Obligatia de Intretinere Dintre Parinti Si Copii
ABREVIERI
Titluri de periodice
Referiri la denumiri de acte normative, instanțe, hotărâri judecătorești
Introducere
Familia este celula de bază a socetății, din care rezultă o serie de drepturi și obligații izvorâte din căsătorie, rudenie, precum și alte raporturi asimilate relațiilor de familie. Căsătoria este generatoare de obligații între părinți și copiii. Obligația de întreținere poate izvorî direct din lege – fiind cunoscută sub denumirea de ,,obligație legală de întreținere,, – sau din contractul de întreținere cunsout și sub numele de ,,obligația contractuală de întreținere,,.
Corelativ obligație de întreținere există și ,,dreptul la întreținere,, al copilului. Această obligație este impusă de lege părintelui pentru a asigura cpiilului mijloacele necesare traiului educarii și pregătirii profesionale.
Legatura dintre părinte și copil pe lânga latura afectivă trebuie să existe și o obligație de întreținere.
În această lucrare intitulată ,, Obligația legală de întreținere între părinți și copii,, am dezvoltat în cadrul celor patru capitole, cu privire la obligația legala de întreținere din care reiese că aceasta este una dintre cele mai importante obligații din societate.
Primul capitol prezintă noțiunea, fundamentul, caracterele juridice și persoanele între care există obligația legală de întreținere, iar la încheierea acestui capitol am arătat ordinea în care se datorează întreținerea.
Al doilea capitol este format din trei subcapitole: în primul subcapitrol am analizat reglementare,forme si fundament si o scurta deosebire dintre copii minori fata de cei majori , iar subcapitolele doi și trei prezintă obligația de întreținere între părinți și copiii minori, respectiv obligația legală de întreținere între părinți și copiii majorii.
Al treilea capitol, cuprinde condițile generale, condițiile de existență, modalitațile de executare și stingerea obligației de întreținere.
Cel de-al patrulea capitol, denumit ,, Studiu de caz,, constă în noțiuni teoretice ce sunt aplicate în practică, fiind prezentate 3 spețe referitoare la obligația legala de întreținere între părinți și copii.
Cea mai importantă legătură dintr-o familie o reprezintă cea dintre părinți și copii,deci paternitatea. Desemnează un grup de persoane între care există un raport de drepturi și obligații izvorâte din căsătorie,rudenie(inclusiv adopție), precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie.
Obligația legală de întreținere între părinți și copii reprezintă una din funcțiile familiei, și anume funcția economică.
Obligația de întreținere, în principiu reciprocă, se îndeplinește de cele mai mlte ori de bună-voie, în acele familii unde legăturile între membrii ei sunt puternice.
Pentru exmplificare,am reținut definiția obligației din Dicționarul explicativ al limbii române:
Obligația de întreținere constituie îndatorirea, stabilită de dispozițiile legale între categorii determinate de persoane, de a-și asigura la nevoie întreținerea.
Obligația legală de întreținere are ca obiect prestarea efectivă a întreținerii în beneficiul persoanei întreținute. Îndeplinirea acestei obligații trebuie să se facă în măsura, cu mijloacele și prin modalitățile impuse sau premise de starea concretă de nevoie a creditorului, precum și în funcție de posibilitățile materiale ale debitorului .
Între părinți și copii temeiul obligației legale de întreținere îl constituie îndatorirea de sprijin moral și material.
Este o obligație generală pe care o au toți părinții, de a oferi îngrijire copilului lor și vine să rezolve posibile neînțelegeri dintre părinți și copiii lor privitoare la întreținere. Legea prevede expres obligația părinților de a-i întreține pe copii, pentru a accentua ideea de obligație.
Voi prezenta o scurtă comparație între vechiul Cod al familiei și actualul Cod Civil:
Comparație cu vechiul Cod al familiei abrogat
Comparație cu vechiul Cod al familiei abrogat
SECȚIUNEA I
OBLIGAȚIA LEGALĂ DE ÎNTREȚINERE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE
I.1. NOȚIUNE
Obligația legală de întreținere este îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, precum și a mijloacelor necesare educării, invațăturii și pregătirii profesionale (în cazul copilului care solicită intreținere de la părinți sau de la alte persoane).
Forma concretă în care se realizează prestația ce constituie obiectul obligației legale de întreținere poartă denumirea de pensie de întreținere .
În doctrina franceză s-a aratat că elementele care diferențiază obligația alimentară de cea de întreținere sunt următoarele: în timp ce prima are un caracter reciproc, cea de-a doua este unilaterală, privindu-i exclusiv pe părinți, întrucât aceștia nu pot solicita de la copiii lor decât acordarea de alimente, în caz de nevoie. Obligația legală de întreținere dintre părinți și copii este reglementată în ar. 499 și art. 525 din Noul Cod Civil.
În vechea reglementare era prevăzută în Codul Familiei în art. 86 alin.(1) și art.106 alin. (1).
Obligația legală de întreținere se numește ,,legală,, ,deorece este prevăzută de lege în mod expres și funcționează între anumite categorii de persoane, chiar dacă legislația nu conține o definiție legală a obligație de întreținere (art. 513 NCC).
Obligația legală de întreținere nu trebuie confundată cu obligația de a presta întreținere, pe care o poate avea o persoană, față de altă persoană, în baza unei convenții sau în baza unui testament.
I.2. FUNDAMENT
Obligația legală de întreținere se fundamentează pe sentimentele de solidaritate si întrajutătoare, pe prietenia și afecțiunea care caracterizează relațiile de familie și regulile de conviețuire socială, care impun ca persoanele între care există asemenea relații să nu rămană indiferente în cazul in care unele dintre ele s-ar afla în nevoie, din cauza incapacității de muncă.
Fundamentul obligației de întreținere se află în îndatorirea de sprijin moral și material pe care sunt datori să și-l acorde anumite persoane legate prin raporturi de rudenie, de căsătorie sau prin alte raporturi asimilate, sub unele aspecte, celor de rudenie.
Obligația de întreținere are un scop personal – prin ajutarea celui aflat în nevoie din cauza încapacității de a munci – și scop social – societatea neputând rămâne străină și absenta la îndeplinirea unor îndatoriri între membrii unei familii.
I.3. NATURA JURIDICĂ
Obligația legală de întreținere poate fi definită ca îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, atât din punct de vedere material, cât si spiritual.
I.4. CARACTERE JURIDICE
Caracterele obligației de întreținere sunt:
Caracterul legal (imperativ), trebuie înțeles în sensul că legea stabilește persoanele între care se datorează întreținerea, condițiile în care se datorează ordinea în care persoanele respective își datorează întreținerea, modul de executare etc.
Caracterul personal, este prevazut în art.514 noul C. civ.
Obilgația de întreținere are caracter personal.
Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligației de întreținere, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Dreptul la întreținere nu poate fi cedat și nu poate fi urmărit decât în condițiile prevăzute de lege.
Din caracterul personal al acestei obligații rezultă următoarele consecințe:
creanța de întreținere este insesizabilă, adică dreptul de întreținere nu poate fi urmărit decăt condițiile prevăzute de lege;
creanța este exceptată de la regula compesației legale,ea putând forma numai obiectul compesației judiciare;
obligația de întreținere este incesibilă, adică netransmisibilă, atât în ceea ce privește dreptul la întreținere, cât și în ceea ce privește datoria de întreținere; ea nu se transmite nici la moștenitori, nici activ și nici pasiv, cu o singură excepție, aceea a trecerii la moștenitorii debitorului care a fost obligat să întrețină un minor sau care l-a întreținut fără să fi avut o asemenea obligație.
Caracterul reciproc
Obligatia de întreținere este in principiu reciprocă, fiecare din persoanele între care legea o prevede putînd pretinde întreținere, cănd se află in nevoie din cauza incapacității de a munci, sau putînd fi obligată la a presta întreținere, cînd are mijloace îndestulătoare, adică fiecare persoană poate avea față de cealaltă, după împrejurări,fie calitatea de creditor,fie calitatea de debitor; prin excepție însă, obligația de întreținere este unilateral, adică, între anumite persoane, una poate avea numai calitatea de creditor, iar alta numai calitatea de debitor.
Caracterul succesiv al obligației legale de întreținere înseamnă că aceasta se execută prin mai multe prestații la anumite intervale de timp. Soluția este rațională, deoarece nevoile de hrană, îmbrăcăminte, locuire și asistență medicală, spre exemplu, sunt cotidiene și renasc continuu.
În susținerea acestei teze pot fi aduse, ca argument juridic, dispozițiile art.529-534 C. civ. referitoare la stabilirea și executarea obligației de întreținere. Astfel, de principiu, întreținerea se presteză în natură prin asigurarea celor necesare traiului debitorului. Oricum, chiar în situația în care întreținerea este prestată prin plata unei pensii de întreținere, aceasta se plătește în rate periodice.
Caracter divizibil, atât activ, cât și pasiv, este atunci cand, sunt mai multe persoane îndreptațite la întreținere și instanța judecatorească poate stabili cine va primi întreținere sau, să împartă între persoanele îndreptățite întreținerea.
Competența pentru judecarea acordării pensiei de întreținere, este a judecătoriei de la domiciliul debitorului obligației de întreținere. Dacă pârâtul are domiciliul in străinatate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instant reședinței sale din țară, iar dacă nu are reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau resedinței reclamantului.
Divizibilitatea activă a obligației de întreținere este reglementată de art. 523 C. civ.
