publicității o declarație comună prin care se denunțăinvazia Cehoslovaciei din 1968 de către forțele Pactului dela Varșovia și este acuzată Doctrina Brejnev de limitare asuveranității.
7 decembrie Demisia președintelui Gustav Husak și formarea unui
guvern de coaliție în Cehoslovacia. Premiul Atlantic alNATO pentru 1989 este acordat lui Sir Michael Howard,președinte și co-fondator al Institutului Internațional deStudii Strategice (IISS).
11 decembrie Demonstrațiile populare din Bulgaria duc la promisiunea
de alegeri libere și la renunțarea Partidului Comunist larolul conducător.
14-15 decembrie Întrunire ministerială a Cons iliului Nord-Atlantic la
Bruxelles. Miniștrii de externe analizează accelerareaschimbărilor politice din Europa Centrală și de Est.
19 decembrie Ministrul de externe sovietic, Eduard Șevardnadze,
vizitează Cartierul General al NATO pentru convorbiri cu Secretarul general al NATO, Manfred Wörner și reprezentanții permanenți ai țărilor NATO, reprezentând prima vizită de acest fel efectuată de un ministru al unui guvern din Europa Centrală sau de Est.
20 decembrie Armata și poliția deschid focul asupra a mii de protestatari
anti-guvern, în orașul românesc Timișoara.
22 decembrie Căderea regimului Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu este
arestat de forțele armate românești, iar la data de25 decembrie este executat. Frontul Salvării Naționale,condus de Ion Iliescu, preia puterea și promite alegerilibere.
29 decembrie Parlamentul polonez desființează rolul conducător al
Partidului Comunist și redenumește țara drept RepublicaPolonia. Vaclav Havel este ales președinte alCehoslovaciei.
1990
15 ianuarie Guvernul bulgar desființează monopolul asupra puterii
deținut timp de 44 de ani de Partidul Comunist.
4651989-1990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 465
16 ian.-5 febr. La Viena are loc un seminar asupra doctrinelor militare în
cadrul CSCE, cu participarea a 35- de state.
6 februarie Într-o cuvântare fără precedent, în cadrul ședinței plenare
a Comitetului Central al Partidului Comunist al UniuniiSovietice, Mihail Gorbaciov abordează aspecte majore aleprogramului său de reformă, care include abandonarearolului conducător al Partidului Comunist și introducereapluralismului politic.
12-14 februarie Miniștrii de externe ai țărilor NATO și ale Organizației
Tratatului de la Varșovia, alături de observatori din altestate ale CSCE se reunesc la Ottawa, cu ocaziadeschiderii conferinței “Cer deschis”.
13 februarie Pe marginea conferinței “Cer deschis” de la Ottawa,
miniștrii de externe ajung la un acord de menținere adiscuțiilor asupra aspectelor externe ale stabilirii unității germane într-un cadru de “doi plus patru”. Totodată, miniștrii de externe ai NATO și ai OrganizațieiTratatului de la Varșovia convin asupra măsurilor care săpermită încheierea unui acord CFE în 1990.
3 martie Ministrul de externe cehoslovac, Jiri Dienstbier, vizitează
Cartierul General al NATO, pentru convorbiri cu Secretarulgeneral al Alianței, Manfred Wörner.
8 martie La o reuniune la care participă cancelarul Helmuth Kohl,
au loc consultări în cadrul Consiliului Nord-Atlantic, privind poziția guvernului Republicii Federale a Germanieifață de evenimentele din Germania, precum și alte probleme legate de securitate.
11 martie Parlamentul Lituaniei votează despărțirea de Uniunea
Sovietică și recâștigarea independenței.
17 martie Miniștrii de externe din Organizația Tratatului de la
Varșovia se reunesc la Praga, sprijinind continuitatea, atât a NATO, cât și a Pactului de la Varșovia.
18 martie În primele alegeri libere din ultimii 40 de ani, cetățenii din
Republica Democrată Germană votează cu o majoritatecovârșitoare pentru conservatorii din „Alianța pentruGermania”, marcând un pas înainte esențial în procesulde unificare a Germaniei.
19 mart.-11 apr. Conferința CSCE asupra cooperării economice în Europa
se desfășoară la Bonn.
21 martie Krzystof Skubiszewski, ministrul de externe al Poloniei,
vizitează Cartierul General al NATO, pentru convorbiri cuSecretarul general Manfred Wörner și cu reprezentanțiipermanenți ai țărilor Alianței.
4661990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 466
26 martie Guvernul cehoslovac ordonă ca liniile de graniță de la
frontierele cu Austria și Republica Federală a Germanieisă fie desființate.
27 martie Intrarea oficială a Portugaliei și Spaniei în UEO,
la încheierea procesului de ratificare.
7 aprilie Alegerile din Ungaria se soldează cu victoria decisivă a
Forumului Democratic Ungar (partid de centru-dreapta).
12 aprilie Guvernul de coaliție al Republicii Democrate Germane se
pronunță în favoarea unificării cu Republica Federală aGermaniei, în baza Articolului 23 al Legii fundamentale, și a aderării statului unificat la Alianța Nord-Atlantică.
3 mai Președintele Bush anunță anularea programelor de
modernizare a proiectilelor nucleare de artileriedesfășurate în Europa și a unei “analize” a racheteinucleare LANCE, cu rază scurtă de acțiune. El cere canegocierile privind rachetele nucleare americane și sovietice cu rază scurtă de acțiune să înceapă imediatdupă semnarea unui tratat CFE.
4 mai Parlamentul Letoniei declară independența republicii
baltice.
8 mai Parlamentul Estoniei modifică numele și constituția
republicii și adoptă drapelul și imnul național de dinaintearăzboiului.
9-10 mai Miniștrii apărării din țările NATO se reunesc în cadrul
Grupului de planificare nucleară la Kananaskis, Canada,pentru a discuta implicațiile schimbărilor politice care auloc în Europa pentru politica de securitate a Alianței.
