Obligațiunea este un înscris care certifică deținătorului său calitatea de creditor, [624786]

1
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND OBLIGA ȚIUNILE

Obligațiunea este un înscris care certifică deținătorului său calitatea de creditor,
repezentând un titlu de creanță negociabil. Aceasta este un titlu reprezentativ ale unei
creanțe asupra emitentului care poate fi statul, un organism public sau o societate
comercială.
Obligațiunile dau deținătorului dreptul de încasare a unei dobânzi și vor fi
răscumpărate la scadență de către emitent, investitorul recuperându -și capitalul avan sat în
schimbul obligațiunilor.
Pentru emitent obligațiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de
împrumut. În calitate de emitenți statul și colectivitățile locale sau agenții economici
procură în acest mod resurse financia re, renunțând astfel la creditul tradițional. Investitorii
în astfel de titluri pot fi persoane fizice și juridice din țară și străinătate care dețin capitaluri
bănești.
Obligațiunile sau instrumentele cu venit fix, așa cum mai sunt numite în literatura
de specialitate, se referă la obligația unui emitent de a efectua plăți periodice sub formă de
cupoane și de a rambursa datoria la o anumită scadență.
Principalele caracteristici ale instrumentelor cu venit fix sunt următoarele:
a) Valoarea nom inală (engl. par value, face value sau redemption ) reprezintă
suma de bani pe care emintentul obligațiunii (debitorul) o va plăti la scadență. Valoarea
nominală sau valoarea paritară se determină astfel:

unde:
VN – reprezintă valoarea nominală;
valoarea împrumutului;
N – numărul de obligațiuni emise.
b) Cuponul de dobândă reprezintă venitul periodic pe care îl primește deținătorul
obligațiunii, și se determină ca procent (rata cuponului) aplicat la valoarea nominală,
ilustrat î n relația de mai jos:

unde:
C reprezintă cuponul,
c reprezintă rata cuponului.

2
Cupoanele unei obligațiuni pot fi acordate trimestrial, semianual, anual în funcție
de condițiile stabilite de debitor în momentul emisiunii instrumentelor.
c) Sca dența (maturitatea) este un alt element caracteristic al obligațiunilor ce
reprezintă perioada de timp pe care este acordat împrumutul și în care se plătesc cupoanele
de dobândă. Obligațiunile sunt emise pe anumite maturități în funcție de necesarul de
capital al emitentului. De exemplu, statul poate emite b ilete de trezorerie pe maturități mai
mici de un an, bonuri de tezaur între 1 an și 10 ani (termen mediu), și obligațiuni pe termen
lung între 10 și 30 de ani.

1.1. TIPURI DE OBLIGAȚIUNI

În literature de sp ecialitate o bligațiunile sunt clasificate astfel :
Obligațiunile clasice sunt acelea care oferă un cupon constant pe toată durata de
viață a titlului și care se rambursează la scadență. În Figura 1.1 sunt ilustrate cash -flow-
urile generate de o obligațiune clasică, ce are următoarele caracteristici: valoarea nominală
este 1000 RON, rata cuponului 10%, iar scadența este cinci ani. Se observă că valoarea
cupoanelor este egală cu 100 RON, iar acestea sunt echivalente între ele.
Pe lângă obligațiunile clasice ex istă și alte tipuri de obligațiuni, precum:
1) Obligațiunile cu cupon variabil (engl. floating rate notes ) sunt obligațiuni ale
căror cupoane variază în funcție de o rată de dobândă interbarcară.
De exemplu, dacă a fost emisă o obligațiune la o rată a cup onului
, ale cărei cupoane sunt semestriale, iar la momentul când se realizează plata
cuponului ROBOR6M este 10,73%, atunci rata cuponului va fi 12,23% (10,73%+1,5%).
2) Obligațiunile ale căror cupoane scad atunci c ând ratele de dobandă de pe piață
cresc se mai numesc inverse floaters.
3) Obligațiunile zero -cupon se caracterizează prin faptul că sunt emise la o valoare
mai mică decât valoarea nominală, fără a se plăti cupoane pe durata de viață a obligațiunii,
urmând ca la scadență deținătorul său să primească valoarea nominală. Practic, câștigul
investitorului este reprezentat de difer ența între valoarea nominală și prețul de cumpărare.
4) Obligațiuni convertibile în acțiuni.
Deținătorul acestui ultim ti p de obligațiune are dreptul ca, în cadrul unui termen
fixat prin contractul de emisiune (2 -4 luni), să -și exprime opțiunea de convertire a titlurilor

3
în acțiuni. Această opțiune se materializează atunci când veniturile din dividende depășesc
dobânzile atr ibuite.
Obligațiunile convertibile comportă două tipuri de rată a dobânzii:
– o rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligațiunii și data
începerii dreptului la convertire, la stabilirea căreia se ține seama de faptul c ă
deținătorul are acest avantaj, fiind mai mică decât cea a pieței;
– o rată egală cu dobânda pieței practicată la obligațiunile ce nu vor fi convertite în
perioada de opțiune și care, la expirarea acestei perioade, devin obligațiuni clasice sau
ordinare;
5) Obligațiunile internaționale sunt de două tipuri: euroobligațiuni și obligațiuni
străine.
a) Euroobligațiunile sunt denominate într -o altă monedă decât cea a statului în
care sunt emise. Cele mai renumite euroobligațiuni sunt: eurodollar bonds, euroyen b onds
și eurosterling bo nds. De exemplu, General Motors (companie american ă) emite
obligațiuni denominate:
– în USD – eurodollar bonds
– în Germania sau Bank of Scotland din Marea Britanie emite obligațiuni
denominate în GBP în Japonia (eurosterling bonds).
Aceste instrumente sunt purtătoare atât de riscul de credit sau contrapartidă, cât și
de riscul de curs de schimb pentru potențialii investitori.
b) Obligațiunile străine sunt emise într -o altă țară decât cea a emitentului și
denominate în moneda statului în care sunt emise.
De ex emplu, o firmă din Germania emite obligațiuni denomina te în USD pe
teritoriul SUA, se mai numesc și Yankee bonds .
Obligațiunile d enominate în yeni și vândute în Japonia, emise de către entități din
afara Japoniei se mai numesc Samu rai bonds .
Obligațiunile denominate în lire sterli ne și vândute în Marea Britanie de către
entități din afara UK se mai numesc Bulldog bonds.
6) Obligațiunile indexate realizează plăți periodice ce țin cont de evoluția unui
indice general de prețuri (Indi cele Prețurilor de Consum) sau de evoluția prețului unei
mărfi (cum ar fi prețul petrolului). Spre exemplu , în SUA obligațiunile indexate se mai
numesc TIPS (Treasury Inflation Protected Securities), iar scopul acestor instrumente este
de a compensa invest itorii pentru riscurile asu mate datorită inflației existente.

