Observatii Privind Evolutia Faunei de Insecte Daunatoare la Cultura de Porumb In Conditiile Ecologice ale Anului 2014

Observații privind evoluția faunei de insecte dăunătoare la cultura de porumb în condițiile ecologice ale anului 2014

CUPRINS

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

PARTEA 1- DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

CAPITOLUL I- Aspecte ale mediului cercetării

Amplasarea geografică, relieful și vecinii

Conditii ecologice ale regiunii

1.2.1 Relieful

1.2.2 Clima

Particularități de faună și vegetație specifice locului

1.3.1 Fauna specifică GAL CODRII HERȚEI

1.3.2 Vegetația specifică GAL CODRII HERȚEI

Caracterizarea tipului de cultura

1.4.1 Tipuri de arătură

1.4.2 Hibrizi folosiți

1.4.3 Producția preconizată

1.4.4 Lucrări de întreținere

Aspecte legislative privind conservarea biodiversității din arealele exploatate intesniv

CAPITOLUL 2- Entomofauna existenta în cultura porumbului

2.1 Caracteristici generale ale culturii de porumb

2.1.1 Răspândire

2.1.2 Cerințe față de climă

2.2 Caracteristicile generale ale entomofaunei specifice culturilor de porumb

2.2.1 Dăunători monofagi

2.2.2 Dăunători polifagi

2.2.3 Interpretarea procentuală a dăunătorilor specifici

2.3 Metode de urmărire ș evidențiere a prezenței insectelor dăunătoare în arealul studiat

2.4 Realizarea colecției entomologice

2.4.1 Borcanul entomologic

2.4.2 Tehnica pregătirii insectelor

PARTEA a 2-a –CERCETĂRI PERSONALE

CAPITOLUL 3- Materialul si metodele de cercetare

3.1 Materialul și metode de cercetare

3.2 Tehnicile de colectare utilizate și compararea lor obiectivă

CAPITOLUL 4-Rezultate obținute

4.1 Caracterizarea evoluției principalilor factori de mediu în anul 2014

4.2 Prezentarea speciilor dăunătoare din 2014

4.3 Analiza și interpretarea datelor

4.3.1 Fauna de nevertebrate colecată la capcanele de tip Barber

4.3.2 Numărul de plante atacate de diferite specii de insecte

4.3.3 Numărul de indivizi din fauna fitofagă a porumbului colectați

4.3.4 Numărul de indivizi din fauna utilă și indiferentă colectați

LISTA FIGURILOR

Fig. nr. 1.1 Amplasarea geografica a GAL Codrii Herței

Fig. nr. 2.1 Colectarea materialului biologic cu ajutorul capcanelor Barber

Fig. nr. 2.2 Metoda ramei metrice

Fig. nr. 2.3 Borcanul entomologic

Fig. nr. 3.1 Rama metrică

Fig. nr. 3.2 Capcana de tip Barber cu capac

Fig. nr. 4.1 Rățisoara porumbului

Fig. nr. 4.2 Buha semănăturilor

Fig. nr. 4.3 Sfredelitorul Porumbului

Fig. nr. 4.4 Gândacul pământiu

Fig. nr. 4.5 Viermele sârmă

Fig. nr. 4.6 Puricele cerealelor

LISTA TABELELOR

Tab. nr. 1.1 Temperatura medie lunară

Tab. nr. 1.2 Precipitații lunare

Tab. nr.2.1 Repartiția precipitațiilor

Tab. nr.2.2 Entomofauna culturii de porumb

Tab. nr.4.1 Diversitatea speciilor colectate în 2014

Tab. nr.4.2 Fauna de nevertebrate colectată cu capcanele de tip Barber 2014

Tab. nr.4.3 Numărul de plante atacate de diferite specii de insecte

Tab. nr.4.4 Numărul de indivizi din fauna fitofagă a porumbului colectați în intervalul mai- septembrie 2014 la capcanele de tip Barber

Tab. nr.4.5 Abundența relativă a populației entomologice

Tab. nr.4.6 Fauna utilă și indiferentă colectată la capcanele Barber

LISTA GRAFICELOR

Grafic nr. 2.1 Diferențe între repartiția optimă a precipitațiilor și repartiția precipitațiilor în teritoriul GAL Codrii Herței

Grafic nr. 2.2 Reprezentare grafică a dăunătorilor specifici culturii de porumb, exprimată procentual

Grafic nr. 4.1 Speciile dăunătoare colectate

Grafic nr. 4.2 EntomofauNA utilă

Grafic nr. 4.3 Media procentajului plantelor atacate de diferite specii de insecte.

Grafic nr. 4.4 Abundența relativă a populației entomologice studiate

Grafic nr. 4.5 Dominanța speciilor entomologice studiate

Grafic nr. 4.6 Constanța speciilor entomologice analizate

Grafic nr. 4.7 Dominanța entomofaunei utile și indiferente a culturii studiate

Grafic nr. 4.8 Constanța speciilor entomologice utile analizate

Introducere

Odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, se remarcă creșterea interesului pentru conservarea biodiversității, preocupare susținută prin managementul integrat al protecției plantelor împotriva dăunătorilor și protejarea biodiversității mediului înconjurător.

Termenul de biodiversitate caracterizează starea de sănatate a ecosistemelor. La cel mai simplu nivel, biodiversitatea măsoară numărul și varietatea speciilor dintr-un ecosistem. În lucrarea de față sunt abordate aspecte ale biodiversității faunei de nevertebrate, în principal insecte din cultura de porumb, în condițiile unei regiuni istorice a Moldovei, respectiv Codrii Herța.

România cultivă porumb pe o suprafață de cca 3 milioane hectare în fiecare an, fiind unul din cei mai mari producători de porumb din Europa.

În culturile de porumb din țara noastră se întâlnesc numeroase specii de dăunătorianimali, grupul predominant fiind cel al insectelor.

Printre cei mai periculoși dăunători se numără Rățișoara porumbului- Tanymechus dilaticollis ( Coleoptera- Curculionidae), Sfredelitorul porumbului- Ostrinia nubilalis ( Lepidoptera- Pyraustidae), Viermii sârmă- Agriotes sp ( Coleoptera- Elateridae) și Buha semănăturilor – Scotia segetum ( Lepidoptera- Noctuidae). Apariția de rase rezistente, fenomenele de poluare, perturbarea biocenozelor, etc., au impus reconsiderarea întregului sistem de combatere practicat.

CAPITOLUL 1

ASPECTE ALE MEDIULUI CERCETĂRII

Amplasarea geografică, relieful și vecinii

Grupul de acțiune locală Codrii Herței își are activitatea în parte de nord est a României. Regiunea nord-estică a României este o zonă în care cultura, tradiția și istoria, completează mediul natural, deosebit de atrăgător. Aceasta, a fost multă vreme considerată o zonă misterioasă și îndepărtată a Europei, astăzi reprezentând granița estică a Uniunii Europene și a NATO. Din punct de vedere geografic, peisajului variază de la lanțurile muntoase din Vest spre podișurile line din centru, apoi spre câmpii în Est, cu vii, lacuri și zone agricole.

Teritoriul GAL – CODRII HERȚEI cuprinde 14 localități din județul Botoșani – Concești,Cândești, Cordăreni, Cristinești, Dersca, George Enescu, Horia, Hilișeu, Hudești, Ibănești, Lozna, Mihăileni, Pomârla, Suharău și Șendriceni – și o altă localitate din sudul județului Suceava – orașul Siret. (fig.nr. 1.1)

Limitele geografice ale teritoriului GAL CODRII-HERȚEI sunt următoarele:

Nord: Ucraina;

Sud: localitățile Vârfu Câmpului, Dorohoi, Broscăuți, Văculești;

Est: localitățile Havârna, Mileanca și Darabani;

Vest: județul Suceava

Fig.nr.1.1

Amplasarea geografică a GAL Codrii Herței

(sursa: http://www.codriihertei.ro/)

Realizăm în continuare o prezentare a principalelor localităților ce formează aria teritorială a GAL CODRII HERȚEI, după cum urmează:

Orașul Siret- Se află în partea nordică a județului Suceava, pe malul drept al râului Siret. Administrativ, teritoriul se învecinează cu Ucraina la nord, cu județul Botoșani la est, cu comunele Bălcăuți, Grămești și Dornești la sud, iar spre vest cu comuna Mușenița. Din cele 8 localități ale județului Suceava, Siretul este al optulea ca mărime.

Comuna Cordăreni- este situată la 48 grade și 10 minute latitudine Nordică și 26 grade și 40 minute longitudine Estică. Este situată în județul Botoșani, în zona subcarpatică de nord a Moldovei. Satul Cordăreni, este așezat în albia majoră a pârâului Ibăneasa.Tipurile zonale de soluri (cernoziom și soluri brun roșcate de pădure) de pe acest teritoriu, sunt favorabile agriculturii

Comuna Cristinești- este situată în partea de nord-vest a județului Botoșani.Teritoriul administrativ al comunei Cristinești, are 5 sate: Cristinești, Fundu Herții, Dragalina, Baraca și Poiana.