20 mai În urma alegerilor din România, fostul membru al
guvernului comunist, Ion Iliescu, este ales președinte, în ciuda acuzațiilor aduse de opoziție de falsificare a procesului electoral. Frontul Salvării Naționale obținemajoritatea în parlament.
22-23 mai Miniștrii de externe din țările NATO se reunesc în cadrul
Comitetului pentru planificarea apărării și analizeazăimplicațiile pentru politica de securitate a Alianței aschimbărilor care au loc în Europa, inițiind o revizuire astrategiei militare a NATO. Noul premier al Ungariei, Josef Antal anunță intenția guvernului său de a se retragedin Organizația Tratatului de la Varșovia, în urmanegocierilor.
30 mai Boris Elțân este ales președinte al Republicii Rusia, în a
treia rundă a alegerilor.
30 mai-2 iunie Întâlnire la nivel înalt SUA-URSS la Washington.
4671990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 467
5 iunie Miniștrii de externe ai celor 35 de țări care participă la a
doua Conferință CSCE asupra dimensiunii umane (CHD2)de la Copenhaga, hotărăsc să acorde Albaniei statutul deobservator.
7-8 iunie La reuniunea ministerială a Consiliului Nord-Atlantic
desfășurată la Turnberry, Scoția, miniștrii de externe aiAlianței dau publicității “Mesajul din Turnberry”, prin careîși exprimă hotărârea de a se folosi de șansele apărute înurma schimbărilor din Europa, oferind Uniunii Sovietice șialtor țări europene alternativa prieteniei și cooperării .
8 iunie La alegerile parlamentare din Cehoslovacia, Forumul Civic
și partidele aliate acestuia câștigă majoritatea în AdunareaFederală.
10 și 17 iunie Alegerile din Bulgaria se încheie cu obținerea majorității
parlamentare de către Partidul Socialist Bulgar.
18 iunie NATO anunță acordarea a 70 de burse de cercetare
pentru anul 1990/91, inclusiv a 55 de burse de cercetarepentru instituții democratice oferite pentru prima oară atâtcetățenilor din țările NATO, cât și din cele din EuropaCentrală și de Est.
28 iunie La Conferința CSCE asupra dimensiunii umane care se
desfășoară la Copenhaga, țările est-europene (exclusivAlbania, care s-a alăturat procesului CSCE în iunie 1991)se angajează să respecte regulile unei democrații parlamentare pluraliste și litera legii.
29 iunie Geza Jeszensky, ministrul de externe al Ungariei,
este primit la Cartierul General al NATO de cătreSecretarul general Manfred Wörner.
2 iulie Între Republica Federală a Germaniei și Republica
Democrată Germană se stabilește uniunea monetară.Taro Nakayama, ministrul de externe al Japoniei, este primit la Cartierul General al NATO de cătreSecretarul general Manfred Wörner.
6 iulie Șefii de stat și de guvern reuniți la Londra dau publicității
“Declarația de la Londra” asupra unei Alianțe Nord-Atlantice transformate. Declarația descrie propuneri dedezvoltare a cooperării cu țările din Europa Centrală și deEst într-un spectru larg de activități politice și militare,inclusiv stabilirea legăturilor diplomatice regulate întreaceste țări și NATO.
10 iulie Markus Meckel, ministrul de externe al Republicii
Democrate Germane, întreprinde o vizită la NATO.
4681990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 468
13-17 iulie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner,
efectuează o vizită la Moscova la invitația ministrului deexterne Eduard Șervardnadze, pentru convorbiri cu lideriisovietici pe marginea Declarației de la Londra.
16 iulie Cancelarul Kohl și președintele Gorbaciov stabilesc
măsurile care să permită Germaniei să își recapetesuveranitatea și să își exercite dreptul de a rămâne membru deplin al Alianței Nord-Atlantice.
17 iulie Încheierea la Paris a conferinței “Doi plus patru” asupra
unificării Germaniei.
18 iulie Prim-ministrul ungar, Josef Antall, efectuează o vizită la
Cartierul General al NATO.
2 august Trupele irakiene invadează Kuweitul, în urma unei dispute
dintre cele două țări asupra drepturilor de exploatare apetrolului în zona Golfului.
6 august Consiliul de Securitate al ONU hotărăște, în unanimitate,
o gamă largă de sancțiuni împotriva Irakului și cere conduc-erii acestuia să ordone retragerea de pe teritoriul ocupat alKuweitului.
8 august Consiliul de Securitate al ONU declară anunțul Irakului de
anexare de facto a Kuweitului ca fiind nul și neavenit.
10 august Reuniunea specială a Consiliului Nord-Atlantic la nivel de
miniștri de externe, pentru consultări și schimb deinformații privind evenimentele din Golf.
22 august Legislativul Republicii Democrate Germane votează în
favoarea unificării RDG cu Republica Federală aGermaniei, la data de 3 octombrie 1990 și asupradesfășurării alegerilor în țara unificată, la data de 2 decembrie 1990.
4 septembrie Cele nouă țări membre ale Uniunii Europei Occidentale
aprobă măsurile de coordonare a operațiunilor navale dinregiunea Golfului, în scopul întăririi embargoului împotrivaIrakului. Câteva țări din UEO și din afara uniunii trimit forțeîn zonă.
5-8 septembrie Secretarul general al NATO, Manfred Woerner,
vizitează Republica Federală a Cehiei și Slovaciei, pentru convorbiri cu președintele, primul ministru și cupreședintele parlamentului.
7 septembrie În cadrul Consiliului Nord-Atlantic continuă consultările
asupra evenimentelor politice, militare și economice dinGolf, avându-se în vedere armonizarea politicilor aliate șihotărârea Aliaților de a acționa pentru aplicarea rezoluțiilorNațiunilor Unite în contextul crizei din Golf.
4691990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 469
10 septembrie La o reuniune specială a Consiliului Nord-Atlantic la
nivel ministerial, secretarul de stat al Statelor Unite, James Baker, face o expunere asupra rezultatelor întâlniriila nivel înalt SUA-URSS, pe tema crizei din Golf .
