Oferta de Produse Agroalimentare

CAPITOLUL 1. OFERTA DE PRODUSE AGROALIMENTARE

Conceptul de ofertă

Piața reprezintă un loc în care se realizează schimburi de bunuri și servicii, un spațiu important destinat inclusiv populației. Aceasta are ca scop organizarea, administrarea și reglarea economiei unei țări, în care alocă și întrebuințează resursele disponibile.

Într-o economie de piață, producția de bunuri destinată consumatorilor este dată de oferta alimentară, iar satisfacerea nevoilor unei populații exprimă cererea alimentară. Cererea și oferta de bunuri alimentare creează principalul obiectiv al pieței și realizarea lor se face prin vânzare și cumpărare.

Oferta de produse agroalimentare poate fi definită de apariția pe piață a unor cantități de bunuri cu scopul de a fi vândute. Ea se studiază „în plan tehnic, economic și social. Abordarea ofertei în plan tehnic are în vedere relațiile dintre nivelul producției și factorii de producție implicați în obținerea produselor și serviciilor. Abordarea ofertei în plan economic presupune studierea producției sub raportul costurilor de producție aferente produselor și profitului. Abordarea ofertei în plan social vizeaza raporturile intermediare care țin nu numai de un domeniu al tehnicii, ci reflectă și caracterul social al producției.”

Principalele elemente componente ale ofertei sunt: oferta centrală, oferta formală și oferta simbolică, ale căror semnificații sunt:

oferta centrală este reprezentată de produsul și mesajul oferit;

oferta formală face referire la diferențierea produsului de cele concurente prin preț, ambalaj, disponibilitatea produsului, furnizarea produsului, elementele de marketing etc.;

oferta simbolică conține marca, logo- ul produsului.

Figura 1.1 Elementele componente ale ofertei

Logo Marca

Produsul Mesajul

Preț Ambalaj

Disponibilitate Elemente de marketing

Sursa: Elizabeth Blake, Alison Bond, Alina Moldoveanu trad. , Merlin Stone, Ghidul complet al marketingului direct și interactiv: cum să selectați, să dobândiți și să păstrați clienții potriviți, Editura Bic All, 2006, București

Oferta este vizată de o serie de factori, cum ar fi:

forța de muncă;

structurile și tehnologiile de producție utilizate;

modificarea preturilor produselor – atât prețul unui produs de bază cât și oferta

produsului secundar vor crește în acelasi timp;

consumul de produse;

cantitatea de produse – modificarea cantității este influențată de costul produsului,

de tehnologia de realizare, de numărul concurenților;

politica de import și de export;

politica comercială a țărilor care cumpără produse;

concurența pe piață.

Oferta unui produs poate să aibă mai multe forme de manifestare: „ofertă potențială – ofertă efectivă, ofertă permanentă – ofertă sezonieră, ofertă fixă – ofertă flexibilă, ofertă pe termen scurt – ofertă pe termen lung.”

O cantitate maximă dintr-un bun se vinde la un preț minim. În funcție de cererea consumatorilor, acea cantitate pe care un producător reușește să o vândă poate să fie mai mică față de cantitatea oferită. Producătorii iau măsuri pentru a asigura realizarea unei cereri ridicate prin satisfacerea nevoilor consumatorilor, creșterea calității ofertei, diversificarea cererii și posibilitatea de alegere a clienților prin oferirea unor sortimente noi.

În general, producătorii adoptă unele strategii pentru a înnoi oferta de produse agroalimentare. Aceste strategii au în vedere: inovarea (procesele de modificare și îmbunătățire care li se aplică produselor pentru a se diferenția de cele concurente); adaptarea produsului la ceea ce se cere pe piață; diferențierea (se au în vedere conținutul, ambalajul, eticheta, marca unui produs pentru a diferi de cele ale concurenților); imitarea (este un proces aplicat de unele întreprinderi, cu scopul de a crea produse îmbunătățite, care să semene ca cele lansate cu puțin timp în urmă).

Oferta este analizată de către consumatori din punct de vedere al cantității, calității, gamei sortimentale, gradului de înnoire a produselor, intensității consumului.

Cantitatea și calitatea ofertei vizează modificarea tipurilor de produse, creșterea valorică, asigurarea îmbunătățirii proprietăților produselor agroalimentare (starea de agregare, culoarea, luciul, forma, rezistența, gustul, prospețimea, puritatea). Calitatea ofertei are o deosibită importanță pentru consumatori. Oferirea unor produse de calitate va determina creșterea vânzărilor și o reducere a costurilor fixe. Un cumpărător ține cont, la achiziționarea produsului, de cei 4 S: satisfacție; service; sănătate; securitate.

