Obiectul, istoricul și importan ța mierii de albine [632132]

1

CAPITOLUL I
Obiectul, istoricul și importan ța mierii de albine

I.1. Mierea în istorie
Grecii antici spuneau despre miere c ă este un dar al zeilor, care este adunat de c ătre
albine din roua de pe flori, fiind o r ămăș iță de la ospe țele nocturne ale nimfelor. Indienii
considerau mierea o materializare a razelor de lumi n ă, materializare care hr ăne ște nu doar
corpul, ci și mintea și sufletul, fiind din acest motiv cel dintâi dintre alimente. În Evul Mediu,
se credea c ă mierea este sintetizat ă de c ătre albine dintr-o
esen ță subtil ă a florilor, pe care doar ele aveau puterea s ă o
capteze și apoi s ă o transforme în acel lichid chihlimbariu.
Prin secolul al XIX-lea, s-au facut primele analize care
au stabilit c ă mierea este o combina ție de zaharuri simple.
Biochimistul american, T. H. Weller, afirma c ă „nici cu
aparatura sofisticat ă din secolul al XXI-lea nu poate fi înc ă
sintetizat un produs care s ă se apropie prin compozi ția sa biochimic ă și prin calit ățile
biologice de miere, care constituie înc ă un mare mister pentru știin ță ”.
Din vremuri str ăvechi, omul a descoperit mierea și produsele stupului de albine nu
numai ca aliment, ci și ca medicament. Apicultura era practicat ă înc ă din secolul al VII-lea
î.Hr., existând o serie de m ărturii în acest sens. T ăbli țele mesopotamiene, ca și papirusurile
egiptene, men ționeaz ă, printre altele, faptul c ă mierea și ceara de albine erau folosite ca
medicamente.
La originea sa, mierea era rar ă, fiind rezervat ă la început în serviciul religios, pentru a-
i venera pe zei sau pentru a hr ăni animalele sacre. Scrierile din antichitatea grec o-roman ă
abund ă în men țion ări despre mierea de albine și utilizarea ei medical ă; fiind creat ă o
adevarat ă mitologie în jurul acesteia și subliniindu-se numeroasele sale propriet ăți medicinale.
Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai târziu Pliniu, Galien și Dioscoride
vorbesc, de asemenea, despre miere, ca fiind folosi t ă într-o serie de boli.
În epoca modern ă, prin stup ăritul ra țional, au fost puse în valoare și celelalte produse
apicole: l ăpti șorul de matc ă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în
produse apicole naturale directe (mierea, ceara, pr opolisul, polenul, p ăstura, l ăpti șorul de
matc ă) și produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ce ar ă, unguente, tincturi, drageuri).
Figura 1. Decor cu
miere de albine

2

I.2. Generalit ăți și scurt istoric al apiculturii
I.2.1. Apicultur ă- generalit ăți
Apicultura este ramura zootehniei care studiaz ă biologia și tehnologia cre șterii și
exploat ări albinelor în scopul ob ținerii produselor apicole și poleniz ării plantelor entomofile.
Albinele sunt insecte zbur ătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul
subordinului Apocrita, care mai con Ńine viespile și furnicile, cu care albinele sunt foarte
înrudite. Se pot întâlni pe toate con ținentele, cu excep Ńia Antarcticii; num ărul speciilor
cunoscute este de aproximativ 20.000 dar probabil f oarte multe a șteapt ă înc ă s ă fie
descoperite. Albinele sunt adaptate la hr ănirea cu nectar și polen, primul ca surs ă de energie
(din cauza con Ńinutului de zaharuri), al doilea ca surs ă de proteine (folosit mai mult la
hr ănirea larvelor). Nectarul este ob Ńinut din florile plantelor melifere cu ajutorul tro mpei.
Datorit ă particularit ăților biologice specifice, albinele furnizeaz ă omului importante produse,
cum sunt: mierea, ceara, polenul, p ăstur ă, l ăpti șorul de matc ă, propolisul, veninul și
apilariniul, iar prin polenizarea suplimentar ă selectiv ă încruci șat ă a plantelor agricole
entomofile, însemnate sporuri de produc ție și o calitate superioar ă a plantelor agricole.
Mierea de albine reprezint ă un aliment excelent cu mare valoare nutritiv ă, biologic ă și
energetic ă, u șor asimilabil ă; cu reale propriet ăți bactericide datorit ă con ținutului în substan țe
antibiotice, fermen ți și vitamine. Din punct de vedere caloric 1 kg de mie re de albine are 3
Kcal, reprezentând echivalentul a câte 0,4 kg unt, 1,45 kg pâine, 1 kg orez, 2,37 kg carne de
vit ă, 3,93 kg pe ște, 4,73 kg lapte vac ă. 1