12 septembrie Într-o declarație emisă cu ocazia semnării Tratatului
“Doi plus patru” de la Moscova, Alianța salută acordulistoric ce deschide calea unificării Germaniei și întoarceriiacesteia la suveranitatea deplină.
13-15 septembrie În prima sa vizită întreprinsă în Polonia, Secretarul general
al NATO, Manfred Wörner, abordează în Seim problemaoportunităților istorice în favoarea creării unei ordini durabile pentru pace și prosperitate în Europa, bazată pecooperare și prietenie.
14 septembrie Inițierea de consultări ale Aliaților în cadrul Grupului
consultativ special al NATO, pe tema viitoarelor negocieriasupra forțelor nucleare cu rază scurtă de acțiune, conform cerințelor formulate în declarația de la Londra.Într-o declarație care condamnă intrarea prin forță asoldaților irakieni în reședințele ambasadelor statelorNATO din Kuweit, Alianța cere Irakului să elibereze ostaticii și să se abțină de la alte acte agresive.
24 sept.-19 oct. R euniune CSCE pe tema regiunii mediteraneene,
la Palma de Mallorca.
1-2 octombrie Conferința CSCE a miniștrilor de externe, desfășurată la
New York, aprobă rezoluția prin care se condamnă actulde agresiune al Irakului îndreptat împotriva Kuweitului.
3 octombrie În ziua unificării Germaniei, Consiliul Nord-Atlantic
marchează evenimentul printr-o reuniune specială șisalută țara unită, în calitatea sa de membru deplin alAlianței.
15 octombrie Lui Mihail Gorbaciov i se decernează Premiul Nobel
pentru Pace, pe anul 1990.
23 octombrie Dl. Petre Roman, prim-ministr al României, este primit la
Cartierul General al NATO de către Secretarul generalManfred Wörner.
25-26 octombrie Vizita la NATO a prim-locțiitorului ministrului apărării și șef
al Statului Major General Sovietic, general M.A. Moiseiev.
26 octombrie Dr. Lajos Fur, ministrul apărării Republicii Ungaria,
efectuează o vizită la NATO.
15 noiembrie Dl. Luben Gotsev, ministrul de externe al Bulgariei,
este primit la Cartierul General al NATO de cătreSecretarul general Manfred Wörner.
4701990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 470
17 noiembrie Negociatorii CSCE adoptă “Documentul Viena” asupra
măsurilor de consolidare a încrederii și securității (CSBM-uri).
19 noiembrie În cadrul întâlnirii la nivel înalt a CSCE de la Paris, cele 22
de state membre ale NATO și ale Organizației Tratatuluide la Varșovia semnează un tratat major asupra armelorconvenționale din Europa și dau publicității o declarațiecomună de neagresiune.
21 noiembrie Șefii de stat și de guvern din țările CSCE dau publicității
Carta de la Paris pentru o Nouă Europă și aprobăadoptarea Documentului Viena asupra măsurilor de consolidare a încrederii și securității (CSBM-uri).
22-25 noiembrie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, efectuează o
vizită în Ungaria.
26-28 noiembrie Adunarea Nord-Atlantică, reunită la Londra, acordă statutul
de delegat asociat parlamentarilor din Uniunea Sovietică,Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia.
6-7 decembrie Reuniune ministerială a Comitetului pentru planificarea
apărării și a Grupului de planificare nucleară, la Bruxelles.Miniștrii apărării sprijină Rezoluția 678 a ONU, cerând caforțele irakiene să se retragă din Kuweit până în ianuarie1991. Ei analizează progresele dezvoltării unui nou concept strategic pentru NATO, precum și alte măsuriadoptate în scopul adaptării forțelor Alianței la noul mediustrategic din Europa.
9 decembrie Lech Walesa este ales președinte al Poloniei.11 decembrie Partidul Comunist Albanez anunță legalizarea partidelor
politice de opoziție, după 45 de ani de dictatură a unui singur partid.
13 decembrie Secretarul de stat român pentru Apărare, generalul Vasile
Ionel, vizitează NATO.
15 decembrie La o întâlnire la nivel înalt desfășurată la Roma, liderii CE
deschid conferințele inter-guvernamentale privind uniuneaeconomică și monetară, precum și uniunea politică.
17-18 decembrie Întrunire ministerial ă a Consiliului Nord-Atlantic, la Bruxelles.
Miniștrii de externe analizează progresele înregistrate dela întâlnirea la nivel înalt din iulie în îndeplinirea obiectivelor Declarației de la Londra și dau o declarație cuprivire la Criza din Golf.
20 decembrie Ministrul de externe sovietic, Eduard Șevardnadze,
demisionează, avertizând asupra riscurilor apariției uneinoi dictaturi în Uniunea Sovietică.
4711990Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 471
1991
2 ianuarie NATO desfășoară aviația Forței mobile ACE (AMF) în
sud-estul Turciei, cu rol operațional.
8 ianuarie Tr upe sovietice sunt desfășurate în jurul capitalei
lituaniene, în scopul întăririi contingentului obligatoriu.
9 ianuarie La o reuniune desfășurată la Geneva între miniștrii de
externe americani și irakieni, Irakul își menține refuzul dea-și retrage forțele din Kuweit.
11 ianuarie NATO face o declarație prin care cere auto rităților
sovietice să se abțină de la folosirea forței și a mijloacelorde intimidare în Republicile Baltice.
15 ian.-8 feb. Reuniunea experților CSCE pe tema rezolvării
disputelor pe cale pașnică, desfășurată la Valetta, propune înființarea Mecanismului de rezolvare a disputelor.
17 ianuarie Forțele de coaliție declanșează atacuri aeriene împotriva
Irakului la începutul Războiului din Golf, ca răspuns la refuzul Irakului de a-și retrage forțele din Kuweit, conform Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU.
9 februarie 87% din cei care votează în cadrul unui plebiscit din
Lituania se declară în favoarea adoptării măsurilor dedobândire a independenței.
18 februarie Secretarul general al UEO, generalul Wim van Eekelen,
efectuează o vizită la NATO, pentru convorbiri cuSecretarul general al Alianței, Manfred Wörner, în cadrulconsultărilor inițiate asupra dezvoltării Identității Europenede Securitate și Apărare, precum și asupra cooperării dintre NATO și UEO.