Comuna Dersca- este situată în partea de nord-vest a județului Botoșani, la o distață de 59km de municipiul Botoșani. Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Dersca, este situată la limita superioara de nord-est a Podișului Sucevei

Comuna George Enescu- situată în județul Botoșani, la o distanța de 45 km de municipiul Botoșani si la doar 10 km de municipiul Dorohoi, a fost înființată în anul 1968. Face parte din punct de vedere geografic, din subunitatea N-E a Podișului Moldovei, fiind traversata de pârâul Ibăneasa de la V la E, constituind totodată limita dintre Depresiunea Botoșani-Dorohoi și Câmpia Bașeului.

Comuna Șendriceni- este situată în partea de nord-vest a județului Botosani, așezată pe bazinul superior al râului Jijia, în amonte de confluența acestuia cu pârâul Buhai, Din punct de vedere fizico-geografic, localitatea este în zona de contact a Podișului Sucevei si Câmpiei Moldovei. Teritoriul comunei Șendriceni, este așezat în zona temperată fiind supus influiențelor climatice continentale ale europei de Est.

Comuna Suharău- este situată în partea de nord-vest a județului Botoșani, la o distanță de 56 km față de reședința de județ,

Condițiile ecologice ale regiunii

1.2.1. Relieful.

Relieful județului Botoșani, predominant deluros și nu foarte variat, reprezintă un tarâm al frumuseții, ale unei naturi prietenoase și de lunga durată, etalând o armonie netulburată. Unitățile sale sunt: Dealurile Siretului și Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depăsesc 200 m), spre est (câmpia de lânga Prut) și spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac parte din zona sud-estică a Podișului Moldovei, cu înălțimi de 300 m).

Relieful teritoriului GAL (grup de acțiune locală) – CODRII HERȚEI se aseamană parțial cu relieful județului Botoșani, având în componența sa, partea de nord vest a Câmpiei Moldovei și partea de est a Podișului Sucevei. Câmpia Moldovei este reprezentată sub forma unor coline și dealuri joase (cu altitudinea până în 200m.), cu platouri interfluviale largi la părțile superioare. Podișul Sucevei este reprezentat sub forma unor dealuri cu altitudini joase 200-300 m care se prelungesc către est. (deaului Bour – 426 m).

Din perspectiva geomorfologică, zona GAL- CODRII HERȚEI se încadrează în unitatea geologică regională Platforma Moldovenească, având un fundamend, vechi, cristalin, cutat și faliat, scufundat la adâncimi tot mai mari, spre sud și vest, acoperit de o stivă de roci sedimentare mezozoice, paleologice și terțiare, necutate.

Forma actuală a reliefului GAL – CODRII HERTEI este rezultatul unei îndelungate evoluții care s-a desfășurat în cuaternar și pliogen, ca urmare a condițiilor favorabile pe care le-a oferit acest teritoriu pentru acțiunea factorilor modelatori.

Se recunoaște existența a două categorii principale de factori morfogenetici și anume:

interni: structura geologică și alcătuirea pietrografică, ce au determinat prin predominarea faciesurilor argilo-nisipoase altitudini joase, un relief estompat cu interfluvii domoale și văi largi cu caracter mlăștinos.

externi: rețeaua hidrografică, clima, prin precipitații, temperaturi, vegetația sub toate formele sale.

Activitățile antropice sunt un alt factor important de transformare a reliefului.

Creat pe structura geologică menționată și sub influența factorilor externi, s-a format un relief cu un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare, deluroase, sau sub formă de platouri joase, cu altitudini care se repetă pe suprafețe destul de întinse.

1.2.2. Clima

Temperatura

Temperatura medie anuală +8,5 ºC

Temperatura minimă absolută -30 ºC

Temperatura medie în nord +7 ºC

Temperatura medie în sud +8 ºC

Temperatura maximă +40 ºC

Tabel nr.1.1

TEMPERATURA MEDIE LUNARĂ

Precipitațiile

Precipitații medii lunare 550mm

Precipitații medii anuale în nord 600mm

Precitații medii anuale în sud 450mm

Tabel nr.1.2

PRECIPITAȚII LUNARE

Condiții de vânt

Vânt predominant NV,SE

Viteza medie anuală a vântului 2,9-3,8 m/s

Viteza medie anuală a vântului în nord 2,5 m/s

Viteza medie anuală a vântului în sud cutate.

Forma actuală a reliefului GAL – CODRII HERTEI este rezultatul unei îndelungate evoluții care s-a desfășurat în cuaternar și pliogen, ca urmare a condițiilor favorabile pe care le-a oferit acest teritoriu pentru acțiunea factorilor modelatori.

Se recunoaște existența a două categorii principale de factori morfogenetici și anume:

interni: structura geologică și alcătuirea pietrografică, ce au determinat prin predominarea faciesurilor argilo-nisipoase altitudini joase, un relief estompat cu interfluvii domoale și văi largi cu caracter mlăștinos.

externi: rețeaua hidrografică, clima, prin precipitații, temperaturi, vegetația sub toate formele sale.

Activitățile antropice sunt un alt factor important de transformare a reliefului.

Creat pe structura geologică menționată și sub influența factorilor externi, s-a format un relief cu un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare, deluroase, sau sub formă de platouri joase, cu altitudini care se repetă pe suprafețe destul de întinse.

1.2.2. Clima

Temperatura

Temperatura medie anuală +8,5 ºC

Temperatura minimă absolută -30 ºC

Temperatura medie în nord +7 ºC

Temperatura medie în sud +8 ºC

Temperatura maximă +40 ºC

Tabel nr.1.1

TEMPERATURA MEDIE LUNARĂ

Precipitațiile

Precipitații medii lunare 550mm

Precipitații medii anuale în nord 600mm

Precitații medii anuale în sud 450mm

Tabel nr.1.2

PRECIPITAȚII LUNARE

Condiții de vânt

Vânt predominant NV,SE

Viteza medie anuală a vântului 2,9-3,8 m/s

Viteza medie anuală a vântului în nord 2,5 m/s

Viteza medie anuală a vântului în sud > 4,0 m/s

Sursa: Institutul Național de Statistică

În înțelegeea diferitelor aspecte naturale, clima, prin elementele sale, exercită o acțiune modelatoare variată asupra reliefului.

Teritoriul acoperit de GAL – CODRII HERȚEI, datorită amplasării sale, în partea nord vest a județului BOTOȘANI și partea de nord est a județului Suceava, manifestă aspecte de climă specifice acestei zone. Aceasta este temperat-continentală, influențată de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie ceva mai redusă decât în restul țării( 7- 8 ºC), cu precipitații variabile , cu veri sărace în umezeală, ierni cu precipitații putine, cu vânturi predominante din nord – vest și sud – vest.

În partea de nord, nord-vest a teritoriului caracterul continental este mai ameliorat datorită influenței climatului de pădure. Acest caracter al climei este rezultatul activității combinate a factorilor climatogeni: radiativi, dinamici și a factorilor geografici locali: relief, vegetație, sol, hidrografie.

Temperatura medie anuală o zonei GAL- CODRII HERTEI este de 7-8 ºC, temperaturile medii ale lunii iulie de aproximativ 21 ºC , iar a lunii ianuarie variază între -3 si -7 ºC. Durata medie a intervalului de zile fără îngheț este de 178, primul îngheț producându-se în medie la data de 10 octombrie, iar ultimul îngheț la 15 aprilie. Zilele de iarnă se înregistrează în cadrul intervalului în care se produce înghețul, asadar din noiembrie până în februarie. Numărul mediu al zilelor de iarnă variază între 30 și 60, reprezentând 11-13 % din numărul de zile anual. Primăverile sunt cel mai adesea reci, sezonul cald începând din ultima decadă a lunii martie până în octombrie. Toamnele se caracterizează prin zile frumoase, cu medii ale temperaturilor de 9-10 ºC.

Precipitațiile anuale variază, în cadrul teritoriului GAL- CODRII HERTEI, în medie între 450 mm și 600 mm. Variația precipitaților în timpul anului este influențată de circulația maselor de aer și de caracterele suprafeței subiacente. Fenomenul invers al anilor ploioși este cel al perioadelor de secetă. Au existat în aceasta zonă, secete cumplite, cele mai puternice înregistrându-se în anii 1946-1947, 1956, 1962, 1968.

În ceea ce priveste precipitațile sub formă de zăpadă, acestea se produc în mod obișnuit începând din prima jumătate a lunii noiembrie și durează până la sfârșitul lunii martie. Luna caracterizată prin mari cantități de zăpadă este ianuarie, însă au fost înregistrate valori mari și în lunile februarie sau martie.

