Observatii privind combaterea bolilor si daunatorilor tomatelor in agricultura ecologica [306262]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Observatii privind combaterea bolilor si daunatorilor tomatelor in agricultura ecologica

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Conf. dr. ing. Viorica Lagunovschi

Masterand: [anonimizat]. Gherase Ion

-2019-

Cuprins:

Stadiul actual al cunoașterii

Introducere…………nr pagina

Istoric

Origime si raspandire

Importanta

Alimentara

Agrotehnica

Economica si sociala

Etimologia

Particularitati Botanice si Biologice

Radacina

Tulpina

Frunza

Inflorescenta si Floarea

Fruct

Seminte

Exigente ecologice

Temperatura

Lumina

Umiditate

Aer

Regim de nutritie

Sol

Tehnologia de cultura

Pregatirea terenului

Pregatire seminte

Pregatire rasad

Plantare

Lucrari de ingrijire

Boli si Daunatori

Boli

Daunatori

Cercetari proprii

2.1 Justificarea temei

2.2 Obiectivele cercetarilor

2.3 Material si metoda

2.4Rezultate si discutii

I STADIU ACTUAL AL CUNOSTERII

1.1. [anonimizat]. Idea de agricultura ecologica a [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat] s-au diferentiat trei curente paralei agriculturii intensive si anume: biodinamica, organica si biologica.

Statisticile arata ca suprafata cultivata cu legume in sistem ecologic este una deosebit de mica. [anonimizat] o lipsa de atractivitate pentru acest sistem de exploatare. [anonimizat]-un standard de viata ridicat. Pentru dovada celor putem da ca exemplu legumicultorii din imprejurimile oraselor Targu Frumos din judetul Iasi sau a celor din Tecuci din judetul Galati.

Promovarea legumiculturii in sistem ecologic reprezinta o necesitate fiind o [anonimizat] o oportunitate stiut interesut din ce in ce mai mare al concumatorilor responsabil pentru produsele de natura ecologica. O trecere de la agricultura conventionala (chimica) la agricultura neconventionala (ecologica) se incearca a fi realizata inca de la inceputul anilor 1930-1940, dar rezultate mai concreta apar dupa 1980, cand s-a constientizat fenomenul de degradare rapida si severa a ecosistemelor agricole. Efectele degradarii ecosistemului sunt: poluarea mediului si a recoltei, desertificarea, reducerea nivelului de fertilitate a terenurilor, [anonimizat].

[anonimizat]. Scopul sistemelor este Acela de a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 500.000 ha. annual.

In prima faza agricultura ecologica incepea a fi cunoscuta sub denumirea de “humus farming” [anonimizat]n India (inainte de 1940). Sisteme bazate predominant pe fertilizarea organica solului, prin utilizarea a diferite material organice compostate. Compostul ofera humusul necesar pentru un sol sanatos. La inceputul anilor 1950, conceptiile agriculturii ce au la baza humusul ating apogeul prin lucrarile Seifer (1952) si Sykes (1949, 1959).

Principalul scop al agriculturii ecologice reprezinta realizarea unor produse agroalimentare cu continut ridicat de substante biologic active, fara substante chimice de sinteza ce pot afecta grav sanatatea populatiei, in circumstantele unui ecisistem sanatos, cu potential mare de productie si durabil.

Agricultura ecologica are la baza ca principiu, marirea continulului de materie organica din sol, prin utilizarea ingrasamantului organic natural (compost, gunoi de grajd, ingrasaminte verzi, etc.). Pe langa ingrășământul natural un rol important în agricultura ecologică este reprezentat și de respectarea unor masuri tehnice:

– aplicarea lucrarilor cat mai de suprafață asupra solului fără răsturnarea brazdei și practicarea subsolajului periodic

– renuntarea la a folosi substante de natura chimină în combaterea bolilor plantelor, buruienilor și dăunatorilor

– respectarea asolamentului multianual cu lrguminoase

– renuntarea la ingrasaminte chimice greu solubile, pe care planta le sintetizează timp indelungat

Câteva principii ale agriculturi ecologice.

Productia ecologica necesita realizarea de sisteme durabile adecvate, diversificate, durabile, pentru protejarea mediului inconjurator și producerea de o calitate superioara, sanitara si nutritivă a produselor agricole.

Principiile agriculturii ecologice se bazeaza pe o amanuntita cunoastere a sistemelor de productie ce valorifica la maxim resursele locale și care reduc la minim riscurile ecologice si economice, integrand progresul stiintific cu cunostintele traditionale.

Ca urmare a exploatatiei continuă din ultimile decenii, solul a suferit eroziuni puternice, saraturare, desertificare, poluarea solului, degradarea ecosistemelor, poloarea apelor si a panzei featice si a alimentelor cu nitriti si pesticide. Prin actiunile sale agricultura ecologica, urmareste pastrarea nealterata a solului prin utilizarea ingrasamintelor organice, a composturilor, ingrasaminte minerale și eliminarea produselor care pot avea ceva efecte daunatoare.

In agricultura ecologica solul este considerat a fi un mediu viu, putin cunoscut si foarte complex, motiv pentru care se afla in centrul preocuparii. El se afla in stransa interactiune cu plantele si animalele. Toate actiunile utilizate de agricultura ecologica au ca oobiectiv intensificarea activitatii microbiologice a solului care au rolul in sporirea si mentinerea fertilitati acestuia.

Agricultura ecologica respecta consumatorii si sanatatea acestora, cautand sa obtina produse agricole cu calitate sporita, dar fara reziduri ale pesticidelor si cu un continut echilibtat de elemente nutritive ( glucide, protide, lipide), vitamine, acizi organici, saruri minerale. In acest tip de agricultura se pune pret pe calitatea interventiei omului in natura, nragresiva, in comparatie cu agricultura conventionala. (Munteanu si col., 2008.)

1.2. Istoric

În anii 6500-7000 î. e. n. se facea trecerea la agricultura si incepea sa cultive cateva specii de legume, cum ar fi: ceapa, usturoiul, mazarea, ardeiul si fasolea. Înainte de aceasta perioadă hrana de baza a oamenilor era alcatuita din pescuit, vanat si culesul catorva plante vegetale : seminte, fructe, tulpini, frunze, tuberuli si bulbi. (Harlan, 1975).cartea cultura legumelor

Popoarele din Nordul Africi (Egipt) si Orientul Mijlociu (Mesopotamia) inca din cele mai vechi timpiri au cultivat legume, chiar si in conditii de irigare. Din primele insemnari istorice, datand inca de acum 5-6 mii de ani, cat si din vestigiile arheolofice rupestre reiese faptul ca egiptenii au cultivat legume precum: usturoiul, ceapa, pepeni, ridichi, castraveti, prazul si sparanghelul si unele leguminoase pentru boabe: bobul, nautul, mazarea, lintea (Indewa D.) cartea cultura legimelor

Chiar si in prezent populatiile primitive din Australia, America de Sud, Africa folosesc in continuare un numar foarte mare de specii salbatice in hrana zilnica care apartin genurilor Capsicum, Cucumis, Cucurbita, Colochimtus, Phaseolus, Lagenaria, Hibiscus, Physalis, Allium, Ipomeia, Lycopersium conform (Schwanitz, 1971). Cartea cultura legumelor

1.3. Origine și răspândire

Aceasta familie cuprinde aproximativ 95 de genuri cu peste 2.000 de specii, cu raspandire in climatul temperat si tropical. Sunt planter erbacee, rar arbusti, frunzele sunt compuse sau simple, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, actinoforme, pe tipul 5, grupate in inflorescente cimoase sau solitar, corola este infundibuliformă (în formă de pânlie) sau gamopetală (rotundă), caliciul este gamosepal, fructul poate fi capsulă sau bacă. (Elena Savulescu botanica sistemica. 2010)

Din aceasta grupa fac parte speciile din grupa ardeiulti, tutunului, cartofului, patlagelele vinete si tomatele, acestea fiind dintre cele mai cultivate, impreuna detinand ponderea cu cea mai mare suprafata si productie la culturile din tara noastra, insumand peste 30% . Productia acestora ocupa un loc foarte important in consumul populatiei. (Elena Draghici, 2002)

Tomatele (Solanum Lycopersicun)

Istoric al Tomatelor, origine

Lycopersicom esculentum Mill. Fac parte din familia Solanaceae si sunt originare din America Centrala si de Sud Peru si Ecuator. Centrul mai restrans de origine al tomatelor se alfa in jurul localitatilor Pueblo si Vera Cruz, unde erau cunoscute cu sute de ani inainte descoperiri Americii (Popescu V. 1992) carte legumicultura de lavunischi

O lunga perioada de timp atat in America si coloniile acesteia cat si in Europa de Nord tomatele erau considerate otravitoare si se cultivau doar ca plante ornamentale (Gheorghita Hoza)carte sfaturi practice pentru cultura legumelor

Fig: 1.1 Lycopersicom esculentum (Săvulescu Elena, 2010)

In anul 1581, botanistul Mathias de’ Obel arata ca „aceste mere erau consumate de unii italieni la fel ca si pepenii galbeni”, dar mirosul puternic de solanina era suficient pentru demonstra ca sunt nesanatoase si daunatoare pentru organism conform (Esquinas Alcazar, 1981). Caracterul tomatelor de plante otravitoare a ramas pregnant in mentalul oamenilor si datorita faptului ca se inrudesc cu plante recunoscute ca toxice, cum ar fi: matraguna (Atropa belladona), lasciciorul (Solanum dulcamara), ciumafae (Datura stramonium) etc.(Neculai C. Munteanu, 2000 tomate ardei si patlagele vinete)

Au trecut peste 200 de ani pana ca tomatele sa fie considerate plante alimentare. Au inceput s se raspandeasca la sfarsitul secoluui al XVIII-lea, in tarile din Europa Occidentala, iar la inceputul secolului al XIX-lea in celelalte tari europene si in America de Nord (Indrea D.) carte cultura legumelor.

In 1760, a fost prima dara cand semintele de tomate erau propuse spre comercializare in catalogul Andrieux si Vilmorin, insa tot ca plante ornamentale. Abia in anul 1778, acestea sunt introduse in acelasi caltalog cu plantele legumicole. (Gheorghita Hoza 2003) carte Sfaturi practice pentru cultura legumelor

Din conversatia lui V. Alecsandri cu Ion ghica rezulta faptul ca prin anul 1835 tomatele erau cunoscute in Principatele Romane. In continuare au avut o evolutie lenta, tomatele reusing sa-si gaseasca greu drumul spre gustul consumatorului. (Indrea D.) carte cultura legumelor.

