Obligatiile Fiscale

UNIVERSITATEA "GEORGE BARIȚIU" din PLOIEȘTI

FACULTATEA DE FINANȚE ȘI BĂNCI

Specializarea : Finanțe și bănci

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Lector univ. Dr. Mariana Bobocea

Absolvent,

Ioana Adriana Dima

PLOIEȘTI

2016

PAGINA DE GARDĂ

(pagină goală, între copertă și prima pagină)

UNIVERSITATEA "GEORGE BARIȚIU" din PLOIEȘTI

FACULTATEA DE FINANȚE ȘI BĂNCI

Specializarea : Finanțe și bănci

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lector univ. Dr. Mariana Bobocea

Absolvent,

Ioana Adriana Dima

PLOIEȘTI

2016

CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Introducere……………………………………………………………………….…………5

Secțiunea 1 Impozite directe – abordari ………………………………………………………………….9

1.1. Impozit pe profit …9

1.2. Impozit pe venit. 18

1.3. Impozit pe microintreprindere. 29

Concluzii. 36

Secțiunea 2Metode de determinare a profitului impozabil 38

2.1. Cheltuieli si venituri 39

2.2. Pierdere contabila versus pierdere fiscală …………………………………………….46

2.3. Exemplificare metodei de calcul ale impozitului pe profit ……………………..48

Concluzii 53

Secțiunea 3 Studiu de caz privind obligațiile fiscale in functie de natura rezultatului fiscal la SC OMNIA SRL 54

3.1. Prezentarea societatii 54

3.2. Prezentarea modului de constituire , declarare si virare a obligatiilor fiscale la SC OMNIA SRL 56

Concluzii și propuneri 61

Bibliografie 64

Anexe…………………………………………………………………………….……..…65

INTRODUCERE

În decursul vremii, o data cu dezvoltarea economiei au evoluat si impozitele directe, ele stabilindu-se pe pe venituri sau pe averi , diferite obiecte material si genuri de activități. Fiind clasificat individual, impozitul direct constituie formă de impunere cea mai veche.

S-au practicat și în orânduirile precapitaliste dar in capitalism au cunoscut o diversificare și extindere mai mare. În primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele au fost calculate pe obiecte, materiale și genuri de activități , cunoscute sub denumirea de impozitele de tip real, si au fost înlocuite treptat cu impozitele calculate si stabilite pe diferite venituri (renta,salarii, profit) sau impozite stabilite pe avere mobiliară sau imobiliară, cunoscute sub denimirea de impozite de tip personal.

Începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, din cauza creșterii progresive a cheltuielilor publice, cresterea veniturilor realizate de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost de ajuns pentru acoperirea acestora, si in consecinta s-a recurs și la impunerea indirectă.

Impozitele directe se stabilesc în sarcina unor persoane fizice sau juridice,si în funcție de venit / avere, având la baza cotele de impunere prevăzute de lege. Impozitele se încasează direct de la contribuabili pana la anumite termene scadente, sunt mai echitabile, deci de preferat decît impozitele indirect. Deoarece la impozitele indirecte consumatori ai deferitelor mărfuri și servicii, nu știu cu anticipație cînd și cît vor plăti statului, acestea fiind stabilite sub forma taxelor de consumație și a diverselor impozite indirecte. Pentru impozitele indirecte este caracteristic faptul că subiectul și cel care suporta impozitului este una și aceeași persoană, chiar dacâ aceste elemente nu mai coincid uneori. În funcție de criteriile în baza căroara se calculează, impozitele directe se calsifică în impozite reale și impozite personale.

Baza calculării impozitelor directe au fost impozitele reale, practicate odată cu recunoașterea principalelor categorii de avere. Prima categorie a acestor impozite a fost impozitul funciar. Impozitul funciar corespunde ideii despre pământ ca principala formă a averii presupunând că proprietarii de pământ sunt contribuabili principali. Întroducerea impozitului funciar a avut ca obiect terenurile proprietate, și ca subiect proprietarul terenurilor. Pentru a stabili și a diferenția cuantumul impozitului funciar de plată se luau criterii diverse, respective suprafața de teren deținută de proprietar, nivelul de preț al pământului, mărimea arendei sau alte criteria de clasificare.

Pentru o mai precisă fundamentare a impozitului de plată în cazul impozitului funciar s-a introdus cadastrul, care reprezintă acțiunea de descriere a bunurilor cetățenilor unei localități, cu menționarea veniturilor produse de acestea, dar și registrele în care sunt înscriși contribuabilii cu bunurile lor iar pe baza cărora se stabilesc impozitele directe.

Ulterior, clădirile devin o formă importantă a averii imobiliare și s-a întrodus impozitul pe clădiri ca impozit real. Obiectul impozitului este clădirea, iar subiectul este proprietarul clădirii.

Odată cu dezvoltarea operațiunilor de credit a fost introdus impozitul pe circulația capitalurilor bănești .

Impozitele reale se mai numesc si impozite obiective, ele se stabilesc în legătură cu obiecte materiale pe baza și a unor criterii exterioare, care nu redau puterea economică a proprietarului , adică a subiectului. Din această cauză impozitele reale au caracter regresiv. Unele din aceste impozite reale au fost adaptate și au transformate conform condițiilor societății modern și au trecut la un alt sistem de impozite ce a fost numit sistemul impozitelor personale.

De la sfîrșitul secolului XIX-lea, respectiv începutul secolului XX-lea, majoritatea țărilor lumii a aplicat ca și sistem de impozitare sistemul impozitelor personale.

Cauzele care au cauzat instituirea impozitelor personale au fost:

– distribuirea echitabilă a sarcinii fiscale , erau cazuri cînd sarcina fiscală era mai mare pentru acei contribuabili ce dețin valori mai mici față de acei contribuabili ce dețin valori mai mari;

– situația contribuabililor ce dețin bunuri ce plătesc impozitul real de aceeași mărime era diferită , mai précis poate diferi numărul persoanelor întreținute în cadrul familiei, număr nu era luat în considerare;

– dezvoltarea activităților ce produceau venituri a demonstrat faptul că o bună parte a populației ce nu deținea valori reprezentând obiecte ale impozitelor și puteau obține venituri din valorificarea forței de muncă proprie respectiv masa de salariați au devenit contribuabilii.

Impozitele personale se numesc și impozite subiective deoarece se ține cont, și de situația personală a subiectului impozitului. Impozitele personale sunt întălnite și sub forma impozitelor pe venit și a impozitelor pe avere.

Impozitul pe venit personal poate fi:

a) impozitul pe venit persoane fizice;

b) impozitul pe venit persoane juridice.

În practica financiară, impozitul personal pe avere poate fi:

a) impozit asupra averii propriu-zise;

b) impozit pe circulația averii;

c) impozit asupra creșterii valorii averii.

Impozitele directe sunt forma de impunere cea mai veche. Impozitele directe s-au practicat si in orânduirile precapitaliste dar diversificare mai mare au cunoscut in capitalism.

Impozitele directe au ca și caracteristică faptul ca se stabilesc nominal, in sarcina persoanelor fizice sau a persoanelor juridice, conform veniturilor sau averii acestora, dar și pe baza cotelor de impozit, cote de impozit prevazute in lege. Impozitele directe se încaseazã direct de la subiectul impozitului la termenele stabilite.

Tabel nr. 1 – Impozitele directe pot fi grupate în impozite reale si impozite personale.

Impozitul real se calculează in legatura cu anumite bunuri materiale , respective pămantul, clãdirile, magazinele, fabricile, fără a lua în considerare situația personală a subiectului impozitului. Impozitele reale sunt cunoscute sub denumirea de impozite obiective sau impozite pe produs, deoarece se calculează asupra produsului brut al obiectivului impozabil neavand nici o legatura cu situația subiectului ce plătește impozitului.

Impozitul personal apare si sub forma impozitului pe venit sau a impozitului pe avere, impozit in legatură strânsa cu situația personală a subiectului impozitului, si din acest motiv este cunoscut si sub denumirea de impozit subiectiv.

Impozitul direct are caracteristic faptul ca se stabileste nominal, in sarcina unor persoane fizice / juridice, dar strânsa legatura cu veniturile sau averea acestora, avand la baza cotele de impozit prevazute de lege. Impozitele directe se încaseazã direct de la subiectul impozitului, la anumite termenele stabilite conform legii. Impozitele indirecte nu pot fi recuperate de la alte persoane. Ele constituie forma de impunere cea mai veche si mai simplă, sub forma de impunere care asigura echitatea fiscală. Indiferent ca este impozit pe venit sau impozit pe avere, acest tip de impozit are o incidentă directa, respective plătitorul este aceeasi persoană cu suportatorul.

SECȚIUNEA 1

IMPOZITE DIRECTE – ABORDARI

1.1. IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România , impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuției sale la formarea veniturilor bugetare cât și prin influențarea activităților generatoare de profit.

Contribuabilidevin subiecti ai impozitului pe profit in România persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective in România. De exemplu, o companie înființata in Bulgaria devine subiect al impozitului pe profit in România in situația in care aceastaeste administrata efectiv din România. Mai mult, aceste companii se vor impozita similar persoanelor juridice romane, asupra profitului obtinut si din România si din străinătate.

Se exclud din sfera impozitului pe profit, persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente care desfasoară activitate in Româniaîntr-o asociere cu sau fara personalitate juridică

Instituțiile ce erau înainte considerăte scutite de la plata impozitului pe profit (BNR, Academia Română etc) sunt acum menționate ca fiind persoane ce nu intră sub incidența acestui titlu. În această categorie se includ si entitațile transparente fiscal cu personalitate juridică.Ca urmare acestora nu li se aplică prevederile titlului II Impozit pe profit. In schimb, asociatiile constituite conform OG 26/2000 sunt considerăte contribuabili si ar trebui sa-si  indeplineasca toate obligațiile ce le revin in acest sens.

Anul fiscal – se menține posibilitatea de a opta pentru an fiscal egal cu exercițiul financiar ales, daca anterior s-a optat pentru exercițiul financiar diferit de anul calendaristic. În acest caz, modificărea anului fiscal se anunță in termen de 15 zile de la data inceperii anului fiscal modificăt sau de la înființare, daca se opteaza de la înființare (anterior se anunță cu 30 de zile înainte de modificăre, si nu exista prevedere pentru situația in care se opta de la înființare).

Se stabileste o regulă specială pentru contribuabilii care intra in dizolvare cu lichidare: perioadă cuprînsă intre prima zi a anului fiscal următor celui in care a fost deschisă procedura lichidării si data inchiderii procedurii de lichidare se consideră un singur an fiscal.

Cota de impozitare – se menține cota generală de 16%

Se elimină din categoria contribuabililor obligați la plata impozitului minim de 5% din venituri, cei care obțin venituri din pariuri sportive. Astfel, regimul special se aplică acum numai pentru: baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci sau cazinouri.

Calculul rezultatului exercițiului – Reguli generale

Se definește conceptul de rezultat fiscal, cu specificarea expresă ca rezultatul fiscal pozitiv = profit impozabil si rezultatul fiscal negativ = pierdere fiscală;

Are loc o aliniere a reglementărilor fiscale cu cele contabile in ceea ce privește corectarea erorilor înregistrate in contabilitate. Astfel, pentru erorile contabile corectate pe seama rezultatului reportat, corectia din punct de vedere fiscal se va realiza prin depunerea unei declarații rectificative aferente anului al carui rezultat este corectat. Erorile contabile corectate pe seama rezultatului curent al anului in care s-a constatat eroarea vor fi luate in considerăre la calculul rezultatului fiscal din anul curent.

