Oferta Si Cererea Turistica la Nivelul Angliei Si Irlandei de Nord In Perioada 2000 2007

CUPRINS

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă ca și cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț).

Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști, geografi, psihologi, sociologi, oameni de cultură, etnologi, arhitecți, ecologiști etc.

Cu toate că primele mențiuni privind preocupările omului de a voiaja, de a cunoaște alte orizonturi, alte culturi, alte moduri de viață apar încă din antichitate, turismul devine un complex fenomen de masă la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit în variante dintre cele mai felurite, ca “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord), “activitate a timpului liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii prin cunoașterea unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin), “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivarea sentimentului față de frumusețile naturii, ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler). Odată cu progresul tehnologic atât de rapid al zilelor noastre, cu schimbarea mentalității, comportamentelor, condițiilor climatice de pe Terra, odată cu procesul de globalizare și cu toate consecințele ce decurg din acestea, ne exprimăm opinia că și alte definiții sau completări ale definițiilor clasice, alte modalități de a studia fenomenul turistic cu motivațiile, formele, conceptele sale, vor fi posibile, noi și urmașii noștri putând fi martorii acestor schimbări în domeniul turismului, la fel ca și în alte domenii de activitate.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "TURISM" provine din termenul englezesc"TO TOUR" (a călători, a colinda) care are semnificația de excursie.

De-a lungul anilor, conținutul noțiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogățit permanent. Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic – a cărui opinie a fost îmbrățișată de un număr mare de teoreticieni, profesorul elvețian W. Hunziker -, definește turismul prin "ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativa oarecare".

Unii specialiști au reproșat acestei definiții că este prea generală, că nu exclude unele forme de deplasare ce nu au scopuri pur turistice (de exemplu, deplasarea elevilor și studenților spre diverse destinații, pentru a studia). În schimb, alți specialiști i-au reproșat caracterul limitativ, deoarece se exclud unele manifestări care au și conținut turistic ca, de exemplu, participările la congrese și reuniuni interne și internaționale, deplasările oamenilor de afaceri, manifestări în care se solicită, în mare masură, servicii turistice diverse.

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, și definirea „subiectului” călătoriei, respectiv a turistului. Turistul, ca persoană, a fost definit mai târziu decât turismul, ca fenomen. In 1937, un comitet de experți statisticieni din subordinea Ligii Națiunilor, a definit, mai intâi, turistul internațional ca fiind "acea persoană care întreprinde o călătorie pentru cel puțin 24 de ore într-o altă țară decât cea în care se află reședinta sa permanentă". Conferința ONU pentru turism și călătorii internaționale (Roma, 1963) a recomandat utilizarea termenului de „vizitator” pentru a desemna "orice persoană care vizitează o țară, alta decât cea în care se află reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfășurarea unei ocupații remunerate în interiorul țării pe care o vizitează". Aceasta definiție acoperă două categorii:

turiști – vizitatori temporari, ce stau cel puțin 24 de ore în țara vizitată și ale caror motive de călătorie pot fi diverse ( loisir – recreere, sănătate, sport, odihnă, studii, religie, afaceri, familie, misiuni, reuniuni, etc);

excursioniști – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai puțin de 24 de ore într-o altă țară.

Cu același prilej, a fost definit și călătorul (turistul) în tranzit, considerat a fi orice persoană care traversează o țară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.

In 1991, la Ottawa, s-a stabilit perioada de 1 an pentru definirea statutului de turist.

Conform precizărilor OMT, turistul este reprezentat de "orice persoană care se deplasează spre un loc aflat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat".

Alte criterii teoretice de analiză a fenomenului turistic au creat o întreagă teorie asupra acestui fenomen extrem de interesant al cărui beneficiar absolut este ființa umană, dătătoare de viață, creatoare de valori, dar și cu drepturi depline asupra vieții sale și a celor din jurul său. Turismul este unul din modalitățile de a-i acorda acestui creator dreptul la relaxare, la cunoaștere, la socializare și comunicare. Potențialul natural și antropic al planetei trebuie astfel exploatat încât să ofere acest drept. Este de datoria noastră să folosim eficient, fără a distruge sau a impieta ceea ce natura și secolele de civilizație au creat, iar mileniul trei trebuie să fie unul al calității, al spiritualității, al educației care să readucă în atenție valorile civilizației umane, într-o viziune nouă asupra eficienței economice.

Lucrarea de față este o analiză a raportului dintre cererea și oferta turistică la nivelul Marii Britanii, o țară a Uniunii Europene cu un statut geografic mai special, fiind o insulă, dar cu o civilizație aparte, conservatoare și cu o tradiție interesantă în domeniul turismului. Lucrarea a necesitat o documentație destul de vastă, acoperind date pentru perioada 2000-2007, bazate pe informații culese atât din bibliografia indicată, cât și din site-urile de pe internet.

Mulțumesc tuturor cadrelor didactice din Universitate care mi-au canalizat și structurat ideile, precum și colegilor din facultate care m-au sprijinit cu date și informații.

Europa – generalități sub aspect turistic.

Din punctul de vedere al potențialului turistic, Europa, prin cadrul său natural, se înscrie cu atracții turistice de mare varietate și spectaculozitate, iar prin istoria sa multimilenară a lăsat urme materiale și spirituale de o deosebită valoare, ce dăinuie până astăzi și care constituie obiective de mare interes turistic.

Dacă ținuturile nordice permit admirarea renumitelor fiorduri și originalitatea peisajelor polare, de tundră și glaciare, vestita taiga sau frumusețea zilelor și a nopților polare cu minunatele aurore boreale, cele vestice, cu un peisaj mai monoton, dispun de o mare bogăție și varietate de monumente istorice, arhitecturale și muzee ce atestă o străveche și avansată civilizație pe aceste meleaguri.

Unitățile alpino-carpatice, etalează o mare diversitate peisagistică și domenii schiabile dintre cele mai bine amenajate. Peisajele alpine și glaciare, cele carstice sau vulcanice, cele de eroziune cu forme bizare, depresiunile și culoarele de vale, bine reprezentate sub aspect antropic, cu interesante monumente istorice și de artă, sălbăticia văilor și bogăția florei, faunei și a rezervațiilor naturale, numeroasele lacuri glaciare și existența ghețarilor alpini, multitudinea de stațiuni pentru odihnă și schi etc. reprezintă puncte de atracție turistică în orice anotimp.

Ținuturile situate mai la nord de acestea se impun atât prin varietatea de peisaj, de munți, dealuri și câmpii și prin bogăția de ape minerale, dar, mai ales, prin multitudinea și valoarea obiectivelor istorice și de artă ce dăinuie de veacuri în aceste locuri.

Către sud, peisajul deosebit de pitoresc, întinsa și însorita rivieră, clima călduroasă tot anul, ca și trecutul istoric cu o civilizație de milenii, ale cărei vestigii – unele de valoare universală – îmbogățesc patrimoniul cultural actual, alături de potențialul uman conferă o valoare turistică de excepție meleagurilor mediteraneene.

Contrastele geografice cu peisaje dintre cele mai variate, cu valențe turistice importante, de la stepă până la taiga, de la zone alpine la litoral, alături de istoria, civilizația și cultura specifice numeroaselor popoare ce locuiesc pe continentul european, creatoare și păstrătoare de impresionante valori materiale și spirituale, conturează Europa ca destinație principală, atât pentru fluxurile turistice internaționale, cât și pentru turismul intern din fiecare țară.

Chiar dacă din punct de vedere geografic Europa este o entitate unitară, există diferențe importante care oferă atât oportunități cât și dificultăți pentru dezvoltarea turismului.

Diversitatea culturală a Europei este unul dintre cele mai importante atu-uri ale sale. Europa nu are o identitate culturală unică, existând, mai degrabă, o multitudine de limbi vorbite, de tradiții, care reprezintă o atracție pentru turismul intern și internațional.

Existența identității culturale în interiorul noțiunii de uniune a unor state federale din Europa este una din cele mai mari provocări pentru istoria europeană.

Cea mai interesantă abordare, poate, din perspectiva industriei turismului, în definirea cuvântului “Europa” este cercetarea imaginii despre Europa a potențialilor turiști.

Pentru turiștii proveniți din SUA sau Orientul Îndepărtat, Europa este adesea percepută mai degrabă ca o entitate unitară, decât ca un număr de state individuale. Percepția lor despre Europa este aceea a unor metropole renumite, imagine care se împletește cu o varietate de atracții naturale și antropice ce depășesc frontierele naționale. Pentru europeni, imaginea continentului lor este formată din mai mulți factori în care nu puțin importanți sunt regimul politic și starea economică a țării în care trăiesc. Restricțiile de călătorie din trecut, pentru cei din estul continentului, alături de nivelurile scăzute ale veniturilor disponibile și accesul limitat la mijloacele de informare în masă au contribuit la o viziune îngustă și restrânsă despre Europa, dar extinderea Uniunii Europene și atingerea cifrei de 27 de state în acest moment, au condus la sporirea numărului de turiști în cadrul UE, la o mai largă posibilitate de comunicare interculturală și la largirea orizontului de cunoaștere.

Istoria Europei privită în ansamblu, în secolul trecut, a fost aceea a conflictelor și diviziunii. Distincția rigidă între socialism, țările cu economie planificată ale Europei de Est și “lumea liberă”, democratică, capitalistă a Europei de Vest s-a atenuat după căderea Zidului Berlinului în 1989. Noile state din Europa Centrală și de Est (inclusiv fosta URSS), ce au pornit pe calea implementării noilor reforme economice, începând cu anul 1990, au generat un impact pozitiv asupra industriei turistice din Europa, benefic pentru țările din regiune. Totuși, sunt de reținut cele mai importante schimbări politice, cu efecte notabile asupra turismului în ultimul deceniu, cum ar fi: căderea Zidului Berlinului și unificarea Germaniei, destrămarea URSS și formarea Federației Ruse, schimbările din fosta Iugoslavie și extinderea UE spre est. Un exemplu pentru a vedea influențele celor de mai sus îl constituie războiul din fosta Iugoslavie care a decimat industria turistică și a servit ca învățătură pentru a vedea fragilitatea turismului internațional în fața conflictelor politice.

Figura nr.1.1.: Structura industriei turista nr.1.1.: Structura industriei turistice europene.

Sursa: după Ray Youell, op.cit. p.67.

Turismul în Europa este o industrie foarte fragmentată în care o mare pondere o au întreprinderile mici și mijlocii. Comisia Europeană a estimat că mai puțin de jumătate dintre angajații din turism lucrează în hotelărie și că aproximativ 95% dintre firmele care activează în acest domeniu sunt întreprinderi mici, cu mai puțin de 9 salariați. Industria turistică europeană este dominată de companii din sectorul privat care își desfășoară activitatea într-un mediu mai mult sau mai puțin reglementat la nivel local, regional, național, european sau internațional. Comisia Europeană face referire la “natura orizontală” a industriei turistice europene care constă într-o multitudine de sectoare industriale, interconectate cu activități ce depășesc frontierele naționale. Această complexitate a structurii industriei turistice europene, care rezultă din fig.1.1 pune accent pe un număr de caracteristici ale industriei turistice europene cum sunt:

Europa concurează direct cu alte regiuni din lume în ceea ce privește cota sa de piață în sosirile internaționale de turiști.