4
7) Obligațiunile ipotecare (engl. mortgage backed securities ) sunt emise de către
bănci pentru a se refinanța întrucât ele imobiliz ează sume considerabile de bani odată cu
acordarea creditelor i potecare. Mecanismul prin care banca își transformă o parte din
activele nelichide (creditele ipotecare) în i nstrumente financiare ce se pot tranzacționa pe
piața de capital se numește securitizare sau titlurizare.
8) Asset -backed bonds sunt obligațiuni pe ntru care plata cupoanelor și a
principalului este legată de valoarea un coș de active sau de cash flow -urile generate de
acest coș de active. Spre exemplu, Walt Disney a em is obligațiuni cu rate de cupon legate
de cash flow -urile generate de către anu mite filme realizate de această companie de
producție.
9) Obligațiuni ce plătesc cash flow -uri în funcție de realizarea unor catastrofe :
cutremure, furtuni (en gl. catastrophe bonds ). Spre exemplu, compania Electrolux a emis
obligațiuni având plata ultimului c ash flow legată de survenirea unui curemur în Japonia.
În funcție de emitent, obligațiunile se pot clasifica astfel:
– obligațiuni corporative – acestea sunt emise de companii, de regulă pentru extinderea
operațiunilor. Pe lângă obligațiunile cla sice care plătesc valoarea împrumutului la
maturitate, acestea pot fi și convertibile sau să aibă o opțiune call. În cazul celor
convertibile, la maturitate deținătorul de obligațiuni poate primi în schimbul sumei
împrumutate acțiuni în companie. În cazul celor cu opțiune call, emitentul are
posibilitatea să le răscumpere înainte de maturitate la un preț anunțat la data emisiunii;
– obligațiuni de stat – acestea sunt emise de guvernele statelor de regulă pentru
acoperirea deficitelor bugetare. În general pen tru aceste tipuri de obligațiuni nu se
plătește impozit.
– obligațiuni municipale – acestea sunt emise de municipalități sau consilii județene
pentru finanțarea proiectelor de investiții.

1.2. PROSPECTUL DE EMISIUNE

Prospectul de emisiune este documentul esenț ial, ce cuprinde informații despre
emitent, caracteristicile tehinice ale emisiunii, situația financiară a emitentului și scopul
pentru care sunt emise obligațiunile municipale . Elementele tehnice prevăzute de
prospect ul de emisiune sunt:

5
1. Emitentul – se va preciza emitentul cu elementele de identificare: sediu, cod fiscal,
cod bancar, reprezentant legal.
2. Valoarea totală a emisiunii cuprinde volumul total al împrumutului ce se dorește a fi
atras.
3. Numărul de obligațiuni emise în vederea subscrierii reprezintă numărul total de
obligațiuni ce vor fi puse în vânzare. Precizăm că nu este obligatoriu ca toate acestea
să fie subscrise.
4. Numărul minim de obligațiuni subscrise . Pentru a se evita fragmentarea excesivă a
subscriptorilor de obicei se precizează numărul m inim de obligațiuni ce poate fi
achiziționat de un singur subscriptor.
5. Valoarea nominală a unei obligațiuni se obține prin împărțirea valorii totale a
împrumutului la numărul de obligațiuni ce se dorește a fi emis.
6. Prețul de vânzare al unei obligațiuni care poate fi diferit de valoarea nominală a
acesteia. Pentru a fi atractivă emisiunea, se poate stabili un preț de vânzare inferior
valorii nominale a obligațiunii.
7. Modalitatea de subcriere . Se va preciza modalitatea exactă prin care se va face
subrscriere ( ce formulare trebuie completate și cum).
8. Publicitatea . Vor fi prezentate modalitățile prin care se va face publicitate emisiunii,
precum și perioada pe care se va face publicitatea.
9. Perioada de derulare a ofertei . Se precizează intervalul de timp pe parcur sul căruia,
în zilele lucrătoare, se vor putea achiziționa obligațiunile.
10. Tranzacționarea pe piața secundară . Se va preciza dacă, după emisiunea primară,
obligațiunile vor putea fi tranzacționate pe o piață secundară, de cele mai multe ori la
bursa de val ori.
11. Rata dobânzii poate fi fixă sau variabilă . În cazul în care se optează pentru o rată a
dobânzii fixe se va preciza nivelul ei. În caz că se va opta pentru o rată a dobânzii
variabile se va preciza modul de calcul al acesteia. De asemenea se precizează și ziua
din care începe calculul dobânzilor.
12. Modalitatea de rambursare și de plată a dobânzilor . Se va preciza modul de
rambursare, care poate fi:
– cu rate egale
– cu anuități egale
– rambursare integral la scadență

6
De asemenea trebuie prezentat și modul de pl ată a dobânzilor, respectiv intervalul de
timp la care are loc aceasta.
13. Modalitatea de plată a dobânzii și împrumutului către investitori . Trebuie
specificată modalitatea efectivă prin care se va face plata: în numerar sau prin
virament. De asemenea, avân d în vedere că de cele mai multe ori obligațiunile
municipale se tranzacționează pe piața secundară vor fi specificate datele de referință
la care investitorii trebuie înregistrați în registrul de obligațiuni pentru a putea primi
dobânzile și ratele aferen te împrumutului.
14. Destinația fondurilor . Trebuie prezentat sintetic și precis scopul pentru care se atrage
împrumutul.
15. Garanțiile cu care emitentul va garanta rambursarea împrumutului.
16. Situația financiară curentă a emitentului și estimări privind situația f inanciară
viitoare pe perioada derulării împrumutului. Este necesară prezentarea atât a situației
financiare curente, cât și a proiecțiilor acesteia pe perioada derulării împrumutului
pentru a se putea analiza capacitatea emitentului de a -și susține cheltu ielile și
bonitatea acestuia.
17. Alte elemente ce mai pot fi precizate sunt: intermediarul emisiunii; metoda de
intermediere; comisionul de intermediere; grupul de distribuție a emisiunii;
consultantul financiar al emisiunii.