Scutiri si deduceri

In cazul deducerilor fiscale pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare s-a introdus o prevedere expresă conform căreia in cazul nerealizarii obiectivelor proiectelor de cercetare-dezvoltare deducerile NU se recalculează. Astfel, apare clarificarea ca facilitatea fiscală nu este conditionată de atingerea obiectivelor proiectelor de cercetaredezvoltare.

Scutirea de impozit pe profitul reinvestit se menține in anul 2016 pentru investițiile in active corporale din clasa 2.1.din Catalogul mijloacelor fixe si se extinde si asupra programelor informatice si activelor din clasa 2.2.9. Calculatoare electronice si echipamente periferice, produse și/sau achiziționate, inclusiv in baza contractelor de leasing financiar, și puse in funcțiune dupa 01.01.2016. In cazul activelor realizate pe mai multi ani si puse in funcțiune in 2016 se va lua in considerare la calculul scutirii valoarea activului inregistrată incepand cu 01 iulie 2014

Venituri

Veniturile din dividende de la persoane juridice romane sunt neimpozbile, fără nici o alta condiție suplimentară. In schimb veniturile din dividende de la persoane juridice din UE, precum si din state terțe cu care exista Convenție, vor fi neimpozabile numai dupa indeplinrea criteriilor de deținere (minim 10% pe 1 an).

Se menționeaza explicit ca veniturile din refacturarea cheltuielilor nedeductibile sunt neimpozabile.De asemenea se menționeaza explicit si ca veniturile din cresteri de valoare rezultate in urma reevaluarilor, venituri inregistrate pentru compensarea cheltuielilor inregistrate anterior pentru descreșterea de valoare, sunt venituri neimpozabile.

Cheltuieli

Se clarifica modul de analiza a deductibilitatii fiscale a cheltuielilor. In acest sens s-a eliminat lista exemplificativă a cheltuielilor deductibile care de multe ori crea confuzie intrucat era interpretata drept lista exhaustiva de către  inspectorii fiscali. Noile prevederi indica in mod expres ca sunt cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate in scopul activitații economice (s-a inlocuit sintagma „in scopul realizarii de venituri impozabile”), cu excepția celor care sunt deductibile limitat sau nedeductibile enumerate in mod expres.

Se adaugă o prevedere expresa pentru cheltuielile salariale sau asimilate salariilor (adica impozitate similar salariilor).Astfel, daca nu sunt prevazute expres ca fiind deductibile limitat sau nedeductibile, orice cheltuieli salariale sau asimilabile salariilor vor fi deductibile.

Baza de calcul pentru deductibilitatea cheltuielilor de protocol s-a modificăt. Conform noilor reglementări limita de 2% se va aplica asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol.

S-a majorat limita de deductibilitate fiscală a cheltuielilor sociale de la 2% la 5% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile.

Se clarifică deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu voucherele de vacantă.Acestea nu sunt considerate cheltuieli sociale astfel ca sunt deductibile in limita valorilor impuse de reglementările specifice (similar tichetelor de masa).

Nu mai exista limitare a deductibilitații cheltuielilor cu pensiile facultative sau primele de asigurare voluntară de santate..

Se introduce o noua prevedere privind deductibilitatea limitata a cheltuielilor cu autoturismele conform careia, in cazul contractelor de leasing, limitarea de 50% se va aplica asupra pierderii nete din diferențe de curs (cheltuieli – venituri). In acest sens se va ține cont si de veniturile din diferențe de curs realizate.

Se introduce o excepție privind nedeductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile si penalitățile datorate cătreautoritați române sau străine, conform careia nedeductibilitatea nu se aplica penalitaților generate de contracte comerciale incheiate intre contribuabil si autoritați.

Se majorează procentul privind acordarea creditului fiscal in cazul angajării de cheltuieli cu sponsorizarea de la 3 la mie la 5 la mie (= 0,5%) din cifra de afaceri.

Se menționează expres ca vor fi deductibile cheltuielile cu stocurile/mijloacele fixe in urmatoarele situații:

au fost incheiate contracte de asigurare

au fost degradate calitativ si se face dovada distrugerii

au termen de valabilitate/expirare depașit, conform legii, facandu-se însa referire la condiții ce vor fi explicitate in norme.

Se introducere o regulă noua conform careia dacă nu se poate tine o evidentă exacta a cheltuielilor aferente veniturilor neimpozabile, atunci se vaconsidera ca cheltuielile comune (conducere si administrare etc) sunt nedeductibile proportional cu cota procentuală corespunzatoare proporției veniturilor neimpozabile in total venituri.

Se stabileste ca vor fi deductibile pierderile din creanțe, pentru partea acoperită de provizion, inregistrate si in urmatoarele situații:

punerea in aplicare a unui plan de reorganizare, confirmat printr-o sentință judecatorească, in conformitate cu prevederile Legii 85/2014

au fost incheiate contracte de asigurare

Se menține prevederea expresă conform careia sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile cu  evaluarea/reevaluarea activelor fixe corporale aparținand domeniului public al statului luate in concesiune, precum si cheltuielile cu înscrierea in carțile funciare a dreptului de proprietate a statului sau UAT-urilor asupra bunurilor publiceprimite in concesiue, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului institutiei titulare a dreptului de proprietate.

S-au eliminat prevederile referitoare la nedeductibilitatea urmatoarelor:

cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistentă sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora in scopul activitătilor desfașurate și pentru care nu sunt încheiatecontracte.

cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrării in gestiune, dupa caz, potrivit normelor

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

Rezerve si provizioane

Se modifică baza de calcul a rezervei legale. In acest sens rezerva deductibilă fiscal se va calcula prin aplicarea procentului de 5% asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit pana ce aceasta va atinge 20% din capitalul social.

Dispare din condițiile de deductibilitate a provizioanelor pentru deprecierea creanțelor celebra sintagma: "au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului". Practic, acum condițiile de deductibilitate a provizioanelor in procent de 30% din valoare creanțelor, includ 3 condiții referitoare la creanțe:

sa nu fie incasate in 270 zile

sa nu fie garantate de alta persoană

sa nu fie la o persoană afiliata

De asemenea, acum condițiile de deductibilitate a provizioanelor in procent de 100% din valoare creanțelor, includ 3 condiții referitoare la creanțe:

sunt deținute la o persoana juridica asupra careia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotararii judecatorești, sau asupra unei persoane fizice asupra careia este deschisă procedura de insolventă

sa nu fie garantate de alta persoană

sa nu fie la o persoană afiliata

In cazul diminuarii capitalului social, partea din rezervă legală dedusa, corespunzatoare diminuarii, reprezintă element similar veniturilor.

Se introduce o prevedere conform careia in situația in care rezervele reprezentând  facilitați fiscale sunt menținute pana la lichidare, acestea nu sunt luate in calcul la rezultatul fiscal al lichidării.

Dobanzi

În ceea ce priveste gradul de îndatorare si deducerea cheltuielilor cu dobânzile si diferențele de curs valutăr, se precizeaza in mod expres ca pentru determinarea gradului de indatorare, in capitalul imprumutat se includ si creditele/imprumuturile cu termen de rambursare peste un an pentru care, in conventiile incheiate, nu s-a stabilit obligația de a plati dobanzi.

Totodata, se limitează deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu dobanda si diferențele de curs in cazul imprumuturilor pe termen scurt cu termen de rambusare prelungit peste 12 luni.Practic, impozitul pe profit se recalculează si pentru perioada de rambursare anterioara prelungirii.

Se reduce procentul de dobandă deductibilă in cazul imprumuturilor in valută primite de contribuabili de la alte entitati decat cele enumerate in mod expres de la 6% la 4%.

Cheltuielile cu dobanzile care sunt incluse in costul de achiziție sau in costul de producție al unui activ cu ciclu lung de fabricație, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, nu intră sub incidenta limitarilor fiscale privind gradul de indatorare.

Amortizari

Se vor amortiza fiscal si cheltuielile aferente achizitionarii contractelor de clienti (in cazul transferurilor de business, de exemplu) recunoscute ca imobilizari corporale.

Cheltuielile de constituire, recunoscute contabil ca si imobilizare, se amortizează fiscal pe 5 ani.Se explică clar modul in care se amortizează investițiile efectuate la mijloacele fixe existente: majorând valoarea fiscală ramasă, pe durata de amortizare ramasă, folosind aceeasi metoda de amortizare. De asemenea se precizează expres ca in cazul mijloacelor fixe complet amortizate se va da o noua durata de amortizare stabilita de o comisie tehnica interna sau de un expert tehnic independent. Aceeasi regulă se aplica si in cazul inlocuirii de parti componente;

Se specifica expres ca in cazul autoturismelor categoria M1 (maxim 9 scaune inclusiv șofer) pentru care amortizarea fiscalăeste limitată la 1500 lei/lună, câstigurile sau pierderile in cazul scoaterii din funcțiune NU se vor determina in baza formulei: valoare fiscală – deduceri de amortizare fiscală. Nu se precizeaza însa nici cum se vor determina, urmand ca acest fapt sa fie stabilit, probabil, in norme.

Se introduc prevederi detaliate privind regimul fiscal al amortizarii in cazul mijloacelor fixe trecute in conservare.

Se introduc prevederi detaliate privind regimul fiscal aplicabil amortizarii cheltuielilor cu activitațile de explorare/exploatare a resurselor naturale.

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

Plata si depunerea declaratiei de impozit pe profit

Se stabileste că pentru contribuabilii care aplică sistemul de platii anticipate, plata si declararea impozitului pentru trim IV se va face pana la 25 decembrie a anului de calcul (si nu 25 ianuarie a anului următor, ca in prezent).

În cazul in care in primul an de aplicare a sistemului de plăti anticipate se obține pierdere fiscală, in al doilea an se va plăti impozitul calculat trimestrial ca 16% * profit contabil, numai pentru trim I-III, urmând să se facă definitivarea pana la 25 martie. Dacăși in al doilea an se obține pierdere fiscală, in al treilea an trebuie aplicat sistemul de calcul efectiv trimestrial, nemaifiind posibilă aplicarea sistemului de plați anticipate.

Declararea impozitului pe profit se face trimestrial prin declarația D100 pentru trimestrele I, II si III iar pentru anul fiscal incheiat se declară prin intermediul declarației D101 cu termen de declarare si plată a impozitului pe profit 25 martie a anului următor (ex. Pentru anul fiscal 2015 se depune D101 pana la data de 25 martie 2016).

Reguli generale pentru calculul profitului impozabil

Conform art. 19 din Codului Fiscal :

 • Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

 Exemple de elemente similare veniturilor:

 – diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

– rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) și alin. (51) din Codul fiscal;

– câștigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate;

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

– diferențele nefavorabile dintre prețul de vânzare al titlurilor de participare proprii și valoarea lor de dobândire/răscumpărare, înregistrate la data vânzării titlurilor respective.

 Exemple de elemente similare cheltuielilor:

 – diferențele nefavorabile de curs valutăr, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

– cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare și a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioadă rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata inițială stabilită conform legii, mai puțin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda și în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor și amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării situațiilor financiare anuale.

 Veniturile și cheltuielile generate de evaluarea ulterioară și executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului impozabil.

Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin și depunerea unei declarații rectificative în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

 La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislația în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. Pentru contribuabilii care au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislația în vigoare se aplică anual.

 • Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal

 • Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile între persoanele afiliate se efectuează în condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind prețurile de transfer.

Registrul de evidenta fiscală

 Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală, într-un singur exemplar, compus din cel puțin 100 de file, ținut în formă scrisă sau electronică. Completarea se face în ordine cronologică, iar informațiile înregistrate trebuie să corespundă cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere. Registrul de evidență fiscală se completează în toate situațiile în care informațiile cuprinse în declarația fiscală sunt obținute în urma unor prelucrări ale datelor furnizate din înregistrările contabile. Modul de completare a registrului de evidență fiscală este la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale acestuia.

