Oceanul Arctic – Navigatia si Manevra Navei prin Gheturi [311739]

[anonimizat]:

Introducere……………………………………………………………………………………………………..

Capitolul 1: Caracteristici topografice și hidrometeorologice ale Oceanului Arctic

Caracteristici

1.1.1.Mări cuprinse în Oceanul Arctic

1.2. Ghețurile. Formarea si dezvoltarea lor

1.2.1. [anonimizat]

1.2.2. Arhipelagul Arctic Canadian

1.2.3. Groenlanda

1.2.4. Rusia

1.2.5. Islanda

1.3. Câmpul magnetic……………………………………………………………..

1.3.1. Anomalii magnetice

1.3.2. Fenomene optice

1.4. Fenomene meteo………………………………………………………………

1.4.1. Depresiuni atmosferice

1.4.2. Marea și hula.Valuri anormale

1.4.3. Curenții de suprafață.Efectul curenților Labrador și Gulf Stream asupra ghețarilor

1.4.4. Gheața.Limite, deriva.

1.4.4.1. Gheața în zone particulare

1.4.4.2. Câmpurile de gheață

1.4.4.3. Iceberg-urile și insulele de gheață

1.4.5. Vizibilitatea ghețarilor.

1.4.5.1. Detectarea gheții cu radarul

1.5. Supraviețuirea

Capitolul 2: Informații la bord privind ghețurile marine…………………………………………..

2.1. Patrula internațională a ghețurilor………………………………………………………………..

2.2. Informarea hidrometeorologică în clar și codificată.Codul SHIP.Tipuri de hărți

2.3. Categorii de informații recepționate de diferite tipuri de nave……………………………

2.4. Noi servicii meteo. METAREA……………………………………………………………………….

Capitolul 3: Rute de navigație în Oceanul Arctic.Riscurile navigației și manevrei în gheață

3.1. Rute de navigație………………………………………………………………………………………….

3.2. Manevra navei prin ghețuri……………………………………………………………………………….

3.3. Remorcajul………………………………………………………………………………………………….

3.4. Hărți și Publicații……………………………………………………………………………………

Concluzii……………………………………………………………………………………………..

Anexe……………………………………………………………………………………………………………….

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………….

Introducere

În ultimii ani a crescut semnificativ interesul pentru Oceanul Arctic și caracteristicile sale.Trei factori principali au contribuit la creșterea interesului pentru regiunea Arctica.În primul rând,o [anonimizat].Ancheta United States Geological estimează că până la 25 % petrolul din lume rămas și a resurselor de gaze naturale s-ar putea găsi în zona Arctica.[anonimizat] a început să reducă in grosime stratul de gheață din Oceanul Arctic.[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat].[anonimizat] 1982 [anonimizat] economică dincolo de 350 mile marine,în cazul în care științific sunt obținute date care demonstrează că aceste domenii suplimentare sunt o extensie naturală a zonei lor continentale.Multe națiuni sunt în misiuni științifice de cercetare,în speranța extinderii oportunităților lor în Arctic.

Oceanul Arctic este cel mai mic și mai puțin adânc dintre cele cinci mari oceane ale planetei.Acesta este situat în regiunea polară de nord mărginit de Eurasia și America de Nord.Bazinul Polar de nord este împărțit în două bazine oceanice,Eurasian și Amerasian,de către Riftul Lomonosov.Ridge Lomonosov, care este de aproximativ 1800 km lungime,se întinde de la Arhipelagul Nou Siberian peste partea centrală a Oceanului Arctic și se incheie într-o insulă din Arhipelagul Arctic Canadian.

Nu numai că este cel mai mic și mai puțin adânc dintre cele cinci mari oceane,dar are de asemenea cea mai mică salinitate.Aceasta se datorează afluxului de apă dulce din râurile și pâraiele din țărmul înconjurător.Această rată de aflux este considerată în creștere ca urmare a încălzirii globale și poate duce în cele din urmă la eliberarea oceanului de gheață,între 2013 și 2040.

Capitolul 1. Caracteristici topografice și hidrometeorologice ale Oceanului Arctic

Caracteristici

Cel mai mic ocean al Terrei, ce abia ocupa 4,1 % din suprafața Oceanul Planetar, se află situat în zona polară și subpolară a emisferei boreale, scăldând țărmurile nordice ale Europei, Asiei și Americii de Nord, precum și a numeroaselor insule din jurul acestora. Oceanul Înghețat, numit și Arctic, cuprinde cea mai mare întindere de apă înghețată de la suprafața oceanelor Terrei (circa 11.000.000km2 în timpul iernii și aproape 8.000 km2) deci cam ¾ din suprafața sa, iarna, și mai mult de ½, vara, este acoperită cu o imensă calotă de gheață (banchiză polară) centrată în zona polului nord dar a cărei limită sudică nu depășeste, decât în mările din nord-estul Asiei și în nord-vestul Americii la nord paralela de 77 lat N.

Suprafața: 14.788.000 km2 Adâncimea medie: 1.939 m

Adâncimea maximă: 5499m (la nord de insulele Spitsbergen)

Volumul apelor: 16.700.000 km cubice

Vânturile dominante ce se rotesc în zona circumpolară în sens invers acelor unui ceasornic, cât și miscarea de rotație a pământului imprimă banchizei o deplasare continua numită derivă a cărei direcție generală este dinspre țărmul de nord-est al Asiei spre regiunea Polului nord și apoi spre nordul mării Groelandei și insulele Spitsbergen. Antrenate de această mișcare a cărei viteză este de 4-10 km pe zi, blocurile de gheață se unesc unele cu altele, ori se încalecă, dând întregii suprafețe un aspect haotic și formând deseori adevărate platouri de gheață de circa 600-800 km2, groase de 50-60m.

Cercetările oceanologice și glaciologice din zona oceanului Înghețat încep înca din 1879 de Erik Norderânskjold și continuate apoi de Fredtjofnansen, Roald Amontsen, Robert Peary, și de alți exploratori polari.

Oceanul Arctic cuprinde toate mările din jurul Polului Nord, si este mărginit de continente, aflandu-se la nord de tărmurile nordice ale Canadei, Groenlandei, Norvegiei, Rusiei și ale Alaskăi. De asemenea, Oceanul Arctic include și Arhipelagul Arctic Canadian, Golful Baffin, Marea Lincoln, Marea Groenlandei, Marea Albă, Marea Norvegiană, Marea Barents,Marea Kara,Marea Siberiei de Est, Marea Chukchi și Marea Beaufort.

La Polul Nord adâncimea este de 4.312 metri. În jurul bazinului polar se afla o platformă continentală, frânta doar in zona dintre Groenlanda și Svalbard (Spitsbergen). Insulele din Arhipelagul Canadian se află pe acest platou continental. Marea Groenlandei, Estul Groenlandei, Golful Baffin și Vestul Groenlandei, toate au câte un bazin independent. Într-un fel, Oceanul Arctic este un braț al Atlanticului.

Zona Oceanului Arctic este caracterizată prin temperaturi foarte scăzute, favorizând formarea ghețurilor.

Riscurile pe care le comportă navigația în asemenea regiuni determină ca nici o măsură de prevedere luată la bordul navei să nu apară excesivă. Navele care navigă in mod regulat în zone cu latitudini mari, sunt de o constructie specială, având prova mai robustă iar elementele de osatură și bordajul supradimensionate.

Navigația în zone cu sloiuri în derivă, cu ghețuri compacte și cu ghețari, prezintă un pericol mare pentru siguranța navigației. Având in vedere pericolele la care sunt expuse navele sau zonele de uscat adiacente, în regiunile bântuite de furtunile polare au fost organizate servicii si stații meteorologice speciale destinate să urmărească formarea și evoluția acestor fenomene și să avertizeze pe cei interesați (nave, autorități) asupra traiectoriei, vitezei vântului, înălțimii valurilor. Aceste servicii dispun de nave, aeronave, sateliți care urmăresc în permanență regiunile respective.

Datorită noilor informații obținute de la sateliți în ultimii ani, s-a ajuns la concluzia ca extinderea gheții și a ghețarilor este mult mai mare decât s-a crezut în trecut.

“Five-day Ice Charts” – Hărți cu ghețuri pentru 5 zile – trebuiesc studiate și ele. De asemenea, trebuiesc studiate rapoartele obținute prin radio-faxuri.

Detecția Iceberg-urilor și a pachetelor de gheață numai cu radarul nu este în totdeauna foarte precisă. Radarul este un mijloc bun și necesar spre a fi folosit în detectarea lor, dar navigatorii trebuie să aibă în vedere asigurarea și altor mijloace de detectare atunci când navigă în zone cu ghețari; Veghea vizuală trebuie luată serios în considerare.

Zonele cu pericol de gheață se întalnesc la latitudini mari, peste 45 – 50°, dar s-au întalnit sloiuri si ghețari și la latitudini mai mici, până la 35°.

Ca primă masură pentru evitarea pericolelor determinate de ghețuri, se impune o informare profundă prin studiul unor documente ce conțin informații privind regimul ghețurilor, și anume :

– Carțile Pilot ale zonei;

– Hărți lunare cu regimul ghețurilor;

– Hărți pilot;

– Rutele maritime recomandate (Ocean Passages for the World);

– Rapoartele privind ghețurile , transmise de serviciile de cercetare a gheții în diferite zone, transmise prin radio (programul de lucru al stațiilor respective – vol. 3 din Radio Signals);

– Navele dotate cu radio-faximil pot inregistra harțile cu poziția ghețurilor, grosimea acestora, dimensiuni, traiectorie, etc. Drumul navei va fi astfel ales încât sa evite aceste pericole chiar dacă este mai lung.

La latitudini mari direcțiile se schimbă rapid o dată cu mișcarea observatorului; lângă poli, meridianele convergente și curba longitudinală excesivă fac ca meridianele și paralelele să fie de nefolosit ca repere de navigație. Toate fusurile orare întâlnite la poli și timpul local au relevanță mică. Răsăritul și apusul, noaptea și ziua așa cum sunt ele cunoscute sunt destul de diferite în regiunile polare.

Navigatorul nu se poate baza în obținerea observațiilor pe corpurile cerești precise. În cea mai mare parte a sezonului navigabil, norii ascund soarele iar zilele lungi și nopțile scurte din timpul verii împiedică folosirea stelelor pentru observații. Vara, când în afară de lună, câteodată doar soarele poate fi utilizat pentru observații, și, cum recunoașterea precisă în gheață este imposibilă, precizia pozițiilor rezultate trebuie întotdeauna pusă sub semnul întrebării.

Pozițiile cele mai bune sunt de obicei obținute prin observarea stelei în amurg. Odată cu mărirea latitudinii amurgul crește, dar odată cu această creștere vin și periode mai lungi când soarele este chiar sub orizont și stelele încă nu au apărut.

Radarul va fi un instrument foarte valoros pentru navigația în siguranță dacă este utilizat judicios. Totusi, navigația nu ar trebui să se bazeze complet pe el.

Sisteme electronice de fixare a poziției, când există (sunt disponibile), sunt la fel de bune în regiunile polare ca și în alte părți ale lumii.