Aria de raspandire. Tomatele la acest moment ocupa cea mai mare pondere si suprafata cultivata cultivata. In europa productia ce mai mare se obtine in Italia, Spania, Grecia, Olanda, Romania si Bulgaria. In tara noastra se cultiva in spatii protejate si camp in toate zonele. (Viorica Lavunoschi) cartea legumicultura

1.4. Importanță

In cadrul productiei din tara noastra, legumicultura este un domeniu cu o pondere deodebita si un inalt grad de intensitate, cu implicatii directe in economia nationala, dar mai ales in alimentatia populatiei. In alimentatie tomatele se utilizeaza atat in stare proaspata cat si preparată: pastă, bulion, suc de tomate, conserve etc., pentru a asigura consumul pe tot parcursul anului. (Ruxandra Ciofu si colab. Tratat de legumicultură pg 18-19)

Importanta alimentara – tomatele se cultiva pentru fructele acestora, care pot fi consumate in stare proaspătă sau preparate. In stare proaspata se consume in salate sau asortate cu alte legume, gustul foarte placut al tomatelor se datoreaza echilibrului dintre acizi grasi, glucide si saruri minerale.(Munteanau C. Neculai tomatele ardeii si patlagelele vinete Editura” Ion de la Bard Iasi” 2003 pg 7)

O mare cantitate de tomate – aproximativ 60%-65% se foloseste la obtinerea uunei palete largi de conserve:

Figura:1.2 Harta mondiala cu zonele cultivate cu tomate. Sursa FAO

pasta, suc, bulion, tocane, tomate deshidratate. (Berceanu D., Balint G. 2000 Valorificarea in stare proaspata a fructelor, legumelor si florilor. Editura” Ion de la Bard Iasi”)

Importanta terapeutică – tomatele sunt foarte apreciate pentru gustul răcoritor, stimularea apetitului si alcanizarea sangelui, efect energetic si antiinflamator al fructelor. Sunt recomandate bolnavilor de scorbut, litiază urinară si biliara, acnee, afectiuni vasculare etc.

Importanta cosmetica – sunt bine cunoscute pentru efectul de purificare al epidermei. Sucul tomatelor se adaogă in compozitia unor creme de fata, se foloseste si ca masca pentru curatarea fetei in amestec cu pulpa pasată(Ruxandra Ciofu si colab. Tratat de legumicultură pg 29-33)

Importanta agrotehnica – plantelor din grupa solanaceae li se rezerva cel mai bun teren cu solul fertil, irigat si bine insorit. Tehnolohia de cultura este complexa si necesita un volum mare de lucrari de ingrijire. Tomatele pot fi usor incadrate intr-un asolament legumicol, fiind o buna premergatoare pentru majoritatea culturilor, dar nu si a celor din aceeasi familie.

Importanta economica si sociala – comparativ cu alte culturi legumicole, cultura tomatelor asigura venituri dintre cele mai mari, intr-un raport echilibrat cu cheltuielile. In spatii protejate recolta a fost si de 400t/ha (in sere sin Franta sau Olanda). (…………………….)

1.5 Entimologia – denumirea de tomate este un derivat al cuvantului tomatl sau ‘tomato’

Provenit din limba Nahuatl din Mexic

1.6 Particularitati Botanice si Biologice

Din punct de vedere botanic, tomatele au o perioada de vegetatie de 100-130 zile si sunt plante anuale in conditiile din tara noastra, in locul de origine ele comportandu-se ca plante perene.(carte sfaturi practice pentru cultura legumelor gh hoza 71-80pg)

1.6.1 Radacina – este pivotanta, pe aceasta formandu-se numeroase ramificatii laterale ce exploateaza o suprafata generoasa de sol.(legumicultura elena graghici) Radacinile tomatelor sunt extrem de sesibile la lipsa de aer din sol dupa spusele lui Dumitru indrea in cultura

legumelor Numai unele radacini (sub 5%) patrund la o adancime de 70- 100 cm. restul ajungand pana la o adancime de 40 cm.. La plantele ce provin din razad sistemul radicular este mult mai putin dezvoltatfata de plantele obtinute prin semanat direct. (Valentin Voican Cultura protejata a legumelor in sere si solarii) (Dumitru Inderea cult leg) sustine ca pivotul central al tomatelor poate ajunge pana la o adancime de 200-300 cm. pe terenurile cu solul usor. (Viorica Lavunoschi in legm) specifica ca spre sfarsitul perioadeo de vedetatie radacinile batrane se lemnifica asemeni plantelor perene, iar sistemul radicular se reface rapid daca este distrus.

1.6.2 Tulpina – tomatele pot avea o crestere nedeterminata sau determinata. La cultura in spatiii protejate se folosesc numai soiuri si hibrizi cu crestere nedeterminata. (Valentin Voican cultura prot a leg in sere si sol) Tulpina este erecta si erbacee, dar spre finalul perioadei de vegetatie are tendinta de a lignifica. La soiurile cu crestere nedeterminata (var. vulgare), lunginra tulpinii apate sa ajunga la 2,5-3 m, iar in condii de sera aceasta poate ajungr chiar la 7 m. La soiurile cu crestere determinata (var. varidum) tulpina este semilignificata, erecta, iar inaltimea este de 40-50 cm. (Elena Draghici leg) Pe langa grupele principale cunoscute, cu crestere nedeterminata si determinata, exista si o a treia grupa cu crestere semideterminata. Tomatele cu crestere semideterminata rodesc 3-4 etaje, apoi tulpina se termina cu o inflorescenta. Aceste cultivare sunt in deosebi utilizate la obtinerea productiei foarte timpurii si timpurii. (V. Lavunoschi) Tesutul mecanic de sustinerela tomate este slab dezvoltat, motiv pentru care tulpinile plantelor necesita sustinere. Din mugurii axilari situati la baza frunzelor se formeaza lastari care au denumirea de copili, iar pe acestia se formeaza: frunze, inflorescente, lastari secundari.(Elena Draghici leg).

1.6.3 Frunza – sunt mari, compuse, imparipenat-sectate, cu limbul gofrat si o culoare verde de diferite nuante de la soi la soi. (Ghiorghita Hoza sfat parct),(Dumitru Indrea cult leg) sustine ca frunzele sunt intrerupt segmentate, imaripenate, iar foliolele sunt mai mult sau mai putin sectate. Fetele foliolelor pot fii gofrate sau netede. Lungimea frunzelor este cuprinsa intre 20-30 cm. La soiurile care au crestere determinata si o valoare cuprinsa intre 40-45 cm la soiurile sau hibrizii cu crestere nedeterminata. Ramificatiile, frunzele si tulpina sunt acoperite cu peri glandulari, peri care la atingere secreta solanina. Solanina indeparteaza unele insecte inclusiv albinele si are un miros caracteristic. (Elena Draghici leg)

1.6.4 Inflorescenta si Floarea – inflorescenta este de tip cima compusa sau simpla care apare dupa un numar diferit de frunze, urmatoarele apar dupa 2-4 frunze si chiar dupa fiecare frunza la soiurile care au cresterea nedeterminata.(Ghiorghita Hoza sfaturi pract )Inflorescentele pot ciprinde intr 5-25 flori si pot fi ramificate sau neramificate.(Valentin Voica cult prot a leg)

Gradul de ramificare este determinat atat genetic cat si de conditiile climatice in special temperatura scazuta ( sub 16oC ) si intensitatea luminii.(Calvert ,1957,Cooper, 1964)

Floarea – florilea au culoare galbena, sunt hermafrodite , pe tipul 5 cu polenizare autogama. (Gheorghita Hoza sfaturi pract). In cartea lui (Dumitru Indrea cult leg) sunt prezentate mai multe detalii despre floare: are petale galbene, corola gamopetala este reunita cu androceul iar aceasta usureaza operatia de castrare a florilor prin inlaturarea corolei la lcrarile de hibridare. Ovarul este pluricarpelar sau bicarpelar. Desi floarea este autogama, in proportie redusa de 5 % este polenizata cu polen strain la florile ce manifeste fenomenul de longistilie. Germinarea polenului si fecundatia dureaza aproximativ 2 zile in conditiile optime de lumina si temperatura( 22-29oC ziua si 15-17oC noaptea), iar in conditii nefavorabile fecundare este ingrunata sau deloc iar florile cad. De la fecundare si pana la coacerea deplina sunt aproximativ 45-60 zile in functie de conditiile de cultura si de marimea fructelor. (Elena Draghici leg)

1.4.5 Fructul – este o baca de marimi, culori, forme diferite , biloculara sau plurilocuara.

Fructul are un pericarp carnos, un suport placentar unde se formeaza semintele si camere seminale, loje ce sunt pline cu o substanta suculete care inglobeaza semintele.(Dumitru Indrea cultura legumelor) Soiurile carnoase au mai mult de 4 lojii seminale. Fructele au diametrul intre 30-80 mm. Maturarea fructelor se produce treptat incepand de la etajele inferioare.

Dintr-un Kg de fructe se pot obtine pana la 4 g de seminte .(Valentin Voican cult prot a leg)

Fructul contine in functie de onditiile de fecundare si soi, 150 pana la 300 seminte (Zanoschi si Toma, 1985). Un gram cuprinde 300-380 seminte. Semintele au logevitatea de 4-5 ani, iar MMB de 2,7-3,4g.(Dumitru Indrea cult leg)

1.6.6.Seminte – sunt comprimate, mici, acoprite cu perisori fini, lenticulare de culoare galbui cenusiu. Marimea semintelor este concordanta cu numarul acestora din fruct. Soiurile de tomate cultivate sunt incadrate botanic in familia Solanaceae specia Lycopersicum esculentum. Specie care cuprinde mai multe varietati oviforme, periforme,ceresiforme, pruniforme, vulgare s.a . In cadrul fiecarei varietati sunt cuprinse diferite soiuri. (Elena Draghici leg)

1.7 Exigente ecologice

1.7.1 Temperatura – tomatele sunt plante termofile, acestea nu suporta temperaturile scazute, dar sunt sensibile si la temperaturile foarte ridicate, acestea influientand fructificarea normala. (Elena Draghici, 2002). Scaderea temperaturii un timp mai indelungat sub 10 oC provoaca blocarea cresterii plantelor, ce se manifesta prin forma scurtnodarii varfurilor de crestere (Valentin Voican). Partea aeriana a plantei se dezvolta cand temperatura solului ajunge pana la 20-30 oC. Efectul temperatirii este foarte marcant in primele doua saptamani dupa plantat. Daca temperaturile scad sub 12 oC formeaza flori mai putine. Temperatura aerului trebuie sa fie diferita intre zi si noapte, cea din timpul nopti trebuie sa fie cu 5-6 oC mai scazuta decat ziua. La temperaturi mai mari de 15-17 oC pe noapte, are loc alungirea plantelor, iar prima inflorescenta apare dupa un numar mult mai mare de Frunze. Temperaturile sub 18 oC favorizeaza ramificarea inflorescentelor (Gheorghita Hoza, 2003)

Fructele de plantele ce sunt obtinute in conditii de temperaturi ridicata, fructele se matureaza mai devreme, dar se obtin fructe mai putine si frecvent deformate, iar productia este mai mica, comparative cu caracteristicile soiului (Chaux si Foury, 1994). Temperatura optima la care samanta germineaza este cuprinsa intre 20-22 oC. Dupa germinare se mentine o temperatura de la 17-18 oC, in conditii de lumina favorabila si la 13-15 oC in conditii de lumina nefavorabila.