I.2.2. Evolu ția apiculturii
A. Evolu ția în lume a apiculturii
Pe parcursul întregii sale existen Ńe, omul a vânat cuiburile de albine
sălbatice și le-a luat mierea. Se presupune c ă primii oameni au luat miere
de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri ascunse.
Erau vânate cuiburile de albine melifere (Apis) și speciile mari de albine
care nu în Ńeap ă (Meliponinae). Cea mai veche dovad ă arheologic ă asupra
vânatului albinelor melifere este un desen de pe o piatr ă din epoca
mezolitic ă care a fost g ăsit în estul Spaniei și dateaz ă din perioada 6000 î.
Hr. În acea perioad ă, nu la mult timp dup ă ultima Er ă glaciar ă, care a avut loc la circa
9000 î. Hr., se presupune c ă în regiune a existat un climat optim pentru dezvol tarea albinelor.

1 Mărghita ș-Albinele și produsele lor, Editura Ceres, 2005- pagina 11 Figura 1 -desen de pe o
piatr ă din epoca
mezolitic ă- om
culegând miere
(6000î. Hr.)

3

Persoana reprezentat ă în desen, în general considerat ă a fi o femeie, ia miere dîntr-o
grot ă situat ă în fa Ńa unei stânci. Nu exist ă dovezi asupra existen Ńei unei surse de fum sau a
unei îmbr ăcămin Ńi de protec Ńie. Alte picturi pe stânc ă realizate înaintea erei noastre în India și
Africa de Sud arat ă fapul c ă vân ătoarea de miere sau chiar apicultura a fost o activ itate
organizat ă care implica alc ătuirea de echipe de b ărba Ńi și femei.
Începuturile albin ăritului dateaz ă de foarte timpuriu în Orient: în Egipt se pare c ă înc ă din
anul 2500 î.C. se practica apicultura în mod organi zat. În China exist ă documente despre
albin ărit din secolul al 2-lea d.C. și se apreciaz ă c ă în secolul al 13-lea existau deja apicultori
care î și câ știgau traiul din albin ărit; totu și, este mult mai târziu decât în Europa.
În perioada anilor 1600 – 1700 știin Ńele au cunoscut o dezvoltare considerabil ă, iar în
domeniul apiculturii progresele au fost f ăcute între anii 1568 și 1792, în special în domeniul
biologiei. În 1800 se cuno șteau deja realit ăŃi de baz ă despre comportamenul, anatomia și
fiziologia albinei europene, Apis mellifera. Substa n Ńele produse de albine erau diferen Ńiate de
cele colectate de ele: puietul și ceara erau produse în stup; nectarul, polenul și propolisul erau
produse de plante și colectate de la ele de albine. Adesea cuno știn Ńele nu erau răspândite în
afara Europei sau în afara locului unde erau descop erite, de aceea se întâmpl ă ca aceea și
descoperire s ă fie f ăcut ă mai târziu într-o alt ă parte a lumii. În general noile cuno știn Ńe erau
teoretice, iar dezvoltarea major ă în apicultura practic ă a început în jurul anului 1850 în
America de Nord.