Regimul eolian este influiențat de acțiunea principalilor centri barici, care dirijează circulația maselor de aer. Vânturile cele mai frecvente sunt din nord-vest (cu valori de aproximativ 30% în iulie și august) care, vara, aduc ploi repezi iar iarna ninsori și viscole. Frecvență relativ ridicată o manifestă și vânturile dinspre sud-est ce prezintă o frecvență de 19% , precum și vânturile din sud, simțite mai ales primăvara. Nu lipsită de importanțe este și influența pe care o joacă anticiclonul scandinavo-baltic, influență ce își face simțită prezența tot timpul anului, el fiind responsabil de scăderea temperaturilor atât vara cât și iarna.

1.3 Particularități de faună și vegetație, specifice locului.

1.3.1 Fauna specifică GAL CODRII HERȚEI

fauna pădurii este alcătuită din mamifere: mistrețul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes), iepurele (Lepus europaeus), veverița (Sciurus vulgaris), etc. Păsările care trăiesc în pădurile teritoriului: șorecarul (Buteo buteo), ciocănitoarea verde (Picus virdis romaniae), gaița (Garrulus glandarius), pițigoiul (Parus major), stâncuța (Corvus monedula), privighetoarea (Luscina luscina), pitulicea (Philloscopus collibita), pupăza (Upupa epops), etc.

fauna de stepă și silvostepă este mai săracă, alcătuită din mamifere: popândăul (Citellus citellus), orbetele (Spalax leucodon), hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp , dihorul de stepă (Mustela eversmanni ),etc. Păsările: guguștiuc (Streptopelia decaocto), potârnichea (Perdix perdix), cucuveaua (Athene nocturna), prepelița (Cortunix cortunix), etc.

fauna stufărișurilor și luncilor este reprezentată de animale caracteristice ecosistemului acvatic: rața sălbatică , barza (Ciconia ciconia), lișița ( Fulica atra),stârcul cenușiu, bâtlanul (Ardea cinerea), etc.

fauna acvatică este reprezentată prin următoarele specii : crapul (Ciprinus carpio), crapul chinezesc (Hipophtalmichtis), carasul (Carassius carassius), șalău (Sander lucioperca),etc.

1.3.2. Vegetația specifică GAL CODRII HERȚEI

păduri de foioase. În cadrul lor s-au dezvoltat specii de gorun, carpen, tei, artar, salcâm, plop și soc. Flora este, de asemenea, reprezentată printr-o mare varietate: ghiocei, brândușe, lacrămioare, ghiocei, toporași, stânjenel, coada șoricelului, margarete, brusturi, pelin, cicoare, lucerna, mac, etc. Pe malul iazurilor s-a dezvoltat o vegetație hidrofila: podbal, rogoz, papură, pipirig, stânjenel.

arbuști. Stratul arbuștilor este bine dezvoltat la periferia pădurilor,fiind constituit din același esențe arbustive ca în pădurile de stejar și gorun, adăugându-se arbuști continentali. Dintre aceștia amintim: cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), păducelul (Crataegus avellana), socul (Sambucus nigra), etc.

terenuri agricole cu soluri bogate în cernoziom amestecat cu soluri cenușii de pădure;

pajiști, pășuni și fânețe. Vegetația ierboasă este reprezentată prin asociații zonale de tipul pajiștilor. Speciile caracteristice sunt: păiuș (Festuca valesiaca), colilie (Stipa capillata), păpădia (Taraxacum officinale), etc.

vegetația palustră, reprezentată prin plante higrofile: rogozul (Carex arenavia), pipirigul (Holoschoenus vulgaris), papura (Typhla angustifolia), stuful (Phragmites comunis), izma broaștei (Alisniaplanogo aqvatica) și hidrofile: lintița (Lemna trisulca), iarba broaștei (Hydrocharis morsusranae),etc.

plante medicinale: coada șoricelului (Achillea setacea), mușețelul (Matricaria chamomilla), patlagina (Plantago lancelota), cicoarea (Cichorium intybus), sulfina (Melilotus officinalis), cimbrișor (Thymus vulgaris), menta (Mentha longifolia), etc.

1.4 Caracterizarea tipului de cultură

1.4.1. Tipuri de arătură.

S-a arat în luna noiembrie a anului 2013, la o adâncime de 25 cm. În luna februarie a anului 2014, s-a efectuat o lucrare cu grapa cu discuri, iar în aprilie 2014 s-a efectuat o lucrare cu combinatorul, înainte de semanat, pentru pregătirea patului germinativ. S-a fertilizat concomitent cu semănatul în luna aprilie.

1.4.2. Hibrizii folosiți

În cultura studiată, s-au utilizat hibrizi din genul Thermo (Syngenta) grupa FAO 350 și KWS 9361 (KWV) grupa FAO 350, deoarece ambele tipuri au o producție ridicată, toleranță mare la variațiile de temperatură din primăvară, prezintă rezistență ridicată la factorii de stres termic și hidric, sunt recomandate pentru însămânțare timpurie (6-7˚C), un conținut ridicat de amidon, talie medie și perioadă de vegetație de 120-130 zile.

1.4.3. Producția preconizată

Pentru anul 2014, la cultura de porumb din GAL Codrii Herței, se preconizează o produție de 9,5-10t/ha.

1.4.4. Lucrări de întreținere.

Dupa 4-6 zile de la semănat, s-a grăpat cu grapa cu colți, pentru distrugerea buruienilor. După ce porumbul și-a desfăcut prima frunză,, se mai face o grăpare perpendicular pe direcția rândurilor. După ce porumbul are 3-5 frunze, se efectuează lucrarea cu sapa rotativă, executată cu viteză mare. Prima prașilă între rânduri, s-a efectuat la adâncimea de 8-12cm cu o viteză de 5km/h, pentru a nu acoperi plantele cu sol. Prașila a2-a s-a executat la cca. 2 săptămâni, la adâncimea de 7-8 cm, cu viteza de 8-10km/h. Prașila a3-a după 20 zile de la a doua, la adâncimea de 5-6 cm. După prașilele mecanice, s-au efectuat prașile manuale, în vederea eliminării buruienilor.

Ca și metodă biologică, s-au folosit tratamente împotriva rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis) cu ajutorul entomofagului Trichogramma și a soluției apoase de Nicotiana tabacum.

1.5 Aspecte legislative privind conservarea biodiversității din arealele exploatate intensiv.

Lucrarea este întocmită având în vedere cerințele legislative actuale, privind evaluarea impactului dăunătorilor asupra culturilor de porumb în sistem ecologic.

Determinarea principalilor parametri ecologici pentru a pune în evidență evoluția speciilor de insecte dintr-o cultură de porumb, protejarea unor specii rare amenințate cu dispariția, conservarea biodiversității, instituirea de arii protejate, precum și măsurile stabilite de autoritățile pentru protecția mediului.

În anul 1995, este promulgată Legea 137/1995 privind protecția mediului, în articolul 54 este prezentat un lucru foarte important: ”ariile protejate declarete până în data în vigoare a prezentei legi își păstrează această calitate“.

Autoritățile centrale au responsabilitatea de a elabora , actualiza și difuza periodic “Catalogul ariilor protejate și al monumentelor naturii” și “Cartea roșie a speciilor de plante și animale” de pe teritoriul țării noastre.

Legea 137/1995 stabilește cadrul general al protecției mediului de la noi, urmând ca ministerul sa elaboreze acte normative cu măsuri concrete de aplicare privind protecția mediului pe langă acestea mai prevede numeroase sancțiuni pentru cei ce încalcă legea.

Strategia Națională și planul de acțiune pentru conservarea biodiversității biologice și utilizarea durabilă și rațională a resurselor ei a fost elaborată în anul 1996 de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecția Mediului.

În anul 2000 este elaborată Legea 4/2000, cunoscută sub numele de “Legea aprobării Planului de amenajare a teritoriului național” de Ministetul Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului (MLPAT).

În 2001 a fost elaborată Legea 462 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice oferind un cadru legal și eficient în vederea protejării lor.

În anul 2003 mai apar încă trei acte normative privind ariile protejate: prin Hotărârea de Guvern 230sunt delimitate Rezervațiile Biosferei, Paarcurile Naționale și Parcurile Naturale cu întocmirea de hărți.

Prin Ordinul nr.552, al Ministerului Agriculturii, Pădurii, Apelor și Mediului se trece la o delimitare mai exactă, prin Hotărârea de Guvern 1267/2003 sunt prevăzute normele de administrare și custodie a acestora.

În anul 2004, se reînființează Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor, în anul 2007 acest minister iși schimbă numele în Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Convenția prinvind combaterea deșertificării, adoptată la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1994 a fost ratificată prin Legea 111/1998.

Atât autoritățile publice centrale și locale, precum și persoanele fizice sau juridice trebuie să protejeze mediul, responsabilitatea privin protecția naturii revine autorităților centrale și agențiilor sale teritoriale.