In zona sistemului radicular temperatura trenuie sa fie cuprinsa intre 18-20oC, dar nu mai scazuta de 12 oC. La sol temperatura trebuie sa fie mentinuta la 16-17 oC in lunile mai reci si la 18-20 oC dupa jumatatea lunii aprilie. La temparaturile scazute sub 10 oC absortia fosforului din sol este ingreunata. (Valentin Voican si Victor Lacatus, 2004).

1.7.2 Lumina – se afla in stransa interdependenta cu temperatura. Lumina este responsabila cu procesul de fotosinteza, avand un rol deosebit de important in dezvoltarea, cresterea si fructificarea tomatelor. Tomatele necesita o durata zilnic de luminare de 14-16 ore cu o intensitate de minim 5-6 klucsi (Elena Draghici, 2002). Tomatele fac parte din grupa legumelor pretentioase la lumina. Acumularea masei plantelor si fructificarea se afla sub directa influenta a conditiilor de lumina. Intensitatea optima a luminii la tomate este de aproximativ 20 klucsi (Valentin Voican si Victor Lacatus, 2004).

In conditiile unui luminat insuficient in stadiul de rasad, plantele se etioleaza, se alungesc, iar in cultura lipsa luminii provoaca scaderea productiei, caderea florilor precum si intarzierea maturarii fructelor. Pentru ca lumina infuluenteaza intensitatea fotosintezei trebuiesc alese scheme de plantare care permit patrunderea unei cantitati suficiente de lumina pe suprafata foliara a intregii plante (Gheorghita Hoza, 2003 sfat pract).

1.7.3 Umiditataea – dezvoltarea si cresterea optima a tomatelor se realizeaza la o aprovizionare corespunzatoare cu apa a substratului culturii (Valentin Voican si Victor Lacatus, 2004). Umiditatea solului in vegetatie si in perioada fructificarii trebuie sa fie de 60 si 70 % din capacitatea totala e apa. Apa este indispensabila culturii de tomate pentru asigurarea unor preoductii mari si de calitate. In timpul cresterii fructelor si la inceputul maturarii umiditatea ridicata pe timpul noptii determina crestere absorbtiei calciului cat si eliminarea fenomenului de necroza apicala. Excesul de apa provoaca crestera superficiala a radacinilor si caderea florilor. Excesul de umezeala determina aparitia carentelor de Mg, P, N, recolta fiind afectata substantial. (Gheorghita Hoza, 2003 sfat pract). (Elena Draghici, 2004) Spune ca, umiditatea atmosferica influenteaza conditiile polenizarii si de dezvoltare a bolilor criptogamice. Sub limitele de 50-65% determina maturarea lenta a fructelor. La producerea de rasaduri excesul de umiditate “ peste 80% din capacitatea de camp”, astfel favorizeaza atacul diferitilor agent patogeni (Pithyum, Phytophtora,Cladosporium ). La culturile de camp poate provoca chiar asfixierea radacinilor.

1.7.4 Aer – ca si ceilalti factori de vegetatie aerul conditioneaza viata plantelor prezentand o mare semnatate culturilor de tomate, deoarece CO2 sta la baza sintezei substantelor organice prin procesul de fotosinteza , proces caracteristic tuturor plantelor. Din cercetarile efectuate in sera reiese importanta acestui factor de vegetatie, care a condus la concluzia ca tomatele inregistreaza o dezvoltare si crestere superioara cand concentratia de CO2 creste de la 0,03% pana la 0,1-0,18%. Intr-un continut de o,18% la cultra de tomate s-a inregistrat un spor de productie de 22%. (Viorica Lagunovschi-Luchian si Costel Vinatoru, 2016)

1.7.5 Solul si Regim de nutritie – un regim de nutritie echilibrat asigura o productivitate si calitate productiei de tomate (Elena Draghici, 2002). Pentru cultura de tomate se recomanda soiurile mijlocii spre usoare permeabile pentru apa si aer, afanate, bine structurate , bogate in substante fertilizante profunde si cu un continut ridicat in humus( 5-6%).

Se recomanda terenuri cu posibilitate de irigat, plane, si cu o panza freatica la adancime de 3-4m, cu pH-ul curins intre 55-68 (Ugas R., 2000).

Azotul are un rol important in cresterea si fructificarea tomatelor. In exces provoaca cresterea laxuriana a plantelor in primele faze de vegetatie in detrimentul fructificarii, in mod deosebit in conditii de lumina redusa. Excesul de azot se observa prin gofrarea si rasucirea frunzelor si o ingrosare exagerata a tulpinii in partea superioara cumparativ cu baza. Lipsa de azot se anifeste prin faptul ca tulpinile au varful subtire si frunzele sunt mici (Viorica Lagunovschi-Luchian si Costel Vinatoru, 2016).

Fosfor – asigura o fructificare corespunzatoare, cresterea precocitatii, dezvoltare buna mai ales a sistemului radicular. Lipsa sau insuficienta acestuia se constata prin frunze crapate, o culoare verde inchis mat, cu nuante violacee pe langa nervuri.

Potasiu – alaturi de Mg asigura calitatea fructelor si dezvoltarea sistemului radicular. Carenta de potasiu se manifesta prin aparitia unor pete brune pe marginea frunzelor (Elena Draghici, 2002).

Magneziu – influenteaza rezistenta la transport si pastrare si calitatea fructelor. Lipsa acestuia se manifesta prin stoparea cresterii plantelor si aparitia unor pete clorotice intre nervurile frunzelor mature.

`Calciu – joaca un rol deosebit in cresterea sistemului radicular.Carenta de calciu se manifesta prin aparitia pe frunze a unr zone internerviale, stagnarea cresterii plantelor, farfurile de crestere mor, marginile devin brune, la nivelul punctului pistilar al frunzelor formandu-se o pata neagra , care conduce la „putegraiul apical”.

Borul – borul si magneziul influenteaza evolutia organelor de fructificare si sinteza hidratilor de carbon. Carenta se manifesta prin modificarea celulelor din jurul mugurelui apical, ceea ce conduce la caderea mugurilor florali.

Fierul – detine un rol important in fotosinteza, lipsa acestuia determina ingalbenirea frunzelor si incetinirea cresterii. La frunzele tinere lipsa de fier produce cloroza, in timp ce frunzele mature raman verzi.

Microelementele – ajuta in mod deosebit in cresterea si fructificarea tomatelor (Viorica Lagunovschi-Luchian si Costel Vinatoru, 2016).

1.8 Tehnologia de cultura

Pentru a asigura o productie a tomatelor pe tot parcursul anului, in afara de metodele de esalonare apecifice culturii de camp, in spatiile protejate se practica si urmatoarele tipuri de culturi:

Culturi protejate in radadnite: Cultura timpurie si cultura de toamna.

Culturi protejate in tunele si solarii: Timpurie si tarzie, in ciclul prelungit, in ciclul scurt.

Culturi fortate si protejate in sere: ciclul I, iarna-vara 5-10 ianuarie – 10-20 iunie, in sere incalzite; ciclul I, primavara-vara 5-15 februarie – 10-15 iulie, in sere incalzite; ciclul I, primavara vara 10-20 martie – 31 august, in sere semiincalzite; ciclul intermediar, primavara-vara 15-20 aprilie – 30 septembrie, in sere neincalzite; ciclul II, toamna-iarna 10-25 iulie – 30 noiembrie, in sere incalzite. (Arsenie Horhos, 2003)

1.8.1 Pregatirea terenului

Dupa recoltarea unei culturi raman pe camp tulpini si vrejuri, care impoedica desfasurarea lucrarilor in vederea infiintarii unei culturi noi. Lucrarile solului care au loc dupa recoltarea culturii sunt urmatoarele:

Desfiintarea culturii si distrugerea resturilor vedetale

Aratura de toamna – se executa imediat dupa desfiintarea culturii, cel mai indicat este sa se foloseasca plugul reversibil la o adancime de 25-30 cm, iar la 3-4 ani se recomanda aratura la o adancime mai rara 35-450 cm echipand plugul cu scormonitor. Odata cu aratura de toamna este incorporat in sol si gunoiul de grajd imprastiat pe sol in aceeasi zi maxim cu o zi inainte.

Aratura de primavara – pentru culturile succesive solul se prelucreaza la 18-25 cm prin arat sau discuit. In legumicultura aratura de primavara poate fi inlocuita cu lucrarea de frezat, astfel bulgarii se sparg si formeaza un strat de sol maruntit ce impiedica fenomenul de evaporare a apei din sol.

Modelarea terenului – dupa frezat, terenul se modeleaza in straturi inaltate ,( in cazul irigarii gravitaionale ) sau se intind furtunele de picurare (in cazul irigarii prin picurare) (Aurel Marinescu, 1989).

Figura:1.3 Schema de amplasare a culturii de tomate

1.8.2 Pregatire seminte – In vederea semanatului, semintele trec ptrintr-o selectie complexa, in urma careia sunt alese numai semintele viabile si sanatoase, evitandu-se prin acest mod bolile cu transmitere prin samanta și asigurandu-se viitoare plante sanatoase și foarte viguroase.

1.8.3 Pregatirea rasadului – Rasadurile se pot ptoduce in rasadnite, solarii incalzite sau sera. Semanatul se face intre 15 si 25 ianuarie la culturile din solar si intre 25 februarie-10 martie pentru culturile de camp. Rasadul destinat culturii timpurii trebuie calit pentru obisnuirea acestuia cu climatul solarului. Rasadul poate sa fie scurt, viguros, de grosimea unui creion fara urme de atac de boli sau daunatori, cu frunzele de culoare verde.

1.8.4 Plantare – Se face manual pe suprafete mici, pe suprafete mari se face mecanizat cu masini de plantat rasaduri. Rasadurile de tomate se planteaza mai adanc pana la prima frunza adevarata, tulpina avand capacitatea de a forma radacini(Lagunovschi-Luchian Viorica si Vinatoru C., 2016). Cultura in solarii se infiinteaza atunci cand temperatura solului s-a stabilizat la 10-12 o C. La 3-4 zile dupa plantare, daca exista goluri, se completeaza cu rasad pastrat in acest scop. Sustinerea plantelor se face cu sfori legate de sarma condusa deasupra randului de plante si de coletul fiecarei plante (Dumitru Indrea si Al. S. Apahidean, 1997).

