Obtinerea Fenolului Si Utilizarile Sale

CUPRINS

ARGUMENTUL………………………………………………………………………………………………pag. 4

CAPITOLUL 1. FENOLII

1.1. Prezentarea generală a fenolilor………………………………………………………..5

1.2. Proprietățilile fenolilor………………………………………………………………………6

1.2.1. Proprietățiile fizice ale fenolilor…………………………………………………..6

1.2.2. Proprietățiile chimice ale fenolilor………………………………………………7

CAPITOLUL 2. OBȚINEREA FENOLULUI………………………………………………….10

2.1. Prin topirea sărurilor acizilor sulfonici aromatici cu hidroxid

de sodiu…………………………………………………………………………..10

Prin substituția nucleofilă……………………………………………………………………10

Prin oxidarea alchilbenzenilor…………………………………………………………….11

Prin procedeul cumenului………………………………………………………….11

Se obține industrial din produsele rezultate la cocsificarea

cărbunelui……………………………………………………………………………….11

CAPITOLUL 3. ANALIZA FENOLULUI

3.1. Metode de analiză……………………………………………………………………………13

3.2. Determinări pentru fenol…………………………………………………………………14

CAPITOLUL 4. UTILIZĂRILE FENOLULUI…………………………………………………17

CAPITOLUL 5. SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ PREVENIREA ȘI STINGEREA INCEDIILOR………………….19

CAPITOLUL 6. PROBLEME DE POLUARE PROTECȚIA

MEDIULUI……………………………………………………………………………….21

CAPITOLUL 7. CONCLUZII……………………………………………………………………………..22

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….23

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………….24

=== l ===

CUPRINS

ARGUMENTUL………………………………………………………………………………………………pag. 4

CAPITOLUL 1. FENOLII

1.1. Prezentarea generală a fenolilor………………………………………………………..5

1.2. Proprietățilile fenolilor………………………………………………………………………6

1.2.1. Proprietățiile fizice ale fenolilor…………………………………………………..6

1.2.2. Proprietățiile chimice ale fenolilor………………………………………………7

CAPITOLUL 2. OBȚINEREA FENOLULUI………………………………………………….10

2.1. Prin topirea sărurilor acizilor sulfonici aromatici cu hidroxid

de sodiu…………………………………………………………………………..10

Prin substituția nucleofilă……………………………………………………………………10

Prin oxidarea alchilbenzenilor…………………………………………………………….11

Prin procedeul cumenului………………………………………………………….11

Se obține industrial din produsele rezultate la cocsificarea

cărbunelui……………………………………………………………………………….11

CAPITOLUL 3. ANALIZA FENOLULUI

3.1. Metode de analiză……………………………………………………………………………13

3.2. Determinări pentru fenol…………………………………………………………………14

CAPITOLUL 4. UTILIZĂRILE FENOLULUI…………………………………………………17

CAPITOLUL 5. SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ PREVENIREA ȘI STINGEREA INCEDIILOR………………….19

CAPITOLUL 6. PROBLEME DE POLUARE PROTECȚIA

MEDIULUI……………………………………………………………………………….21

CAPITOLUL 7. CONCLUZII……………………………………………………………………………..22

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….23

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………….24

ARGUMENTUL

Proiectul cu tema “Obținerea fenolului și utilizările sale” a fost elaborat în scopul

susținerii examenului de certificare profesională în învățământ liceal, nivel 3, profilul “Resurse naturale și protecția mediului”, specializarea “Tehnician chimist de laborator”.

Proiectul cuprinde 8 capitole, care au mai multe subcapitole.

În primul capitol am prezentat generalitățile despre fenoli, proprietățile fizice și chimice ale acestora. Fenolul este un compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare hidroxil, având numeroase utilizări în industrie.

În capitolul al doilea am indicat metodele de obținere a fenolului. Acesta se poate obține prin :

topirea sărurilor acizilor sulfonici aromatici cu hidroxid de sodiu;

prin substituția nucleofilă a clorbenzenului cu grupa hidroxil;

prin oxidarea izopropil-benzenului (procedeul cumenului);

din produsele rezultate la cocsificarea cărbunelui. (industrial)

Capitolul al treilea descrie analiza fenolului : metode de analiză și determinările de laborator pentru stabilirea calității acestuia.

În capitolul al patrulea al proiectului sunt indicate utilizările fenolului. Acesta este utilizat în diferite domenii cum ar fi: industria coloranților, la fabricarea materialelor plastice, a medicamentelor, ș.a.

În capitolul al cincilea și al șaselea sunt prezentate măsurile de SSM și respectiv, problemele de poluare și protecția mediului, la fabricarea și prelucrarea fenolului.