Când cel obligat nu poate presta, în același timp, întreținere tuturor celor îndreptățiți să o ceară, instanța de tutelă, ținând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotarî fie ca întreținerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca între întreținerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite să o ceară. În acest caz, instanța hotărăște, totodată, modul în care se împarte întreținerea între persoanele care urmează a o primi.
Divizibilitatea pasivă a obligației de întreținere, este reglementată de art.521 alin.(1) C. civ. ,in cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii, proporțional cu mijloacele pe care le au. Codul Civil prevede trei excepții:
Art. 521 alin.(2). Dacă părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii, el poate, in caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.
O alta excepție este prevăzută de art.518 alin.(2). În cazul in care sunt mai mulți moștenitori, obligația este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreținerea minorului proporțional cu valoarea bunurilor moștenite.
Ultima excepție este cea din art. 499 alin.(1).Tatăl si mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurăndu-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Caracter complex. Obligația legală de întreținere nu este limitată doar la simpla obligație alimentară, având menirea de a satisface și nevoile de locuință, tratament medical etc., precum și nevoile spirituale, iar în cazul obligației de întreținere a copiilor, și mijloacele necesare.
Caracter variabil. Caracterul său variabil privește cuantumul, felul și modul de executare, în funcție de modificările ce întervin in nevoile creditorului și posibilitățile debitorului. Drept urmare, ea poate fi mărită sau, după caz, micșorată ori chiar suprimată.
I.5. PERSOANELE ÎNTRE CARE EXISTĂ OBLIGAȚIA LEGALĂ DE ÎNTREȚINERE
Legea noastră a instituit obligația de întreținere nu numai între soți și persoane care se afla în raporturi de rudenie, ci și între persoane care nu sunt nici rude, uneori nici afini: obligația celui care a luat un copil spre creștere, fără a întocmi formele legale pentru adopție, de a acorda întreținere copilului pe timpul minorități; obligația soțului care a contribuit la întreținerea copilului soțului său cât timp este minor; obligația copilului astfel întreținut cel puțin 10 ani de a întreține pe soțul părintelui său aflat in nevoie; obligația de întreținere a moștenitorului celui care fusese obligat la întreținere unui minor sau care, fără a avea obligația legala, i-a furnizat acestuia întreținere, de a continua întreținerea minorului până la majorat.
Obligația de întreținere se fondează pe solidaritatea intrafamilială, pe datoria, înainte de toate morală, a fiecăruia dintre noi de a acorda asistență persoanei apropiate aflate în stare de nevoie și invers, de a putea beneficia de sprijinul material al rudelor sau al altor persoane de care suntem legați prin raporturi similate celor de familie.
Conform Art.516 Noul Cod Civil, obligatia de intretinere exista intre:
între soț și soție,
între parinți și copii,
între bunici și nepoți
între strabunici și stranepoți
între frați și surori
foștii soți
parintele vitreg și copilul vitreg
mostenitorul persoanei care a fost obligată la întreținerea unui minor sau care i-a dat întreținere acestuia fara a avea obligația legala și acel minor.
I.6. ORDINEA ÎN CARE SE DATOREAZĂ ÎNTREȚINEREA
Dată fiind cuprinderea cercului de subiecte între care există obligația de întreținere, pentru ipoteza în care mai multe persoane sunt deopotrivă datoare să acorde întreținere aceluiași creditor, legea stabilește ordinea imperativă a prestării întreținerii, cu alte cuvinte instituie o ierarhie a celor obligați, în funcție de caliatea sau de proximitatea relației de rudenie față de cel îndreptățit la întreținere.
I.6.1. Ordinea de plată a întreținerii
Potrivit art.519 întreținerea se datorează în ordinea următoare:
soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați;
descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat. Aceasta înseamnă că fiul unei persoane îndreptățite la întreținere este obligat la prestarea întreținerii înaintea părinților acelei persoane, iar dacă sunt mai mulți descendenți, fiul este obligat înaintea nepotului; de asemenea, dacă sunt mai mulți ascendenți, părintele este obligat înaintea bunicului.
frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor.
Celorlante persoane:
soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț este obligat să îl întrețină pe acest copil dar numai dacă părinții săi firești au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie [art. 517 alin. (1) C.civ];
copilul astfel întreținut timp de 10 ani poate fi obligat să presteze întreținere părintelui său vitreg [art. 517 alin. (2) C.civ]. Acestă obligație va deveni efectivă numai dacă părintele vitreg nu are copii firești, care ar putea fi obligați să îl întrețină potrivit art. 519 lit. b) C.civ. ,ori dacă aceștia nu au mijloace pentru a-l întreține;
moștenitorii unei persoane obligate la întreținerea unui copil sau care a întreținut un copil fără avea această obligație vor fi obligați să continue întreținerea copilului, în limita valorii moștenirii culese, dar numai dacă părinții copilului au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie și numai cât timp cel întreținut este minor [art. 518 alin. (1) C. civ.];
în sfârșit, în cazul prevăzut de art. 13 alin. (2) din Legea nr.272/2004, cel obligat la întreținerea copilului pe care l-a luat spre îngrijire sau protecție temporară va presta această întreținere numai dacă părinții copilului au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie.
Soluția nu este prevăzuta expres de lege, dar se impune cu puterea evidenței: dacă părinții ar trăi, ar fi cunoscuți și ar avea miloace să-și întrețină copilul, nu există nicio rațiune ca obligația de întreținere să apese asupra celui care, temporar, și-a asumat sarcina benevolă de a-l îngriji pe acel copil.
I.6.2. Situații speciale
a. Situația in care o persoană poate cere prestarea întrețineri concomitent și în aceeași ordine de la mai multe persoane
b. Situația în care o persoană este obligată să presteze, în același timp, mai multor persoane
O persoană care este obligată să presteze întreținere mai multor persoane, în acelasi timp, se poate afla în urmatoarele cazuri:
dacă dispune de mijloace suficiente, va acorda întreținere tuturor persoanelor îndreptatite;
dacă nu are asemenea posibilități, instanța de tutela, ținând seama de nevoile fiecăruia dintre creditori, va hotărî, după caz, ca:
întreținerea să se platească unei singure persoane;
întreținerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite a o primi.
PLURALITATEA DE DEBITORI
Art. 521. Pluralitatea de debitori. (1) În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii, proporțional cu mijloacele pe care le au.
(2) Dacă părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii, el poate, în caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.
OBLIGAȚIA SUBSIDIARĂ
Obligația de întreținere se datorează în ordinea stabilită de art. 519 NCC. Atunci când persoana obligată la prestarea întrețineri nu are mijloace suficiente pentru a îndeplini obligația de întreținere în întregul ei, instanța de tutelă, sesizată de persoana îndrepățită la întreținere, poate stabili obligația de întreținere subsidiară, în sarcina celorlalte obligate prin lege la întreținere, respectându-se însă ordinea prevăzută de art. 519 NCC.
PLURALITATEA DE CREDITORI.
Dacă o persoană este obligată sa presteze întreținere în același timp mai multor persoane, o va acorda doar dacă dispune de mijloace materiale suficiente , daca nu instanța va decide ca întreținerea să se plătească unei singure persoane , sau suma să se împartă între toate persoanele îndreptățite a o primi.
CAPITOLUL II
OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE ÎNTRE PĂRINȚI SI COPII
II.1. REGLEMENTARE, FORME ȘI FUNDAMENT
Reglementarea acestei probleme în doua texte distincte, a născut întrebarea, dacă legiuitorul are în vedere o singură obligație de întreținere între părinți și copii sau două asemenea obligații, adică una dintre părinți și copii, alta între părinți și descendenți lor majori.
Interpretarea realistă a celor două texte nu poate duce decât la concluzia existenței unei singure obligații de întreținere a părinților față de copii, fără a se face vreo precizare între descendenți minori si cei majori. Această obligație legală prezintă unele particularități, atunci cănd copiii sunt minori și au nevoie de o ocrotire specială.
Deosebirea dintre copiii minori și cei majori
Distincția se impune, pentru urmatoarele motive:
Starea de nevoie.
Copilul minor este în nevoie dacă nu are venituri din muncă, indiferent dacă are sau nu bunuri care ar putea fi vândute.
Copilul major se găsește in nevoie daca nu are nici venituri din muncă, nici bunuri care ar putea fi vândute pentru procurarea sumelor necesare întreținerii;
Descendentul minor, cât timp este minor, are drept la întreținere de la ascendentul său, fără a se cere condiția incapacității de a munci;
In literatura juridică, s-a pus problema dacă obligația de întreținere dintre părinți și copii minori are sau nu un caracter reciproc, problemă care nu s-a pus pentru obligația de întreținere dintre părinți si copiii majori.
II.2. OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE ÎNTRE PĂRINȚI SI COPIII MINORI
Copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mental, spiritual, morală și socială, stabilește art.44 alin.(1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în acord cu prevederile art. 27 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului,adică locuință,precum și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățăura și pregătirea sa profesională [art. 44 alin.(2) din Legea nr.272/2004].
Primii obligați la întreținerea copiilor sunt părinții, ca cei mai apropiați ascendenți. Deci, cât timp copilul are părinți în viață, iar aceștia sunt capabili de muncă, nu pot fi obligate alte persoane să plătească întreținere pentru minori (de exemplu, bunicii).