1.8.5 Lucrari de ingrijire – Culturile se intretin prin prasine manuale si mecanice, fertilizari faziale si un control amanuntit asupra bolilor si daunatorilor. Prima irigare se face imiediat dupa plantat pentru a ajuta plantele sa se prinda si se repeta de oricate ori este nevoie. (Popescu V., si Popescu Angela, 2003)

Copilitul – pentru dirijarea cresterii sunt inlaturati toti copili, cand acestia sunt mici. (Indrea D. si Apahidean Al. S. 1997). Copili sunt lastari crescuti la baza frunzelor care daca sunt lasati, planta capata aspect de tufa iar productia este diminuata (Draghici Elena, 2002). Copilitul se face partial, lasandu-se 1-2 copili pe planta, care se paliseaza. Plantele cu crestere determinata nu se copilesc. Pentru asigurarea fecundarii florilor este nocesar ca plantele sa fie scuturate zilnic (Popescu V., si Popescu Angela, 2003)

Defoliatul – frunzele de la baza incep sa se ingalbeneasca si pot fi o buna gazda a bolilor si daunatorilor. Defoliatul se face incepand cu frunzele bazale si sunt inlaturate frunzele moarte, ingalbenite, imnatranite sau care sunt atacate de boli si daunatori. Aceasta lucrare imbunatateste si circulatia aerului la nivelul solului. Defolierea se face pana la 2-3 frunze sub inflorescenta cu fructe. Odata cu recoltarea se inainteaza si cu defolierea (Voican V. si Lacatus V, 2004).

Carnitul – la cultura timpurie si cea de toamna carnitul se face dupa 3-4 etaje pentru a grabi cresterea si coacerea fructelor, se executa cu 3-4 saptamani inainte de recoltare primavara si 3-4 saptamani inaintea caderii brumelor toamna tarziu. (Popescu V., si Popescu Angela, 2003)

Prasile – se executa imediat dupa ce rasadurile s-au prins si se efectueaza sistematic, mecanizat si manual in vederea eliminarii tuturor buruienilor, afanarea, cat si refacerea rigolelor pentru irigat, daca sunt furtune de picurare prasilele se efectueaza cu mare atentie pentru a nu taia futunele.

1.9 Boli și Dăunători – datorita imposibilitatii realizarii unui asolament rational, in solar problemele fitosanitare sunt mult mai complicate si dificil de combatut, comparativ cu campul. Pentru diminuarea atacului trebuiesc aplicate anumite maturi cu caracter preventiv, cum ar fi:

– utilizarea soiurilor cu rezistenta la boli si daunatori;

– adoptarea unor masuri de carantina sanitara in vederea producerii rasadurilor;

– folosirea materialelor de calitate superioara lipsite de boli si daunatori;

– defolierea frunzelor de la baza care sunt ingalbenite, imbateanite sau bolnave;

– amplasarea capcanelor cu feromoni;

– dirizarea microclimatului asa incat se fie cat mai apropiat de parametri optimi;

– eliminarea tuturor resturilor vegetale, care ar putea fi purtatoare de boli si daunatori;

– dezinfectia scheletului spatiului protejat toamna sai primavara foarte devreme. (Atanasiu N. E. …..AN…)

1.9.1 Boli – Dintre principalele boli amintim: mana (Phytophthora infestans), Căderea plantuțelor (Phytium ultimum), Pătarea frunzelor si băsicarea fructelor (Xanthomonascampestris pv. vesicatoria), Pătarea brună (Alternaría dauci f. sp. solani), Pătarea cafenie (Cladosporium fulvum), Antracnoza (Colletotrichum atramentarium), Pătarea pustulară (Pseudomonas syringe pv. tomato), putregaiul cenusiu produs de Botrytis cinerea, Pătarea albă produsă de Septoria licopersici, Fainarea (Leveillula solanacearum), virozele produse de Cucumber mosaic virus si Tobacco mosaic virus, Putregaiul coletului (Didymella lycopersici), Fuzarioza (Fusarium oxysporum), Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), Suberificarea rădăcinilor (Pyrenochaeta lycopersici), Verticilioza (Verticillium dahliae), Pătarea cenusie a frunzelor (Stemphylium solani), Stolburul (Mycoplasma), Ofilirea bacteriană (Clavibacter michiganensis), Răsucirea frunzelor (Tomato yellow leaf curl virus), Necrozarea (Alfalfa mosaic virus), Ofilirea pătată a tomatelor (Tomato spotted wilt virus), Aspermia (Tomato aspermy virus), Virusul y al cartofului (Potato virus Y).

1.9.2 Dăunători – Tomatele sunt atacate de mulți dăunători, dintre care în principal: Păduchele solanaceelor (Macrosiphon euphorbiae), Omida fructelor (Helicoverpa armigera), Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), Păianjenul rosu (Tetranichus urticae), Tripsul (Trips tabaci), Musca minieră (Liriomyza trifolii), Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum), Nematozii (Meloidogyne spp.), Viermii sârmă (Agriotes lineatus), Păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus), Coropisnița (Gryllotalpa gryllotalpa), Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)etc. Dar unul din daunatorii reletiv recenti in tara noastra, inclusi in clasa daunatorilor de carantina este Molia tomatelor (Tuta absoluta),

1.9.2.1 Descrierea speciei Tuta absoluta

Tuta absoluta a fost semnalata si descrisă inițial de ( Meyrick 1917 ) in America de Sud, Huancayo, Peru.(Beatrice Mihaela Iacomi si Rosca Ioan, 2012) Tuta absoluta face parte din regnul Animalia, increngatura Arthropoda, clasa Insecta, ordinal lepidiptere, familia Gelechidae, genul Tuta, specia Tuta absoluta. Dupa mai multe modificari, numele correct al specie este Tuta absoluta (Povolny, 1994) .

Ouăle au forma eliptica, iar culoarea variază de la stridii albe la galben strălucitor, întunecându-se în faza embrionară și devenind aproape neagră în apropierea expunerii.

Larvele in prima faza sunt albicioase, dar la scurt timp după expunere, devenind verzui sau roz.

Pre-pupa dezvoltă o colorare roz distinctivă pe suprafața dorsală. Ei părăsesc minele și construiesc gogoși de mătase pe plante sau în sol, în funcție de mediu. Atunci când apare în interiorul minelor sau fructelor, pre-pupa nu construiește gogoși.

Pupa are colorare verzui la inceput, transformandu-se in culori maro-castaniu si maro inchis aproape de aparitia adultilor

Adulții, moliile adulte au o lungime de aproximativ 10 mm, cu culoare gri-argint, antene filiforme, segmente alternante de lumină sau întunecate (Imenes si col., 1990).

Femelele de Tuta absoluta au aproximativ 260 ouă în timpul vieții. Vârful ovipoziției are loc în prima și a doua zi după împerecherea la adulți, când se pune aproximativ 92% din totalul ouălor. Femela, la 1 sau 2 zile după apariție, eliberează un feromon sexual puternic care atrage masculii pentru împerechere. Tuta absoluta poate avea si 13 generatii (Imenes și colab., 1990).

Eclozarea ouălor are loc la (26-30 °C și 60-75% RH) apare la aproximativ 5-7 zile. Larvele în aceste condiții trec prin patru stadii, care sunt terminate în aproximativ 20 de zile. După această perioadă, larva elimină tot materialul intestinal și construiește un cocon pentru adulți.

Pupația durează aproximativ 10-11 zile pentru femele și 11-13 zile pentru masculi.  În condiții de laborator, adulții vor trăi timp de 30-40 de zile (Uchoa-Fernandes et al., 1995b).

1.9.2.2 Aria de raspandire a moliei fructelor la nivel mondial

Figura: 1.4 Harta cu aria de raspandire a Tutei absoluta la nivel mondial. Sursa CABI

Controlul biologic

Cei mai frecventi prădători împotriva Tuta absoluta sunt: Nesidiocoris tenuis și Macrolophus pygmaeus . Acești dușmani naturali sunt disponibili comercial și utilizați pe scară largă în Africa de Nord și Europa.

Preparatele de insecticid bazate pe Bacillus thuringiensis (Bt) au fost utilizate pentru a controla T. absoluta în regiunile sale native și invadate. Mai multe studii au demonstrat eficacitatea lui Bt în controlul lui Tuta absoluta . Larvele de prima generatie sunt ținta cea mai susceptibilă, pe această bază, s-au recomandat diferite formulări disponibile pentru utilizare fără efecte secundare asupra artropodelor benefice ( Molla și colab., 2011 ).

Pradatori naturali, Tuta absoluta are 8 pradatori naturali, dar in locul de origine sunt mult mai multi, din care enumeram: Agathis fuscipennis, Apanteles gelechiidivoris, Bacillus thuringiensis, Bacillus thuringiensis kurstaki, Bacillus thuringiensis kurstaki, Bacillus thuringiensis, Beauveria bassiana,Bracon, Bracon lucileae, Copidosoma, Copidosoma koehleri, Diadegma, Dicladocerus, Dineulophus phthorimaeae, Earinus, Elachertus inunctus, Elachertus pulcher, Granulosis virus, Haltichella, Horismenus, Macrolophus pygmaeus, Metarhizium anisopliae, Neochrysocharis formosa, Nesidiocoris tenuis, Parasierola nigrifemur, Spilochalcis, Steinernema carpocapsae, Steinernema feltiae, Tetrastichus, Trichogramma exiguum, Trichogramma nerudai, Trichogramma pretiosum.

II Contributii proprii

2.1 Justificarea temei

` Esecurile insecticidelor utilizate pentru combaterea speciei Tuta absoluta cat si a altor daunatori care au capatat o foarte mare rezistenta la tratamentele conventionale au condus la investigarea unor alternative biologice prin folosirea microorganismelor pentru controlul daunatorilor fructelor. In prezent gradul de poluare al apelor si aerului a atins cote uriase. In urma acestor efecte nefaste s-au infiintat mai multe asociatii si fundatii non profit care au scopul de ecologizare. Datorita importantei economice a speciei Solanum licopersicum, concomitent cu dorinta unei vieti sanatoase, in randul producatorilor interesul pentru ecologizare este pe scara ascendenta. Multe din firmele producatoare de pesticide au inceput sa studieze si sa scoata pe piata pesticide ecolofice bazate pe diferite microorganisme. Interesul in studiile protectiei plantelor se orienteaza spre realizarea unor soiuri cu rezistenta sporita la boli si daunatorii si folosirea unor substante care sa ajute planta sa se lupte cu factorii patogeni. Scopul acestei lucrari este reprezentat tocmai de dorinta de a testa microorganismele, pentru a gasi o solutie eficienta la care plantele sa reziste atacurilor diferitori agenti patogeni.