Corporațiile multinaționale cum ar fi marile companii aeriene, companiile de închiriere, grupurile hoteliere care își desfășoară activitatea dincolo de frontierele europene, pot avea diferite interese în alte regiuni ale lumii.

Autoritățile publice și private cooperează prin intermediul parteneriatelor sau independent și asigură elementele esențiale ale industriei turistice europene.

Societățile comerciale, incluzând agențiile de turism și turoperatorii oferă canale de distribuție pentru produsele turistice europene, atât în interiorul țării cât și la nivel internațional. Companiile germane cum ar fi TUI, NUR și LTV, domină marea masă a pieței turistice europene a turoperatorilor.

O serie de agenții publice, incluzând Comisia Europeană, Comisia Europeană a Călătoriilor, organismele naționale de turism influențează planificarea, dezvoltarea, reglementarea și promovarea turismului european, atât pe plan național cât și pe plan internațional.

Componentele variate ale industriei turistice europene tind să satisfacă nevoile turismului intern și internațional.

Apreciem că fenomenul de lărgire a UE presupune adaptarea acestor caracteristici ale industriei turistice europene la noua situație, statele nou intrate fiind interesate să-și valorifice potențialul natural, să ajungă la nivelul țărilor din vest ca dotare tehnico- materială și calitate a serviciilor și să-și armonizeze legislația cu cea a UE. Atenția UE se va concentra mai mult pe rolul său de încurajare a dezvoltării turismului. Datorită fragmentării accentuate a acestei industrii și sectorului predominant privat, influența UE în turism va rămâne la un nivel strategic, concentrat pe dezvoltarea durabilă, protecția consumatorului și revigorarea cooperării între statele membre UE în domeniul formelor de turism în curs de repoziționare.

Piața turismului european.

Țările europene se identifică ca fiind cele mai importante sub aspectul emisiei de turiști, dar, în același timp, și cele mai căutate destinații turistice. Din totalitatea turiștilor care călătoresc anual pe plan mondial – 846 mil. sosiri internaționale în 2006, cu 43 mil. mai mult față de 2005 , peste 2/3 sunt europeni, iar cea mai mare parte dintre ei provine din țările dezvoltate. Deși ca suprafață este unul dintre cele mai mici continente, Europa atrage cea mai mare circulație turistică și, în consecință, realizează cele mai mari încasări din această activitate. Conform statisticilor OMT, în anul 2005, 54,6% din întreaga circulație turistică mondială se desfășura pe teritoriul statelor europene, iar procentul încasărilor turistice europene era de 51% din totalul mondial.
Aceste cifre sunt, într-o oarecare măsură, influențate de geografia politică a Europei, care exercită un efect inflaționist asupra acestor statistici. Faptul că în Europa există un număr mare de țări mici ca suprafață, ușurează deplasarea turiștilor, în comparație cu cetățenii americani sau australieni, de exemplu, pentru care călătoria într-o altă țară implică un efort fizic și material mult mai mare.

Deplasările intra-europene distorsionează aceste statistici, întrucât, de exemplu, un cetățean belgian, care călătorește doar câțiva km pentru a-și petrece sfârșitul de săptămână în Olanda, este considerat turist internațional, în timp ce un cetățean american, care zboară de la New York la Miami pentru o vacanță de două săptămâni, este considerat turist intern, iar cea mai mare parte a turiștilor care vizitează Europa provine tot din statele europene.

Toate aceste aspecte nu pot, însă, umbri valorile culturale și istorice ale Europei, care reprezintă principala atracție turistică mondială, atât pentru turiștii proveniți din alte continente, cât și pentru turiștii europeni. Între atracțiile culturale europene, cele mai importante sunt în Paris (Centrul Pompidou, Muzeul Louvre, Turnul Eiffel, Castelul de la Versailles), în Londra (British Museum, Galeria Națională, Muzeul figurilor de ceară, Turnul Londrei), la Madrid (Muzeul Prado), Florența (Palatul Uffizi), Amsterdam (Muzeul Rembrandt), ca să cităm doar o infimă parte din enormul patrimoniu antropic european. Capitala Franței, Paris, este cea mai cautată destinație turistică, înregistrând cea mai mare concentrare turistică mondială, respectiv 100.000 turiști/an/kmp. Acestora li se adaugă festivaluri anuale și evenimente speciale, care reprezintă, de asmenea, însemnate atracții pentru practicarea turismului cultural, între care cele mai importante sunt Aix-en-Provence, festivalul Edinburgh, festivaluri comemorative aniversare, ca de exemplu bicentenarul Revoluției franceze, bicentenarul Mozart, precum și desemnarea anuală a unei capitale europene pentru a fi "capitala culturală a Europei". Un mare avantaj al turismului cultural este acela ca atenuează variațiile sezoniere ale circulației turistice, motiv pentru care, în perioada următoare, organizațiile turistice vor accentua valorile culturale ale destinațiilor europene.
Orașele europene sunt, de asemenea, cele mai importante gazde în desfășurarea turismului de afaceri: Parisul, Londra, Madrid, Geneva și Bruxelles organizează, anual, peste 1.000 de congrese internaționale care generează deplasarea turistică nu numai a participanților, ci și a celor care îi însoțesc.

Turismul de afaceri desfășurat în Europa tinde să devină unul dintre cele mai importante forme de turism care se practică în spațiul european. În Marea Britanie, de exemplu, 25% din circulația turistică are, ca bază motivațională, organizarea turismului de afaceri, în Irlanda – 18%, Grecia – 9 %, Spania – 7%. Legat de acest aspect, nu trebuie omis faptul că această atracție turistică europeană este contrabalansată de orașele altor continente, în special America și Asia, care oferă, în plus, o imagine exotică, ce exercită o influență însemnată în decizia de deplasare a oamenilor de afaceri.

Alt element care explică succesul european în atracția fluxurilor turistice internaționale este reprezentat de existența unui număr mare de stațiuni turistice. La sfârșitul anilor 90, Europa deținea 45% din totalul capacităților de cazare litorale, concentrate în state precum Spania, Portugalia, Franța, Italia și Grecia. Zona mediteraneană cuprinde peste 1/3 din încărcătura turistică mondială și 1 din încărcătura turistică regională, reprezentând cea mai mare concentrare turistică din lume. Specializarea în oferta mediteraneană decurge din caracteristicile naturale ale acestei regiuni (climă, litoral, floră, etc.) a căror atractivitate, în prezent, răspunde principalei motivații în timpul verii a turiștilor europeni, în special a celor sosiți din nordul continentului. De asemenea, zona arcului alpin din centrul Europei este cel mai important spațiu turistic montan din lume. Bazinul turistic alpin beneficiază de o serie de atuuri turistice, cum ar fi resursele naturale, o foarte bună reputație turistică, facilități de acces, precum și un echipament de primire și de animație de înaltă calitate. Spațiul rural se conturează ca fiind o motivație turistică caracterizată printr-un potențial deosebit, iar spre turismul rural se îndreaptă un număr mai mare de turiști proveniți, în principal, din marile aglomerații urbane.

Valențele variate ale ofertei turistice europene determină existența unor importante diferențieri ale clientelei turistice. Putem, însă, distinge două mari fluxuri turistice și anume:

deplasarea rezidenților unei țări în propria țară sau în alte state europene;

turiști sosiți în Europa din alte continente.

Analiza statistică a pieței turistice intra-europene.

Sondaje și studii efectuate în numele Comisiei Europene, în cooperare cu statele membre ale UE și cu organizațiile internaționale de profil oferă informații privind turismul în UE. În medie, fiecare al doilea european pleacă, de regulă, în vacanță. Țările nordice, mai ales cele scandinave, împreună cu Olanda se situează pe primul loc, în timp ce populația din sudul continentului pleacă mai puțin în concediu. De exemplu, în Danemarca, 7 persoane din 10 pleacă în călătorie, față de Portugalia, unde pleacă numai 3 din 10.

Turiștii europeni își divizează concediul într-o vacanță "principală" și "alte" vacanțe de numai câteva zile.

Durata vacanței:

peste 2 săptămâni 36%;

2 săptămâni 21%;

1 săptămână 19%.

Belgienii preferă să stea în vacanță 13-14 zile, iar germanii, ca și irlandezii, preferă vacanțe de două săptămâni.

August este luna în care majoritatea turiștilor europeni își iau cel puțin o vacanță (41%). Celelalte luni de vară colectează mari proporții ale opțiunii pentru vacanță. Decembrie are, de asemenea, un procentaj mai ridicat față de lunile vecine (7%). Aceasta nu înseamnă că turiștii nu aleg altă lună pentru a pleca în vacanță; astfel, între 3 și 11% dintre aceștia și-au petrecut vacanța în primele 5 luni sau ultimele 3 luni ale anului. Englezii pleacă în vacanță în luna iunie mai mult decât media UE (20%, față de 14%), belgienii, danezii, irlandezii, olandezii, finlandezii și suedezii mai mult în iunie decât în august (43%, respectiv 48%, 27%, 38%, 46%, 55%, față de 36 %, respectiv 20%, 23%, 28%, 24%, 20%), germanii, olandezii și danezii pleacă mai mult în mai decât restul europenilor, iar francezii pleacă în vacanțe mai mult în iulie și august comparativ cu media UE.

Petrecerea concediului în țara natală este o regulă pentru mulți turiști europeni. Aceasta se remarcă în special în țările sudice (Grecia, Spania, Italia, Franța), dar și în Finlanda. 9 din 10 greci îsi petrec vacanțele la ei acasă. Pentru alți europeni, a-și petrece vacanța într-o țară străină din UE este principala decizie. Este valabil, în special, pentru luxemburghezi (91 % aleg o altă țară din UE ca destinație), belgieni – 74% și germani – 73%. Pentru fundamentarea acestor cifre au fost luate în considerare numai sejururile de minim 4 nopți.

Turiștii europeni aleg, ca destinație principală de vacanță, litoralul. Celelalte destinații sunt muntele, orașele și mediul rural. La o extremă se situează grecii (8 din 10 aleg marea, cei mai mulți marea din țara lor), iar la cealaltă se află finlandezii (3 din 10 aleg vacanța la mare).
Pentru a pleca în vacanță, europenii folosesc în proporție de 58% autoturismul propriu, 31% utilizează avionul (zboruri charter sau regulate), iar 9%, trenul. Autoturismul reprezintă mijlocul de transport utilizat de europenii din grupele de vârstă de mijloc (25, 39, 40, 54 ani), iar autocarele de către turiștii în vârstă de peste 55 de ani.