Capitolul 7 prezintă concluziile și în continuare am indicat bibliografia pe care am consultat-o pentru elaborarea proiectului.

CAPITOLUL 1.

FENOLII

1.1. Prezentarea generală a fenolilor

Fenolii sunt compuși hidroxilici în care gruparea funcțională (-OH) este legată la un atom de carbon al unui nucleu benzenic (în stare de hibridizare sp2). Au formula generală :

Ar – OH

În fenoli, nucleul aromatic atrage electronii neparticipanți ai atomului de oxigen din grupa hidroxil (-OH), întărind legătura carbon-oxigen.

Consecințe:

atomul de oxigen din grupa hidroxil (-OH) devine mai puternic legat de nucleu și grupa hidroxil nu poate fi înlocuită

scade densitatea electronică a oxigenului și atomul de hidrogen este mai slab legat de el, hidrogenul este mai ușor cedat ca proton (H+) explicând aciditatea mai mare a fenolilor față de alcooli

crește densitatea electronică la nucleu, ceea ce face ca fenolii să dea

mai ușor reacții de substituție decât benzenul.

Denumirea fenolilor depinde de poziția și tipul substituenților în nucleu. Sunt utilizate nomenclatura rațională și sistematica. Astfel prezența unei grupe hidroxil (-OH) în nucleul benzenic formează un alcool aromatic, care după nomenclatura tradițională se numește fenol, iar după cea sistematică hidroxibenzen.

Formula fenoliilor este: C6H5-OH

După numărul grupărilor hidroxil din moleculă, fenolii se pot clasifica în:

Fenoli monohidroxilici

Fenoli polihidroxilici

Fenolii monohidroxilici au o singură grupare hidroxil (-OH) în molecula lor. Cel mai simplu fenol monohidroxilic este hidroxibenzenul C6H5-OH numit în mod obișnuit fenol iar omologul lui este hidroxitoluenul (CH3)C6H5-OH crezolul, la care se deosebește trei izomeri dupa poziția relativă a substituenților la nucleul aromatic și nume: orto-crezol, mete-crezol, para-crezol.

Exemple de fenolii monohidroxilici:

Fenolii polihidroxilici conțin în molecula lor mai multe grupări hidroxil. Fenolii di și trihidroxilici derivând de la benzen, sunt substanțe solide, frumos cristalizate cu următoarele denumiri și puncte de topire:

Metilfenolii sunt denumiți crezoli, iar dimetifenolii xilenoli. Uneori, fenolii sunt denumiți ca hidroxi-compuși, de exemplu:

oh oh cooh

ch3 ch3 ch3

oh

o-Crezol 2,6-Dimetifenol Acid p-hidroxibenzoic (2,6-Xilenol)

1.2. Propritățile fenolilor

Fenolii au atât proprietăți fizice cât și chimice.

1.2.1. Proprietățile fizice ale fenolilor

Fenolii sunt substanțe solide, cristalizate, cu miros caracteristic pătrunzător. Sunt puțin solubili în apă, ușor solubili în alcool, benzen etc.

Fenolul pur se prezintă sub formă de cristale incolore care în timp se oxidează și se colorează în roșu. Fenolul este toxic și caustic (produce arsuri pe piele). Naftolii sunt inodori, greu solubili în apă. Sunt substanțe toxice și corozive.

Fenolii sunt substanțe solide la temperatura obișnuită. Sunt substanțe cristaline și incolore. Fenolii au caracter slab acid, ceea ce a condus la denumirea de acid feric pentru fenol. Au un miros pătrunzător și neplăcut. Fenolii sunt ușor solubili în apă și solubili în dizolvanți organici.

Fenol – fișă tehnică

denumirie: Fenol

formulă chimică: C6H6O sau C6H5OH

aspect: cristale albe, prin oxidare gălbui portocalii

masa molară: 94,11 g·mol−1

stare de agregare: solid

densitate: 1,06 g·cm−3

punct de topire: 40,9 °C

punct de fierbere: 181,9 °C

presiune vapori: 0,2 hPa (20 °C)

solubilitate: bună în apă

Toxic – Caustic

1.2.2. Proprietățile chimice ale fenolilor

Fenolii pot să reacționeze în mai multe moduri și cu diferite substanțe.