19 februarie Un plan de pace sovietic de ultimă oră, în scopul
dezamorsării Războiului din Golf, eșuează la fel ca șicererile Aliaților de retragere necondiționată a forțelorirakiene.
24 februarie Forțele de coaliție încep ofensiva terestră în Kuweit.25 februarie Reprezentanții a șase țări din Pactul de la Varșovia
hotărăsc la Budapesta să anunțe dizolvarea structurii militare a acestuia. Comitetul miniștrilor apărării din țărilePactului de la Varșovia, Comandamentul comun șiConsiliul tehnic, științific și militar sunt desființate.
27 februarie Ministrul de externe cehoslovac, Jiri Dienstbier,
întreprinde o vizită la NATO.
28 februarie Forțele de coaliție eliberează Kuweitul. George Bush,
președintele SUA, suspendă operațiunile combatante alecoaliției aliate. Irakul acceptă necondiționat toate cele 12
4721991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 472
rezoluții ONU referitoare la retragerea forțelor sale de pe
teritoriul Kuweitului.
3 martie În cadrul referendumurilor desfășurate în Estonia și
Letonia, voturile în favoarea independenței sunt în procentde 77%, respectiv, 73%.
4 martie Legislativul sovietic ratifică tratatul care permite
unificarea Germaniei, punând capăt în mod oficial autorității aranjamentelor cvadripartite asupra Germaniei, introduse după cel de-al doilea război mondial.
5 martie La încheierea Războiului din Golf, Forța mobilă aliată a
NATO este retrasă din Turcia.
13-26 martie Încheierea retragerilor de rachete ale Statelor Unite din
Europa, conform tratatului INF.
21 martie Vizită efectuată la NATO de președintele Republicii
Federale Cehe și Slovace, Vaclav Havel. Într-o cuvântarede importanță istorică, președintele Havel se adreseazăConsiliului Nord-Atlantic.
31 martie Dizolvarea oficială a structurilor militare din cadrul Pactului
de la Varșovia.
5 aprilie I naugurarea la Londra a Băncii Europene pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (EBRD), înființată în scopuloferirii de asistență pentru țările est-europene și UniuneaSovietică, în procesul de dezvoltare a democrației și aunei economii de piață.
23-24 aprilie Vizită în R epublica Federală Cehă și Slovacă,
efectuată de președintele Comitetului Militar al NATO,generalul Vigleik Eide.
25-26 aprilie Conferința de la Pr aga asupra viitorului securității
europene, sponsorizată în comun de către ministrul deexterne al Republicii Federale Cehe și Slovace șiSecretarul general al NATO.
29 aprilie Premiul Atlantic oferit anual de NATO este acordat postum
senatorului italian Giovanni Malagodi.
30 aprilie Vizită la Ca rtierul General al NATO efectuată de
prim-ministrul bulgar, Dimitar Popov, și de general-colonelMutafchiev, ministrul apărării.
7 mai Ministrul apărării iugoslav declară că țara sa se află în
stare de război civil.
12 mai Uniunea Sovietică elimină rachetele SS20 rămase,
conform Tratatului INF.
21 mai Camera Reprezentanților din SUA cere o reducere a
trupelor americane în Europa, de la 250 000 la 100 000,până în anul 1995.
4731991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 473
Sovietul Suprem adoptă o hotărâre de liberalizare a
călătoriilor în străinătate și a emigrării.
23 mai Vizită efectuată la NATO de către ministrul apărării
polonez, Piotr Kolodziejczyk.
28-29 mai Reuniuni ministeriale ale Comitetului pentru planificarea
apărării și ale Grupului de planificare nucleară din cadrulNATO. Între altele, miniștrii convin asupra bazelor unei noistructuri a forțelor NATO.
28 mai-7 iunie La Cracovia se desfășoară Simpozionul CSCE pe tema
moștenirii culturale.
1 iunie Oficiali sovietici și americani raportează rezoluția
divergențelor nesoluționate din Tratatului CFE.
6-7 iunie Miniștrii de externe ai NATO care se reunesc la
Copenhaga dau declarații privind parteneriatul cu țări dinEuropa Centrală și de Est, funcțiile centrale de securitateale Alianței în Noua Europă, precum și rezoluția problemelor referitoare la Tratatul CFE.
12-14 iunie Manfred Wörner, Secretarul general al NATO,
efectuează o vizită oficială în Republica Bulgaria.
19 iunie Albania devine cea de-a 35-a țară participantă la CSCE.19-20 iunie Reuniune a Consiliului CSCE la Berlin. Miniștrii de externe
creează un Mecanism de urgență al CSCE, care să permită ca reuniunile oficialilor superiori să fie convocaterapid, cu acordul a 13 state, introducând, totodată,Raportul Valetta privind rezolvarea pe cale pașnică a disputelor.
20 iunie Legislativul german votează restabilirea Berlinului drept
capitală oficială a țării.
25 iunie Parlamentele Sloveniei și Croației își proclamă
independența.
28 iunie Dizolvarea COMECON.1 iulie Organizația Tratatului de la Varșovia este desființată
oficial, conform unui protocol care face apel la “tranzițiaspre toate structurile europene”.
1-19 iulie La Geneva are loc Reuniunea experților CSCE, pe tema
minorităților naționale.
3 iulie Președintele polonez Lech Walesa efectuează o vizită la
NATO.
4-5 iulie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner,
efectuează o vizită România.
30 iulie Președintele rus, Boris Elțân, semnează un tratat cu
Lituania, prin care recunoaște independența acestei țări.
4741991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 474
30-31 iulie Președintele american și cel sovietic proclamă reuniunea
lor de două zile drept deschizătoare a unei noi ere în relațiile bilaterale și semnează Tratatul START de reducere a armelor nucleare strategice.