Gama sortimentală reprezintă un criteriu important de apreciere pentru clienți. Diversitatea acesteia este strâns legată de cerințele consumatorilor, de satisfacerea gusturilor acestora, dar și de lansarea de noi produse.

Gradul de înnoire a produselor înregistrează valori diferite, deoarece se pot înnoi pentru o perioadă mai mare sau mai redusă de timp. Înnoirea produselor se realizează pentru a păstra interesul consumatorilor, și de aceea ofertele trebuiesc schimbate regulat.

Intensitatea consumului influențează oferta de bunuri prin consumul de produse și ține cont de regimul alimentar, regimul nutrițional, timpul alocat cumpărării, bugetul disponibil.

Produsul agroalimentar

Produsul agroalimentar reprezintă „materialul rezultat dintr-un proces de producție agricol, sau de procesare/transformare a produsului agricol, acestea fiind structurate în vegetale, animale, combinate etc.” Este alcătuit din două componente, astfel încât, prima evidențiază originea agricolă a produselor provenite din sol:

produse cultivate și recoltate de origine vegetală: porumb, grâu, floarea-soarelui, legume, leguminoase, fructe etc.;

produse de origine animală: lapte, carne, ouă etc.

Cea de-a doua componentă semnifică destinația produselor în alimentația umană.

Produsele agricole au o durată scurtă de păstrare, iar unele nu pot fi consumate în starea lor inițială.

Pentru ca un produs agricol să devină produs alimentar, acesta trebuie să treacă printr-o serie de transformări: de natură fizică sau chimică (de exemplu: cerealele pot fi prelucrate pentru a se obține produsele derivate ale acestora: făină, pastele făinoase, crupele); în timp (de exemplu: porumbul recoltat în luna septembrie poate fi folosit pe tot parcursul anului fie în stare brută sau prelucrată, atât în alimentația omului, cât și ca hrană pentru păsări sau animale); în spațiu (de exemplu: unele produse recolate într-o anumită regiune, pot fi disponibile fiecărui magazin din localitate cu scopul de a fi vândute). În urma acestor transformări se obțin produse de calitate, care asigură nevoile raționale și iraționale ale consumatorilor.

Produsul alimentar „trebuie să îndeplinească trei condiții:

să conțină elemente de nutriție (proteine, glucide, lipide ș.a.);

să satisfacă apetitul (să fie apetisant);

să fie acceptat de către societatea la care se raportează.”

Pentru un produs alimentar trebuie stabilit un preț, o etichetă, o marcă, iar ambalajul să conțină: lista ingredientelor, informații nutriționale, instrucțiuni de utilizare și depozitare, termenul de valabilitate și alte mențiuni obligatorii.

Calitatea produselor alimentare

Calitatea reprezintă o însușire atribuită produselor obținute în urma aplicării unor procese de transformare, procesare, ambalare. Aceasta exprimă o serie de caracteristici cu scopul de a satisface nevoile unui consumator, ceea ce include atât calitatea produsului ca fapt esențial, cât și alte elemente privind termenul de livrare, modul de utilizare, de depozitare etc.

Există mai multe forme de calitate: „calitatea limită care este dată de nivelul minim al caracteristicilor acceptate pe piață pentru un anumit produs; calitatea specifică care se referă la marca produsului, întreprinderea producătoare prin vocația acesteia etc.” Acest concept are în vedere calitatea nutrițională, senzorială și igienico-sanitară.

Calitatea nutrițională arată măsura în care un produs alimentar asigurară un echilibru între nevoile consumatorului și macronutrienții și micronutrienții pe care îi conține.

Calitatea senzorială este reprezentată de o serie de caracteristici privind forma, culoarea, aroma, substanțele conținute, tehnologiile de realizare a unui produs. Consumatorul acceptă un aliment prin intermediul acestor caracteristici, pe care le percepe cu ajutorul simțurilor.

Calitatea igienico-sanitară vizează lipsa impurităților, a contaminanților, a substanțelor nocive dintr-un produs alimentar.

Pe lângă acestea, mai există și alte forme, cum ar fi: calitate comercială, calitate reglementată, calitate de utilizare.