Reacția fenolilor cu metalele

C6H5-OH + Na → C6H5-ONa + H2

Fenoxid de sodiu

Reacția fenolilor cu bazele

C6H5-OH + NaOH→ C6H5-ONa + H2O

Fenoxid de sodiu

Reacția fenolilor cu derivați halogenați (reacția de substituție la nucleul aromatic)

Reacția de hidrogenare

C6H5-OH + 3H2C6H11OH

Ciclohexanol

Identificarea fenolilor (FeCl3)

C6H5-OH + FeCl3 → C6H5-OFeCl2 + HCl

Reacția cu HCl gazos

C6H5-OH + HCl → C6H5-Cl + H2O

Clorobenzen

Reacția de esterificare cu un alcool

C6H5-OH + HO-C2H5 → C6H5-O-C2H5 + H20

Alcool etilic Eter difenilic

Reacția de ardere a fenolului (fenolul aprins arde punând în libertate negru de fum)

C6H5-OH +O2 → 6C +3H2O

În concluzie fenolii pot da:

reacții determinate de nucleul benzenic(reacții asemănătoare cu benzenul)

OH OH

C6H5 – OH + Cl2 AlCl Cl + + HCl

Cl

OH OH

NO2

C6H5 – OH + HONO2 + + HOH

NO2

OH OH

CH3

C6H5 – OH + CH3 – Cl + + HOH

CH3

OH OH

S03H

C6H5 – OH + HOSO3H + + HOH

SO3H

b) reactii determinate de prezenta grupei hidroxil

– reactia cu NaOH

C6H5 – OH + NaOH C6H5 – ONa + ½ H2

– reactia de eterificare

C6H5 – ONa +R – X C6H5 – O – R + NaX

    O proprietate importantă a fenolului este interacțiunea cu aldehida formică și formarea rășinilor fenolformaldehidice:

    Acest proces prezintă o reacție de polimerizare-policondensare, care decurge mai adînc cu formarea unor polimeri – fenolformaldehidici.

c)     Pentru fenol este caracteristică reacția de culoare cu clorura de Fe(III) – formarea unui compus de culoare violetă. Această reacție se utilizează ca reacție de identificare a fenolului.

reacția fenolilor cu clorura ferică

fenol –- coloratie violet

crezolii –– colorație albastră

hidrochinona –– colorație albastră

α-naftolul –– colorație violet intensă

β- naftolul –– colorație verde

CAPITOLUL 2.

OBȚINEREA FENOLILOR

Fenolii se pot obține prin mai multe procedee:

Prin topirea sărurilor acizilor sulfonici aromatici cu hidroxid de sodiu

(la 2500-3000C)

C6H5-S03Na + NaOH →C6H5-OH + Na2SO3 + H20

Benzen sulfonat Sulfat de

de sodiu sodiu

SO3Na ONa

NaOH + 2 Na SO3 + H2O

(Topire alcalină)

Fenoxidul de sodiu rezultat este tratat cu un acid mai puternic decât fenolul (pentru a-l deplasa pe acesta din combinații), acidul sulfuros. Rezultă pe lângă fenol, bisulfit de sodiu care este folosit la transformarea acidului benzensulfonic în sare de sodiu și eliberarea de acid sulfuros care este refolosit.

O Na OH

SO2 + H2O + NaHSO3

(Descompunere)

Prin substituția nucleofilă a clorbenzenului cu grupa hidroxil folosind alcalii puternice și temperatură ridicată (întrucât clorbenzenul are o reactivitate scăzută).

Cl OH

NaOH, H2O + NaCl

3400C

Prin oxidarea alchilbenzenilor.

Industrial se aplică oxidarea cumenului (izopropilbenzenului) la hidroperoxid de cumen (cu aer la 120oC și 4 atm.) și descompunerea hidroperoxidului în acetonă și fenol în prezența acidului sulfuric (0,02-0,1%).

Prin procedeul cumenului

Oxidarea izopropilbenzenului

O – O – H

CH2 CH3 – CH – CH3 CH3 – C – CH3

C6H6 + + O2

CH – CH3

OH

H SO + CH3 – C – CH3

O

Se obține industrial din produsele rezultate la cocsificarea cărbunelui.

Din gudronul de cărbune prin distilare fracționată se obțin mai multe fracțiuni care se titrează cu hidroxid de sodiu.

C6H5-Cl + NaOH → C6H5-OH + NaCl

condiții: NaOH c=30%, 350°C, 250 atm

Fenolul a fost izolat în 1837 din gudroanele rezultate la distilarea cărbunilor, de către Runge.Astăzi se mai obține din gudroane, dar, în cantități mari și prin sinteză. Este un produs incolor, solid, cristalizat sub formă de ace, cu miros specific. În contact cu aerul devine roșiatic datorită oxidării.

Este toxic, în contact cu pielea produce arsuri. Se folosește în cantități mari la obținerea fenoplastelor (prin condensare cu aldehidă formică), a policaprolactamei a unor coloranți și medicamente (acid acetil salicilic).