2.2 Obiectivele lucrarii:

In lucrarea de fata s-au folosit mai multe tipuri de microorganisme si de diferite substante de natura organica pentru combaterea bolilor si daunatorilor in cultura de tomate. Un accent deosebit s-a pus pentru controlul celui mai nociv daunator al culturii de tomate, molia fructelor. In conditii de laborator, sub diferite concentratii si combinatii de microorganisme, s-au studiat efectele acestora asupra larvelor de Tuta absoluta.

Urmarirea cresterii imunitatii si rezistentii tomatelor la boli si daunatori cu ajutorul elementelor chimice de origine naturala.

Estimarea numarului ideal de microorganisme (Beauveria, Metarhizium, Lecan) care urmează să fie eliberat în spatiu protejat pentru controlul moliei fructelor la tomate.

Stabilirea dozelor necesare de microorganisme utile pentru a controla atacul de Tuta absoluta.

2.3 Material si metoda

2.3.1 Locul executării experiențelor – Cercetările s-au realizat la S.C.D.L. Buzău, în cadrul sectorului de cercetare, în vara anului 2018

Prezentarea unității.S.C.D.L. Buzău a fost ființă la 1 aprilie 1957 pe baza H.C.M: nr. 425/1957, sub numele de Stațiunea Experimentală Legumicolă, ce avea ca scop promovarea legumiculturii moderne, bazate pe cunoștințele teoretice, în patrimoniul tradițional al bazinului Buzău și în județele limitrofe. Guvernul României hotărăște în 15.10.2004 ca Stațiunea de Cercetare Legumicolă Buzău să se transforme în Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Legumicolă Buzău (S.C.D.L. Buzău), cu același profil de activitate, dar în subordinea A.S.A.S.

Unitatea este situată în partea de N-E a orașului Buzău, și are terenuri de exploatare atât la „centru”, cât și în trupurile: „Crâng”, „Simileasca” și “Verguleasa”.

Activitatea de cercetare – dezvoltare

Activitățile unității sunt orientate în două direcții:

a. Activitatea de cercetare, care cuprinde domeniile: genetică, ameliorare și producerea de semințe, protecția solului, agrochi,ie, tehnologie, floricultură și mecanizare. Suprafața câmpurilor experimentale este de 12 ha, din care 2 ha culturi protejate (solarii) și 1600 m2 seră. În câmpurile de cercetare sunt amplasate anual peste 50 experiențe, aferente la cca. 30 de teme de cercetare.

b. Activitatea de dezvoltare – se desfășoară pe o suprafață de 408 ha. Terenurile sunt organizate în 4 ferme, din care 2 au ca obiectiv principal producerea de semințe, iar celelalte au activitate mixtă – producerea de legume pentru consum, extratimpuriu și de seră și semințe de legume. În activitatea de producere de semințe se menține autenticitatea și puritatea biologică a 24 specii de legume și peste 30 de soiuri de legume și flori.

Caracterizarea solului

Sectorul de cercetare al S.C.D.L. Buzău, cu terenul situat în lunca Buzăului, prezintă un sol aluvionar, cu diferite grade de înțelenire, format pe depozite aluvionare.

Solul are vârstă relativ tânără și s-a format sub acțiunea concomitentă a factorilor pedo – genetici, dominând factorii vegetativi relief, rocă – mamă. Așa, de exemplu, în imediata apropiere a Buzăului a evoluat solul aluvionar slab înțelenit, cu schelet nisipos, apoi solul aluvionar slab înțelenit cu schelet nisipo – lutos.

În apropierea câmpiei, pe materialele aluvionare, nisipo – lutoase, sau chiar luturi cu argilă, au evoluat soluri aluvionare mediu înțelenite, cu textură mijlocie și grea, luto mâloase și luto – argiloase.

În funcție de gradul de înțelenire variază și profilul solului. La solurile slab înțelenite, grosimea orizontului A este de 20 – 25 cm, conținutul în humus și elementele fertilizante fiind în cantități scăzute, pe când la solurile mediu înțelenite, grosimea orizontului A este de 35 – 40 cm, iar conținutul în humus și elemente fertilizante este în cantități mai mari.

Din punct de vedere agroproductiv, solurile ar forma o singură grupă, cu textură mijlocie sau grea și permeabilitate bună. Pot fi irigate fără pierderi mari de apă. Reacția solului este neutră sau slab alcalină.

Aceasta este determinată de conținutul solului în carbonați. Salinitatea solului este redusă, nedepășind 0,05 %.

Solurile sunt relativ sărace în humus, component indispensabil obținerii structurii granulare și permeabilizării echilibrului între elementele fertilizante.

Din cauza lipsei materiei organice, după fiecare udare sau ploaie se constată formarea crustei, care contribuie la grăbirea pierderii apei din sol și stânjenește plantele în dezvoltarea lor. Din punct de vedere al texturii solului, este necesară aplicarea diferențiată a îngrășămintelor organice: astfel, solurile ușoare necesită îngrășăminte organice bine fermentate, iar cele mijlocii, fiind în general reci, necesită îngrășăminte organice semifermentate.

În ceea ce privește aplicarea îngrășămintelor minerale, este necesar de asemenea a se avea în vedere reacția solului slab alcalină, datorită conținutului ridicat în carbonați de Ca și Mg.

Din aceste considerente, sunt contraindicate îngrășămintele cu acțiune alcalină, aplicându-se numai îngrășăminte minerale cu reacție acidă sau neutră.

Caracterizarea climei

Sectorul de cercetare este situat în raza orașului Buzău și se încadrează în zona climatică din SE țării noastre, ce cuprinde stepa din SE Moldovei, Bărăgan, Brăila, Ialomița, și Dobrogea Centrală. Această zonă este caracterizată printr-un climat continental secetos, cu verile fierbinți, având temperaturi ce depășesc media de 22 0C în luna cea mai caldă, cu precipitații reduse și repartizate inegal în tot cuprinsul anului, iar iernile sunt foarte aspre.

Din cauza variației regimului de vânturi, care influențează și restul factorilor climatici, în zona sectorului de cercetare climatul este schimbător de la an la an.

Media factorilor climatici imprimă nota generală de climat continental.

Temperatura

Regimul termic se caracterizează prin variații mari de la vară la iarnă. Temperaturile medii oscilează între – 2,3 0C în luna ianuarie și 22,7 0C în luna iulie, amplitudinea anuală fiind de 25 0C. Extremele maxime absolute de temperatură au fost de – 29 0 C și 39,8 0 C.

Pe anotimpuri, situația temperaturilor medii se prezintă astfel:

primăvara …………… 10,3 0 C

vara ………………… 21,3 0 C

toamna ……………… 11,4 0 C

iarna ……………… 0,5 0 C

Suma gradelor de temperatură în perioada martie – octombrie este de 3 727,5 0 C, suficient pentru cultura plantelor legumicole.

Numărul de zile cu temperatură sub 00 C este de 104, cele mai multe fiind spre sfârșitul iernii și începutul primăverii. Toamna este lungă, cu temperaturi relativ ridicate, până la sfârșitul lunii noiembrie.

Iernile apar târziu și continuă în prima lună a anotimpului de primăvară, fapt care motivează deplasarea toamnelor și iernilor spre anotimpul următor.

Brumele

Sunt caracteristice primelor luni de primăvară, ele fiind semnalate accidental și în prima jumătate a lunii mai, ceea ce reclamă uneori măsuri de precauție pentru epoca de semănat. Brumele timpurii de toamnă, care își fac apariția uneori, afectează perioada de vegetație a plantelor.

Regimul pluviometric

Este deficitar și neuniform repartizat în cursul anului, media anuală a precipitațiilor fiind de 538 mm. Precipitațiile cad mai mult sub formă de ploi, în perioada de primăvară – vară, atingând maximum în luna iunie și minimum în luna februarie.

Media anuală a precipitațiilor pe anotimpuri se prezintă astfel:

primăvara ………… 125,5 mm

vara ………….……. 285,3 mm

toamna …………….. 120,8 mm

iarna ……………….. 81,4 mm

Media lunară a precipitațiilor este de 52,1 mm.

În timpul perioadei de vegetație (1 martie – 31 octombrie) suma precipitațiilor este 466 mm, iar media lunară de 58,3 mm.

Stratul de zăpadă variază în funcție de al, ajungând în unele ierni la grosimea de 50 – 60 cm. Lipsa zăpezii este datorată și spulberări acesteia de catre vântul care bate cu viteză relativ mare în această zonă.

Grindina cade la intervale de 4 – 5 ani, dar atunci cand cade produce mari pagube.

Umiditatea atmosferică

În ceea ce privește umiditatea atmosferică, media anuală este de 74,7 %, scăzând în lunile de vară la 30 – 40 %, limită biologică la care plantele au mult de suferit.

Deficitul și excedentul de umiditate se prezintă echilibrat în prima jumătate a anului, după care urmează o perioadă de deficit, începând cu luna iunie până la sfârșitul lunii octombrie, ceea ce presupune irigarea culturilor în această perioadă.

Vântul

Zona orașului Buzău se află sub influența principalelor deplasări ale maselor de aer de pe teritoriul țării noastre, care provin din nord și din vest.

Vântul dominant este Crivățul, care bate din NE cu viteza de 80 – 90 km/h, fiind determinat de minima din depresiunea Siberia. Venind din stepa Europei de Est, Crivățul este un vânt uscat, care spulberă zăpada căzută în timpul iernii și aduce secetă în timpul verii.

Este un vânt, în general nefavorabil agriculturii. Primăvara, Crivățul usucă solul la suprafață, din care cauză timpul necesar pentru pregătirea terenului pentru semănat este scurt. Vara provoacă evaporarea apei din sol și culcă culturile cu țesut mecanic slab dezvoltat și nesusținute artificial.

Un alt vânt aducător de secetă vara și de ger iarna este Austrul, care bate din direcția V și SV și a cărui intensitate inițială scade datorită Munților Carpați pe care îi are în cale. Austrul bate zile în șir, mărind evaporarea apei din sol și transpirația plantelor, fapt care a făcut să fie denumit de localnici „Sărăcilă”, datorită caracterului său păgubitor.

Un alt binecunoscut vânt ce bate din direcția bălților Dunării este Băltărețul, cunoscut ca aducător de precipitații. Acesta este un vânt umed datorită vaporilor de apă cu care vine încărcat, influențând pozitiv microclimatul acestei zone, îmbunătățind regimul precipitațiilor și atenuând seceta solului și seceta atmosferică. Frecvența vânturilor este foarte mare, atingând 84,6 % din totalul zilelor pe an, adică vântul bate 306 zile și numai 59 zile sunt calme.

Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui

Regimul și repartiția nebulozității creează o serie de particularități esențiale în distribuirea și variația celorlalte elemente climatice. Sub influența factorilor genetici și în special a circulației atmosferice, gradul de acoperire cu nori se schimbă de la o zi la alta.

