Observatii Privind Entomofauna din Cultura de Rapita din Cadrul Fermei Tanacu, Judetul Vaslui

Agronomie

Observatii Privind Entomofauna din Cultura de Rapita din Cadrul Fermei Tanacu, Judetul Vaslui

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2002 – Fitotehnie – lucrări practice, vol. II – Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Avarvarei I., Goian M., [NUME_REDACTAT], Carametre C., Mocanu R., Rusu M., 1997- Agrochimie, Ed. Sitech, Craiova;

[NUME_REDACTAT]., Bârnaure V., 1979- Fitotehnie, Ed. [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT] și colab., 1991- Fitotehnie, Ed. Didactică și [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT]. Și colab., 2002, Bolile și dăunătorii culturilor de câmp, Ed. Ceres, București;

Jităreanu G., 2000- Tehnică experimentală, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași;

Mogârzan A. 2012 – Fitotehnie, Ed. „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași;

Onisie T, Jităreanu G., 2000- Agrotehnică, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași;

Popescu V., 1996 – Cultura florii soarelui și a rapiței, Ed, Fermierul român, București;

Tălmaciu M, 2005- Entomologie agricolă, Ed.[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași;

[NUME_REDACTAT], 2005-„Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii principalilor dăunători din plantațiile de prun din județul Iasi”,rezumatul tezei de doctorat;

Tălmaciu M., 2003. Protecția plantelor entomologice. Editura “[NUME_REDACTAT]

de la Brad”, Iași;

Zaharia M. S., 2011,”Tehnologia culturilor dee câmp”, Editura “[NUME_REDACTAT]

de la Brad”, Iași;

14. Titova 1965

15. Balachovsky si Mesnil 1936; Saringer 1956;

16.***-www.fao.org, [accesat la data de 30.04.2014];

17.***-http://www.pioneer.com,[accesat la data de 17.05.2014];

18.***-www.pesticide.ro, [accesat la data de 20.05.2014];

19. ***- www.pisvojvodina.com, [accesat la data de 30.04.2014];

20. ***- www.azoresbioportal.angra.uac.pt[accesat la data de 30.04.2014];

21. ***- www.botanistii.ro, [accesat la data de 17.05.2014];

22. ***- www.recolta.eu, accesat la data de 30.04.2014].

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

Rapița este o veche cultură, fiind cultivată în țările mediteraneene cu 4000 de ani în urmă. Țările de origine sunt considerate Olanda și Anglia, de unde s-a răspândit în toate țările Europei.

Uleiul obținut din semințele de rapiță este un foarte bun ulei alimentar, dar în ultimul timp a devenit importantă folosirea acestuia ca materie primă utilizată la obținerea biocombustibililor. DFSFSDGGSDGDGDG

Considerată până nu demult de către fermieri ca o ,,buruiană cultivată’’, aceștia erau obișnuiți cu producții ce se situau la nivelul a 1000 – 1 500 kg/ha. În noul context economic european și în condițiile creșterii fulminante a prețului petrolului, rapița este considerată una dintre cele mai importante surse de energie alternative. SGGBVBYBDGBDBBDBD

Consecința este aceea că se pune problema extinderii suprafețelor cultivate, dar în același timp și realizarea unor niveluri de producție cât mai apropiate de potențialul biologic al soiurilor cultivate. DBFDBCVDVFDBFBFB

Cu un preț al petrolului oscilând amplu sub presiunea deciziilor politice și a conflictelor din zonele cu mari zăcăminte, piața de biocombustibil crește vertiginos și reprezintă o încercare, până acum reușită, de a oferi posibile soluții pentru un consum energetic mondial în continuă creștere. DBDFBDX DFHNHFMJGFSV

În prezent, motoarele diesel de la tractoare, automobile sau generatoare pot funcționa folosind uleiul de calitate ridicată extras din rapiță, uneori suportând doar mici modificări. CXV

Rapița a devenit o cultură de mare interes, datorită unor avantaje pe care le conferă:

piață sigură de desfacere a produselor; XVVXCVXCVCV

materie primă excelentă pentru producerea de biodiesel ca urmare a conținutului de oxigen de 11% în uleiul de rapiță. este puțin pretențioasă față de condițiile pedoclimatice;

foarte bună premergătoare pentru cereale, ca urmare a sistemului radicular pivotant care ameliorează structura solului și favorizează înrădăcinarea acestora;

valorifică bine îngrășămintele administrate; XCVFBDFBDFB

permite mecanizarea completă, acest fapt constituind un mare avantaj în condițiile lipsei forței de muncă; XXVBGDBDSVSSVSB

pentru condițiile de climă secetoasă ce caracterizează zon aolteniei în ultimii ani, valorifică foarte bine precipitațiile căzute în sezonul rece; SFSDFSSFSDF

uleiul de rapiță are un conținut ridicat în acizi polinesaturați, valoroși pentru sănătate

este o bună plantă meliferă timpurie, asigurând aproximativ 50 kg/ha miere.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole. SDFDSVDGGBDSB

Primul capitol prezintă Generalități referitoare la cultura de rapiță, iar capitolul al doilea se referă la stadiul actual al cercetărilor în domeniul cultivării rapiței având în vedere faptul că acestă cultură a luat o amploare deosebită în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le prezintă.

Capitolul 3 relatează informații despre cadrul natural, al comunei Tanacu, județul Vaslui/

În capitolul 4 este tratată entomofauna specifică rapiței, și sunt prezentate metodele de combatere a dăunătorilor. SDSDVSVSGBBF

Rezultatele privind observațiile din cadrul fermei Tanacu sunt cuprinse în ultimul capitol.

SVVZXVCVSVZV

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII DĂUNĂTORILOR LA CULTURA DE RAPIȚĂ

Prezența dăunătorilor plantelor agricole este atestată din cele mai vechi timpuri de marile civilizații. Dăunătorii culturilor agricole, pomicole, legumicole au fost și sunt cercetați în mod continuu datorită obiectivului principal în agricultură, și anume producția. Pagubele produse de dăunători în toate tipurile de culturi ce prezintă interes economic au un grad semnificativ.

Câțiva dintre autorii care au contribuit la istoricul protecției plantelor sunt enumerați în rândurile de mai jos împreună cu lucrările lor: ZVVZVVSVV

[NUME_REDACTAT] Ureche, în anul 1538, face cunoscute pentru prima dată în

Moldova date despre insecte dăunătoare; SVVSVVSVSVSVS

[NUME_REDACTAT] Costin, în anul 1640, în cronicile sale, menționează invaziile de

lăcuste din Moldova; SDVSVVVSVSVVVSVSV

În initervalul anilor 1860 – 1890 apar primele cercetari de entomologie propriu-zise.

Acestea au fost efectuate după ce se organizează învățământul științific superior românesc la Iași (1860), București (1864) și Cluj (1872). Aceste universități au fost nu numai centre didactice ci și centre de cercetare științifică. Tot în această perioadă se efectuează cercetari științifice in cadrul laboratoarelor de zoologie din cadrul școlilor superioare de agricultură; SVVVVVV

Leon N., între anii 1863-1931, se numără printre primii care au făcut studii de

entomologie la universitatea din Iași. El a facut cercetări asupra aparatului bucal la Culcidae, Simuliidae studiind mai ales aparatul bucal la țânțarul Anopheles; VGGGGGGGGGGGGG

Nicoleanu G., în anul 1900, publică o lucrare monografică asupra filoxerei intitulată

“La lutte contre le phylloxera”. Studiile și lucrarea au aparut după dezastrul produs de aceasă insectă; BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB

Knechtel W. și Knechtel K., în anul 1909, în urma observațiilor asupra insectelor

dăunătoare, publică primul manual de entomologie intitulat „Insectele dăunătoare din România și mijloacele de combatere a lor”; BBBBBBBBBBBBBBSSSSSSSSSSSSS

[NUME_REDACTAT] scrie în anii 1850 – 1925, peste 100 de lucrări de sistematică a

insectelor Coleoptere și Hemiptere; SGTGGGGGGGGGGG

Borcea I., în perioada anilor 1879 – 1936, inființează primul laborator de

entomologie pe langă Catedra de Zoologie a Unievrsitații din Iași, unde studiază Afidele, Zoocecidiile; SSSTTTTTTTTTGGGGGGGGGGGGG

Iacob N. și colab., în anul 1978 ne fac cunoscut tratatul de zoologie agricolă inițiat în

cinci volume. În primul volum, el conține informații noi despre speciile dăunătoare din încrengăturile: Nematoda (clasele Secernentea și Adenophorea), Annelida (clasa Oligochaeta), Mollusca (clasa Gastropoda), Arthropoda (clasele Crustacea, Myriapoda, și Arachnida); SGSS

[NUME_REDACTAT], și colab., în anul 1980, editează lucrarea “[NUME_REDACTAT]”

care cuprinde două părți: În partea generală vorbesc despre caracterele generale ale insectelor și ale altor animale dăunătoare , biologia și factorii ecologici care condiționează dezvoltarea speciilor dăunătoare; simptomatologia atacului și măsurile generale folosite în combatere. Partea specială tratează principalele specii de dăunători (în ordine sistematică), pe grupe de plante gazdă (cereale, plante de nutreț, leguminoase anuale, plante tehnice și la produsele vegetale depozitate; FSFAFAFAAF

Perju T. și colab., în anul 1983 au elaborat date cu referire studiile și cercetările

efectuate asupra dăunătorilor. În partea generală a lucrării trateaza probleme de morfologie, anatomie și fiziologie, bilogie și ecologie, sitematică, aspecte de prognotă și avertizare a tratamentelor, precum și măsurile generale de prevenire a apariției și de combatere a dăunătorilor detaliind concepte moderne de combatere integrată. Partea specială tratează principalii dăunători animali ai plantelor, grupați pe plante gazdă, respectiv pe culturi (cerale păioase, porumb, sfeclă, viță de vie, pomi fructiferi. AFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF

Amploarea culturii rapiței în ultimii ani este tot mai evidentă, ocupând astăzi mai mult de 25 milioane hectare la nivel global, suprafață ce o depășește pe cea a culturii florii soarelui. Rapița își regăsește astăzi locul în multe dintre industrii, pe o arie largă de mediu și piață.