Hotelurile și cluburile de vacanță (42%) sunt primele pe lista preferințelor în ceea ce privește tipul de cazare solicitat. Celelalte posibilități sunt, în ordine: cazarea la rude, cunoștințe (16%), în camping (14%) sau în apartamente închiriate (13%).

Principalele criterii pentru alegerea destinației de vacanță sunt peisajul și clima, o importanță mai redusă acordându-se costului călătoriei și cazării.

67% dintre turiștii europeni cheltuiesc, în medie, 2000 EURO în vacanță. Înainte de plecare, în medie, în Europa, plata serviciilor se face cash (44%). Există, însă, diferențe sesizabile între țări. De exemplu, turiștii greci utilizează această metodă în proporție de 96%, în timp ce francezii numai în proporție de 18%. În Franța, Danemarca, UK plata se face, în primul rând, cu cărți de credit. Aflați la destinație, europenii cumpără, în special, produse alimentare (olandezii – 73%, francezii – 72%), apoi produse meșteșugărești locale și îmbrăcăminte.
În organizarea vacanței, europenii preferă turismul pe cont propriu (75%), apelând, într-o măsură mai mică, la o agenție de turism. Această constatare este valabilă, în special, pentru greci ( numai 4% dintre turiști apelează la o agentie de turism pentru a-și organiza vacanța).

Se remarcă, în ultima perioadă, o creștere a procentului turiștilor europeni care se deplasează în vacanțe spre alte continente. Fenomenul se explică prin dorința europenilor de a avea noi experiențe de vacanță în zone cât mai depărtate de țara de origine: Florida, Thailanda, Insulele Caraibe.

Modificări demografice concretizate în creșterea ponderii populației de vârsta a treia determină o sporire a cererii turistice provenite din această categorie de vârstaă Aceștia vor călători tot mai mult, întrucât dispun de venituri și timp disponibil, în comparație cu populația activă care dispune de mult mai puțin timp liber pentru călătorii.

Din datele prezentate în Anexa 1. s-a determinat ponderea încasărilor, plăților și soldul balanței turistice a Uniunii Europene în anii 2004 și 2005.

Tabelul 1.1.

Ponderea încasărilor, plăților și soldul balanței turistice a UE-27 în anii 2004 și 2005.

Calcule proprii după: Economia mondială în cifre. INS București, 2007, pag. 126.

În tabelul de mai sus se poate observa că ponderea cea mai mare a încasărilor UE -27 în 2005 îi revine Spaniei, cu 16,24%, urmată de Franța cu 14,77% și Italia cu 12,37%. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se află pe locul 4, cu 10,71% generând o creștere de 0,54 puncte procentuale față de 2004.

Dacă ierarhizăm ponderile plăților alocate activităților turistice, situația se prezintă astfel:

I loc – Germania, cu 25,25%.

al II- lea loc – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu 20,76%.

al III-lea loc – Franța, cu 10,86%.

Din punct de vedere al dinamicii 2005 față de 2004, încasările au sporit cu 2,9%, în timp ce plățile/cheltuielile au crescut și mai mult (3,13%) (vezi tabelul 1.2.).

Per ansamblu, în anul 2005, cei 525,36 mil.de locuitori ai Uniunii Europene au cheltuit peste 287 mld.$, valoarea încasărilor din activitatea turistică a fost de 285 mld.$, iar soldul balanței turistice externe a fost de -1582 mil. $.

Tabelul 1.2.

Încasările și plățile turistice medii pe locuitor în UE-27, în 2005

Calcule proprii după: Economia mondială în cifre. INS București, 2007, pag. 126.

Este foarte important să se prezinte și nivelul mediu al încasărilor și plăților pe locuitor. Cei mai “generoși” sau cei cu mai multe posibilități sunt, bineînțeles, cei din Luxemburg care au cheltuit, în medie, 6332 $/loc, dar care au înregistrat și încasări pe măsură –7689 $/loc, astfel că acest stat a avut, în 2005, un sold pozitiv de 638 mil. $. La distanță mare se află Irlanda, cu un consum de 1459 $/loc, urmată de Belgia, cu 1422 $/loc, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu aproximativ 1.000$/loc, iar pe ultimul loc se află România, cu doar 35 $/loc. Media europeană este de 546,5 $/loc la plăți și de 543,5 $/loc la încasări. O parte din cheltuielile turiștilor europeni se întreaptă și spre alte contiente: America, Asia sau Africa.

Este foarte important a se caracteriza activitatea turistică a UE prin prisma raportului dintre nivelul încasărilor și al plăților statelor membre. S-a realizat, în acest scop, un tabel de asociere.

Tabelul 1.3.

Tabelul de asociere a încasărilor și plăților din balanța turismului a țărilor UE- 27, în 2005

Pentru stabilirea valorii numerice a coeficientului de asociere, care să indice existența și intensitatea unei legături, formula cea mai utilizată este cea propusă de Yule:

Acest indicator poate să ia valori între -1 și +1, arătând nu numai gradul de intensitate al asocierii celor două caracteristici, ci și sensul ei.

Din tabelul de mai sus rezultă următoarele:

a – țările cu încasări sub media UE și plăți sub media UE sunt țările slab dezvoltate din punctul de vedere al activității turistice (atât ca țări emitente – outgoing tourism – cât și ca receptoare de turiști – incoming tourism) și, deși dețin potențial turistic natural sau/și antropic atractiv, din cauza infrastructurii insuficiente, a calității slabe a serviciilor, a nepromovării corespunzătoare sau a nivelului de trai scăzut nu beneficiază de încasări peste media UE; în rândul acestora se situează: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Polonia, România, Ungaria.

b – țările cu încasări peste media UE și plăți sub media UE sunt țările receptoare de turiști, cele care au un potențial turistic atractiv, dar și un grad ridicat de popularizare a calității serviciilor și a infrastructurii de turism; în rândul acestora se situează: Estonia, Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Slovenia, Spania.

c – țările cu încasări sub media UE și plăți peste media UE sunt țări emițătoare de turiști care, deși dispun de infrastructură corespunzătoare și de servicii turistice de calitate, generează turism în exterior – outgoing – în special din cauza condițiilor climatice practică; în rândul acestora se situează: Finlanda, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

d – țările cu încasări peste media UE și plăți peste media UE sunt țările cu cea mai dezvoltată aderență la turism, state care sunt atât receptoare cât și emițătoare în turism; în rândul acestora se situează: Austria, Belgia, Cipru, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda, Suedia.

Se poate considera, deci, că între nivelul plăților și încasărilor din turism există o legătură directă dar slabă, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că factorii de influență în turism sunt determinați atât de zona condițiilor climatice ale diverselor țări, cât și de zona economicului (nivel de dezvoltare, putere de cumpărare).

Caracterizarea pieței turistice extra – europene.

Piața extra-europeană cuprinde turiștii sosiți în Europa din țările altor continente, între care cele mai importante sunt SUA, Japonia și Canada.

Dacă în 2006, numărul turiștilor în Europa atingea cifra de 846 mil, procentul celor proveniți din SUA care vizitau Europa era de aproximativ 19%. În totalul populației americane, un procent de 47% din cei care își petrec vacanța în alte țări aleg, ca destinație, Europa. Ponderea deplasărilor din lunile octombrie, decembrie, ianuarie, aprilie a crescut într-o măsură mai mare decât cea a lunilor mai, septembrie. În fiecare an, vizitarea statelor europene este influențată de cursul dolarului, în raport cu celelalte monede europene.

Pentru a contracara acest aspect, ofertanții de turism europeni își adaptează tarifele serviciilor de bază, paralel cu asigurarea unui raport optim calitate/preț și cu diversificarea serviciilor.
Ca și o bună parte din destinațiile turistice mondiale, industria turistică din multe țări europene depinde, într-o măsură însemnată, de banii turiștilor americani. Acest lucru a fost evidențiat după războiul din Golf din 1992, de incidentul de la Cernobîl din 1986, după evenimentele de la 11 septembrie 2001, care au determinat scăderi spectaculoase ale sosirilor turiștilor americani în Europa și au condus, concomitent, la scăderea încasărilor turistice. În ceea ce privește turiștii canadieni, destinațiile europene se găsesc într-o competiție severă cu destinațiile bazinului ofertei turistice din SUA și Asia de SE.

Turiștii japonezi se deplasează în proporție de 17% înspre spațiul turistic european, restul preferând SUA, Coreea de Sud, Taiwan și Hong Kong. Se apreciază că, în viitor, numărul turiștilor japonezi va crește, în principal datorită expansiunii investițiilor japoneze în Europa. Marea Britanie gazduieste în prezent cei mai multi cetateni japonezi, aprox. 40000 persoane, urmata la mica distanta de Germania. Acest aspect va determina o importanta afluenta de turiști japonezi în Europa, sositi pentru a-și vizita familia și prietenii, dar și pentru a practica turismul de afaceri.

Marea Britanie – locul în care se poate face turism de calitate.

Din Londra și până în munții Scoției, regatul este plin de castele, mistere și multă istorie.

Marea Britanie este una dintre țările atipice pentru turistul european. Nu are o climă potrivită sezonului de vară, cu plajă și distracție, în ciuda statutului său de insulă, nu are munți renumiți, cu pârtii celebre. Cu toate acestea, Regatul Unit al Marii Britanii este unul dintre cele mai fascinante locuri de vizitat pentru cultura sa, pentru arhitectura valoroasă atât de bine conservată, pentru tradițiile și farmecul unor locuri unice în lume.

Fără îndoială, cel care alege să-și petreacă vacanța în Anglia sau în celelalte țări din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este un om cultivat, unul care știe să aprecieze mai degrabă istoria și cultura unui loc decît densitatea de cluburi și numărul de ore de soare petrecute pe plajă. Și asta pentru că Marea Britanie nu se poate lăuda cu stațiuni aglomerate de vară, acesta fiind și motivul pentru care majoritatea britanicilor migrează în sezonul cald către Spania sau Portugalia. Perioada cea mai potrivită pentru o călătorie în regat este din primavară până în toamnă, vremea fiind, în aceste luni, mai puțin rece și cu șanse scăzute de ploaie. În acelați timp, iulie și august sunt lunile cele mai aglomerate, astfel că este bine ca programarea sejurului să țină cont și de acest aspect.

Profilul pieței turistice al Marii Britanii.

Iată cîteva date de interes pentru o primă imagine asupra pieței turistice:

Totalul populației: 60,2 milioane (estimare 2008).

Venitul anual mediu /familie: 30.000 lire sterline (estimare 2008).

Călătorii efectuate în străinătate: 61,453 milioane în 2007, înregistrîndu-se o creștere de 3,5% față de anul 2006.

Cheltuielile pentru turism și călătorii în străinătate: 28,94 miliarde lire sterline (2007) (creștere de 7,3%, comparativ cu anul 2006).