 Acestea se referă la: calculul dobânzilor și al diferențelor de curs valutăr deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri și scutiri de impozit pe profit, evidența fiscală a vânzărilor cu plata în rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operațiunilor prevăzute la art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operațiuni.

.

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

1.2. IMPOZITUL PE VENIT

Impozitul pe venit, se aplica următoarelor venituri:

1.      în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul in România, veniturilor obținute din orice sursă, atât din România, cât si din afara României;

2.      în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent in România, venitului net atribuibil sediului permanent; sediul permanent este un loc prin care se desfăsoară integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

3.      în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoară activitate dependentă in România, venitului salarial net din aceasta activitate dependentă;

4.      persoanele fizice care indeplinesc urmatoarele condiții:

–         centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in România, sau  este prezenta in România pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat,timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât si din afara Romaniei, începand cu al patrulea an fiscal.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele:

1)      venituri din activităti independente;

2)      venituri din salarii;

3)      venituri din cedarea folosinței bunurilor;

4)      venituri din investiții;

5)      venituri din pensii;

6)      venituri din activitați agricole;

7)      venituri din premii și din jocuri de noroc;

8)      venituri din transferul proprietaților imobiliare;

9)      venituri din alte surse.

Veniturile din activitați independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice in cadrul unor asocieri fara personalitate juridică, din cedarea folosinței bunurilor, precum și veniturile din activitați agricole sunt venituri pentru care determinarea impozitului se face pe venitul net anual impozabil, corespunzator fiecarei surse de venit, impozitul fiind final.

Veniturile din celelalte categorii de venituri se supun impozitării, pe fiecare loc de realizare, in cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.

Urmatoarele venituri NU sunt impozabile:

1. ajutoarele, indemnizațiile si alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Nu sunt venituri impozabile indemnizațiile pentru: risc maternal, maternitate, creșterea copilului si ingrijirea copilului bolnav;

2. sumele încasate din asigurari de orice fel reprezentand despăgubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi;

3. sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauza de utilitate publica, conform legii;

4. despăgubirile primite pentru pagube suportate ca urmare a calamitaților naturale;

5. pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de razboi, sumele fixe pentru ingrijirea pensionarilor care au fost încadrați in gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decat pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finantate de la bugetul de stat;

6. sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;

7. veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile din patrimoniul personal, altele decat caștigurile din transferul titlurilor de valoare;

8. drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții si elevii unitaților de învațamant din sectorul de apărare natională, ordine publicăși sigurantă nationalăși persoanele civile, precum și cele ale gradaților și soldaților concentrați sau mobilizați;

9. bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfecționare în cadru instituționalizat;

10. sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire ori donație, cu excepția proprietaților imobiliare;

11. veniturile din agricultura si silvicultura, cu excepția celor prevazute de lege;

12. premiile obtinuțe de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice;

13. veniturile obținute prin aplicarea efectivă în țara de către titular sau, dupa caz, de către licențiții acestuia a unei invenții brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupa caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculați de la data inceperii aplicării si cuprinși in perioada de valabilitate a brevetului.

Venituri din activitați independente cuprind: veniturile comerciale, care sunt veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestari de servicii, altele decât din drepturi de proprietate intelectuală, precum si din practicarea unei meserii.

Principalele activitați care constituie fapte de comerț sunt:

– activitați de producție;

– activitați de cumpărare efectuate in scopul revânzării;

– organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive si altele asemenea;

-activitațial caror scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare si alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;

– vânzarea in regim de consignație a bunurilor cumparate in scopul revănzarii sau produse pentru a fi comercializate;

– activitați de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, si altele asemenea;

– transport de bunuri si de persoane;

– alte fapte de comerț definite in Codul comercial.

– veniturile din profesii libere, respectiv: veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate in mod independent, in condițiile legii.

– veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual și/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitați adiacente, care provin din brevete de invenție, desene si modele, mostre, mărci de fabrica si de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea.

Activitatea dependentă reprezintă orice activitate desfasurată de o persoana fizica intr-o relație de angajare.

Activitatea independentă reprezintă orice activitate desfasurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă.

Exercitarea unei activitați independente presupune desfășurarea acesteia in mod obișnuit, pe cont propriu si urmarind un scop lucrativ.

Printre criteriile ce definesc existenta unei activitați independente putem enumera:

–         libera alegere a desfașurarii activitații, a programului de lucru si a locului de desfășurare a activitații;

–         riscul pe care si-l asumă prestatorul activității respective;

–         activitatea intreprînsă poate fi efectuată pentru mai multi clienți;

–         activitatea se poate desfășura nu numai direct, ci și cu personalul angajat de intreprinzator.

Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă indeplinește cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

–         beneficiarul de venit se afla intr-o relație de subordonare fața de plătitorul de venit si respectăcondițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfășurarii activității, programul de lucru;

–        în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit;

–         plătitorul de venit suportă în interesul desfășurarii activitații cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare in țara și în străinătate, precum si alte cheltuieli de această natură;

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

–         plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.

Activitațile desfășurate in mod independent, care generează venituri din profesii libere, precum și drepturile de autor si drepturile conexe, nu pot fi reconsiderate ca activitați dependente.

In functie de tipul de activitate (dependentă sau independentă) desfășurată de o persoana fizică, sunt stabilite și obligațiile fiecarei părți (beneficiar si prestator), precum si nivelul contribuțiilor și impozitelor datorate pentru venitul realizat.

Astfel, în cazul activitaților dependente, veniturile realizate de persoanele fizice sunt asimilate veniturilor salariale realizate in afara activitații de baza.

Ca urmare a acestei clasificări, pentru veniturile respective, in afara impozitului pe venit, determinat similar impozitului pe salarii, atăt beneficiarul, căt si prestatorul de servicii contribuie solidar la sistemele de asigurări sociale.

In cazul activitaților independente, se plăteste obligatoriu impozitul pe venit, iar în unele situații, in funcție de condițiile impuse de lege, și contribuțiile individuale.

In funcție de activitatea desfășurată, obligatia determinarii și plătii acestora revine fie plătitorului de venit, prin reținere la sursă, fie beneficiarului de venit.

Impozitul pe venit se reține la sursa pentru urmatoarele categorii de venituri:

– venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

–  venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;

–  venituri din activitați desfășurate in baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

–  venituri din activitați desfășurate în baza contractelor de convenții civile;

–  venituri din activitatea de expertiză contabila și tehnica, judiciară și extrajudiciară.

Pentru aceste categorii de venituri, cota de impozit pe venit in vigoare este de 16%, acest impozit considerăndu-se impozit anticipat.

Pentru categoriile de venituri care sunt realizate prin desfășurarea de activitați independente și care nu sunt cuprinse în cele de mai sus, obligația declarării venitului și plații impozitului pe venit este in sarcina beneficiarului de venituri. În această categorie sunt cuprinse veniturile realizate de persoanele fizice autorizate (care realizează venituri in urma exercitării unor meserii sau a profesiilor libere).

Veniturile realizate ca urmare a executarii unor convenții civile, pot fi aferente unei activitați dependente sau independente.

Daca activitatea desfasurată de persoana fizica este incadrată în continuare ca fiind independentă, atunci obligațiile angajatorului sunt urmatoarele:

–         să calculeze in numele beneficiarului de venit, contribuțiile individuale pentru asigurările sociale și pentru asigurările de șomaj. Determinarea acestor contribuții se realizează prin aplicarea cotelor in vigoare asupra venitului brut realizat.

–         să declare și sa plăteasca aceste contribuții pană pe data de 25 a lunii următoare celei in care s-a plătit venitul,

–         să calculeze in numele beneficiarului de venit impozitul pe venit. Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei in vigoare, in acest caz de 16 %, asupra venitului brut diminuat cu contributiile individuale,

–         să declare și să platească impozitul pe venit la bugetul de stat, pana pe data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul.

Baza lunară de calcul la care se datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale si asigurari pentru somaj nu poate depasi, in cursul unei luni calendaristice, echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut pe tară.

Baza de calcul a impozitului final reprezintădiferență intre venitul brut si cheltuielile deductibile (contribuțiile individuale).

In cazul veniturilor realizate in urma executarii unor contracte de drepturi de autor regulile sunt urmatoarele:

     Persoanele care realizează în mod ocazional, pe langă veniturile de natură salarială, și venituri din drepturi de autor si drepturi conexe, nu datorează contribuțiile individuale pentru aceste venituri.

  Persoanele care, in mod ocazional, realizează exclusiv venituri din drepturi de autor si drepturi conexe, datorează contribuțiile individuale de asigurari sociale și pentru somaj. In aceasta situație baza de calcul anuală nu poate depăsi de 5 ori salariul mediu brut pe tară.

Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, pe langă veniturile de natură salarială, și venituri din drepturi de autor si drepturi conexe, datorează contribuțiile individuale pentru aceste venituri.

Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, exclusiv venituri din drepturi de autor si drepturi conexe, datorează contribuțiile prevăzute individuale de asigurari sociale si asigurari pentru somaj.

Obligațiile plătitorului de venit sunt urmatoarele:

–         să calculeze în numele beneficiarului de venit, contribuțiile individuale pentru asigurările sociale și pentru asigurările de somaj,

–         să declare și să platească aceste contribuții pană pe data de 25 a lunii următoare celei in care s-a plătit venitul,

–         să calculeze in numele beneficiarului de venit impozitul pe venit, utililând o cota de 16%, considerat în acest moment impozit pe venit anticipat,

–         să declare și să plătească impozitul pe venit la bugetul de stat, pana pe data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul

Baza de calcul a impozitului pe venit se determina diferit in functie de activitatea prestată, astfel:

– pentru venitul din drepturile de proprietate intelectuală, prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

–  o cheltuialădeductibilă egală cu 20% din venitul brut;

– contributiile sociale obligatorii plătite.

– pentru veniturile provenind din crearea unor lucrări de arta monumentală, venitul impozabil se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

– o cheltuiala deductibilă egala cu 25% din venitul brut;

– contribuțiile sociale obligatorii platite.

Baza de calcul pentru contribuțiile individuale reprezintădiferență între venitul brut realizat si cota de cheltuialădeductibilă, cu excepția situației în care această bază este plafonată la 5 salarii medii brute pe tară.

Impozitul pe venit poate fi stabilit în sistem real sau prin norme de venit, dar trecerea de la o modalitate de impunere la alta se poate realiza dupa 2 ani consecutiv.

Venitul net dintr-o activitate independentă și care estedesfasurată de către contribuabil, individual, fără salariati, se determină pe baza normelor de venit. În acest sens, Ministerul Finantelor Publice elaborează normele care conțin nomenclatorul activitaților pentru care venitul net se stabilește pe baza de norme de venit și precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit. Direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale au obligația de a stabili și publică anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului in care urmează a se aplica normele respective.

Dacă se optează pentru impunerea pe baza normelor de venit se va preciza această opțiune (pană pe 31 ianuarie) în declarația 220 – Declarație privind veniturile estimate din activitați independente, iar impozitul se va plăti trimestrial pe baza normelor de venit. Această declaratie se depune in termen de 15 zile de la inceperea activitații, in cazul contribuabililor care încep activitatea in cursul anului fiscal.

Un contribuabil care desfasoară o activitate independentă are obligația să efectueze plați anticipate in contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, cu excepția veniturilor pentru care plata anticipată se efectuează prin reținere la sursă.

Beneficiarii de venituri din salarii datoreazăun impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către platitorii de venituri.