Crezolii (orto, meta și para -metilfenolii) se separă tot din gudroane.

Acțiunea bactericidă crește la alchilfenoli cu creșterea lungimii catenei atingând un maxim pentru C5 după care scade din nou cu creșterea numărului de atomi de carbon din catenă.

-Naftolul și -naftolul se găsesc, de asemenea, în gudroanele rezultate la carbonizarea cărbunilor. Sunt foarte puțin solubili în apă dar se dizolvă în alcool și eter etilic. Se obțin și prin sinteză:

-Naftolul prin hidroliza în mediu de acid sulfuric a -naftilaminei:

NH2 OH

+ H2O

– NH3

-Naftolul prin topirea alcalină a acidului -naftalensulfonic.

SO3Na OH

+ NaOH + 2 Na 2SO3

-Naftolul are acțiune antihelmintică, este germicid și fungicid, mai puternic decât fenolul, dar se folosește mai ales ca paraziticid.

CAPITOLUL 3.

ANALIZA FENOLULUI

Fenolul se întrebuințează în industria organică de sinteză, în fabricarea materialelor plastice și a fibrelor sintetice.

3.1. Metode de analiză

Fenolul antrenabil cu vapori de apă se poate determona prin metode volumetrice, colotimetrice sau cromatografice în funcție de concentrația în care se găsesc în apă. Pentru concentrație peste 50 mg/l se aplică metoda volumetrică iar pentru concentrația sub 50 mg/l metoda colorimetrică sau cromatografică.

1. Reacția de culoare – este o reacție de recunoaștere a fenolilor.(vezi proprietățile fenolilor)

Fenolul în prezența FeCl α- Naftolul în prezența FeCl3

– Naftolul în prezența FeCl3 Crezoli și hidrochinona în prezență de FeCl3

Obs. Culoarea se datorește cationului [Ar- OFe] 2+ și este diferită în funcție de natura fenolului.

2. Metoda de analiză volumetrică a fenolului

Fenolii separați din apă prin antrenare cu vapori de apă, tratați cu brom, formează tribrom-fenoli. Bromul rămas în exces este titrat cu tiosulfat, după adăugare de iodură de potasiu.

Mod de lucru:

Într-un vas de bromurare se iau 100ml distilat și 50 ml soluție bromat- bromură, se adaugă 5 ml acid sulfuric (H2SO4) 1:3, se închide imediat vasul, se agită puternic și se lasă o oră în repaus, la întuneric la temperatura camerei. Se introduc 10 ml soluție de KI, se la 5 minute, se scoate dopul vasului și se face titrare cu soluție de tiosulfat de sodiu (Na2S2O3) 0,1N.

3.2. Determinări pentru fenol

Fenolul este supus următoarelor determinări:

Reacții de identificare și condiții de puritate

Punctul de congelare

Conținutul în fenol

Solubilitatea în apă

Conținutul în substanțe nevolatile

Conținutul în sulf

a. Reacții de identificare și condiții de puritate. Această determinare se realizează cu ajutorul indicatorului metil-oranj când soluția de fenol trebuie să se coloreze în galben.

Mod de lucru:

Se separă o soluție limpede din 1 g fenol și 20 cm3apă. Fenolul conținut în soluție se supune următoarelor reacții de identificare:

3cm3 de soluție se tratează cu o picătură de FeCl3 până apare o colorație albastră-violetă.

3cm3 soluție se tratează cu 5 cm3 apă de brom și se formează un precipitat alb.

5cm3 soluție se tratează cu o picătură de metil-oranj (indicator) iar soluția trebuie să se coloreze în galben. Prin această reacție se determină limita de aciditate.

b. Punctul de congelare: Această determinare se realizează cu ajutorul unui aparat pentru determinarea punctului de congelare care este format din 2 eprubete de sticlă, o eprubetă care este prevăzută cu o flanșă metalică, un pahar Berzelius și un termometru.

Mod de lucru:

Pentru această determinare se întrebuințează o probă de analizat deshidratată. Astfel, într-un balon prevăzut cu un refrigerent cu aer, se distilă 50 cm3 fenol, până la obținerea unei cantități de 1cm3 condens. Se înlocuiește apoi refrigerentul cu un tub de CaCl2 și se răcește proba deshidratată.

Într-o eprubetă se introduc 20 cm3 fenol lichid deshidratat și se închide eprubeta cu un dop prevăzut cu termometru și agitator. Dacă fenolul a început să cristalizeze, se încălzește ușor eprubeta.