De aceea, pentru caracterizarea mai amănunțită a regimului nebulozității, pot fi deosebite în mod convențional, după valoarea medie zilnică a nebulozității, următoarele tipuri de zile:

senine, cu nebulozitate : 0 – 3,5 zecimi,

noroase, cu nebulozitate : 3,6 – 7,5 zecimi,

acoperite, cu nebulozitate : 7,5 – 10 zecimi.

Perioada cea mai frecventă cu zile senine se realizează la sfârșitul verii și începutul toamnei. Numărul mediu de zile cu cer acoperit este de 120.

Durata de strălucire a soarelui depășește 200 ore. Sumele lunare maxime se înregistrează în luna iulie, când nebulozitatea este redusă, ajungând la 300 ore.

Fracția de instalații anuală, de peste 40 %, care reprezintă raportul în zile dintre durata efectivă și cea posibilă de strălucire a soarelui, scoate în evidență rolul norilor ecranare a soarelui în timpul zilei.

Caracterizarea vegetației

Din punct de vedere floristic, teritoriul S.C.D.L. Buzău aparține zonei de stepă și silvostepă. Vegetația lemnoasă spontană aproape lipsește.

În partea de NE a teritoriului există o pădurice de salcâmi, plopi și câțiva duzi răzleți în partea de est a acesteia. Arbori plantați în perdele de protecție se dezvoltă normal.

Vegetația spontană ierboasă este diferențiată în funcție de textura solului, gradul de înțelenire și nivelul apei freatice, astfel:

pe terenuri joase, cu nivelul apei freatice la adâncime mică de 0,6 – 0,7 m, apar ca plante dominante 0

,următoarele:

poligonua persocaria (ophicinalis) (troscot);

soncus sp. (susai)

cirsinn arvense (pălămida), etc.

pe terenuri cu textură mijlocie, apa freatică este la adâncime mai mare și ca plante dominante apar:

sinapsis arvense (muștar de câmp);

ghenopodium arvense (loboda);

setaria Gilanca (mohor);

cynodon dactilon (pir gras);

convolvulusarvense (volbura), etc.

pe soluri ușoare, în general scheletice, cu apa freatică la mare adâncime, apar plante dominante ca:

cynodon dactilon (pir gras);

digitaria sangninalis ();

– portulacs cleraceea (iarba grasă);

tripholium repens (trifoi alb).

ca plante rudenale apar:

plantago lancealata;

lolium perene (gazon);

agropyrum repens (pir).

2.3.2 Descrierea soiului

Pentru aceste experiente a fost ales soiul de tomate Buzau 1600 un soi vechi al

Fifura: 2.1 Brevet de inventie a soiului Buzau 1600

S.C.D.L. Buzau. Buzau 1600 este un soi ce poate fi cultivat cu succes atat in spatii protejate cat si in camp, este un soi care prezinta rezistenta la boli si daunatori. Buzau 1600 a rezistat in timp fiind recunoscut pentru gustul si aroma sa deosebite. Este singurul soi romanesc care a reusit sa patrunda in lantul de magazine LIDL, unde a beneficiat de un real succes. Buzau 1600 a fost brevetat conform descrierii si desenelor cu Brevet de Inventie numarul 74326 din 19.10.1979, iar autorul soiului a fost ing. Cristea Chiru din Ramnicul Sarat.Buzau 1600 este un soi de tomate Licopersicun esculentum Mill, destinat consumului in stare proaspata, semitatrdiv, ce se poate cultiva cu succes in toate zonele foarte favorabile, dar si in zonele favorabile culturii tomatelor din tara noastra. Noul soi la vremea aceea depasea calitativ toate soiurile existente. Acesta avea fructele mari, uniform colorate, omogene, rezistente la crapare, carnoase, cu gust echilibrat, un continut ridicat de substanta uscata de 5,6-6,1% si ferme. Buzau 1600 se evidentieaza prin portul inalt de 120-135 cm, cu crestere nedeterminata, puternic ramificata, cu frunze mari, viguroase de o culoare verde deschis.

Buzau 1600 a fost obtinut la Statiunea Buzau prin incrucisarea sexuata intraspecifica dintre soiul „L24/63” si „Indiana” urmata de selectia genealogica timp de 6 generatii. Liniile selectionate au fost verificate timp de 5 ani in campurile de selectie si culturi comparative la Statiunea Legumicola Buzau. Plantele din noul soi au cresterea nedeterminata cu frunzele mari adanc sectate iar inflorescenta este laxa si se compue din 5-12 flori din care se formeaza 2-5 fructe normale. Fructele de forma sferica au indicele de 0,9-1,2 suprata neteda, cavitatea pednunculara si cicatricea pedunculara evidenta. Culoarea fructului inainte de coacere este verde albicioasa, iar la maturitatea de consum devine rosie- uniforma pe toata suprafata. Greutatea fructului variaza intre 190-200g cu o medie de 218g. Fructele sunt rezistente la crapare radiala si circulara, au seminte putine, sunt carnoase zahar total 3,37%, aciditate totala 0,37%, celuloza si hemiceluloza 2,18% fiind indicate pentru consumul in stare proaspata. Coacerea fructelor este esalonata in perioada August-Septembrie.

Soiul fiind semitardiv necesitand 125-135 zile de la rasadirea plantelor si pana la coacerea primelor fructe, productia realizata la hectar ese de ; 50-80 tone din care peste 80% sunt fructe de calitatea I. Soiul Buzau 1600 prezenta mari avantaje fata de soiurile existente :

Are fructe mai mari, mai rezistente la crapare, mai unforme si mai aspectoase cu un continut bugat in substanta uscata, vitamine, zahar si cu insusiri organoleptice superioare soiurilor cultivate in tara.

Este mai productiv cu 4-44% fata de soiurile existente, cultivate pentru cnsum in stare proaspata.

2.3.3 Descrierea experientelor

Au fost montate in trei variante experimentale. Toate cele trei variante au fost montate in spatii protejate, dupa cum urmeaza: – doua variante experimentale au fost montate in solarii cu suprafata cultivata de 500 m2 si cea de a treia intr-o seră neîncalzită care are o suprafața cultivabila de 1000 m2. Suprafața cultivată cu tomate insumând ½ din suprafața totala.

La o saptamana dupa plantat s-au palisat plantele si s-au completat golurile. Irigarea s-a facut prin picurare usurand asfel operatiunea si eficientizand munca. In cursul perioadei s-au efectuat mai multe tratamente bazate pe diferite substante organice. Periodic s-a intervenit cu prasile mecanice si manuale. Una din operatiunile de baza este copilitul, care s-a efectuat cand copilii erau micuti asfel rana provocata sa nu afecteze planta. La experiente, dupa copilit s-a intervenit cu tratament pe baza de cupru. Plantele au prezentat o vigoare mai mare, iar ranile se inchideau mult mai rapid.

2.3.3.1 Tratamente cu microorganisme

Experienta 1 sera rece

– Bacillus subtilis este un produs dezvoltat pentru reechilibrare microflorei foliară in previziunile stresului termic, apă sau datorită prezenței microorganismelor daunatoare;

Bacillus subtilis este absorbit atât de aparatul foliar cat si de cel radicular , acest lucru face posibilă utilizarea lui în diferite condiții de creștere a culturilor. Acțiunea benefică prin utilizarea sa este esențială în prevenirea stresului de diverși factori, inclusiv atacurile de Botrytis

Figura: 2.2 Bacillus subtilis microscop

sp., Erwinia amylovora, Rhizoctonia sp., Colletotrichum sp., Sclerotinia sp., Phomopsis sp.

– Trichoderma este o solutie pentru prevenirea stresurilor biotice si abiotice caracteristici. Preparate cu spori de ciuperci găsite în natură care contribuie efectiv la dezvoltarea și sănătatea plantelor, prevenirea fenomenelor de stres cauzat de condițiile de teren dificile sau prezența diferitilor agenți patogeni (cum ar fi Armillaria, Fusarium spp., Phytophthora, Pythium spp., Pyrenochaeta, Rhizoctonia spp., Sclerotinia spp., Rosellinia, Verticillium.) Trichoderma favorizează descompunerea activă de reziduri moarte vegetale (celuloză), datorită microorganismele prezente, induce o competiție pentru substrat, colonizand rapid rizosfera limitând astfel spațiul disponibil,pentru dezvoltarea potențialelor microorganisme dăunătoare.

– Poconia Clamidosporia ciuperci naturale care contribuie în mod eficient la controlul stresului cauzat de atacurile agenților patogeni la nivelul sistemului radicular: (de exemplu. Nematozi). Microstym, conținutul care ajută planta să facă față la stresul cauzat de prezenta nematozilor : Meloidongyne spp, Heterodera spp, semipenetrans Tylenchulis, etc..

– Metarhizium anisopliae si Beauveria bassiana Microorganismele ajuta efectiv planta pentru a face față și a depăși stresul atât de aparatul foliar cat si de aparatul radicular , chiar și în prezența insectelor dăunătoare. Aceste ciuperci poat fi foarte virulente atunci când sunt aplicate în

Figura: 2.3 Metarhizium anisopliae microscop

condiții optime, folosind tehnicile potrivite de amestecare și aplicare.

Beauveria bassiana este o specie de ciuperci care se găsește în mod natural în sol. Acest organism viu acționează ca un parazit, infectând diferite tipuri de nevertebrate (insecte, acarieni etc.).

Când conidiile (sporii) vin în contact cu cuticula insectelor (pielea), se răspândesc în hemolimf (sângele) pe care se hrănesc. Acest lucru face ca insecte mici precum thrips să moară în termen de trei până la cinci zile și insecte mai mari să moară în termen de cinci până la șapte zile.

– Ingrasamant Organic Azot Fluid- extract de drojdie conține alge brune Consentit în Agricultura Ecologică care promovează creșterea rapidă a tuturor speciilor de plante. Ca urmare a formulării speciale pe baza moleculelor organice de origine vegetală, cu greutate moleculară mică, are un efect pozitiv asupra proceselor fotosintetice. Recomandam aplicarea produsului, pentru a reduce stresul primăverilor reci. Când se aplică pe sol permite, de asemenea, o activitate ridicată a microflorei utile, este un nutrient care stimulează dezvoltarea. Produsul este cel mai utilizat în combinație cu toate produsele pe bază de microorganisme, înainte sau simultan cu utilizarea lor, permițând o activare a celorlalte produse mai precoce și eficace. Această aplicație asigură o mai bună prevenire în depășirea stresului biotic și stimuleaza creșterea rădăcinilor si a aparatului foliar .