B. Evoltu ția în România a apiculturii
Diferitele izvoare arat ă c ă pe teritoriul vechii Dacii apicultura c ăpătase o mare
dezvoltare. Istoricul grec Herodot (484-425 î.H.), a fost uimit de neobi șnuita mul țime de
albine de pe malul stâng al Dun ării, locuit de „ge ții nemuritori”. O alt ă dovad ă a practic ării
stup ăritului în Dacia în a II-a jum ătate a mileniului I î.h. , este furnizat ă de istoricul grec
Polybios, care afirma c ă „ ținuturile pontice – inclusiv Dacia- ne procura din bel șug elenilor,
miere și ceara”. Xenofon (430-355 Î.Hr.) în lucrarea “Anab assis”ar ăta c ă “hrana ge Ńilor consta
în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau preparat și foarte pu Ńin ă carne, c ăci
credin Ńa în Zamolxes îi oprea”. În cei aproape 170 de ani (106- 275) de stapânire roman ă în
Dacia, b ăș tin șii au împrumutat de la romani atât metodele de albi n ărit cât și terminologia de
origine latin ă, terminologie care s-a transmis pân ă în zilele noastre, atfel, termenul de albin ă
provine din latinescul alvina, stup din stypus, fag ure din favulus, miere din mel, ceara din
cera, p ăstur ă din pastura. În documentele evului mediu exist ă o mul țime de informa ții
referitoare la acte dotale de stupine, tranzac ții și conven ții vamale privind produsele apicole,

4

aceea ce demonstreaz ă starea înfloritoare a acestei îndeletniciri în Ță rile Române (Muntenia și
Moldova). În Transilvania în 1880 se înfiin țeaz ă la Cluj „ Societatea stuparilor din Ardeal”
cam în acea și perioad ă în Bucovina ia fiin ță „Asocia ția albinarilor”, în Basarabia ,în jurul
anului 1900 se înfiin țeaz ă la Chi șin ău o societate de apicultur ă. Dorin ța apicultorilor din
regatul României de a se unifica într-o singur ă asocia ție se materializeaz ă în 1915 când la
Bucure ști ia fiin ță „Societatea Na țional ă de Apicultur ă”. Ca urmare a str ăduin țelor unor
apicultori pasiona ți, în decembrie 1957 ia fiin ță la Bucure ști „Asocia ția Cresc ătorilor de
Albine”( A.C.A.) din România. În anul 1958 „Asocia ția Cresc ătorilor de Albine” din
România devine membr ă a federa ției na ționale a Asocia ților de Apicultur ă : APIMONDIA.

I.3. Rolul albinelor în ecologie.
Asigurarea unui mediu înconjurator impune obliga ția de a conserva resursele naturale
ținând seama de raportul ce exist ă între conservarea nealterat ă a acestor resurse și îns ăș i
existen ța oamenilor. Albinele pot fi considerate resurse bi ologice de importan ță vital ă. Prin
polenizarea plantelor spontane și cultivate – proces în urma c ăruia se produce fecundarea și ca
atare formarea semin țelor, legumelor și fructelor – albinele au un rol esen țial în perpetuarea și
deci supravie țuirea a sute de mii de specii care formeaz ă vegeta ția terei. Albinele au o
deosebit ă importan ță pentru agricultur ă ca polenizatori ai plantelor entomofile. În acest
context se poate afirma c ă albinele reprezint ă un element de echilibru ecologic, care asigur ă
polenizarea a circa 85% din plantele entomofile exi stente. S-a constatat c ă valoarea sporurilor
de recolt ă ob ținut ă în urma poleniz ării culturilor entomofile de c ătre albine , întrece de 10-15
ori valoarea produselor apicole ob ținute de la acestea.
Aceste rela ții ecologico-trofice sunt esen țiale pentru existen ța noastr ă și pentru mediul
înconjur ător. Dac ă vrem s ă p ăstr ăm nealterate în continuare aceste rela ții în înl ănțuirea și
dependen ța lor logic ă și necesar ă, trebuie să men ținem apicultura ca ramur ă important ă a
activit ății umane. Cre șterile economice, sporurile demografice trebuie obl igatoriu înso țite de
cre șteri tehnologice și de dezvolt ări industriale accelerate. Graba și necorelarea au determinat
accentuarea polu ării mediului astfel c ă unele procese de degradare a naturii au început s ă aib ă
un caracter ireversibil. Puse în eviden ță de “Clubul de la Roma” într-un raport înc ă din anul
1960 ce se intitula“ Limitele cre șterii”. Acesta atr ăgea aten ția asupra epuiz ării resurselor
energetice ob ținute din combustibilii fosili (petrol și carbune) ca acutizarea polu ării aerului,
apei și solului cu efecte negative, care erau bine recept ate de albine. Dac ă accept ăm c ă
albinele constituie un element important de echilib ru ecologic atunci ocrotirea, protejarea și