Se introduce eprubeta cu fenol în aparat la o temperatură de 6-8 grade mai mică decât punctul de congelare al fenolului. Printr-o agitare constantă, se observă în fenolul răcit treptat apariția primelor cristale care duc la o tulbureală a lichidului. Apoi se întrerupe agitarea.

c. Conținutul în fenol: se determină volumetric prin titrare. Fenolul reacționează cu bromul, deoarece soluția apoasă de brom nu este stabilă, se folosește o soluție de bromură-bromat, care pune bromul în libertate într-o soluție acidă în timpul titrării.

Mod de lucru:

Se cântărește 0,5 g fenol la balanța analitică, se dizolvă cu apă distilată într-un balon cotat de 250 cm3 și se completează cu apă până la semn. Se tratează 25 cm3 soluție cu 50 cm3 soluție bromură –bromat de potasiu (KBr-KBrO3) 0,1N, 10cm3 H2SO3 (reactiv), într-un flacon cu dop rodat și se lasă în repaus 15 minute. Se adaugă 2g KI (reactiv), dizolvată în 10 cm3 apă distilată, se agită, se lasă 10 minute la întuneric și se titrează cu tiosulfat de sodiu(Na2S2O3)

0,1 N până la decolorarea soluției în prezența amidonului ca indicator.

Au loc reacțiile: KBrO3 + 5KBr + 6HCl → 3Br2 + 6KCl + 3H2O

Br2 + 2KI → 2KBr + I2

I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S2O6

d. Solubilitatea în apă: se determină prin observarea soluțiilor cu ochiul liber la lumina zilei. Determinarea este diferită, în funcție de domeniul de utilizare și de calitatea fenolului întrebuințat.

Mod de lucru:

În cazul fenolului reactiv se cântăresc 2 g fenol la balanța analitică, se încălzește până la topire și se amestecă cu un volum egal de cloroform (CHCl3) până se obține un lichid limpede.

În cazul fenolului tehnic se cântăresc 5g fenol care se introduc într-un cilindru gradat de 100 cm3 cu dop șlefuit (rodat) sau într-un balon cotat, în care se adaugă 100cm3 apă distilată, având temperatura de 200C și se agită până la dizolvarea fenolului.

Trebuie să se formeze o soluție clară, fără opalescență.

Conținutul în substanțe nevolatile:

Mod de lucru:

Într-o fiolă de sticlă cântărită în prealabil la balanța analitică, se cântăresc 5g fenol. Fiola se încălzește pe baie de apă până la dispariția mirosului de fenol și apoi se introduce în etuvă la 1050C , timp de 30-40 minute.

Se răcește în exsicator care conține CaCl2 și apoi se cântărește. Se repetă operația până la o masă constantă.

Calcul:

m = masa fenolului luat pentru determinare în g

m1= masa reziduului în g

f. Conținutul în sulf: Analiza constă în determinarea cantității de iod corespunzătoare cantității de fenol și exprimarea acestuia în sulf. Aceasta se bazează pe faptul că, combinațiile organice ala sulfului de tip R-SH (mercaptan) reacționează cu iodul, conform reacției:

2R-SH + I2 → R2S2 + 2HI

Mod de lucru:

Se cântăresc 5g fenol la balanța analitică într-o fiolă de cântărire și se aduc cantitativ într-un pahar de titrare , de adaugă 5 cm3 CH3COOH și se completează cu apă distilată până la 100 cm3. Se lasă 5 minute , după care se adaugă 0,5-1g KI, 1 cm3 amidon și se titrează cu o soluție de I2 până la apariția culorii albastre.

CAPITOLUL 4.

UTILIZĂRILE FENOLULUI

Utilizările fenolului

În 1865 fenolul a fost utilizat pentru prima dată ca antiseptic la dezinfecția rănilor, dar din cauza caracterului iritant a fost înlocuit în chirurgie de alte antiseptice. Fenolul are un efect caustic asupra membranei celulei nervoase. Din cauza efectului bactericid se folosea ca dezinfectant, fiind folosit și la cultivarea plantelor producătoare de droguri ca erbicid.

Fenolul mai este folosit la producerea rășinilor artificiale precum bachelita care este un policondensat al fenolului și formaldehidei.

În timpul celui de al doilea război mondial, prinzionerii erau omorâți în lagărele germane cu injecții intracardiace cu fenol. In tehnica microscopică se folosește de asemenea formolul sau la conservarea organelor în anatomia patolgică. La construcțiile de lemn se folosește adezivul format din fenol-rezorcină-formaldehidă.

Creolina, dezinfectant folosit în medicină – este un amestec de crezoli cu soluție de hidroxid

Lisolul folosit în medicină – este un amestec de crezoli în săpunuri obișnuite.