În baza legislației de mediu în viguare, autoritatea centrală pentru protecția mediului impreuna cu autoritățile centrale de specialitate elaborează reglementări tehnice în vederea protecției și conservării biodiversității și a utilizării raționale a resurselor naturale.

Deținătorii cu orice titlu, care aplică măsuri de conservare ecologică stabilite de autoritatea centrală pentru protecția mediului sunt scutiți de impozite iar cei particulari vor fi compesați cu în raport cu valoarea lucrărilor de refacere.

Autoritatea Centrală pentru protecția mediului împreună cu Academia Română și Comisia Națională UNESCO, hotărăsc criteriile pentru instituirea ariilor protejate și de conservare a biodiversității. Autoritățile compentente pentru stabilirea măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare a biodiversității, a dezvoltării durabile și pentru asigurarea sănătății umane sunt Autoritatea Publică Centrală pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia.

Legea 265/2006 privin protecția mediului:

Articolul 49, alineatele (1) și (3) vor avea următorul cuprins:

(1) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritățile publice centrale și locale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare și utilizare durabilă a componentelor diversității biologice.

(3) La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii natural protejate se va evalua impactul asupra acesteia, consecințele care vor urma se va stabili masurile ce vor fi luate pentru menținerea zonelor de habitat natural în vederea conservării funcțiilor ecosistemelor și protecția speciilor salbatice de floră și faună.Se va face o monitorizare pentru a se stabili daca aceste lucrări afectează mediul prin modificarea cadrului natural al faunei si florei, această masură este obligatorie pentru obținerea autorizație de constructie potrivit legislației în viguare.

Articolul 62 Deținătorii, de terenuri pe duprafata cărora se găsesc perdelele și aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii au obligația să le întrețină pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, protecția fonică și eoliană."

Articolul 65 sunt stabilite măsuri, adecvate de gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, protecție și conservare a solului, subsolului și a ecosistemelor terestre în vederea dezvoltării durabile.

Articolul 75, va avea următorul cuprins cu privire la :

– reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și reprezentanți ai societății civile să se întâlneasca și să se consulte măcar odată pe an pentru a stabili strategii privind protecția mediului.

– propune, în situații speciale constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, stabilirea zonelor dintr-o anumită regiune care au fost afectate de poluare sau sunt supuse poluării, se stabilesc masuri de prevenire combatere și combatere a poluării.

După ce sunt eliminați factorii de risc, zonele sunt monitorizate iar pe baza evoluției stării mediului, se stabilește dacă zona respectivă este reintrată în normalitate sau va rămâne protejată și monitorizată până se obțin rezultate bune cu privire la calitatea mediului din acea zonă.

Articolul 87.

Pe baza articolului, se stabilesc locațiile și suprafețele pe care se vor cultiva, plante superioare modificate genetic pentru a fi autorizate de autoritatea publică centrală

pentru protecția mediului în vedere obținerii autorizației

În domeniul conservării naturii, sunt în vigoare următoarele Hotărâri de Guvern:

™ Hotărârea de Guvern 26/1991 privind aderarea României la Convenția europeană privind protecția animalelor în transportul internațional; ™

Hotărârea de Guvern 127/1994 privind sancționarea unor contravenții la Normele pentru protecția mediului înconjurător; ™

Hotărârea de Guvern 248/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii 82/1993; ™

Hotărârea de Guvern 989/1998 privind plata contribuției României în vederea participării la Programul LIFE al Comunității Europene, în baza căreia a fost semnată Decizia 1/1998 de asociere intre Comunitatile Europene si statele lor membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte, privind adoptarea conditiilor si modalitatilor de participare a Romaniei la instrumentul financiar al Comunitatii in domeniul mediului.

Hotărârea de Guvern 104/1999 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, ca organ al administrației publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării, promovării și aplicării strategiei Guvernului în domeniile gospodăririi apelor, pădurilor și protecției mediului. • În domeniul protecției naturii, sunt în vigoare următoarele ordine: ™

Ordinul 7/1990 al MAPPM privind constituirea unor parcurilor naționale; ™ Ordinul 125/1996 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităților economice și sociale cu impact asupra mediului înconjurător; ™

Ordinul 278/1996 al MAPPM pentru aprobarea Regulamentului de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului și a bilanțurilor de mediu; ™

CAPITOLUL 2

ENTOMOFAUNA EXISTENTĂ ÎN CULTURA PORUMBULUI

LA NOI ÎN ȚARĂ

2.1 Caracteristici generale ale culturilor de porumb

Porumbul, ocupa locul 3 în lume ca importanță deoarece prezintă o mare capacitate de producție ( cu circa 50% mai mare decât celelalte cereale), are o mare plasticitate ecologica, fiind o plantă prășitoare este bună premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură, suportă bine monocultura; cultura este mecanizabilă 100%, iar recoltarea se face fără pericol de scuturare.

2.1.1 Răspândire

Pe plan mondial, porumbul ocupa 162 milioane hectare, producția medie-5.2t/ha. În România, acesta se cultivă pe o suprafață de 2.1 milioane hectare și are o producție medie de 4.3t/ha.

2.1.2 Cerințele față de climă

Temperatura minimă de germinație este de 8-10°C. Având în vedere că în zona GAL Codrii Herții, temperatura lunii aprilie este una favorabila germinației, porumbul nu întâmpină probleme în dezvoltare.

Solul- Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, însă se obțin rezultate foarte bune pe solurile adânci, fertile, luto-nisipoase. Ph-ul solului trebuie să fie mai mare de 5,8, iar solurile argiloase, tasate, compacte cu hardpan, nu sunt favorabile culturilor de porumb.

Teritoriul studiat, are soluri bogate în cernoziom, amestecat cu soluri cenușii de pădure, ceea ce conferă un mediu propice de dezvoltare a porumbului.

Umiditatea

Perioada critică pentru apă în cultura porumbului, se suprapune intervalului secetos dintre 20-30 iunie și 20-30 august. Precipitațiile din cadrul teritoriului Codrii Herței sunt sub optimul precipitațiilor normale (tab. nr. 2.1), ceea ce face necesară o udare a culturii în faza de 8-10 frunze cu 700 m3 de apă pe hectar, apoi cu circa 10 zile de la apariția paniculului, iar ultima udare după fecundare,în perioada umplerii boabelor.

Tabel nr. 2.1

Repartiția precipitațiilor

Teritoriul GAL Codrii Herței, prezintă probleme referitoare la repartiția precipitațiilor în lunile mai, iunie, iulie, având diferențe în luna iulie, chiar și de 30mm. Luna august, în teritoriul Codrii Herței, este mai bogată în precipitații, ceea ce poate duce la apariția bolilor și a dăunătorilor. (Grafic nr. 2.1.)Grafic nr. 2.1

Grafic nr. 2.1

Diferențe între repartiția optimă a precipitațiilor și repartiția precipitațiilor în teritoriul GAL Codrii Herței

2.2 Caracteristici generale ale entomofaunei specifice culturilor de porumb

Entomofauna culturii de porumb este foarte variată; fiind o cultură de cereale, insectele polifage sunt mereu prezente în acesta. După studiul efectuat, entomofauna culturii de porumb este formată din 6 specii din ordinul Coleoptera, 2 specii din ordinul Diptera, o singură specie din Homoptera, 3 specii din Lepidoptera și 3 specii din Orthoptera.(tabel nr. 2.2)

Tabel nr. 2.2

Entomofauna culturii de porumb

2.2.1 Dăunători monogofagi.

Dăunatorii monofagi, prin definiție, sunt acele insecte care au un singur fel de nutriție, o singură plantă pe care o parazitează. Dăunătorii monofagi ai culturii de porumb prezentați în tabelul 2.2 sunt: Tanymecus Dilaticollis (gărgărița frunzelor de porumb), Diabrotica virgifera virgifera (Viermele vestic al rădăcinilor de porumb), Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului), dar și un dăunător al boabelor de porumb, care atacă mai ales atunci când depozitarea boabelor nu se face în condiții optime (umiditate și temperatură ridicată) Calandra Zea Mays (Gărgărița semințelor de porumb.

2.2.2 Dăunători polifagi.

Dăunătorii polifagi, prin definiție sunt acele insecte care au o nutriție variată, parazitând mai multe plante. Dăunătorii polifagi ai culturii de porumb prezenți în tabelul 2.2, sunt: Melolontha melolontha (Larvele cărăbușului de mai), Anoxia villosa (Larvele cărăbușului de stepă), Agriotes (Viermii sârmă), Ocinella frit (Musca suedeză), Myetiola destructor (Musca de Hessa), Schizaphis graminum (Păduchele verde al cerealelor), Scotia segetum (Buha semănăturilor), Helicoverpa armigera (Omida fructificațiilor), Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului), Gryllotalpa brachyptera (Coropișnița), Dociostaurus maroccanus (Lăcusta marocană), Calliptamus italicus (Lăcusta italiană).