 Impozitul se determina la locul unde se afla funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni, si urmatoarele:

   – deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

   – cotizația sindicală platită in luna respectivă;

   -contribuțiile la fondurile de pensii facultative, astfel incăt la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei a 400 euro.

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natura, provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile si imobile, obținute de către proprietar,

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

uzufructuar sau alt deținător legal, altele decăt veniturile din activitați independente. În aceasta categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri si subînchirieri de bunuri mobile si imobile, precum si veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura și se stabilește pe baza chiriei sau a arendei prevazute în contractul încheiat între părti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasării chiriei sau arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor in sistem real, pe baza datelor din contabilitatea in partida simplă.

Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor pe parcursul unui an, cu excepția veniturilor din arendare, datorează plați anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat.

Veniturile din investiții cuprind:

1.      dividente;

2.      venituri impozabile din dobânzi;

3.      câstiguri din transferul titlurilor de valoare.

4.     venituri din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni similare.

5.      venituri din lichidarea unei persoane juridice.

Sunt neimpozabile urmatoarele venituri din dobanzi:

1)      venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc in funcție de fondul social deținut;

2)      nu sunt venituri impozabile veniturile realizate din deținerea și tranzacționarea titlurilor de stat și/sau a obligațiunilor emise de către unitatile administrativ-teritoriale.

Cota de impozit este 16%.

Pierderile rezultate din tranzacțiile cu părți sociale și valori mobiliare, în cazul societăților inchise, nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează și nu se reportează.

Pierderile rezultate din tranzacționarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevazute anterior, inregistrate în cursul anului fiscal, se compenseazăla sfarșitul anului fiscal cu câștigurile de aceeași natură realizate din tranzacționarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute din tranzacțiile cu parți sociale și valori mobiliare, în cursul anului respectiv. Pierderea netă anuală din transferul titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale și valorile mobiliare în cazul societaților inchise, stabilită prin declarația privind venitul realizat, se recuperează din câstigurile nete anuale obținute în următorii 7 ani fiscali consecutivi.

Pierderile rezultate din operațiuni de vânzare/cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni de acest gen, altele decat cele cu instrumente financiare tranzacționate pe piețe autorizate și supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, înregistrate în cursul anului fiscal, se compenseazăla sfarsitul anului fiscal cu câstigurile de aceeași natură realizate in cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.

Orice platitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reține și de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.Impozitul calculat se reține la data efectuării plații pensiei si se virează la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiei.

   Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii. Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei și a contributiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizica

Veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cota de 16% aplicata asupra venitului net realizat din fiecare premiu.

Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reținerea la sursă, cu o cota de 25% aplicată asupra venitului net, care se calculează la nivelul câstigurilor realizate intr-o zi de la același organizator sau platitor.

Obligația calculării, reținerii si virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

Nu sunt impozabile veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc, în bani și/sau in natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în suma de 600 lei, realizate de contribuabil: pentru fiecare premiu ,pentru câștigurile din jocuri de noroc, de la același organizator sau plătitor intr-o singură zi.

Impozitul calculat și reținut în momentul plății este impozit final.

La transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datoreazăun impozit care se calculeaza astfel:

   a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite intr-un termen de până la 3 ani inclusiv:

   – 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

   – peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;

   b) pentru imobilele dobândite la o data mai mare de 3 ani:

   – 2% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

   – peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.

Contribuabilii care realizează, individual sau intr-o formă de asociere:

–         venituri din activitați independente,

–         venituri din cedarea folosinței bunurilor,

–         venituri din activitați agricole determinate in sistem real,

–         caștiguri din tranzacții cu titluri de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare, in cazul societăților inchise,

–         câstiguri din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, și orice alte operațiuni de acest gen,au obligația de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pană la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declarația privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă și categorie de venit. Pentru veniturile realizate intr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi și cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care, din motive obiective, estimează ca vor realiza venituri care difera cu cel putin 20% față de anul fiscal anterior depun, odată cu declarția privind venitul realizat, și declarația estimativă de venit.

Nu se depun declarații privind venitul realizat, pentru urmatoarele categorii de venituri:

– veniturile pentru care impozitul se reține la sursă și pentru care impunerea a fost finală;

-veniturile din cedarea folosinței bunurilor, pentru care impunerea a fost finală;

-venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepția contribuabililor care au depus declarații de venit estimativ in luna decembrie și pentru care nu s-au stabilit plăti anticipate, conform legii;

– venituri sub forma de salarii și venituri asimilate salariilor, pentru care informațiile sunt cuprinse in fișele fiscale;

– venituri din investiții, cu excepția celor din: tranzacții cu titluri de valoare si operațiuni de vanzare-cumpărare de valută la termen și a celor obținute din transferuri de titluri de valoare, altele decât părtile sociale și valorile mobiliare, în cazul societaților inchise;

– venituri din premii și din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

-venituri din pensii;

– venituri din activitați agricole a căror impunere este finală;

-venituri din transferul proprietaților imobiliare.

1.3. – IMPOZITUL PE MICROINTREPRINDERE

Condițiile de incadrare a unei societati in categoria microintreprinderilor:

realizează venituri, altele decat cele din activitați desfășurate in domeniul bancar, asigurări si reasigurări, piată de capital, jocuri de noroc si explorarea/ exploatarea zacămintelor naturale;

realizează venituri, altele decât cele din consultanță si management, cu o proportie mai mare de 80% din totalul veniturilor relizate;

realizează venituri ce nu depașesc echivalent valoric in lei a 100.000 euro;

capitalul social trebuie să fie deținut de persoane, altele decât statul sau autoritațile locale;

nu se află în dizolvare cu lichidare, inregistrată in Registrul Comerțului sau la instanțele judecatorești.

Impozitarea pe venit a microintreprinderilor se realizează in funcție de numarul de angajați incepand cu 01 ianuarie 2016:

Cota de impozitare 1 % – minimum 2 angajați;

Cota de impozitare 2%  – un singur angajat;

Cota de impozitare 3 % – niciun angajat.

Pentru că o anumită firmă să beneficieze de cotă redusă de impozit pe venit , respective de 1% sau de 2% , salariații trebuie sa fie angajati cu norma intreagă. Codul Fiscal menționează că dacă, în cursul anului fiscal se modifică numarul de salariați, cotele de impozitare pe venit de mai sus se vor aplica incepând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea.

Pentru microintreprinderile care au un angajat, respectiv 2 angajați: în cazul în care raporturile de muncă incetează, menținerea cotei de impozitare se consideră indeplinită daca în aceluiași trimestru sunt angajați salariați noi.

Legea mai prevede că in cazul în care numărul salariaților se schimbă, în scopul menținerii/ modificării cotelor de impozitare, noii salariați trebuie angajați cu contract individual de muncă (CIM) pe durata nedeterminată, sau trebuie angajați pe o durată determinată de cel putin 12 luni.

Conform prevederilor Codului Fiscal, incepand cu trimestrul următor celui în care  firmele de tip microintreprindere nu mai indeplinesc condițiile referitoare la plafon sau la condițiile privind proveniență veniturilor trec la impozitul pe profit. Această  incadrare se verifică pe baza veniturilor cumulate înregistrate de la începutul anului fiscal.

Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar precedent.

Microintreprinderile care au depașit plafonul de venituri de 65.000 de euro in 2015, dar au avut sub 100.000 euro, devenind astfel plătitoare de impozit pe profit, au posibilitatea de a reveni la impozitul pe venit, in acest sens depunandu-se declarația 010 pana pe 31 martie 2016.

Condițiile de încadrare a firmelor în categoria microintreprinderilor au fost modificate semnificativ de la 1 ianuarie 2016, atunci când au intrat în vigoare prevederile noului Cod fiscal. Astfel, plafonul de încadrare în acest sistem de impunere a fost majorat la 100.000 de euro, fiind introdus totodată și un sistem diferențiat de cote de impozitare, între 1% și 3%. 

Conform modificărilor aduse noului Cod fiscal prin OUG nr. 50/2015, în vigoare de la 1 ianuarie, condițiile de încadrare a firmelor în categoria microîntreprinderilor s-au schimbat considerăbil. 

Astfel, prevederile noi  majorează plafonul până la care o persoană juridică poate fi microîntreprindere. Concret, in anul 2016, o microîntreprindere va putea realiza venituri până la 100.000 de euro  – echivalentul în lei, spre deosebire limita maximă stabilită în 2015 cea de 65.000 de euro,. 

Totodată, Guvernul a decis, prin adoptarea OUG nr. 50/2015, în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă, act normativ ce a modificat nu mai puțin de 45 de articole ale noului Cod fiscal, astfel se introduce un sistem de cote de impozitare diferențiate, cote în funcție de numărul de salariați.

Concret, in 2016, firmelor de tip microintreprindere le este aplicată o cotă de impozitare c 1% , 2%, respectiv 3%,, în funcție de existența angajaților și numărul acestora, astfel:

a) cotă impozit de 1% pentru microintreprinderile care vor avea cel puțin doi salariați;

b) cotă impozit de 2% pentru microintreprinderile cu un singur angajat;

c) cotă impozit de 3% pentru microintreprinderile care nu vor avea nici măcar un salariat.

În cazul în care, în cursul anului fiscal numărul de salariați se modifica, si cotele de impozitare se vor aplica în mod corespunzător, începând chiar cu trimestrul în care s-a efectuat modificărea. Pentru firmele de tip microintreprindere care au unul, respectiv doi salariați, care aplica cotele de impozitare prevăzute, dar al căror raport de muncă încetează, atunci condiția referitoare la numărul de salariați va fi considerătă îndeplinită numai dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați salariați noi.

Mai mult, pentru microintreprinderile care nu au salariați sau firmele care au cel mult doi salariați, în cazul în care numărul acestora se va modifica, pentru a menține sau a modific cota de impozitare prevăzuta anterior, salariații noi vor trebui angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de munca pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

Prin salariat se înțelege o persoana angajată cu contract individual de muncă (CIM) cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii. Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care indeplinesc urmatoarele:

au angajati cu contract individual de muncă cu timp parțial daca fracțiunile de normă prevăzute în acestea însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi de munca;

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

au contracte de administrare sau mandat încheiate, potrivit legii, în cazul în care remunerația lor este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat.

Potrivit actului normativ, firmele microintreprindere nou-înființate, care au cel puțin un salariat și/sau sunt constituite pe o durată de cel puțin patru ani, aceste firme vor beneficia de un impozit de  1%, pentru primele 24 de luni de la data inregistrării firmei, avand ca si condiție ca societatea să nu se afle într-una din următoarele situații: 

lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale conform legii;

dizolvarea fără lichidare conform legii;

inactivitate temporară conform legii;

declararea pe propria raspundere a nedesfășurării de activități la sediul social/sediile secundare conform legii;

majorarea capitalului social prin aporturi efectuate de noi acționari/asociați;

acționarii/asociații săi vând sau cesioneaza sau schimbă titlurile de participare deținute.

 Condiția in ceea ce priveste salariatul se consideră îndeplinită dacă angajarea se face în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice .

Codul fiscal stabilește că o firma microîntreprindere este o persoană juridică ce îndeplinește, cumulative, următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent. 

realizează venituri, altele decât cele din activități desfășurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor natural,

realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale,

realizează venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro,

capitalul social este deținut de persoane fizice sau juridice, altele decât statul sau autoritățile locale;

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

Firmele nu se află în situatie de dizolvare cu lichidare, înregistrată în Oficiul Registrului Comerțului sau la instanțele judecătorești.