Strategia UE privind înlocuirea în procent de 5,75% a combustibilului clasic cu biocombustibil a încurajat creșterea suprefetelor cultivate cu plante oleaginoase, în special cu rapiță, o plantă folosită ca sursă principală în obținerea biodieselului. În UE, 80% din biodieselul produs este obținut din uleiul de rapiță. AFFFAAAAAAAAAAAAAAAAA

Hibrizii și soiurile noi de rapiță ocupă un loc tot mai important datorită adaptabilității sporite la factorii de stres, cât și vigorii superioare, comparabil cu vechile soiuri. DSFSFSFSF

Un avantaj foarte important pe care îl prezintă hibrizii și noile soiuri este că, datorită ritmului rapid de creștere în primele faze de vegetație, momentul semănatului poate fi decalat cu câteva zile, oferind astfel posibilitatea fermierilor de a pregăti în cele mai bune condiții campania de semănat.

1.1 Importanța economică

Rapița (Brassica napus L.) face parte din familia cruciferelor (Brassicaceae).

Rapiță, se cultivă în prezent în peste 50 de țări care însumează o suprafață ce depășește 25 milioane de hectare, depășind ca suprafață și producție cultura de floarea soarelui. DSFDF

Cele mai mari suprafețe de rapită se cultiva în China, India, Canada, dar și în Europa. În țările din nord-vestul Europei producțiile obținute depășesc 3 tone pe hectar. DSFSFSFS

În țara noastră cultura de rapiță este în continuă expansiune și se va extinde foarte mult dacă se vor asigura hibrizi rezistenți la ger. DSFDSFSFSFSFDSFDSFDSFDS

Cantitatea de ulei extrasă depinde de producția de semințe pe hectar, precum și de conținutul de ulei al semințelor. Acesta este corelat negativ în relație cu continuul de albumina.

Continuul de ulei al semințelor de rapiță de iarna este de 39-43% iar, în cazul rapiței de vara este de 38-40%. DSFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF

În cazul plantelor crucifere, conținutul ridicat de acid erucic (care are efect nociv asupra sănătății și limitare în utilizare) și glucozinolați ( cu efect efect nociv asupra sănătății și mărire a glandei tiroide) a fost eliminat în mare proporție prin introducerea în cultura a soiurilor de rapiță 00; în schimb s-a obținut un conținut mai mare de acid al uleiului. Între timp au apărut pe piață soiuri de rapiță (de vara) High-Oleic, cu conținut de acid al uleiului de peste 70%. Pentru. aceștia însa nu există experimente de lungă durată.

Pentru a se cultiva economic rapița, este necesară o creștere a rentabilității. Acest lucru necesită optimizarea condițiilor de însămânțare până la introducerea ingenioasa a tuturor mijloacelor de producție pentru a atinge un nivel tehnic de producție cât mai înalt. FDAFAFAF

Cultura de rapiță este o cultură care se realizează cu costuri reduse de lucrări și cu utilaje specifice culturii de grâu, inclusiv cele folosite la recoltat. Este o plantă meliferă, bogată în proteină și nu este toxică. Este de asemenea o planta furajeră și se folosește pentru obținerea de medicamente sau produse cosmetice. ADFFFFFFFFFFFFFFFF

1.2 Răspândire. Suprafețe cultivate

Rapița (Brassica napus L ssp. Oleifera D.C.) este o plantă originarădin bazinul mediteranean, având o largă utilizare în [NUME_REDACTAT] în țările [NUME_REDACTAT] și Nordice, datorită uleiului obținut din semințe, folosit atât în alimentație, cât și pentru iluminat. Specialiștii canadieni consideră actuala rapiță pentru ulei o plantăinventată genetic de către amelioratori,prin metode convenționale și, pentru a o deosebi de rapița tradiționalăi-au dat numele de canola (Canadian oil law erucic acid). ADFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF

Conținutul ridicat în ulei al semințelor de rapiță-cuprins între 43 și 52 % la cultivarele de tip „00”și hibrizi-precum și conținutul în proteină, de 21-24 %,încadrează rapița în rândul plantelor oleoproteice. Din aceastăcauză, rapița se bucură de o atenție deosebită în [NUME_REDACTAT], care recomandă creșterea suprafețelor ocupate cu această plantă, dar nu în detrimentul culturilor alimentare. FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF

La nivelul anului 2012, cu o suprafață de 8,37 milioane de hectare se înscrie pe primul loc în lumeCanada, după care urmează China cu 7,3 milioane hectare, apoi India cu 5,9 milioane de hectare. [NUME_REDACTAT], în afară de Franța și Germania, ambele cu peste 1 milion de hectare, suprafețe mari se cultivă în Polonia și [NUME_REDACTAT] (peste 700 mii de hectare), Cehia (400 mii hectare. FFFAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAFFFF

Suprafețe însemnate se cultivă, de asemenea, în Australia (2,3 milioane hectare) cu o producție medie de 1 453 kg/ ha, dar și în SUA(700 mii hectare) (Tabelul 1.1).

[NUME_REDACTAT], suprafața cultivată cu rapiță la nivelul anului 2012 a atins mărimea de 97 mii de hectare, înregistrând o producție medie de 1 621 kg/ha.

Tabelul 1.1

Țări mari cultivatoare de rapiță la nivelul anului 2012

(FAO, 2013)

1.3. Sistematică. Hibrizi și soiuri

Rapița (Brassica napus L. ssp oleifera DG,) apartine clasei cruciferelor și a rezultat din încrucișarea spontană între Brassica compestris L. (2n=20) și Brassica oleracea (2n=18), rezultând o specie nouă, și anume Brassica napus (2n=38) (Bîlteanu, 1993).

Din construcția sistematică a noii specii, rezultă că trebuie o atenție deosebită pentru a se evita orice posibilitate de încrucisare cu rapița sălbatică din flora spontană. Această atenție trebuie să fie foarte mare și în cazul folosirii în cultura de rapiță de soiuri sau hibrizi rezistentți la condiții meteo nefavorabile (ger).

Toate soiurile cultivate în ultimul timp sunt de tipul "00", adică nu au în compoziția chimică a uleiului, acid erucic și glucozinolați.

Întrucât rapița de primăvară are capacitatea mică de producție, maxim 1.000 kg/ha, în România se cultiva mai ales soiurile de toamnă, care asigură producție de până la 2.800 – 3.000 kg/ha, în anii când nu este afectată de geruri.

În tabelul 1.2 sunt prezentate câteva soiuri de rapiță de toamnă cultivate pe teritoriul țării noastre în funcție de zona de favorabilitate.

Tabelul 1.2

Zonarea soiurilor de rapiță cultivați în România

(după [NUME_REDACTAT], 2012)

1.4. Particularități biologice

Rapița este plantă anuală sau bienală cu rădacina pivotantă, bine dezvoltată, cu puține

ramificații laterale. Ea pătrunde până la 60-80 cm adâncime. În condiții favorabile, rădacina poate ajunge și la adâncimi mult mai mari uneori până la 300 cm. Pătrunderea rădacinilor în adâncime este influențată de numeroși factori cum ar fi: textura, fertilitatea și umiditatea solului precum și de tehnica de cultivare. Rădăcinile laterale sunt răspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de rădacini este răspândită la adâncimea de 25-45cm. AFAFA

Tulpina este erectă, înaltă 1,3-1,5 metri, rareori 2 metri și bine ramificată. Numărul de ramuri variaza între 5 și 10. Frunzele rapiței au diferite forme cele de la baza sunt pețiolate, lirate, penat sau sectate . Frunzele din mijloc sunt sesile și lanceolate, iar cele de la vârf au forma oblong-lanceolata cu baza cordat ampexicaulă, fiind, de asemenea, sesile. WCWCWC

Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi mărunți ovali sau triunghiulari, în afară de lobul principal care este mult mai mare. WCCDCDCWCWCW

Înflorescența rapiței este un racem alungit. Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbenă, cu nuanțe diferite arcuite pe tipul 4; patru sepale eliptic- alungite, patru petale rotunjite la partea superioară, șase stamine și un pistil format din două carpele unite, un ovar inferior cu două loji false, datorită unui perete fals, despărțitor. În fiecare loja se gasesc 10-40 ovule prinse de peretii ovarului. Ovarul este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.

Polenizarea la rapiță este încrucișată deși de multe ori are loc autopolenizarea, uneori chiar în proporție de 30%. Insectele polenizatoare sunt mai ales albinele; de aceea se recomandă așezarea stupilor în apropierea lanurilor de rapiță. WDCWCWCWCWC

Fructul este o silicvă subțire, lungă de 5-10 cm, netedă, despărțită longitudinal în două

compartimente printr-un perete median. Silicva se termină cu un rostru subțire și scurt. Numărul de silicve pe o plantă de rapiță poate ajunge până la 800. WDCWDCWDCWCWC

În fiecare fruct se formează între 10 și 25 semințe, uneori chiar 30. WDCWDCWC

Semințele sunt neregulat sferice, de culoare cafenie închis, cenușie închis sau neagră. Tegumentul lor este reticular având mici alveole pe suprafața lui, MMB (masa 1000 boabe) este de 3-4,5 g, iar MH (masa hectolitrică) de 64-68 kg.