1.3. EURO -OBLIGAȚIUNILE

Euro -obligaț iunea este un tip de cr eanță, emis printr -un sindicat al băncilor
internaționale, titlu care este plasat în alte țări decât țara a cărei monedă este utilizată
pentru a libe raliza împrumutul.
Elementele esențiale pentru definirea și distingerea emisiunilor euro -obligatare de
emisiunile naționale obligatare sunt două:
– prezența sindicatului de emisiune internațional, care permite asigurarea unei
dispersii optime a titlurilor în întreag a lume;
– statutul fiscal privilegiat.
Aceste titluri beneficiază de un statut fiscal derogatoriu, fiind scutite prin prevederi
legislative de impunerea pe surse de venit de către țările emitente, deși în toate țările o

7
parte din veniturile contractuale este reținută la sursă de fiscul național din țara unde
acestea se realizează.
Cererea de capital pe termen lung provine de la societăți publice și private care nu
pot să -și asigure de pe piețele naționale resursele financiare necesare satisfacerii nevoil or.
În afara acestei motivații de natură financiară există și una de natură politică, căci accesul
pe piața euro -obligatară crește prestigiul și întărește poziția pe piața internațională a
emitentului de euro -obligațiuni.
Societățile publice procedează la emisiunea de euro -obligațiuni atât pentru a -și
asigura finanțarea, cât și datorită nevoilor financiare în devize.
Societățile private care împrumută pe piața euro -obligațiunilor, sunt determinate de:
– necesitatea finanțării investițiilor, în care caz aces tea centralizează nevoile de finanțare
ale filialelor și resursele obținute le distribuie în funcție de necesitățile filialelor;
– necesitatea finanțării exporturilor de echipamente industriale, care dețin o parte
semnificativă și permanentă a cifrei lor de afaceri.
Oferta de capital provine de la două categorii de investitori: investitorii individuali
și investitorii instituționali.
Investitorii individuali în primii ani ai apariției pieței euro -obligatare au avut un rol
important, aceștia cumpărând peste 80% din titlurile emise pe piață. Investitorii
instituționali la început au cumpărat titluri doar pe piața primară, datorită existenței
interdicției de revindere a acestora.
Conform literaturii de sp ecialitate, euro -obligațiunile se pot clasifica astfel:
1) Euro -obligațiuni ordinare sau clasice – titluri de creanță la purtător negociabile,
prin care se atestă deținătorului acestora, un drept de cr eanță asupra emitentului.
Euro -obligațiunile ordinare au aceleași caracteristici cu obligațiunile ordinare
negociate pe piața internă, dar și anumite caracteristici specifice , respectiv:
– valoarea nominală, de regulă nu poate fi mai mică de 5.000 USD, 1.00 0 euro, 1 milion
yeni japonezi;
– valoarea emisiunii nu poate fi mai mică de 50 milioane dolari (de obicei oscilează între
250 și 300 milioane USD, dar poate depăși și 500 milioane USD);
Aceste titluri dețin ponderea cea mai ridicată pe piața euro -oblig atară întrucât:
– aproape 50% din euro -obligațiuni sunt emise de guverne, instituții internaționale și
societăți publice, care nu pot emite titluri financiare cu venit variabil;
– societățile emitente evită publicarea de informații foarte precise asupra situaț iei lor
financiare, solicitate de subscriitori în cazul obligațiunilor convertibile sau acțiunilor;

8
– societățile cu capital privat din Europa emit prin tradiție mai mult obligațiuni ordinare.
Emisiunea euro -obligațiunilor ordinare poate fi cu rata dobâ nzii fixă sau rata
dobânzii variabilă (ultimele cunoscute sub denumirea de Floating Rate Notes -FRN).
Volumul valoric al euro -obligațiunilor cu rata dobânzii variabile, emise inițial de
instituții bancare și financiare, dar ulterior și de alți emitenți interesați, este superior celui
reprezentat de euro -obligațiunile cu rata dobânzii fixă.
Modalitățile de rambursare a împrumutului obligatar în cazul utilizării euro –
obligațiunilor pot fi extrem de s ofisticate, dar există totuși, trei modalități mai importante:
– amortizarea împrumutului se poate face în trei sau patru anuități, situație în care
deținătorul beneficiază de o diferență de amortizare;
– amortizarea prin anuități constante, numărul de anuităț i fiind egal cu durata de
viață a împrumutului;
– amortizarea la sfârșit, respectiv la scadența împrumutului.
Modalitățile de rambursare trebuiesc prevăzute în contractul de emisiune, care și
clauzele prin care poate să se prevadă o rambursare anticipat ă, care prezintă importanță în
anumite situații. Atunci când există pericolul unei reevaluări monetare, rambursarea
anticipată permite rambursarea titlurilor neamortizate contra unei prime care variază între
2-5% din valoarea nominală a titlului.
În ceea ce privește rata randamentului aceasta este determinată de condițiile
economico -financiare existente pe piață în momentul emisiunii și de riscul legat de poziția
emitentului pe piață, stabilită de marile agenții de rating americane. Se consideră că, chiar
în cazul emitenților din zone cu risc economic (Mexic, Brazilia și alte țări latino –
americane) sau politic (Iran) pe piața euro -obligatară, se manifestă o absență aproape totală
a dezavantajelor unor astfel de plasamente pentru investitori.
2) Euro -obligațiunile convertibile – titluri de creanță care pot fi convertite în orice
moment în acțiuni ale societății emitente sau ale societății mamă, prin decizia acestora.
Cu ocazia emisiunii se stabilește partea de conv ersie, care se bazează pe valoarea
bursieră a acțiunii la data emisiunii, la care se adaugă o primă care reprezintă 5 -15% d in
valoarea titlului obligatar.
Euro -obligațiunile convertibile permit emitentului să reducă costul împrumutului și
de a nu trebui să ramburseze euro -obligațiunile emise atunci c ând conversia este
favorabilă. Subscriitorii acceptă o valoare mai redusă a cupoanelor acestor euro -obligațiuni
în speranța de a beneficia de o plus -valoare cu ocazia conversiei.

9
Aceste titluri financiare au cunoscut o permanentă diversificare. Astfel au apărut
obligațiuni cu rata dobânzii flotantă convertibile în euro -obligațiuni cu rata dobânzii fixă,
euro-obligațiuni cu rata dobânzii fixă convertibile în euro -obligațiuni cu rata dobânzii
flotantă și euro -obligațiuni cu o opțiune de schimb.
Rata de schim b la care trebuie să se facă conversia, prevăzută în contractul de
emisiune, este rat a de schimb din ziua emisiunii.
3) Euro -obligațiunile cu warrant – euro-obligațiuni ordinare sau clasice însoțite de
unul sau mai mu lte drepturi de opțiune (Warrants) care permit de a cumpăra sau de a
subscrie în timpul unei perioade de timp strabilite și într -o proporție și la un preț fixat cu
ocazia emisiunii, acțiuni la societatea emitentă, la o filială sau la societatea mamă.
Alături de euro -obligațiuni warrant în acțiuni au apărut și euro -obligațiuni warrant
în obligațiuni, care dau dreptul de a cumpăra obligațiuni la un preț fixa t cu ocazia emiterii
warrantului, care cuprind aproape exclusiv euro -obligațiuni cu rata dobânzii fixă libelate în
dolari. Unele emisiuni pot acorda dreptul de opțiune a schimbului.
Opțiunea (warrantul) poate fi detașabilă și să facă obiectul tranzacției separate pe
piața financiară secundară, sau poate fi nedetașabilă de titlul obligatar.
Opțiunea se poate exercita dată fixă sau în orice moment conform contractului de
emisiune.
Existența opțiunii a ușurat subscripția în cazul multor emisiuni, în absența altui
avntaj acordat investitorilor.
Perturbațiile de natură economică și fluctuațiile ratei dobânzii de pe piețele
financiare internaționale au condus și conduc la crearea de noi titluri financiare care să
convină atât emitentului cât și subscriitorilor . Obiectivul formulelor intermediare între rata
dobânzii fixă și rata dobânzii variabile este de a convinge emitenții să accepte la un
moment dat emisiuni cu rata dobânzii variabile, singurele corecte în perioadele de
instabilitate, cu posibilitatea de a l e transforma ulterior în împrumuturi cu rata dobânzii
fixă.
Alte variante oferă o dobândă care reflectă fidel dobânda de pe piața monetară
internațională, pentru a stimula investitorii să cumpere și să dețină titluri obligatare, atunci
când de regulă dob ânda la împrumuturile pe termen scurt este superioară celei pe termen
lung.