– Praf de roca – Produs obținut prin măcinarea mecanică a diverselor tipuri de roci, este un praf de roca micronizat,special conceput pentru tratamente foliare. Îmbunătățește creșterile vegetative, cauzând rezistență crescută la tulburări fiziologice și îmbunătățeste termenul de conservabilitate a fructelor în post-recoltare. Produsul are o aderență excelentă la suprafața frunzelor și a fructelor,acest produs creaza o barieră ostila la atacul daunatorilor si impiedica dezvoltarea larvelor și a mai multor boli (cryptogamice).

Tabelul 2.1

Tratamente efectuate V1

In tabelul de mai sus se regasesc tratamentele aplicate la V1. Tratamentele au fost aplicate conform unui grafic realizat de producator.

2.3.3.2 Tratamente cu Substante organice

Experienta 2 solar

A doua experienta amplasata in solar si a fost trata cu pesticide bazate pe substante organice:

– Un insecticid organic ce mareste capacitatea de autoaparare a plantei si are efect repelent, care fac ca țesuturile plantelor nu sunt atractive pentru dăunători. Se evită chiar și depunerea ouălor.

Este un produs pentru protecția plantelor, care are în compoziția sa extract de plante din familia Fabaceae și microelemente ca activatori fiziologici care pot fi utilizați în orice cultură. Conține alcaloizi care determină activitatea insecticidă; Nu lasă reziduuri în fructe și pe fructe și nu afectează fauna utilă.

Controlează larvele celor mai comune insecte în pomicultură și horticultură (lepidoptere, afide, păianjen roșu, musculița albă, Psylla, minatoare etc.). După aplicare are efect repelent. Acționează în primul rând ca repelent, antihrănire și ovipoziție. Țesuturile plantelor nemaifiind atractive pentru dăunători, aceștia nu mai consumă planta, stopând și calea de transmitere a virusurilor. Substanțele active interferează cu mecanismele senzoriale ale artropodelor prin care dăunătorii localizează plantele gazdă și își direcționează atacurile. Prezența acestor substante pe sau în interiorul plantei determină confuzia sau alterarea senzorilor artropodelor: miros, stimularea depunerii ouălor, gust, vedere. Aplicat regulat, duce la reducerea populației dăunătorilor.

– Cupru complexat cu acid gluconic, soluție apoasă pe bază de cupru complexat cu acid gluconic, care induce rezistență naturală plantei.

Produsul acționeaza simultan în mai multe zone din plantă, ca fortifiant al plantelor, precum și în situațiile de stres de origine biotică și abiotică;

Formularea sa asigură o eficacitate bună la concentrații scăzute de cupru pe hectar și permite atât aplicarea foliară cât și radiculară, reziduurile situându-se la limita maximă admisă.
Gluconatul de cupru din acest produs pătrunde cu ușurință prin cuticulă, inducând plantei sintetizarea fitoalexinelor care stopează creșterea hifelor ciupercii sau multiplicarea bacteriilor.
Fitoalexinele generate sunt în special de natură terpenică;

Datorită acțiunii sale sistemice, produsul acționează la nivelul întregii plante inclusiv la nivelul rădăcinii.
Ciuperci combătute: mană (Phytophthora spp.), alternariozele (Alternaria spp.), bășicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans), moniliozele (Monilinia spp.), rapănul (Venturia spp.), Puccinia spp., ruginile (Uromyces spp.), septoriozele (Septoria spp.) etc.;

Bacterii combătute: Pseudomonas spp., Xhantomonas spp.;

– Produs bazat pe ulei de portocale, este un produs de contact cu un mod de actiune fizic, cu efect insecticid si fungicid, certificat pentru agricultura ecologica. Uleiul din compoziția produsului face parte din categoria uleiurilor esențiale, naturale și este volatil. Straturile de protecție ale insectelor și miceliul extern al ciupercilor se deshidrateaza după contactul cu uleiurile esentiale, ceea ce duce la distrugerea  și implicit la moartea acestora. Pătrunde în orificiile respiratorii ale insectelor, ducând la sufocarea și moartea acestora. Amestecul unic de adjuvanți, în combinație cu uleiul de portocal, ajută în comun la umectarea suprafețelor ceroase și lipicioase. Combate: musculița albă, păianjenul roșu, tripșii, putregaiul, fără impact negativ asupra insectelor folositoare. Prin tratamente săptămânale, cu acest produs se asigură combaterea în mare măsură a acestor agenti de daunare.

– Adjuvant – are rol de agent de umectare dispersie si penetrare.

– Un alt produs folosit este un polimer extras din cochiliile crustaceelor marine. Inductor de apărare ce îmbunătățește sănătatea plantelor și calitatea producției. Are efect biostimulator, determinând dezvoltarea mai rapidă a rădăcinilor, asigură un control natural asupra nematozilor, astfel că rădăcinile rămân viguroase și sănătoase. Aplicat pe frunze, rădăcini sau fructe, fiind un polimer străin de plantele de cultură, este considerat agent patogen și reacționează creând fitoalexine în interiorul plantelor, care le apără împotriva unui posibil atac.

Aplicat preventiv, protejează plantele împotriva majorității bolilor generate de ciuperci ca: Antracnoză, Coccomyces Hiemalis (pătarea roșiatică), Putregaiul cenușiu, Botrytis Cinerea, Verticillium spp. Nu lasă reziduuri, nu necesită perioadă de pauză după aplicare.Se poate aplica chiar înainte de recoltare, nu necesită timp de pauză până la recoltare.

Tabel 2.2

Tratamente efectuate V2

Tratamentele au fost aplicate conform graficului dat de producator. Spre deosebire de V1, la V2 atacul nu a fost la fel de bine stopat. Helicoverpa si Tuta absoluta au provocat mai multe daune la V2 comparativ cu V1 dar mai putine comparative cu V3. Desi V3 a fost mai atacata atat de boli cat si de daunatori a avut o productie pe planta mai mare fata de cea la V2.

Bolile care au afectat ce mai mult varianta a doua sunt: ofilirea micotica si patarea cafenie, cu un atac mai puternic decat la varianta a treia.

Experienta 3 solar

– Substanta din uleiuri de plante este o formulă unică de amestec de ulei de plante important din punct de vedere agricol, cu o putere neemică îmbunătățită pentru cea mai bună creștere a plantelor și controlul dăunătorilor și infecțiilor într-un mod foarte eficient. Combinația de auto-emulsifiere a uleiurilor naturale contribuie la randamentul maxim în toate culturile, inclusiv copaci, fructe și legume. Curează toate tipurile de viciu și daune bacteriene prin mecanisme unice. Amestec mixt de uleiuri bioactive amestecat cu compuși bioactivi naturali.

Spectrul de insecticid botanic cu spectru larg, reactiv natural și anti-furajare controlează tulpinile de sânge, sugerează dăunători, piercing și larve în mod eficient. În plus, oferă cel mai bun substrat bazic bazat pe fito-ulei, care aduce unicul booster de creștere, care promovează creșterea și randamentul plantelor.

Cea mai eficientă în toate culturile, inclusiv grădina de ceai, grădina de acasă, cererile mari pentru aplicații horticole.

– Bacillus thuringiensis (Bt) este o bacterie ce apare în mod natural în sol si care a fost folosită încă din anii 1950 pentru controlul insectelor naturale. Se compune dintr-un spor, ce îi conferă persistența și un cristal proteic în spore, care este toxic.

Figura 2.4 Bacillus thuringiensis microscop

Această proteină toxică diferă, în funcție de subspecia Bt care o produce, producând o variație de Bt toxică pentru diferite specii de insecte (sau deloc). Atunci când bacteriile sunt consumate de anumite insecte, cristalul toxic este eliberat în intestine puternic intestinal, blocând sistemul care protejează stomacul dăunătorilor de propriile sucuri digestive. Stomacul este pătruns, iar insecta moare prin otrăvire din conținutul stomacului și din sporii înșiși. Același mecanism este ceea ce face Bt inofensiv pentru păsări, pești și mamifere ale căror condiții acide ale intestinului negau efectul bacteriilor.

– Saccharopolyspora Spinosae produs ce apartine unei familii noi de insecticide biologice cuprinde insecticide derivate din metaboliti ai organismelor vii. Are un nou

mecanism de actiune, unic, diferit de celelalte insecticidele chimice sau biologice. Actioneaza la nivelul sistemului nervos al insectelor si provoaca paralizia acestora. Prun urmare, daunatorii nu se mai pot misca, nu se mai hranesc si in cele din urma mor

– Sulfatul de cupru, denumit popular și piatră vânătă este o sare cristalină, culoare albastră și este folosită de foarte mult timp la prepararea zemei bordeleze.  Se utilizează ca: bactericid, dezinfectant, fungicide, fertilizant, având rol și în  creșterea plantelor.

La V3 s-au dat cele mai putine tratamente, prin urmare a fost si cea mai afectata dintre variantele experimentale, cu toate acestea productia pe planta a deposit-o pe cea de la V2. A fost varianta cu cel mai mare atac de Tuta absoluta. Bolice care au adus pagube asupra productiei au fost: Patarea cafenie, Ofilirea micotica cat si Alternarioza. La nuciuna din variante Liriomyza trifolii nu a adus pagube semnificative.

2.5 Observatii si determinari

Anul 2018 din punct de vedere meteorologic a fost un an atipic, cu temperaturi extreme in luna mai si cu foarte multe precipitatii in luna iunie si iulie, inregistrandu-se o nebulozitate accentuata.

Date fenologice

Semănat: 03.04

Răsărit: 10.04

Primele frunze adevărate: 20.04

Plantat: 09.05

Început inflorit: 22.05

Inflorit în masă: 28.05

Început legat: 31.05

Legat în masă: 08.06

Început recoltat pentru consum: 10.07

Recoltat în masă pentru consum: 20.07

Recoltat pentru sămânță: 03.08

Încheiat recoltat:17.08

2.6 Rezultate si recomandarii

Scurta descriere Buzau1600

Semintele au fost semanate la data de 03.04 in paleti alveolari de 70 alveole. Paletii ai fost asezati intr-o sera incalzita, unde s-au asigurat toate conditiile necesare bunei dezvoltari. Semintele au inceput sa rasara de pe data de 07.04, pe 09.04 au rasarit in masa iar pe 10.04 au finalizat rasaritul. Incepand cu data de 01.05 s-a inceput calirea tinerelor rasaduri. Pe data de 09.05 au fost plantate intr-o sera fara incalzire, rexpectiv solarii. Inca din prima zi au avut irigare prin picurare, iar la sera rece si posibilitatea de fertiirigare.

Figura: 2.5 Plantare Buzau 1600 sera rece

Au inceput sa infloreasca incepand cu data de 22.05, iar la 31.05 au inceput sa apara primele fructe. Recoltarea pentru consum s-a inceput la 10.07 si s-a incheiat pe 17.08 dupa ce sa-u recoltat fructele pentru consum.