1.1.1.Mări cuprinse în Oceanul Arctic

Marea Nord Polară

Marea Nord Polara este partial acoperita de gheața tot timpul anului in proporție de 10-90% în funcție de sezon și localizare.

Marea Barents

Marea Barents este mărginită la Sud de coastele Nordice ale Norvegiei si ale Rusiei, la Vest si Nord de de Arhipelagurile Svalbard si Zemlya Frantsa Iosifa și spre Est, de Novaya Zemlya și Ostrov Vaygach. Partea de Sud Vest a mării este reținută de la ingheț datorită apelor calzi din Curentul North Cape, ceea ce permite navigția pe toată perioada anului.

Marea Barents are o suprafață de 1.424.000 km2 cu un volum de 316.000 km3. Cele mai mari adâncimi se găsesc în partea Vestică a mării (600 metri).

Marea Barents este navigabila până la 75° N și spre Est până la 50° E începând cu mijlocul lunii Iunie. Spre sfârșitul lunii Iunie Vestul coastei Novaya Zemlya, între Gusinaya Zemlya și Poluostrov Admiralteyskva (220 mile NNE) începe sa se elibereze de gheață. Intreaga coastă Novaya Zemlya este eliberată de gheață la începutul lunii iulie, când întreaga mare Barents la sud de 77° N este navigabilă.

Marea Beaufort

Limitele Nordice a Marii Beaufort sunt catre Point Barrow, punctul cel mai Nordic al Peninsulei Alaska si Insula Prince Patrik. Limita Estica este formata de coasta Insulei Prince Patrick de la Lands End la Grffiths Point, si apoi spre Capul Prince Alfred, extremitatea Nord Vestica a Insulei Banks la Capul Kellett, apoi catre Capul Bathurst si se continuă spre coasta continentului.

Cele mai mari adancimi se gasesc in partea Vestica a marii, peste 3000 de metri la aproximativ 130 de mile Nord de coasta Peninsulei Alaska. Spre Est adancimile descresc.

Câmpul magnetic al pamantului prezinta anomalii magnetice locale in multe locuri in Sud Estul Peninsulei Alaska. Anomalii magnetice locale se intalnesc si in vecinatatea Insulei St. George (56° 36’N, 169° 30’W ) si Buchta Provideniya (64°20’N,173°30’W).

Marea Alba (Beloye More)

Tarmurile Marii Albe sunt de obicei acoperite de zapada din decembrie pana in mai, inclusiv. Raurile care se scurg in partea Vestica a Marii Albe sunt, in general, rauri de munte, nenavigabile, dar cele care se scurg in Est sunt mai mult sau mai putin navigabile si sunt de mare importanta industriala pentru Arkhangel’skaya Oblast.

Marea Bering

Se intinde intre coasta Peninsulei Alaska, Siberia si Nordul Insulelor Aleutiancare si se afla la 900 de mile Vest Sud Vest de la extremitatea Sud Vestica A Peninsulei Alaska. Limita Nordica a marii este recunoscuta printr-o linie trasata intre Capul York si Mys Kriguygun (Krigugon), la aproximativ 90 de mile Vest. A fost numita dupa Capitanul Vitus Bering, fiind anterior numita Marea Bobr, Marea Kamchatka, Marea Alaska si Marea Aleut. Stramtoarea Bering duce de la Extrema Nordica Marii Bering in Marea Chukchi.

Adancimi mici se gasesc doar la tarmurile Vestice. Curentii mareici sunt insignifianti.

Iarna, cea mai mare parte din Nordul Marii Bering este inghetata. In primavara gheata se sparge si este purtata de curentii din zona si de vanturi. Primavara este considerata ca fiind cel mai bun sezon pentru navigatie. In Vestul Marii Bering se gasesc radiofaruri cu acoperire de 75 de mile de la coasta.

OBSERVATIE: radiofarurile din Vestul Marii Bering pot sa nu se afle in locul reprezentat pe harta datorita posibilelor schimbari facute de autoritatile ruse fara a anunta aceasta schimbare.

Marea Chukchi

Marea Chukchi este partea Oceanului Arctic care se intinde la Nord de Marea Bering intre coasta Peninsulei Alaska si Siberia. In aceasta mare exista un curent in sens contrar acelor de ceasornic, curenti mareici nu sunt reprezentativi, dar sunt cosiderabili in unele zone.

Marea Kara

Marea Kara este situata la Est de Novaya Zemlya. Este marginita la Sud de coasta Siberiei, in Vest de Ostrov Vaygach, la Est de o linie imaginara intre extremitatea estica Zemlya Frantsa Iosifa catre extremitatea Nordica Severanaya Zemlya.

Se intinde pe o suprafata de 993.000km2, cu un volum de 101.000km3 .

Marea Laptev

Se situeaza intre Severanaya Zemlya si Novosibirskiye Ostrova si coasta continentala. Meridianul de 139° E a fost numit de guvernul Rusiei ca fiind linia de separatie dintre Marea Laptev si Marea Est Siberiana. Partea de sud est a marii are iesire la Marea Est Siberiana prin Proliv Dmitriya Lapteva, Proliv Sannikova si Proliv Eterikancare care sunt stramtorile Novosibirskiye Ostrova.

Marea Lincoln

Marea Lincoln este partea Oceanului Arctic care se intinde de la tarmurile Nord Estice ale Insulei Ellesmere si tamurile Nord Vestice ale Groenlandei.

Marea Norvegiana

Se situeaza in vecinatatea coastei Norvegiei .

1.2. Ghețurile. Formarea si dezvoltarea lor.

La latitudini temperate si tropicale, oceanul se comportă ca un depozit pentru căldura radiata de Soare. Căldura este disipată noaptea si în alte perioade in care aerul este mai rece decat suprafața marii. La latitudini mai mari, cum nopțile încep sa creasca toamna, căldura insuficientă este înmagazinată in timpul zilei pentru compensa pierderile din timpul nopții, si, astfel temperatura mării scade. Cu cât altitudinea Soarelui scade, mai putine radiații sunt captate, si mai multe sunt reflectate de suprafața marii datorita unghiului mic de incidența ale razelor. In cele din urmă apa ajunge la temperatura de ingheț si pierderea continuă de caldură rezultă în formarea gheții.

Condițiile devin atunci si mai putin favorabile pentru captarea caldurii radiate de Soare din moment ce gheața reflectă si mai mult din razele Soarelui decat apa. Răcirea aerului in contact cu gheața este accelerată, si, odata cu extinderea aerului rece, se formeaza mai multa gheață.

Apa dulce îngheață la 0° C, dar prezența sării in apa face ca apa sa ramana lichida pana se ajunge la o temperatură mai scăzută. Cu cat salinitatea este mai mare cu atat temperatura de îngheț e mai scăzută. Apa de mare cu o salinitate de 35/1000 incepe să inghete doar la -1.9° C.

Salinitatea poate influența rata de îngheț prin influența ei asupra densitații apei. Apa dulce se contractă la racire. Dacă răcirea continuă, densitatea apei scade.

Datorită căldurii specifice mari a apei si a conductivitații termice reduse, apa pierde căldura încet, astfel încât temperatura de suprafață a unui volum mare de apa va întârzia în urma creșterii sau scăderii temperaturii aerului. În Marea Alba din Murmansk (65° N la 70° N), râurile îngheață după 3 saptămâni din momentul în care temperatura a scăzut sub 0° C. Acest fenomen este reprezentativ penru multe alte regiuni similare.

Gheața se formeaza la început în apele putin adânci din apropierea coastelor, în golfuri, strâmtori in care nu exista curenți si în regiunile in care salinitatea este scăzuta. Această gheață purtată în larg de vant și curenti isi continuă formarea in larg, in ape mai adanci, unde gheata care nu s-a topit in sezonul trecut trece prin acelasi proces.

Ninsoarea ajuta la inghetarea apei prin racire si prin furnizarea de nuclee pentru cristalele de gheata.

Gheata poate creste pana la o grosime de 7-10 centimetri in primele 24 de ore, si inca de la 5 la 8 centimetri in urmatoarele 24 de ore. Gheata este un conductor slab de caldura si rata sa de formare scade apreciabil dupa ce primii 10-15 centimetri s-au format. Daca este acoperita de zapada se reduce mai mult conductivitatea actionand ca un izolator.

Astfel grosimea ghetii ajunge la 4,1 metri in aproximativ 4 ani de crestere normala.

1.2.1Gheața în Marea Bering, Strâmtoarea Bering, Marea Chukchi și in Marea Beaufort

În timpul iernii și a primaverii gheața acoperă aproape toata partea de NE a Marii Bering. Partea de Sud a ghetii care acopera Marea Bering are grosimea de 30-70 centimetri la sfarsitul ciclului de crestere. Partea de Nord si partile apropiate de coasta la Nord de paralelul de 62° N are o grosime medie de 71-122 centimetri.

Stramtoarea Bering este acoperita in intregime de un strat subtire si mediu de gheata in perioada de formare a ghetii.

La Nord de Strâmtoarea Bering, in Marea Chukchi, gheata are o grosime de peste 122 centimetri in cea mai mare parte a perioadei de crestere.

Marea Beaufort este acoperita de o gheata formata in mai multe cicluri cu o grosime de 300 de centimetri.

La inceputul verii Marea Bering nu este, in mod normal, acoperita cu gheata. Concentrarea de gheata in zonele din Nordul Stramtorii Bering continua sa descreasca de-a lungul verii, iar marginea ghetii se retrage in Marea Chukchi. In acelasi timp, in zona din Nordul Canadei intre Golful Mckenzie si Golful Amundsen incepe sa descreasca in concentatie. In timpul lunilor de vara Ghetarul Columbia devine instabil datorita topirii, astfel parti din ghetar se desprind in Golful Columbia, de unde curentii de maree poarta gheata din golf in Stramtoarea Prince William. Distributia maxima a ghetii in zona atinge punctul maxim in august.

Incepand cu luna octombrie gheata incepe sa se extinda spre sud.

1.2.2. Arhipelagul Arctic Canadian

Coasta Labradorului este dominata de curentul rece al Labradorului. Coasta este in mod normal inchisa navigatiei de la sfarsitul lunii decembrie pana la inceputul lunii iunie din pricina deplasarii gheturilor de la nord spre sud. Gheata transportata spre sud din Golful Baffin si Stramtoarea Hudson de Curentul Labradorului este observata in apropiere de Capul Chidley, la inceputul lunii decembrie. La sfarsitul lunii decembrie, gheata ajunge la extremitatea sudica a Labradorului. Concentratia sa depinde de cantitatea de gheata desprinsa din Golful Baffin, viteza curentului Labradorului si directia vantului. Vanturile de nord sau de vest imprastie gheata, astfel, concentratia scade. Vanturile de sud si de est au tendinta de a concentra gheata pe suprafete mici. De-a lungul anului, iceberg-urile raman in largul coastei Labradorului, intr-o cantitate care depinde de activitatea ghetarilor in Vestul Groenlandei si conditiile de temperatura din iarna trecuta din Golful Baffin. Iceberg-urile se gasesc intr-un numar mare in perioada inceputului primaverii.