Regatul Unit este format din țările constituente Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Fiecare țară constituentă are propriile subdiviziuni, după cum urmează:

Anglia este împărțită în nouă regiuni: East of England, East Midlands, Greater London, North East, North West, South East, South West, West Midlands și Yorkshire and the Humber. La rîndul lor, aceste regiuni sunt împărțite în comitate administrative și autorități unitare, cu excepția Londrei Mari, care este împărțită în "burguri".

Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu;

Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare: 10 "burguri-comitat", 9 comitate și 3 orașe;

Irlanda de Nord este divizată în 26 de districte.

Există și câteva dependențe ce aparțin de coroană: Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula Sfânta Elena, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian.

Relieful Angliei constă în majoritate din coline joase, despărțite de la nord la sud de un lanț de dealuri și munți (Cumbria, Munții Pennini). Altitudinile vîrfurilor muntoase nu depășesc 1000 m. Rîurile engleze majore sînt Tamisa, Severn, Trent și Ouse. Cele mai importante orașe sînt Londra, Manchester, Birmingham, Leeds, Newcastle upon Tyne, Sheffield, Bristol, Liverpool, Leicester, Nottingham. Tunelul Canalului Mânecii, care începe din apropiere de Dover, face legătura cu Franța.

Țara Galilor este în majoritate muntoasă, cel mai înalt punct fiind vârful Snowdon, cu 1.085 m. La nord se găsește insula Anglesey. Cel mai mare oraș este capitala, Cardiff, urmată de Swansea, Newport și Wrexham.

Geografia Scoției este variată, cu porțiuni joase în sud și est și cu porțiuni muntoase (highlands) în nord și vest, unde se află și Ben Nevis (1.343 m), cel mai înalt vîrf din Regat. În largul coastelor scoțiene se găsesc numeroase insule, cele mai importante fiind arhipelagurile Hebride, Shetland și Orkney. Orașele principale sînt Edinburgh, Glasgow, Aberdeen și Dundee.

Irlanda de Nord are un relief predominant colinar. Orașele majore sînt Belfast și Londonderry. Relieful Angliei constă în majoritate din coline joase, despărțite de la nord la sud de un lanț de dealuri și munți (Cumbria, Munții Pennini). Altitudinile vîrfurilor muntoase nu depășesc 1.000 m. Rîurile engleze majore sînt Tamisa, Severn, Trent și Ouse. Cele mai importante orașe sînt Londra, Manchester, Birmingham, Leeds, Newcastle upon Tyne, Sheffield, Bristol, Liverpool, Leicester, Nottingham. Tunelul Canalului Mânecii, care începe din apropiere de Dover, face legătura cu Franța.

Marea Britanie este o țară puternic urbanizată. Peste 90% din populație trăiește în orașe, din care 30% numai în orașele mari și în suburbiile acestora:

Londra (6. 809. 000 loc.).

Birmingham (2. 632. 000 loc.).

Manchester (2. 600. 000 loc.).

Leeds (2. 053. 000 loc.).

Glasgow (1. 700. 000 loc.).

Liverpool (1. 467. 000 loc.).

Sheffield (1. 297. 000 loc.).

New Castle (1. 135. 000 loc.).

Edinburgh (440. 000 loc.).

Cardiff (279. 000 loc.).

Belfast (279. 000 loc.).

Anglia

Țara în jurul căreia gravitează întreg regatul britanic (din care mai fac parte Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord) este, cu siguranță, și cea mai potrivită pentru un sejur prelungit. Capitala Londra merită o ședere de cel puțin 4-5 zile, numărul obiectivelor care trebuie vizitate fiind uriaș. Cel mai populat oraș din Uniunea Europeană are aproape 8 milioane de locuitori, o paletă extrem de diversă de religii, culturi și limbi vorbite, acest amestec fiind evident aproape la fiecare colț de stradă. Cele cinci aeroporturi și portul au transformat, în același timp, orașul în cel mai important nod de legătură între continente, Heathrow, aeroportul principal, înregistrând cel mai mare număr de pasageri din lume.

Pentru turiști, există o listă scurtă și obligatorie de obiective, de pe care nu lipsesc Parlamentul, Tower Bridge, Turnul Londrei, Westminster Abbey și Buckingham Palace, dar și mai recent construita London Eye – Roata Mileniului, intrată rapid în patrimoniul turistic al orașului. Dincolo de acestea, orice ghid turistic pune la dispoziție o listă suplimentară de locuri ce pot fi vizitate, British Museum și National Gallery aflându-se pe primele locuri. Și, pentru că Anglia fără parcuri și grădini nu există, Londra se poate lăuda că peste 30% din suprafața orașului este constituită din spații verzi, mai multe decât în orice alt oraș al lumii.

Dacă timpul și banii nu sunt o problemă, excursia în Anglia nu trebuie să se limiteze la Londra. Și asta pentru simplul motiv ca spiritul englezesc se regăsește mai bine în localitățile mici, în care tumultul civilizațiilor nu a pătruns, încă, atât de intens. În afara excursiilor organizate, orice călătorie se poate face atât cu trenul, existând o rețea foarte bine pusă la punct, cât și cu autobuzul. Pot fi închiriate autoturisme, însă volanul pe partea dreaptă și circulația pe partea stângă pot reprezenta o piedică serioasă pentru un turist străin. Unul dintre orașele ce merită cu adevărat să fie vizitate este Cambridge, gazdă a celebrei Universități, un veritabil oraș-muzeu al arhitecturii medievale, fiind, în același timp, înconjurat de o salbă de orașe și sate fermecătoare. Peisajele specifice Angliei își găsesc cel mai bine reprezentarea în Lake District, cel mai mare parc național, situat în nordul țării. Combinația dintre atmosfera dramatică a munților Cumbrian și cele 69 de lacuri este, fără îndoială, una care merită să fie văzută. Stonehenge, misteriosul și, în acelasi timp, celebrul monument preistoric, aflat în câmpiile Salisbury din ținutul Wiltshire, este și el un „must" (ca să folosim o expresie tipic englezească) pentru orice turist. Dincolo de neelucidata origine a formațiunii de pietre, datată de specialiști în neolitic, exactitatea cu care monumentul marchează anumite momente astrale este impresionantă. Parcul Alton Towers și Castelul Windsor, cel mai mare castel locuit din lume, sunt, de asemenea, locuri potrivite pentru vizitat.

Scoția

Țara lui Highlander nemuritorul și a celebrelor kilt-uri, a cimpoiului și a scotch-whisky-ului, este o excelentă destinație de vacanță, fie că o alegem în cadrul unei excursii în Marea Britanie, fie separat, și asta pentru ca are nenumărate locuri demne de atenție. Clima este ceva mai rece decât în restul regatului, însă influențele curenților din Marea Nordului ori dinspre Oceanul Pacific au determinat formarea unui veritabil microclimat și, implicit, a unor forme de vegetație rare, stimulate de climatul umed, cu efecte spectaculoase, mai ales pe versanții celebrilor munți scoțieni. Edinburgh este capitala Scoției și unul dintre cele mai elegante orașe din Europa. Parcurile și grădinile delimitează delicat cartierele, în vreme ce împrejurimile formate din dealuri înverzite, munți și chiar vulcani stinși dau locului un farmec aparte. De la Castelul Edinburgh și până pe dealurile Calton, trecând de-a lungul străzilor liniștite, orașul păstrează atmosfera specifică secolelor trecute. La polul opus se află Glasgow, un oraș modern, agitat, caracterizat de scoțieni cu expresia „Edinburgh is the capital, but Glasgow has the capital", în care afaceriștii, industriașii și negustorii dau tonul în fiecare dimineață.

Țara Galilor

Wales sau Cymru în galeza veche este o țară profund încărcată de mistere, identitatea culturală a „compatrioților", așa cum se traduce denumirea localnicilor în propria limbă, având rădăcini în viața monahală a călugarilor de acum câteva zeci de secole. Astăzi, Țara Galilor a devenit un ținut al contrastelor, fie că vorbim despre munții ce se transformă spectaculos în câmpuri verzi, presărate de lacuri cristaline, fie că discutăm despre viața socială și economică: dezvoltată în regiunea sudică – acolo unde se află capitala Cardiff și multe din investițiile industriale – și conservatoare în localitățile mici, în care s-au păstrat tradițiile și urmele culturale ale galezilor. Un circuit turistic al acestei țări nu trebuie să omita regiunile centrale (unde se găsesc o serie de vestigii istorice, mănăstiri și abații, dar și parcul național Brecon Beacons) și regiunile de coastă, locuri perfecte pentru a admira fabuloasele peisaje în care valurile se sparg de țărmurile stâncoase și abrupte.

Ghid londonez

Turnul Londrei

Este unul dintre cele mai faimoase locuri din Londra, monument istoric, fiind amplasat pe malul nordic al Tamisei, la vest de Tower Hill. Adesea confundat cu Turnul Alb, Turnul a fost construit în secolul al XII-lea și este un complex arhitectonic înconjurat de un zid de apărare. În interiorul său se află celebrele bijuterii ale Coroanei.

London Eye, “The British Airways London Eye”, cunoscută sub numele de Roata Mileniului, fiind inaugurată în ultimul an al secolului XX, a fost cea mai mare roată de acest fel din lume până anul trecut, oferind posibilitatea vizitatorilor să admire orașul de la o înălțime de 135 de metri.

Westminster Abbey

O veritabilă operă de artă, construită între secolele XIII și XVI, a fost, pentru multă vreme, locul tradițional pentru încoronarea și înmormântarea monarhilor britanici.

Buckingham Palace

Este, probabil, cel mai vizitat obiectiv turistic al Londrei, fiind reședința oficială a familiei regale și una dintre clădirile decorate cu cele mai valoroase opere de artă din lume. Acestea formează Colecția Regală, care poate fi vizitată parțial, în tururi și grupuri organizate.

Trafalgar Square

Una dintre cele mai faimoase piețe din lume, a fost construită în memoria Bătăliei de la Trafalgar, câștigată de Forțele Navale Britanice în timpul Războaielor Napoleoniene.

Tower Bridge

Unul dintre simbolurile londoneze, se bucură de renumele de a se regăsi printre podurile cele mai cunoscute din lume, imaginea sa fiind legată de Turnul Londrei. Podul este de tip basculant, iar turnurile de la cele două capete găzduiesc, fiecare, câte un muzeu.

Resursele naturale și economia.

Marea Britanie se situează pe locul VI între puterile lumii. Coloniile de care a dispus timp de secole (Australia, India, Canada, Africa de Sud) au asigurat materia primă pentru diferite industrii prelucrătoare. Faptul că a fost, din cele mai vechi timpuri, o mare putere navală a contribuit, foarte mult, la dezvoltarea sa economică. Râurile cu debite importante au permis construcția hidrocentralelor care asigură energia electrică în Scoția și Țara Galilor.