În sens strict juridic, termenul ,,copil,, are înțelesul de persoană minoră fără capacitate deplină de exercițiu, adică de persoană minoră care nu este sau nu a fost căsatorită. Într-adevăr, potrivit art. 4 lit a) din Legea nr. 272/2004, copilul este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu deplină de exercițiu. Facem precizarea că, în temeiul art. 39 C. civ. , minorul care se căsătoreste dobândește, prin aceasta, capacitatea deplină de exercițiu.
II.2.1 CREDITORUL OBLIGAȚIEI DE ÎNTREȚINERE DINTRE PĂRINȚI ȘI COPIII MINORI
Are calitatea de creditor al obligației de întreținere copilul minor, fără a deosebi după cum este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție.
II.2.2 DEBITORUL ÎNTREȚINERII DINTRE PĂRINȚII ȘI COPIII MINORI
Debitorul obligației de întreținere sunt părinții, fără a deosebi cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptatori.
Părintele din afara căsătoriei datorează întreținere numai dupa stabilirea prealabilă a paternității.În situația adopției, debitorul întreținerii este adoptatorul, părintele firesc nu mai datorează întreținerea minorului adoptat.
II.2.3 OBIECTUL ÎNTREȚINERII
Obligația de întreținere dintre părintele și copilul minor are un conținut mai complex decât obligația de întreținere in general. Ea include atât mijloacele necesare traiului (alimentație, îmbrăcăminte,medicamente, locuință,nevoi spirituale, etc. ), învățătura și pregătirea profesională a copilului, în măsura în care acestea nu au fost preluate de stat.
II.2.2 CONDIȚII
STAREA DE NEVOIE
Minorul trebuie să îndeplinească o condiție: să fie în stare de nevoie, aceasta există chiar dacă minorul are bunuri care ar putea fi valorificate (numai daca solicit întreținere de la parinții firești, nu și de la alte persoane când existența unor bunuri care ar putea fi valorificate exclude starea de nevoie). Descendentul minor are drept la întreținere chiar dacă are capacitatea de a munci.
EXISTENȚA MIJLOACELOR MATERIALE ALE PĂRINȚILOR
Părinții obligați la întreținere îndeplinesc această cerință inclusiv în situația în care sunt capabili de muncă, chiar dacă nu au venituri sau alte mijloace material. Într-o atare ipoteză, în practică se are în vedere venitul minim pe economia națională.
Nu vor putea fi însă obligați la întreținere părinții care nu realizează venituri, nu au alte mijloace materiale și care se află în situații speciale, ca de exemplu: continuarea studiilor. Deoarece legiuitorul nu precizează ce se înțelege prin noțiunea de ,, mijloace ,, , în literatură de specialitate și practica judiciară s-a statuat că, în această noțiune, se include toate posibilitățile materiale de care dispune debitorul întreținerii, și anume:
mijloacele bănesti cu caracter permanent, de continuitate (de exemplu, câștigul din muncă, compensația bănească ). Astfel, dacă părintele debitor al obligației de întreținere este asociat în cadrul unei societăți comerciale, urmează să se ia în considerare, la calcularea pensiei datorate, nu numai salariul pe care îl primeste, ci toate veniturile pe care le realizează efectiv;
economiile și bunurile debitorului care-i prisosesc și care pot fi vândute, în scopul asigurării prestării întreținerii;
orice alte venituri. În practica judiciară s-a statuat că veniturile pe care le realizează debitorul obligației de întreținere din prestarea de ore suplimentare sau ca spor de periculozitate nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere, deoarece ele reprezintă un efort suplimentar și chiar un risc pe care și le asumă debitorul, iar pe de altă parte, ele nu au cu certitudine un caracter de continuitate. De asemenea, este de principiu că debitorul pensiei de întreținere nu poate fi obligat să presteze ore peste program sau să desfășoare activități cu grad de pericol pentru a realiza venituri mai mari și a plăti o sumă mai mare cu acst titlu;
aptitudinea de a munci a debitorului obligației de întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor material.
II.2.3. DATA DE LA CARE SE ACORDA ÎNTREȚINEREA
Cel mai adesea, întreținerea copilului minor se înfăptuiește voluntar de către părinți, prin chiar faptul conviețuirii în cadrul aceleiași familii. Pe timpul cât durează căsătoria, întreținerea este suportată de ambii părinți, fără a se pune problema cu cât trebuie să contribuie fiecare, căci și unul și celălalt se supun de bunăvoie îndatoririlor din căsătorie. Însă sentimentele în care legea pune speranță nu se manifestă întodeauna cu aceeași intensitate.
Când soții se despart ( în fapt sau în drept), lucrurile se schimbă; unii dintre ei cred că, într-o atare situație, îcetează îndatoririle pe care le au față de copii. De aici, nevoia de a-i aduce la realitate și de a-i constrânge să contribuie la întreținerea copiilor, egalitatea dintre soți reflectându-se nu numai în exercițiul dreptului de a-i crește, ci și în îndatorirea de a contribui la întreținerea lor.
Pentru a-i aduce la îndeplinirea obligației de întreținere uneori este nevoie de intervenția instanței judecătoreși.
Art.532 Noul Cod Civil:
Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
În caz de divorț,instanța de judecată va acorda pensie de întreținere copiilor minori, chiar dacă nu s-a cerut. Întreținerea se acordă, deci, numai pentru viitor. Prin excepție [ art.532 alin. (2), Cod Civil], se poate acorda pensie de întreținere și pentru trecut, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
Întreținerea având ca scop să asigure satisfacerea nevoilor celor care o solicită, nu poate fi acordată decât din momentul formulării unei atare cereri, iar nu și pe un interval anterior. Este firesc să fie astfel, deoarece pe perioada anterioară cel îndreptățit la pensie e prezumat că nu a avut nevoie de ea, întrucât dacă i-ar fi fost necesară, nimic nu-l împiedică să sesizeze de îndată instanța de judecată. Această prezumție poate fi însă înlăturată în cazul în care reclamantul va dovedi că întârzierea introducerii acțiunii nu-i este imputabilă, ci pârâtului.
Același principiu se aplică și în cazul în care se solicită majorarea, micșorarea sau încetarea obligației de plată a întreținerii.
II.2.4. CUANTUM
Art.529 Noul Cod Civil:
(1)Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2)Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
În caz de divorț, instanța de judecată va acorda pensie de întreținere copiilor minori, chiar dacă nu s-a cerut. Întreținerea se acordă, deci, numai pentru viitor. Prin excepție [ art. 532 alin.(2), Cod civil], se poate acorda pensie de întreținere și pentru trecut, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întarziată din culpa debitorului.
(3)Cuantumul întreținerii datorate copiilor, impreuna cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
II.2.5. COMPENSAREA CREANȚEI DE ÎNTREȚINERE
Obligația de întreținere are un caracter personal, fiind inseparabil legata de persoana celui îndreptățit a o primi, cât și de persoana celui obligat să o presteze.Din acest caracter rezultă că creanța de întreținere este exceptată de la regula compensației legale.
Practica judiciară a admis că poate fi admisă compensația judiciară între părinții divorțați în cazul în care unii copii minori sunt încredințați unui părinte, iar ceilalți celuilalt părinte.(T.S., dec. civ. nr.379 /1952; dec. civ. nr.2252/1979).
În practica judecătorească s-a decis în mod just că părintele debitor al obligației de întreținere nu poate opune în compensație copilului o creanță pe care o are împotriva celuilalt părinte,căruia minorul i-a fost încredințat, căci titularul pensiei este copilul.
Tot în practică s-a precizat că nu poate opera compensația între obligații dintre care una privește o pensie de încredințare datorată copilului minor, iar cealaltă restituirea unei sume de bani fostei soții de către părintele căruia i s-au încredințat copiii.
II.2.6. ÎNVOIALA PĂRINȚILOR CU PRIVIRE LA ÎNTREȚINERE
În timpul căsătoriei, părinții se pot înțelege cu privire la: întinderea întreținerii datorate minorului; felul și modalitățile executării; contribuția fiecăruia la întreținere.Această înțelegere produce efecte juridice fără a fi nevoie de încuviințare din partea vreunui organ al statului.
Schimbarea situației materiale a părinților sau a nevoilor minorului poate justifica modificarea înțelegerii referitoare la cuantumul întreținerii.
Încuviințarea instanței judecătorești se cere pentru a exista posibilitatea cunoașterii tuturor împrejurărilor privind cauza de divorț, instanța urmând a verifica dacă nu cumva învoiala părinților privind contribuția fiecăruia la întreținerea copilului minor a intervenit pentru a determina pe un soț să accepte divorțul, deci pentru a ușura obținerea lui. De asemenea, instanța urmează să verifice dacă nu cumva prin învoiala soților se urmărește micșorarea pensiei de întreținere cuvenite, de exemplu, unui alt copil al unuia din aceștia.
Dacă părintele care are in custodie copilul îi asigură singur condițiile materiale necesare,iar pe parcurs situația materială a părintelui se schimbă,acesta va putea cere instanței revenirea asupra hotărârii de încetare a plății datorate de celălalt părinte pentru a ajuta la creșterea și educarea copilului.
II.2.7. CARACTERUL SOLIDAR AL OBLIGAȚIEI LEGALE DE ÎNTREȚINERE
În principiu, atunci când mai multe persoane datorează întreținere aceluiași creditor, obligația de întreținere este divizibilă [art.521 alin.(1) NCC], în sensul că fiecare codebitori va contribui la întreținere proporțional cu mijloacele sale, dar nici unul nu poate fi ținut la executarea integrală a obligației.
