Obligativitatea Investirii cu Formula Executorie a Titlurilor Executorii

La data de 16.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 138/2014 privind Codul de procedură civilă, precum și modificarea și completarea unor acte normative conexe. Modificarile din această lege se referă în special la procedura executării silite. În esență este vorba despre reintroducerea procedurii învestirii cu formulă executorie de către instanța de judecată, aceasta reprezentând o procedură separată de încuviințarea executării silite. Încuviințarea executării silite a fost atribuită executorului judecătoresc ca urmare a modificării art. 665 prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014.

Trebuie făcute două mențiuni privind obligațiile ce pot fi executate silit și care sunt actele ce reprezintă titluri executorii. Obligațiile sunt cele al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. Titlurile executorii sunt reprezentate de hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din Cod, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Legea nr. 138/2014 reintroduce obligativitatea investirii cu formulă executorie a titlurilor executorii, cu excepția hotărârilor judecătorești. Hotărârea arbitrală se învestește cu formulă executorie inainte de a formula cererea de executare silită. Astfel, hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu, după învestirea cu formulă executorie se execută silit ca o hotărâre judecătorească.Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia a avut loc arbitrajul.

De asemenea, au fost extinse anumite drepturi ale executorului judecătoresc în ceea ce privește comunicarea documentelor. Astfel, legea nouă a conferit executorului judecătoresc dreptul de a obține de la instituțiile publice, instituțiile de credit si orice alte persoane fizice sau persoane juridice nu numai datele și informațiile în scris, ci, acestea sunt obligate să îi comunice, în copie, și documentele, apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite. În privința organelor fiscale există numai obligația de a comunica în scris datele și informațiile apreciate de executor ca fiind necesare executării silite.

     În reglementarea art. 628 din Codul de procedură civilă s-a adus o completare în ceea ce privește obligațiile susceptibile de executare silita.

Atunci când titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalități sau alte sume, dar acestea se cuvin potrivit art. 1535 Cod civil (daune moratorii în cazul obligațiilor bănești) sau altor dispoziții legale speciale, acestea vor fi stabilite de instanța de executare prin încheiere cu citarea părților. În schimb, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Dacă titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

Pentru sumele stabilite potrivit acestui articol, încheierea instanței de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

     Modificările semnificative sunt însă cele cuprinse în art. 6401 și în art. 665 Cod procedură civilă.

" Art. 640^1 Investirea cu formula executorie

(1) Titlurile executorii, altele decat hotararile judecatoresti, pot fi puse in executare numai daca sunt investite cu formula executorie.

(2) Cererea de investire cu formula executorie se solutioneaza de judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, dupa caz, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului se afla in strainatate, creditorul va putea depune cererea de investire si la judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul sau ales.

(3) Instanta va verifica daca inscrisul intruneste toate conditiile de forma cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum si alte cerinte in cazurile anume prevazute de lege.
(4) Incheierea prin care se respinge cererea de investire cu formula executorie poate fi atacata numai cu apel de catre creditor, in termen de 5 zile de la comunicare.

(5) Incheierea prin care se admite cererea de investire cu formula executorie nu este supusa niciunei cai de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul contestatiei la executare.

(6) Formula executorie are urmatorul cuprins:

"Noi, Presedintele Romaniei,

Dam imputernicire si ordonam executorilor judecatoresti sa puna in executare titlul (Aici urmeaza elementele de identificare a titlului executoriu) pentru care s-a pronuntat prezenta incheiere de investire cu formula executorie. Ordonam agentilor fortei publice sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea la indeplinire a titlului executoriu, in conditiile legii. (Urmeaza semnatura presedintelui completului si a grefierului)".

   Potrivit art. 6401 C.proc.civ se reintroduce obligativitatea învestirii cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești. Acestea pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. Cu privire la compenență, cererea se adresează judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul creditorul sau debitorul, după caz. Însă, atunci când sediul ori domiciliul creditorului se află în străinătate, cererea va putea fi depusă la judecătoria în care își are circumscripția domiciliul său ales.