Daca, în cursul unui an fiscal, o firma microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau firma microintreprindere in cadrul careia  ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în veniturile totale este mai mare sau egala cu 20%, , atunci aceasta va plăti impozit de profit de 16%. Calculul și plata impozitului pe profit se face începând cu trimestrul în care s-a depășit una dintre limitele prevăzute anterior, luându-se în considerare veniturile și cheltuielile realizate de la începutului anului fiscal. Pentru a determina echivalentului în euro a plafonului de 100.000 euro prevăzut pentru firmele microîntreprinderi se va folosi cursul de schimb de la închiderea exercițiului financiar, exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.

Impozitul pe profit datorat reprezintă diferența dintre impozitul pe profit, impozit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârșitul perioadei de raportare cat și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

Firma trebuie să comunice organului fiscal, în termen de 30 de zile de la data la care nu mai îndeplinește oricare dintre cele două condiții, sa comunice că a ieșit din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor si va depune la organul fiscal o declarație de mențiuni D010. 

Baza de impozitare a veniturilor microintreprinderilor

Codul fiscal aplicabil in 2016, stabilește că baza impozabilă a veniturilor microîntreprinderilor este calculate din veniturile din orice sursă, din care:

– se scad veniturile aferente costurilor stocurilor produse

– se scad veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;

– se scad veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

– se scad veniturile din subvenții;

– se scad veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

– se scad veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și / sau penalități de întârziere , care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

– se scad veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor, de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

– se scad veniturile din diferențe de curs valutar;

– se scad veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;

– se scad valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;

– se scad veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite cf legii;

– se scad despăgubirile primite în baza hotărârilor CEDO;

– se scad veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, cu conditia ca acestea au fost impozitate în statul străin.

– se adaugă valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării ,în trimestrul IV, sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar sau veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în funcție de un curs valutăr diferit de cel la care au fost înregistrate inițial și cheltuielile din diferențe de curs valutar si cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.

– se adaugă rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil, și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit;

– se adaugă rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care
sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți , sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.

În cazul, în care o microîntreprindere vor achiziționa case de marcat, valoarea acestora de achiziție se deduce din baza impozabilă, potrivit cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune.

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

Termenul pentru depunerea formularului D100 este de 25 ianuarie.

Calculul și plata impozitului pe veniturile obtinute de firmele microîntreprindere se efectuează trimestrial, inclusiv pana la data de 25, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, asa cum se precizează în Codul fiscal.

Până la această dată, firmele microîntreprindere au obligația de a depune formularul D100 “Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat”.

Microîntreprinderile vor depune acest formular până pe 25 ianuarie, inclusiv pentru plata impozitului aferent trimestrului IV din 2015.

Următoarele termene de declarare ale impozitului microîntreprindere sunt:

a) 25 aprilie , pentru trimestrul întăi din 2016 (ianuarie-martie);

b) 25 iulie, pentru trimestrul al doilea din 2016 (aprilie-iunie);

c) 25 octombrie, pentru trimestrul al treilea din 2016 (iulie-septembrie).

Celelalte declarații ale firmelor care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor respective, decontul de TVA pentru plătitorii de TVA , declarația unică pentru firmele cu salariați, se depun în funcție de vectorul fiscal.

Studiu de caz privind metoda de calcul a impozitului pe microintreprindere la societatea S.C. “X” S.A.

2016 a adus, odată cu noile reglementări în domeniul fiscalității, o serie importantă de modificări privind impozitarea microîntreprinderilor și a PFA-urilor. O primă noutate privind sistemul de impozitare al microintreprinderilor este introducea unui sistem diferențiat de cote de impozitare, între 1%-3% . Astfel, începând cu 1 ianuarie 2016, se aplică următoarele cote de impozitare:

– 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;

– 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;

– 3 % pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

Prin salariat se înțelege acea persoana angajată cu contract individual de muncă(CIM) cu normă întreagă, conform Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii. Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care: .
a) au persoane angajate cu contract individual de muncă(CIM) cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) au contracte de administrare sau mandat încheiate, potrivit legii, în cazul în care remunerația lor este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat

c) o altă noutate potrivit noului Codul Fiscal este majorarea plafonului până la care o persoană juridică se va putea înscrie ca microîntreprindere, firma a caror venituro au crescut de la 65.000 de euro la 100.000 de euro.

Contabilizarea impozitului pe microintreprindere este:

Concomitent

CONCLUZII

O caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea că, de regula, acestea au un cuantum si termen de plată ce pot fi precizate in prealabil și, ca atare, pot fi cunoscute din timp de către contribuabil.Impozitele directe se manifestă sub două forme: impozite reale si impozite personale.Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii se definește in mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe clădiri,pepămant, pe activitați industriale, comerciale, pe capitalul imobiliar sau bănesc, impozitul funciar etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori și de aceea, de multe ori, sarcina suportata de platitor nu este echitabilă, neținandu-se seama decapacitatea platitorului de a realiza venit și de a plati impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.Impozitele personale se definesc prin aceea că, la asezarea lor se ține seama și de situația personală a platitorului (contează nu doar veniturile și averea, dar și obligațiile personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global.

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

SECTIUNEA 2

METODE DE DETERMINARE A PROFITULUI IMPOZABIL

Impozitul pe profit reprezintă un indicator de renumerare a factorului stat. Sunt obligate la plata impozitului pe profit toate entitatile economice care desfasoarăactivitați economice si nu sunt clasificate in alte categoriide impozitare a activitații, cum sunt microintreprinderile sau organizațiile nonprofit. Impozitarea activitații prin intermediul impozitului pe profit se realizează in principal prin trei sisteme, și anume:

sistemul de baza prin care cota de impozit pe profit se aplică asupra profitului impozabil determinat conform Codului Fiscal;

sistemul condiționat alternativ care vizează un calcul dublu al impozitului pe profit, din acest calcul alegându-se valoarea cea mai mare; in această categorie incadrându-se anumite entitați economice, cum ar fi cazionourilor, barurile de noapte, pariuri sportive, etc;

impozitareaactivitații economice a organizațiilor nonprofit.

Determinarea bazei de impozitare se intemeiază in baza principiului conectării cheltuielilor la venituri. Acest principiu impune ca o cheltuială sa fie recunoscută în contabilitate și situațiile financiare numai dacă prin consumul de resurse ale intreprinderii se va genera venituri cel putin egale cu valoarea consumului de resurse. Daca prin activitațile economice nu sunt generate venituri, in condițiile în care s-au avansat resurse (cheltuieli), valoarea acestora nu este recunoscută în calculul profitului impozabil(baza de impozitare pentru impozitul pe profit).

Pentru determinarea bazei impozabile a impozitului pe profit se mai ține seama de principiul evitarii dublei impuneri, conform careia un venit realizat de către o entitate economica trebuie impozitat o singura dată. Dacă o intreprindere realizează venituri care au fost impozitate la sursă, contabilizarea lor de către intreprindere se va realiza in categoria celor neimpozabile in procesul de calcul al impozitului pe profit

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

2.1. CHELTUIELI SI VENITURI

Baza de impozitare a impozitului pe profit este realizată din douăelemente de baza: cheltuielile și veniturile. Diferența dintre acestea ofera indicatorul numit rezultatul contabil sau profitul brut, dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. Pentru obținerea bazei de impozitare a profitului aceste elemente sunt clasificate la rândul lor în mai multe subcategorii. Cheltuielile sunt clasificate astfel: deductibile, partial deductibile si nedeductibile. Veniturile sunt clasificate la rândul lor astfel: venituri impozabile si venituri neimpozabile.

Cheltuielile deductibile sunt cele pe care le prezintă prin cadrul legal Codul Fiscal, dar si acele cheltuieli realizate de către intreprindere în urma cărora sunt obținute venituri la un nivel superior cheltuielilor ocazionate de către activitatea curentă a intreprinderii. Cheltuielile partial deductibile sunt cele enumerate de Codul Fiscal, limita care daca estedepașita de către intreprindere devine automat nedeductibilă fiscal. Cheltuielile nedeductibile trebuie clasificate astfel:

cheltuielile care sunt enumerate strict de către Codul Fiscal;

cheltuielile care depăsesc limitele maxime ale cheltuielilor parțial deductibile;

cheltuielile care au fost ocazionate de către intreprindere, iar veniturile obținute in urma avansării acestor resurse sunt inferioare nivelului acestora.

Veniturile impozabile sunt considerate toate veniturile ocazionate de activitatea desfasurată de către intreprindere.Valoarea acestora trebuie analizată din punct de vedere al modului de proveniența și al impozitării la sursă. Daca intreprinderea realizează venituri care au fost impozitate la sursă, ele vor fi considerăte neimpozabile la calculul bazei de impozitare a impozitului pe profit.Din aceste prevederi, definirea bazei de impozitare a impozitului pe profit se prezintă astfel: venituri totale minus cheltuieli aferente realizarii veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Intreprinderile care sunt supuse sistemului dublu de impozitare trebuie să calculeze baza de impozitare si impozitul pe profit prin urmatoarele modalitați:

varianta intâi este cea clasică prin care se aplică cota de impozit pe profit asupra bazei impozabile;

aplicarea unui procent legal asupra valorii veniturilor realizate din activitațile specifice activitaților de bază ale acestor intreprinderi.

Profitul impozabil se calculează ca diferență intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul și alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor.

Veniturile și cheltuielile de care se ține cont la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate. Elemente similare veniturilor sunt:

diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidenta contabila în rezultatul reportat ca urmare a retratarii sau transpunerii;

rezervele din reevaluare la cedarea activelor atunci când au fost deductibile fiscal și nu s-au menținut in contul de rezerve.

Elemente similare cheltuielilor sunt:

diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluarii creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat ca urmare a retratării sau transpunerii;

cheltuielile cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare.

Pentru determinarea profitului impozabil, se completează într-un registru de evidentăfiscală toate situațiile în care informațiile cuprinse în declarația fiscală sunt obținute în urma unor prelucrări ale datelor furnizate din înregistrările contabile.

Registrul conține minimum 100 de file, se completează într-un singur exemplar, cronologic, în forma scrisă sau electronică. Modul de completare a registrului de evidentăfiscalăeste la latitudinea fiecărei societati, în funcție de specificul activitații și de necesitațile proprii ale acesteia.

Inregistrările se referă la: calculul dobânzilor și al diferențelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri si scutiri de impozit pe profit, evidenta fiscală a vanzarilor cu plata in rate, valoarea fiscală în cazul efectuarii operatiunilor de reorganizare sau al transferurilor de active si titluri de participare, precum și alte asemenea operatiuni.

Veniturile sau cheltuielile inregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin.În cazul în care se constată că, după depunerea declarației anuale, un element de venit sau de cheltuială a fost omis sau a fost înregistrat eronat, se depune o declarație rectificativă pentru anul fiscal respectiv.

Daca în urma efectuării acestei corecții rezulta o sumăsuplimentară de plată a impozitului

__________________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

pe profit, atunci pentru aceasta sumă se datorează dobânzi și penalitați de intârziere conform legislației in vigoare .

La calculul profitului impozabil, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislația în vigoare se aplică trimestrial, lunar sau potrivit dispozițiilor exprese din Cod, după caz, astfel încat la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.

VENITURI

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat, precum și caștigurile din orice sursă.Acestea se grupează după natura activitații producatoare de rezultate. În cadrul fiecarei activitați, veniturile se structurează în funcție de natura rezultatelor obținute, rezultând urmatoarele categorii:

a) Veniturile din exploatare

– venituri din vanzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;

– venituri din variația stocurilor;

– venituri din producția de imobilizari;

– venituri din subvenții de exploatare;

– altevenituri din exploatarea curentă.

b) Venituri financiare

-venituri din imobilizări financiare;

-venituri din investiții financiare pe termen scurt;

-venituri din creanțe imobilizate;

-venituri din investiții financiare cedate;

-venituri din diferențe de curs valutar;

– venituri din dobânzi;

-venituri din sconturi obținute;

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

– alte venituri financiare.

c) Venituri extraordinare

– venituri din provizioane privind activitatea de exploatare;

– venituri financiare din provizioane.