În cazul obligației de întreținere a părinților fața de copilul minor legea instituie solidaritatea între părinții codebitorii [ art.449 alin. (1) NCC], astfel că beneficiarul prestațiilor poate cere oricăruia dintre părinți executarea integrală a obligației de întreținere, urmând ca părintele care a executat prestațiile să se întoarcă împotriva celuilalt cu acțiune în regres pentru partea contributivă a acestuia.
II.3. OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE ÎNTRE PĂRINȚI SI COPIII MAJORI
Conform art. 499 alin. (3) din Noul Cod Civil: ,,Părinții sunt obligați să întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani,,.
De la data la care devin majori, copiii au dreptul la întreținere de la părinți, în condițiile dreptului comun, adică dacă se găsesc în stare de nevoie, datorită incapacității de a munci.
Totuși, dacă datorită studiilor pe care le frecventează, copilul major are posibilitatea să obțină venituri, nu este indreptățit la pensie: este cazul copilului major care urmează cursuri fără frecvență și care nu este obligat să meargă în fiecare zi la facultate.
Copilul devenit major și aflat în continuarea studiilor în cadrul unei instituții de învățământ superior particular are dreptul să solicite de la părinți pensie de întreținere, deoarece izvorul obligației de întreținere îl reprezintă obligația de educare și instruire, indiferent de forma pe care o îmbracă.
II.3.1. CREDITORUL OBLIGAȚIEI DE ÎNTREȚINERE DINTRE PĂRINȚI ȘI COPIII MAJORI
Sintagma ,,copil aflat în cntinuarea studiilor,, vizează deopotrivă pregătirea profesională teoretică și cea practică, indiferent dacă unitatea de învățământ(superioară, școală profesională etc.) este de stat sau particular.
II.3.2 DEBITORUL OBLIGAȚIEI DE ÎNTREȚINERE DINTRE PĂRINȚI ȘI COPIII MAJORI
Obligația de întreținere revine ambilor părinții – firești sau adoptivi – chiar dacă sunt separați în fapt, divorțați ori, după caz, s-a constatat nulitatea căsătoriei ori aceasta a fost anulată.
II.3.2.OBIECTUL ÎNTREȚINERII
Pentru majoratul care nu-și continuă studiile, obiectul obligației de întreținere include numai mijloacele necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, medicamente, locuință, nevoi spirituale, etc.)
II.3.3. STAREA DE NEVOIE
Prezintă relevanță:
Art. 51 alin.(2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care are urmatorul conținut: ,,La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile într-o formă de învațământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toata durata continuării studiilor, dar fără a depăși vărsta de 26 de ani,,.
Așa fiind, când copilul major obține venituri suficiente pentru întreținerea sa, părinții nu vor putea fi obligați la întreținere; dacă aceste venituri sunt insuficiente, părinții vor putea fi obligați la întreținere în completare.
II.3.4. CUANTUM
Referitor la cuantumul întreținerii, se aplică, prin asemănare, dispozițiile art. 529 alin. (2) Cod civil. Astfel, întreținerea se stabilește până la:
a) 1/4 din câștigul din venitul lunar net al debitorului pentru un copil;
b) 1/3 din câștigul din venitul lunar net al debitorului pentru doi copii;
c)1/2 din venitul lunar net al debidorului pentru trei sau mai mulți copii.
În cazul imposibilității asigurării de către părinți a întreținerii copilului, aceștia sunt obligați – în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – să apeleze la serviciile de asistență socială și la autoritățile competente, ori de câte ori condițiile de viață, locuință, creștere, educare, învățătură și pregătire profesională sunt afectate ori puse în pericol.
CAPITOLUL III
CONDIȚIILE GENERALE, MODALITAȚILE DE EXECUTARE ȘI STINGEREA OBLIGAȚIEI LEGALE DE ÎNTREȚINERE
II.1.CONDIȚIILE DE EXISTENȚĂ ALE OBLIGAȚIEI LEGALE DE ÎNTREȚINERE
III.1.1. CONDIȚII PRIVITOARE LA CREDITOR
STAREA DE NEVOIE a creditorului întreținerii se referă la neputința unei persoane de a-și procura prin mijloace proprii cele necesare traiului zilnic – alimente, îmbrăcăminte, locuință, medicamente – (de exemplu cel care nu obține venituri dobândite prin muncă ori produse de bunurile sale și nici nu deține bunuri pe care le-ar putea vinde).
Astfel, spre exemplu, în practica judiciară se recunoaște dreptul debitorului pensiei de întreținere de a formula cerere de micșorare a prestației sale în cazul în care creditorul urmează cursurile unei instituții de învațământ care îi asigură toate facilitățile de care are nevoie pe parcursul pregătirii profesionale (masă, cazare, îmbrăcamine, soldă, cursuri gratuite etc.)
Starea de nevoie a creditorului trebuie raportată la absența veniturilor. Dar, o persoană care nu desfășoară activități profesionale care îi pot aduce venituri, dar este aptă pentru aceasta, nu are drept la întreținere. Starea de nevoie este o situație de fapt care poate fi dovedită cu orice mijloace de probă. Sarcina probei revine reclamantului.
Stabilirea veniturilor și bunurilor persoanei care solicită, întreținere se poate face prin orice mijloace de probă, adeverințe de venituri, acte autentice, alte înscrisuri sub semnătură privată, interogatoriu și chiar proba cu martori.
În cazul special al întreținerii copiilor minori de către părinții lor, starea de nevoie a copilului se apreciază numai în funcție de veniturile acestuia, nu și în funcție de bunurile sale. Asa fiind, minorul se află în nevoie dacă nu are venituri, chiar dacă are bunuri, și deci părintii au obligația de a-l întreține.
INCAPACITATEA DE MUNCA
Pentru ca o persoană să fie îndreptățită la întreținere nu este suficient să se afle în nevoie, ci se cere ca starea de nevoie să fie determinată de incapacitatea de a munci.
Incapacitatea de a munci poate avea multiple cauze: boala, infirmitatea, bătrânețea etc., și poate fi totală sau parțială, permanentă sau temporară. Dreptul la întreținere există în toate aceste situații dar în limite diferite, corespunzător potențialului real de munca al celui în cauză.
Proba incapacității se face printr-o eexpertiza medico-legală, certificate medical, în care se va specifica obligatoriu cauza instalării incapacității de a munci, întinderea ei (totală sau parțială), gravitatea și timpul cât va dura.
III.1.2. CONDIȚII PRIVITOARE LA DEBITOR
Pentru ca o persoană să poată fi obligată la întreținere, se cere ca ea să dispună de mijloacele necesare.
Trebuie avute în vedere toate mjloacele materiale ale debitorului, cum ar fi câstigul din muncă- dacă este cazul salariului obținut la fiecare din locurile de muncă- precum și celelalte câștiguri cu caracter de continuitate- cum ar fi sporul de vechime, indemnizația de conducere etc. ,precum și sumele cuvenite șomerilor [art.409 alin. 4 Cod proc. Civ.] , de asemenea economiile realizate, bunurile care nefiindu-i necesare ar putea fi înstrăinate.
În literatura juridică s-a stabilit conținutul noțiunii de mijloace material ca fiind format din:
-mijloacele bănești cu caracter periodic și permanent, precum salariul, pensia sau profitul obținut dintr-o afacere;
-economiile si bunurile debitorului care îi prisosesc și pot fi vândute în scopul prestării întreținerii;
-alte venituri, precum chiria, dividendele, sume obținute din valorificarea drepturilor de autor.Nu pot fi urmărite: ajutorul de deces, indemnizația de sarcină și lehuzie, indemnizația pentru creșterea copilului bolnav, diurnele, bursele de studii, indemnizația pentru orele suplimentare de muncă, scopul de periculozitate, alocațiile stat pentru copii.
-aptitudinea de a munci a debitorului.
Totusi, persoana nu poate fi obligată la întreținere în acele perioade de timp în care, din cauza unor motive temeinice (este militar in termen, bolnav sau șomer), nu poate realize un venit din muncă.
În jurisprudență, s-a decis că atunci când debitorul obligației de întreținere nu are mijloace să presteze întreținerea datorită faptului că nu muncește, deși are capacitate de muncă, el nu poate fi exonerate de executarea acestei obligații. Într-o asemenea situație, obligația sa va fi stabilită pornindu-se de la salariu minim pe economia națională și, dacă nu o va executa, este pasibil de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
III.2 MODALITĂȚILE DE EXECUTARE A OBLIGAȚIEI LEGALE DE ÎNTREȚINERE
Potrivit legii,soții se pot înțelege cu privire la întreținerea copilului lor minor(felul întreținerii,cuantumul,modalitățile de executare) nefiind nevoie de încuvințarea instanței judecătorești. Numai în caz de neînțelegere între părinți, întinderea obligației de întreținere datorate de părinți minorului, felul și modalitatea de executare, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se vor stabili de instanța judecătorească.
Obligația de întreținere se poate executa în natură (prin furnizarea celor necesare traiului), prin echivalent – în bani sau parte în natură și parte în bani. Executarea în bani se face prin plata unei sume fixe, în cuantumul și termenele fixate, de regulă, de către instanță.
Executarea în natură, care uneori este singura indicată, ca în cazul copiilor de vârstă fragedă, poate avea loc prin întreținerea creditorului în casa și familia debitorului sau prin furnizarea periodică de către acesta a bunurilor necesare traiului creditorului.