2.1.4.Caracteristicile euro -emisiunii obligatare

10
Emisiunea euro -obligațiunilor are următoarele caracteristici :
– plasarea euro -obligațiunilor emise într -o monedă terță, prin bănci le unei țări nu
provoacă nici o puncție asupra resurselor de pe piața națională a acesteia și nici
cheltuieli în devize, ci aduce intermediarilor venituri din operațiunea de comision
efectuată;
– oferă posibilitatea de a scăpa de reglementările și limitele i mpuse pe piețele financiare
naționale, căci titlurile obligatare sunt emise în țări care nu aplică impunerea veniturilor
obținute la sursă (criteriul originii veniturilor);
– titlurile emise sunt cotate pe diverse piețe, piața financiară secundară fiind menț inută
de intermediarii financiari.

1.4. OBLIGAȚIUNILE STRĂINE

Obligațiunile străine sunt titluri de creanță, emise print r-un sindicat de bănci și
instituții financiare din țara în care se efectuează emisiunea de către un împrumutător ne –
rezident pe piața națională a țării respective, dar libelat în general în moneda -deviză a
acestei țări.
Obligațiunile străine nu trebuiesc confundate cu euro -obligațiunile și nici piețele
emisiunilor străine nu trebuies confundate cu piața euro -obligatară.
Distincția între obligațiunile străine și euro -obligațiuni este destul de vagă și odată
emise aceste titluri au caracteristici foarte ap ropiate de ale euro -obligațiunilor.
Penrtu a distinge emisiun ile străine de emisiun ile naționale și de emisiunile euro –
obligatare, acestea sunt denumite specific pieței:
– cele de pe piața americană – yankee bonds ;
– cele efectuate pe piața japoneză – samur ai bonds .
Emisiun ile străine diferă de emisiunile euro -obligatare, căci trebuie să respecte
procedurile utilizate în țara în care se face emisiunea, iar emitentul trebuie să respecte
reglementărilelegale și să se supună cerințelor impuse de autorităț ile financiare din țările în
care se face emisiunea.
Dezvoltarea acestor emisiuni este favorizată de modul lor de administrare și de
buna lor calitate fiind cotate în funcție de risc cu:
– AAA – cu cel mai înalt grad de securitate;
– AA – cu grad înalt de se curitate;

11
– A – securitate peste medie;
– BBB – securitate medie fără excluderea speculației;
– BB – securitate care cuprinde și elemente speculative;
– B – securtitate scăzută și elemente speculative.
Prin acest tip de emisiuni se emit împrumuturi pe durată medie (până la 5 ani) și
lungă. Venitul adus de obligațiunile străine deținătorilor este determinat de prețul de
emisiune, rata dobânzii și termenul de scadență. Scadențele sunt în general mai mari decât
cele practicate pe piața euro -obligatară, dar și sum ele obținute sunt mai importante. Printre
avantaje oferite de obligațiunile străine se enumeră și exonerarea reținerii impozitului pe
venit la sursă.
Piața financiară a New York -ului a constituit locul unde a apărut și s -a dezvoltat
piața emisiunilor stră ine, pentru ca după introducerea taxei de egalizare asupra dobânzii,
emitenții să se îndrepte spre Zurich, Frankfurt și mai recent spre Tokyo.
Caracterul național al acestor emisiuni este de folos, căci în exemplul dat, piața
financiară germană nu face de cât să împrumute structura sa financiară unei emisiuni de
care beneficiază un investitor străin.

12
CAPITOLUL 2. PIAȚA OBLIGAȚIUNILOR DIN ROMÂNIA

2.1. OBLIGAȚIUNI CORPORATIVE

Pentru o companie, identificarea și accesarea surselor de finanțare a activității ei
constituie o prioritate majoră și constantă a managementului acesteia.
Ca și alternativă la emiterea de noi acțiuni sau la împrumutul bancar, companiile
pot apela la emisi unea de obligațiuni corporative, care devine astfel una din modalitățile
flexibile de atr agere de capital. Astfel, aces te instrumente se disting ca pârghii alternative
de finanțare utilizate de companii.
Obligaț iunile corporative sunt instru mente fin anciare încadrate în categoria
titlurilo r de credit emise pe termen me diu și lung de către companii (denumite Emitenți),
care au nevoie să:

Sursă – www. bvb.ro

Din punct de vedere al funcționalității, obligațiunile corpor ative sunt un împrumut
acordat emitentului, de către investitorii de pe piața de capital, pe o pe rioadă determinată.
În schimb, emitent ul are obligația menționată în prospectul de ofertă de a plă ti deținătorilor
obligațiunilor corporative o dobândă, la intervale de timp, de regulă semestrial, și de a
răscumpăra obligațiunile, la o dată specificată, numită data scadenței (sau mai devreme de
scadență, la o dată anunțată a răscumpărării anticipate).
își finanțeze proiectele de dezvoltare;
își extindă activitatea pe plan intern sau extern;
își construiască noi sedi i și să dezvolte noi produse;
își refinanțeze alte investiții prin atragerea de fonduri de pe
piața de capital.

13
Astfel, lansarea ofertei de obligațiuni corporative pe piața reglementată a Bursei de Valori
București (BVB) reprezintă una din căile de acces la atragerea economiilor investitorilor în
activitatea economică.
Pe de altă parte, calitatea de emitent de obli gațiuni corporative admise la
tranzacționare oferă companiei o creștere a vizibilității la nivel național și internațional și
promovarea continuă prin canalele de diseminare specifice BVB.

**Notă: Emitentul plătește în mod regula t dobânzi către obligatarii săi, conform obligațiilor asumate în
Prospectul de ofertă. De asemenea, la scadență, deținătorul de obligațiuni corporative are dreptul să
primească fie contravaloarea nominală a obligațiunilor deținute fie, în cazul unei oferte de obligațiuni
convertibile în acțiuni, acțiuni la societatea respectivă, dacă obligatarul a optat pentru conversie.