O altă resursă energetică importantă sunt cărbunii, a căror exploatare, încă din evul mediu, a condus la apariția revoluției industriale. Anglia mai dispune de petrol (locul 3 în Europa, după Rusia și Norvegia) și de gaze naturale.

Exploatarea lor din Marea Nordului se face prin instalații moderne. Prin conducte, ele sunt transportate spre rafinării, în porturi, unde sunt prelucrate în întreprinderi petrochimice și transformate în combustibili, îngrășăminte, mase plastice, medicamente, detergenți, etc. Din totalul energiei consummate, 76% se obține din țiței și gaze naturale, iar 8,5 % din cărbune. Energia nucleară asigură 15,5%, restul energetic fiind acoperit de hidrocentrale.

Deși în regres, producția anuală de cărbune atinge 42 mil.tone. Tot în regres se află și pescuitul, din cauza concurenței internaționale și a exploatării nemiloase a acestei resurse de-a lungul timpului. Aceasta activitate este vitală pentru porturi mai mici, ca Aberdeen, Peterhead, Grimsby, Newlyn, Fletwood.

O altă resursă naturală este lemnul. Pădurile acoperă 10% din suprafața țării; din acestea, jumătate sunt în proprietatea statului.

Industria și transporturile.

Industria prelucrătoare asigură ocuparea a 34% din forța de muncă și 24% din PIB. Ramurile industriale tradiționale – ca producția de textile și oțeluri – cedează locul ramurilor producătoare sau utilizatoare de tehnică de vârf. Industria construcțiilor ocupă un loc important, iar sfera serviciilor se lărgește, oferind tot mai multe locuri de muncă.

Anglia dispune de o rețea de drumuri cu înveliș rigid de 362.357 km, din care 3147 sunt numai autostrăzi. Pe drumurile publice se desfășoară 90% din transportul de persoane și 82% din cel de mărfuri. Rețeaua de căi ferate se întinde pe o lungime de 37.440 km. Centre ale transporturilor fluviale și maritime sunt porturile: Londra, Cardiff, Liverpool, New Castle, Glasgow, Belfast, Plymouth, Portsmouth, Aberdeen etc. Tunelul de sub Canalul Mânecii leagă Folkestone de portul francez Calais, având o lungime de 49,94 km.

Aeroporturile britanice sunt utilizate, anual, de peste 90 milioane de călători, transportul de mărfuri ridicându-se la peste 2 milioane de tone anual.

Agricultura.

Agricultura se face în zona de câmpie, pe pământurile arabile din East Midlands (estul Angliei Centrale), East England (la nord de Londra) și pe Câmpia Fen. În zonele cu climă blândă din vestul țării se cultivă grâu, orz, cartofi și sfeclă de zahăr. Zootehnia este o ramură bine reprezentată ; în fermele mari din jurul orașelor se cresc oi, vite, porci și cai.

Forța de muncă ocupată în agricultură atinge doar 2% din populația activă, având în vedere gradul înalt de mecanizare. Deficitul de produse agricole este acoperit prin importuri. O altă activitate tradițională este pescuitul.

Zona unde se cultivă zarzavaturi este cea din jurul Belfastului.

Importurile Marii Britanii sunt, în general, materiile prime, aduse, de obicei, din fostele colonii : minereuri, bumbac, lână, produse agricole.

Ca materie primă, Marea Britanie exportă petrol, în proporție de 2/3 din producția proprie. Exporturile produselor finite reprezintă un procent însemnat: produse chimice și petrochimice, mașini, aparatură, textile etc.

 O ramură economică importantă este turismul. Turiștii sunt atrași de construcțiile vechi de sute de ani – Turnul Londrei, Westminster, Rochester Castle, Exeter, Salisbury, Canterbury -, de muzee celebre – Muzeul figurilor de ceară – sau de localități unde s-au născut oameni celebri – poetul și dramaturgul Shakespeare, poetul Byron, precum și alții din epoci mai îndepărtate sau mai apropiate : The Beatles, Spice Girls, etc.

Factorii care favorizează plecările în străinătate.

Factorii care favorizează plecările în străinătate sunt:

a) moneda puternică.

În ultimii ani, lira sterlină a fost una dintre cele mai puternice valute, cursul de schimb favorabil, comparativ cu alte valute, a făcut ca vacanțele în străinătate să fie relativ ieftine față de cele din Marea Britanie;

b) dezvoltarea turismului de masă în Marea Britanie, în ultimii ani.

Structura călătoriilor în străinătate, în anul 2003: vacanțele (67%), vizitele la rude și la prieteni (13,9%), afaceri (12,9%), diverse (tratament, acțiuni sportive, culturale).

Vacanțele în străinătate sunt considerate o prioritate pentru britanici, cheltuielile pentru vacanțe fiind depășite, ca prioritate, numai de cumpărarea unei case.

c) concediul plătit.

Britanicii au un concediu anual plătit de 4-6 săptămâni, la care se adaugă un număr de 8 zile libere, ocazionate de sărbătorile publice, care se fixează, de regulă, în zilele de luni și servesc la extinderea sfârșitului de săptămână. Acest fapt a contribuit, semnificativ, la creșterea cererii pentru vacanțele de week-end.

d) anul liber între colegiu și facultate sau după absolvirea facultății și începerea activității.

În pauza dintre studii sau înainte de a-si începe activitatea, tinerii britanici călătoresc în scop turistic către diverse destinații sau prestează activitate caritabilă, de voluntariat, în alte țări.

Profilul turistului britanic.

Turistul britanic este experimentat, relativ bogat și din ce în ce mai pretențios. Studii recente arată că elementele considerate esențiale pentru o vacanță reușită sunt:

starea vremii – 49 % dintre britanici iau în considerare vremea (cea caldă fiind importantă);

destinațiile noi, interesante, cu vizitarea unor zone și culturi noi- element considerat important de 44% dintre britanici;

Alți factori care influențează alegerea destinației de vacanță sunt:

prețul băuturilor alcoolice la prețuri rezonabile;

bucătăria locală;

plajele neaglomerate, curate și fără zgomot ( în special în cazul familiilor cu copii);

transportul convenabil ( ca raport cost / acces);

viața de noapte (25 %);

riscul atacurilor criminale, terorismul (un studiu realizat recent de Centrul de Cercețări Economice și de Afaceri a indicat că atacul asupra țărilor prietene, în special asupra țărilor vestice, provoacă o reacție de ignorare a pericolului. Bombele din Madrid nu au afectat înscrierile pentru Spania, în schimb decizia de vacanță pentru Spania a fost influențată negativ de creșterea tarifelor hoteliere);

teama de boli;

lipsa igiene;

raportul calitate/preț la servicii, în special în ceea ce privește cazarea. Acest factor a determinat, în anul 2004, reducerea spectaculoasă a numărului de vacanțe în Spania, în special în Costa Brava, de unde marii tour operatori s-au retras, ca urmare a creșterii tarifelor de cazare de către hotelieri, necorelat cu creșterea calității. Prin urmare, în prezent, Spania înregistrează un minus de 20% de turiști britanici, comparativ cu anul trecut. “Thomas Cook” a transferat 20.000 de pachete de vacanță din Spania în Turcia, iar “Cosmos” a renunțat, pentru sezonul estival 2005, la Ibiza. In prezent, hotelierii spanioli, împreună cu Biroul de Turism spaniol din Marea Britanie, insistă ca firmele britanice să reconsidere această decizie.

Același lucru s-a întâmplat și cu Grecia unde, desfășurarea Jocurilor Olimpice a determinat creșterea tarifelor pentru pachetele de servicii. La începutul lunii iulie a anului curent, Grecia înregistra o scădere de 18% față de perioada similară din anul precendent, an care, de altfel, a fost unul foarte slab. Acest fenomen a fost în avantajul Croației, Turciei și al Bulgariei, unde raportul calitate/preț este extrem de atractiv. Dacă în Spania o vacanță pentru o famile costă 1290 lire sterline, aceeaăi vacanță costă, în Bulgaria, 800 de lire sterline. O altă opțiune au oferit-o Florida și Caraibele, cu un curs de schimb este favorabil, turiștii obținând 2 dolari pentru o liră.

Surse de informare și influență.

Piața Marii Britanii este puternic influențată de reclamă. Potențialul turist este “bombardat” zilnic cu reclame în presă, la radio, TV, în stațiile și vagoanele de metrou, pe taxi-uri, autobuze, trenuri.

Reclamele pentru turism în 2007, în principalele canale media din Marea Britanie, au totalizat 388 milioane lire sterline, cifră care arată nu numai cât de puternică este competiția pe piață, dar și cât este influențat turistul britanic de reclamă.

Conform cifrelor publicate de agenția A.C.Nielsen, care monitorizează activitatea turistică, cheltuielile pe sectoare au fost după cum urmează:

Birouri Naționale de Turism – 36,3 milioane lire sterline;

hoteluri și stațiuni din străinătate – 16,5 milioane lire sterline;

tur operatori străini – 54,3 milioane lire sterline;

linii aeriene internaționale – 62,6 milioane lire sterline;

companii de croazieră – 25,1 milioane lire sterline;

agenții de turism – 37,6 milioane lire sterline.

Cifrele de sus nu includ cheltuielile privind anunțurile de mică publicitate, reclama pe internet, reclama prin poștă directă și nici reclama făcută de firmele care vând numai prin internet :

Expedia – 9,3 milioane lire sterline, din care 50% la TV;

Opodo – 2,44 milioane lire sterline, din care 44% la TV;

Travelocity -1,3 milioane lire sterline, în special prin radio și cinema.

În afara reclamei, a articolelor de vacanțe și călătorii din presă sau a programelor TV dedicate turismului ( fiecare canal TV are astfel de emisiuni), sursele de informare, în 2003, au fost următoarele, în ordinea importanței:

agențiile de turism ( care și stochează broșurile tur operatorilor);

internetul – cu o pondere tot mai importantă, care ilustrează succesul politicii Guvernului de a facilita instruirea și accesul la internet nu numai pentru tineri și pentru cei din instituții, ci și pentru pensionari ( care sunt instruiți, gratis, în cadrul bibliotecilor și cluburilor);

prietenii și familiile;

broșurile și centrele de informare turistică;

tur operatorii – prin mijloacele lor de informare în masă;

hotelurile – prin serviciile de calitate și materialele publicitare;

teletextul.

Analizând modul în care se fac rezervările pentru vacanțe, se constată ca cele obținute prin telefon și propriile aranjamente pe internet dețin ponderea cea mai mare.Vizitele la agenții sunt în continuă scădere, iar dezvoltarea internet-ului, cu multitudinea de informații specifice concrete și cu posibilitățile de rezervare pentru cazare, zboruri, transferuri etc. reprezintă o amenințare evidentă pentru agenții.

Tendințele pieței: evoluția cererii.