19 august Președintele sovietic Gorbaciov este îndepărtat din funcție
în urma unei lovituri de stat, fiind înlocuit de un „comitet deurgență”. Reunit în ședință de urgență, Consiliul NATOavertizează Uniunea Sovietică în privința unor „consecințeserioase”, în cazul în care aceasta va abandona reforma.Programele occidentale de ajutor sunt suspendate.Președintele rus Boris Elțân cere grevă generală, în timpce tancurile monarhiste care arborează drapele ruseștiocupă poziții lângă clădirea parlamentului rus.
21 august Întrunire ministerială a Consiliului Nord-Atlantic. Miniștrii
de externe analizează situația politică din UniuneaSovietică și dau publicității o declarație prin care condamnă îndepărtarea neconstituțională de la putere apreședintelui Gorbaciov, cerând restaurarea reformeidemocratice. Președintele Gorbaciov se întoarce laMoscova, după ce lovitura de stat din 19 august eșueazăși liderii acesteia sunt arestați. Liderii occidentali salutărolul președintelui Elțân împotriva loviturii de stat șianulează interdicția acordării de ajutoare UniuniiSovietice.
Ministrul de externe român, Adrian Năstase, întreprinde o
vizită la NATO.
25 august Uniunea Sovietică anunță o remaniere generală a Înaltului
Comandament Militar. Președintele Gorbaciov propune caPartidul Comunist să fie desființat și demisionează dinfuncția de Secretar general.
26 august Președintele Gorbaciov indică faptul că cere rile de
independență ale republicilor secesioniste nu mai pot fievitate. Țările CE sunt de acord să stabilească legăturidiplomatice cu cele trei state baltice.
28 august Președintele Gorbaciov îl numește pe Boris Pankin,
fost ambasador în Cehoslovacia, în funcția de ministru deexterne, retrage trupele KGB-ului și ordonă investigareaactivităților acestei instituții.
29 august Legiuitorii sovietici votează suspendarea activităților
Partidului Comunist.
5 septembrie Congresul Deputaților Poporului din Uniunea Sovietică,
înainte de desființare, acceptă să predea republicilormecanismele puterii.
4751991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 475
10 sept.-4 oct. La Moscova are loc a treia reuniune a Conferinței CSCE
asupra dimensiunii umane. Estonia, Letonia și Lituaniadevin state participante la CSCE.
17 septembrie Estonia, Letonia și Lituania sunt admise în ONU.27 septembrie Bush, președintele SUA, anunță reduceri drastice ale
armelor nucleare din această țară și cere Uniunii Sovieticesă aplice aceleași măsuri. Reducerile operate de StateleUnite includ distrugerea tuturor rachetelor nucleare tacticecu lansare de la sol și îndepărtarea rachetelor nucleare decroazieră de pe submarine și nave de război.
6 octombrie Reuniți la Cracovia, miniștrii de externe ai Poloniei,
Ungariei și Cehoslovaciei își afirmă dorința ca țările lor săfie cooptate în activitățile NATO. Președintele Gorbaciovanunță desființarea armelor nucleare sovietice cu razăscurtă de acțiune și îndepărtarea tuturor armelor nuclearetactice de pe nave, submarine și aviația marină cu baza lasol.
17 octombrie Miniștrii apărării din cadrul NATO se reunesc la Taormina,
Italia, anunțând reduceri cu aproximativ 80% ale rezerveide arme nucleare sub-strategice deținute de NATO înEuropa.
21 octombrie Adjunctul ministrului de externe sovietic, Deriabin,
efectuează o vizită la NATO.
24-25 octombrie La NATO are loc un Seminar privind coordonarea
civilă/militară a controlului traficului aerian, cu participareaunor țări din Alianță și din Europa Centrală și de Est.
28 octombrie Prim-ministrul ungar, Josef Antall, efectuează o vizită la
NATO.
30 octombrie Prima Conferință de pace pentru Orientul Mijlociu se
deschide la Paris, sub președinția reunită a Statelor Uniteși a Uniunii Sovietice.
4-15 noiembrie Seminar al Expe rților CSCE, pe tema instituțiilor democrat-
ice, la Oslo.
7-8 noiembrie Întâlnire la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic, la Roma.
Șefii de stat și de guvern dau publicității noul ConceptStrategic al Alianței și emit Declarația de pace și cooperare de la Roma.
11 noiembrie Secretarul general al Alianței, Manfred Wörner, îl primește
la NATO pe ministrul de externe al Poloniei, Krzystof Skubiszewski.
12 noiembrie Ministrul de externe al Estoniei, Lennart Meri, este primit
la NATO.
4761991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 476
Ministrul de externe bulgar, Stoyan Ganev, efectuează o
vizită la NATO.
14 noiembrie Președintele bulgar Jelio Jelev efectuează o vizită la
NATO.
25 noiembrie Ministrul român al apărării Naționale, general-locotenent
Nicolae Spiroiu, este primit la NATO.
1 decembrie În cadrul unui referendum, 90% din votanții din Ucraina
optează pentru independența față de Uniunea Sovietică.
8 decembrie Reprezentanții celor trei foste republici sovietice, Rusia,
Belarus și Ucraina, se întâlnesc la Minsk și hotărăsc săcreeze o Comunitate a Statelor Independente care săînlocuiască Uniunea Sovietică.
9-10 decembrie La Consiliul European de la Maastricht, șefii de stat și
de guvern ai CE adoptă tratate (supuse ratificării) asupra uniunii economice și monetare și a celei politice. StateleUEO care se reunesc tot la Maastricht invită membriiUniunii Europene să adere la UEO sau să devină observatori, iar alte state europene din cadrul NATO sădevină membre asociate ale UEO.
12-13 decembrie Reuniune ministerială a Comitetului pentru planificarea
apărării, la Bruxelles. Miniștrii apărării analizeazăschimbările majore în structurile de forțe necesare încadrul noului Concept Strategic al Alianței, inclusiv reducerisubstanțiale ale trupelor și echipamentului.
13 decembrie Primul locțiitor al premierului Rusiei, Ghenadi Burbulis,
efectuează o vizită la NATO, pentru convorbiri cuSecretarul general Manfred Wörner asupra situației dinUniunea Sovietică de după fondarea Comunității StatelorIndependente de către Rusia, Ucraina și Belarus.