Executarea în bani este indicată în cazul de depărtare dintre creditor și debitor ( părinte-copil) prin plata a unei pensii de întreținere.
Obligația de întreținere este prin natura ei de executare succesivă, prin prestații periodice, mod de executare care asigură satisfacerea nevoilor permanente ale creditorului; de aceea, executarea simultană, printr-o prestație unică, poate fi admisă numai când există garanții suficiente că existența viitoare a creditorului este asigurată.
STABILIREA ȘI EXECUTAREA OBLIGAȚIEI
Cererea de chemare în judecată poate fi introdusă personal de cel care este îndreptățit la întreținere sau poate fi introdusă prin reprezentant. Instanța de judecată nu se sesizează din oficiu,decât în situația pronunțării divorțului, când se va pronunța și cu privire la încredințarea copiilor minori si stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorată de părinți.Pot avea calitate procesuala activă: părintele căruia i-a fost încredințat copilul până la vârsta de 14 ani, iar după această vârstă, copilul va sta în proces personal, asistat de părinte. Hotărârile date în această materie de instanțele de fond prin care se stabilește pensia de întreținere sunt executorii de drept, datorită necesității de a proteja interesele celui care se află în nevoie.
Pentru copiii din afara căsătoriei, obligația de întreținere ia naștere atunci când aceștia sunt recunoscuți sau când s-a stabilit filiația, de obicei, față de tată, pe cale judecătorească.
Stabilirea întreținerii se poate face fie odata cu stabilirea filiației, prin aceași acțiune în justiție, fie ulterior acestui moment.
Când se cere stabilirea întreținerii în cadrul acțiunii de stabilire a filiației, instanța de judecată o acordă de la data depunerii acțiunii, chiar dacă ea nu poate fi executată decât după ce hotărârea de stabilire a filiației va rămâne definitivă. Nu se poate depune acțiune pentru obligarea la plata întreținerii legale, atâta timp cât nu este stabilită filiația în cazul copiilor născuți din căsătorie, odata cu declararea nulității sau anulării acesteia sau odată cu divorțul, instanța judecătorească, în cazul în care părintele la care se încredințează copilul sau copiii nu cer și stabilirea întreținerii, se va pronunța din oficiu și în această privință stabilind momentul începerii prestației de la data pronunțării hotărârii.
În practica judiciară se întalnesc situații când, odată cu stabilirea filiației, instanțele judecătorești stabilesc și întreținerea pe care trebuie să o presteze pîrîtul cu toate că reclamantul nu a cerut acest lucru. La întreținerea copilului minor, părintele este obligat să contribuie chiar dacă acesta este decăzut din drepturile părintești.
Art. 533. Plata pensiei de întreținere
Pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.
Chiar dacă creditorul întreținerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreținerea este datorată în întregime pentru acea perioada.
De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioada mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.
Instanța competent este judecătoria în a cărei rază teritorială se află pârâtul (debitorul întreținerii), cu excepția cazului în care reclamantul este minor, când este competent judecătoria în raza teritorială iși are domiciliul minorul.În cuprinsul hotărârii, judecătorul trebuie să prevadă cuantumul întreținerii, felul ei si perioada de timp în care se va presta.În materia de obligație de întreținere nu operează autoritatea de lucru judecat, adică intre aceleași părți poate avea loc un nou proces, având același obiect (pensia de întreținere).
III.3 STINGEREA OBLIGAȚIEI DE ÎNTREȚINERE
Cauzele de stingere a obligației de întreținere sunt modurile obișnuite de stingerea a obligațiilor, și anume executarea sau plata, dar unele dintre ele sunt implicite, precum: desființarea, desfacerea și încetarea căsătoriei, recăsătoria fostului soț îndreptățit la întreținere, desființarea și desfacerea adopției, când cel îndreptățit la întreținere, nu mai este în nevoie sau cel îndatorat la întreținere, nu mai are posibilitatea de a presta , când unul sau altul a încetat din viață și cănd a trecut timpul pentru care obligația de întreținere a fost prevazută de lege.
În această din urmă ipoteză, obligația de întreținere a părinților firești sau adoptatori față de minor încetează prin ajungerea acestuia la majorat, în afară de cazul în care își continuă studiile. De asemenea, obligația de întreținere încetează dacă minorul se căsătorește.
Cauze spciale:
-pierderea de către beneficiar a calității care i-a conferit vocație la întreținere;
-cu referire numai la dreptul de întreținere al fostului soț din a cărui culpă executivă a fost pronunțat divorțul,prin împlinirea termenului de un an de la data desfacerii căsătoriei [potrivit art.389 alin.(4) din NCC];
-minorul beneficiar al întreținerii prestate de altă persoană de cât părinții firești sau adoptivi,împlinind vârsta majoratului civil nu se mai poate bucura de dreptul de a cere întreținere, decât dacă se află în continuarea studiilor, dar fără a depăși 26 de ani, potrivit art.499 alin(3) din NCC;
-în cazul obligației subsidiare, stabilite deoarece persoana obligată prioritar potrivit ordinii instituite de lege nu este în situația de a putea acorda întreținerea, acestea se vor stinge ori de câte ori cel obligat devine apt să o execute.
Art. 526. COMPORTAMENTUL NECORESPUNZĂTOR . (1) Nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreținerea de strict necesitate.
Decăderea din drepturile părintești nu îl scutește pe părinte de îndatorirea de a da întreținere copilului, deoarece, într-o atare situație, raporturile de filiație între părinte și copil nu dispar.
Aceeași soluție se impune și în cazul punerii sub interdicție a părintelui, dacă acesta dispune de mijloacele materiale.
Măsura de protecție a minorului aflat în dificultate va fi dispusă de judecător având în vedere criteriul interesului superior al acestuia. Se va ține seama de necesitatea asigurării pentru copil a conditiilor dezvoltării sale fizice, pregătirii școlare, climatului de stabilitate și siguranță.
Pe durata plasamentului, instanța va dispune delegarea drepturilor parintești cu privire la persoana și bunurile minorului, chiar dacă parinții nu au fost decăzuți din drepturile părintești.
RESTITUIREA ÎNTREȚINĂRII NEDATORATE
Potrivit art.534 din NCC: Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bună voie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară resituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă de cauză.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
Drept comparat
Obligația de întreținere i-a preocupat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri.
Raportul juridic de întreținere este consacrat și în vechiul drept românesc. Codul lui Calimach consacră datoria părinților de a se îngriji de creșterea și educarea copiilor ( paragraful 182); tatăl se ocupa de asigurarea hranei iar mama de ,, nevătămarea trupului și a sănătății lor,, (paragraful 183). Cheltuielile de întreținere erau suportate de tatăl copiilor, iar dacă acesta nu dispune de mijloacele necesare, ele treceau în sarcina mamei, afară numai dacă ea însăși se află în neoie, situație, in care deveneau obligați ascendenții după tată și, în lipsa lor, ascendenții după mamă (paragrafele 207 și 186).dacă părinții se despărțeau și nu se înțelegeau în privința întreținerii copiilor, întreaga grijă cu privire la aceștia reveneau mamei (paragraful 187).
În cazul obligației de întreținere cu elemente extraneitate, Codul Civil, în art. 2612, dispune că legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementările dreptului Uniunii Europene.
Dreptul Uniunii Europene este alcătuit din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului Uniunii Europene din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă și executarea hotărâilor și cooperării în maerie de obligație de întreținere.
Regulamentul (CE) nr.4/2009 cuprinde o normă de trimitere, astfel, conform art. 15 din Regulament, în conformitate cu Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind Legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în statele membre .
În plan internațional există acte normative care consacră obligația de întreținere. De exemplu. Convenția pentru obținerea pensiei de întreținere în strainătate și Regulamentul nr.44/2001 al Consiliului Europei din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Uniunea Europeană a adoptat decizia Consiliului nr. 2011/220 /UE din 31 martie 2011 pentru semnarea în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copiii și alți membri ai familiei.
Pentru evitarea conflictelor de legi, inclusiv in materia obligației de întreținere, România a încheiat cu numeroase state acorduri de asistență juridică. Evident, normele cuprinse în asemenea acorduri, fiind norme speciale, au prioritate cu aplicare în cazul raporturilor de întreținere ce privesc persoane cetățeni ai statelor respective.
În principiu, din tot cuprinsul acestor acte normative aplicabile în materia obligației de întreținere se observă tendința clară de a se proteja interesele creditorului obligației.
Ca regulă general, art. 3 alin (1) din Protocol stabilește că obligațiile de întreținere sunt reglementate de legislația statului în care creditorul își are resedința obișnuită.
Speța 1
1.Judecatoria Deva. Conditiile stabilirii pensiei de intretinere in favoarea minorului, in timpul casatoriei, in noul Cod civil
Prin sentinta nr. 4726 din 31 mai 2012, pronuntata in dosarul nr. 13250/221/2011, Judecatoria Deva a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut că reclamanta a chemat in judecata, ca reprezentant legal al copiilor minori ai sai si ai paratului, pe sotul sau – tatal copiilor, solicitand instantei ca acesta sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestora. Reclamanta a sustinut ca este despartita in fapt de parat de mai multe luni de zile, iar acesta trebuie obligat sa plateasca pensie de intretinere catre copiii minori rezultati din casatoria aflata inca in fiinta. A aratat reclamanta ca paratul este angajat in munca, realizeaza venituri legale, iar copiii se afla in stare de nevoie, in ce priveste cheltuielile generale de crestere si educare.