1.5. Tehnologia de cultură

1.5.1 Rotația, amplasarea culturii

Cele mai bune premergatoare sunt plantele care elibereaza terenul devreme ca: mazărea, borceagul de toamnă, orzul de toamnă, grâul de toamnă. WCCWCWC

Rapița nu se cultivă după soia și floarea-soarelui pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Pe aceeași solă rapița poate reveni doar după 3 ani.

1.5.2 [NUME_REDACTAT] este unul dintre elementele tehnologice cu cel mai mare impact asupra producției, deoarece este imposibil de stabilit rețete unice de fertilizare.

Dozele de îngrășăminte, pentru aceasta cultură, variază de la o recomandare la alta, de aceea o abordare corectă o reprezintă calcularea dozei de îngrășăminte pentru fiecare solă în funcție de producția planificată și gradul de aprovizionare al solului în elemente nutritive, astfel încât fiecare kilogram de îngrășământ chimic aplicat, sa fie valorificat și transpus în sporuri de productie. WDCWWCCWWWWWWWWWWWWWW

Producția planificată trebuie să fie în strânsă corelație cu nivelul tehnologiei aplicate și condițiile pedo-climatice ale zonei; în general consumul specific la cultura de rapiță este de : 50-60 Kg azot, 30-60 Kg fosfor, 40-50 Kg potasiu, 50-60 Kg de calciu, 10-20 Kg sulf la care se mai adaugă unele cantități de microelemente. Astfel, cantitățile de îngrășăminte pot varia între: azot 80-180 Kg/s.a./ha, fosfor 50-80 Kg s.a./ha, potasiu 60-80 Kg s.a./ha, sulf 30-50 Kg s.a./ha.

1.5.3 Lucrările solului

În vederea realizării unui pat germinativ foarte bun lucrările de pregătire ale solului sunt esențiale pentru reușita culturii. Terenul la semănat trebuie să fie bine mărunțit și suficient de umed pentru a asigura o bună germinare a semințelor. Cele mai bune rezultate se obțin cu tehnica "low tillage" economisindu-se mari cantități de carburanți care sunt solicitați pentru lucrările de pregătire ale terenului.

1.5.4 Sămânța și semănatul

Pentru semănat trebuie utilizată o sămânță cu o puritate de minim 98 % și o germinație de minim 85%. Sămânța trebuie să fie tratată cu un fungicide, SUMILEX WP sau ROVRAL 50WP.

Rapiăa de toamnă are nevoie în România de circa 800 – 900 °C pentru a vegeta normal în toamna în care se însămânțează. Pentru aceasta, rapița trebuie însămânțată în prima decadă a lunii septembrie.

Densitatea optimă este ca la recoltare sa fie 70 – 80 plante/m2. În cazul unui soi cu capacitate bună de ramificare, densitatea de 70 – 80 plante/m2 asigură la recoltare o producție de 2.500 kg/ha.

Pentru a asigura o densitate normala se însămânțează 6 – 10 kg/ha. Cantitatea de sămânță este determinata de masa a 1.000 boabe care trebuie sa fie 5 g și o germinatie minima de 85 %.

Pentru o bună recoltă și pentru ușurința recoltarii cu combina este necesară o distanță între rânduri de 12,5 – 25 cm.

Adancimea de semănat este 2 – 3 cm.

1.5.5 Lucrări de îngrijire

După semănat se poate face o tăvalugire daca solul este uscat.

Pentru combaterea buruienilor, dar mai ales pentru samulastră de la culturile cerealiere se folosește cu succes TREFLAN 48 EC 2 l/ha. În cazul când nu se poate proceda la incorporare se poate folosi FRONTIER 1,5 l/ha, GUARDIAN 2 l/ha, RELAY 2 l/ha

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizeaza erbicidul Lontrel 300 în doza de 0,2 – 0,3 l/ha.

O serie de daunatori pot produce pagube grave. Puricii de pământ (Phylotreta spp.) produc pagube la tinerele plantule, gărgărițele (Ceuthorrynchus spp.), gândacul luciuos (Melygethes aeneus) și gândacul roșu (Entomoscelis adonidis) se combat cu:REGENT 0,1 %, DECIS 25 EC 0,3 – 0,7 l/ha, CALYPSO 480 SC 0,1 l/ha.

1.5.6 [NUME_REDACTAT] recoltării reprezintă unua din problemele cultivării rapiței, deoarece coacerea se face eșalonat. Întârzierea recoltării după momentul optim duce la pierderi mari prin scuturare din cauză că silicvele sunt dehiscente.

Pentru grăbirea coacerii și uniformizarea acesteia cultura de rapiță se tratează cu desicanți: PURIVEL 4-5kg/ha sau REGLONE 2-3 l/ha.

Recoltarea se face cu combina pentru cereale, într-o singură fază atunci se aplică defolianți sau în două faze: taierea plantelor cu vindroverul și lăsate să se usuce și apoi treierate cu combina prevăzută cu ridicător de brazde.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA CADRULUI NATURAL

2.1 Încadrarea geografică

[NUME_REDACTAT] este situată în partea centrală a județului Vaslui, în [NUME_REDACTAT] al

Moldovei și are un relief caracteristic zonei de dealuri din care face parte. DFFAF

[NUME_REDACTAT] se întinde pe cursul inferior al zonei interfluviale dintre râul Vasluieț și pârâul

Crasna spre izvoarele Valea satului, afluent dreapta al pârâului Burghina și ordinul II al Crasnei.

Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, comuna Tanacu a fost reorganizată prin legea nr. 84/2004 și este compusă din satele Tanacu și Benești. AFDFAF

Figura 2.1 Încadrarea geografică a comunei Tanacu (https://maps.google.ro )

[NUME_REDACTAT] se învecinează: la nord cu comuna Văleni, la est cu comuna Tătărăni, la sud-est cu comuna Oltinești, la sud-vest cu comuna Munteni de Jos, iar la vest cu municipiul

Vaslui și comuna Munteni de Sus.

Reședința comunei este satul Tanacu, situat la o distanță de 17 km de muncipiul Vaslui, poziția geografică favorizează comunicarea în direcțiile est-vest pe DC 27A-DJ 244K cu legătură la DN 24 care intermediază legătura cu stația CFR Vaslui.

2.2 [NUME_REDACTAT] în vedere datele [NUME_REDACTAT] Vaslui, teritoriul acestei exploatații agricole se află într-un climat temperat continental, cu veri călduroase și sărace în precipitații și ierni geroase cu precipitații puține, ca urmare a influenței continentale ce se manifestă în N-E extrem al Europei.

Temperatura medie pe anotimpuri se prezintă astfel:

– iarna: – 1,70C

primăvara: + 11,10C

vara: + 220C

toamna: + 10,30C

Temperatura maximă absolută a atins valoarea de 40,70C, iar minima absolută

– 31,50C.

Amplitudinea termică medie anuală ajunge până la 25,30C, iar cea maximă până la 70,20C.

Durata intervalului de îngheț este destul de mare (193 zile), data medie a primului îngheț este 16 octombrie.

În tabelul 2.1, sunt prezentate abaterile față de media multianuală a temperaturilor. Cea mai mare abatere în plus față de media s-a înregistrată, în luna noiembrie cu + 10,70C, iar în minus, în luna februarie cu – 2,40C.

Temperaturile mai ridicate din ultimii ani nu au avut o influență directă asupra producției principalelor culturi ci ele s-au manifestat doar prin cantitatea mai mare de precipitații evaporată o dată cu efectuarea lucrărilor de bază și a celor de îngrijire.

În anul agricol 2012 – 2013, temperatura medie anuală a fost cea mai mare, (136,40C), ducând la o diminuare a producției la culturile luate în studiu.

Tabelul 2.1

Temperaturi înregistrate în zona Vaslui în anul agricol 2012-2013

Figura 2.2 Temperaturi înregistrate la stația meteorologică Vaslui în anul agricol 2012-2013

2.3 Regimul precipitațiilor

Precipitațiile, în strânsă corelație cu temperatura, influențează în mod direct creșterea și dezvoltarea plantelor.

Cantitatea medie anuală de precipitații înregistrată la [NUME_REDACTAT] Vaslui, pe o perioadă de trei ani, este cuprinsă între 450 – 550 mm.

Cele mai frecvente precipitații sunt în lunile mai – august – septembrie. Repartizarea ploilor este foarte diferită, de regulă, după perioade mai mari

de secetă, urmează una sau mai multe ploi torențiale, ce produc scurgeri de suprafață și eroziuni puternice.

Precipitațiile sub formă de zăpadă se înregistrează în anotimpul cu temperaturi scazute (sub 00C), începând cu decada a III-a a lunii octombrie și până în prima decadă a lunii aprilie. Zilele cu precipitații sub formă de zăpadă, se înregistrează cu o frecvență mai mare în luna ianuarie. Grosimea stratului de zăpadă atinge valori de 50-65 cm; numărul anual de zile cu strat de zăpadă variind între 40- 60zile.

Zăpada este în general viscolită și depozitată la adăposturi în cantități mari.

[NUME_REDACTAT] 2.2 sunt prezentate abaterile față de media multianuală a precipitațiilor în perioada 2012-2013.