Caracteristicile de calitate se pot grupa în „caracteristici tehnice, psiho – senzoriale, de disponibilitate, economice și tehnico economice, de ordin social”:

caracteristicile tehnice fac referire la modul de întrebuințare a unui produs și conțin proprietăți fizice (densitate, masă), proprietăți chimice (umiditate; aciditate; conținutul de zahăr, de grăsime, de cenușă etc.);

caracteristicile psiho – senzoriale redau forma produselor, aspectul exterior și interior, culoarea acestora, consistență, gust, miros;

caracteristicile de disponibilitate reflectă funcțiile utile ale produselor pe tot parcursul lor de viață;

caracteristicile economice și tehnico-economice vizeză: prețul, cheltuieli de producție, cheltuieli de distribuție, cheltuieli de promovare etc.;

caracteristicile de ordin social au în vedere utilizarea produselor asupra populației și mediului.

Pentru produsele agroalimentare, conceptul de calitate poate fi privit din perspectiva agricultorului, care asigură livrarea producției în condiții corespunzătoare; a proceselor de prelucrare; a vânzătorului (oferă vânzarea unui produs la un preț avantajos pentru cumpărători); a consumatorului (cercetează prețul oferit în raport cu calitatea produselor).

Aprecierea calității corespunzătoare a unui produs se poate realiza cu ajutorul cantității și a prețului. Prin intermediul cantității vândute, un consumator poate aprecia calitatea produsului, astfel că o creștere a cantității vândute duce la o creștere a nivelului de calitate. Referitor la preț, un cumpărător are tendința de a asocia un produs de calitate cu prețul ridicat care i se oferă, însă nu este întotdeauna la fel.

Calitatea poate exprima și un mijloc de diferențiere a produselor, astfel că producătorii realizează produse superioare față de cele concurente. Totodată, ei adoptă și prețuri diferite față de concurenți pentru a influența cumpărătorii, acest fapt constituind un avantaj pe piață.

Un produs trebuie să conțină cinci „cerințe ale calității: economice, juridice, sociale și umane, comerciale, măiestrie profesională și tehnică”:

cerința economică are în vedere realizarea unui profit ridicat;

cerința juridică exprimă certificarea calității produselor;

cerințele sociale și umane vizează personalul firmei;

cerința comercială asigură satisfacerea nevoilor clienților, intrarea pe o piață nouă;

măiestriea profesională și tehnică trebuie să îi asigure angajatului posibilitatea de a cunoaște ceea ce are de realizat.

Figura 1.2 Cerințe ale calității

Sociale și umane

Economice Comerciale

Măiestrie tehnică Juridice

și profesională

Sursa: Aurel Chiran (coordonator), Piața produselor agricole și agroalimentare: abordare teoretică și practică, Editura Ceres, 2004, București

Calitatea produselor agoalimentare poate fi influențată de următorii factori: materia primă de origine animală sau vegetală din care se obține produsul; umiditate; temperatură; lumină; cantitatea de dioxid de carbon; cantitatea de oxigen etc.

Se recomandă cunoașterea și asigurarea normelor de păstrare a produselor pentru a nu se deprecia calitatea acestora, astfel încât ceea ce se oferă să fie corespunzător din punct de vedere calitativ.

Legătura dintre calitate și preț

Oferta de produse agroalimentare se află în strânsă legătură cu prețul și calitatea acestora. Producătorii urmăresc obținerea unor produse de calitate, cu scopul de a stabili un preț cât mai ridicat. Ei stabilesc prețurile de ofertă prin analizarea cererii consumatorilor pentru un anumit bun, identificarea unui potențial cumpărător, cercetează concurența pe piață, adoptă anumite strategii în ceea ce privește procesele de producție, de distribuție, de promovare.

Obținerea unui produs de calitate necesită o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește conținutul, forma, mirosul, gustul, ambalajul. Pentru ca aceste îmbunătățiri să se realizeze este necesară utilizarea unor costuri ridicate, astfel încât producătorii să le oferă clienților bunuri la prețuri ridicate. Aceste prețuri reprezintă rezultatul acțiunii cererii și ofertei, și „influențează percepția globală a clientului față de produs.”

Un consumator cercetează piața înainte de a cumpăra un produs, făcând o corelație între ofertele concurente; este atent atât la prețul oferit, cât și la calitatea produsului respectiv; consideră că un bun al cărui preț este ridicat, este și de o calitate superioară; apreciază calitatea „în funcție de informațiile prezente pe ambalaj și etichetă; când acestea nu sunt relevante, cumpărătorul transferă asupra prețului rolul de indicator al calității, fiind cea mai bună aproximare de care dispune.”