Paratul a formulat intampinare, sustinand, in esenta, ca despartirea de fapt este cauzata exclusiv de reclamanta, care l-a alungat din casa proprietatea reclamantei, ca – desi nu mai poate locui efectiv cu copiii sai (ci in chirie) – se intalneste foarte frecvent cu acestia, dandu-le bani si cumparandu-le numeroase lucruri necesare lor si ca, spre deosebire de situatia divortului – in care instanta e tinuta sa oblige parintii la pensie de intretinere – in timpul casatoriei, instanta nu este obligata sa dispuna in acest sens, ci trebuie sa tina cont de faptul ca, potrivit noilor reglementari in materie (noul Cod civil[1]), numai daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie in natura, instanta va dispune executarea ei prin plata unei sume de bani, in mod periodic, sub forma unei sume fixe sau a unui procent din veniturile debitorului obligatiei.
Probele administrate in cauza (in special declaratiile martorilor audiati, dar chiar si raspunsurile copiilor, date la interogatoriu) au confirmat cele sustinute de parat, motiv pentru care instanta a apreciat ca actiunea in justitie este nefondata, respingand-o ca atare.
Hotararea instantei este pe deplin legala si temeinica.
Intr-adevar, stabilind mai intai cadrul legal, instanta a facut in mod corect aplicarea art. 529 si 530 din noul Cod civil[2]. Astfel, potrivit acestor doua texte legale, in esenta, parintii au obligatia acordarii intretinerii in favoarea copiilor lor minori, insa coroborat cu regula ca intretinerea va fi materializata intr-o suma de bani, prin obligarea parintelui debitor, numai daca exista dovezi si temeiuri rezonabile a crede ca acesta nu isi va executa obligatia in mod voluntar ori ca acesta deja nu isi executa obligatia in discutie.
Consideram ca aceste texte de lege trebuie coroborate si cu art. 402 din noul Cod civil, care arata ca instanta (de tutela), prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Asadar, in cazul divortului, efectele acestuia asupra relatiilor patrimoniale dintre parinti si copii reclama ca parintii sa fie obligati din oficiu la plata unei pensii de intretinere, independent de dovedirea unei stari de nevoie a copiilor.
Interpretand per a contrario art. 402, deducem ca – in orice alta situatie, deci si atunci cand casatoria nu a fost desfiintata prin divort – parintii (in speta, parintele care nu mai locuieste cu copiii minori) pot fi obligati sa achite o suma de bani – cu titlu de pensie de intretinere, necesara pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatire profesionala a copiilor – doar cu conditia existentei unor probe evidente din care sa rezulte ca debitorul obligatiei nu si-o executa de buna voie.
Rezumand motivarea sa si concluzionand, instanta arata ca: “In cauza, nu se desprinde concluzia ca paratul ar urmari sa se sustraga de la obligatia sa de parinte, astfel incat sa fie necesara obligarea sa la respectarea acesteia prin stabilirea unei pensii de intretinere.
Asa cum prevede si textul legal, pensia poate fi stabilita de instanta numai in situatia in care parintele nu intelege sa execute de buna voie intretinerea. Regula generala este ca intretinerea se executa in natura prin asigurarea celor necesare traiului si prin suportarea costurilor pentru cresterea si educarea copiilor, in functie de necesitatile curente ale acestora, plata pensiei de intretinere constituind o exceptie de la aceasta regula si trebuind a fi tratat ca atare, iar instantele urmand sa uzeze de aceste dispozitii legale doar in cazurile in care se impune cu necesitate o astfel de solutie. In situatia de fata, instanta apreciaza ca o astfel de abordare a problemei nu este necesara si nici utila”.
[1] Legea 287/2009 privind Codul civil, republicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
[2] Art. 529: “(1) Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
(2) Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.
(3) Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.
Art. 530: ”(1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala.
(2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
(3) Pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) raman aplicabile”.
Speța 2.
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI – JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr. 6626/270/2012
Înreg. 28.11.2012 – stabilire pensie major –
SENTINȚA CIVILĂ nr. 160
Ședința publică din data de 17.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte – ––
Grefier – ––
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta –-, în contradictoriu cu pârâtul –-, având ca obiect „stabilire pensie major”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ambele părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu a fost depus de către reclamantă înscrisul pe care i s-a pus în vedere să-l depună prin încheierea din data de 13.12.2012, după care;
Instanța procedează la identificarea părților. Reclamanta prezintă C.I. –-, iar pârâtul prezintă C.I. seria –-
Reclamanta depune la dosar adeverința nr. 9 din data de 14.01.2013 emisă de Fundația Ecologică Green – Școala Postliceală FEG Bacău.
Întrebat fiind de către instanță, pârâtul arată că nu dorește să ia cunoștință de înscrisul depus la dosar de către reclamantă.
Ambele părți arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, invocate excepții ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Pe fondul cauzei, reclamanta solicită stabilirea unei pensii de întreținere major având în vedere cursurile de zi ale școlii pe care o frecventează.
Pârâtul, având cuvântul, arată că și-a făcut datoria de tată, a ținut-o într-o facultate, în lege este prevăzut că este obligat la pensie de întreținere când cel îndreptățit să o primească se află în stare de nevoie, însă fiica sa nu se află în această stare, fiind văzută în sat la orele la care afirmă că are cursuri, umblă prin cluburi și fumează. Nu este de acord să plătească pensie de întreținere.
Instanța acordă părților cu privire la cererea reconvențională.
Pârâtul reclamant, având cuvântul, arată că atunci când a divorțat a hotărât singur să-i plătească fiicei sale pensie de întreținere în cuantum de 300 lei lunar și din acest motiv au fost luni în care a avut ca rest de plată 100 lei. Depune la dosar state de plată din lunile noiembrie 2011, ianuarie, februarie, aprilie – iulie 2012. Pârâta a beneficiat fără drept de pensie de întreținere după terminarea facultății, în perioada iunie 2011 – august 2012, motiv pentru care solicită compensarea pensiei plătite, cu pensia pe care ar trebui să o plătească pentru a o întreține la școala pe care o frecventează acum.
Reclamanta pârâtă arată că nu este de acord cu solicitarea pârâtului reclamant, întrucât plătește taxă pentru cursuri 1.800 lei la care se adaugă cheltuielile de cazare, de transport și pentru a-și asigura existența.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012 sub nr. 6626/270/2012, reclamanta –-, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâtul –- la plata pensiei de întreținere în favoarea sa după vârsta majoratului, dat fiind că se află în continuarea studiilor.
În motivare, reclamanta a arătat că este elevă la Fundația Ecologică Green.
Totodată, reclamanta a arătat că pârâtul este angajat al firmei SC Chimcomplex SA Borzești.
Reclamanta nu și-a întemeiat cererea în drept.
În probațiune reclamanta a depus la dosar înscrisuri: certificat de naștere seria NT, nr. 527939 (fila 4), adeverința nr.2095 din 13.11.2012 (fila 5), sentința civila nr.2405 din 09.08.2012 (filele 6-7).
Potrivit art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, acțiunea având ca obiect pensie de întreținere este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
La data de 10.12.2012 prin serviciul Registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la restituirea pensiei de întreținere nedatorată. Prin concluziile pe fond, în subsidiar, a solicitat instanței să compenseze pensia de întreținere pe care a plătit-o nedatorat, cu pensia de întreținere la care urmează a fi obligat.
În motivarea întâmpinării pârâtul reclamant a arătat că la data de 09.06.2011 reclamanta a absolvit cursurile Facultății de litere, iar pe toata durata studiilor și chiar ulterior acestei date a plătit pensie de întreținere în favoarea reclamantei.
Pârâtul reclamant a mai precizat ca atât în timpul facultății, cât și ulterior reclamanta a lucrat fără forme legale la un restaurant cu profil irlandez din Bacău.
În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul a arătat ca în perioada iunie 2011-august 2012 a plătit pensie de întreținere în favoarea reclamantei pârâte fără ca acesta să se mai afle în continuarea studiilor. La data de 09.06.2011 reclamanta pârâtă a absolvit facultatea și cu rea-credință a formulat cererea înregistrata la Judecătoria Onești sub nr.3133/207/2011 prin care solicitat ca pârâtul reclamant să fie obligat la plata pensie de întreținere în favoarea sa. Prin sentința nr.2097din 28.06.2012 a fost obligat la plata sumei de 374 lei, reprezentând pensie de întreținere major, în favoarea fiicei sale.
Pârâtul reclamant a arătat că abia ulterior a aflat că reclamanta pârâtă nu mai continua studiile și atunci a formulat cerere pentru sistare pensie; prin sentința nr.2405 din 09.08.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.3922/270/2012, cererea i-a fost admisă, iar obligația de plată sistată.
Pârâtul reclamant nu și-a întemeiat cererea în drept.
În probațiune pârâtul reclamant a depus la dosar înscrisuri: sentința nr.2405 din 09.08.2012 (filele 13-15), adeverință nr.9366 din 05.07.2012 (fila 16), fluturași de salariu (filele 20-26).
La solicitarea instanței reclamanta pârâtă a depus la dosar Adeverința privind orarul cursurilor (fila 19).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta pârâtă este fiica pârâtului, fiind născută la data de 01.12.1989 potrivit copiei certificatului de naștere seria – (fila 4).