Umiditatea relativă a aerului este în medie de 68% anual, iar umiditatea relativă medie la ora 1400 în luna iulie este de 45-55% .

În tabelul 2.2 sunt înregistrate precipitațiile în anul agricol luat în studiu (2012-2013), precum și media multianuală a precipitațiilor din județul Vaslui, localitatea Vaslui.

Media multianuală a precipitațiilor este de 451,7 mm.

Ca regim mediu lunar, cele mai mari cantitați de precipitații cad în luna iunie (63,0 mm), dar precipitații abundente cad și în lunile mai, iulie și august.

Cele mai puține precipitații cad în luna martie (22,5 mm) precum și lunile ianuarie și februarie.

Anul agricol 2012-2013 a fost un an secetos în lunile octombrie, ianuarie, februarie și august. Acest fapt a adus la diminuarea producțiilor la principalele culturi, cu toate că abaterea anuală față de precipitațiile normale nu a fost negativă.

Tabelul 2.2

Precipitații (mm) înregistrate la Vaslui în anul agricol 2012-2013

Figura 2.3 Precipitații (mm) în anul agricol 2012-2013

2.4 Regimul vânturilor

Iarna, cel mai frecvent vânt în regiune este vântul de nord (crivățul), care suflă cu o frecvență de (30,9%) și cu o viteză medie de 3,1 m/s (Tabelul 2.3).

Urmează vântul de nord-est, cu o frecvență de (8,5%) și cu o viteză medie de 3,2 m/s, însoțit de scăderi accentuate de temperatură.

Vara, cele mai frecvente vânturi sunt cele din sud cu o viteză medie de 2,4 m/s; acestea aduc, de cele mai multe ori ploi torențiale însoțite de descărcări electrice.

În concluzie, se poate spune că din punct de vedere climatic, zona studiată se caracterizează prin:

– primăveri scurte și în general secetoase, cu vânturi frecvente care accentuiază evapotranspirația apei din sol, grăbind uscarea lui;

– ploi abundente la sfârșitul primăverii și mai ales la începutul verii;

– ierni reci, cu zăpadă nu prea multă, care este spulberată.

Aceste vânturi dominante aduc vara secete pronunțate, iar iarna viscole puternice, însoțite de scăderea pronunțată a temperaturii.

Tabelul 2.3

Frecvența și viteza vânturilor la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 2.4 Roza vânturilor

2.5 [NUME_REDACTAT] hidrografică din zonă este densă și păstrează același paralelism consecvent cu înclinarea generală a podișului. Ea este alcătuită dintr-o serie de ape curgătoare, din care cea mai importantă este râul Bârlad cu afluenții săi Vaslui, Crasna, Tutova și Zeletin.

a) Apele de suprafață

Apele de suprafață provin din ploi și zăpezi și datorită pantei mici a terenului, curg cu o viteză redusă, iar stratul de sol de la suprafață este afectat, într-o foarte mică măsură, de eroziune.

Din datele existente, rezultă că regimul anual al acestor ape este foarte neuniform. Variațiile de debit și nivelul sunt foarte mari, iar contrastele apar și mai evident când se iau în vedere debitele minime și maxime. Astfel, în timp ce vara și iarna majoritatea râurilor scad foarte mult, primăvara, datorită ploilor torențiale, debitele depășesc adesea 66 m3/s la râurile Tutova, în timp ce debitul râului Bârlad depășește sute de m3/s în timpul ploilor torențiale. Ca urmare a faptului că albiile sunt puțin adânci, nu pot fi evacuate în timp scurt fapt ce determină o frecvență mare a inundațiilor în zonele limitrofe.

Ca debit specific (1/s/km2), scurgerea medie anuală are valori cuprinse între 1-2 l/s/km2.

De la un an la altul, debitele medii variază foarte mult, în raport cu variația cantitativă a

elementelor climatice.

Debitele medii lunare maxime se produc frecvent în luna martie. Debitul mediu din luna martie este de 2-3 ori mai mare decât debitul mediu multianual și reprezintă 22-27% din volumul scurgerii anuale. Anotimpul cu cea mai mică scurgere este toamna (7-10%).

Scurgerea maximă a râurilor este mai ales de proveniență pluvială (76%) sau mixtă (ploi și zăpezi 24%).

Scurgerea minimă a arterelor hidrografice se produce atât în timpul iernii, datorită înghețului și micșorării aportului de apă de suprafață, cât și în perioada de vară-toamnă, când cantitatea mică de precipitații nu compensează pierderile mari ale evapotranspirației.

Turbiditatea depășește în numeroase cazuri media anuală, de 100 g/m3. Scurgerea medie specifică a aluviunilor prezintă valori care variază în jur de 0,5 t/ha/an.

b) Apele subterane

Pânza de apă freatică variază in funcție de relief, după cum urmează:

– pe cumpenele de apă, adâncimea pânzei freatice variază de la 5-20m;

– pe văi, apa freatică este la adâncimea minimă de 0,07 m și maximă de 1,5 m.

Sub aspectul compoziției chimice, în general apa de pe cumpene are un conținut mai mic de săruri (sulfați), fiind potabilă, față de pe văi, iar conținutul de săruri este mult mai mare pe văi, neputând fi folosită decât pentru adăpatul animalelor.

Legătura apelor de suprafață cu cele subterane și rolul acestora din urmă se practică, îndeosebi în alimentarea centrelor populației, a industriei și a unităților agrozootehnice, și fac necesară cunoașterea atât a straturilor acvifere de adâncime, cât și a celor freatice.

2.6 [NUME_REDACTAT] punct de vedere litologic, în toate formațiunile au o mare răspândire argilele și nisipurile. Numai la partea superioară a depozitelor sarmaționului, se află un orizont de gresie calcaroasă, pe alocuri cu o grosime de 10-12 m. Un orizont mai subțire de calcar fosilifer se află și în cuprinsul sarmațianului superior.

În depozite, există un strat de cenușă vulcanică andezitică ușor consolidată, ca și un orizont de blocuri de gresie nisipoasă.

Depozitele cuaternare sunt alcătuite din luturi loessoide, aluviuni argilo-nisipoase, prundișuri de terase și lunci.

Condițiile variate de relief, climă, vegetație, la care se adaugă local, excesul de umiditate și acțiunea omului, au determinat apariția unei game variate de soluri zonale și interzonale.

Zona cuprinde un număr de 17 unități de sol, clasificate în 5 grupe ameliorative: grupa solurilor de tip cernoziom cu profil normal, având structura orizonturilor A, A/C, C/D și grupa solurilor slab spre moderat erodate, cu structura orizonturilor A, B, C, D ocupă cea mai mare parte a suprafeței zonei. Celelalte grupe ocupă suprafețe mici și izolate.

Grupa cernoziomurilor cuprinde: cernoziomuri tipice și cernoziomuri carbonatice, caracteristica formării acestor tipuri de sol constituind-o influiența directă a factorilor climatici a celor două unitați geomorfologice: versanți și lunci.

Astfel, pe versanții cu roca mamă argila, în condiții de temperatură scăzută, ierni cu zăpadă puțină, spulberată de vânt și temperaturi ridicate, cu precipitații moderate în timpul verii, precum și o vegetație tipică de silvostepă, au dus la formarea acestor tipuri de sol.

Cernoziomurile tipice ocupă sectoarele cu climat și vegetație propriu-zisă.

Din cauza reliefului frământat, a pantelor pronunțate și datorită aplicării în trecut a unei agrotehnici necorespunzătoare, stratul de sol fertil a fost transportat la piciorul pantelor, în momentul de față orizontul A prezentând grosimi foarte variabile sau uneori lipsind, ajugând la profilul de tip B și C.

Solurile aluviale au răspândire largă pe șesurile și luncile tuturor arterelor hidrgrafice. Ele s-au format pe aluviunile luto-argiloase, cu drenaj slab.

2.7 Vegetația și fauna

Din punct de vedere geobotanic, zona Vasluiului se situeză în zona vegetației de silvostepă. Caracteristic pentru această regiune sunt asociațiile de vegetație ierboasă cu mici masive și pâlcuri de pădure.

Compoziția vegetației lemnoase este următoarea: Carpinus betulus, Tillia parviflora, Tillia tomentosa, Acer campestris, Fraxinus excelsior, Ulmus campestris, Prunus spinosa.

Vegetația ierboasă spontană din pășunile situate pe versanți cuprind următoarele specii: Poa pratensis, Bromus tectorum, Bromus inermis, Agropyron repens, Festuca sulcata, Trifolium arvense, Medicago lupulina.

În jurul izvoarelor de coastă, se dezvoltă o vegetație tipică excesului de umiditate: Phragmites comunis, Carex rigoria. Dintre buruienile răspândite pe pajiști menționăm: Euphorbia cyparissias, Carduus achanthoides, Xanthium spinosum, Eringium campestre, Daucus carota.

Pe terenurile cultivate se întâlnesc adesea: Cirsium arvense, Sinapis arvensis, Capsella bursa-pastoris, Agropyron repens.

De aici rezultă că cea mai mare parte a plantelor cultivate sunt infestate cu diferite specii de buruieni. Aceasta constituie un important factor diminuator al producției agricole.

Condiții bune de climă și sol găsesc în această zonă plante cultivate ca: grâu, porumb, mazăre, fasole, in pentru ulei, ierburi perene (Bromus inermis, Dactylis glomerata, Medicago sativa), precum și vița de vie.