2.2.3 Interpretarea procentuală a dăunătorilor specifici.

În cultura de porumb, dăunătorii specifici acesteia, sunt în proporție de 40% din ordinul Coleoptera, 14% aparținând ordinului Diptera, 20% fiind reprezentat de dăunători din ordinul Lepidoptera, ordinul Orthoptera având cam aceeași densitate, iar cel mai puțin, își face simțită prezența, dăunatorii din ordinul Homoptera, cu un procentaj de doar 6%. (Grafic nr. 2.2)

Grafic nr. 2.2

Reprezentare grafică a dăunătorilor specifici culturii de porumb,exprimată procentual

2.3. Metode de urmărire și evidențiere a prezenței insectelor dăunătoare în arealul studiat.

Metoda de colectare folosită în colectarea insectelor, a fost metoda de colectare cu ajutorul capcanei de tip Barber. (fig.nr.2.1)

Fig.nr 2.1 Colectarea materialului biologic cu ajutorul capcanelor Barber(foto original)

Suprafața destinată studiului, a fost stabilită la dimensiunea de 5000 mp, amplasându-se 5 capcane de tip Barber. Verificarea capcanelor și colectarea probelor a fost efectuată la un interval de două săptămâni, în perioada de vegetație a porumbului, timp în care s-au colectat insectele și s-a completat soluția salină din recipiente.

Pentru a determinarea numărului de plante de porumb s-a folosit metoda ramei metrice, deoarece reprezintă o metodă simplă prin care se poate afla densitatea plantelor la hectar.(fig.nr2.2)

Fig. nr.2.2 Metoda ramei metrice (foto original)

2.4. Realizarea colecției entomologice

Colectarea insectelor din cultura de porumb, se face cu ajutorul capcanei de tip Barber, iar materialul colectat se pune în borcane entomologice.

2.4.1 Borcanul entomologic

Borcanul entomologic are 250ml, este prevazut cu dop de cauciuc, prin care se trece un tub din sticlă. În interiorul borcanului, se pune hârtie în spirală și un tampon de vată îmbibat în cloroform sau eter etilic. În felul acesta se creează o atmosferă de vapori ce determină moarte aproape instantanee a insectelor. În borcane se vor pune coleoptere, ortoptere, heteroptere, însă nu se pun fluturi, pentru că aceștia se distrug.(fig.nr. 2.3)

Fig nr.2.3 Borcanul entomologic (original)

2.4.2 Tehnica pregătirii insectelor

Insectele capturate, trebuiesc pregătite înainte de a fi așezate în insectare.

Astfel, insectele mai mari de 5 mm, se înfing în ace entomologice. La coleoptere, acul se va înfinge în treimea anterioară a elitrei drepte, iar la unele heteroptere și homoptere în scutel. La diptere, lepidoptere, ortoptere, himenoptere, etc. acul se înfinge central în mezotorace. Deasupra corpului insectei, acul rămâne neînfipt circa o treime din lungimea lui, iar la partea ventrală acul iese central, între picioarele medii și cele posterioare.

Antenele, la specii de croitori și cosași, se întind înapoi, arcuite deasupra corpului insectei, paralel pe marginea costală a aripilor anterioare. Antenele scurte, se întind înainte, paralel cu marginea costală a aripilor anterioare.

Materialul trebuie să fie etichetat cu etichete ce conțin denumirea insectei, data și locul de colectare, se înfing în partea inferioară, ceva mai jos de nivelul picioarelor insectei și orientate în direcția corpului

Materialul entomologic colectat, este folosit pentru întocmirea unor statistici, ce ajută la urmărirea dinamicii dăunătorilor, elemente ce sunt necesare pentru elaborarea procnozei. Materialul entomologic se păstrează în borcane de diferite mărimi, în soluții de alcool etilic 5% sau formol 20%, fiecare probă etichetându-se.

Insectele pregătite, se păstrează în insectare construite din lemn de brad uscat, cu dimensiunile de 40 cm în lungime, 30 cm în lățime și 6-7 cm în înălțime. Pe fundul insectarului, se pune o bucată de polistiren groasă de 0,5-0,8 cm în care se înfing acele entomologice cu insectele pregătite în modul prezentat mai sus.

CAPITOLUL 3

MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE

3.1 Materialul și metode de cercetare

Observațiile și monitorizarea speciilor au fost efectuate în cultura de porumb din zona Codrii Herței, județul Botoșani, în condițiile ecologice ale anului 2014.

În arealul abordat porumbul este cultivat pe o suprafață compactă 25.605 de ha, dintr-un total de 53.409 de ha teren arabil, reprezentând 48% din totalul de plante cultivate, de către Asociația Grupului de Acțiune locală Codrii Herței.

În anul 2014 au fost cultivați următorii hibrizi: Thermo (Syngenta) grupa FAO 350 și KWS 9361 (KWV) grupa FAO 350

Pentru a putea stabili prezența dăunătorilor și a monitoriza evoluția lor, în intervalul 1 mai- 30 septembrie au fost efectuate sondaje de sol, sondaje vizuale, cu rama metrică și cu capcanele de tip Barber. Sondajele au fost efectuate la fiecare 10-15 zile.

Materialul biologic a fost colectat, apoi conservat și așezat în insectare, iar la sfârșitul perioadei de sondaj a fost determinat, numărat și au fost efectuate interpretările de rigoare.

3.2 Tehnicile de colectare utilizate și compararea lor obiectivă.

În cazul capcanelor de tip Barber au fost instalate în teren 5 capcane, rostul lor fiind mai puțin de determinare a entomofaunei dăunătoare și mai mult de identificare a altor specii care fac parte din biodiversitatea locală.

Analizând prin comparație metodele de sondaj utilizate se poate preciza că fiecare dintre ele a fost utilă într-un anumit interval al perioadei analizate.

Astfel sondajele de sol au fost practicate înainte de semănat, fiind folosite la stabilirea prezenței stadiilor hibernante ale speciei Tanymechus dilaticollis precum și la stabilirea prezenței larvelor de Melolontha melolontha- viermi albi ( Coleoptera- Scarabaeidae), Scotia segetum- viermi gri ( Lepidoptera- Noctuidae) și Agriotes sp – viermi sârmă ( Coleoptera- Elateridae).

Rama metrică a fost folosită imediat după încolțire și până când plantele au atins 15- 20 cm înălțime. (fig.nr.3.1)

Fig. nr. 3.1 Rama metrică (foto original)

Capcanele de tip Barber și sondajele vizuale au fost folosite tot intervalul de observații. Sondajele vizuale au vizat de fiecare data verificarea a câte 100 de plante de porumb.(fig.3.2)

Fig..nr. 3.2 Capcana de tip Barber cu capac (foto original)

CAPITOLUL 4

REZULTATE OBȚINUTE

4.1. Caracterizarea evoluției principalilor factori de mediu în anul 2014

Antropizarea accelerată a zonei Grupului de Acțiune Locală Codrii Herței și totodată nevoia de hrană, duce la utilizarea culturii intensive prin mijloacele poluante, in scopul de a obține producții mari.Toate acestea sunt defavorabile ecosistemului natural, având efecte negative mai ales asupra principalilor factori de mediu.

4.1.2 Principalii factori de mediu

Temperatura influiențează în mod direct creșterea și dezvoltarea plantei de porumb, deoarece, această plantă este pretențioasă față de condițiile de temperatură, începând cu luna aprilie, când pentru germinație este nevoie de o temperatură minimă de 8-10 ºC și terminând cu lunile iunie-iulie, când pentru înflorire este necesară o temperatură de până 24 ºC, deoarece temperaturile de peste 24 ºC produc protandria plantelor (când staminele unei flori, ajung mai repede la maturitate). Pe teritoriul Grupului de Acțiune Locală Codrii Herței, putem observa că pentru anul 2014, în luna aprilie, avem 11,2 ºC, puțin mai cald față de media normală, ceea ce poate cauza un efect negativ asupra dezvoltării entomofaunei dăunătoare culturii de porumb. Lunile iunie, respectiv iulie ale anului 2014, au temperaturi de 19,5 ºC si 21,5 ºC, fiind temperaturi optime pentru dezvoltarea normală a plantei de porumb.

Precipitațiile sunt un alt factor de mediu ce înfluiențează dezvoltarea armonioasă a plantelor de porumb. Acestea au nevoie de un necesar de 100-120mm în lunile iunie-iulie, însă putem observa că în anul 2014 a fost un an secetos la fel ca si 2013. Lipsa precipitațiilor duce în mod indirect creșterea vulnerabilității acestora în fața dăunatorilor și a bolilor, iar atunci când absența precipitațiilor este pe o perioadă mai lungă de timp, se amplifică fenomenul de evapotranspirație, conducând la scăderea conținutului de apă în sol, sub nivelul punctului de ofilire. Pentru dezvoltare, porumbul consuma circa 2.5mm apa/zi, însă consumul crește în momentul polenizării ajungând la valoarea de 8.9mm/zi. Făcând un calcul simplu ne putem da seama că pe teritoriul GAL Codrii Herței, planta de porumb în perioada de polenizare nu poate consuma mai mult de 2.58mm/zi de apă.