CHELTUIELI

Cheltuielile înregistrate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unor exerciții financiare viitoare, se consideră cheltuieli anticipate, urmând a fi înregistrate în cheltuieli curente efective ale perioadelor sau exercițiilor financiare viitoare la care se referă.

În această categorie se încadrează sumele plătite pentru:

obținerea unei autorizații de funcționare care se eliberează sau se avizează periodic, în funcție de termenul de valabilitate;

achiziționarea unor drepturi de folosintă;

încheierea de contracte de concesiune;

obținerea de licențe care se repartizează pe intreaga perioadă de valabilitate.

In cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:

a) Cheltuieli de exploatare , respectiv:

– cheltuieli cu materii prime și materialele consumabile;

– cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, respectiv: intreținere și reparații, redevente, locații de gestiune, chirii, studii și cercetări, comisioane, onorarii, cheltuieli de reclamă si publicitate, transport de bunuri și de personal, postă și taxe de telecomunicații, servicii bancare;

 -combustibilul, ambalajele, piesele de schimb;

– costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora;

– costul de achiziție al materialelor nestocate;

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

– costul energiei, al gazelor naturale și al apei consumate;

– costul mărfurilor vândute;

– cheltuieli cu personalul, respectiv: salariile si alte drepturi de personal, asigurările sociale, de sănătate și pentru protecția socială, cheltuielile cu pregătirea și perfectionarea profesionala etc.;

– cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsamintele asimilate;

– cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat;

– cheltuieli privind provizioanele, respectiv: pentru clienți neîncasați, în cazul declarării falimentului acestora, pe baza hotarârii judecătorești, pentru pierderea netă din diferențe de curs valutar aferente creanțelor și datoriilor în valută, pentru garanții de bună execuție în cazul bunurilor și serviciilor livrate cu perioada de garantie;

– cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe si circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă;

– contributiile care conditionează organizarea și funcționarea activitaților respective potrivit normelor legale în vigoare, respectiv: autorizații de funcționare sau contribuțiile la fondurile speciale;

– alte cheltuieli de exploatare.

b) Cheltuieli financiare , respectiv:

– cheltuieli privind investițiile financiare cedate;

– cheltuieli privind diferențele nefavorabile de curs valutar;

– cheltuieli cu dobânzile privind exercițiul  financiar in curs;

– pierderi din creanțe de natură financiară;

– sconturile acordate clienților;

– alte cheltuieli financiare.

c) Cheltuieli extraordinare , respectiv:

– cheltuieli privind calamitațile și alte evenimente extraordinare.

________________________________________________________________________

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidenta contabila se face conform reglementărilor contabile.

VENITURI CARE NU SUNT SUPUSE IMPOZITULUI PE PROFIT

Veniturile care nu sunt rezultate din activitatea societații și care sunt destinate acoperirii unor cheltuielipentru care nu s-a acordat deducere în momentul efectuării lor, sunt neimpozabile.

1. Dividendele primite de la o persoana juridica Română.

După data aderării României la Uniunea Europeană vor fi neimpozabile și dividendele primite de la o persoană juridicăstrăină, din statele Comunitații Europene.

Veniturile realizate de persoanele juridice române din dividende primite de la o persoană juridicăstrăină, din statele Comunitatii Europene, vor fi neimpozabile dacă vor indeplini cumulativ douăcondiții:

– persoana juridica Română a deținut minimum 25% din titlurile de participare la dividente persoana juridica străină;

– titlurile de participare au fost detinute o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani calendaristici, care se încheie la data plații dividendului.

Justificarea îndeplinirii celor douăcondiții se face pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare.

2. Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare , înregistrate ca urmare a incorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titlurile de participare, precum și cele rezultate evaluarea investițiilor financiare pe termen lung. Prevederea privind neimpunerea diferențelor favorabile de valoare a investitiilor financiare pe termen lung nu a existat pana la data de 1.01.2004.

Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social de la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare.

Veniturile reprezentând creșterea de valoare a titlurilor de participare se realizează

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

de către contribuabilii care au inregistrat iîn evidenta contabilă participanții la capitalul social al altor societați.

Participațiile au fost comunicate prin documente care dovedesc cuantumul majorării acestora, ca urmare a majorării capitalului social initial, în condițiile prevazute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.

La capitolul II art. 205 din această lege se prevede faptul că se poate mări capitalul social prin:

-incorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale;

-incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune;

-compensarea unorcreanțe lichide și exigibile asupra societații cu acțiuni ale acesteia

Veniturile reprezentand diferențe favorabile de valoare devin impozabile dacă participațiile respective sunt transmise cu titlu gratuit, sunt cesionate sau sunt retrase de către detinator.

3. Veniturile rezultate din anularea obligațiilor unei persoane juridice, dacă obligația se anulează și în schimbul ei se primesc titluri de participare la această persoană juridică.

4. Veniturile rezultate din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sauanularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile.

Din aceasta categorie fac parte veniturile rezultate din:

-rambursarile de impozit pe profit platit în perioadele anterioare;

-restituirea unor dobânzi și/sau penalitați de intârziere;

-anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor;

Veniturile rezultate din inregistrarea în evidenta contabilă a creanțelor privind impozitul pe profit amânat, determinat de către agentii economici care aplică O.M.F.P. nr. 94/2001, sunt venituri neimpozabile .

5. Veniturile prevazute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

În vederea stabilirii profitului impozabil, veniturile neimpozabile și cheltuielile aferente acestor venituri rezultate din derularea unei activitați reglementate printr-un memorandum, inclusiv cheltuielile de administrare, conducere si cele comune se exclud din baza de impozitare. Pentru aceasta este necesar să se țină o evidentă separată, pe analitice a veniturilor și cheltuielilor respective.

În situația în care evidenta contabilă nu asigură informațiile necesare identificării cheltuielilor de administrare, de conducere și alte cheltuieli comune (chirii, salarii etc.), mărimea acestora se stabilește proporțional cu veniturile obținute din activitațile care fac obiectul acordului sau memorandumului .

6. Veniturile expres prevazute în acte normative speciale

Dacă sunteți beneficiar al unei legi speciale, prin care se stabilește neimpunerea unor venituri, va trebui să țineți o evidență contabilă separată pentru această activitate.

Din această categorie de venituri fac parte cele realizate prin aplicarea unei invenții, veniturile realizate din practicarea apiculturii etc.

Pentru determinarea profitului impozabil al acestor activitații se stabilesc cheltuielile aferente, inclusiv cele de conducere si administrare, proporțional cu mărimea veniturilor respective.

Sunt deductibile la calculul impozitului pe profit și sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor legale.

Începand cu data de 1 iulie 2002, rezerva stabilită potrivit Legii societaților comerciale nr.31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, se calculează trimestrial de către societatile comerciale și lunar de către societatile bancare.

2.2. PIERDERE CONTABILĂ VERSUS PIERDERE FISCALĂ

Ce este pierderea contabila?Potrivit prevederilor Legii contabilitatii 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare și ale OMFP 1802/2014 , pierderea contabila este cea inregistrata in soldul debitor al contului 121 “Profit si pierdere”, respectiv contul 117 “Rezultatul reportat”.

Cum se acoperă pierderea contabilă?Eventuala pierdere contabilă se acoperă din profitul exercițiului financiar incheiat, din profitul contabil reportat, din rezerve , din  capital social și din alte surse financiare. Această pierdere se poate recupera numai din profiturile contabile din anii următori fară să existe o limită a recuperării, în timp. 

Pierderea contabilă a exercițiului curent este evidențiata în soldul debitor al contului 121 “Profit si pierdere” . Pe baza aprobării situațiilor financiare anuale de către adunarea generala a

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

acționarilor, pierderea evidențiată se preia în exercițiul următor în rezultatul reportat (contul 117). 

Ce este pierderea fiscală?Pierderea fiscală, este pierderea declarată prin declarația 101,  aprobată prin OANAF 2689/2010. Pierderea fiscală se determină extracontabil, pe baza pierderii contabile influențate de cheltuielile deductibile și nedeductibile prevăzute de Codul fiscal și se reflectă în declarațiile privind  impozitul pe profit.

Cum se acopera pierderea fiscală?Recuperarea pierderilor fiscale se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de platăa impozitului pe profit, conform prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării lor. Rezultă că, pierderea înregistrată de societate în evidenta contabilă, respectiv debitul ct. 117 se poate acoperi pe toată perioada de existentă a societății. Pierderea declarată prin formularul 101 poate fi recuperată într-o perioadă de 5 ani, respectiv 7 ani, incepând cu pierderea anului 2009, consecutivi, de la inregistrarea ei.

Pierderea fiscală se recuperează la fiecare termen de plată al impozitului pe profit, respectiv trimestrial.Pierderea contabilăeste cea din soldul contului 121, debitor, adica venituri – cheltuieli, când cheltuielile sunt mai mari.Pierderea fiscală este egală cu pierderea contabilă dacă nu avem venituri neimpozabile și cheltuieli nedeductibile .Veniturile neimpozabile = enumerate în cod fiscal, sunt în general acele venituri care au fost deja impozitate, de ex. dividendele primite de la o altăpersoană juridica ;Cheltuielile nedeductibile sunt cheltuieli acceptate d.p.d.v. contabil, dar neacceptate fiscal : de exemplu o amendă, o cheltuiala care e pe un document incorect întocmit etc. Pierderea fiscală nu se înregistrează in evidenta contabila ci numai extracontabil, in registrul de evidența fiscală si in declarația impozitului pe profit D101. Se recuperează in următorii 7 ani cosecutiv iar pierderea contabilă se acoperă din profitul contabil fara a se limita in timp.Pierderea fiscală, se recuperează din profiturile impozabile obtinute in următorii cinci ani. Pierderea fiscală se determină extracontabil, pe baza pierderii contabile influentate de cheltuielile deductibile și nedeductibile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare si se reflectă in declaratiile de impozit depuse de societate la organele fiscale teritoriale unde are înregistrat sediul social.Pierderea contabilă se acoperă din profitul exercițiului financiar încheiat, din profitul contabil reportat, din rezervele constituite din profitul net,din capital social și din alte resurse financiare proprii.

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

2.3. EXEMPLIFICARE METODEI DE CALCUL ALE IMPOZITULUI PE PROFIT

Studiu de caz privind metoda de calcul a impozitului pe profit la societatea S.C. “X” S.A.

S.C. “X” S.A. înregistreazăîn cursul exercițiului financiar “N” cheltuieli totale de 2.500.000 lei și venituri totale de 4.500.000 lei. Cifra de afaceri a întreprinderii în cadrul exercițiului financiar curebt este de 4.000.000 lei. În categoria cheltuielilor au fost realizate următoarele cheltuieli particulare:

– cheltuieli cu protocolul 55.000 lei, valoare fara TVA;

– cheltuielile cu amenzile și penalitățile cătreautoritațile statului 2.500 lei;

– cheltuieli privind penalitățile contractuale conform contractelor comerciale încheiate 8.000 lei;

– cheltuieli cu sponsorizările 10.000 lei;

– cheltuieli privind constituirea unei ajustări de valoare privind imobilizarile corporale 4.000 lei;

– cheltuieli privind provizioanele pentru garanții de buna execuție acordate clientilor 3.500 lei;

– cheltuieli privind TVA nedeductibilă aferente proratei TVA (mai mica de 100%) 500 lei;

– cheltuieli cu scăderea din gestiune a unui stoc de marfă distrus ca urmare a unei calamitați naturale, stocul de marfa nefiind asigurat 3.600 lei.