Fauna este reprezentată de animale sălbatice precum: iepurele de câmp, vulpea, căprioara,hârciogul,popândăul, nevăstuica, ariciul, șobolanul, bizamul, șarpele, șopârla verde și neagră; dar și păsări: cioclia, barza, cioara, vrabia, rândunica, prepelița, graurul, porumbelul sălbatic, fazanul, iar în perioada primăvară-toamnă se întâlnesc rațe și gâște sălbatice.

În ceea ce privește fauna solului, dintre toate organismele pluricelulare, nematodele sunt cele mai bine reprezentate, cu rol în imbunătățirea structurii soluli, a capacității de reținere a ape și a drenajului. Râmele determină creșterea aportului de nutrienți, având în vedere faptul că se hrănesc cu resturi de plante și sol, sistemul lor digestiv concentrează substanțele organice și minerale.

PARTEA Ii – a – CONtribuții proprii

CAPITOLUL 3. SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALE ȘI METODA CERCETĂRII

3.1 Scopul și obiectivele cercetării

Studiile care fac obiectul prezentei lucrări și-au propus să realizeze, fundamentarea științifică a elementelor necesare elaborării unui sistem orientativ de protecție integrată a culturii de rapiță, față de dăunători, în condițiile județului Vaslui, ferma Tanacu.

Studiile efectuate au urmărit atingerea următoarelor obiective:

– cunoașterea complexului de dăunători care se dezvoltă pe rapiță;

– cunoașterea evoluției principalilor dăunători, ce afectează an de an, rapița și determină pierderi economice de recoltă în agroecosistem;

– cunoașterea răspândirii agenților biotici de dăunare și a arealelor de dăunare, cu

întocmirea hărților de răspândire și atac;

– stabilirea metodelor de combatere, a rolului acestora și a posibilităților de

integrare în ecosistem;

– elaborarea sistemului orientativ de protecție integrată a agroecosistemului

3.2 Estimare daunelor și pagubelor produse de dăunători

3.2.1 Colectarea materialului entomologic

Materialul entomologic se va colecta cu ajutorul capcanelor de sol. De asemenea vor fi făcute numeroase observații directe, in câmp asupra plantelor.

Recoltarea materialului se va face periodic, la intervale de timp cuprinse între 7 si 14 zile. La fiecare recoltare, materialul biologic recoltat va fi etichetat, pe etichete precizându-se: lotul, staționarul, data recoltării, numărul probei. Materialul astfel colectat va fi adus în laborator, iar mai tarziu va fi pregătit corespunzător si apoi determinat.

3.2.2 Controlul fitosanitar

Combaterea rațională a dăunătorilo nu poate fi concepută fără cunoașterea exactă a speciilor, a locului unde se căsesc, aria de răspândire. Cunoașterea acestor elemente se poate realiza printr-un control fitosanitar efectuat periodic.

Controlul fitosanitar urmărește:

punerea în evidență a dăunătorilor comunisau de carantină pe un teritoriu;

stabilirea densității numerice a dăunătorilor;

determinarea gradului de dăunare, frecvenței și intensității pagubelor produse(Tălmaciu M., – 2003).

3.2.3 Daune și pagube produse de dăunătorii plantelor de cultură

Dăunarea sau vătămarea este rezultatul agresiv al dăunătorului asupra plantei indiferent dacă dauna apare în urma hrănirii sau în urma altor activități(construirea de adăposturi pentru hibernare, depunerea ouălor etc). Dăunarea are un caracter fiziologic și indică o distrugere în structura organelor plantelor atacate.

În general, daunele produse la plante, depind atât de modul de hrănire al dăunătorului(conformația aparatului bucal), cât și de planta atacată. Astfel, insectele rozătoare(au aparat bucal pentru rupt și mestecat), produc dislocări ale țesuturilor plantelor(a mugurilor, frunzelor fructelor etc), iar insectele sugătoare(au aparat bucal pentru înțepat și supt) provoacă decolorări și răsuciri ale frunzelor(pseudocecidii), deformări sub formă de hipertrofieri(gale și cecidii), necrozări etc. În urma atacului dăunătorilor se produc modificări profunde în metabolismul plantelor atacate, atât în ceea ce privește funcțiile fiziologice(respirație, transpirație etc) cât și procesul de fotosinteză, determinând reducerea rezervelor de hrană(hidrați de carbon). Din cauza atacului plantele se dezvoltă slab, sunt debilitate, iar producțiile sunt mici și slabe calitativ.

Atacul reprezintă acțiunea dăunătorului asupra plantelor exprimată prin daune sau pagube.

Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de suferință, care se caracterizează prin reducerea recoltei, fără ca aceasta să poată evolua în greutate.

Paguba sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.

După modul de acționare a dăunătorilor asupra plantelor ei se împart în trei categorii:

principali care atacă plantele și produsele agricole depozitate(majoritatea insectelor);

secundari care atacă plantele ce sunt debilitatedin diferite cauze(Scolytidae etc);

vectori care alîturi de daunele produse direct, transmit unii agenți patogeni(bacterii etc).

Unii dăunători, prezentați în Tabelul 3.1 atacă doar oranele aeriene (larvele miniere, omizile defoliatoare etc), iar alții atacă organele subterane(viermii sârmă etc). O serie de insecte atacă toata planta(Melolotha melolontha, Phylloxera vastatrix).

Tabelul 3.1

Forme de dăunare

3.2.4 Estimarea densității numerice, a pagubelor si daunelor

Prin densitatea numerică (Dn) se întelege numărul de indivizi dintr-o specie oarecare raportat la o unitate de suprafață, lungime, volum sau greutate. De obicei, desitatea numerică se calculează la m2, prin raportarea numărului toatal al indivizilor unei specii, găsit în urma sondajelor făcute, la numărul sondajelor.

Densitatea numerică a unei populații, precum și gradul de dăunare al culturilor, se poate estima cu ajutorul unor scări de estimare, scara de setimare fiind gradația (densității numerice, a gradului de dăunare sau a pagubelor), pe intervale de clasă, în funcție de limitele critice de dăunare.

Scările de estimare se împart în intervale de clase a căror limite au valori ale densității numerice, a gradului de atac sau a pagubelor și sunt specifice fiecărui dăunător. Valorile intervalelor de clase sunt specifice fiecărei insecte și depinde de gradul de dăunare și de particularitățile culturii.

Densitatea numerică a dăunătorilor dă indicații asupra necesității aplicării măsurilor de combatere. Atfel se iau măsuri de combatere atunci când densitatea numerică este mijlocie sau mare, ceea ce corespunde cu un atac mediu sau puternic.

Tabelul 3.2

Intervalele de clasă

Indicatorii indispensabili cu ajutorul cărora este estimată densitatea numerica sunt:

Gradul de dăunare: dauna se exprimă prin gradul de dăunare (Gd%), iar paguba prin pierderi de recoltă la unitatea de suprafață (P%). Dăunare sau vătămarea se soldează prin diminuarea recoltei, fără ca aceasta sa poata fi evaluată în greutate. Gradul de dăunare se calculează cu formula:

Gd% = , În care:

F%- frecvența atacului;

I%- intensitatea atacului.

Frecvența atacului (F%): reprezintă valoarea relativă a numărului de plante, sau organe, atacate (n) față de numărul de plante sau organe analizate (N), deci:

F% = ,

În care:

n- numărului de plante sau organe atacate;

N- numărul de plante sau organe analizate.

Intensitatea atacului (I%): reprezintă procentul în care o plantă sau un organ este atacat sau pierderea de recoltă înregistrată de o plantă sau o cultură pe o unitate de suprafață (m2, ha). Intensitatea atacului se poate calcula după formulele:

expresia calitativă sau relativă a intensității atacului este dată de relația:

I% = ,

În care:

i-procentul de dăunare al plantelor sau al organelor atacate;

f- numărul de plante sau organe atacate cu o anumită intensitate;

n- numărul total al plantelor sau organelor atacate.

– expresia cantitativă a intensității atacului, se calculează după formula:

I% = ,

În care:

a- producția la ha a plantei sau culturii neatacate;

b- producția la ha a plantei sau culturii atacate.

Paguba (P%): reprezintă produsul dintre frecvența și intensitatea atacului în expresia cantitativă și se calculează după formula:

P% =

Când o cultură este atacată de mai mulți dăunători, paguba finală este rezultatul însumării tuturor pagubelor pe diferiți dăunători în cursul perioadei de vagetație, calculându-se după formula:

Pt% = P1 + P2 + P3 + … + Pn, în care

Pt – paguba totală și

P1, P2, P3, …, Pn – paguba produsă de fiecare dăunător

Tabelul 3.3

Intensitatea atacului în funcție de procentul de atac

3.3 Entomofauna din cultura de rapiță

3.3.1 Gândacul lucios – Meligethes aeneus

[NUME_REDACTAT] are corpul oval, de 1,5-1,7 mm lungime, convex dorsal și plan ventral, de culoare arămie sau albăstruie, cu luciu metalic sau mat. Antenele sunt formate din 11 articole, măciucate, de culoare închisă.

Pronotul și elitrele au o punctuație fină și deasă. Picioarele anterioare sunt de culoare brun-roșcată, cele mijlocii și posterioare de culoare neagră. Marginea externă a tibiilor anterioare fin și regulat dințată (Figura 3.1).

Larva este oligopodă, la completa dezvoltare de 3,5 mm lungime. Corp de culoare albă, capul si picioarele de culoare brună.

[NUME_REDACTAT] o generație pe an. Iernează ca insectă adultă în stratul superficial al solului ori în liziera pădurilor. În primăvară își fac apariția spre sfârșitul lunii aprilie, când înfloresc diferite specii de plante ierboase și lemnoase (salcia, prunul, păpădia etc.), hrănindu-se cu elementele florale ale acestora.