Solurile culturilor de porumb, trebuie să aibă un pH ușor acid de 5.8, obținându-se rezultate foarte bune pe soluri adânci, luto-nisipoase. Teritoriul studiat, este alcătuit în general din cernoziom și soluri cenușii de pădure, care îndeplinesc condițiile necesare culturii de porumb.

Se poate preciza în schimb, că utilizarea monoculturii și chimizarea în mod repetat a terenului, face ca solul să-și piardă din proprietățile sale calitativ-naturale, ceea ce duce la o afectare în timp atât a terenului agricol cât și a plantelor și animalelor crescute pe acel teritoriu.

Vântul este de asemenea un factor important al culturii de porumb, deoarece este un factor decizional în fenomenul de polenizare. O altă caracteristică a vântului constă în uscarea boabelor de porumb. Dacă există soare și vânt, boabele odată cu mijlocul lui septembrie, încep să-și piardă din apă, în luna octombrie, în condiții normale de mediu, acestea având o umiditate cuprinsă între 0,25%-0,5%, ajungând ca la sfârșitul acestei luni să aibă un procent de apă de 0-0,25%.

Hibrizii folosiți, Thermo (Syngenta) grupa FAO 350 și KWS 9361 (KWV) grupa FAO 350, au o rezistență crescută la condițiile de vânt puternic și de secetă, având producții mari chiar și atunci când factorii climatici nu sunt favorabili.

Pentru anul 2014, teritoriul Grupului de Acțiune Locală Codrii Herței, prezintă condiții medii de dezvoltare a culturii de porumb, preconizând o producție bună de aproximativ 9.5-10t/ha, în special datorită factorilor climatici (temperatura, precipitații, vânt, sol).

4.2. Prezentarea speciilor dăunătoare din 2014

Datorită practicării culturii de porumb timp de mai mulți ani pe același teren ( monocultură) biodiversitatea speciilor determinate în teren a fost relativ ridicată.

Principalele specii identificate în teren au fost: Tanymechus dillaticolis (Coleoptera: Curculionidae), Phyllotreta atra (Coleopera: Chrysomelidae), Agriotes sp. (Coleoptera: Elateridae), Opatrum sabulosum (Coleoptera: Tenebrionidae) Ostrinia nubilalis (Lepidoptera: Pyraustidae), Scotia segetum (Lepidopetra: Noctuidae) ( tabel nr.5.1 )

Tabel nr. 4.1

Diversitatea speciilor colectate în 2014

Tanymecus dilaticollis Gyl.- rățișoara porumbului

Descriere: rățișoara porumbului, are între 6,5-8,0mm în lungime, capul este prelungit sub forma unui rostru scurt si gros, cu antene geniculate și măciucate. Pronotul este mai lat decat lung, iar corpul are o culoare cenușie, de multe ori cu dungi longitudinale, inchise la culoare pe elitre. (Fig. nr.4.1)

Fig.nr.4.1 Rățisoara porumbului,

(http://www.recolta.eu)

Larva: este de 8-9mm, de culoare albicioasa, cu capsula cefalică galben-castanie.

Biologie: în timpul iernii, gărgărița, în stadiul de adult, iernează în sol, la adâncimea de 50-60cm, având o singură generație pe an.

Daune: fiind o specie polifagă, aceasta retează plantele de porumb, floarea soarelui, tutun, sfeclă, când acestea au pană la 3 frunze. În stadiu avansat, frunzele sunt mâncate pe margini sub formă de trepte.

Combatere: La fel ca și în celelalte măsuri ecologice, rotația culturilor, semanatul în perioada optimă, folosirea prașilor, dau rezultate bune.

Scotia segetum-buha semănăturilor

Descriere: Adulții, au 35-40mm în anvergură. La femele, antenele sunt filiforme, iar la masculi penatiforme. Aripile superioar sunt de formă brun-cenușie, iar la mascul sunt mai deschise la culoare, cu 3 pete având un contur mai închis, în câmpul medial al aripilor anterioare. (fig. nr. 4.2)

Fig. nr 4.2 Buha semănăturilor.

(http://www.agraria.org/)

Larva: are 40-50mm în lungime, are culoare cenușie-verzuie iar pe cap are două pete negre sub formă de semi-lună. Pe fiecare segment abdominal, sunt prezenți cate 3-4 negi rotunzi, de culoare negru-cenușie, fiecare cu câte un păr senzitiv. Pe partea dorsală sunt prezente trei dungi longitudinale mai închise, cea mediană având posibilitatea de a fi dublă.

Aripile la mascul, sunt alb-sidefii cu nervuri brune și franjuri albe, iar la femela cenușii. La picioare, tibiile prezintă câte un pinten puternic.

Biologie: dăunătorul, iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată în sol, la adâncimea de 20-40cm, având două generații pe an (vara și toamna).

Daune: fiind o insectă polifagă, larvele rod boabele de germinație, retează plantele de la colet și rod frunzele de la exterior la interior. În rădăcinile plantelor, rod cavitățile cu deschidere largă, nu se adâncesc și prezintă o suprafață neregulată.

Combatere: se recomanda arătura adâncă de toamnă sau primăvară, prașile pentru combaterea buruienilor și depunerea ouălelor și hrănirea larvelor tinere. Se mai pot utiliza si paraziti ai ouălelor din specia Trichogramma evanescens (50-100 de mii de exemplare/ha)

Ostrinia nubilalis Hbn.-Sfredelitorul Porumbului

Descriere: Adulții au în anvergură 25-30mm: la femele, anvergura este mai mare, cu aripile anterioare de culoare galbenă, cu reflexii roșcate si cu trei benzi transfversale așezate în zig-zag, dar și trei pete brune-închis; aripile posteriare sunt galbene-deschis, cenușii la bază și cu doua benzi transversale gălbui. Masculul, are aripile anterioare brun-roșcate, cu o banda transversală, iar pe marginea lor, prezintă 5-6 pete punctiforme gălbui; aripile posterioare sunt cenușii, având o dungă transversală galbenă.(fig. nr. 4.3)

Fig.nr.4.3 Sfredelitorul Porumbului

(https://zalmoxys32.wordpress.com/tag/porumb-bt/)

Oul: are aspectul unei picături de stearină, adică circular, turtit si translucid; sunt lipite de substrat si dispuse etajat prin suprapunerea lor.

Larva: în faza completă de dezvoltare, are 15-20mm în lungime. Corpul are culoarea albă-cenușie, uneori roșie-deschis, cu capsula cefalică brună; segmentele abdominale prezintă câte patru sclerite de culoare cenușie, cu perisori. Pe laturile corpului are dungi longitudinale.

Pupa: măsoară 18-20mm în lungime, de culoare galbenă-castanie, iar la extremitatea posterioară, are patru spini curbați.

Biologie: iernează în stadiul de larvă în cotoare sau tulpinile plantelor afectate, având de la una la două generații pe an

Daune: Fiind o specie polifagă, preferă culturile de porumb, hamei, sorg, cânepă, floarea soarelui, ș.a. La porumb, larvele consuma inflorescențele, apoi pătrund în tulpini, consumând măduva acestora. În timp, la un atac puternic, tulpinile se frâng din cauza nivelului galeriilor roase, a umidității și a vântului.

Combatere: se pot utiliza cursele cu feromoni pentru evaluarea nivelului populatiei; sunt necesare lucrări de distrugere a buruienilor, pentru evitarea depunerii ouălelor pe frunzele acestora; folosirea de soiuri tardive și semi-tardive. Se mai poate folosi si metode biologice, cum ar fi lansarea în două reprize a 50 de mii de exemplare de Trichogramma evanescens, în perioada de depunere a ouălelor.

Opatrum sabulosum L. –Gândacul pământiu

Gândacul pământiu, este răspândit în toată regiunea palearctică, dar mai frecvent în regiunile Europei Centrale și Orientale. În România se întâlnesc în Câmpia Română și sudul Moldovei, având în ultimii ani o extindere și spre nordul țării. (fig. nr. 4.4)

Fig. nr.4.4 Gândacul pământiu

(http://fr.wikipedia.org/wiki/Opatrum_sabulosum)

Descriere. Adultul, are corpul alungit, ușor bobat dorsal, de culoare neagră, acoperit în general cu resturi de pământ, de unde își are și denumirea populară. Clipeul, anterior prezintă o adâncitură, iar pronotul mici tubercule. Elitrele sunt prevăzute cu interstrii intermitente, mărginite de tubercule lucioase, așezate longitudinal. Pronotul prezontă o punctuație deasă și regulată. Lungimea corpului variază între 7-10mm.