Cererea ultimilor 4-5 ani a înregistrat o serie de caracteristici, care se preconizează că vor continua să se manifeste:

tendința clară către vacanțe mai scurte;

reducerea cererii pentru vacanțele tip pachet și creșterea mai rapidă a cererii pentru vacanțe personalizate (tailor-made holidays) sau organizate individual. Utilizarea internetului face posibilă continuarea acestei tendințe. În anul 2003, numărul vacanțelor-pachet pe piața Marii Britanii a continuat să scadă, reducerea fiind de 5%, comparativ cu anul 2002. Tot internetul și tendința către vacanțe organizate individual sunt considerate elementele care au dus la scăderea, sub 50%, a cotei de piață deținută de “cei 4 mari”. Până în anul 2004, piața era dominată de 4 mari firme: TUI, My Travel/Airtours, Thomas Cook și First Choice. În anul 2000, aceștia dețineau 57% din totalul vacanțelor vândute, dar, în 2004, au scăzut la 49%.

schimbarea interesului de la vacanța clasică a celor “3 S – Sun, Sea, Sand”, la vacanțele active, vacanțe care să ofere experințe noi. Conform studiului Mintel, piața turismului activ, în 2003, în Marea Britanie, a deținut 10,4% din total.

creșterea numărului turiștilor de vârsta a treia ( senior grey market), care a influențat pozitiv turismul de croazieră, acesta înregistrând, în 2003, o creștere de 16,6%, comparativ cu 2002. De asemenea, această tendință a influențat programele de touring, care sunt în continuă dezvoltare și a determinat schimbări în construcția autocarelor, pentru a răspunde cerințelor sporite de confort și lux ale turiștilor.

Un studiu efectuat de Tourism Intelligence International cu ajutorul a 20 de tur operatori din Marea Britanie arată că, pentru 2004 și 2005, marea majoritate a preferințelor a fost orientată către turismul de croaziere, vacanțe culturale, active (în special drumeții, schi, ciclism, golf), vacanțe scurte, sfârșit de săptămână prelungit, litoral și pachete all inclusive.

Tabelul 3.1

Nivelul plăților, încasărilor și soldul balanței turistice în

Regatul Unit al Marii Britanii, în perioada 2000-2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics.

Figura 3.1.

Din reprezentarea grafică 3.1. se poate observa că atât încasările cât și plățile din activitatea turistică au sporit.

Tabel 3.2

Modificările absolute și relative ale plăților turistice în Regatul Unit al Marii Britanii,

în perioada 2000-2007

În anul 2007, față de primul an analizat, nivelul plăților a crescut semnificativ, cu 10,7 mld. £, respectiv cu 44,4%.

Îndicatorii medii:

Nivelul mediu .

Modificarea medie absolută .

Indicele mediu de dinamică = 1,0539 sau 105,39%.

Ritmul mediu de dinamică = 105,39 – 100=5.39%.

Pe ansamblu, nivelul mediu al plăților în perioada 2000-2007 a fost de 29,6 mld.lire /an, cu o creștere medie absolută de 1,537 mld.lire/an, respectiv 5,39%.

Pentru a estima valorile pentru următorii 3 ani, utilizăm funcția de ajustarea obținută prin metoda grafică astfel: y = 1643,3x + 22225, unde x – variabila timp.

Tabel 3.2

Din datele de mai sus rezultă că, în condițiile în care se vor menține aceiași factori de influență în activitatea turistică, în 2010 se estimează cheltuieli de peste 40 de mld. lire.

La fel de interesantă este și analiza dinamicii încasărilor turistice. (Tabelul 3.3)

Tabel 3.3

Modificările absolute și relative ale încasărilor turistice în Regatul Unit, în perioada 2000-2007

În anul 2007, față de primul an analizat, nivelul încasărilor a crescut cu 3,079 mld. £, respectiv cu 24%. Dacă vom compara dinamica plăților cu cea a încasărilor, acestea devansează cu mult, atât ca nivel absolut, cât și ca ritm (44% comparativ cu 24%), ceea ce denotă că activitatea turistică a Marii Britanii este în „colaps”, în cea mai mare parte datorită evenimentelor sociale și politice din perioada 2001 – 2003.

Îndicatorii medii:

Nivelul mediu .

Modificarea medie absolută .

Indicele mediu de dinamică = 1,0312 sau 103,12%.

Ritmul mediu de dinamică = 103,12 – 100=3,12%.

Pe ansamblu, nivelul mediu al încasărilor în perioada 2000-2007 a fost de 13,36 mld.lire /an, cu o creștere medie absolută de 439,8 mil.lire/an, respectiv 3,12%.

Dacă raportăm nivelul mediu al plăților ( 29.620 mil.lire) la cel al încasărilor (13.360 mil.lire) obținem 2,2:1, ceea ce presupune că, la fiecare două lire cheltuite în turism, se încasează o liră.

Figura 3.2

Pentru a estima valorile pentru următorii 3 ani, utilizăm funcția de ajustarea obținută prin metoda grafică: y = 639,98x + 10481, unde x – variabila timp.

Tabel 3.4

Din datele ajustate mai sus, în condițiile în care se vor menține aceiași factori de influență în activitatea turistică, în 2010 se estimează încasări de peste 17 de mil. lire.

Turismul intern al rezidenților britanici.

În anul 2007, comparativ cu 2006, în Regatul Unit turismul intern a înregistrat, în general, un declin. Nivelul excursiilor a fost de 123,5 mil. vizitatori (o scădere de 2% față de anul precedent). Valoarea încasărilor a crescut de la 20.965 mil.lire la 21.238 mil.lire ( o creștere de 1% ), deși trebuie să se țină cont de rata inflației din 2007, care a fost mai mare -, astfel că, în termeni reali, încasările din turism au înregistrat scăderi.

Durata medie a sejurului a rămas la 2-3 nopți în Marea Britanie, în timp ce cheltuielile pentru fiecare excursie au fost de 172 de lire și pentru o noapte de cazare, în medie, de 54 lire.

Călătoriile de sărbători (inclusiv vizitele la prieteni și rude în timp de vacanță) reprezintă cea mai mare pondere în turismul intren. Nivelul acestora, în 2007, a reprezentat 76,8 mil. din totalul de 123,5 mil de călătorii în Marea Britanie.

Tabelul 3.5.

Turismul intern al rezidenților britanici în 2006 și 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Durata sejurului de 1-3 zile de sărbători a fost mult mai frecventă decât cea de 4 zile de sărbători. Vizitele la prieteni sau rude pentru scopuri non vacanță au totalizat 24,7 milioane călătorii, în timp ce turismul de afaceri și plecările la muncă au înregistrat 18,7 mil. de călătorii în anul respectiv.

Comparativ cu perioada echivalentă din 2006, cel mai mare declin s-a înregistrat la vacanțele de 1-3 zile (-5%) și la cele de afaceri/muncă de –2%.

Tabelul 3.6.

Nivelul excursiilor rezidenților după scop și durată, în 2006 și 2007(mil.)

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

În 2007, la fel ca și în 2006, cele mai multe călătorii au fost de peste 4 zile, ajungând la un total de 182 mil.

Din punctul de vedere al cheltuielilor, cele mai mari încasări s-au realizat din sejururile de peste 4 zile, în total 7,1 mld. lire, în timp ce excursiile de 1-3 zile au înregistrat 6,9 mld.lire. Comparativ cu anul 2006, cheltuielile pentru turism au sporit pentru toate categoriile de motivații, cu excepția celor provenind din turismul de afaceri și de lucru, care a scăzut cu 4%.

Tabelul 3.7.

Cheltuielile turiștilor rezidenți după scopul și durata sejurului, în 2006 și 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Destinația turistică internă.

Din cele 123 mil. de călătorii efectuate în Marea Britanie, 4/5 (81%) au fost realizate în Anglia, cu peste 100 de mil. de excursi, urmate de Scoția cu 13,1 mil. de excursii – respectiv o pondere de 11% -, de Țara Galilor, cu 8,8 mil. (7%) și de Irlanda de Nord, cu 2,2 mil. excursii, respectiv o pondere de 2%.

Tabelul 3.8

Nivelul și structura excursiilor, înnoptărilor si a populației pe destinații, în 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Figura 3.3

În mod cert, această concentrare a călătoriilor reprezintă o reflectare asupra populației din zonă, de aceea este util să se analizeze și alți factori ai activității turistice. În cazul în care sosirile sunt comparate cu ponderea populației în total țară, se poate observa că Anglia deține 81% din călătoriile interne, cu o pondere în totalul populației Regatului Unit (84%). Irlanda de Nord constituie 3% din populație, iar călătoriile ating 2%. Prin contrast, Scoția și Țara Galilor au ponderile călătoriilor peste ponderile populației.

Turismul practicat în Țara Galilor și Scoția este mai de lungă durată decât în celelalte zone (3,63 zile, respectiv 3,62 zile); urmează Irlanda de Nord, cu 3,29 zile.

Figura 3.4

Revenind la cheltuielile realizate de rezidenți, în medie acestea sunt mai mari în Scoția și Irlanda de Nord decât în Anglia și Țara Galilor. O excursie în Scoția, în medie, se ridică la 216 lire și în Irlanda de Nord la 211 lire, mult peste media Marii Britanii de 172 lire.

Tabelul 3.9

Cheltuielile totale, medii /pe excursie și medii/ zi, pe destinații, în 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Figura 3.5

Anglia și Țara Galilor au, în linii mari, cheltuieli de 160-165 lire. Rezultatul final este că Scoția și Țara Galilor au un consum turistic mai mare, comparativ cu populația de bază.

Caracteristici ale pieței britanice.

Sezonalitatea- turistul britanic călătorește tot timpul anului, dar vacanțele cele mai multe se înregistrează în perioada iunie- septembrie. Pe trimestre, structura călătoriilor în 2007 se prezintă în tabelul 3.10 :

Tabelul 3.10

Sezonalitatea turistică în 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Figura 3.6

Tabelul 3.11

Structura cererii pe trimestre în 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Figura 3.7

Transportul – este preferat transportul aerian. 77% din călătoriile în străinătate ale britanicilor în anul 2003 au fost efectuate cu avionul și doar 23% pe mare sau terestru (tunel).

Situația este defavorabilă României, lipsa unui transport aerian convenabil ca preț fiind unul din factorii care influențează negativ turismul din Marea Britanie, dupa cum urmează:

tarifele mari de zbor – practic cele mai ridicate pentru o capitala europeană. În momentul de față există zboruri mai ieftine din Londra către New York, Dubai și către alte destinații aflate la mare distanță decat către București. Cu numai două companii aeriene care au zboruri directe la București, nu există competiție care să determine reducerea tarifelor;

zborurile directe numai din Londra și numai la București, ceea ce înseamnă ca un potențial turist va avea nevoie de mai multe transferuri, ceea ce implică un timp suplimentar și costuri suplimentare;

cazarea – preferința clară către hotelurile de categorie superioară, cu o tendința ușoară de creștere a interesului pentru vile, determinată de cerințele călătoriilor în familie sau cu grupuri de prieteni. Pe locul trei în preferințele de cazare se afla pensiunile;

durata medie de sejur este de 10 nopți, dar variază foarte mult în funcție de tipul călătoriilor, de destinație etc.