Sursă – www. bvb.ro
Pentru l istarea obligațiunilor corpora tive ca instrumente finan ciare tranzac ționabile
la Bursa de Valori București este necesară parcurgerea următoare lor etape:
1. Decizia de emitere a obligațiunilor corporative și de admitere la tranzacți onare
la BVB aparține Adună rii Gene rale a Acționarilor societății emitente și cuprinde
caracteristicile p rincipale ale acestei emisiuni.
2. Intermediere: Emitentul se adresea ză unui intermediar autorizat de către
Autori tatea de Supraveghere Financia ră (ASF) și participant la BVB, cu care se încheie un
contract de intermediere. Intermediarul ales se va ocupa de proceduri tehnice necesare
derulării ofertei d e vânzare de obligațiuni corpo rative și admiterii obligațiunilor la BVB.
3. Decizi a finală pentru caracteristi cile emisiunii : emitentul obligațiunilor
corporative stabilește, prin consultare cu intermediarul ofertei și pe baza nevoilor proprii
de finanțare, caracte ristici ale emisiunii, ca:
a) valoarea totală a împrumutului obligatar;
b) valoarea nominală și numărul obligațiunilor;
c) dobânda la care se oferă obligațiunile;
d) durata de via ță și frecvența plăților;
e) perioada de derulare a ofertei;

14
f) tipul obligațiunilor: convertibile sau neconvertibile în acțiuni (la data
maturității), rata de conversie dacă e cazul, modalitatea de garantare.
4. Întocmirea Prospectului de ofertă , document oficial realizat de către
intermedi arul ofertei, pe baza datelor furnizate de către Emitent, ce trebuie avizat de către
ASF și care cuprinde:
a) prezentarea Emitentului și a intermediarului ofertei, precum și a persoanelor ce
au participat la elaborarea Prospectului;
b) informaț ii despre obligațiunile corporative pus e în vânzare și drepturile con ferite
de acestea (număr de obligațiuni, valoare nominală, preț de emisiune/ vânzare, rata
dobânzii, rambursare, plăți, tipul obligațiunilor, modalitatea de garantare, rata de conversie ,
listare, perioada de derulare a ofertei, destina – ția fondurilor atrase);
c) informații despre Emitent (date de identificare, natura activității, capital social,
alte obligațiuni emise);
d) informații referitoare la management, perspectivele viitoare, fa ctorii de risc.
5. Înregistrarea la Autoritatea de Supraveghere Financiară : ASF avizează
închide rea ofertei, iar obligațiunile se înregistrează ca și instrumente financiare eligibile a
fi admise pe Piața Reglemen tată.
6. Asigurarea condițiilor de post -tranzacționare : Emitentul încheie un contract cu
Depozitarul Central, instituție care asigură com pensarea și decontarea tranzac țiilor
bursiere, precum și evidența registrelor cu deținerile valorilor mobiliare ale societăților
emitente.
7. Asigurarea con dițiilor pentru tranzacționare : În vederea admiterii la
tranzac ționare a obligațiunilor corporative, intermediarul pune la dispoziția Bursei de
Valori București, documentele prevăzute de „Codul BVB – operator de piață”
(www.bvb.ro/regl ementari ) și anume:
a) cererea de admitere la tranzacționare a obligațiunilor;
b) prospectul, însoțit de decizia ASF de aprobare a acestuia;
c) rezumatul prospectului de ofertă publică, tradus în limba engleză;
d) notificarea intermediarului privind rezul tatele închiderii ofertei publice;
e) certificatului de înregistrare a obligațiunilor la ASF (copie);
f) decizia organului statutar al Emitentului cu privire la admiterea obligațiunilor la
tranzacționare la B.V.B. (copie);
g) angajamentul de admitere și me nținere la tranzacționare la BVB a obligațiunilor;
h) dovada plății tarifului de procesare;

15
i) declarația Emitentului privind persoanele desemnate să mențină legătura cu BVB
(Emitentul trebuie să desemneze două persoane în acest sens);
j) oricare alte documente pe care BVB le-ar putea considera necesare.
8. Decizia finală de admitere la tranzacționare este luată de Consiliul de
Admi nistrație al BVB după analizarea documentelor, în conformitate cu reglementările
BVB.
Obligațiunile corporative care fac obiect ul admiterii pe piața reglemen tată
administrată de Bursa de Valori Bucureș ti trebuie să în trunească urmă toarele condiții:
– s-a încheiat o ofertă publică de vânzare de obligațiuni, efectuată în baza unui prospect
de ofertă aprobat de ASF în vederea admi terii la tranzacționare;
– valoarea împrumutului obligator minim este echivalentul în lei a 200.000 EUR. Când
valoarea este mai mică de 200.000 EUR, este necesară o aprobare a ASF pentru
admiterea la tranzacționare.
Cadrul Legal incident admiterii la tranzacționare pentru aceste instrumente este
reprezentat de :
– Legea nr.31/1990 republicată cu modificările și completările ulterioare;
– Legea nr .297/2004 privind piața de capital cu modificările și completările ulterioare;
– Regulamentul CNVM nr.1/2006 privind operațiunile cu valori mobiliare, cu
modificările și completările ulterioare;
– Codul BVB -operator de piață, Cartea I, Titlul II.

2.2. OBLIGAȚIUNI MUNICIPALE

Obliga țiunile municipale sunt noi instrumente fo losite de multe dintre autorit ățile
locale pentru a finan ța activitatea lor de dezvoltare. Aceste titluri sunt im portante nu numai
pentru emiten ți, ci și pentru autoritățile locale și investitorii str ăini.
Multe dintre aceste titluri sunt negociate p e pia ța rom âneasc ă în cadrul Burs ei de
Valori Bucure ști.
Cadrul general de reglementare a emisiunii de o bligațiuni municipale include
legislația referitoare la finanțele publice locale, administrația publică locală și datoria
publică, precum și legislația incidentă pieței de capital vizând în principal următoarele
coordonate:
– decizia de emitere a obligațiuni lor municipale revine consiliilor locale, județene sau
municipale ;

16
– destinația împrumuturilor contractate pe termen mediu și lung, constă în realizarea unor
proiecte de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei
publice loca le;
– obligațiunile municipale sunt considerate instrumente ale datoriei publice locale, motiv
pentru care există o restricție a valorii împrumutului obligatar până la nivelul a 30% din
totalul veniturilor curente ale bugetelor locale.
Obligațiunile municip ale reprezintă titluri de credit emise de unitățile te ritorial –
administrative pentru atragerea de resurse necesare finanțării anumitor obiective.
Pentru ca autoritățile publice locale din România să poată apela la această
modalitate de finanțare, a fost n ecesară crearea cadrului legal care să r eglementeze astfel
de emisiuni.