In timpul vegetatiei daunatorii mai importanti care au atacat semnificativ plantele au fost Tuta absoluta cu cel mai mare procent de daunare in cazul tuturor variantelor si Helicoverpa armigera, omida care a atacat fructele de tomate. Liriomyza trifolii a atacat doar frunzele, dar nu a provocat niciun fel de paguba semnificativa.

V3 a fost cel mai puternic atacata de Tuta absoluta si de Helicoverpa armigera, iar V1 s-a comportat cel mai bine, cu un atac mult mai slab comparative cu celelalte doua variante experimentale.

Din punct de vedere al bolilor, bolile cu cel mai mare procent de daunare au fost: ofilirea micotica. Alternarioza, patarea cafenie, putregaiul cenusiu si mana. Cea mai afectata a fost V3 si cea mai putin afectata a fost V1.

Figura: 2.6 Productia pe planta Buzau 1600

Productia obtinuta in cele 3 variante experimentale se regaseste in figura 2.7. Cele mai bune rezultate au fost obtinute de varianta V3, cu o valoare de 3,57 kg/planta, iar cele mai scazute valori au fost inregistrate de V2, cu 3,18 kg. Productia in cultura conventionala la Buzau 1600 este de 4-4,5-5 kg, in conditii de spatii protejate.

La 3,5 kg/planta, la un fruct cu greutate de 200 g, ar insemna 17,5 fructe. La 3-4 fructe pe inflorescenta sunt 4-5 etaje, dar au fost si plante cu mai mult de 5 etaje. Buzau 1600 s-a comportat foarte bine in conditii de agricultura ecologica, productia fiind apropiata de cea in sintem conventional.

Figura:2.7 Grafic cu productia pe planta a celor trei varianta

Primele atacuri de Tuta s-au inregistrat in data de 17.05.2018, pe frunze. Incepand cu 05.06 a inceput sa migreze si catre fruct.

Figura:2.8 Atac de Tuta absoluta pe frunze si fruct

Omida fructelor a inceput atacul mai tarziu, prima observatie debutand cu data de 03.07.

Plantele cele mai atacate au fost cele din variant V3, iar atacul cel mai mic a fost inregistrat de V1, dupa cum releva din grafice V3 a avut fructele ceva mai mari motiv pentru care si greutatea pe planta a deposit greutatea lui V1 si V2.

Figura 2.9 Gradul de atac al daunatorilor la tomate Buzau 1600

In perioada incipienta a atacului de Tuta apsuluta poate fi confundat cu cel , ambele specii sunt miniere. Diferenta incepe sa apara cand larvele de Tuta incep sa se dezvolte, iar galeriile acestora devin usor de observant si diferentiat.

Figura: 2.10 Atac de Tuta absoluta, stanga. Atac de Liriomyza trifolii, dreapta

La cateva zile dupa constatarea atacului de Tuta absoluta, in cadrul experimentuli V1 s-au adus capcane lipicioase de culoare inchisa, capcane cu feromoni, s-a montat Tutasan si un aparat anti-insecte cu lampa UV ce a functionat doar pe perioada noptii.

Figura: 2.11 Capcana tuta san

Tutasan este un dispozitiv patentat, simplu de utilizat, la care trebuie observant doar nivelul afpai folofite, este destinat pentru combaterea si monitorizarea daunatorilor, acestia fiind atrasi de feromoni. Se foloseste in monitorizarea si combaterea fluturilor si moliilor atat inauntrul cat si in afara serelor. Acest tip de capcana cuplat cu alte masuri de combatere ecologica ajuta la o combatere eficienta a daunatorului Tuta absoluta.

Pentru o buna eficienta feromonii se schimba cam la 4-6 saptamani, deoarece nu mai sunt eficienti, capcanele se aseaza la 15-15 m intre ele imediat dupa plantate (in deosebi in ciclul II, se pot amplasa chiar dupa pregatirea solului). Se vor aseza pe sol sau la 40 cm deasupra solului. Capcanele nu necesita conditii deosebite de pastrare sau manipulare, trebuie doar sa verificam nivelul apei sa nu scada.

Capsulele cu feromoni elibereaza treptat feromonii specifici specie. Feromonii atrag masculii specie si sunt prinsi in capcana. Tutasanele folosite de noi au fost reprezentate de un vas cu diametrul de 50 cm, in mislocul caruia am amplasat feromonul penteu Tuta absoluta, iar peste acesta am pus o capcana lipicioasa. Dupace le-am asezat pe pozitie am completat cu apa si am pus aproximativ 250-300 ml ulei de floarea soarelui, pentru a ne asigura ca nu au cum sa scape. La unul din cele doua tutasane am amplasat doi pitici de gradina care sa lunineze noaptea, nu s au inregistrat mari diferente in numarul de adulti prinsi in capcane. Adulti s-au prins in tutasane in numar foarte mare, iar pe capcana lipicioasa erau si adulti de alte specii. Pentru combatere se vor folosi aproximativ 20-25 de capcale/ha, care vor fi distribuite uniform sere atat pe aleile de acces cat si intre travei.

Figura: 2.12 Capcane cu feromoni si aparat electric UV

Capcanele cu feromini trebuiesc montate in finctie de inaltimea plantelor din cultura. 
Astfel, inaltimea capcanei sa fie in conformitate cu stadiul de crestere, cele mai multe moliise gasesc in partea superioara a coronamentului, dar la mai mult de 1 m inaltime. Pentru monitorizare, capcanele feromonale se amplaseaza in cultura in faza de rasad la 20 cm inaltime. Pe masura ce plantele cresc sunt mutate la circa 60 cm inaltime. Pentru monitorizarea populatiei de Tuta absoluta in sere trebuie sa fie aproximativ 3-5 capcane/ha.

Alaturi de capcanele cu feromoi s-a folosit un aparatul electric UV impotriva insectelor zburatoare, acesta utilizeaza o lumina UV-A de 2x20W care atrag insectele sensibile la lumina, acestra sunt electrocutate ulterior pe grila interioara.

Este indicat a se folosi in interior, unde este ferit de picaturile de apa. Aparatul este non-toxic nu utilizeaza vapori, mirosuri sau substante chimice si nu dauneaza persoanelor.Aparatul se poate monta pe perete, dar si suspendat, avand inclus un lant pentru agatare. Zona de siguranta asigurata impotriva insectelor zburatoare de pana la 150 mp. In esperienta de fata in sera rece am putut monta aparatul datorita curentului electric care in solaria lipseste. Pentru a fi mai simplu s-a montat un sensor de lumina, pentru a fi pornit doar pe timp de noapte. Aparatul s-a aratat foarte eficient, zilnic curatam un numar semnificativ de insect. Singurul dezavantaz este ca omoara si insectele benefice.

Pe data de 15.06.2018 sera a fost cretata pentru a mai diminua din razele soarelui si pentru a mai scade temperature. Cretarea fiind facuta pe interior, a mai cazut si pe plante substanta. Aceasta nu a afectat cu nimic plantele.

Pe langa capcanele construite, am fost in camp si am prins cativa pradatori, Chrysoperla carnea a fost identificata in fauna utila si recoltata. Desi adulti de Chrysoperla carnea se hranesc cu polen si nectar, larvele acestora sunt pradatori si se hranesc cu Aphidoidea, dar si cu alte inecte mici. Specia a fost utilizata in controlul biologic au unor insecte daunatoare

Figura: 2.13 Insecte benefice

Gradul de daunare mai mic decat in variantele V2 si V3 se datorează, in mare parte, folosirii capcanelor feromonale, a Tutasan si aparatului anti-insecte.

Fifura: 2.14 Grafic cu bolile mai insemnata ale variantelor

Din cauza umiditatii atmosferice si a temperaturilor ridicate, atacul de boli a inregistrat valori mai mari. Poze cu Frunze/fructe atacate.

Fihura: 2.15 Helicoverpa armigera, atac fructe

Figura: 2.16 Frunze atacate de Tuta absoluta

Avand in vedere atacul virulent de Tuta absoluta, s-a incercat folosirea microorganismelor Metarhizium anisopie si Lecan pentru combaterea ei in experienta de laborator.

Montarea experientei:

– prepararea solutiei cu microorganism si substanta activator cu 12-24 ore inainte de inceperea experientei;

– recoltarea larvelor si a frunzelor atacate;

– 10 larve si frunzele aferente au fost puse in vase petri, acoperite cu o fasie de tifon si supuse tratamentelor la diferinte concentratii;

– monitorizarea zilnica a rezultatelor;

Tabel 2.4

Experiente tuta laborator

Figura: 2.17 Experiente microorganisme pe Tuta absoluta

Tabelul 2.4 releva experimentele facute pe Tuta absoluta si concentratiile folosite pentru a identifica concentratia la care microorganismele sunt eficiente si omoara omizile de molia fructelor. S-a incercat un numar de 16 incercari si combinatii intre microorganisme pentru a ajunge la un rezultat favorabil.

Figura: 2.18 Prepararea microorganismelor

La etapa de la figura 2.18 am inceput sa pregatim solutiile in diferite concentratii si le-am lasat sa se activeze. A doua zi am recoltat pentru fiecare experiment cate 10 molii ale fructelor si le am izolat in vederea tratamentului, figura 2.19. Dupa ce am scris pe fiecare vas concentratia cu care se va trata, am introdus cate 10 Tuta in fiecare vas si am inceput sa le

Figura: 2.19 Pregatirea experimentelor

tratam pe o perioada de cinci zile, timp in care monitorizam zilnic si tratam cu concentratia indicate pe vas. In fiecare zi inlaturam si notam moliile care mureau.

Microorganismele au inceput sa aibe effect, dar la doze foarte mari.

Figura: 2.20 Tratarea diferentiala a experimentelor

Fifura: 2.21 Rezultate microorganism, larve Tuta moarte

Concluzi si recomandari:

Microorganisme necesita un studiu mult mai aprofundat, aplicarea lor trebuie sa fie executata frecvent, in cursul perioadei de vegetatie iar experienta trebuie repetata, in fiecare an, pana la imbogatirea zonei cu microfauna benefica.

Conform graficului de la figura 2.17, observam ca microorganismele incep sa isi faca efectul, dar la concentratii extraordinar de mari. Acest fapt le face utile, dar ineficiente din punct de vedere economic.

Pentru 100m2 ar trebui undeva la 20-25 kg de substanta, in conditiile in care se vand la sticle din plastic de 250 ml si 1l, iar pretul acestora este foarte mare.

Recomand cautarea unei metode pentru a realiza substanta mult mai concentrata.

Conform eticfetei inre-o sticla de 1l sunt 109microorganisme, recomand cresterea lor la 1011-1013, pentru adeveni eficiente si pentru a scade doza de substanta la 10 l apa.

Substanta este vascoasa si poate infunda usor duzele vermorelului sau tractorului, iar o doza atat de mare de substanta la cantitatea de apa sigur va infunda duzele.