În prezent este majoră și se află în continuarea studiilor, fiind elevă în clasa I – F la Fundația Ecologică Green, după cum rezultă din adeverința nr.2095 din 13.11.2012 (fila 5).
În drept, obligația de întreținere este o îndatorire impusă de lege părinților de a asigura copiilor lor minori sau majori, aflați în continuarea studiilor, mijloacele necesare educării și pregătirii profesionale; având drept criterii orientative pentru stabilirea cuantumului pensiei, nevoia celui care pretinde întreținere și mijloacele celui care urmează a o plăti, după cum se arată în art. 529 C.civ.
Potrivit art. 499 alin (3) din Codul Civil „Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”.
Așadar, legiuitorul a prezumat starea de nevoie în care se află, nu doar copilul minor, ci și copilul major aflat în continuarea studiilor și care nu realizează venituri proprii, până la împlinirea vârstei de 26 de ani. Prin urmare, nici copilul major, aflat în continuarea studiilor și care nu realizează venituri proprii, nu este ținut să facă dovada stării de nevoie în care se găsește, atunci când pretinde întreținere de la părinții săi aflați în viață.
Cât privește cuantumul pensiei de întreținere, plafoanele maxime ale întinderii pensiei de întreținere când aceasta este datorată de părinți sunt indicate în art.529, alin.2 C.civ, și sunt raportate la veniturile nete obținute de debitorul întreținerii.
Cu privire la acțiunea principală, instanța reține:
Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că reclamanta pârâtă realizează venituri din muncă sau că deține bunuri care pot fi valorificate, mai ales că are program de cursuri de luni până vineri în intervalul 15:00-20:00, după cum reiese din adeverința nr.9 din 14.01.2013 (fila 19).
Faptul că anterior introducerii prezentei cereri reclamanta pârâta a absolvit cursurile Facultății de litere, nu este de natură să înlăture dreptul acesteia de a primi întreținere de la părinții săi.
Pentru că descendentul să beneficieze de pensie de întreținere după vârsta majoratului, art.499, alin.3 din Codul Civil impune trei condiții: să se afle în continuarea studiilor, să nu fi împlinit vârsta de 26 de ani și să nu realizeze venituri proprii. Așadar, unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, iar până la împlinirea vârstei de 26 de ani, reclamanta pârâtă poate beneficia de pensie de întreținere de la părinți, cu condiția de a nu obține venituri proprii și de a urma cursurile unei forme de învățământ.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de dreptul de întreținere de la tată până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere ce urmează a fi plătită de către pârâtul reclamant, din Adeverința de venit nr.––(fila 11), reiese că acesta este angajat la––, în funcția de operator chimist anorganică, iar în luna octombrie 2012 a obținut un venit net de 1.481 lei.
Având în vedere că din Adeverința de venit nr.895 din 05.12.2012(fila 11), se observă că veniturile pârâtului reclamant variază în mod semnificativ de la o lună la alta, instanța îl va obliga la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală.
Valoarea maximă a pensie de întreținere datorată de părinte pentru un copil, este de până la ? din veniturile lunare nete, conform art.529, alin.2 C.civ; la stabilirea în concret a acestui cuantum se va ține cont de nevoia celui care cere întreținere și de mijloacele celui care urmează a o plăti.
În cauza dedusă judecății instanța are în vedere faptul că pârâtul reclamant și-a întemeiat o nouă familie după divorțul de mama reclamantei și că are obligații financiare și față de noua familie; totodată instanța are în vedere și faptul că ambii părinți au obligația de a da întreținere în bani sau în natură descendentului major aflat în continuarea studiilor, așadar și mama reclamantei pârâte are obligația de a contribui material la susținerea acesteia.
În consecință, ținând cont de aspectele menționate mai sus și raportând valoarea venitului net lunar obținut de pârât la cotele prevăzute de art.529, alin.2 C.civ, instanța urmează să stabilească pensia de întreținere, conform art. 530 alin.3 C.civ, și îl va obliga pe pârât la plata pensiei de întreținere în cotă procentuală de 20% din venitul lunar net, în favoarea reclamantei pârâte ––
Referitor la momentul de la care se va plăti pensia, instanța va ține cont de prevederile art. 532, alin.1 C.civ și va obliga pârâtul la plata pensiei de la data introducerii cererii de chemare în judecată, anume de la 28.11.2012 și la terminarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța reține :
În art.534 din Codul Civil este stipulat că:” Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză”.
În cauză, prin sentința civilă nr.2097 din 28.06.2011, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.3133/270/2011, pârâtul reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei pârâte în cuantum de 300 lei, lunar, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. Aceasta pensie de întreținere a fost sistată începând cu 19.07.2012, prin sentința nr. 2405 din 09.08.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.3922/270/2012 (filele 6-7).
Din Adeverința nr.9366 din 05.07.2012 (fila 16) reiese că reclamanta pârâtă a absolvit cursurile Facultății de litere la data de 09.06.2012, iar în anul școlar 2011-2012 nu s-a înscris și nu a urmat cursurile de master. În plus, nici din celelalte înscrisuri depuse la dosar nu reiese că în anul școlar 2011-2012 acesta ar fi urmat vreo formă de învățământ.
Așadar, în perioada iunie 2011-iulie 2012, pârâta reclamantă a beneficiat de pensie de întreținere în cuantum de 300 lei, lunar, ce nu era datorată, în temeiul unei hotărâri judecătorești, iar conform art.534 din Codul Civil, cel care a prestat întreținere, pârâtul reclamant, are dreptul de a cere restituirea de la cel care a primit-o, reclamanta pârâtă.
În consecință, instanța urmează să admită în parte cererea reconvențională și să oblige pe reclamanta pârâtă –- să restituie suma de 3.900 lei reprezentând pensie de întreținere nedatorată pentru perioada 09.06.2011-19.07.2012, către pârâtul reclamant ––
Cât privește cererea formulată în subsidiar de către pârâtul reclamant de a compensa pensia de întreținere plătită nedatorat, cu pensia de întreținere pe care urmează a o plăti în favoarea reclamantei pârâte, instanța reține că:
Conform art. 1147 din C.civ din 1864, aplicabil acestui raport juridic în temeiul art.118 din Legea 71/2011, compensația nu operează în cazul unei datorii declarate nesesizabile. Iar în art.514 din C.civ se prevede că dreptul de întreținere nu poate fi urmărit, fiind așadar insesizabil.
În condițiile în care prin lege este interzisă compensația în cazul pensiei de întreținere, fie ea chiar nedatorată, instanța va respinge acest capăt de cerere fără a mai analiza condițiile cerute pentru validitatea compensației.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite acțiunea principală, formulată de reclamanta pârâtă –– în contradictoriu cu pârâtul reclamant –-
Obligă pârâtul reclamant –-să plătească reclamantei pârâte –-, pensie de întreținere în cotă procentuală lunară de 20%, din venitul lunar net obținut, începând cu data introducerii cererii, respectiv data de 28.11.2012, și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă pe reclamanta pârâta –– să restituie suma de 3.900 lei reprezentând pensie de întreținere nedatorată pentru perioada 09.06.2011-19.07.2012, către pârâtul reclamant ––
Respinge cererea de compensare formulată de pârâtul reclamant –-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
1
Speța 3.
JUDECĂTORIA AGNITA
SENTINȚA CIVILĂ 42/08.02.2012
Domeniu asociat:MINORI
PENSIE ÎNTREȚINERE
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 16.06.2011 sub număr dosar 525/174/2011, reclamanta B. O., în calitate de reprezentant legal al minorului F. R. G., a chemat în judecată pe pârâtul F.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună majorarea contribuției de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 24/2009 a Judecătoriei Agnita pronunțată în dosarul nr. .…/174/2008, în favoarea minorului F. R. G., născut la data de ., în funcție de veniturile actuale ale pârâtului și nevoile minorului; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. ./2009 pronunțată de către Judecătoria Agnita în dosarul nr. 415/174/2008, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul, s-a dispus asupra încredințării minorului F.R.G., asupra legăturilor personale pe care acesta le are cu minorul, și, de asemenea, s-a stabilit în sarcina pârâtului plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 135 lei, până la majoratul acestuia. Pârâtul nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile pe care le are față de minor, reclamanta fiind nevoită să recurgă la plângeri penale pentru a obține pensia de întreținere a minorului.
A mai arătat reclamanta că pârâtul lucrează în Germania, cu contract de muncă, la E. L., strasse 179, F. am Main, cod PLZ 60320, și obține un venit considerabil, iar minorul a crescut, de asemenea și nevoile acestuia, suma stabilită de către instanță fiind una infimă la acest moment pentru creșterea și educarea acestuia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 86 și următoarele, art. 94 C.fam., art. 274 C.pr.civ.
Atașat cererii, cu respectarea prev. art. 112 C.pr.civ., reclamanta a atașat, în xerocopie, certificatul de căsătorie al acesteia (f.6), certificatul de naștere al minorului (f.7) și sentința civilă nr. 24/2009 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. ./174/2008 (f.8-12).
În probațiune, a solicitat reclamanta administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 15 lit. c) din Lg. nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, prin avocat, a depus la dosar întâmpinare (f.16-17), prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că până în prezent și-a achitat integral obligația stabilită în sarcina lui prin sentința civilă nr../2009 pronunțată de către Judecătoria Agnita în dosarul nr. ../174/2008, iar de scurt timp a reușit să își găsească un loc de muncă în Germania, temporar cu un contract de muncă pe perioadă determinată. A mai arătat că și reclamanta lucrează în prezent în Germania la același angajator, dar într-o altă locație.