Cererea se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea prin care se admite cererea de investire cu formulă executorie nu este supusă niciunei căi de atac, iar  cea prin care se respinge cererea este supusă căii de atac a apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

     Încheierea de respingere a cererii de învestire poate fi atacată de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare, iar cea de admitere este irevocabilă. Asupra legalității acesteia din urmă se poate pronunța instanța de executare pe calea soluționării contestației la executare.

         În schimb, încuviințarea executării silite este dată în compentența executorilor judecătorești, potrivit art. 665 Cod procedură civilă. Cererea de executare silită se soluționează în maxim 3 zile de la înregistrarea ei, printr-o încheiere care trebuie motivată într-un termen de 7 zile. Executorii judecătorești își pot verifica competența, caracterul cert, lichid si exigibil al creanței și puterea de titlu executor al înscrisului. Durata procedurii de încuviințare a executării silite nu ar trebui să depășească 10 zile.

Încheierea prin care executorul judecătoresc încuviințează exercitarea silită poate fi supusă controlului judecătoresc pe calea contestației la executare. Încheierea de respingere a cererii de executare silită poate fi contestată numai de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare.

     Potrivit alin. (5) din art. 665 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie**;

4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;

5. debitorul se bucură de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

7. există alte impedimente prevăzute de lege.

Prin art. 714 alin. 2 a fost schimbat termenul în care pot fi contestate încheierile executorului judecătoresc, de la 5 zile la 15 zile de la comunicare.

     Trebuie menționat că în art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă se arată că instanța de executare este instanța de la sediul ori domiciliul debitorului, respectându-se în acest mod dreptul de acces la justiție al debitorului. Anterior, instanța de executare era cea de la sediul executorului judecătoresc. Trebuie reținut că schimbarea, dupa începerea executării, a domiciliului sau sediului debitorului, ori al creditorului, nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.  De asemenea, potrivit art. 651 alin.3 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc ce a început procedura execuțională rămâne competent și ulterior schimbării domiciliului debitorului sau creditorului. De principiu este vorba despre judecătorii ca instanțe de executare, însă, în materia contenciosului administrativ instanța de executare este tribunalul sau curtea de apel (instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ).

Contestația la executare se judecă, potrivit art. 716 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu procedura instituită pentru judecata în primă instanță, însă, fără să fie aplicabilă procedura preliminară prevăzută de art. 200 (regularizarea cererii poate fi făcută până la primul termen de judecată, potrivit mențiunilor din citație).

   Instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie ce poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare (și nu în termenul general de 30 de zile). Prin excepție, contestațiile la executare (art. 717), întoarcerile de executare (art. 723 alin. (3)) și validările de poprire (art. 789 alin.(4)) vor fi soluționate prin sentință.

       În materia contestației la executare, art. 713 alin. 3 atribuie competența în favoarea judecătoriei de la locul situării imobilului, în situatia urmăririi silite a bunurilor imobile, a fructelor și a veniturilor generate de imobile ce se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare.

În final, merită amintit că este posibil ca prin dispozițiile anterior menționate să fie încălcat dreptul părților la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil trebuie să fie respectat nu numai în timpul judecății ci și în timpul executării silite. Or, din această perspectivă s-ar putea să fie afectat în special debitorul întrucât este posibil să sufere unele prejudicii prin începerea procedurii executării silite împotriva sa. El nu are la îndemână decât calea contestației la executare care poate fi în cazuri concrete un remediu târziu raportat la actele de executare deja întocmite. Trebuie observat în ce măsură aceste noi atribuții ale executorilor judecătorești ar putea încălca garanțiile de independență și imparțialitate ce trebuie să guverneze activitatea de executare, prin prisma faptului că aceștia încasează onorarii pentru activitățile prestate. În aceste condiții se pare că nu există o punere în practică a celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 458/2009, când a admis excepția de neconstituționalitate a art. 3731 din Codul de procedură civilă de la acea vreme. Astfel, "legalitatea începerii procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare ulterioare și, prin urmare, asupra tuturor părților implicate în această procedură. Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului și a drepturilor acestuia, ci și din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie să-i fie asigurate garanțiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilități de abuz. Accesul la o instanță de judecată, prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite. Este necesară o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o asemenea garanție, adecvată și eficientă, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate în această procedură".