Cel mai signifiant impediment in observarea gheturilor in jurul coastei Newfoundland-ului este ceata care acopera coasta de est pentru perioade lungi de timp in timpul verii. Ceata este cauzata de vanturile de sud-vest care trec prima data peste Curentul Golfului, apoi peste Curentul Rece al Labradorului.

Pe tot cuprinsul Arhipelagului Canadian, apele Oceanului Arctic se deplaseaza spre Sud printre Insulele Queen Elizabeth si se alatura curentului de est, apoi prin Stramtoarea McClure, Stramtoarea Viscount Melville, Stamtoarea Barrow si prin Stramtoarea Lancaster in Golful Baffin. Cele mai multe cai de navigatie sunt complet acoperite de gheata cu exceptia unor perioade scurte la sfarsitul verii. Multe dintre caile de navigatie nu sunt deschise pentru navigatie vreodata, nici macar de un spargator de gheata.

1.2.3. Groenlanda

Coasta de Est a Groenlandei este privita ca una dintre cel mai putin accesibile zone din lume. Aceasta din pricina faptului ca zona este acoperita de gheata adusa din Oceanul Arctic cu ajutorul Curentului din Estul Groenlandei. Aproximativ 90 % din totalul gheturilor purtate din Oceanul Arctic in fiecare an sunt purtate spre sud de acest puternic curent. De-a lungul anului gheata se extinde de la 100 de mile pana la 300 de mile la nord de Stramtoarea Scoresby, maximul fiind atins in aprilie. Faza minima este obsevata in august sau septembrie. Banchiza deplasata se afla la extrema sudica de la inceputul lunii decembrie pana in luna mai cand inconjoara Kap Farvel. Spargatoarele de gheata pot sa-si faca drum usor catre Stramtoarea Scoresby intre august si mijlocul lunii octombrie daca sunt luate masuri de siguranta. Calota mare de gheta cu o grosime de 3.048 metri se sparge pe margini ceea ce face ca multe iceberg-uri sa se deplaseze spre sud si sa ameninte navigatia.

1.2.4. Rusia

Țărmul de Nord al Rusiei este dominat de gheață de la Marea Chukchi la Marea Kara pana în luna iunie. Afluenta de apa calda din Curentul Atlanticul de Nord (o extensie a Curentului Golfului) si scurgerea raurilor Ob, Yenisei, Lena si Kolyma provoaca topirea rapida a ghetii. In luna august se poate naviga de-a lungul coastei, cale navigabila care ramane deschisa pana in luna octombrie. In octombrie, vanturile de nord si de nord-est imping gheturile arctice catre tarm, inchizand Marile Chukchi si Laptev, dupa care urmeaza inchiderea Marii Est Siberiene, si, in cele din urma, Marea Kara in noiembrie. In Decembrie, stramtoarea dintre Novaya Zemlya si continent este acoperita de gheata. La sfarsitul lui decembrie sau inceputul lui ianuarie gheata se formeaza in Marea Barents. Partea de vest a Marii Barents ramane neacoperita de gheata din pricina Curentului Nord Atlantic.

1.2.5. Islanda

Datorita Curentului Nord Atlantic, Islanda, de obicei, ramane neacoperita de gheata de-a lungul anului, cu exceptia unor gheturi izolate in poturile de pe tarmurile Nordice. Ocazional un strat subtire de gheata se formeaza in golfurile de pe coasta sudica a Islandei.

f) International Ice Patrol

A fost înființată în 1913 după dezastrul RMS TITANIC și este responsabilă pentru monitorizarea pericolului ghețarilor lângă Grand Banks din NewFoundland și redau locațiile ghețurilor plutitoare comunității maritime.

Patrula Ghetii a fost fondata de cele 20 de tari membre, semnatare ale SOLAS (Safety of Life at Sea). S-a dovedit a fi un exemplu international de cooperare pentru pastrarea vietii pe mare. Patrula Internationala a Ghetii primeste rapoarte din diferite surse cum ar fi: zboruri de recunoastere canadiene, rapoarte primite de la nave si iceberg-uri descoperite de Patrula Ghetii. La randul ei Patrula Ghetii transmite rapoarte zilnice tuturor navelor aflate in zona. Limita sudica la care ajunge un iceberg depaseste paralelul de 48N, iceberg-uri care sunt contorizate pentru a indica severitatea sezonului.

Pentru ultimii 20 de ani aeronava C-130 Hercules cu baza lângă Elizabeth City.NC a fost piesa de bază a suportului aerian a acestor misiuni.Patrulele în general durează în general între 5 și 7 ore și acoperă o medie de suprafață de 30 000 de mile pătrate.Aceste patrule sunt folosite pentru a monitoriza ghețarii care amenință principalele rute maritime dintre Europa și America de Nord,transmițând aceste date către International Ice Patrol(IIT)Operations Center din Groton,Connecticut.

Datele colecționate sunt introduse într-un model computerizat împreună cu rapoartele despre curenții oceanici și vânt.Modelul apoi prevede direcția de plutire a ghețarilor,care este apoi înoită la fiecare 12 ore și retransmisă traficului maritim ca limita tuturor ghețurilor cunoscute(the limit of all known ice).

Ice Bulletins și hărțile radio-facsimil ale zonei sunt transmise via world wide web și stațiilor radio din SUA ,Canada și Europa spre a avertiza navele care tranzitează cu pericole privind ghețarii cunoscuți(known iceberg hazards).

Încă de la înființarea sa în 1913 I.I.P a condus operațiuni în fiecare anotimp,cu excepția celor două războaie mondiale,acumulând un record de invidiat:nici o viață umană pierdută și nici o pierdere materială nu a fost raportată în apropiere de Grand Banks datorată coliziunii cu un ghețar.

Transmiterea prin radio a prognozelor și a hărților ghețurilor(ice charts) este facută zilnic pentru a ajuta operațiunile în desfășurare în diferite zone unde gheața afecteazăactivitățilemaritime.

Iata cateva iceberg-uri raportate catre Patrula Ghetii:

Tabel 1.1

Tabel 1.2

Supravegherea se face anual de la începutul lui Februarie până la sfârșitul lui Iunie iar în restul anului după necesități.Supravegherea se realizează cu nave specializate – spărgătoare de gheață, remorchere puternice, avioane de mare autonomie, sateliți. Aceste mijloace pot fi însărcinate și cu alte funcții de către guvernul însărcinat cu executarea acestui serviciu, cu condiția ca aceste funcții să nu împiedice obiectivul principal și să nu mărească cheltuielile. Acest serviciu este administrat de Guvernul Statelor Unite ale Americii. Guvernele contractante interesate în aceste servicii se angajează să contribuie la cheltuielile de întreținere și funcționare a acestor servicii. Contribuția va fi stabilită pe baza tonajului registrul brut total al navelor fiecărui guvern contractant care trec prin zona supravegheată.De asemenea pot contribui la plată și alte guverne necontractante care sunt interesate.Guvernul SUA va justifica anual toate cheltuielile făcute.Navele patrulei, transmit zilnic prin radio, informații despre câmpurile de gheață și ghețari plutitori la orele 00:00 și 12:00 GMT.

De asemenea navele din zona supravegheată au obligația să transmită din 6 în 6 ore rapoarte cuprinzând următoarele date:
– poziția;
– drumul adevărat;
– viteza;
– vizibilitatea;
– temperatura apei și aerului;
– viteza și direcția vântului;
– poziția câmpurilor de gheață sau icebergurilor;
– înălțimea gheții deasupra mării.
Omisiunea transmiterii se sancționează cu amendă, aplicată Comandantului navei în primul port de escală.
De menționat că Convenția SOLAS extinde obligația comandantului oricărei nave care se găsește în prezența ghețurilor (indiferent de zonă), epave sau a oricăror pericole de navigație sau a unei furtuni tropicale, sau temperaturi ale aerului inferioare punctului de îngheț însoțite de vânturi sau valuri puternice (10 BF) care pot provoca grave acumulări de gheață pe suprastructuri, de a transmite prin toate mijloacele de care dispun navele din apropiere, și primului punct de coastă cu care poate comunica cu rugămintea de a o o transmite autorităților competente. Dacă mesajul este transmis prin telegrafie, el va fi precedat de semnalul de siguranță T T T.

1.3. Câmpul magnetic

Polii magnetici sunt punctele de pe suprafața Pământului unde componenta orizontală (H) a câmpului magnetic total descrește către de minim, (apropiindu-se de 0), și unde câmpul magnetic este aproape vertical. Intr-un asfel de punct un ac magnetic ar sta orientat in sus.

Există o conceptie gresita cum ca un compas magnetic (busola) ar indica directia Nord. In realitate, directia indicata de un asfel de dispozitiv este directia liniilor magnetice orizontale locale ale Pamantului. Aceste linii, in cele din urma converg catre poli, dar deviaza mult de la curba care leaga cei doi poli. Un compas magnetic nu poate fi folosit in apropierea polilor magnetici. In realitate o zona mai mare nu permite folosirea compasului magnetic datorita valorii scazute a lui H. In zonele in care H este aproximativ 6000 nT (nanoTesla) sau mai putin, compasul are in mod frecvent o comportare ciudata. Compasul magnetic nu mai este demn de incredere pentru navigatie unde H este 3000 nT sau mai putin. In comparatie cu zonele din jurul Polului Nord Magnetic, zonele din jurul Polului Sud Magnetic in care compasul nu este de incredere sunt mai restranse.

Fig.1.3. Magnetismul terestru

1.3.1 Anomalii magnetice

Anomaliile magnetice locale sunt reprezentate pe harti printr-un simbol special si sunt mentionate in Sailing Directions (Enroute). Marimea si directia unghiului de deviatie a compasului sunt de asemenea date. Deviatii pot fi cauzate si de epave aflate pe fundul marii in zone cu adancimi moderate, deviatii nu mai mari de 70. Deviatii mai mari pot fi intalnite in apropierea unor nave care transporta minereuri de fier.

Cablurile submarine care transporta curent pot cauza deviatii.

Cand se naviga in aceste zone navigatorul trebuie:

1. sa se urmareasca in permanenta comportarea compasului magnetic

2. sa se verifice corectia compasului la intervale bine definite de timp

3. sa se evite folosirea compasului magnetic pana in momentul in care nava este stabilizata pe noul drum.

1.3.2. Fenomene optice – refracția anormală

Refracția anormală nu este specifică unor zone geografice particulare; oricum, conditiile meteorologice in zona arctica favorizează acest fenomen. Zona arctica este cea mai favorabila datorita diferentei dintre temperatura aerului si a marii, si ca rezultat se intalnesc destul de frecvent fenomene de tipul mirajelor si vizibilitate peste limita normala. Existenta aparenta a unor obiecte deasupra orizontului este o forma a refractiei anormale. Acest fenomen este intalnit pe mare la latitudini medii si mari si se manifesta prin aparitia unor obiecte indepartate, care pot fi de fapt sub linia orizontului la momentul observatiei.

1.4. Fenomene meteo

Aceasta zonă este afectată in mod normal de depresiuni care se dezvolta deasupra Atlanticului si intra in Marea Norvegiei via Islanda, Feroe. Ocazional depresiunile se apropie din nordul Islandei cu toate ca aceasta se întâmplă mai des in timpul verii.