După copulație, în aprilie-mai, femelele depun ouăle în bobocii florali ai plantelor gazdă. Femelele perforează bobocii florali și depun 1-2 ouă lipite de antere. O femelă poate depune 300-400 ouă.

Incubația durează 4-14 zile. Larvele își fac apariția la deschiderea bobocilor florali și se hrănesc cu organele florale.

Stadiul larvar durează 3-4 săptămâni, după care larva coboară în sol la 2-4 cm adâncime și se transformă în pupă.

În cursul lunilor iunie-iulie apar adulții din noua generație, care după o perioadă de hrănire de câteva săptămâni se retrag pentru hibernare.

Plante atacate și mod de dăunare

Insectele adulte au un regim de hrană floral, întâlnindu-se pe inflorescențele diferitelor specii sălbatice și cultivate din familiile Crucifere, Ranunculacaee, Leguminosae, Compositae, Rosacaee, Umbeliferae. Se hrănesc cu organele florale din bobocii încă nedesfăcuți.

Cele mai mari pagube cauzează culturilor de rapiță și muștar, precum și la culturile semincere de vărzoase.

Larvele se hrănesc cu organele florale ale plantelor numai din familia Crucifere. La o infestare puternică într-un boboc floral se pot găsi 10-15 larve, cauzând pagube serioase acestora.

Figura 3.1 Adultul de Meligethes aeneus (http://www.pesticide.ro )

3.3.2 Viespea rapiței – Athalia rosae

[NUME_REDACTAT] are corpul de 6-8 mm lungime, capul este negru, toracele roșcat și abdomenul roșu-gălbui. Antenele sunt formate din 10 articole de culoare neagră (Figura 3.2) Picioarele sunt roșcat-gălbui, iar tibiile și tarsele au câte un inel negru. Aripile sunt gălbui.

Lama fierăstrăului de la ovipozitor cu 12-14 dinți fini. Larva, respectiv omida falsă, la completa dezvoltare are corpul de 15-18 mm lungime, glabru, cenușiu pe partea dorsală și cenusiu-verzui pe laterale (Figura 3.3) .

Capul este mic, rotund și negru. Antenele sunt formate din 3 articole scurte. Picioarele toracice sunt formate din 5 articole de culoare neagră.

[NUME_REDACTAT] 2 generații pe an. Iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare în sol, într-un cocon mătăsos. În primăvară, prin aprilie, larvele se împupează, iar în cursul lunii mai apar adulții din generația hibernantă.

După câteva zile de hrănire și maturație sexuală are loc copulația și ponta. Cu ajutorul ovipozitorului, femela desface cele două epiderme ale marginii frunzei și depune câte un ou în mici cavități.

Ouăle sunt vizibile, prin transparență, sub forma unor mici umflături. După 1-2 săptămâni apar larvele care, se hrănesc cu epiderma inferioară și parenchimul frunzei.

Funcție de condițiile climatice, dezvoltarea larvei durează 20-50 zile, apoi stadiul de pupă 15-20 zile, iar insectele adulte din prima generație apar la sfârșit de iulie, început de august.

Larvele din generația a II-a se dezvoltă în cursul lunilor august-septembrie. La începutul lunii octombrie, larvele migrează în sol pentru iernare.

Plante atacate și mod de dăunare

Specie oligofagă, care atacă diferite crucifere cultivate (rapița, muștar, varza, gulii, conopida) sau saăbatice (rapița sălbatică etc.).

Larvele abia eclozate minează frunzele; cele mai dezvoltate rod epiderma inferioară și mezofilul frunzelor. Frecvent larvele rod florile și fructele în formare.

Figura 3.2 Viespea rapiței- adult(http://www.botanistii.ro )

Figura 3.3 Viespea rapiței – larvă (http://www.botanistii.ro )

3.3.3 Gărgărița semințelor – Ceutorhyncus assimilis

[NUME_REDACTAT] are corpul de culoare neagră, acoperit cu perișori și solzi cenușii. Lungimea este de 2–2,8 mm (Figura 3.4).

Pronotul prezintă câte un tubercul evident, care se găsește într-o pozitie ușor transversală. Striurile elitrelor au câte un rând de solzi, iar interstriurile câte două rânduri de solzi.

Partea anterioară a elitrelor este fin granulată. Larva este de tip curculionid. Corpul este curbat, de 3-5 mm lungime, de culoare albă., iar capsula cefalică este brună.

[NUME_REDACTAT] ca insectă adultă în stratul superficial al solului. In primăvară părăsesc locul de hibernare și migrează pe cruciferele spontane și apoi pe culturile de crucifere. Maturitatea sexuală intervine după 40-70 zile de hrănire de la apariție, după care are loc copulația și apoi ponta.

Depunerea ouălor are loc în silicvele în formare. Femela roade un orificiu în peretele silicvei și în fiecare orificiu ros depune un ou. O femelă depune 35-50 ouă. Incubația durează 8-11 zile, iar evoluția larvară durează 20-35 zile.

La completa dezvoltare larvele rod orificii în peretele silicvei, părăsesc locurile de hrană, se retrag en sol și, în stratul superficial, se împupează. Stadiul pupal durează 10-15 zile.

Noii adulți se hrănesc pe seama plantelor crucifere spontane și cultivate, până în toamnă când se retrag pentru hibernare.

Plante atacate și mod de dăunare

Insecta atacă diferite crucifere spontane și cultivate. Adulții rod mici cavități în tulpini, pedunculi și butoni florali, iar larvele consumă semințele. In cursul dezvoltării sale o larvă distruge 6-9 semințe.

Figura 3.4 Gărgărița semințelor – adult (http://www.pesticide.ro )

3.3.4 Gărgărița tulpinilor de rapiță – Ceutorhyncus napi

[NUME_REDACTAT] are corpul de culoare neagră-plumburie și o lungime de 3,6-4,0 mm. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, interstriurile având câte 3-4 rânduri de perișori scurți și fini (Figura 3.5).

Larva, apodă și eucefală, la completa dezvoltare, are corpul de 3-4 mm lungime, capsula cefalică gălbuie-brună, iar corpul de culoare gălbuie și cu protuberanțe inserate cu perișori (Figura 3.6).

[NUME_REDACTAT] ca insectă adultă în stratul superficial al solului de la baza plantelor. In primăvară, când temperatura depășește 9 grade C, după o perioadă de zbor, hrănire și copulație de 25-30 zile, femelele depun ouăle în maduva tulpinii plantelor gazdă.

O femelă depune 15-60 ouă. Incubația durează 6-20 zile, în funcție de mersul vremii. Primele larve apar în aprilie, iar dezvoltarea completă a acestora are loc în 30-40 zile, după care părăsesc tulpinile și migrează în sol la 4-6 cm adâncime.

In sol larvele se transformă în pupe și după aproximativ o lună în insecte adulte, dar rămân în diapauză până la sfârșitul toamnei când, părăsind coconii nimfali, urcă la suprafață, la baza plantelor și hibernează.

Plante atacate și mod de dăunare

Specie oligofagă, care preferă culturile de rapița, varza, conopida, la care produce pagube considerabile. Adulții hibernanți rod perforații marginale în limbul foliar și vârful tulpinilor. Larvele rod galerii descendente ori ascendente în măduva tulpinilor, determinând deformarea și răsucirea longitudinală a acestora. Plantele atacate ramifică bogat, stagnează în creștere și nu formează silicve sau acestea sunt seci și cu semințe de slabă calitate.

Figura 3.5 Adultul de Ceutorhyncus napi (www.recolta.eu )

Figura 3.6 Larva de Ceutorhyncus napi (http://www.pioneer.com )

3.3.5 Gândacul roșu al rapiței -Entomoscelis adonidis

[NUME_REDACTAT] are 7-11 mm lungime și corpul oval-globulos, cu antene moniliforme din 11 articole. Culoarea corpului este cafenie, antenele , partea ventrală și picioarele sunt negre, iar capul, pronotul și elitrele sunt roșii și cu trei dungi longitudinale negre (Figura 3.7).

Larva are 11-13 mm lungime și corpul acoperit cu trei rânduri de tuberculi de fiecare segment. Culoarea este dorsal brun-negricioasă, iar ventral galben-brun, cu capul negru.

[NUME_REDACTAT] monovoltină, insecta iernează în stadiul de ou depus în soluri ușoare la 2-8 cm adâncime, în grupe de 60-100 bucăți și chiar 200-225 ouă.

În primăvară, de timpuriu la 4-60C apar larvele neonate care atacă frunzele unor crucifere spontane.

Stadiul larvar durează 25-60 zile. Larvele mature intră în sol la 3-5 cm, unde se transformă în pupe, stadiu care durează 14-18 zile, și apoi apar gândacii. Ei atacă culturile timp de 20-30 zile, după care se retrag în sol.

Plante atacate și mod de dăunare

Insecta trăiește spontan pe Adonis vernalis, dar în general este un dăunător polifag, atacând în special cruciferele și compositele, ranunculaceele, sfecla etc.

Gândacii și larvele rod până la scheletare limbul frunzelor, în afară de nervurile groase ale plantelor tinere, atacul fiind în vetre.

Figura 3.7 Adultul de Entomoscelis adonidis (http://www.pioneer.com )

3.3.6 Păduchele cenușiu al cruciferelor – Brevicoryne brassicae

[NUME_REDACTAT] dotat cu un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt. Formează colonii aglomerate pe meristeme, frunze, tulpini, inflorescențe, flori și silicve. Ca efect, frunzele se gofrează și plantele se opresc din creștere.