Creozotul – un amestec de fenoli și crezoli – este folosit ca dezinfectant, la injectarea lemnului pentru a-l feri de putrezire. Conservarea cărnii afumate se datorește creozotului care se găsește în fumul rezultat prin arderea lemnului

Fenolii sunt compuși cu abilități anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-coagulante, și potrivit cercetătorilor spanioli, reprezintă cheia pentru reducerea riscului atacurilor de inima. Cantități mari de fenoli se găsesc în uleiurile virgine și extravirgine de măsline.

Se pare că în spatele efectelor miraculoase ale uleiurile de măsline se află o concentrație ridicată a moleculelor de oxid nitric, al căror rol este să dilate vasele de sânge, și un nivel redus de tensiune rezultat în urma oxidării.
"Consumul alimentelor bogate în fenoli îmbunătățește sănătatea cardiovasculară și protejează inima," a concluzionat cercetătorul Francisco Perez Jimenez.

Fenolii sunt utilizați pentru producerea substanțelor plastice policarbonate

(ex. sticle, cd-uri, căști), produse pentru igiena personală și a casei și a cosmeticilor. De asemenea fenolii sunt utilizați și pentru fabricarea hârtiei, a lichidelor antigel și a lacurilor. Alte utilizări:

Fenolul – la fabricarea materialelor plastice (relon, bachelita), în industria medicamentelor, a antidaunatorilor, în industria coloranților și a parfumurilor .

Crezolii sunt utilizați pentru obținerea materialelor plastice de tipul bachelitelor și în industria explozivilor. Au acțiune bactericidă mai puternică decât fenolul, de aceea se folosesc ca antiseptici, mai ales sub formă de emulsie, cu o soluție de săpun în apă.

Naftolii se utilizează ca intermediari în industria coloranților.

Hidrochinona este utilizată în tehnica fotografică și în industria coloranților.

Pirogarol este folosit în dozarea oxigenului din amestecurile de gaze și ca revelator fotografic.

Utilizarea fenolului în tratamente de reîntinerire a pielii.

Peelingul chimic este o tehnică neinvazivă ( nechirurgical) pentru a restaura o față ridată , pătatî sau distrusă de soare, utilizând o soluție chimică care va îndepărta straturile superficiale ale pielii. Noile celule ce se formează în timpul procesului de vindecare produc o suprafață a pielii mai netedă, mai întinsă, și cu aspect mai tânăr.

Peelingul chimic poate fi utilizat pe toată fața sau în regiuni specifice, cum ar fi fruntea sau aria dinjurul gurii. Nu trebuie considerat un substitut pentru un lifting facial – nu elimina pielea lăsată și în exces – dar mulți oameni pot beneficia de ambele proceduri. Există doua tipuri de soluții chimice utilizate în peeling: fenol și acid tricloracetic .

Peeling-ul cu fenol se utilizează pentru a trata riduri fine faciale, pete ale pielii cauzate de sarcină, anticonceptionale, boli virale, expunerea la soare, alte forme de distrucții cronice ale pielii cauzate de soare incluzând și afecțiuni precanceroase ale pielii. Pentru ca pătează ariile tratate ale pielii fenolul este utilizat pentru peeling-ul întregii fețe sau poate fi folosit pe arii limitate ale feței pe o piele unde contrastul cu ariile netratate să nu fie atât de evident.

Fenolul este utilizat exclusiv la față. Dacă se utilizează la gât sau în altă parte a corpului poate cauza cicatrici.

CAPITOLUL 5.

SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ PREVENIREA ȘI STINGEREA INCEDIILOR.

Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătății lucrătorilor în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale, a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 .

În scopul asigurării securității și sănătății lucrătorilor, trebuie să se respecte măsurile de S.S.M. :

să fie cunoscute și respectate, toate măsurile de P.S.I. ȘI S.S.M.;

să fie realizată întreținerea tehnică a locului de muncă și a echipamentelor și dispozitivelor; iar orice neconformități constatate și susceptibile de a afecta securitatea și sănătatea lucrătorilor, să fie corectate cât mai curând posibil;

să fie curățate utilajele, echipamentele și dispozitivele, cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă;

să fie păstrate în permanență, libere căile de acces ce conduc spre ieșirile de urgență și ieșirile propriu-zise;

să fie cu regularitate întreținute și verificate echipamentele și dispozitivele de securitate, destinate prevenirii sau eliminării pericolelor;

purtarea obligatorie a echipamentelor individuale de protecție;

folosirea dispozitivelor de protecție, corespunzătoare locurilor de muncă.

TOXICITATEA FENOLULUI

Fenolul este un toxic protoplasmatic, care patrunde in interiorul celulei, prin solubilizarea lipidelor. Actioneaza asupra sistemului nervos central producand hipotermie si paralizia centrului vasomotor.