A arătat pârâtul că este de acord că plătească o contribuție de întreținere în favoarea minorului, majorată în raport de veniturile actuale, dar limitele acesteia să fie sub limitele maxime stabilite de lege, în condițiile în care și reclamanta realizează venituri îndestulătoare, iar nevoile minorului, în decurs de 2 ani de la precedenta hotărâre judecătorească, nu au crescut. Cheltuielile pe care este obligat pârâtul să le efectueze în străinătate (cazare, hrană, etc.) sunt foarte ridicate.
În susținerea poziției sale, pârâtul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, înscrisuri, martori.
Pârâtul a depus la dosar, în xerocopie, traduse din limba germană în limba română: contractul de chirie nr. 2100/10297 – 0031 – 04 cu privire la reședința sa din G.. (f.30-31), un înscris prin care pârâtul arată că a solicitat un credit privat de la Postbank (f.33), protocol de consiliere pentru protecția tarelor la Postbank (f.34), extras de cont aferent perioadei 14.07 – 18.07.2011, 08.08. – 12.08.2011 (f.35). A mai depus pârâtul contractul de întreținere autentificat de B.N.P. Moldovan Lenuța prin Încheierea nr. 1569/11.10.2002 încheiat între F.M. (creditor al întreținerii) și F. D. (pârâtul), F.O. (reclamanta) și F. S. (toți trei debitori ai întreținerii) – filele 37-38.
La solicitarea instanței, s-a depus la dosar, de către angajatorul pârâtului, McDonald s, adresă privind veniturile realizate de către pârât în perioada ianuarie 2011 – noiembrie 2011 (f.65-66).
Judecarea prezentei cauze a fost suspendată, din culpa reclamantei, în baza art. 155 ind. 1 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 21.09.2011 pentru motivele inserate în încheierea de ședință de la acea dată; cauza a fost repusă pe rol la termenul de judecată din data de 02.11.2011, la solicitarea reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul civil nr. ..174/2008 (f.8-12), s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la Primăria or. A.. și înregistrată sub nr.77/1995.11.22, din culpa comună a soților; revenirea reclamantei F.O. la numele avut anterior căsătorie, acela de „G.”; s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul F.R.-G., născ. la 24.04.2003; a fost obligat pârâtul F.D. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului F. R. G.de 135 lei lunar începând cu data de 27.08.2008 și până la majorat sau alte dispoziții legale; s-a încuviințat ca pârâtul F. D. să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Conform certificatului de căsătorie seria CE nr. 514746 eliberat de Primăria orașului V. la 02.08.2010 (f.6), reclamanta s-a recăsătorit la data de 11.09.2009, luând numele de familie al soțului, anume acela de B.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat majorarea contribuției de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul în favoarea minorului F.R. G., deoarece nevoile acesteia au crescut, precum și raportat la veniturile realizate în muncă, de pârât, în prezent.
Pârâtul a arătat, prin întâmpinare, că este de acord că plătească o contribuție de întreținere în favoarea minorului, majorată în raport de veniturile actuale, dar limitele acesteia să fie sub limitele maxime stabilite de lege, în condițiile în care și reclamanta realizează venituri îndestulătoare, iar nevoile minorului, în decurs de 2 ani de la precedenta hotărâre judecătorească, nu au crescut. Cheltuielile pe care este obligat pârâtul să le efectueze în străinătate (cazare, hrană, etc.) sunt foarte ridicate.
Potrivit adresei emise de către angajatorul pârâtului, McDonald s Deutschland Inc. (f.65-66), se constată faptul că în prezent acesta are un loc de muncă stabil în Germania, veniturile realizate de către pârât în perioada ianuarie 2011 – noiembrie 2011 fiind detaliat menționate, însumând un total net de 14128,12 Euro, respectiv un venit mediu lunar net de 1284,38 Euro.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 403, 531 C.civ., urmează a avea în vedere faptul că împrejurările de care s-a ținut seama la stabilirea pensiei de întreținere în sarcina pârâtului și în favoarea minorului F. R. G. prin sentința civilă nr. 24/2009 pronunțată de către Judecătoria Agnita în dosarul nr. ../174/2008, s-au schimbat, la acel moment pârâtul neavând un loc de muncă.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 516 alin. 1 C.civ., obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, în speță între părinți și copii, iar potrivit art. 499 C.civ., tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, starea de nevoie fiind prezumată astfel până la împlinirea vârstei de 18 ani.
De asemenea, se au în vedere prevederile art. 525 alin. 1, 527 C.civ. conform cărora minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, putând fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
În prezent, starea de nevoie a minorului F. R. G., școlar, în vârstă de aproape 9 ani, este prezumată, iar raportat la situația pârâtului, care lucrează neîntrerupt din 20.10.2009 și realizează venituri din munca prestată în Germania, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată (astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 33 dosar), se constată că sunt îndeplinite prevederile legale privind obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Urmează a se avea în vedere totodată, că pârâtul, deși realizează un venit mediu lunar de 1284,38 Euro, este necesar ca acesta să își asigure traiul în Germania, unde locuiește cu chirie, contravaloarea acesteia fiind în sumă de 567,74 Euro lunar.
Însă, împrejurarea că pârâtul ar fi contractat un credit privat de la Deutsche Postbank, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 33, nu poate fi reținută de către instanță, nu numai pentru faptul că nu se cunoaște dacă acest împrumut a fost acordat, ci și pentru faptul că, în caz afirmativ, este necesar ca pârâtul să aibă în vedere în astfel de situații, în primul rând, obligația sa legală de întreținere în favoarea minorului, care nu poate fi afectată urmare a unei obligații voluntare asumate de către acesta.
Nici contractul de întreținere încheiat cu F. M., de către pârât, în calitate de debitor al întreținerii, alături de reclamantă și de F. S., nu poate fi avut în vedere de către instanță, atâta vreme cât aceeași obligație subzistă și în sarcina altor două persoane (inclusiv reclamanta), iar în ce privește executarea obligațiilor, în speța de față se constată că prioritate are obligația legală de întreținere a copilului minor.
Față de starea de fapt reținută, față de faptul că prin obligarea pârâtului la plata întreținerii în favoarea minorului nu trebuie primejduită propria existență a acestuia, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, ale art. 263 C.civ. – principiul interesului superior al copilului, precum și ale art. 529 alin. 2 C.civ., potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte pentru un copil, poate fi stabilită până la o pătrime din venitul său lunar net, instanța va admite acțiunea civilă cu soluționarea căruia a fost investită și în consecință, va majora pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul, în favoarea minorului F. R. G. (născut la data de 24.04.2003 în mun. Sibiu, jud. Sibiu), prin sentința civilă nr. 24/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. 415/174/2008, de la suma de 135 lei lunar, la suma de 180 euro lunar sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plății, începând cu data de 16.06.2011 (data formulării acțiunii, cf. art. 532 alin. 1 C.civ.), și până la majoratul minorului sau la schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunțarea prezentei sentințe.
Instanța apreciază că suma de 180 euro lunar la plata căreia va obliga pârâtul în favoarea minorului, este adecvată necesităților impuse în prezent de situația minorului, cu atât mai mult cu cât chiar și reclamanta lucrează în Germania la același angajator, veniturile părților fiind similare, iar potrivit art. 499 alin. 1 C.civ. – tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-au depus la dosar dovezi în acest sens, astfel cum se prevede în art. 1169 C.civ. din 1864 potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Ciobanu-Dordea Aurel, Considerații pe marginea Hotărârii Curții europene a drepturilor omului în cauza Vasilescu vs. România, în Revista Română de Drepturile Omului nr.16/1998, pp. 22-29
Neagu Ion, Tratat de procedură penală. Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2010
Popescu Andrei, Analiza procesului penal, Editura Hamangiu, București, 2006
Rădoi Eugen, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în Revista Dreptul, nr. 2/ 1991, pp. 230-240
Legislație
Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758/29.10.2003), renumerotată și republicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003
Codul de procedură penală
Legea nr. 123/2011 privind mica reformă, publicată în M. Of. nr. 234/23.09.2010
Practică judiciară
Curtea de Apel București, s. a II-a pen., dec. nr. 134/2008, în Buletinul jurisprudenței Editura Universul Juridic, București, 2009
Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 14/2009, în Culegere de practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Editura C.H. Beck, București, 2010
BIBLIOGRAFIE
Ciobanu-Dordea Aurel, Considerații pe marginea Hotărârii Curții europene a drepturilor omului în cauza Vasilescu vs. România, în Revista Română de Drepturile Omului nr.16/1998, pp. 22-29
Neagu Ion, Tratat de procedură penală. Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2010
Popescu Andrei, Analiza procesului penal, Editura Hamangiu, București, 2006
Rădoi Eugen, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în Revista Dreptul, nr. 2/ 1991, pp. 230-240
Legislație
Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758/29.10.2003), renumerotată și republicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003
Codul de procedură penală
Legea nr. 123/2011 privind mica reformă, publicată în M. Of. nr. 234/23.09.2010
Practică judiciară
Curtea de Apel București, s. a II-a pen., dec. nr. 134/2008, în Buletinul jurisprudenței Editura Universul Juridic, București, 2009
Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 14/2009, în Culegere de practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Editura C.H. Beck, București, 2010
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Obligatia de Intretinere Dintre Parinti Si Copii (ID: 165768)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.