O alta clasa de depresiuni ajung in zona din alte latitudini nordice, ele sunt denumite „depresiuni polare”, sunt caracterizate de ninsori pe suprafete mari care sunt grupate pentru a forma o circulatie ciclonica.

In anumite conditii, acumularea de gheata pe coca navei si pe suprastructuri poate fi un pericol real pentru nave. Acumularea de gheata se poate intampla din cauza cetii, ploii, apei cu salinitate redusa si a conditiilor de inghet.

Cea periculoasa forma de inghet este inghetarea apei de mare, care are densitate mare si este puternic adeziva.

In evaluarea probabilitatii de formare a ghetii pe suprastructura s-au observat doua cazuri:

1. acumulari moderate de gheata se intalnesc cand temperatura aerului este mai mica sau egala cu -20 C si vantul este mai puternic sau egal cu 13 noduri;

2. daca temperatura aerului descreste la -90 C sau mai mult si vantul ajunge la 30 de noduri sau mai mult, acumularea de gheata se accelereaza; de exemplu pe un mic vas de pescuit de la 300 la 500 de tone deplasament, acumularea de gheata depaseste 4 tone pe ora

O cantitate mare de gheata poate afecta functionarea radarului si a legaturilor radio, bordul liber si stabilitatea navei. Din acest motiv navigatia la Nord de cercul polar reprezinta un pericol serios.

1.4.1. Depresiuni atmosferice

La latitudini medii, depresiunile – care se îndreaptă de regulă spre direcția Est deasupra oceanelor din emisfera nordică și sudică, – sunt principalii factori care influențează starea vremii.

Acoperă arii extinse, vânturile bat neântrerupt o perioadă lungă de timp, și reprezintă cauza formării furtunilor și a hulelor mari/grele.

Reprezintă un factor important în alegerea rutei.

1.4.2. Marea și hula.Valuri anormale

ÎNĂLȚIMEA VALULUI (ÎN METRI)

Tabelul 1.4.2.a

Hula reprezintă mișcarea valurilor care persistă după ce a încetat acțiunea unui factor perturbator meteorologic. Hula este întâlnită adesea la distanțe considerabile față de factorul generator

Tabelul 1.4.2.b

Tabelul 1.4.2.c

De câte ori valurile întâlnesc bancuri de nisip care “apar” (se ridică) brusc din adâncuri se transformă în valuri mari – anormale. Acolo unde valurile normale sunt mari, valurile anormale devin masive, foarte mari, dezvoltând o fortă distructivă importantă care poate aduce stricăciuni structurale importante chiar și celor mai mari nave. Cele mai importante zone afectate de valurile anormale cu formare de regulă de-a lungul unor protuberanțe aflate la adâncimi de aproximativ 200m, sunt:

-parte din Marea Norvegiei, în afara intrării în Golful Chesapeacke, în dreptul NW-ului coastelor Spaniei și în dreptul (de-a lungul) coastelor Sud-Estice ale Africii.

În sud-estul coastelor Africii s-au înregistrat cele mai importante rapoarte referitoare la acest fenomen.

Fig.1.4.2. Operațiuni de ˝anchor handling˝în Marea Norvegiei

1.4.3. Curenții de suprafață. **Efectul curenților Labrador și Gulf Stream asupra ghețarilor în Oceanul Atlantic de Nord.

Curenții cei mai importanți/semnificativi ai fiecărui Ocean sunt descriși în detaliu în“Amirality Sailing Directions”.

Rapoartele privitoare la curenți și prezentarea repartiției lor pe glob, variază enorm, de la zonele tranzitate frecvent de nave, la cele mai puțin tranzitate, cum ar fi zonele polare.

Rozele Curenților sunt exacte, pot apărea mici variații, mai ales la trecerile de la iarnă la vară, ele sunt executate și reprezentate pe baza unor observații locale, precise; în general acuitatea acestor indicații oferite de rozele curenților se verifică în detaliu.

** După desprinderea de gheața Groenlandei ghețarii plutesc în golful Baffin și Marea Labradorului și apoi eventual urmează curentul Labrador.La sud de Grand Banks ce a mai rămas din curentul Labradorului interacționează cu curentul Gulf Stream.Temperatura apei în nord-Atlantic variază între -1,7°C în curentul Labrador și 20°C în Gulf Stream.Meandrele reci ale curentului Labrador mențin ghețarii spre sud,de obicei,cam păna la latitudinea de 41°N.Cănd ghețarii întălnesc temperaturile calde ale curentului Gulf Stream,de obicei se topesc foarte repede.Chiar și așa,în 1926 cel mai la sud întălnit ghețar a atins 30°26´N,60°32´W(cam la 150 mile marine de Bermuda).Mai se menționează că ghețari au fost de asemenea întâlniți călătorind departe spre est spre Insulele Azore.Imaginea de mai jos arată originea curentului Labrador și cum merge spre sud de-a lungul coastei Labrador și apoi cum se împarte împrejurul Marilor Bancuri la sud-est de NewFoundland.Această zonă este atent monitorizată de Ice Patrol folosind balize de derivă și AXBTs.

1.4.4. Gheața. Limite, deriva, depunerile,câmpurile,iceberg-urile și insulele de gheață

Atunci când rutele tranzitează Atlanticul de N “Ghidul Navigatorului”, Admirality Sailing Directions și hărțile de traversade trebuiesc studiate în amănunt, pentru a observa limitele până unde se întinde gheața.

Dar trebuie avut în vedere faptul că nu sunt în totdeauna extrem de exacte aceste reprezentări, ele având mai mult caracter informativ; limitele zonelor acoperite de gheață, deriva gheții și a ghețarilor, avizele de navigație pentru zonele particulare sunt date la începutul capitolelor corespunzătoare ale acestei carți. Datorită noilor informații obținute de la sateliți în ultimii ani, s-a ajuns la concluzia ca extinderea gheții și a ghețarilor este mult mai mare decât s-a crezut în trecut.

“Five-day Ice Charts” – Hărți cu ghețuri pentru 5 zile – trebuie studiate și ele. De asemenea trebuie studiate rapoartele obținute prin radio-faxuri. Hărțile de traversadă arată influențele curenților oceanici în mutarea pachetelor de gheață peste o mare parte din zona Grand Banks ale Newfoundland din ultima parte a lunii Ianuarie până în Mai, în timp ce partea de Est a Oceanului rămâne liberă de gheață la latitudini înalte.

Majoritatea ghețarilor întâlniți în Atlanticul de Nord își au originea în vestul coastrelor Groenlandei. Ei sunt purtați spre Nord de curentul de Vest al Groenlandei, înconjoară capul Golfului Baffin, apoi spre Sud de curentul Canadian și Labradorian când în final ating rutele navelor de transport pot avea câțiva ani.

Icebergurile din zona de Est a Groenlandei de asemeni derivează spre Sud și pot fi întâlnite în dreptul/largul Capului Farvel. Alții derivează perpendicular pe curentul Groelandei de E al acestui curent, întinzându-se spre SW din extremitatea vestică a Islandei. Alți ghețari derivează în jurul Capului Farvel dar (ocolind) nu supravețuiesc apelor relativ calde ale strâmtorii Davis și nu reprezintă un pericol pentru rutele transatlantice.

Icebergurile se întâlnesc în largul Capului Farvel la aproximativ 120Mm. Apar de regulă în Mai când pot fi întalniți mult spre E cât și până la 66N, 32W. Extinderea maximă este atinsă în Decembire, de regulă icebergurile nu se întâlesc la Sud de 48N între Septembrie și Decembrie dar pot fi văzuți în orice lună la N de 52N.

1.4.4.1. Gheața în zone particulare

Râul Saint Lawrencer mai jos de Montreal, este închis de gheață începând cu primele zile din Decembrie și până spre mijlocul lui Aprilie. În Sud navigația nu este considerantă sigură între prima parte din Decembrie și jumătatea lui Aprilie.

Strâmtoarea insulelor Belle de regulă este închisă navigației din ultima parte a lui Decembie până în Iunie.

Strâmtoarea Cabot navigabilă în jumătatea lunii Aprilie până în Februarie. Intr-un sezon abișnuit pachetele de gheață ajung din Nordul Golfului Race, aproximativ la finele lunii Ianuarie extinzându-se în jurul coastelor peninsulei Avalon în Februarie, până spre prima parte a lui Mai.

Marile bancuri ale Newfoundland-ului sunt complet libere de gheață între Iulie și Decembrie inclusiv. Pachetele de gheață ating bancurile în Ianuarie și se extind mai departe spre Sud, în Martie și Aprilie, la terminația estica a bancurilor.

În unele sezoane, rar, pachetele periculoase de gheață se pot extinde spre Tail sau chiar la Sud, dar în general ele încep să se distrugă când ating latitudinea de 45N. În zona Marilor Bancurilor cel mai periculos sezon din punct de vedere al icebergurilor este între Martie și Iulie, cu Aprilie, Mai și Iunie cu luni de apogeu. Ghețurile nu sunt prea des întâlnite la Sud de 40N sau la E de 40W. Ele sunt de regulă întâlnite în jurul flancului estic al Bancurilor, unde multe dintre ele eșuează.

Strâmtoarea Danemarcei de regulă e liberă de gheață în partea ei estică, dar în anumite ocazii rare, ca de exemplu: – Primăvara lui 1968, gheața se întinde în întregime de la Greenland până aproape de strâmtoare. Icebergurile pot fi întâlnite de-a lungul anului pe amebele părți ale strâmtorii Danemarcei.

Marea Albă închisă de regulă navigației din aproximativ jumătatea lui Decembrie până în mijlocul lui Mai.

Kol’skiy Zaliy partea de Nord rămâne deschisă în timpul anului dar din Decembrie până în Aprilie forme de gheață de-a lungul tărmului se rup și sunt transportate de curenți în largul marii.

Pe Coasta Norvegiană nici unul din porturile principale de pe coasta de W nu sunt vreodată închise și închiderea portului Oslo este rară.

În anumite condiții, depunerile de gheață pe opera moartă, pe punți și în suprastructuri pot afecta stabilitatea și flotabilitatea navei, ducând chiar la răsturnarea și scufundarea navei.

Acumularea de gheață devine posibilă numai când temperatura aerului este mai scazută decât temperatura de înghet a apei de mare. care este dependenta de densitatea acesteia (oceanele -1,9° ~ -2°C, iar in unele Mări: Baltică, Neagră -1°C).

O alta condiție a depunerilor de gheață este existența vântului puternic și valurilor mari ce pot fi ambarcate de nave.

Gheața se mai poate depune și pe vreme de ceață sau ploaie când temperatura este scazută, dar principala sursa a depunerilor o constituie de regulă apa de mare pulverizată de vânturi puternice și valurile ambarcate de navă pe timp de furtuna.

1.4.4.2. Câmpurile de gheață

Sunt constituite din gheață marină formată prin înghețarea directă a apei de la suprafața mării.

Principalele zone de formare a câmpurilor de gheață sunt regiunile maritime de la latitudini înalte, unde temperaturile aerului de deasupra apei înregistrează valori foarte scăzute pentru perioade îndelungate.