17 decembrie În timpul convorbirilor de la Moscova, președintele Elțân și
președintele Gorbaciov cad de acord ca tranziția laComunitatea Statelor Independente să aibă loc la sfârșitullui decembrie 1991.
19 decembrie Întrunire ministerială a Consiliului Nord-Atlantic,
la Bruxelles. Miniștrii de externe condamnă violențele dinIugoslavia și urmează inițiativele adoptate la Întâlnirea lanivel înalt de la Roma, din noiembrie, între altele, asupra asistenței NATO în acordarea de ajutoare umanitare Uniunii Sovietice.
20 decembrie Reuniune inaugurală a Consiliului de Cooperare
Nord-Atlantică, la care participă miniștri de externe șireprezentanți ai 16 țări NATO și ai 9 țări din Europa
4771991Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 477
Centrală și de Est. În aceeași zi, evenimentele de la
Moscova marchează sfârșitul efectiv al URSS.
21 decembrie Reprezentanți ai unsprezece din republicile aparținând
fostei Uniuni Sovietice se întâlnesc la Alma Ata și semnează acorduri de creare a unei noi Comunități deState Independente.
25 decembrie Președintele Gorbaciov își anunță demisia din funcția de
președinte sovietic și semnează un decret de retragere dinfuncția de comandant-șef suprem al forțelor sovietice.
1992
1 ianuarie Egipteanul Boutros Boutros-Ghali devine Secretar general
al Națiunilor Unite, odată cu retragerea peruanului JavierPerez de Cuellar.
7-8 ianuarie NATO participă la aranjamentele de transport aerian a
ajutoarelor umanitare către Moscova și St. Petersburg, cu un aparat de zbor pus la dispoziție de guvernele canadian și german.
8-10 ianuarie Reuniune a oficialilor superiori ai CSCE, la Praga.10 ianuarie La prima reuniune a unui Grup de lucru neoficial la nivel
înalt, înființat de Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică înscopul discutării ratificării și implementării Tratatului CFE,se convine asupra adoptării unei metode de punere înpractică în etape a acestuia.
22-23 ianuarie La Washington se desfășoară o conferință internațională
de coordonare, sponsorizată de Statele Unite, în cadrul căreia se reunesc reprezentanți ai 47 de țări, Secretarul general al NATO, Manfred Wörner și reprezentanți ai altor organizații internaționale, pentru adiscuta problema acordării de asistență fostei UniuniSovietice.
28 ianuarie În cuvântarea despre starea națiunii, președintele SUA,
George Bush, propune noi inițiative majore privind controlul armamentului și dezarmarea.
30 ianuarie La prima Întâlnire la nivel înalt a celor 15 națiuni din cadrul
Consiliului de Securitate al ONU participă și Boris Elțân,președintele Federației Ruse.
30-31 ianuarie Reuniunea de la Praga a Consiliului miniștrilor de externe
ai CSCE recunoaște Federația Rusă drept continuatoareapersonalității juridice a fostei Uniuni Sovietice și admitecele 10 foste republici sovietice ca state participante laCSCE.
4781991-1992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 478
19 februarie Prim-ministrul Azerbaidjanului, Gasanov, efectuează o
vizită la NATO.
21 februarie Manfred Wörner, Secretarul general al NATO,
efectuează o vizită în România și inaugurează un nouCentru Euro-Atlantic la București.
22-23 februarie Secretarul general Manfred Wörner efectuează o vizită în
Ucraina.
24-25 februarie Secretarul general Manfred Wörner efectuează o vizită în
Rusia.
26 februarie Guvernul canadian informează Alianța despre decizia sa
de a anula planurile de menținere a unei forțe de 1 100 decanadieni în Europa, după 1994, dar confirmă intenția dea-și îndeplini alte angajamente față de Alianță și față destructura militară integrată a acesteia. Într-o declarațiedespre Iugoslavia, Consiliul Nord-Atlantic face apel latoate părțile de a respecta acordurile de încetare a focului,pentru a permite desfășurarea forței ONU de menținere apăcii.
5-6 martie Miniștrii de externe ai Danemarcei, Estoniei, Finlandei,
Germaniei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei, Poloniei, Rusiei și Suediei se reunesc la Copenhaga și anunțăcrearea Consiliului Statelor de la Marea Baltică.
10 martie Reuniune extraordinară a Consiliului de Cooperare
Nord-Atlantică. Miniștrii de externe și reprezentanțiistatelor NACC dau publicității un Plan de lucru pentru dialog, parteneriat și cooperare.
11 martie Președintele Italiei, Francesco Cossiga, efectuează o
vizită la NATO.
11-12 martie Secretarul general Manfred Wörner efectuează o vizită în
Polonia și inaugurează un seminar pe tema “Securitateaîn Europa Centrală”.
13-16 martie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, efectuează
o vizită în Țările Baltice, la invitația guvernelor din Letonia,Estonia și Lituania.
24 martie Deschiderea la Helsinki a lucrărilor celei de-a patra
Reuniuni de analiză a CSCE. Croația, Georgia și Sloveniadevin state participante la CSCE. Se semnează Tratatul“Cer deschis”, prin care se permit survolări pe bază reciprocă ale teritoriului național.
O misiune a experților, sponsorizată de Grupul medical
de lucru al Conferinței de coordonare de la Washingtonprivind asistența acordată Comunității StatelorIndependente, efectuează o vizită la bordul unui Boeing
4791992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 479
707 al NATO în zece orașe, pentru a evalua necesitățile
pe plan medical.
1 aprilie Miniștrii apărării din țările NATO se întâlnesc cu partenerii
de cooperare pentru a identifica domenii de cooperare înviitor, pe probleme legate de apărare.
8-10 aprilie Colocviu de ec onomie al NATO, pe tema relațiilor economice
externe din țările Europei Centrale și de Est.