Oul este oval, albicios, de 0,9 mm lungime

Larva, are corpul acoperit de un tegument puternit chitinizat, având o culoare castanie-închis, iar pe partea ventrală este gălbuie. Ultimul segment abdominal, este de formă obtuză, cu un vârf ascuțit și prevăzut cu 16-22peri.Corpul larvei are o lungime de 15-17mm și este foarte asemănătoare cu larva de Agriotes, purtând și numele de ,,vierme sârmă fals”.

Biologie. Gândacul pământiu, are o singură generație pe an și iernează ca adult în sol. Aceștia apar obișnuit în luna aprilie, hrănindu-se cu plante spontane sau cultivate. Adultul poate trăi și până la 2 ani. O femelă depune 100-150 de oua, iar larvele apar dupa 5-7 zile dezvoltându-se în stratul superficial al solului. Larva se dezvoltă timp de două luni, până la sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august transformându-se în pupă într-o căsuța din pământ. Durata stadiului de pupă este de 14-16 zile, iar adulții apăruți iernează în aceleași locuri, rareori apar la suprafață.

Daune. Gândacul pământiu este o specie polifagă, atacând plante ca și porumbul, orzul, sfecla, tutunul, etc. Adulții atacă plantele în faza de răsărire, le rod sau le retează frunzele, ducând la uscarea plantelor. Larvele atacă rărăcinile, provocând aceleași pagube ca și viermii sârmă.

Combatere. Distrugerea sistematică a buruienilor și a resturilor vegetale, efectuarea arăturilor imediat după recoltare și utilizarea arăturii adânci de toamnă.

Agriotes sp.- Viermele sârmă

Viermii sârmă se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. Adultul poartă numele popular de gândacul pocnitor. La noi în țară, sunt frecvente în culturile agricole următoarele specii: Agriotes lineatus L, Agriotes ustulatus Schall, și Agriotes obscurus L. (fig. nr 4.5)

Larvele au corpul alungit și cilindric, acoperit cu un tegument chitinizat, de culoare galbenă-castanie. Piciarele sunt scurte, având toate aceeași mărime, iar ultimul segment abdominal, este conic și prezintă pe partea dorsală 2 escavațiuni ovale. La dezvoltarea completă, corpul larvei ajunge până la 25 mm.

Fig. nr 4.5 Viermele sârmă

(http://www.biodiversity-georgia.net/gallery.php?taxon=Coleoptera)

Descriere. Adultul de Agriotes lineatus L. Este de culoare brună-roșcată, cu elitrele mai deschise. Interstriile elitrelor sunt mai late, și prevăzute cu o pubescență deasă. Are o lungime de 7-10mm. Agriotes ustulatus Shall, este de culoare brun-închisă pâna la negru. Elitrele sunt mai deschise, iar antenele și picioarele sunt galbene-brune. Are o lungime de 9-12mm. Agriotes obscurus L. are capul galben iar restul corpului este brun închis. Pronotul este mai lat decat lung, iar elitrele sunt pubescente și prezintă numeroase puncte aranjate în linii longitudinale.Are o lungime de 7-10mm.

Ouăle sunt aproape ovoide, cu chorionul tare și rezistent, de culoare albă. Lungimea lor, variază în funcție de specie de la 0,5 la 1,5 mm.

Pupele sunt de culoare galbenă, unghiurile anterioare ale pronotului prezintă excrescențe chitinizate.

Biologie. Iernează în sol ca larve în diferite stadii, dar și ca adulți. Gândacii hibernanți apar în primăvară, odată cu prima jumătate a lunii mai, concentrându-se mai apoi pe diferite plante. Împerecherea începe în a2-a jumătate a lunii mai se încheie cu ponta. Depunerea maximă a ouălelor se înregistrează în luna iunie, acestea fiind depuse în grupe de 3-5 în sol la adâncimea de 1-5 cm. O femelă depune între 150-200 ouă. Ouălele sunt pretențioase la secetă, murind în condiții de umezeala scăzută. Incubația durează între 15-30 zile, iar larvele apar în luna Iulie având o evoluție de 3-4 ani. În lunile aprilie-mai și septembrie-octombrie, larvele se mențin în limitele stratului arabil, iar toamna când temperatura scade sub 9 ºC, se retrag pentru hibernare la 50-60cm adâncime. În anii 3-4 în lunile iulie-august, larvele ajunse la maturitate, își construiesc casuțe speciae în care se transformă în pupe. Durata stadiului de pupă este de 26-30 zile, adultul format rămânând în sol în căsuța pupală până în primăvara anului următor.

Daune. Larvele sunt extrem de dăunătoare, prezentând un polifagism accentuat, rozând boabele, părțile subterane ale plantelor, sau la colet. Plantele atacate în primele faze ale vegetației, se îngălbenesc și se usucă.

Combatere. Pentru combaterea viermilor sârmă, se recomandă efectuarea arăturilor de vara și de toamna imediat după recoltarea culturilor, care contribuie în mare măsură la reducerea populațiilor de gândaci pocnitori. Cultivarea pe terenurile infestate a unor plante care sunt în general mai puțin atacate de larve cum ar fi: inul, fasolea, mazărea, rapița, coriandrul, etc.

Phyllotreta atra F- Puricele cerealelor

Această insectă este răspândită în întreaga Europă, sudul Asiei și Africa de Nord. În țara noastră, se întâlnește aproape în toate regiunile, de la șes și până la munte.(fig. nr. 4.6)

Fig. nr. 4.6 Puricele cerealelor.

(http://xespok.net/coleoptera)

Descriere. Gândacul are corpul alungit, de culoare neagră mată sau cu luciu metalic-verzui. Elitrele puternic punctate, adesea sub forma de dungi longitudinale. Lungimea corpului este de 2-3 mm

Larva în ultimul stadiu, are corpul alungit, de culoare albă-gălbuie, iar capul și o serie de scleride de pe torace și abdomen, negre-lucitoare. Ultimul segment abdominal, este puternic chitinizat, prevăzut cu un spin curbat.

Biologie Puricele cerealelor iernează în stadiul de adult pe sub resturile de plante rămase în câmp după recoltare, în stratul superficial al solului, sau în frunzarul padurilor. Gândacii părăsesc adaposturile de hibernare în primăvară, la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. Pentru început, ei se hrănesc pe diferite plante crucifere spontane, apoi trec pe cele cultivate. Adulții sunt activi în zilele însorite și călduroase, iar în cele ploioase, se ascund în diferite adăposturi sau sub pământ. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici, la o adâncime mica în sol. Incubația durează aproximativ 1-2 săptămâni. Larvele apar la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie, dezvoltându-se în sol hrănindu-se cu rădăcinile plantelor, fără a produce daune mari. Dezvoltarea larvelor durează intre 12-30 zile. Transformarea în nimfă durează aproximativ 2 săptămâni. Aduții noi, apar la sfârșitul lunii iunie sau iulie și se hrănesc pe diferite plante, până în toamnă, când se retrag pentru hibernare.Gândacii pot provoca daune însemnate și la semincerii de crucifere, la care atacă mugurii, florile și chiar fructele, reducând recolta de semințe.

Combatere: Irigarea culturilor pentru împiedicarea dezvoltării adulților si prașilele sunt metode eficiente de combatere a puricilor negre prin care se crează condiții optime de dezvoltare rapidă a plantelor, devenind astfel mai rezistente la atac.

4.3. Analiza și interpretarea datelor

4.3.1 Fauna de nevertebrate colectată la capcanele de tip Barber

În urma amplasării celor 5 capcane pe o suprafață de 5000mp, sondajele fiind efectuate la 10-15 zile ,s-au obținut următoarele date: (tabel nr. 4.2)

Tabelul nr. 4.2

Fauna de nevertebrate colectată cu capcanele de tip Barber în 2014

Se poate observa astfel că dăunătorii de Tanymechus dillaticolis. Gyll, au fost cei mai multi, însumând un numar de 56 indivizi, Iar indivizii de Opatrum sabulosum, au fost în număr de 27. Trebuie reamintit că teritoriul GAL Codrii Herței are și suprafețe ocupate de păduri, ceea ce face ca atacurile de Phyllotreta atra F., Opatrum sabulosum, Poecilus cupreus,etc. sunt greu de combătut.(Graf. nr. 4.1)

Grafic nr. 4.1

Speciile dăunătoare colectate

Trebuie precizat că în urma determinărilor făcute, s-au colectat și specii din entomofauna utilă a culturilor și anume: Coccinella 7 punctata (Buburuza cu 7 puncte) într-un număr de 2 indivizi, Subcoccinella 24 punctata (Buburuza cu 24 puncte)- 7 indivizi și Aranea (păianjeni)-17 indivizi. Aceste insecte entomofage, se hrănesc cu alți dăunători din culturile de plante, realizând un echilibru ecologic al plantației. (grafic. nr 4.2)