Când atacul survine imediat după plantare, varza și conopida nu mai formează căpățâna. În anii cu temperaturi și precipitații moderate, poate cauza pierderi de producție de 30–40%.

Dăunător cu mari posibilități de reproducere, prezintă în câmp 16–20 generații de adulți. Adult de 1,5–2,5 mm lungime, corp globulos, acoperit de o pulbere ceroasă, cenușie (Figura 3.8).

Primele colonii apar primăvara, în cursul lunii aprilie. Vector de viroze.

Figura 3.8 Atac de Brevicoryne brassicae pe inflorescențele de rapiță

(http://www.azoresbioportal.angra.uac.pt )

3.3.7 Puricii cruciferelor – Phyllotreta spp.

[NUME_REDACTAT] are corpul lung de 1,8-2,5 mm, slab convex dorsal, de culoare neagră, cu un slab luciu albăstrui-verzui. Capul și pronotul prezintă o punctuație fină și deasă.

Antenele filiforme, formate din 11 articole, sunt de culoare neagră, cu excepția articolelor 2 și 3 care sunt roșcate (Figura 3.9).

Elitrele sunt unicolore, cu punctuația dispusă uniform. Picioarele posterioare sunt conformate pentru sărit, tibiile și tarsele, de culoare neagră, prezintă o punctuație fină și deasă.

Larva oligopodă, de 2-2,3 mm lungime, are culoarea alb-murdar.

[NUME_REDACTAT] o generație pe an. Iernează ca insecte adulte sub resturile de plante rămase după recoltare, sub frunzarul din păduri și livezi, sub bulgării de pământ, în crăpăturile și stratul superficial al solului.

Adulții hibernanți apar în luna aprilie, mai întâi pe cruciferele spontane și apoi pe plantele de cultură, unde se hrănesc 2-4 săptămâni pentru maturarea organelor sexuale.

Insectele sunt mai active în orele însorite ale zilei. Femela depune ouăle în stratul superficial al solului, în apropierea plantelor, iar larvele se hrănesc cu rădăcinile acestora.

Dezvoltarea larvelor are loc în 20-30 zile, după care se transformă în pupe, în locurile unde s-au hrănit; după alte 10-15 zile apar adulții din noua generație.

Plante atacate și mod de dăunare

Pagube mari sunt produse culturilor de rapiță în anii cu primăveri secetoase. Adulții rod frunzele plantelor tinere, dându-le aspect ciuruit, care la atac puternic se usucă.

Atacul la plantele în curs de răsărire și la plăntuțele abia răsărite, poate duce la compromiterea culturii. Primăvara atacă și răsadurile unor legume din familia crucifere.

Figura 3.9 Plantă atacată de Phyllotreta spp. (http://www.pisvojvodina.com )

Alți dăunători întâlniți la cultura de rapiță: fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), ploșnițele cruciferelor (Euryderma ornata, Euryderma oleracea), musca verzei (Delia brassicae), puricii de pământ (Psylloides spp.).

CAPITOLUL 4. DATE ȘI REZULTATE ALE CERCETĂRII FĂCUTE ÎN CADRUL FERMEI TANACU, JUDEȚUL VASLUI

4.1 Descrierea fermei [NUME_REDACTAT] Tanacu este situată pe raza comunei Tanacu, județul Vaslui, ferma având sub administrare 1 010 ha. FDAFVDVWVWVDVVSDVSDVSDVSDVS

Suprafața cultivată este întinsă atât pe teritoriul comunei Tanacu, cât și pe al comunei

Solești tabelul 4.1 SDVSDVSDVDSVSDVSVSDVSDVSV

Tabelul 4.1

Amplasarea culturilor 2012-2013

Pentru lucrare celor 1 010 ha ferma Tanacu deține:

1 tractor U-650; SDVDSVD

4 tractoare SAME 70 CP;

3 tractoare SAME 130 CP;

Plug PP 3×30; SDVSDVSVSVSV

4 pluguri VOGEL INNOT – 3 trupițe;

1 plug POTTINGER – 3 trupițe;

2 grape cu discuri cu lungimea de 3m;

1 combinator SINCRO – 3m;

1 vibrocultor – 5m; DSVSVSVSVSV

2 semănători păioase SUP-29;

1 semănătoare prășitoare SPC-6;

2 instalații de erbicidat MET-1500, Berthoot;

3 combine LAVERDA;

2 remorci. SDVSVDSVSVSVSV

Organigrama societății este alcătută din: 1 inginer, 2 tehniceni, 1 inginer stagiar, 2 laboranți, 2 gestionari, 6 mecanici, 2 electriceni, 5 mecanizatori, 10 muncitori necalificați. SDVS

4.2 Tehnologia aplicată la cultura de rapiță in anul 2013

Tehnologia culturii a fost aplicată astfel: SDVSDVSVSDVSVS

Rotația.

Ca plantă premergătoare a fost grâul deoarece eliberează terenul timpuriu dând posibilitatea executării lucrărilor de înființare a culturii la timp.

Fertilizarea.

Rapița este o mare consumatoare de elemente nutritive. În acest scop, s-au aplicat următoarele cantități de îngrășăminte: îngrășăminte complexe, aplicate toamna (N:P:K) 12:52:0 – 150 Kg/ha; primăvara – uree 150 kg/ha.

Lucrările solului.

Realizarea unei culturi reușite de rapiță de toamnă este condiționată de executarea unor lucrări ale solului de bună calitate. Terenul trebuie să fie afânat, suficient de așezat, permeabil pentru apă și aer. Arătura de vară s-a executat la 25 cm. Pregătirea patului germinativ s-a realizat prin două treceri cu GD 3,2 și combinatorul și a fost de bună calitate.

Sămânța și semănatul.

Sămânța a provenit din recolta anului însămânțarii din lot semincer certificat, categoria biologică bază (hibridul Elite extratimpuriu; hibridul Elvis și Triangle – timpurii;)

Semănatul – 7-10 septembrie cu SUP 29 cm.

Lucrări de îngrijire

Tăvălugitul concomitent cu semănatul pentru a pune semințele în contact cu solul;

Combaterea buruienilor – Erbicidare cu Galera 0,3 l/ha, postemergent;

Combaterea bolilor – Nu s-au înregistrat boli la cultura rapiței ;

Combaterea dăunătorilor –Tratamentul I cu Nurelle 0,4 l/ha, la înălțimea plantelor de 20 cm, preventiv împotriva dăunătorilor, în special a gărgăriței tulpinilor; Tratamentul II cu Nurelle la începutul înfloritului (aproximativ 10-15% flori deschise).

Irigarea – nu s-a efectuat deoarece nu există sistem de irigații;

Recoltarea.

S-a realizat la o umiditatea a semințelor de 10,5%, iar producția obținută a fost de 2000 – 2250 kg/ha.

4.3 Rezultate obținute

În acest an, comparativ cu anul 2012, atacul dăunătorilor și în special al gărgăriței tulpinilor de rapiță (Ceuthorrhynchus spp.) a fost mul mai puternic și cu aproximativ 10-15 zile mai devreme decât în 2012. Acest aspect a determinat următoarele cauze:

– iarna blândă din anul 2012-2013 a determinat pe de o parte supraviețuirea unui număr mult mai mare de dăunători și în special de indivizi adulți de Ceuthorrhynchus spp, iar pe de altă parte a determinat trecerea peste iarnă a unor suprafețe mult mai mari de rapiță – unele intrate în iarnă chiar în faza de 4 – 5 frunze.

Prezența unui număr mare de adulți a determinat creșterea în intensitate a acestei specii.

– pe de altă parte, temperaturile mari din martie 2013 au declanșat atacul de Ceuthorrhynchus spp mai devreme. În acest caz o parte din cultivatori nu au reușit să facă tratamentul în timp util așa că o mare parte din plante au fost afectate de acest dăunător.

Atacul direct al adulților nu determină pagube însemnate culturilor de rapiță, în schimb larvele acestora sunt foarte agresive, fiind situate în interiorul tulpinilor în care sapă galerii și sunt foarte greu de combătut. Larvele de Ceuthorrhynchus spp determină pagube însemnate.

În condițiile unui atac masiv, productia poate fi redusă cu peste 50% și, în unele cazuri, se poate ajunge și la peste 80% pierderi de recoltă.

4.4 Entomofagii principalilor dăunatori ai culturilor de rapiță

Rapița se cultivă pentru semințele bogate in ulei. În cultură, plantele alcătuiesc un covor compact, iar apoi cu tulpini erecte, numeroase inflorescențe si multe semințe. Plantele sunt atacate în special de insecte oligoface. Sunt nelipsite din culturi speciile de purici de pământ (Phyllotreta sp.), care atacă plantele atât ca larve cât și ca insecte adulte. Gârgârița rădăcinilor, semințelor și tulpinilor (Ceuthorrhynchus sp.) sunt de asemenea specii fitofage deseori dăunătoare culturilor de rapiță. Gândacul roșu (Entomoscelis adonidis), Gândacul lucios (Meligethes aeneus) și Viespea rapiței (Athalia rosae) atacă frecvent aparatul foliar și florile plantelor din culturile de rapiță. Alți dăunători din culturile de rapiță sunt: Păduchele cenușiu al verzei (Brevicorine brassicae), Ploșnița roșie a verzei (Eurydema ornata), Molia verzei (Plutella maculipennis), Buha verzei (Mamesta brassicae), Albita verzei (Peris brassicae), Musca verzei (Delia brassicae).