Figura 2.1. Cadrul legal de reglementare a emisiunilor de obligațiuni municipale

Sursă – creat de autor

– Legea 215/2001 a administrației publice locale definește a utonomia locală ca fiind
dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a
soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le
reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Legea p revede expres că autonomia
locală este administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute
de lege. Administrațiile locale cunosc posibilitățile proprii privind resursele și
cheltuielilor lor, de aceea autonomia locală reprezint ă un element important pentru
dezvoltarea lor și esențial pentru constituirea dreptului de a atrage resurse financiare
proprii.
– Ordonanța de urgență nr. 64/2007 privind datoria publică prevede că autoritățile
administrației publice locale pot angaja împrum uturi interne fără garanția Guvernului,
Legea nr. 273/2006
privind finanțele
publice locale
CADRUL LEGAL
Legea nr.215 / 2001 a
administra ției publice locale
publicată în Monitorul Oficial
nr.204 /2001
Ordonanța de urgență
nr. 64/2007 privind
datoria publică

17
cu condiția informării prealabile a Ministerului Finanțelor. Împrumuturile astfel
contractate de autoritățile administrației publice locale fac parte din datoria publică a
României, dar nu reprezintă datorii sau răsp underi ale Guvernului, plata serviciului
aferent acestor împrumuturi urmând să se efectueze exclusiv din veniturile prin care s –
au garantat împrumuturile respective de către autoritățile administrației publice locale.
– Legea nr. 273/2006 privind finanțele p ublice locale precizează care sunt
instrumentele datoriei publice locale, respectiv:
a) titluri de valoare;
b) împrumuturi de la societățile comerciale bancare sau de la alte instituții de
credit;
c) credite furnizor;
d) garanția locală;
e) leasing financiar.
De asemenea se impune o limită precisă la contractarea și garantarea de
împrumuturi de către autoritățile publice locale. Astfel, nu se mai poate contracta sau
garanta un nou împrumut dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la
împrumu turile contractate și/sau garantate, dobânzile și comisioanele aferente acestora,
inclusiv ale împrumutului care urmează să fie contractat și/sau garantat în anul respectiv
depășește 20% din totalul veniturilor proprii formate din: impozite, taxe, contribu ții, alte
vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit.
Iată deci că prin construcția graduală a unui cadru legislativ s -au creat condițiile
necesare pentru ca autoritățile publice locale să -și atragă resurse financiare pe baza
titlurilor de valoare proprii emise.
Principalele scopuri pentru care se emit obligațiuni municipale sunt:
1) Finanțarea unui proiect de investiții nou. Exemple de astfel de proiecte sunt: o școală
nouă, a primărie noua etc. Toate acestea au, de obi cei, o asemenea anvergură încât
necesită o finanțare de -a lungul mai multor ani și nu achitarea lor integrală într -un
singur an.
2) Finanțarea reparării și întreținerii unor active deținute de emitent . De exemplu,
renovarea unei școli.
3) Refinanțarea unei emis iuni de obligațiuni aflate deja în circulație . Astfel de
împrumuturi se realizează de cele mai multe ori în scopul reducerii costurilor cu
dobânda. De exemplu dacă anterior a fost făcută o emisiune la o anumită rată a
dobânzii, iar între timp ratele dobânz ii pe piață au scăzut se poate face o nouă

18
emisiune, la o rată a dobânzii mai scăzută pe baza căreia să se ramburseze împrumutul
anterior, generând astfel scăderea cheltuielilor cu dobânzile. În acest caz, însă trebuie
ținut cont de eventualele cheltuieli cu comisioanele de tranzacție.
4) Achitarea cheltuielilor curente. Din punct de vedere teoretic se pot realiza emisiuni
cu acest scop, însă șansele ca un astfel de împrumut să fie finanțat sunt mult mai
scăzute, fiind știut că cheltuielile curente sunt neprod uctive.
Adesea, o emisiune nouă poate avea mai mult de unul dintre aceste scopuri.
Experiența țărilor dezvoltate unde utilizarea acestui instrument se face pe o perioadă mai
îndelungată decât în România a demonstrat că prin obligațiunile muni cipale s -au finanțat
de cele mai multe ori următoarele tipuri de proiecte:

Tabelul 2.1. Scopuri generale pentru utilizarea de obligațiuni municipale
Sector Obiectiv/Scop
Utilități Alimentări cu apă și stații pentru tratarea apelor reziduale, canalizări, alimentari cu gaze
și energie electrica și sisteme de telecomunicație
Transport Drumuri, autostrăzi, parcări, poduri, tunele, aeroporturi, porturi maritime, sisteme de
semnalizări trafic, străzi, etc.
Învățământ Școli, universități, colegii, credite pen tru studii (pentru studenți)
Clădiri Clădiri ale autorităților publice, școli, închisori, spitale, biblioteci
Echipamente Computere, vehicule, birouri, echipamente medicale, etc.
Parteneriate
Public -Privat Dezvoltare economică, stadioane, centre pentr u conferințe și alte facilități pentru
recreere
Sursă – creat de autor
Plasarea obligațiunilor municipale reprezintă procedeul prin care se realizează
vânzarea sau distribuirea titlurilor către primii deținători. Emitentul, reprezentat de
administrația p ublică locală transmite dreptul conferit de obligațiunea municipală în
schimbul lichidităților reprezentând contravaloarea acesteia. Plasarea obligațiunilor
municipale se face prin ofertă publică de vânzare. Oferta poate fi făcută direct de emitent
sau pri ntr-un intermediar, o societate de servicii de investiții financiare în numele
ofertantului. Societatea de servicii de investiții financiare trebuie să fie autorizată de
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

19
Figura 2.2. Etapele unei oferte publice de vânzare
Sursă – prelucrare proprie
Etapa de pregătire și planificare a ofertei este etapa în care:
– Se fac calcule de eficiență (de cât capital au nevoie primariile, care este costul obținerii
capitalului prin oferta publică de valori mobiliare);
– Se fa c studii de piață privind oprtunitatea ofertei;
– Se analizează situația financiară a emitentului;
– Se stabilește momentul cel mai favorabil de începere a derulării ofertei și durata
acesteia;
– Se organizează echipa pentru întocmirea prospectului de ofertă.
Întocmirea prospectului de emisiune
Întocmirea unui prospect necesită o perioadă considerabilă de timp. Prospectul nu
trebuie să conțină informații care ar putea să inducă în eroare investitorul și nu trebuie să
omită nici un fapt ma terial.
Prezentarea eronată a informațiilor din prospect sau omiterea unor fapte materiale
relevante pot avea ca rezultat angajarea răspunderii penale a celor care au întocmit
prospectul. Cumpărătorii de valori mobiliare pot face reclamații atâ t împotriva emitenților,
dar și a intermediarilor.
Încheierea contractului de plasament cu societatea de servicii de investiții
financiare intermediară 1. Pregătirea și planificarea ofertei
2. Întocmirea prospectului de emisiune și încheierea contractului de
plasament cu societatea de investiții financiare intermediară
3. Înaintarea prospectului de emisiune la ASF – obținerea avizului
4. Subscrierea
Raportarea rezultatelor ofertei la ASF