În anumite perioade, câmpurile de gheață se pot forma și la latitudini mai joase, în special iarna.

Apa de mare îngheață la suprafață numai când temperatura ei atinge punctul de îngheț până la adâncimi de câțiva metri, deoarece transferul de căldură din adâncime către suprafață impiedică înghețarea , chiar dacă temperatura aerului este mult mai scăzută de -2°C.

Starea de agitație a mării favorizează schimbul de căldură astfel că suprafața unei mări agitate îngheață mult mai greu comparativ cu o mare calmă.

Câmpuri de gheață sunt întâlnite frecvent iarna in Marea Galbenă, Marea Japoniei, Marea Baltică, Marea Nordului, Coastele nordice ale Norvegiei, Marea Albă.

Câmpurile de gheață se prezintă sub forme diferite :

– fragmente mici de gheață care plutesc în derivă;

– blocuri mari care se ciocnesc și se încaleca;

– întinderi compacte care acoperă mari suprafețe – banchizele.

Grosimea banchizelor nu depășeste 5 – 6 metri datorită căldurii din straturile adânci ale apei, temperatura care se transmite și în exterior astfel ca temperatura aerului de deasupra banchizelor este mult mai mare decât temperatura de deasupra ghețurilor

continentale.

1.4.4.3. Iceberg-urile și Insulele de gheață

Sunt blocuri uriașe de gheață desprinse din ghețarii continentali sau cei din zona de “Șelf Continental”.

Desprinderea acestor ghețuri plutitoare se produce ca urmare a acțiunii unor factori de ordin fizic :

– alunecarea ghețarilor pe pante;

– producerea unor presiuni interne enorme;

– cutremure;

– variații mari de temperatură;

eroziunea provocată de valuri si curenți;

vânturi, etc.

Cea mai mare parte a acestora este formată din gheață de apă dulce.

Deoarece gheața are densitatea cu puțin mai mică decât apa de mare, cea mai mare parte a Icebergurilor (5/6 – 7/8) se află in apă. Rezulă deci că deplasarea lor pe apă este influențată mai mult de curenți.

De regulă ghețarii plutitori din emisfera nordică au forme neregulate, cu contururi accidentale deasupra apei deoarece provin în majoritate din ghețarii din vestul Groelandei care curg pe pante accidentate.

Cei din emisfera sudică, care provin din zona de “Self Continental” (prelungirea plutitoare a ghețarilor continentali) au suprafața superioară aproape plană.

Numarul Icebergurilor descreste odata cu scaderea latitudinii. Astfel aproximativ 400 ating anual latitudini de 48° N si aproximativ 35 ating latitudinea de 43°30´ N. Au fost cazuri rare când au fost observați ghețari la Sud de insulele Bermude.

Icebergurile sunt considerate deosebit de periculoase, deoarece coliziunea dintre un ghețar plutitor și o navă, se soldează aproape sigur cu scufundarea navei.

1.4.5. Vizibilitatea ghețarilor.

În ciuda mărimii lor, ghețarii pot fi foarte greu de văzut în anumite cazuri și marinarul ar trebui să navigheze cu atenție în apele în care e posibil să le întîlnească. Pe timp de ceață cu soare, un ghețar apare asemenea unei mase albe luminoase, dar în lipsa soarelui el apare aproape ca o masa întunecată și primele semne pot fi lovirea apei mării de baza sa.

Pe noapte senină, fără lună, ghețarii pot fii observați la o distantă de 1,2 mile, apărând ca niste obiecte negre sau albe, dar nava poate naviga atunci printre bucăți de gheață.

Acalmia bruscă a apei mării și liniștea treptată, a agitației obișnuite a oceanului este un semn și o indicație sigură a gheții în derivă. Fragmente izolate de gheață indică adesea proximitatea unor cantități mai mari. În Antarctica, apariția animalelor marine și păsărilor pot indica proximitatea gheții.

Temperaturile de la suprafața mării oferă indicii puține sau de loc a apropierii gheții. Când totuși temperatura de la suprafața mării scade de la +1C iar nava nu se află într-unul din principalii curenți reci, marginea gheții ar trebui, pentru siguranță, considerate c-am la 150 mile depărtare, sau 100 mile dacă există un vânt persistent ce împrăștie gheața.

Temperatura la suprafața apei de -0, -5C indică că cea mai apropiată gheață este la 50 mile depărtare.

1.4.5.1 Detectarea gheții cu radarul

Deși este un ajutor fără valoare, limitele radarului în detectarea gheții trebuie avute în vedere:

-absența existenței gheții pe ecranul radar nu înseamnă neapărat că nu există gheață periculoasă lângă navă. Tăria ecoululi recepționat de la un iceberg depinde de înclinarea suprafețelor reflectate precum și de mărime și lanț;

-cînd se apropie de marginea gheții în derivă este esențială o observare vizuală continuă;

Pe mare calmă, formațiile de gheață de tot felul ar trebui detectate, de la iceberguri până la mari bucăți de gheață în cazul navigației până la 2 mile. Întrucât atenționarea gheții poate fi prin urmare scurtă, radarul ar trebui utilizat în mod continuu la vizibilitate joasă în zonele în care se așteaptă prezența vieții. În orice alte condiții, cu excepția mării calme, este nesigur să te bazezi pe radar când agitația mării se extinde dincolo de o milă, întrucât atenționarea insuficientă va fi dată de prezența ghețurilor destul de mari încât să se distingă nava iar gheață în derivă se confundă cumarea agitată.

Câmpuri de gheață bloc ar trebui detectate în cele mai multe condiții de nave la o navigație de cel puțin trei mile.

De obicei se vor observa pe radar banchizele mari în mijlocul gheții sfărâmate.

De mentionat ca Conventia SOLAS extinde obligatia comandantului oricarei nave care se gasește in prezenta ghețurilor (indiferent de zonă), epave sau a oricaror pericole de navigație sau a unei furtuni polare, sau temperaturi ale aerului inferioare punctului de ingheț însotite de vânturi sau valuri puternice (10 BF) care pot provoca grave acumulari de gheață pe suprastructuri, de a transmite prin toate mijloacele de care dispun navele din apropiere, si primului punct de coasta cu care poate comunica cu rugamintea de a o transmite autoritatilor competente. Daca mesajul este transmis prin telegrafie, el va fi precedat de semnalul se siguranta T T T.

1.5. Supraviețuirea

Supravietuirea in aceste zone pune astfel mari semne de intrebare. Se stie ca oamenii, cu cateva exceptii, mor daca temperatura corpului scade sub 25.80 C. In cele mai multe cazuri moartea este cauzata de un stop cardiac.

Răcirea corpului provoacă scăderea ritmului cardiac, scade ritmul metabolismului, si creste cantitatea de dioxid de carbon din sange, rezultand o capacitate mentala redusa care este unul dintre principalii factori care determina moartea prin hipotermie. Numeroase rapoarte despre naufragii si accidente in ape reci indica faptul ca oamenii devin confuzi si chiar incep sa delireze, scazandu-le sansele de supravietuire.

Durata de timp in care omul supravietuieste in apa depinde de temperatura de suprafata a apei si, intr-o masura mai mica, de comportamentul persoanei.

Tabelul 1.5.

Capitolul 2. Informații la bord privind ghețurile marine

5.Navigația în Oceanul Arctic

5.1. Navigația prin gheață

– este permisa navelor specializate;

– se inchid porțile etanșe;

– se ridica lochul;

– se întareste veghea;

– se intra cu viteza mică și se măreste treptat;

– nu se stopează nava;

– cand se pune masina înapoi, carma sa fie la zero pentru protejarea elicei;

– controlul cat mai des al pozitiei navei;

– se merge in urma spargatorului ;

– se impune cunoasterea caracteristicilor navei (viteza, tonaj, putere) si

cunoasterea caracteristicilor spărgatorului de gheață;

– se reglează viteza;

– se evita oprirea si distanta mare intre nave.

5.2 Echipaj și echipamente de bord

Orice navă care planifică să intre în Arctic ar trebui să aibă un echipaj adecvat și echipamentele de bord trebuie să fie potrivite voiajului și condițiilor de mediu care vor fi întâlnite.

Prevenirea daunelor la corpul navei și la sistemul de propulsie cauzate de gheață necesită navigarea cu foarte mare prudență.Navigatorii trebuie avizați despre faptul că vibrațiile din timpul spargerii gheții pot exercita mari forțe de stress pe echipamentele(instalațiile) de la bord,cauzând întreruperea funcționării sau proasta funcționare a acestora.

Vibrațiile corpului navei pot avea deasemenea efecte dăunătoare asupra personalului.Orice navă care face un prim voiaj în Arctic poate avea probleme neașteptate și trebuie să aibă planuri de contingență care să acopere reparațiile și întârzierile.

Fenomenele naturale pot face dificilă obținerea de bune performanțe în comunicare sau în funcționarea echipamentelor de navigație.Cele mai întâlnite probleme sunt:viteza (in special componenta est/vest),nefuncționarea girocompaselor,variația magnetică,turbulențele din ionosferă pot afecta transmisiile radio,obținerea unei vederi obstrucționate a satelitului INMARSAT peste 73°N.

Navigația in Arctic poate necesita un efort intens și foarte obositor.Dacă un operator de nave plănuiește să navige pentru lungi sau perioade dificile pentru navigația prin gheață,pe lăngă folosirea Arctic Ice Regime Shipping System va trebui să considere prudent să angajeze suficienți Ice Navigators.

Puține porturi și terminale din Arctic au facilități comparabile cu cele din zonele sudice.Echipajul și echipamentele de la bord trebuie să fie adecvate în număr și pregătire pentru a face față oricărei provocări care poate apare.Comandanții trebuie să se asigure că echipajul este pe deplin atenționat despre facilitățile disponibile la țărm,cănd fac planificarea voiajului.

Pentru voiaje ce presupun transfer de combustibil la/de la navă,trebuie aplicate cerințe specifice pentru echipaj și echipamente,la locul transferului.Detalii sunt date în Arctic Water Oil Transfer Guidelines,TP 10783.

Alte echipamente de luat în considerare sunt acelea privind siguranța și acțiunile de urgență(Safety and Emergency Response).Comandanții trebuie să fie preveniți despre faptul că voiajele în orice perioadă a anului pot întâmpina condiții dificile,iar cele din lunile de iarnă pot implica temperaturi extrem de scăzute.Echipamentele de siguranță standard pot să nu funcționeze bine în aceste condiții sau pot să nu fie adecvate în a asigura protecția.

Transport Canada a dezvoltat un Ghid Maritim De Supraviețuire În Vreme Rece(Cold Weather Marine Survival Guide,TP 11690) și Marine Survival Handbook For Cold Regions,TP11969.Acestea redau detalii și respectiv o enumerare despre sfaturi practice de supraviețuire pe vreme rece în mediul marin.Comandanții care planifică voiaje Arctice ar trebui să fie familiarizați cu aceste publicații și ar trebui să se asigure că sunt disponibile copii ale acestora spre a fi citite de către personalul de la bord.