Grafic nr. 4.2

Entomofauna utilă

4.3.2 Numărul de plante atacate de diferite specii de insecte

Datele de colectare au fost pe: 10.05, 1.06, 14.06, 3.07, 18.07, 16.08 si 12.09, iar sondajul s-a făcut pe 100 de plante examinate. Activitatea ridicată a dăunătorilor din lunile mai-iunie, se datorează și factorilor climatici, anul 2014 fiind un an cu factori climatici moderați, favorizând dezvoltarea dăunătorilor din speciile Tanymechus dillaticolis Gyll. și Opatrum sabulosum,. Dintr-un total de 100 de plante, în luna mai s-a constatat că au fost atacate în proporție de 55% de către rățișoara porumbului și de 21% de către gândacul pământiu. În luna iunie se observă o scădere a plantelor atacate, urmând ca în lunile următoare prezența acestor dăunători sa fie nulă. Se mai poate observa că amendamentele utilizate au avut efect mai puțin asupra sfredelitorului porumbului, își face simțită prezența în cultura studiată de la jumătatea lunii iunie și până la jumătatea lunii august. Calculând media fiecărui rezultat procentual obținut in decursul celor 7 sondaje efectuate timp de 4 luni, 47,5% din plantele de porumb din teritoriul studiat au fost atacate de Rățișoara porumbului, 29,25% plante atacate de Gândacul pământiu, un procent de 2,0% pentru plantele atacate de Puricele cerealelor și doar 1,5% plante atacate de Viermi sârmă., (tabel nr. 4.3)

Tabelul nr. 4.3

Numărul de plante atacate de diferite specii de insecte

( din 100 de plante examinate la fiecare sondaj)

Graficul de mai jos ușurează viziunea asupa plantelor atacate de diferite specii de insecte, urmărite în decurs a 4 luni.( grafic nr.4.3)

Grafic nr. 4.3

Media procentajului plantelor atacate de diferite specii de insecte.

4.3.3 Numărul de indivizi din fauna fitofagă a porumbului colectați

Numărul de indivizi din fauna fitofagă a porumbului, colectati în intervalul mai-septembrie cu ajutorul capcanelor de tib Barber, a fost variat. S-a înregistrat un total de 56 indivizi de Tanymechus dillaticolis Gyl., 27, un individ din specia Phyllotreta atra F., 3 indivizi din specia Agriotes. și 27 indivizi din specia Opatrum sabulosum, totalizand 87 de indivizi din fauna fitofagă a porumbului, colectați cu ajutorul capcanelor de tip Barber (Tabel nr. 4.4)

Tabelul nr.4.4

Numărul de indivizi din fauna fitofagă a porumbului colectați în intervalul mai- septembrie 2014 la capcanele de tip Barber

În scopul descrierii biocenozei este necesară cunoașterea componentelor și modul în care este structurată biocenoza, atât din punct de vedere calitativ cît și sub aspect cantitativ.

În scopul descrierii structurii biocenozei se utilizează o serie de indici capabili să confere o imagine cât mai exactă a raporturilor cantitative sau a tendințelor de agregare a populațiilor din cadrul acesteia. Prezentăm în continuare, succint, principalii indici structurali ai biocenozei.

Abundența relativă a unei populații exprimă proporția relativă existentă între numărul indivizilor acesteia și numărul exemplarelor celorlalte populații ale biocenozei. Acest indice se calculează pentru un număr suficient de probe prelevate din biocenoză de preferință în același timp sau într-o perioadă de timp suficient de scurtă. (tabel nr.4.5)

Folosind relațiile

Unde:

P= produsul individului principal

T= totalul indivizilor unei specii

D= dimensiunea individului

A= abundența

P1+P2+P3= suma produselor celorlaltor indivizi

Tabel nr.4.5

Abundența relativă a populației entomologice

Datorită numărului mare de indivizi din specia Tanymechus dillaticolis abundența acestora este ridicată. Dimensiunea mai mare a gândacului pământiu nu reușeste să ii aducă o abundența considerabilă. Indivizii din speciile Phyllotreta atra F.(puricele cerealelor) și Agriotes sp. (viermii sârmă) sunt într-un număr redus, neavând o abundență mare (grafic.nr. 4.4)

Grafic nr.4.4

Abundența relativă a populației entomologice studiate

Dominanța unei specii se determină luând în considerare abundența relativă a acesteia și se consideră ca valoarea lui, reliefează influența mai mare a unei specii (sau a mai multora) asupra modului de funcționare a unei biocenoze. Se consideră că atunci când f:

f > 75 specia eudominantă

f= 50-70% specia dominantă

f= 25-49% specia subdominantă

f < 25 % specie recesivă

Grafic nr. 4.5

Dominața speciilor entomologice studiate

Din graficul nr.4.5, putem concluzina că în cultura de porumb al teritoriului GAL. Codrii Herței, nicio specie nu este eudominantă neavând niciuna un procent de peste 70%. Specia Tanymechus dillaticolis Gyll. este o specie dominantă, având un procent de 64%. Specia subdominantă din cultura de porumb studiată, este reprezentată de Opatrum sabulosum cu un procentaj de 31%. Speciile de Phyllotreta atra F. și Agriotes, sunt specii recesive și nu prezintă niciun pericol pentru cultura de pe teritoriul studiat.

Constanța unei populații într-un anumit ecosistem, deci într-o biocenoză poate măsura persistența acesteia într-o biocenoză. Exprimându-se pe baza valorii frecvenței indivizilor speciei (f), se consideră ca pentru:

● f > 50 % o populație este constant prezentă în biocenoză;

● 25 % < f < 50% populația este accesorie;

● f < 25 % specia sau populația se întâlnește mai degrabă accidental în componența biocenozei.

Pentru capcanele de tip Barber, amplasate pe teritoriul Grupului de Acțiune Locală Codrii Herței, avem o constanță de 100% pentru specia Tanymechus Dillaticolis, fiind prezentă în toate cele 5 capcane. Pentru Phyllotreta atra F. constața este de 20%, găsindu-se doar într-un singur recipient din cele 5. Indivizii din specia Agriotes au o constanță de 60%, fiind detectați in 3 dintre capcane, iar Opatrum sabulosum are o constanță de 80%, fiind present în 4 dintre cele 5 capcane.(grafic nr. 4.6)

Grafic. nr. 4.6

Constanța speciilor entomologice analizate

4.3.4 Numărul de indivizi din fauna utilă și indiferentă colectați.

În timpul celor 4 luni de studiu, s-au realizat 7 colectări pentru cele 5 capcane de tip Barber amplasate pe teritoriul GAL. Codrii Herței. Din analizele efectuate, au rezultat nu doar specii specii entomologice dăunătoare, ci și specii utile, care se hrănesc cu dăunătorii culturilor de porumb cum ar fi Poecilus cupreus, Amara aenea, Coccinella 7 punctata și Subccocinella 24 punctata. Au mai fost identificate și doua specii indiferente culturii de purumb și anume: Diptera și Aranea. (tab. nr 4.6)

Tabelul nr. 4.6

Fauna utilă și indiferentă colectată la capcanele Barber

Pentru că într-o cultură ecologică, insectele utile sunt foarte importante. Poecilus cupreus, Amara aenea, Coccinella 7 punctata, Subcoccinella 24 punctata, sunt insecte pradătoare, menite să restabilească echilibrul ecologic, reducând considerabil pagubele produse de dăunatorii culturii de porumb. În continuare vom prezenta succint principalii indici structurali ai biocenozei.

Dominanța este un indice prin care se încearcă să se exprime influența uneia sau mai multor specii asupra structurii și funcționării biocenozei și, în general, a ecosistemului.

Necesitatea determinarii acestui indice pornește de la faptul că într-o biocenoza nu toate speciile au aceeasi importanță pentru menținerea ei.

Astfel, pentru simplificarea calculului indicelui de dominanță, se iau valori procentuale în vederea realizării de grafice. (Grafic. nr. 4.7)

Grafic nr.4.7

Dominanța entomofaunei utile și indiferente a culturii studiate

Se poate observa că speciile indiferente sunt prezente în proporție mai mare, însă speciile utile au procentaje de 11,40% și anume buburuza cu 24 de puncte, 13,10% Amara aenea, 4,90%Poecilus cupreus și 3.3% Coccinella 7 punctata, deci speciile subdominante sunt Diptera și Aranea, iar speciile utile sunt recesive

Contanța unei specii, se exprimă de obicei în funcție de frecvența acesteia. Așa cum am precizat mai devreme, atunci când frecvența (f) are valori:

● f > 50 % o populație este constant prezentă în biocenoză;

● 25 % < f < 50% populația este accesorie;

● f < 25 % specia sau populația se întâlnește mai degrabă accidental în componența biocenozei.

În urma analizelor efectuate pentru cele 5 capcane de tip barber, s-a determinat o constant de 100% pentru speciile Diptera, Aranea și Amara aenea, de 40% pentru Poecilus cupreus și Coccinella 7 punctata, iar pentru Subcoccinella 24 punctata, constanța speciei este de 60%. (grafic nr. 4.7)

Grafic nr. 4.8

Constanța speciilor entomologice utile analizate