20
Intermediarul este selectat după luarea deciziei de emitere de obligațiuni, une ori cu
sfatul consultantului financiar. Pentru alegerea intermediarului se procedeaza la:
1. Analiza performanțelor intermediarului în derularea altor oferte și a reputației sale;
2. Selectarea intermediarului care înțelege cel mai bine principalele caracteristi ci ale
domeniului de activitate;
3. Intermediarul trebuie să aibă o rețea de distribuție mare și obligatoriu sediu
permanent în localitatea care emite obligațiuni municipale;
4. Verificarea măsurii în care intermediarul are experiența în oferte publice de
dimens iunea celei dorite.
Metoda de intermediere a emisiunilor de obligațiuni municipale folosită în
România este metoda celei mai bune execuții. În cadrul acesteia, pe baza unui contract de
plasament intermediat, societatea de servicii de investiții financiare acționează în calitate
de agent al ofertantului. Metoda celei mai bune execuții se recomandă atât în cazul în care
se dorește plasarea întregii oferte pe piață, cât și în cazul în care o parte a ofertei a fost deja
distribuită și ofertantul are nevoie de asistență pentru plasarea părții rămase nevândute.
Societatea de valori mobiliare se angajează să distribuie către public maximul
posibil din valorile mobiliare primite, dar nu se obligă în nici un fel să le preia în nume
propriu. În conformitat e cu prevederile contractului de plasament intermediat, ofertantul va
plăti intermediarului o sumă fixă drept comision pentru plasarea întregii oferte încredințate.
Dacă la data încheierii ofertei publice a fost vândută numai o parte din oferta, atunci
societatea de valori mobiliare va primi o cota pro -rată din comisionul total, stabilit prin
contract, fără a avea vreo obligație ulterioară față de ofertant.
Majoritatea emisiunilor de obligațiuni municipale din România sunt plasate prin
intermed iul acestei metode.
Înaintarea prospectului la ASF – obținerea avizului
ASF verifică dacă:
– informațiile din prospect sunt prezentate în forma standard prevăzută de regulamente;
sunt atinse toate punctele și nu există subiecte de discuție pe a numite probleme, sau să
se menționeze acest lucru;
– informațiile prezente în Prospect sunt conforme cu realitatea;
Autorizatia acordată de ASF certifică numai încadrarea ofertei în exigențele legii și
ale normelor adoptate în aplicarea acesteia . ASF nu certifică faptul că prospectul nu
conține nici o falsificare sau că toate informațiile sunt corecte și, de aceea, nu poate fi
acționată în justiție pentru emisiuni sau prezentări eronate ale faptelor materiale. De

21
asemenea, autorizația nu este o g aranție ca investiția în obligațiuni va fi cu siguranță
rentabilă pentru investitor.
Subscrierea presupune întocmirea situației centralizate a subscriitorilor.
Raportare la ASFcu privire la rezultatele ofertei
Societatea de valori mobiliare implicaă în distribuirea obligațiunilor municipale va
transmite la ASF raportul privind rezultatele ofertei în 7 zile de la data închiderii ofertei.

2.3. OBLIGAȚIUNI DE STAT

Obliga țiunile de stat (titlurile de stat) emise în Rom ânia sunt in strumente financiare
care atest ă datoria public ă a entit ății emitente (Ministerul Economiei și Finan țelor) pe
termen scurt / mediu (1 – 5 ani) și lung (peste 5 ani).
Un titlu de stat es te o atestare a unei datorii publice, su b form ă de bonuri, ce rtificate
de trezorerie, obliga țiuni sau alte instrument e financiare care pot fi emise în moned ă local ă
sau în valut ă. Acestea sunt emise în forma dematerializat ă (dreptul de proprietate se
evide nțiază într-un cont de titluri deschis în eviden țele intermediarului autorizat) și se
identific ă printr -un cod unic ( codul ISIN – International Securities Identification Number ).
(www.tradeville.ro )
Principalele categorii de titluri de stat sunt:
a) Titluri de stat pe termen scurt – sunt certific ate de trezorerie cu discount, av ând o
scaden ță de până la 1 an (6 luni, 1 an). Certificatele de trezorerie cu discount sunt titluri de
stat f ără cupon (dob ândă) fiind achizi ționate de investitori la un pre ț mai mic dec ât
valoarea n ominal ă, urm ând ca la sc aden ță să încaseze valoarea nominal ă.
b) Titluri de stat pe termen mediu sau lung – se mai numesc și titluri de tip
benchmark (de referin ță). Acestea sunt obliga țiuni de stat cu o scaden ță de peste 1 an (3 , 5
si 10 ani), v ândute la valoarea nominal ă, cu discount (pre ț sub valoarea nominal ă) sau
prim ă (preț peste valoarea nominal ă) și pentru care emitentul pl ătește anual o dob ândă
(cupon), conform condi țiilor din prospectul de emisiune.
În cazul obliga țiunilor de stat de tip ben chmark, seria de titluri emise și aflate în
circula ție poate fi completat ă ulterior de c ătre emitent dac ă se men țin caracteristicile
inițiale de baz ă ale emisiunii, cum ar fi: rata dob ânzii, data la care se fac pl ățile și data
scaden ței.

22
Investitorii în titlu ri de stat pot fi at ât persoane fizice c ât și juridice, re zidente sau
nerezidente. Achizi ția obliga țiunilor de stat poate fi facut ă pe pia ța primar ă sau pe pia ța
secundar ă.
Piața primar ă este pia ța titlurilor nou -emise și este în prezent administrat ă de către
Banca Na țional ă a României, c a agent desemnat al statului.
Operațiunile de vânzare -cumpărare de titluri pe piață primară se fac numai prin
intermediul unui dealer primar (de obicei o bancă) participant la licitațiile de titluri de stat,
în nume propriu, sau în numele clienților săi.
În cadrul licitațiilor organizate pe piață primară se pot depune două tipuri de oferte
de cumpărare:
a) oferte de cumpărare competitive (concurențiale), prin care investitorul indică
valoarea pe care dorește să o adjudece și prețul maxim (exprimat că rată minima a
dobânzii) pe care este dispus să îl plătească. În cadrul unei astfel de oferte investitorul
poate licita prețul dorit, în mod independent de dealerul primar prin care depune ofertă.
b) oferte de cumpărare necompeti tive (neconcurențiale), prin care investitorul
indică numai valoarea pe care dorește să o adjudece.
Emitentul va stabili prin prospectul de emisiune limită maximă privind ponderea
ofertelor necompetitive în valoarea totală a emisiunii (în prezen t limit a este de 10%).
La momentul adjudec ării emisiunii aceste oferte sunt incluse cu prioritate în
volumul total al emisiunii, cu condiția încadrării volumului acestora în procentul maxim
acceptat, conform prospectului de emisiune. Adjudecarea ofertelor se realizează la prețul
mediu p onderat sau rată medie ponderat ă a dobânzii tuturor ofertelor competitive acceptate
în licitație.
În cazul în care ofertele necompetitive depășesc valoarea maximă admisă că
procent în total emisiune, alocarea va fi efectuată proporțional.
Prețul la care se adjudec ă titlurile ce fac obiectul emisiunii se stabilește prin
metodă prețului multiplu care presupune alocarea titlurilor de stat pentru ofertele acceptate
începând cu prețul cel mai mare (pentru titluri de stat pe terme n scurt) sau rată dobânzii cea
mai mică (pentru titluri de stat pe termen mediu și lung), pe care investitorii s -au oferit să
le plătească, până la adjudecarea completă a emisiunii. în bază ofertelor de cumpărare
acceptate la prețuri sau rațe ale dobânzii diferite se calculează un preț sau o rată a dobânzii
medii de adjudecare.