10 aprilie Primă reuniune a Comitetului Militar al NATO, în sesiune
de cooperare cu șefi ai apărării și șefi ai Statului MajorGeneral din state ale Europei de Est și Centrale.
30 aprilie Forța navală a NATO disponibilă pentru Mediterana este
înlocuită de o forță navală mediteraneană permanentă(STANAVFORMED).
4 mai Vizită efectuată la NATO de ministrul de stat pentru
Apărare din Japonia, Sohei Miashita.
7 mai Întâlnire a secretarului de stat rus, Ghenadi Burbulis,
cu secretarul general în exercițiu al NATO, Amedeo deFranchis, la Cartierul General al NATO.
11 mai Miniștrii de externe ai Estoniei, Letoniei și Lituaniei
efectuează o vizită la Cartierul General al NATO.
11-12 mai La Cartierul General al NATO, partenerii de cooperare
participă la un Seminar CEAC, pe tema coordonăriicivile/militare a controlului traficului aerian.
15 mai Acordurile semnate la a cincea întâlnire la nivel înalt a
liderilor Comunității Statelor Independente, desfășurată laTașkent, includ repartizarea drepturilor și obligațiilor întrecele opt foste state sovietice implicate, conform TratatuluiCFE.
20-22 mai Seminar NATO pe tema conversiei apărării, cu partenerii
de cooperare.
21 mai La Cartierul General al NATO are loc prima întâlnire
oficială între Consiiliul Nord-Atlantic și Consiliul UniuniiEuropei Occidentale.
26-27 mai Reuniuni ministeriale ale Comitetului pentru planificarea
apărării și ale Grupului de planificare nucleară din cadrulNATO. Miniștrii apărării discută sprijinul acordat de NATOîn activitățile CSCE de menținere a păcii.
4 iunie Miniștrii de externe ai NATO, reuniți în sesiune ministerială
la Oslo, își anunță disponibilitatea de a sprijini condiționatactivitățile de menținere a păcii aflate în responsabilitateaCSCE, pe baza analizării fiecărui caz în parte. Totodată, miniștrii de externe fac declarații privind criza depe teritoriul fostei Iugoslavii și criza din Nagorno-Karabah.
4801992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 480
5 iunie Miniștrii de externe și reprezentanții țărilor participante la
NACC se reunesc la Oslo pentru consultări privind conflictele regionale și alte chestiuni de securitate majore.Georgia și Albania sunt salutate în calitate de membreNACC. Finlanda participă în calitate de observator.Documentul final, emis la încheierea unei Conferințe extraordinare desfășurate la Oslo în paralel cu acestereuniuni, stabilește oficial și în conformitate cu TratatulCFE obligațiile celor opt țări din fosta Uniune Sovieticăcare dețin teritorii în zona de acoperire a tratatului.
11-12 iunie Seminar privind implementarea Tratatului CFE,
cu participarea partenerilor de coordonare și sub conducerea Comitetului NATO de coordonare averificărilor.
16 iunie Președintele SUA, George Bush și președintele rus Elțân
convin asupra reducerii focoaselor nucleare de perachetele strategice, cu mult peste limitele impuse deTratatul START.
19 iunie Miniștrii de externe și ai apărării din statele membre UEO
se reunesc la Petersberg, în apropiere de Bonn, pentru aface o declarație prin care se stabilesc instrucțiunileprivind viitoarea dezvoltare a organizației.
1-3 iulie La Cartierul General al NATO are loc un seminar la nivel
înalt pe tema politicii și gestionării apărării, la care participă oficiali din 30 de țări aliate și partenere de cooperare.
2 iulie Statele Unite își informează aliații asupra încheierii
retragerii din Europa a proiectilelor nucleare de artilerie cu bază terestră, a focoaselor de rachetă LANCE și a bombelor nucleare de adâncime, în conformitate cuinițiativa anunțată la data de 27 septembrie 1991, precum și asupra eliminării tuturor armelor nucleare tactice de pe navele de suprafață și submarinele de atacale SUA.
8 iulie Vizita la NATO a președintelui Ucrainei, Leonid Kravciuc. 10 iulie La încheierea Conferinței de analiză CSCE la nivel înalt,
desfășurată la Helsinki, liderii celor 51 de state participante aprobă un document final („Provocărileschimbării”), abordând, printre altele, subiectul sprijinuluiacordat de NATO și alte organizații internaționaleactivităților CSCE de menținere a păcii. Este semnat șiactul final al negocierilor privind capacitatea de personal aforțelor armate convenționale din Europa (CFE 1A).
4811992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 481
Consiliul Nord-Atlantic, reunit în sesiune ministerială la
Helsinki, aprobă o operațiune maritimă a NATO înAdriatica, în coordonare și cooperare cu o operațiune aUEO, în scopul monitorizării respectării sancțiunilor ONUimpuse Serbiei și Muntenegrului, prin Rezoluțiile 713 și757 ale Consiliului de Securitate.
16 iulie Țările membre UEO se reunesc la Roma cu reprezentanții
Danemarcei, Greciei, Islandei, Irlandei, Norvegiei șiTurciei pentru a discuta măsurile în favoarea extinderii.
16-18 iulie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner,
efectuează o vizită oficială în Ungaria.
17 iulie Tratatul CFE, semnat la data de 19 noiembrie 1990,
intră provizoriu în vigoare, permițând implementarea procedurilor de verificare.
26-28 august Conferință la Londra privind Iugoslavia.28 august Semnarea acordului de coordonare asupra apărării
antiaeriene NATO-Spania.
2 septembrie Consiliul Nord-Atlantic aprobă măsurile de disponibilizare
a resurselor Alianței în sprijinul eforturilor ONU, CSCE și CE de instaurare a păcii în fosta Iugoslavie, inclusiv acordarea de resurse pentru protejarea ajutoarelor umanitare și sprijinirea activității de monitorizarea armamentului greu întreprinse de ONU.
3 septembrie Un avion cu ajutoare italian este doborât în vestul orașului
Sarajevo, în Bosnia-Herțegovina.
8 septembrie Ministrul de externe c ehoslovac, Josef Moravcik,
întreprinde o vizită la NATO.