5.3 Remorcajul

Operațiunile remorcherelor și barjelor precum și alte remorcaje în Arctic necesită o atenție particulară.Controlul direcției poate fi dificil,în timp ce viteza navei ce remorchează și a celei remorcate se schimbă aproape instantaneu,acest lucru mărind riscul de coliziune cu plăcile de gheață plutitoare.Alegerea optimă a lungimii remorcii și a vitezei în acest caz necesită experiență ,cunoștință și mare atenție.

M/V TERRY FOX Towing the ARCTIC KIGGIAC, 1991 Photo: B.Cowper
1 Draft – Operational Review of the Arctic Ice Regime Shipping System standards for Tug and Tow Operations,Pages 1 & 2, March 1997

5.3 Informații legate de mijloacele radio – electronice de navigație

a) INMARSAT (International Maritime Satellite Organization)

Pe tot cuprinsul mapamondului comunicatiile prin satelit au devenit sinonime cu transferul sigur si de calitate a informatiilor. INMARSAT este un consortiu international cu peste 75 de parteneri care furnizeaza servicii de comunicatii.

Sistemul INMARSAT este format dintr-un numar de sateliti geostationari care furnizeaza comunicatii de calitate cu acoperire de la 770 N si 770 S.

b) GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System)

GMDSS este un pas inainte pentru salvarea pe mare.

GMDSS a fost adoptat de Conventia Internationala pentru Salvarea pe Mare (SOLAS) in anul 1974. Se aplica tuturor navelor care au la bord mai mult de 12 pasageri in voiaje internationale si navelor care au un tonaj mai mare de 330 de tone deadweight. Spre deosebire de regulile anterioare, GMDSS cere navelor sa aiba la bord echipament specific in conformitate cu zona in care naviga. Navele care naviga in zonele polare trebuie sa aiba la bord echipamente VHF, MF si HF si un EPIRB (Emergency Position Indicating Radiobeacon)

c) Global Positioning System(GPS)

Este un sistem bazat pe sateliti care furnizeaza coordonatele, timpul si viteza navei cu precizie. Este un sistem functionabil pe orice vreme, cu acoperire globala. Componenta spatiala este formata din 24 de sateliti, dintre care minim 6 sunt vizibili din orice punct de pe Pamant. Receptoarele GPS transforma datele de la sateliti si furnizeaza pozitia tri-dimensionala (latitudine, longitudine, inaltime).

Precizia punctului receptat depinde de capabilitatea echipamentului utilizatorului astfel:

1.SPS(Standard Positioning Service) este nivelul standard de acuratete; este disponibil fara restrictii fiecarui utilizator furnizand o acuratete orizontala de aproximativ 100 metri.

2.PPS(Precise Positioning Service)este limitat utilizatorilor autorizati si furnizeaza o acuratete orizontala de aproximativ 30 metri

d) Semnale radio

Referiri specifice privitoare la echipamentul radar sunt redate doar in anumite cazuri. Detalii despre astef de facilitati radio sunt date in urmatoarele volume din: Admirality List of Radio Signals.

Vol. 2. Geamanduri radio, faruri radio,

Vol. 5. Sisteme de navigație, Decca, Loran;

Principiul sistemului Decca a fost fundamnetat în anul 1937; el a fost realizat în Anglia, în perioada celui de-al doilea război mondial și apicat pentreu prima data pe scară largă în anul 1944, la debarcarea Aliațiilor în Normandia. Primul lanț de stații Decca pentru uzul general al navigației a început să funcționeze în anul 1946, în sud-estul Angliei. În prezent, prima lănțuire de stații aflate în funcție, sistemul Decca acoperă întreaga coastă de vest a Europei, a Mării Baltice, coastele de est și vest ale Americii de Nord, Golful Persic, coastele de est și vest ale Indiei în zonele Calcutta și Bombay, insulele Japoniei, precum și coasta de nord-vest a Australiei. Dat fiind excepția sistemului, o serie de noi lanțuri de stații Decca se alfă în construcție sau sunt în proiect.

Folosește banda de frecvențe joase cuprinsă între 70 și 130 kHz, bătaia undei directe fiind de circa 240 Mm de stația principală.

Rețele hiperbolice Decca sunt prezentate pe hărți marine în proiecție Mercator, în trei culori, care dau și denumirea celor trei stații secundare ce determină ficare familie de diperbole în parte: roșie, verde și purpurie.

Primul lanț de stații Loran a intrat țn funcție pentru uzul general al navigației în anul 1957. În prezent se dispune de 30 de stații Loran ce acoperă o supafață importantă a apelor navigabile ale globului, ca în figura de mai jos:

Suprafața hașurată reprezintă zona acoperită de bătaia undelor directe, iar cea în afara cesteia și linia punctată, aria acoperită de bătaia undelor reflectate a acestor stații

Frecvența joasă a undei purtătoare și puterea mare la emisie (puterea de vârf de 60-200kW) fac ca bataia undei directe să ajungă până la 1400 Mm în timpul zilei și 1000 Mm noaptea, când se propagă deasupra mării, permițând linii de bază între stații de 500-1000 Mm.

Comparație: Nivelul comunicațiilor de la navă vs.Gradul de obținere a informațiilor despre gheață

Metode:

HF VHF or HF Marine Radio Voice Communication

BBS Canadian Ice Service’s Bulletin Board Service

R-Fax HF Radio Facsimile via C.G. Radio or NORDREG

T-Fax Telephone Facsimile via INMARSAT or MSAT

DIS Can. Ice Service’s Dial-In / Fax-back Service

Enfotec’s ‘Ice-Nav’ or the Ice Service’s ‘Ice-Vue’

Internet E-Mail

APT Auto. Picture Transmission (eg. Wx. NOAA with 4km Resolution – $10-15K)

Canada Post Mail

HRPT High Resolution Picture Trans. (For NOAA AVHRR imagery direct from the satellite – $150k)

the effectiveness of the ice escort1, if any.

7. Rute de navigație

Navigatia in ape adiacente Rusiei

Ultimele harti si publicatii rusesti dau informatii suficiente pentru navigatie catre porturile deschise traficului international.

Drumul Maritim de Nord.

O atenție deosebită a fost acordată descoperirii Drumului Maritim de Nord, adică stabilirii celei mai scurte căi din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, prin mările Arcticii.

După mai multe încercări, prima nava care a parcurs acest drum de nord – de la Arhanghelsk în Oceanul Pacific – într-un singur anotimp navigabil, a fost spargatorul de gheața '' Sibireakov '', în anul 1935, sub conducerea savanților geografi Vize si Smidt. Abia în anul 1939, pentru prima dată în istorie, spărgătorul de gheața '' Litke '' a executat ambele drumuri, dus și întors, în aceeași vară. Astfel, s-a ajuns la realizarea Drumului Maritim de Nord.

Importanța acestui drum rezultă fie și dintr-o sumara cercetare a hartii Uniunii Sovietice. Pentru a ajunge de la Leningrad la Vladivostok prin canalul Suez, navele parcurg o distanta de 23 000 km, iar ocolind Africa pe la Capul Bunei Sperante, 29 000 km. Ori, aceeasi cursa prin Drumul Maritim de Nord însumeaza doar 14 280 km, afara de faptul ca portiunea Murmansk – Vladivostok este cuprinsa în întregime în sfera suveranitatii teritoriale si de stat a Uniunii Sovietice ( acum Rusia ). Este singura artera de comunicatie în regiunile de nord ale Asiei si Europei prin intermediul careia se aprovizioneaza populatiile nordice si se fac transporturi foarte economice legate de valorificarea resurselor inepuizabile ale regiunilor arctice…………………………………………………………….

Cercetătorii polari sovietici au dus cu cinste stafeta predecesorilor lor Nansen, Amundsen,Peary si a altora spre noi cuceriri ale stiintei……………………………………..

În afara de Svernaia Zemlea, în Arctica au fost descoperite multe alte insule mici. Pe ghetarii în deriva au fost instalate numeroase statiuni polare si observatoare, care studiaza sistematic acest tinut. Se efectueaza si cercetari oceanografice care au luat amploare deosebita dupa 1948……………………………………………………………….

Statiunile polare efectueaza cercetari complexe, oceanografice, geofizice, meteorologice, aerologice. M.M. Somov erou al Rusiei, doctor în stiinte geografice a condus statiunea '' Polul Nord 2 '', înfintata in anul 1950, A.V.Tresnicov,care a participat la 12 expeditii arctice si a tiparit 16 lucrari stiintifice, a condus statiunea '' Polul Nord 3 '' înfintata in anul 1954, iar G. I. Tolszicov a condus statiunea '' Polul Nord 4 ''. Treptat, au aparut noi statiuni polare, ajungându-se în momentul de fata la peste 30……………………

Pentru asigurarea navigatiei si a cercetarilor stiintifice in Arctica, în anul 1939 s-a construit spargatorul de gheata atomic '' Lenin '', cel mai mare din lume, având 44 000 cai putere, si care a lucrat in Arctica trei ani fara întrerupere si fara sa fie alimentat cu combustibil ( datorita celor trei reactoare atomice instalate la bord ). S-a calculat ca spargatorul de gheata '' Lenin '' ar putea înconjura Pământul de 8 – 10 ori fara reîncarcarea cu combustibil a reactoarelor sale……………………………………………………………………………….

Numai într-un singur an ( 1962 ) spărgătorul de gheață '' Lenin '' a eliberat dintre gheturi 90 de vase. Experienta câstigata prin darea în exploatare a spargatorului atomic '' Lenin '' va servi la punerea bazelor planului de perspectiva în crearea unei puternice flote de spargatoare de gheata……………………………………………………………………………………………………….

În anii 1945 – 1946, S.U.A si Anglia au organizat cercetari în Arctica si în special în tinuturile polare. S-au studiat : circulatia aerului, structura paturilor înalte ale atmosferei etc. Între anii 1950 si 1960, bombardiere grele americane au studiat posibilitatile de aterizare pe banchize în Marea Beaufort si de stabilire a unor cai aeriene internationale permanente…………………………………………………………………………………….

Mai multe state capitaliste au efectuat expeditii maritime militare, acordând o atentie deosebita navigatiei submarinelor sub gheata. Spargatorul de gheata american '' Edisto '' a ajuns pâna la 85° latitudine nordica. Mare vâlva a produs în presa americana o calatorie pe sub gheturi a submarinului atomic american '' Nautilus ''. La nord de Groenlanda, s-au creat în Marea Beaufort si în alte localitati statiuni meteorologice americane care furnizeaza date știintifice importante………………………………………………………………………….

Descoperirile geografice ale secolului al XX-lea in Arctica americana, daneza, norvegiana sunt strâns legate si de numele lui Knut Iacob Rasmussen, pasionat cercetator al vietii eschimosilor ( poate si pentru faptul ca mama sa era o femeie eschimoasa casatorita cu un danez ). Dupa ce a participat la expeditiile daneze dintre anii 1902 si 1908 în Groenlanda, Rasmunssen a organizat între anii 1912 si 1933 sapte expeditii, asa numitele '' Expeditii Thule '' ( dupa denumirea asezarii Thule – baza stiintifica de pe tarmul golfului Baffin ). Cu acest prilej, Rasmunssen a realizat si cea mai lunga calatorie ( 15 luni ) cu sanii trase de câini …………………

În pragul secolului al XX-lea, Drumul Maritim de Nord-Vest ( spre deosebire de Drumul Maritim de Nord – numit si Drumul Maritim de Nord-Est – , Drumul Maritim de Nord-Vest este cel care traverseaza marile tinutului Arctic pe la nordul continentului american din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific ) , explorat timp de trei secole de englezi, canadieni, danezi, îsi asteapta cuceritorul si acesta a fost Roald Amundsen care, pe barca cu motor '' Gjöa '' , însotit de sase oameni, a parcurs între anii 1903 si 1906 întreag drumul din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, ocolind prin Arctica continentul american.