23
Cadrul juridic care reglementeaz ă piața primar ă și secundar ă a titlurilor de stat face
referire la:
– OMFP nr.2509/2008 pentru aprobar ea Regulamentului privind opera țiunile cu
titluri de stat emise în form ă dematerializat ă;
– Regu lamentul BNR nr.11/2005 privind pia ța primar ă a titlurilor de stat administrat ă
de Banca Na țional ă a Rom âniei;
– Regulamentul BNR nr.12/2005 privind pia ța secundar ă a titlurilor de s tat
administrat ă de Banca Na țional ă a Rom âniei;
– OMFP nr.2231/2008 priv ind titlurile de stat ce urmeaz ă a fi tranzac ționate și pe
piața reglementat ă administrat ă de Bursa de Valori .
– Ordin nr.2461/2007 privind aprobarea caracteristicilor titlu rilor de stat și
procedurilor privind contractarea datoriei publice guvernamentale prin emiterea de
titluri de stat de tip benchmark .

2.4. OBLIGAȚIUNI INTERNAȚIONALE

Obliga țiunile interna ționale sunt obliga țiuni emise de companii industriale în
apropape toate țările lumii.
Cei mai importan ți emiten ți sunt: în UE, SUA, Japonia, India și China . Lista
companiilor este tot at ât de vast ă precum sectoarele de act ivitate., cu o oarecare
concentrare pe companiile produc ătoare de ma șini, construc țiile, furnizorii de servicii
financiare, energie, telecomunica ții, tutun și alimente.
Pe măsură ce lumea afacerilor devine tot mai globalizată, companiile au acum
modalități de a accesa surse mai ieftine de finanțare și finanțare în afara țării lor de
operațiuni. În loc să se bazeze pe investitorii de pe piețele interne, întreprinderile și
guvernele pot folosi buzunarele investitorilor globali pentru un capital mult mai necesar. O
modalitate prin care companiile pot avea acces la scena internațională de creditare este
emiterea de obligațiuni internaționale.
O obligațiune internațională est e emisă într -o țară sau într -o monedă care nu este
internă pentru investitor. Din perspectiva unui investitor intern și a unui rezident al Statelor
Unite, o obligațiune internațională este una care este emisă de corporații sau de guverne
din alte țări deno minate într -o altă monedă decât dolarul american. Aceste obligațiuni sunt
emise în afara Statelor Unite și sunt, în general, susținute de moneda țării natale.

24
Oblig ațiunile internaționale includ obligațiuni externe și obligațiuni globale.
– titluri exter ne: această obligațiune este emisă pe o piață internă de către un emitent
străin în moneda țării interne.
– garanție globală : este similar ă cu eurobond s, dar poate f i de asemenea tranzacționată și
emisă în țara a cărei monedă este folosită pentru a evalua obligațiunea.
Un alt tip de obligațiune internațională este obligațiunea Brady , care este emisă în
moneda americană. Obligatiunile Brady sunt emise pentru a ajuta tarile in curs de
dezvoltare sa isi gestionez e mai bine datoria internationala.
Obligațiunile internaționale sunt și obligațiuni corporative private emise de
companii din țări străine, iar multe fonduri mutuale din Statele Unite dețin aceste
obligațiuni.
Deoarece obligațiunile internaționale sunt de obicei denominate și plătesc dobânzi
în moneda țării gazdă sau a țării interne, valoarea obligațiunii în moneda națională va
fluctua în funcție de condițiile economice și de cursul de schimb dintre țara națională și
țara străină.
Aceste obligațiuni sunt, p rin urmare, supuse riscului valutar .Investitorii ar trebui să
aibă grijă atunci când investesc obligațiuni internaționale deoarece pot fi supuși unor
cerințe de reglementare și fiscalitate diferite de cele pe care investitorul le cunoaște.
Obligațiunile internaționale reprezintă o modalitate excelentă de a -și diversifica
portofoliul, deoarece investitorii pot obține expunere la valori mobiliare străine, care nu se
pot muta neapărat în tandem cu titlurile locale. (Anghelache, 2009)

25
BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache Gabriela , „Piața de capital – Caracteristici. Evolu ții. Tranzac ții”, Editura
Economică, București 200 9
2. Armenia Androniceanu, „Sisteme administrative î n UE ”, Editura Universitară,
București , 2006
3. Galani Olimpiu , „ Emisiunea, evaluarea și riscul obliga țiunilor ”, www.kmarket.ro
4. Grigore Alina, „Piațe de capital ”, Academia de Studii Economi ce, București, 2010
5. Manole Ion, „Investi ții mobiliare – acțiuni, obliga țiuni”, Editura Dacia , 2003
6. Stoica Victoria , „Pie țe de capital și produse bursiere”, Editura Universitară, București
2006
7. Trapiel Iulia , „Ratingul pe p iața de capital ”, www.kmarket.ro
8. Zipf Robert , „Piața obliga țiunilor ”, Editura Hrema, Bucuresti 2000
9. Zipf Robert , „Piața obliga țiunilor municipale ”, Editura Hrema, Bucuresti 2001
10. Seria Reuters , „Introducere în studiul pie țelor de obliga țiuni”, Editura Economică,
București , 2002
11. Regulamentului CNVM nr. 1/2006 privind emiten ții și opera țiunile cu valori mobiliare

12. Legea nr.227 /2015 – Noul Cod Fiscal, p ublicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10
septembrie 2015
13. Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice , publicat ă în Monitorul
Oficial nr. 597 din 13 august 2002
14. Legea Nr.273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006

15. www.rating.ro
16. www.dobanzi.ro
17. www.bnr.ro
18. www.bvb.ro
19. www.kmarket.ro
20. www.tradeville.ro