Contactul cu pielea:

Este un iritant puternic pentru piele. Local, fenolul exercita o actiune caustica asupra pielii provocand leziuni grave, albicioase, dureroase.

Gravitatea leziunilor este in functie de concentratia solutiei, timpul de contact si dimensiunea zonei de expunere. Solutiile diluate provoaca dermatite severe, mai ales la contact repetat.

Contactul cu ochii:

Este un iritant puternic pentru ochi. Patrunderea accidentala in ochi a fenolului, sau a solutiilor concentrate, provoaca o iritatie severa, care poate duce la distrugerea corneei.

Inhalare:

Inhalarea sub forma de vapori, in doze cronice, duce la iritarea cailor respiratorii si determina scleroza vaselor sanguine. .

Ingestia:

In caz de ingestie, produce efecte caustice asupra tubului digestiv, tulburari neurologice, cardiovasculare, hepatice, renale. Doza letala pentru om este de 10 g fenol.

FENOLUL este o substanță toxică și corozivă, emanã vapori toxici, de aceea se va lua următoarele măsuri de protecție:

purtați echipament de protecție: ochelari pentru protecția completă a ochilor; mănuși; îmbrăcăminte corespunzătoare de protecție; mască de protecție; aparat de respirație.

fenolul se păstrează numai în recipientul original, într-un loc răcoros și bine ventilat;

produsul nediluat nu trebuie utilizat într-un spațiu închis fãrã o bunã ventilație;

nu deversați fenolul în canalizare sau în mediu, duceți la un centru autorizat de colectare a deșeurilor

păstrați containerele închise atunci când nu sunt utilizate și trebuie să fie etichetate;

depozitați la temperatura ambiantă ferit de soare și de umiditate sau alte deșeuri;

condițiile de muncă în spații închise trebuie bine aerisite;

nu inspirați vaporii/fumul.

ÎN CAZUL ÎN CARE:

la contactul cu ochii, se spalã imediat cu multã apã și se consultã medical;

la contactul cu pielea, se spalã imediat cu multã apã și sãpun;

în caz de înghițire, a nu se provoca voma: se consultã imediat medicul și i se aratã ambalajul (recipientul) sau eticheta .

CAPITOLUL 6.

PROBLEME DE POLUARE ȘI

PROTECȚIA MEDIULUI

Fenolul poluează aerul atmosferic, datorită utilizării în cantități mari în industrie, la obținerea fenoplastelor, a coloranților și a unor medicamente.

Pericolul fenolului activat de radiațiile ultraviolete ale soarelui, constă în provocarea de modificări patologice la plante.

Fenolul se întâlnește în apele de suprafață sau subterane, unde ajung o dată cu apele reziduuale industriale, provenite de la descompunerea pirogenetică a lemnului, de la fabricile de coloranți, materiale plastice, etc. De asemenea ei pot fi prezenți în apă ca urmare a descompunerii și putrefacției organismelor vegetale.

Folosirea fenolilor este limitată doar pentru dezinfecția mediului (suprafețe, aer). Nu este recomandată utilizarea lor pentru dezinfecția instrumentarului, datorită corozivității și nici utilizarea ca antiseptice, datorită toxicității.

Se folosesc, uneori, pentru dezinfecția instrumentarului utilizat în anatomia patologică și a echipamentelor contaminate cu bacilul tuberculozei, când nu se poate folosi decontaminarea prin caldură.

Efectele toxice ale derivaților fenolici sunt similare cu ale fenolului, actionând asupra sistemului nervos central.

Pot fi absorbiți de piele, mucoasele căilor respiratorii și tubului digestiv, dar rata de penetrare este în funcție de suprafața expusă și de concentrație.

Soluțiile concentrate sunt local corozive pentru piele și mucoase, iar soluțiile diluate provoacă roșeața și ulcerații ale pielei.

Fabricarea fenolilor impune luarea unor măsuri de protecție a mediului înconjurător. Poluarea accidentală cu fenoli poate modifica mult calitatea factorilor de mediu:

În perioada de monitorizare a calității mediului, 27.02 – 04.03.2007, în zona râului Dambovnic și Neajlov, indicatorii de calitate măsurați: materii în suspensii, consum chimic de oxigen, substanțe extractibile, cianuri și fenoli, au avut valori care indicau evident o poluare a amediului.

Rezultatele sunt evidențiate grafic, după cum urmează:

Fig. 1. Variația concentrației de FENOLI (mg/l) în lungul râului Dambovnic și Neajlov, pe perioada poluării accidentale

Din grafic se observă că fenolii au avut valori de aproape 15 ori mai mari decât cele admisibile în secțiunille aflate imediat aval de descărcarea apelor în Dambovnic, scăzând pe măsură ce înaintau în aval.