În culturile de rapiță întâlnim frecvent unele specii de carabide prădătoare polifage ca: Bembidion femoratum sturm., Bembidion lampros hbst.,Bembidion properous steph., Dolichus halensis schall., Synchus nivalis panz., Ophonus pubescens mull., Opunus calceatus duft., (Titova 1965).

Entomofagii gândacului lucios (Meligethes aeneus l.) sunt Clivina fossor, Blacus ruficornis nees, [NUME_REDACTAT] marsh., Zeteliconus planiscutellum merc., Brachyserphus parvulus nees.

Entomofagii puricilor de pământ ([NUME_REDACTAT].) sunt : Diosplius marosus reinh. , Hovardulla sp.

Entomafagii gărgărițelor cruciferelor (Ceuthorrhynchus sp.) sunt : Aneuclis melanarius holmgr., Tersilochus fulvipes grav.,Trieaspis obscurellus ness.,

Entomofagii viespii fierăstrău (Adhalia rosae) sunt : Perilissus lutescens holm; Meocerus armillatorius grav., Pterostichus vulgaris , Mesocerius aliatus holm., Tryphon brachiacanthus grav; [NUME_REDACTAT] egger, Mydaea uliginosa , Megenia mutabilis fall , Tachina eruncorum rond., (Balachowsky si meslin 1936;Saringer 1956).

În condițiile din țara noastră cele mai comune specii parazite sunt : Perilisus lutescens holmgr., Dexodes nigripes Fall., Meigenia mutabilis fall., (Lacatusu si colab.1980)

Entomofagii păduchelui cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae) sunt : Chrysopa perla L. , Nabis rugosus L., Halyzia sedecimguttata L., Leucopis melanopus Tanas., Aphidoletes aphidimyza Rond., Melanostoma mellinum L., Syrphus luniger Meig., [NUME_REDACTAT] Zett., Diaeretiella rapae M'Intosh., [NUME_REDACTAT] Walk.

Entomofagii ploșniței roșii a verzei (Eurydema ornata) sunt : Dioctria lateralis Meig., [NUME_REDACTAT] F., Trissolcus semistriatus Nees., Trissolcus flavipes Thoms.

Entomofagii moliei verzei (Plutella maculipennis) sunt : Diadegma fenestralis Holmgr., Diadromus subtilicornis., Thyraeella collaris Grav., Tetrastichus sokolovskii Kurdj.

Entomofagii buhai verzei (Mamestra brassicae) sunt : Exetastes fornicator F., Pterocormus sarcitorius L., Meteorus rubens Nees., Microplitis mediator Hal., Microplitis tuberculifer Wesm., Eulophus pennicornis Nees., Trichogramma evanescens West.

Entomofagii albilitei verzei (Pieris brassicae) sunt : Ephialtes compunctor L., Hyposoter ebeninus Grav., Hemiteles melanarius Grav., Apanteles glomeratus L., Apanteles rubecula Marsh., Pteromalus puparum L.

Entomofagii muștei verzei (Delia brassicae) sunt : Aleochara bilineata Gyll., Phygadeuon vagans Grav., Stilpnus gagates Grav., Dacnusa pubescens Curt., Pseudeucoila cubitalis Htg., Trybliographa antennata Gir., Pachycrepoideus vindemiae Rond.

4.5 Dinamica speciilor dăunatoare specifice din culturile de rapiță

Cercetările privind dinamica speciilor dăunatoare specifice în culturile de rapiță oferă informații importante asupra diferitelor specii care dăunează sub aspectul mărimii populațiilor lor, cât și a perioadei de activitate, adică de dăunare , legate de principalii factori ecologici si de starea culturii.

4.5.1 Dinamica speciei [NUME_REDACTAT](Gândacul roșu al rapiței) în anii 2012-2013 a fost urmatoarea(Tabelul 4.2) :

În anul 2012 a fost colectat cel mai mare număr de exemplare in luna mai (14 exemplare), urmat de luna iunie (9 exemplare) si aprilie (10 exemplare). Pagubele au fost produse de adulții care au atacat frunzele și bobocii florali.

În anul 2013 cel mai mare număr de exemplare a fost colectat in luna mai (19 exemplare), urmată de luna aprilie (9 exemplare) și luna iulie (3 exemplare).

Tabelul 4.2

Dinamica speciei Entomoscelis adonidis (Gândacul roșu) în peridoada 2012-2013

Din datele obținute se observă că au fost efectuate colectări in 3 luni : aprilie , mai și iunie. În cei doi ani de observații au fost colectate 64 exemplare si anume : 33 exemplare în anul 2012 și 32 de exemplare în anul 2013 (tabelul 4.2).

4.5.2 Dinamica speciei [NUME_REDACTAT] (Gandacul lucios)

În cei doi ani de observații au fost colectate 112 exemplare și anume : 43 exemplare în 2012 și 69 de exemplare în 2013. (tabelul 4.3)

În anul 2012 numărul cel mai mare de dăunători a fost colectat în luna iulie (16 exemplare), urmată de luna aprilie (12 exemplare), iunie(10 exemplare) si mai (5 exemplare).

În anul 2013 numărul cel mai mare de dăunatori a fost colectat în luna iunie(30 exemplare) urmată de luna aprilie (22 exemplare) , mai (9 exemplare) și iulie (8 exemplare).

Tabelul 4.3

Dinamica speciei Meligenthes aeneus (Gandacul lucios) în perioada 2012-2013

Structura și dinamica speciilor dăunatoare la cultura de rapiță cuprinde urmatoarele specii: Entomoscelis adonidis (Gândacul roșu al rapiței) și Meligethes aeneus ( Gândacul lucios ), specii care au fost active în perioada de cercetare ( aprilie, mai , iunie si iulie).

4.5.3 Dinamica speciei – Brevicoryne brassicae ( Păduchele cenușiu)

În cei doi ani de studiu 2012 și 2013 pe întreaga perioadă de vegetație a culturii de rapiță au fost efectuate un număr de 3 sondaje în lunile : aprilie , mai si iunie (Tabelul 4.4):

Tabelul 4.4

Dinamica speciei Brevicoryne brassicae (Păduchele cenușiu) în perioada 2012-2013

Din datele obținute pe parcursul celor 2 ani de cercetare rezultă că au fost efectuate observații in câmp asupra plantelor de rapiță în 3 luni: aprilie, mai, iunie. În urma analizei s-a observat că în anul 2012 Păduchele cenușiu a manifestat un atac mai agresiv comparativ cu situația din 2013.

Tabelul 4.5

Eficacitatea unor insecticide pentru combaterea dăunătorilor în culturile de rapiță în anul 2012

Eficacitatea cea mai bună a avut-o produsul Fastac 94.6 % , urmat de produsele Calypso – 92.4 % și Cipertrin – 90.8 %.

În anul 2013, în perioada de vegetație , se aplică tratamente chimice utilizând produsele : Fastac 10 EC, Fury 10EC , Proteus OD 110 (Tabelul 4.6).

Tabelul 4.6

Eficacitatea unor insecticide pentru combaterea dăunătorilor în culturile de rapiță în anul 2013

Din datele obținute se remarcă o eficacitate bună și foarte bună la toate produsele. Astfel , produsele piretroide au avut o eficacitate cuprinsă între 92.0 % (Fastac) și 95.5 % (Fury și Proteus) .

CONCLUZII

1. Cultura rapiței a revenit în actualitate datorită multiplelor avantaje pe care le oferă atât cultivatorului cât și consumatorului de produse rezultate din procesarea sa.

Astfel, rapița ocupă un loc important în grupul select și exclusivist al culturilor energetice, calitățile deosebite ale uleiului obținut, fac ca aceasta să fie principala sursa pentru fabricarea biodieselului.

2. Protecția culturilor de rapiță împotriva bolilor și dăunătorilor este posibilă numai aplicând o strategie adecvată, care presupune cunoașterea particularităților de manifestare și de evoluție a agenților de dăunare specifici.

3. În această lucrare s-a realizat un studiu asupra principalilor dăunători ai culturii de rapiță tinându-se cont de noțiunile teoretice și practice în ceea ce privește descrierea, biologia și ecologia lor, precum și tehnica abordată în combaterea acestora.

4. Pe parcursul efectuării studiului, s-a urmărit identificarea principalilor dăunători la cultura de rapiță , dar și punerea în evidență a metodei și mijlocului de combatere; astfel, s-au identificat următorii dăunători ai culturii de rapiță: gândacul lucios, viespea rapiței, gărgărița semințelor, gărgărița tulpinilor de rapiță, păduchele cenușiu al cruciferelor , gândacul roșu al rapiței, dar și puricii cruciferelor, fluturele alb al verzei , ploșnițele cruciferelor , musca verzei, puricii de pământ.

5. Din cauza iernii mai blânde în anul 2012-2013 fapt ce a determinat supraviețuirea unui număr mult mai mare de dăunători și în special de indivizi adulți de Ceuthorrhynchus spp și împlicit creșterea în intensitate a acestei specii producând pagube însemnate culturii de rapiță.

6. În anul 2012 cea mai bună eficacitate asupra combaterii dăunătorilor au avut-o produsul Fastac de 94.6 % urmat de produsele Calypso 92.4 % și Cipertrin 90.8 %.

7. În anul 2013 se remarcă o bună eficacitatea la toate produsele. Astfel produsele Piretroide au avut o eficacitate cuprinsă între 92.0 % (Fastac) și 95.5 % (Fury și Proteus).