Capitalul social al întreprinderii este de 1.000.000 lei, iar pana la 31.12.N întreprinderea a constituit rezerva legala in valoare de 160.000 lei.

În categoria veniturilor s-au înregistrat urmatoarele categorii particulare:

venituri din participatii (dividende) 50.000 lei;

venituri din reluarea unei ajustari de valoarea privind stocurile 4.000 lei;

venituri din reluarea unui provizion privind clienții incerti conform hotărarii judecătorești definitive si irevocabile 2.000 lei;

venituri din penalitați incasate conform contractelor comerciale 20.000 lei.

Din exercițiile precedente întreprinderea a contabilizat o pierdere in valoare de 270.000 lei, din care 70.000 fiscală si 200.000 lei contabilă.

Fluxul informational contabil privind impozitul pe profit este următorul:

contabilizarea închiderii conturilor de cheltuieli:

contabilizarea închiderii conturilor de venituri:

determinarea rezultatului contabil al exercițiul ui:

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul contabil = 4.500.000 – 2.500.000 = 2.000.000 lei.

calculul si contabilizarea rezervei legale:

Rezerva legale = Rezultatul contabil * 5%

Rezerva legala = 2.000.000 * 5% = 100.000 lei

Societatea nu poate să constituie această valoare, deoarece aceasta are deja constituita din exercițiile financiare anterioare valoarea de 160.000 lei. Valoarea maximădeductibilă a rezervei legale este de 20% din capitalul social subscris si vărsat, adică 200.000 lei. Diferențădeductibilă pe care o poate constitui intreprinderea este de 40.000 lei.

determinarea rezultatului fiscal al exercițiului:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozbile

Cheltuielile nedeductibile sunt urmatoarele:

Cheltuielile cu protocolul care depășesc limitele legale: 14.000 lei;

TVA aferenta depașirii cheltuielilor cu protocolul: 2.660 lei;

Cheltuielile cu amenzile și penalitățilecătreautoritațile statului: 2.500 lei;

Cheltuieli cu sponsorizarea: 10.000 lei;

Cheltuieli privind constituirea unei ajustări de depreciere a imobilizărilor corporale: 4.000 lei;

Cheltuieli privind stocul de marfă distrus prin calamităti naturale: 3.600 lei;

Pierderea contabilă din exercițiului precedent: 200.000 lei;

Total cheltuieli nedeductibile: 236.760 lei

Observatie: determinarea cheltuielilor de protocol deductibile se determină prin aplicarea cotei de 2% asupra bazei de impozitare formată din rezultatul contabil plus cheltuielile de protocol realizate în cursul exercițiului și eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit contabilizate în cursul exercițiului financiar curent până la momentul determinării indicatorilor anteriori.

Procedura este urmatoarea:

determinarea bazei de impozitare și a cheltuielilor cu protocolul: (2.000.000 + 55.000) * 2% = 41.000 lei;

determinarea cheltuielilor de protocol nedeductibile: 55.000 – 41.000 = 14.000 lei;

TVA aferentă cheltuielilor de protocol nedeductibile: 14.000 * 19% = 2.660 lei.

Veniturile neimpozabile și alte reduceri ale bazei de impozitare a impozitului pe profit sunt:

veniturile din participații: 50.000 lei;

veniturile din reluarea unei ajustări privind stocurile: 4.000 lei;

pierderea fiscală din exercițiile financiare anterioare: 70.000 lei;

rezerva legală constituită în exercițiul financiar curent: 40.000 lei;

Total venituri neimpozabile și alte reduceri din baza de impozitare: 164.000 lei

Rezultatul fiscal = 2.000.000 + 236.760 – 164.000

Rezultatul fiscal = 2.072.760 lei

calculul și contabilizarea impozitului pe profit:

Impozit pe profit = Profit impozabil * 16%

Impozit pe profit = 2.072.760 * 16% = 331.642 lei.

Cheltuielile cu sponsorizările sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil, dar facilitatea fiscală acordată intreprinderilor constă în faptul că valoarea acestor cheltuieli se scad din impozitul pe profit cu condiția ca ele să nu depășească minim 20% din valoarea impozitului pe profit sau 3‰ din cifra de afaceri.

Calcule financiare :

valoarea financiara 1: impozit pe profit * 20% = 331.642 * 20% = 66.328 lei;

valoarea financiara 2: cifra de afaceri * 3‰ = 4.000.000 * 3‰ = 12.000 lei.

Valarea cu care impozitul pe profit va fi redusă este de 10.000 lei, deoarece sponsorizările realizate de către intreprindere nu depăsesc limitele impuse de acesti indicatori. Dacă valoarea sponsorizărilor ar fi fost de 25.000 lei, reducerea impozitului era de 12.000 lei, limita minimă rezultată din calculele financiare anterioare.

Contabilizarea impozitului pe profit este:

Concomitent

determinarea profitului net:

Rezultat net = Rezultat contabil – Impozit pe profit – Rezerva legală

Rezultat net = 2.000.000 – 321.642 – 40.000 = 1.638.358 lei

Aceasta valoare a rezultatului net este contabilizată la 31.12.N și evidențiată în situațiile financiare ale acestui exercițiu financiar astfel:

În cursul exercițiului financiar următor fluxul informațional contabil este următorul:

închiderea contului 121 pentru a reflecta corect veniturile si cheltuielile exercițiului financiar respectiv:

contabilizarea repartițiilor din profitul net, ținănd cont că întreprinderea are de finanțat o pierdere din exercițiile anterioare în valoare de 270.000 lei. În acest sens din valoarea profitului net se va finanța în primul rând această valoare, iar ceea ce ramăne va fi supusă altor repartțtii: dividende, alte rezerve, etc. Valoarea care trebuie suspusă repartițiilor este de 1.638.358 – 270.000 = 1.368.358 lei.

Dupa realizarea acestei înregistrări contabile contul 117 este soldat (sold zero) prin acest aspect finanțandu-se și pierderea din exercițiile anterioare.

________________________________________________________________________

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.- http://www.referat.ro/

CONCLUZII

Determinarea bazei de impozitare se întemeiază în baza principiului conectării cheltuielilor la venituri. Acest principiu impune ca o cheltuiala să fie recunoscutăîn contabilitate și situațiile financiare numai dacă prin consumul de resurse ale intreprinderii se va genera venituri cel putin egale cu valoarea consumului de resurse. Dacă prin activitațile economice nu sunt generate venituri, în condițiile în care s-au avansat resurse (cheltuieli), valoarea acestora nu este recunoscută în calculul profitului impozabil(baza de impozitare pentru impozitul pe profit).

Pentru determinarea bazei impozabile a impozitului pe profit se mai ține seamă de principiul evitarii dublei impuneri, conform căreia un venit realizat de către o entitate economica trebuie impozitat o singură dată. Dacă o întreprindere realizează venituri care au fost impozitate la sursă, contabilizarea lor de către intreprindere se va realiza in categoria celor neimpozabile în procesul de calcul al impozitului pe profit .

SECTIUNEA 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND OBLIGAȚIILE FISCALE IN FUNCTIE DE NATURA REZULTATULUI FISCAL LA SC OMNIA SRL

3.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII

Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România , impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuției sale la formarea veniturilor bugetare cât și prin influențarea activităților generatoare de profit.

DATE GENERALE – S.C. OMNIA S.R.L.

Adresa: , str. Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 208A, bl. 133D, sc. A, ap. 1

Punct de lucru: loc. Dumbravesti,Drum uzinal Santier II ,Obiectiv 215

Telefon : 0244.220.511 / Fax : 0244.220.630

Profilul principal de activitate : Fabricarea altor articole de îmbracaminte

(exclusiv lenjeria de corp) – confectii sistem lohn extern si intern

Forma de proprietate : Societate comercială cu raspundere limitată

Regimul de lucru : 8 ore / zi , 5 zile / saptamană ;

Date specifice activitații :

Activitatea desfasurată : Unitatea functioneazăîn prezent cu aproximativ 320 de salariați, repartizați pe compartimente după cum urmează: primire materie primă, croit, producție, călcat, CTC, ambalat, livrare produs finit. Acesta este și traseul urmat de materialul textil în procesul tehnologic.În plus față de aceste compartimente mai funcționează compartimentul contabilitate si administrativ. Dotari : Unitatea îsi desfasoarăactivitatea într-o hala industrială și anexa în supafata totala construită de 2241,32 mp, și folosindu-se de urmatoarele utilaje și instalații :210 mașini de cusut, 13 boilere, 25 prese de călcat si 4 masini de tăiat folosite în compartimentul croit.

Bilanțul de materiale :

Lunar în procesul tehnologic se prelucrează în medie500 kg de materiale auxiliare ( etichete, stickere, conectori, nasturi ), 100000 umerașe, 24000 kg material textile ( aprox. 100000 m) .

Pierderile pe faze de fabricațiereprezintă aproximativ 5% din cantitatea totala.

În urma prelucrarii rezultă aproximativ 40.000 produse finite.

Utilitati: apă, canal și energia electrică sunt furnizate contra cost de Uzina mecanică Plopeni de la care am spatiul. Se consuma în medie 24000 kw energie electrică și energie electrică reactivă, 500 mc apa; pentru consumul propriu al salariaților avem amplasate 5 dozatoare pentru filtrarea apei . Pentru consumul de gaze avem incheiat contract cu S.C. GDF SUEZ Energy România S.A. care ne furnizează lunar aproximativ 50000 kw/h. Pentru ridicarea deseurilor menajere exista un contract incheiat cu S.C. Servicii Edilitare Plopeni S.R.L. , iar în ceea ce privește ridicarea deșeurilor de hârtie și folie transparenta și deșeuri textile avem un conract incheiat cu S.C. ECO MITADIA INTERMED S.R.L.

Surse de poluanți și protecția factorilor de mediu :

-evacuarea apelor uzate și compușii acestora se face in canalizarea publica;

-unitatea folosește ca surse de încalzire 6 aeroterme pe gaze fiecare având coș de evacuare ;

-nivelul zgomotului și al vibrațiilor nu depasește limita legală admisă ;

-depozitarea deșeurilor este selectivă: hârtie și cartoane, folie polietilenă, deșeuri textile și deșeuri menajere.

-în cazul folosirii substanțelor de curățat există camera specială

Pe parcursul activitații în rețeaua lohn Rialto Tailoring a pus un accent deosebit pe crearea unei relații de lungă durată de parteneriat, aceasta fiind modalitatea ideala de a asigura în mod constant avantaje concurențiale pe divesele segmente.

Partenerii nostrii atât interni cât și externi au crescut ca numar impunandu-se o dezvoltare a firmei ajungând la peste350 salariați.

Indicatori economici:

3.2. PREZENTAREA MODULUI DE CONSTITUIRE, DECLARARE SI VIRARE A OBLIGATIILOR FISCALE LA SC OMNIA SRL

S.C. “OMNIA” S.R.L. inregistreaza in cursul exercitiului financiar 2015 (conform Registru de evidenta fiscala – Anexa nr. si a Balantei de verificare intocmita la 31.12.2015 – Anexa nr. ) cheltuieli totale de 10.973.742 lei si venituri totale de 11.335.455 lei. Cifra de afaceri a societatii in cadrul exercitiului financiar curent este 10.952.851 lei (conform Cont de profit si pierdere – Anexa nr.).