Fig. 2. Imagini de la poluarea accidentală de la S.C.,,Arpechim’’ 2007

CAPITOLUL 7.

CONCLUZII

În concluzie, fenolul este un compus organic în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic.

De fapt fenolul este un benzol la care s-a substituit o grupare hidroxilică, de aceea are un caracter ușor acid. La temperatura camerei fenolul apare sub formă de cristale incolore, care prin oxidare sau impurități, pot avea o culoare roză până la roșu brun.

Fenolul are un miros înțepător caracterisic aromat și este de 1000 de ori mai activ ca benzolul.

Utilizat în mai multe domenii, cum ar fi industria:

medicamentelor;

coloranților și a parfumurilor;

explozivilor;

industria fibrelor sintetice;

la fabricarea materialelor plastice;

în tehnica fotografică;

ca dezinfectant.

fenolul rămâne un compus chimic toxic care poate modifica grav calitatea mediului.

Fenolul se regăsește în componența săpunurilor, a dezinfectaților pentru suprafețe și este un ingredient activ în produsele de curtenie pentru locuințe. Este eficient împotriva bacteriilor și a virușilor dezvoltați. Nu are nici acțiune împotriva virușilor nedezvoltați și a sporilor.

Elaborarea proiectului cu această tema, m-a ajutat să înțeleg mai bine proprietățile fenolului și de aici, multitudinea utilizărilor sale.

Fenolul este un intermediar organic important pentru industria chimică.

BIBLIOGRAFIE

Albu, C., Cosma I., Petrescu O. – Chimie, manual pentru clasa a X-a, Editura didactică și pedagogică, București, 1984

Buchman A., Lupei E., Marincescu M. – Auxiliar curricular pentru clasa a IX-a SAM, domeniul chimie industrială, elaborat în cadrul CNDIPT-MEC, București 2004

Colectiv – Standard de pregătire profesională nivel 1, Domeniul Chimie industrială, varianta revizuită, București, 2005

Colectiv – Curriculum clasa a X-a, Școala de Arte și Meserii, București, 2005

Cosma O. și col. – Manual de pregătire teoretică de bază, anul I Școala profesională, Chimie industrială, Editura Oscar Print, București, 2000

Croitoru V., Vlădescu L., Cismas R., Teodorescu M.- Chimie analitică și analize tehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1997

Dobre L., Dragomir R., și col., Pregătire de Bază în Chimie Industrială, manual de practică, Ed. Oscar Print

Fătu, S., Stroe, F., Stroe, C., Chimie, manual pentru Școala profesională, Editura ALL, Educational 2000, București, 2001

Halmanghi I., Zaharescu A.- Tehnologie chimică organică, Editura didactică și pedagogică, București, 1962

Niculescu I., Dulcă A., Rodeanu T., Vidrașcu A. – Tehnologia fabricării și prelucrării produselor chimice, Editura didactică și pedagogică, București, 1993

11. C.D. ALBU, O. PETRESCU, I. COSMA ,,CHIMIE – Manual pentru clasa a X-a”, Editura Didactica si Pedagogica, București, 1995

12. MIHAI ZAPAN ,,Chimie organică – Edith Beral” , Editura tehnica, București 1973

ANEXA 1

Clasificarea compușilor organici

ANEXA 2

FENOL- UTILIZĂRI

a. La fabricarea medicamentelor

Pastile cu propolis, măceș și sirop de zmeură. Pentru gât și iritații ale mucoasei bucale. Flavonoidele si fenolii existenti in propolis actioneaza ca antioxidanti si intaresc imunitatea organismului. Măceșul este o sursă naturală de Vitamina C ușor absor

Produs pe bază de fenol utilizat în stomatologie.

ANTIOXIDANȚI CU UTILIZARE TERAPEUTICĂ

Polienolii și fenolii posedă atât proprietăți antioxidante cât și prooxidante. Dintre aceștia flavonoizii se utilizează deja sub formă de medicamente (Troxevasin, Glivenol, Rutozid), deși potențialul lor terapeutic este doar în mică parte cunoscut.

PROPOLISUL, un produs secretat de albine, conține mari cantități de flavonoizi și fenoli. Marea complexitate a compoziției împiedică standardizarea unor preparate, deși sub forma de extracte parțial purificate propolisul este utilizat mai ales pentru uz extern. Propolisul are pe lângă un puternic efect antioxidant și proprietăți bactericide, bacteriostatice, cicatrizante și antiinflamatorii.