Tabelul 3.12

Modalitatea de transport

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Tabelul 3.13

Structura după mijlocul de transport

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Figura 3.8

Există o tendintă clară de reducere a acestui indicator. Un studiu recent efectuat de cea mai mare firma de angajare din Marea Britanie, Reed Ltd, evidențiază caă1/3 din adulți intenționau să aiba 3 vacanțe scurte în 2008, iar 25% plănuiau 4 vacanțe. Mai puțin de 1 din 5 se gândeau la o singura vacanță. În timp ce creșterea numărului zborurilor ieftine și ofertele speciale au importanța lor în această tendință, o altă motivație este dată de presiunea de la locul de muncă, de volumul mare de munăa de recuperat după o vacanță lungă și, deci, mai puțin stres din acest punct de vedere.

Cheltuielile – Marea Britanie nu este doar țara generatoare de turiști, ea se caracterizează și printr-un nivel ridicat al cheltuielilor / turist, clasându-se pe locul 3, după SUA și Japonia. Numărul mare de turiști și nivelul cheltuielilor explică, într-o mare măsură, eforturile promoționale ale țărilor ofertante de turism de a atrage turiști britanici. Ritmul cu care consumatorii britanici cheltuie, continuă să creeze confuzie în rândul economiștilor, generând două măriri succesive, de către Banca Angliei, ale ratei dobânzii, într-un interval extrem de scurt. Unul din motivele încrederii consumatorilor este creșterea incredibilă a percepției bogăției, determinată de evoluția prețului caselor. În 2003, prețul mediu al unei case a crescut cu 16% și în 2004 tendința se menține. Astfel, deținătorii de case se simt mai bogați, își re-ipotechează casele, iar banii obtinuți devin disponibili pentru vacanțe, autoturisme, cumpărături de lux. Sentimentul de bună-stare este mărit de nivelul redus al ratei dobânzii, de o piață de împrumuturi foarte competitivă și de cel mai redus nivel al șomajului înregistrat în ultimii 30 ani. Și aceste elemente nu par să se schimbe pe termen scurt. Dar acest lucru nu înseamnă că britanicii acceptă automat prețuri mari pentru vacanțe. Dimpotrivă, apetitul pentru ofertele speciale și reducerile de ultim moment este evident.

Vârsta / situația familială – cele mai multe călătorii le fac britanicii între 25-34 ani, 35- 44 și 45-54 ani (circa 12 mil./grupă de vârstă). Cele mai mari cheltuieli le fac cei cu vârsta peste 55 ani, care prefer circuite culturale, croaziere, touring, servicii de calitate.

Tabelul 3.14

Repartiția vizitatorilor străini pe vârstă, în anul 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Cei peste 50 de ani reprezintă, în Marea Britanie, un grup de 20 milioane de indivizi care dețin 80% din bogăția țării. Grupul nu este doar numeros și bogat, dar persoanele au o sănătate bună și o speranță de viață mai mare. Un studiu realizat de Institutul de Cercetări Mintel arată că “generația gri” are dorința, banii și timpul să cheltuiască pe vacanțe. În 20 ani, unul din doi adulți va fi peste 50 ani, aspect demn a fi luat în seamă de tur operatori.

Tabelul 3.15

Structura vizitatorilor străini, pe vârstă

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Figura 3.9

De asemenea, nu este vorba numai de creșterea numărului celor vârstnici, ci și de interesul acestora pentru turismul activ – drumeții ușoare, pictură etc. Grupul celor peste 55 ani care aleg vacanțe în Europa Centrală și de Est înregistrează cea mai rapidă creștere . De asemenea, înregistrează creșteri mai rapide grupul de 16-24 ani, atras spre Europa Centrală și de Est de vacanțe active, acțiuni caritabile, la fel ca și grupul 25-34 ani. Cei din aceste grupe de vârstă cheltuie mult pentru că nu și-au format, încă familia, mulți stau încă cu părinții; sunt atrași în zona noastră geografică de descoperiri noi, de turism de aventură, turism activ. Încep să descopere turismul cultural. Lipsa facilităților necesare face ca numărul familiilor cu copii care își petrec vacanța în această zonă să nu fie mare, iar ritmul de creștere să fie mai lent.

Scopul călătoriilor. Statistica oficială a Regatului Unit a structurat următoarele tipuri de călătorii: vacanța; afaceri; vizite la prieteni/rude cu plată și „free” (fără obligații de plată); studii; tranzit; alte scopuri.

Tabelul 3.16

Nivelul cererii turistice după scopul călătoriilor în 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Cele mai multe călătorii de afaceri, în proporții aproximativ egale, au loc în trimestrele II și IV, aspect interesant în eventualitatea promovării României ca destinație pentru organizarea de conferințe, simpozioane, congrese.

Tabelul 3.17

Structura după scopul vizitei

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale

Figura 3.10

Destinații – Europa deține ponderea principală ca destinație de vacanță pentru turiștii britanici (82 % în 2003); urmează SUA- cca. 7% și restul lumii – 11%. Prima parte a anului 2004 arăta o tendință de reducere a numărului rezervărilor de vacanțe către destinațiile populare pentru turiștii britanici (Spania – minus 20%; Franța – minus 10%; Grecia – minus 18%) și creșteri substantiale pentru Tunisia și Egipt (200%), Croația – 20%; Slovenia – 20%, Turcia – 10%; Cehia – 20%. Țările intrate recent în UE au șanse mari de a înregistra creșteri și mai semnificative, datorită facilităților de călătorie create de zborurile ieftine și de sentimentul de încredere al turiștilor în destinațiile respective (în ceea ce privește calitatea serviciilor, siguranța călătoriei etc).

Cererea turistică externă.

Din datele prezentate în tabelul de mai jos se poate observa că turismul practicat în Marea Britanie atrage turiști din toată lumea. Potențialul turistic natural și antropic foarte variat al Regatului Unit este renumit, atât prin el însuși cât și prin calitatea serviciilor oferite.

Dacă ierarhizăm ponderea sosirilor în Marea Britanie după proveniența turiștilor, aceasta se prezintă astfel:

din Statele Unite ale Americii –10,83%;

din Franța-10,38%;

din Germania –10,30%;

din Republica Irlanda –9,06%;

din Spania –7,79%;

din Olanda – 5,65%;

din Italia –4,93%:

din Polonia –3,95%;

din Belgia – 3,04%;

din Australia – 2,87%.

Tabelul 3.18

Principalii indicatorii ai cererii turistice în Regatul Unit al Marii Britanii, în anul 2007

Sursa: International Passenger Survey, Office for National Statistics. Calcule personale.

Calitatea serviciilor turistice din Marea Britanie se bucură de aprecierea mondială, obținând cele mai înalte standarde de evaluare a activității turistice la nivel global.

Este interesant să ierarhizăm „generozitatea” turiștilor privind cheltuielile pe persoană, ținând cont și de aspectul că majoritatea acestora poate fi reprezentată și de cei ce prestează activitate lucrativă. Se poate remarca, astfel:

pe I loc – egiptenii, cu 2263 lire/sejur;

al II-lea loc –turiștii din Arabia Saudită -1634 lire/sejur;

surprinzător, China pe locul al III-lea –cu 1238 lire/sejur;

Nigeria – 1234 lire/sejur;

Columbia -1214 lire/sejur;

Rusia -1210 lire/sejur;

Pakistan -1129 lire/sejur;

Iran -1100 lire/sejur;

Turcia -1099 lire/sejur.

România- ca destinație turistică pentru piața Marii Britanii.

Circulația turistică.

In anul 2007, au sosit în România 118 mii turiști și vizitatori britanici, dublul numărului înregistrat în urmă cu 10 ani.

Tabelul 3.19

Evoluția sosirilor în România, în perioada 2000-2007

Mii pers.

Sursa:Anuarul Statistic al României INS 2000-2008 Calcule personale.

Figura 3.11

Trendul, în ultima decadă, este crescător. Anul 2004 a cunoscut, însă, o scădere, comparativ cu anul precedent, cu 20,3% , influențată în mod direct de indundațiile din România. Ritmul mediu anual de creștere a fost de cca. 3,8%.

Anul 2007 a marcat o creștere semnificativă a numărului vizitatorilor britanici în România, procentul 2007/2000 fiind de 122,6%. Această creștere a fost determinată de o serie de evenimente, dintre care:

teama de atacurile teroriste din SUA a determinat turiștii să se orienteze către alte destinații, mai sigure;

teama de atacuri aeriene pe zboruri de lungă distanță, i-a orientat pe turiști spre Europa;

virusul SARS din Asia, cu efecte negative pentru Asia, dar pozitive pentru Europa;

cele doua meciuri de fotbal susținute în România în 2007 de două cluburi renumite, cu suporteri care au călătorit în număr mare la București.

În prima parte a anului 2008, numărul de turiști britanici care și-au rezervat vacanțe în străinatate s-a redus considerabil, la un nivel îngrijorator pentru firmele de turism. Vina a fost aruncată pe vremea bună, din Anglia, în sezoanele precedente, care i-a determinat pe turiști să–și facă vacanța în țară, pe Campionatul European de Fotbal din dorința de a urmări echipa Angliei acasă, la TV, și pe tendința britanicilor de a aștepta reducerile. Prin urmare, la începutul lunii iulie, existau peste 1 milion de vacanțe nevândute. Tur operatorii au anunțat reduceri masive, în încercarea de a diminua pierderile.

În anul 2008, circulația către România a britanicilor a fost marcată negativ de:

a) facilitarea călătoriilor către țări fost comuniste intrate în UE, inițierea zborurilor aeriene de către companiile low cost ( RyanAir, Sky Europe, Easy Jet) spre acestea, orientarea unei părți a turiștilor spre destinații est europene, în special Ungaria, Slovenia, Cehia, Slovacia;

b) cursul de schimb favorabil liră sterlină / dolar, care a favorizat călătoriile către SUA, în defavoarea celor către Europa;

c) reducerea tarifelor de zbor (datorită competiției) către destinațiile la mare distanță , care a diminuat traficul către Europa (costul unui zbor direct către București este, acum, comparabil cu costul pentru destinații din America, Asia, Orientul Mijlociu).

Competiția.

Principalii competitori sunt țările din zona geografică a României; în acest moment, acestea fie au o imagine mai bună (Bulgaria), fie au avantajul de a fi și ele membre UE , ceea ce dă încredere britanicilor în respectarea standardelor europene de calitate; de asemenea, acestea se bucură și de o paletă mare de oferte competitive pentru zboruri.