In categoria cheltuielilor au fost realizate urmatoarele cheltuieli nedeductibile:

– cheltuieli cu combustibilul 3.319 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu piesele de schimb 2.236 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu intretinerea si reparatiile 3.729 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu protocolul 15.714 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu transportul de bunuri si personal 2.025 lei, valoare fara TVA;

– cheltuielile cu deplsari si detasarile in suma de 184.301 lei;

– cheltuieli generate de administratorul societatii 355.821 lei;

– cheltuieli privind constituirea unei ajustari de valoare privind imobilizarile corporale 8.910 lei;

– cheltuieli privind provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilor 3.500 lei;

Capitalul social al intreprinderii este de 200 lei, iar pana la 31.12.2015 societatea a constituit rezerva legala in valoare de 40 lei.

Fluxul informational contabil privind impozitul pe profit este urmatorul:

contabilizarea inchiderii conturilor de cheltuieli (mai putin cont 691):

contabilizarea inchiderii conturilor de venituri:

determinarea rezultatului contabil al exercitiului:

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul contabil = 11.335.455 – 10.795.119 = 540.336 lei.

calculul si contabilizarea rezervei legale:

Rezerva legale = Rezultatul contabil * 5%

Rezerva legala = 540.336 * 5% = 27.017 lei

Societatea nu poate sa constituie aceasta valoare, deoarece aceasta are deja constituita din exercitiile financiare anterioare valoarea de 40 lei. Valoarea maxima deductibila a rezervei legale este de 20% din capitalul social subscris si varsat, adica 40 lei. Diferenta deductibila pe care o poate constitui intreprinderea este de 0 lei.

determinarea rezultatului fiscal al exercitiului:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozbile

Cheltuielile nedeductibile sunt urmatoarele:

– cheltuieli cu combustibilul 3.319 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu piesele de schimb 2.236 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu intretinerea si reparatiile 3.729 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu protocolul 15.714 lei, valoare fara TVA;

– cheltuieli cu transportul de bunuri si personal 2.025 lei, valoare fara TVA;

– cheltuielile cu deplsari si detasarile in suma de 184.301 lei;

– cheltuieli generate de administratorul societatii 355.821 lei;

– cheltuieli privind constituirea unei ajustari de valoare privind imobilizarile corporale 8.910 lei;

– cheltuieli privind provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilor 3.500 lei;

Total cheltuieli nedeductibile: 754.678 lei

Observatie: determinarea cheltuielilor de protocol deductibile se determina prin aplicarea cotei de 2% asupra bazei de impozitare formata din rezultatul contabil plus cheltuielile de protocol realizate in cursul exercitiului si eventualele cheltuieli cu impozitul pe profit contabilizate in cursul exercitiului financiar curent pana la momentul determinarii indicatorilor anteriori.

Procedura este urmatoarea:

determinarea bazei de impozitare si a cheltuielilor cu protocolul:

(540.336 + 27.062) * 2% = 11.348 lei;

determinarea cheltuielilor de protocol nedeductibile: 27.062 – 11.348 = 15.714 lei;

Veniturile neimpozabile si alte reduceri ale bazei de impozitare a impozitului pe profit sunt: Nu este cazul

veniturile din participatii: 0 lei;

pierderea fiscala din exercitiile financiare anterioare: 0 lei;

rezerva legala constituita in exercitiului financiar curent: 0 lei;

Total venituri neimpozabile si alte reduceri din baza de impozitare: 0 lei

Rezultatul fiscal = 540.336 + 576.055 – 0

Rezultatul fiscal = 1.116.391 lei

calculul si contabilizarea impozitului pe profit:

Impozit pe profit = Profit impozabil * 16%

Impozit pe profit = 1.116.391 * 16% =178.623 lei.

Impozitul pe profit a fost calculat trimestrial si declarat prin declaratia D100 – la randul 103 – Imp.pe profit datorat de PJ romane si platit la termenele scadente astfel :

pentru trimestrul I – declaratia D 100 termen depunere 25.04.2015

pentru trimestrul II – declaratia D 100 termen depunere 25.07.2015

pentru trimestrul III – declaratia D 100 termen depunere 25.10.2015

Pentru calculatia finala a impozitului pe profit s-a calculat si declarat prin declaratia D 101 si platit la termenul scadent , respectiv 25 martie 2016 (conform Registru de evidenta fiscala – Anexa nr. )

Cheltuielile cu sponsorizarile sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil, dar facilitatea fiscala acordata intreprinderilor consta in faptul ca valoarea acestor cheltuieli se scad din impozitul pe profit cu conditia ca ele sa nu depaseasca minim 20% din valoarea impozitului pe profit sau 3‰ din cifra de afaceri.

Calcule financiare :

valoarea financiara 1: impozit pe profit * 20% = 178.623 * 20% = 35.725 lei;

valoarea financiara 2: cifra de afaceri * 3‰ = 10.952.851 * 3‰ = 32.859 lei.

Daca valoarea sponsorizarilor ar fi fost de 25.000 lei, reducerea impozitului era de 25.000 lei, limita minima rezultata din calculele financiare anterioare.

Contabilizarea impozitului pe profit este:

Concomitent

determinarea profitului net:

Rezultat net = Rezultat contabil – Impozit pe profit – Rezerva legala

Rezultat net = 540.336 – 178.623 – 0 = 361.713 lei

Aceasta valoare a rezultatului net este contabilizata la 31.12.2015 si evidentiata in situatiile financiare ale acestui exercitiu financiare astfel:In cursul exercitiului financiar urmator fluxul informational contabil este urmatorul:

inchiderea contului 121 pentru a reflecta corect veniturilor si cheltuielile exercitiului financiar respectiv:

contabilizarea repartitiilor din profitul net va fi supusa altor repartitii: dividende brute, alte rezerve, etc. La ridicarea de dividende brute se va calcula 5% – impozit dividende si se vor ridica dividende nete (361.713-18.086 = 343.627 lei)

Dupa realizarea acestei inregistrari contabile contul 117 este soldat (sold zero) prin acest aspect finantandu-se si pierderea din exercitiile anterioare.

CONCLUZII SI PROPUNERI

În decursul vremii, o data cu dezvoltarea economiei au evoluat si impozitele directe, ele stabilindu-se pe pe venituri sau pe averi , diferite obiecte material si genuri de activități. Fiind clasificat individual, impozitul direct constituie formă de impunere cea mai veche.

S-au practicat și în orânduirile precapitaliste dar in capitalism au cunoscut o diversificare și extindere mai mare. În primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele au fost calculate pe obiecte, materiale și genuri de activități , cunoscute sub denumirea de impozitele de tip real, si au fost înlocuite treptat cu impozitele calculate si stabilite pe diferite venituri (renta,salarii, profit) sau impozite stabilite pe avere mobiliară sau imobiliară, cunoscute sub denimirea de impozite de tip personal.

Începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, din cauza creșterii progresive a cheltuielilor publice, cresterea veniturilor realizate de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost de ajuns pentru acoperirea acestora, si in consecinta s-a recurs și la impunerea indirectă.

Impozitele directe se stabilesc în sarcina unor persoane fizice sau juridice,si în funcție de venit / avere, având la baza cotele de impunere prevăzute de lege. Impozitele se încasează direct de la contribuabili pana la anumite termene scadente, sunt mai echitabile, deci de preferat decît impozitele indirect. Deoarece la impozitele indirecte consumatori ai deferitelor mărfuri și servicii, nu știu cu anticipație cînd și cît vor plăti statului, acestea fiind stabilite sub forma taxelor de consumație și a diverselor impozite indirecte. Pentru impozitele indirecte este caracteristic faptul că subiectul și cel care suporta impozitului este una și aceeași persoană, chiar dacâ aceste elemente nu mai coincid uneori. În funcție de criteriile în baza căroara se calculează, impozitele directe se calsifică în impozite reale și impozite personale.

Baza calculării impozitelor directe au fost impozitele reale, practicate odată cu recunoașterea principalelor categorii de avere. Prima categorie a acestor impozite a fost impozitul funciar. Impozitul funciar corespunde ideii despre pământ ca principala formă a averii presupunând că proprietarii de pământ sunt contribuabili principali. Întroducerea impozitului funciar a avut ca obiect terenurile proprietate, și ca subiect proprietarul terenurilor. Pentru a stabili și a diferenția cuantumul impozitului funciar de plată se luau criterii diverse, respective suprafața de teren deținută de proprietar, nivelul de preț al pământului, mărimea arendei sau alte criteria de clasificare.

Pentru o mai precisă fundamentare a impozitului de plată în cazul impozitului funciar s-a introdus cadastrul, care reprezintă acțiunea de descriere a bunurilor cetățenilor unei localități, cu menționarea veniturilor produse de acestea, dar și registrele în care sunt înscriși contribuabilii cu bunurile lor iar pe baza cărora se stabilesc impozitele directe.

Ulterior, clădirile devin o formă importantă a averii imobiliare și s-a întrodus impozitul pe clădiri ca impozit real. Obiectul impozitului este clădirea, iar subiectul este proprietarul clădirii.

Odată cu dezvoltarea operațiunilor de credit a fost introdus impozitul pe circulația capitalurilor bănești .

Impozitele reale se mai numesc si impozite obiective, ele se stabilesc în legătură cu obiecte materiale pe baza și a unor criterii exterioare, care nu redau puterea economică a proprietarului , adică a subiectului. Din această cauză impozitele reale au caracter regresiv. Unele din aceste impozite reale au fost adaptate și au transformate conform condițiilor societății modern și au trecut la un alt sistem de impozite ce a fost numit sistemul impozitelor personale.

De la sfîrșitul secolului XIX-lea, respectiv începutul secolului XX-lea, majoritatea țărilor lumii a aplicat ca și sistem de impozitare sistemul impozitelor personale.

Cauzele care au cauzat instituirea impozitelor personale au fost:

– distribuirea echitabilă a sarcinii fiscale , erau cazuri cînd sarcina fiscală era mai mare pentru acei contribuabili ce dețin valori mai mici față de acei contribuabili ce dețin valori mai mari;

– situația contribuabililor ce dețin bunuri ce plătesc impozitul real de aceeași mărime era diferită , mai précis poate diferi numărul persoanelor întreținute în cadrul familiei, număr nu era luat în considerare;

– dezvoltarea activităților ce produceau venituri a demonstrat faptul că o bună parte a populației ce nu deținea valori reprezentând obiecte ale impozitelor și puteau obține venituri din valorificarea forței de muncă proprie respectiv masa de salariați au devenit contribuabilii.

Impozitele personale se numesc și impozite subiective deoarece se ține cont, și de situația personală a subiectului impozitului. Impozitele personale sunt întălnite și sub forma impozitelor pe venit și a impozitelor pe avere.

Impozitul pe venit personal poate fi:

a) impozitul pe venit persoane fizice;

b) impozitul pe venit persoane juridice.

În practica financiară, impozitul personal pe avere poate fi:

a) impozit asupra averii propriu-zise;

b) impozit pe circulația averii;

c) impozit asupra creșterii valorii averii.

Impozitele directe sunt forma de impunere cea mai veche. Impozitele directe s-au practicat si in orânduirile precapitaliste dar diversificare mai mare au cunoscut in capitalism.

Impozitele directe au ca și caracteristică faptul ca se stabilesc nominal, in sarcina persoanelor fizice sau a persoanelor juridice, conform veniturilor sau averii acestora, dar și pe baza cotelor de impozit, cote de impozit prevazute in lege. Impozitele directe se încaseazã direct de la subiectul impozitului la termenele stabilite.

BIBLIOGRAFIE:

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, din 31 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, adnotata cu normele metodologice aprobate prin H.G.1/2016.

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 30 decembrie 2014.

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 65/2015 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015

Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 și 870 bis din 23 decembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare.

Alte surse: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/