12-13 septembrie ONU începe monitorizarea armamentului greu în
Bosnia-Herțegovina. Aliații NATO își declară disponibilitateade a sprijini ONU în această acțiune.
22 septembrie Forumul CSCE pentru securitate și cooperare (FSC),
înființat la Summit-ul de la Helsinki din iulie 1992, este inaugurat la Viena. Adunarea Generală a ONUvotează excluderea Serbiei și Muntenegrului, precum șiregulamentul conform căruia Belgradul trebuie să facă ocerere de aderare la Națiunile Unite.
23 septembrie Vizită la NATO efectuată de președintele Lit uaniei,
Vitautas Landsbergis.
29 septembrie Margaretha af Ugglas, ministrul de externe al Suediei,
este primită la NATO de către Secretarul general, Manfred Wörner. Ministrul de externe al Argentinei, Guido di Tella, efectuează o vizită la NATO pentru convorbiri cu Secretarul general Manfred Wörner.
4821992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 482
1 octombrie Senatul SUA ratifică tratatul START prin care forțele
nucleare SUA și rusești sunt reduse cu o treime.
2 octombrie Corpul de reacție rapidă (ARRC) al Comandamentului
Forțelor Aliate din Europa (ACE) este inaugurat laBielefeld, Germania, de către SACEUR, generalul JohnȘalikașvili.
7 octombrie Vizită efectuată la NATO de către prim-ministrul polonez,
Hanna Suchocka.
14 octombrie Consiliul Permanent al UEO se reunește la nivel de
ambasadori cu opt state din Europa Centrală și de Est.Consiliul Nord-Atlantic autorizează folosirea unei forțeNATO aeropurtate de prevenire rapidă și control(AWACS), în scopul monitorizării zonei de „interdicție azborurilor” de deasupra Bosniei-Herțegovina, mandatatăde ONU.
20-21 octombrie Miniștrii apărării din cadrul NATO reuniți la Gleneagles,
Scoția, în cadrul Grupului de planificare nucleară, analizează implicațiile pe care le are rolul Alianței înactivitățile de menținere a păcii pentru planificarea apărăriicolective a NATO. Sunt adoptate și noi măsuri politice dereducere a dependenței de armele nucleare.
28 octombrie Președintele finlandez Mauno Koivisto se întâlnește
la Brruxelles cu Secretarul general al NATO, Manfred Wörner.
30 octombrie Clubul Atlantic din Bulgaria devine prima organizație a
unei țări partenere care se asociază cu Asociația TratatuluiAtlantic (ATA), în calitate de observator.
1-5 noiembrie Secretarul general Manfred Wörner efectuează o vizită în
Belarus, Kazahstan și Kirghistan.
3 noiembrie Guvernatorul Bill Clinton, candidatul democrat,
câștigă alegerile prezidențiale din SUA.
6 noiembrie NATO alocă forței de protecție a ONU din
Bosnia-Herțegovina un cartier general operațional, care include un personal de aproximativ 100 de persoane,echipamente, provizii și sprijin financiar inițial.
9 noiembrie Tratatul CFE intră oficial în vigoare după ratificarea
acestuia de către toate cele 29 de state semnatare.
16 noiembrie SACEUR, generalul John Șalikașvili, se întâlnește cu
președintele Leonid Kravciuk, în timpul unei vizite înUcraina.
20 noiembrie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, este invitat
pentru prima oară să participe la Reuniunea ministerială aUEO de la Roma. Grecia primește invitația de a deveni cel
4831992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 483
de-al zecelea membru, Danemarcei și Irlandei li se acordă
statutul de observator; iar Turciei, Norvegiei și Islandei lise acordă statutul de membru asociat.
22 noiembrie Sunt declanșate operațiuni de sprijinire a sancțiunilor ONU
de către forțele navale ale NATO și UEO în Adriatica, în scopul extinderii operațiunilor de monitorizare maritimăcare începuseră în iulie 1992.
25 noiembrie Președintele Estoniei, Lennart Meri, efectuează o vizită la
Cartierul General al NATO.
27 noiembrie Secretarul general al NATO, Manfred Wörner, vizitează
trupele rusești staționate pe teritoriul fostei Germanii de Est.
4 decembrie Miniștrii europeni ai apărării din cadrul NATO decid
dizolvarea IEPG și transferă imediat funcțiile acestuiacătre UEO.
11 decembrie Miniștrii apărării care fac parte din Comitetul pentru
apărare al NATO declară că sprijinul pentru operațiunile demenținere a păcii întreprinse de ONU și CSCE trebuieinclus în cadrul misiunilor forțelor și cartierelor generaleale NATO.
14 decembrie Alianța sărbătorește a 25-a aniversare a Raportului
Harmel al NATO.
15 decembrie Secretarul general al ONU, Boutros Boutros-Ghali, solicită
accesul la planurile de circumstanță ale NATO, în vedereaunor posibile operațiuni militare în fosta Iugoslavie,incluzând: întărirea zonei de interdicție a zborurilor dinBosnia-Herțegovina, înființarea de zone de securitate pentru civilii din Bosnia și metode de prevenire a extinderiiconflictului în Kosovo și în fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei
*.
16 decembrie Președintele albanez Sali Berisha se întâlnește cu
Secretarul general Manfred Wörner, la Cartierul General al NATO.
17 decembrie La Reuniunea ministerială a Consiliului Nord-Atlantic,
miniștrii de externe își anunță disponibilitatea de a sprijiniși alte acțiuni ale ONU în fosta Iugoslavie și convin să consolideze coordonarea Alianței în acțiunile de menținerea păcii, precum și să conceapă măsuri practice de întărirea contribuției Alianței în această regiune.
18 decembrie Miniștrii de externe și reprezentanții NACC sunt de acord
să facă schimb de experiență și specialitate în chestiunilegate de menținerea păcii și aprobă planul de lucru alNACC pentru 1993.
4841992Appendice 3-ro.qxd 26/09/02 12:16 Page 484
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Office of Information and Press [611637] (ID: 611637)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.