Principalele atracții în România pentru turiștii britanici:

Transilvania, orașele medievale, Mănăstirile din Bucovina (care este, de departe, cel mai solicitat produs), circuitele culturale;

vacanțele combinate București – munte, vara;

turismul rural și satele tradiționale săsești și din Maramureș ;

croazierele pe Dunăre și Delta Dunării;

programe de schi, cu reînceperea zborurilor charter după o întrerupere de 7-8 ani;

călătorii motivate de interese speciale și hobby: bird watching, proiectul “animale carnivore mari”, drumeții în munți, degustări de vinuri, Dracula, arhitectură etc.

touring;

evenimente culturale și de afaceri.

Distribuția aranjamentelor de călătorie:

marea majoritate a aranjamentelor se fac utilizând agențiile de turism și tur operatorii;

există un ritm ascendent pentru rezervările prin internet, atât pentru zboruri, cât și pentru cazări ( mai ales în București);

se manifestă interes în contactarea directă a hotelurilor, prin telefon sau e-mail, deși sunt încă probleme semnalate în zona operativității și siguranței confirmărilor.

Principalele destinații ale fondurilor de promovare alocate Biroului Național de Turism al României de la Londra:

• participarea la târguri și expoziții;

• informarea pieței, atât a persoanelor fizice cât și a firmelor;

• activități de Relații Publice;

• colaborarea la acțiuni promoționale, organizate în comun cu parteneri din Marea Britanie.

În ciuda elementelor care au o influență negativă asupra fluxului de turiști din Marea Britanie către România, se poate estima că, în condiții normale, în afara unor evenimente negative, imprevizibile, printr-o strategie de prețuri atractive, prin pachete cu programe turistice inedite și prin creșterea standardelor de calitate a serviciilor, interesul britanicilor pentru oferta turistică românească va continua să crească, în următorii 2-3 ani.

Din analiza activității turismului intern al rezidenților au rezultat următoarele aspecte:

în anul 2007, în Marea Britanie s-au înregistrat 123 mil. de călătorii ale rezidenților, totalizând 394 mil. de înnoptări; cifra cheltuielilor a fost de 21 mld. lire;

sărbătorile reprezintă principala modalitate de a călători (62% din total călătorii), având o contribuție importantă în volumul înnoptărilor (71%) și al cheltuielilor (66%) realizate;

vizitele la prieteni și la rude în călătoriile de vacanță reprezintă 19% din total, dar cheltuielile au, desigur, o pondere mai mică;

turismul de afaceri și plecările la locul de muncă sunt motivațiile fiecăruia al 7-lea călător (15%), determinând o pondere a înnoptărilor de 12%; cheltuielile acestora reprezintă peste o cincime (21%) din totalul cheltuielilor din turism;

excursiile la prieteni și rude sunt menționate frecvent, în mai mult de 4 din 10 călătorii (44%). În acest procent sunt incluse nu numai vizitele, ci și vacanțele de ședere la prieteni și rude; cheltuielile, în cazul acestor situații, reprezintă 24% din total, ceea ce denotă costuri mici;

structurile de cazare specifice turismului sunt utilizate doar de 55% din rezidenți, însă cheltuielile acestora reprezintă 74% din total;

hotelurile, motelurile și casele de oaspeți sunt principalele structuri de cazare, folosite de către 32% din turiști; aceștia au contribuit la realizarea a 24% din înnoptări și 46% din cheltuieli;

„self catering-ul” în apartamente închiriate este utilizat de 17% dintre turiști, în special în cazul unor sejururi cu o durată mai mare, acestea reprezentând 26% din total înnoptări) și 20% din cheltuieli;

ca principal mijloc de transport, mașina este preferată/utilizată de 74% din turiști;

agențiile de turism sunt solicitate de doar 47% dintre turiști, ca urmare a deplasărilor la prieteni sau rude;

39% dintre turiști preferă orașele mari, 24% orașele medii, 21% orașele mici; 19 % sunt atrași de zonele rurale.

Din analiza activității turismului „incoming” au rezultat următoarele aspecte:

ierarhizarea ponderii sosirilor în Marea Britanie după proveniența turiștilor evidențiază că, din Statele Unite ale Americii, au fost înregistrați 10,83% din total, din Franța 10,38%, din Germania 10,30%, din Republica Irlanda 9,06%, din Spania 7,79%, din Olanda 5,65%, din Italia 4,93%, din Polonia 3,95%, din Belgia 3,04% și din Australia 2,87%;

calitatea serviciilor turistice din Marea Britanie se bucură de apreciere mondială, obținând, mereu, cele mai înalte standarde de evaluare;

în privința cheltuielilor pe persoană, ținând cont de faptul că majoritatea celor evidențiați de datele statistice poate fi reprezentată și de cei ce prestează activitate lucrativă, pe durată lungă, au rezultat următoarele: pe I loc – egiptenii, cu 2263 lire/sejur, pe al II-lea loc turiștii din Arabia Saudită, cu 1634 lire/sejur, surprinzător chinezii pe locul al III-lea, cu 1238 lire/sejur, nigerienii, cu 1234 lire/sejur, columbienii, cu 1214 lire/sejur, rușii, cu 1210 lire/sejur, cei din Pakistan, cu 1129 lire/sejur, din Iran, cu 1100 lire/sejur și din Turcia, cu 1099 lire/sejur.

Din analiza cererii turistice a britanicilor pentru România s-a evidențiat că:

în anul 2007, au sosit în România 118 mii de turiști britanici, dublul numărului înregistrat în urmă cu 10 ani;

trendul, în ultima decadă, este crescător; anul 2004 a cunoscut o reducere, comparativ cu anul precedent, de 20,3% , influențată direct de indundațiile din România. Ritmul mediu anual de creștere a fost de cca. 3,8%;

anul 2007 a marcat o creștere semnificativă a numărului vizitatorilor britanici în România (122,6%, față de 2000);

principalii competitori sunt țările din zona noastră geografică care, în acest moment, fie că au o imagine mai bună ( Bulgaria), fie au avantajul de a fi și ele membre UE , ceea ce dă încredere turiștilor în respectarea standardelor UE de calitate; în general, acestea se bucură și de o varietate mare de oferte attractive și competitive pentru zboruri.

Principalele atracții în România pentru turiștii britanici:

Transilvania și orașele medievale, Mănăstirile din Bucovina – un produs foarte solicitat-, circuitele culturale;

vacanțele combinate București / munte, în sezonul de vară;

turismul rural, satele tradiționale săsești și zona Maramureșului;

croazierele pe Dunăre și Delta Dunării;

programe de schi, cu reînceperea zborurilor charter, după o întrerupere de 7-8 ani;

călătoriile motivate de diferite hobby-uri și de interes special: bird watching, proiectul “animale carnivore mari”, drumeții în munti, degustări de vinuri, Dracula, arhitectură etc.

touring;

evenimente culturale și de afaceri.

În ciuda elementelor care influențează negativ fluxul turistic din Marea Britanie către România, se poate estima că, în condiții normale, lipsite de evenimente negative, tendința se va menține în creștere, în următorii 2-3 ani.

Va fi de un real interes a analiza permanent efectele crizei financiare globale, prin datele ce vor fi puse la dispoziție, cu privire la rezervările de vacanțe ale britanicilor pentru anul curent, destinațiile, durata preconizată a sejurului și ofertele de prețuri ale agențiilor, atât din Marea Britanie, cât și din țările tradițional turistice, 2009 putând aduce schimbări importante în domeniul turismului, ca și în celelalte domenii ale activității socio-economice, la nivel mondial.

Baudhuin E., "Dicționar de economie politică", Editura Economică, București 2000;

Biji M., Biji E.M., Lilea E., Anghelache C, “Tratat de statistică”, Editura Economică, București 2002;

Baron T., Korka M., Pecican E., “Statistică pentru comerț și turism”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;

Baron, T. , Korka, M. , Pecican, E. , “Probleme aplicative și studii de caz la staaistică pentru comerț și turism”, Lito. A.S.E., București, 1983;

Biji E., Lilea E.,.Vătui M, „Statistică și studii de caz”, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București 2001;

Biji E., Baron T., „Statistică teoretică și economică”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;

Biji E., Wagner P., Lilea E., Vătui M., „Statistică”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

Biji E., Lilea E., „Lucrări aplicative de statistică”, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București, 1994;

Biji E., Lilea E., Vătui M., Roșca E., Statistică aplicată în economie”, Editura Universal Dalsi, București ,2000;

Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara, “Economia turismului și mediul înconjurător” Editura Economică, București, 1998;

Capanu I., Anghelache C., „Indicatorii economici pentru managementul micro și macro”, Editura economică, București, 2000;

Cristureanu Cristiana, “Economia și politica turismului internațional”, Editura Abeona, București, 1992;

Firoiu Daniela, “Economia turismului și amenajarea turistică”, Editura Sylvi, București, 2002.

Ionescu Ion, Ionașcu Viorica, Popescu Manoel,.”Economia întreprinderii de turism și comerț”, Editura Uranus, București 2002;

Istrate Ion, Bran, Florina Roșu, Anca Gavrilă, “Economia turismului”, Editura Economică, București,1996;

Lupu Nicolae., “Hotelul – economie si management”, Editura BIC All, București, 1998;

Lefter Viorel, Sanchez, Garcia, Ramos A., “Tendințe contemporane”, București, Editura Economică, 2001;

Manolescu, Aurel, “ Managementul resurselor umane”, București, Editura economică, 2001;

Neacșu Nicolae, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, Editura Expert, București, 1999;

Niță Ilie, Niță Constantin, “Piața turistică”, Editura ECRAN magazin, Brașov, 2000;

Postelnicu Gheorghe, “Introducere în teoria și practica turismului”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997;

Ray Youell,” Tourism- an introduction”, Longman, London, 1998, pag.59;

Snak Oscar, Baron Petre, Neacșu Nicolae,„Economia turismului”, Editura Expert, București, 2001;

*** Revista Română de Statistică, numerele 1-12 din anii 1999-2005;

*** Anuarul Statistic al României, INS, București, 1998- 2005;

*** Breviarul Turistic 2003-2008, Institutul Național de Statistică;

*** www.turism.ro

*** www.insse.ro

*** UAE In Figures ( UAE Ministry Of Finances );

***Al Ain Economic Development And Tourism Promotion Authority;

***Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor ( www.Wttc.Com ) ;

***Organizația Mondială a Turismului ( www.World-Tourism.Org );

***WTO, Tourism Highlights, 2002, -2008 Edition;

*** WTO ( Organizația Mondială a Turismului ) – Studiul “Comercializarea In Domeniul

Destinațiilor Turistice, Strategii Pentru Era Informaticii”;

***- Enciclopedia Gratuită On-Line, Http://En.Wikipedia.Org/Wiki/Dubai;

***UAE YEARBOOK, 2007 ;

http://www.tourismtrade.org.uk/MarketIntelligenceResearch/DomesticTourismStatistics/UKTS/UKTS.asp

UMWTO, Tourism Highlights, 2007.