În 1944, canadianul Larsen Henry parcurge într-o singura perioada de navigatie Drumul Maritim de Nord-Vest, din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific………

Paralel cu cautarea Drumului Maritim de Nord-Vest multe din expeditiile amintite, precum si alte expeditii arctice americane, daneze, norvegiene si-au propus urmatoarele obiective:
– Să cerceteze Groenlanda și alte regiuni arctice,
-Să ajungă la Polul Nord,
– Să exploreze Drumul Maritim de Nord-Vest, ocolind Europa și Asia.

7.1 Din Atlantic catre Pacific (Pasajul de Nord-Vest)

Pentru fiecare rută, “direcțiile”, care au luat in considerare toată experiența posibilă (existentă la îndemâna) oferă un ghid pentru planificare.

În toate informațiile furnizate, care nu corespund în totalitate în totdeauna cu realitatea într-un mod exact, trebuie privite prin prisma împrejurarilor actuale existente în zonele respective.

Desparte Oceanul Arctic Nord American de Stramtoarea Davis si Stramtoarea Baffin spre est si de Stramtoarea Bering in vest si are patru rute posibile. Intrarea sau iesirea estica pentru toate rutele prin Stramtoarea Lancaster (74° 15’N , 80° 00’W); intrarea sau iesirea vestica se afla in Golful Admunsen (74° 45’N, 125° 00’W).

In 1969 prima navă comercială, S.S.Manhattan, un mare tanc petrolier de peste 150.000 de tone și special consolidat pentru acest motiv, a traversat Pasajul de nord-vest prin Stramtoarea Lancaster, Stramtoarea Barrow, Stramtoarea Viscount Melville, Stramtoarea Prince of Wales si Golful Admunsen. In acest voiaj un spargator de gheata canadian a insotit tancul si in numeroase cazuri a fost nevoit sa ajute tancul.

7.2 Rute din Atlantic catre Oceanul Arctic

Sunt doua rute practice pentru navele de suprafata din Oceanul Atlantic dintre Canada si Groenlanda catre Oceanul Arctic; ambele sunt limitate la spargatoare de gheata pentru perioade scurte de timp in ultima parte a lunii august.

Prima ruta este prin Stramtoarea Nares,care duce in Nordul Golfului Baffin.

A doua ruta este prin Stramtoarea Jones care se deschide in partea de nord-vest a Golfului Baffin si Golfului Norvegian.

7.3 Rute interioare

Intre Frederiksdal (600 00’N, 440 40’W) si Krauslshavn (740 07’N , 540 04’W) sunt fixate rute interioare prin canalele dintre insulele care marginesc coasta de vest a Groenlandei.

7.4 Rute din Marea Nordului

Rutele din Marea Nordului iese din Marea Barents in Marea Kara prin una din urmatoarele variante:

1. prin Stramtoarea Proliv Yugorskiy Shar care se afla intre Ostrov Vaygach (700 N, 600E) si continent;

2. prin Proliv Karskiye Vorota, stramtoare care separa partea nordica a Ostrov-ului Vaygach de Novaya Zemlya;

3. prin Proliv Matochskin Shar care desparte Novaya Zemlya aproape in jumatate;

4. in jurul partii nordice a lui Novaya Zemlya;

Cele mai multe vase care folosesc aceste rute din Marea Nordului sunt consolidate pentru navigatia sigura in zona polara si au un pescaj maxim de 7,6 metri; aceasta pentru ca, lasand la o parte limitarea zonelor de ancoraj, navele cu un pescaj mai mare au un risc ridicat de a se pune pe uscat in conditii nefavorabile.

Pilotajul asistat de spargatoare de gheata este disponibil, la cerere, pentru toate rutele Marii Nordului. Pentru partea vestica a rutei, de la intrarea Vestica in Marea Kara pana la 1250 E , pilotajul este furnizat de Gavan’Dikson (730 30’N , 800 31’E). Pentru partea estica, de la 1250 E la Stramtoarea Bering, pilotajul este furnizat de Pekev (690 45’N , 1700 20’E) .

Pilotajul asistat de spargatoare de gheata poate fi efectuat prin una din urmatoarele metode:

1. căte un pilot ambarcat in fiecare navă;

2. nave care au sau nu au piloți la bord sunt conduse de un spărgător de gheață;

3. ghidare din partea unui avion de patrulare;

4. instructiuni primite prin radiotelefonie;

7.5 Rute spre și dinspre KAP FARVEL și Strâmtoarea Davis

Strâmtoarea Davis; informații referitoare la strâmtoarea Davis și Hudson și Golful Hudson se regăsesc în “Admirality Sailing Directions”

Kap Farvel ; rutele următoare acoperă zona de la 58 30’N la 44N, aproximativ 75 Mm la sud de kap Farvel.

7.6 Kap Farvel – Nordkapp

Pericolele de navigație prezente în acestă zonă sunt prezentate în “Ghidul Navigatorului”. Anomalii magnetice s-au raportat în apropierea Jan Mazen și Islandei, în mod particular acolo unde adâncimile sunt mai mici de 135m și în largul coastei Norvegiene.

Ruta de la Kap Farvel este ortodromică, traversează strâmtoarea Danemarca și trece la 30 Mm Sud de Jan Mayen spre Nordkapp. Dacă strâmtoarea Danemarca este nenavigabilă ruta trebuie să fie pe la Islanda, ortodromică, de la Kap Farvel la punctul 6320’N, 16W.

DISTANȚE N de Islanda: 1810 Mm

S de Islanda: 1910 Mm

7.7 Kap Farvel – Coastele de W ale Norvegiei și Marea Nordului

De la Kap Farvel rutele sunt pe cele mai scurte cai care asigură navigația in siguranță.

Pentru Bergen ruta trece printre Foroyar și Insulele Shetland.

Pentru Lindesnes ruta trece printre insula Fair și Insulele Orkeny.

Pe linia de adâncime de 200m dinspre N, în Marea Nordului există platforme de foraj marin, câmpuri de exploatare petroliere, conducte și sisteme de balizaj.

DISTANȚE : Trondheim 1590 Mm

Bergen 1490Mm

Lindesnes 1580Mm

7.8 Kap Farvel – Insulele Britanice, Biscaya și porturile spaniole nordice

Pentru apropierea dinspre W de canalul Englez, Île d’Ouessant, Golful Biscaza și W-ul coastelor Spaniei și Portugaliei. Rutele sunt ortodromice dar navele care navigă spre porturile golfului Biscaya trebuie să treacă la cel puțin 10 Mm SW de Chaussee de Senin.

DISTANȚE: Cape Wrath 1210Mm;

Inishtrahull 1200Mm;

Fastnet Rock 1250mm;

Bishop Rock 1400Mm;

La Gironde 1710Mm;

Vigo 1640Mm;

Sunrise.Arctic map

Kap Farvel. Graficul mareelor

59.7500° N, 43.8833° W

2003-06-22 8:05 PM WGST 0.63 meters Low Tide

2003-06-22 10:20 PM WGST Sunset

2003-06-23 2:11 AM WGST 1.80 meters High Tide

2003-06-23 3:34 AM WGST Sunrise

2003-06-23 8:21 AM WGST 0.63 meters Low Tide

2003-06-23 2:27 PM WGST 1.84 meters High Tide

2003-06-23 9:28 PM WGST 0.61 meters Low Tide

2003-06-23 10:20 PM WGST Sunset

2003-06-24 3:11 AM WGST 1.75 meters High Tide

2003-06-24 3:34 AM WGST Sunrise

2003-06-24 9:16 AM WGST 0.60 meters Low Tide

2003-06-24 3:25 PM WGST 1.89 meters High Tide

2003-06-24 10:18 PM WGST 0.56 meters Low Tide

2003-06-24 10:20 PM WGST Sunset

2003-06-25 3:35 AM WGST Sunrise

2003-06-25 4:06 AM WGST 1.75 meters High Tide

2003-06-25 10:01 AM WGST 0.54 meters Low Tide

2003-06-25 4:17 PM WGST 1.97 meters High Tide

2003-06-25 10:20 PM WGST Sunset

2003-06-25 11:00 PM WGST 0.51 meters Low Tide

2003-06-26 3:35 AM WGST Sunrise

2003-06-26 4:50 AM WGST 1.78 meters High Tide

2003-06-26 10:42 AM WGST 0.48 meters Low Tide

2003-06-26 4:58 PM WGST 2.06 meters High Tide

8. Scheme de separare a traficului

Schemele de separare a traficului din Oceanul Arctic sunt prezentate in ceea ce urmeaza. Atat shemele adoptate de IMO cat si cele stabilite de autoritatile in a caror competenta se afla sunt prezentate impreuna cu autoritatea care le-a stabilit. Schemele adoptate de IMO nu sunt diferentiate de cele locale pe harti. Rutele de pe coasta nordica a Rusiei nu sunt adoptate de IMO.

Marea Alba(Beloye More)

Off Mys Zimnegorskiy (Guvernul Rusiei)

Off Ostrov Sosnovets (Guvernul Rusiei)

Off Ostrova Ponoyskiye Ludki Guvernul Rusiei)

Off Tersko-Orlovskiy (Guvernul Rusiei)

Off Svyatonosskiy Poluostrov (Guvernul Rusiei)

Marea Barents

Intrarea in Kol’skiy Zaliv (Guvernul Rusiei)

Proliv Karskiye Vorota (Guvernul Rusiei)

O serie de scheme de separare a traficului si drumuri recomandate sunt stabilite in apropiere de Kol’skiy Zaliv. Aceste scheme de separare a traficului si drumuri recomandate ar trebui urmate de navele care se apropie de Arkhangel’sk dinspre nordul lui Mys Svyatoy Nos.

Cea mai periculoasa si mai ingusta parte a rutei este prin Proliv Orlovskaya Salma. Aici nu se gasesc semne de navigatie intre Gorodetskiysi Torsko-Orlovskiy Light cu exceptia farului de la Mys Ostraya Ludka (67° 25’N ,

41° 06’E).

9. Hărți și Publicații

Hărțile cu rute dedicate reprezintă un element important în planificarea voiajului. Ele arată, funție de luna anului, starea vremii și informații despre gheață, curenți oceanici, linii de incarcare pe zone, și câteva trasee și distanțe recomandate. Fiecare hartă este publicată în 12 versiuni, câte una pentru fiecare lună a anului.

9.1. Hărți oceanice

Pentru obținerea harților potrivite se apelează la dealerii autorizați și se consultă catalogul de hărți– “Admirality Charts”. Catalogul, ca și sumarul anual al Notice-urilor, ofera adresele tuturor dealerilor autorizați de hărți din întreaga lume.

Este cunoscut faptul că hărțile oceanice sunt încă realizate pe baza unei game variate de surse a căror acuratețe, precizie, lasa de dorit, în special cele legate de informațiile referitoare la adâncimi și posibile pericole de navigație. Aceste lipsuri sunt mult diminuate în cazul rutelor frecventate în mod curent, dar chiar și pentru aceste rute dedicate nu se poate spune că s-au epuizat toate domeniile de cercetare; navele moderne, cu pescaje mari, sunt încă expuse unui potețial risc, dar acesta este oricum mult diminuat în cazul rutelor recomandate. Pentru cunoașterea mai multor amănunte despre astfel de posibile pericole de navigație, precum și despre modul în care se marchează pe harți atunci când se cunosc, trebuie studiata cartea (publicația) “The Mariner’s HandBook” – “Ghidul Navigatorului”.

9.2. Hărți oceanice gnomonice

Hărțile gnomonice sunt indicate și ușor de folosit pentru trasarea “drumurilor” ortodromice. Acoperirea acestor hărți (Oc. Atlantic, Oc. Indian, Oc. Pacific.) .

Publicații pentru navigația costieră cuprinsă în rută, precum și pentru apropierea de port, trebuie studiate următoarele publicații:

Admirality Sailing Directions – oferă informații despre port, condiții locale de navigație;

Admirality Lists of Lights(Cartea Farurilor) – oferă detalii despre luminile de navigatie și semnale de ceață ale farurilor de pe țărm;

Admirality Tide Tables – ofera predicții referitoare la înălțimile apelor atnse pe timpu mareelor din toată lumea, și la curenții de maree. Atlasele curenților de maree dau detalii despre curenții de mareee din vecinătatea insulelor Britanice (și a altor zone)

Admirality List of Radio Signals – oferă detalii despre facilitați radio care sunt disponibile pentru marinari incluzând detalii și informații despre avize de navigație și vreme, facilități de determinare a poziției navei cu ajutorul procedeelor radioelectronice, precum și despre srviciile portuare și pilotaj.

Admirality Distance Tables – pot fi utilizate cu succes în cazul comparării distanțelor de parcurs, folosind rute dedicate prin arhipelaguri sau ocolind masele de pământ (țărm) în conexiune cu studiul distanțelor făcut cu ajutorul “Ocean Passages of the World”;

Annual Summary of Admiralty Notices to Mariners (sumarul cumulativ al noticeurilor către navigatori) – conține re-printările tuturor Notice-urilor preliminare/temporare care afectează hărțile “Admirality” precum și corecțiile pentru “Admirality Sailing Directions” în forță la 1 Ianuarie a anului când a fost publicată cartea respectivă, conține și notice-uri anuale care acoperă și alte obiective de interes pentru navigatori.

Lista agenților furnizorilor autorizați de hărți;

Lista porturilor care beneficiază de acoperirea noticeurilor

Sinistre și salvare pe mare

Ape teritoriale și jurisdicții de pescuit

Informații referitoare la submarine.

The Mariner’s Handbook (ghidul navigatorului) – oferă informații cu caracter general despre aprovizionarea și modul de utilizare al hărților “Admirality” și publicațiilor de navigație, vreme, gheață, pericole de navigație și alte subiecte.

Concluzii

Navigația în zone cu sloiuri în derivă, cu ghețuri compacte și cu ghetari, prezintă un pericol mare pentru siguranță navigației.

In cartea pilot sunt descrise condițiile climatice și indică rute de urmat, cu diferite note, recomandate navelor (propulsate de o mașină), pentru fie care zonă.

Zonele cu pericol de gheață se întalnesc la latitudini mari, peste 45 – 50°, dar s-au întalnit sloiuri si ghețari si la latitudini mai mici, până la 35°.

Navele care navigă în mod regulat in zone cu latitudini mari, sunt de o construcție specială, având prova mai robustă iar elementele de osatură și bordajul supradimensionate.

Ca primă măsură pentru evitarea pericolelor determinate de ghețuri, se impune o informare profundă prin studiul unor documente ce conțin informații privind regimul ghețurilor, și anume :

– Cărțile Pilot ale zonei;

– Hărți lunare cu regimul gheturilor;

– Hărți pilot;

– Rutele maritime recomandate (Ocean Passages for the World);

– Rapoartele privind ghețurile , transmise de serviciile de cercetare a gheții in diferite zone, transmise prin radio (programul de lucru al statiilor respective – vol. 3 din Radio Signals);

Marinarul nu se poate baza în obținerea observațiilor corpurilor cerești precise. În cea mai mare parte a sezonului navigabil, norii ascund soarele iar zilele lungi și nopțile scurte din timpul verii împiedică folosirea stelelor pentru observații. Vara, când în afară de lună, câteodată doar soarele poate fi utilizat pentru observații, și, cum recunoașterea precisă în gheață este imposibilă precizia pozițiilor rezultate trebuie întotdeauna pusă sub semnul întrebării.

Datorită pericolelor pe care le prezinta pentru nava campurile de gheata si in mod deosebit icebergurile precum si datorita faptului ca pozitiile transmise se de serviciile de urmarire nu sunt sigure, se impune organizarea serviciului de veghe la nava.

Semne ale apropierii de zone cu gheata :

– apariția de reflexii luminoase pe suprafata inferioara a norilor;

– sloiuri mici si izolate;

– racirea brusca a temperaturii apei marii;

– calmarea bruscă a mării (sub vânt);

– apariția bruscă a ceții.

Radarul constituie un mijloc eficient dar nu totdeauna sigur (fenomenul de umbră în spatele ghețarului).

Ghețarii sunt descoperiți la 4 Mm.
Evitarea ghețarilor :
– la distanță mare ;
– în anumite cazuri – mașina înapoi;
– se navigă cu viteză redusă;
– când nu poate fi evitat e de preferat coliziunea cu prova.

Anexe:

Exemple de rapoarte meteo:

NAVTEX westArctic

NOTE: Corrected and/or amended bulletins are listed first *

FQCN35 CWVR 061150

NAVTEX FOR PRINCE RUPERT VAJ AT 4:00 AM PST FRI 6 JAN 2012.

VLD 06/12Z-08/08Z,

WND(KT), VIS(NM) ABV 1 NM UNL IND, FOG IMPL VIS LESS THAN 1 NM.

SYNOPSIS:

06/12Z C-FRONT ON LINE N-S OVR BOWIE. 07/06Z DISS C-FRONT OVR THE

MAINLAND COAST. 07/18Z FRONT OVR HAIDA GWAII EXTDG SWWD.

QUEEN CHARLOTTE STRAIT:

WNG: GALE.

WND: SE20-30. 06/18Z SE30-40. 07/00Z SE25. 07/18Z S40.

QUEEN CHARLOTTE SOUND:

WNG: GALE.

WND: SE30-40. 06/23Z W20. 07/08Z S25. 07/13Z S40-45. 08/00Z S35.

CENTRAL COAST FROM MCINNES ISLAND TO PINE ISLAND:

WNG: STORM.

WND: SE25. 06/14Z SE30-40. 07/05Z SW20. 07/12Z SE25. 07/18Z SE40-50.

HECATE STRAIT:

WNG: STORM.

WND: SE25-30. 06/14Z SE30-40. 06/23Z SW15-20. 07/12Z SE35-40. 07/17Z

SE40-50. 07/21Z S35.

DIXON ENTRANCE EAST:

WNG: STORM.

WND: SE30-40. 06/17Z SE40-50. 06/21Z SW20-25. 07/05Z SW15. 07/12Z

SE35. 07/18Z SE45-55. 07/23Z SE35.

DIXON ENTRANCE WEST, WEST COAST HAIDA GWAII-N:

WNG: STORM.

WND: SE40-50. 06/17Z SW20-30. 07/02Z W15. 07/10Z SE30. 07/13Z

SE40-50. 07/20Z S30. 08/03Z S35-40.

WEST COAST HAIDA GWAII-S:

WNG: GALE.

WND: SE30-40. 06/17Z SW15-25. 07/03Z SW10. 07/10Z SE30. 07/13Z

SE35-45. 07/20Z S35.

DOUGLAS CHANNEL:

WNG: NIL.

WND: LGT. 06/15Z OUTFLOW N10-15. 07/02Z LGT. 07/14Z INFLOW SW15.

BOWIE-N:

WNG: STORM.

WND: SE40-50. 06/14Z SW30-40. 06/20Z W20-30. 07/01Z W10-20. 07/07Z

SE25. 07/12Z SE40-50. 07/19Z SW30. 08/05Z S35.

BOWIE-S:

WNG: GALE.

WND: SW35. 06/23Z W15-25. 07/06Z SE25-35. 07/13Z S40. 07/23Z SW30.

08/06Z S40.

WAVES(M) VLD 06/12Z-08/08Z.

QUEEN CHARLOTTE SOUND:

4. 07/08Z 3. 07/18Z 4-6.

CENTRAL COAST FROM MCINNES ISLAND TO PINE ISLAND:

3-4. 07/18Z 4-6.

HECATE STRAIT-N:

1-2. 06/15Z 2-3. 06/23Z 1-2. 07/12Z 3. 07/15Z 4. 08/00Z 3.

HECATE STRAIT-S:

3. 07/12Z 4. 07/15Z 5-7. 08/03Z 4.

DIXON ENTRANCE EAST:

2. 06/15Z 3-4. 06/23Z 2. 07/12Z 3-4. 07/15Z 5. 08/00Z 3-4.

DIXON ENTRANCE WEST – W OF LANGARA, WEST COAST HAIDA GWAII:

3-4. 06/17Z 4-6. 07/08Z 4. 08/00Z 5.

DIXON ENTRANCE WEST – E OF LANGARA:

2-3. 08/00Z 2.

BOWIE:

4-6. 07/04Z 3-4. 07/15Z 5.

END

Date Modified: 2011-12-22

Marine Forecasts for the Western Arctic Waterway (Beaufort Sea – St. Roch Basin)

* NOTE: Corrected and/or amended bulletins are listed first *

FQCN14 CWNT 150200

Marine forecasts for the Western Arctic waterway issued by

Environment Canada at 7:00 p.m. MST Monday 14 November 2011 for

tonight and Tuesday.

Forecasts have ended for the season.

Tipuri de hărți hidro-meteo

BIBLIOGRAFIE:

Bărbuneanu P., Mările și Oceanele Pământului, București, 1967

Balaban, Ghe., Tratat de navigație maritimă, Ed Sport-Turism, 1981

Scurtu G., Asigurare hidrografică de navigație, București , 1968

*** Admirality List of Radio Signals Diagrams Relating to Wheather Reporting and Forecast Areas, London, 1998

*** Admirality List of Radio Signals, vol. II, L

*** Guide to Port Entry, Shipping Guides Ltd., 1995-1996

*** Ocean Passages for the World, London, 1973

*** Mariner´s Handbook

*** Original Image by Provincial Airlines Limited "Arctic." Microsoft® Student 2009 [DVD]. Redmond, WA: Microsoft Corporation

*** north@america@zoomout_I_4PAN_CLASSIC@012

*** news.National Geografic