5

cre șterea lor conform unor tehnologii moderne și eficiente consituie un postulat ce nu mai
trebuie demonstrat.
Victime ale parazi Ńilor, polu ării cu insecticide sau a dispari Ńiei habitatului natural, în
prezent albinele mor în întreaga lume. Apicultorii europeni și americani sunt din ce în ce mai
nelini ști Ńi, deoarece colonii întregi de albine au disp ărut în cursul ultimilor ani(2006-2008).
Rata mortalit ăŃii a atins, pe alocuri, chiar 50 la sut ă, mai ales în perioada sfâr șitului de iarn ă.
Mai multe echipe de cercet ători s-au mobilizat pentru a afla cauzele pentru ca re harnicele
insecte dispar în mas ă. Suspec Ńii acestei crime ecologice sunt multipli: undele el ectro-
magnetice, caren Ńele alimentare, pesticidele sau parazi Ńii. Câ Ńiva cercet ători au ajuns la
concluzia c ă virusul „varroa", în complicitate cu al Ńi parazi Ńi, este pricipalul uciga ș al
coloniilor de lucr ătoare din multe p ărŃi ale lumii.
„Când albina va disp ărea, omul nu va mai avea decât patru ani de tr ăit", a spus cândva
Albert Einstein. Recentul documentar „The Vanishing of the bees" („Dispari ția albinelor”)
avertizeaz ă, de asemenea, c ă f ără albine via Ńa pe p ământ ar fi dificil ă. În ultimii 15 ani, o
treime din albinele lucr ătoare ale planetei au disp ărut deja. Albinele joac ă un rol decisiv în
ecologie, în condi Ńiile în care contribuie, prin polenizare, la suprav ie Ńuirea a 85 la sut ă din
speciile de plante, asigurând astfel 35 sut ă din alimenta Ńia omului. 2

I.4. Importan ța economic ă a cre șterii albinelor
Legat de rolul economic al apiculturii trebuie po rnit de la adev ărul c ă nectarul și
polenul acumulat în florile plantelor constituie o resurs ă natural ă care, f ără prezen ța albinelor
s-ar irosi neexistând pân ă în prezent o metod ă eficient ă de preluare.
Mai important ă îns ă decât produc ția direct ă de miere, ceara și alte produse este
cre șterea recoltelor agropomicole ca urmare a poleniz ării culturilor, cre ștere care este înso țit ă
de importante sporuri calit ățive de semin țe, legume și fructe. S-a dovedit c ă prin polenizarea
cu albine sporurile cantitative de recolt ă (produse agroalimentare) dep ăș esc valoric de circa
30 de ori valoarea produselor directe (mierea și ceara).
În condi țiile intensiviz ării agriculturii prin mecanizare și chimizare, entomofauna
spontan-polenizatoare dispare treptat, astfel c ă albinele dobândesc rolul de unic agent
polenizator pentru numeroase culturi (arbori și arbu ști fructiferi, leguminoase-furajere, plante

2 Manualul Apicultorului Edi ția a-VII-a–Asocia ția crescătorilor de albine din România, Bucure ști 2000, paginile
5-16.

6

tehnice și oleaginoase, seminceri legumicoli, etc.). De acee a interesele agricultorilor,
pomicultorilor, legumicultorilor converg cu cele al e apicultorilor și cooperarea lor trebuie s ă
se desf ăș oare în conformitate cu afirma ția conform c ăreia “ albina este aliatul cel mai loial și
statornic al agriculturii”.

I.5. Însemn ătatea și însu șirile terapeutice ale mierii de albine
Apiterapia este arta și știin Ńa prevenirii și tratamentului bolilor, vindec ării holistice și
recuper ării din diferite st ări de boal ă a fiin Ńelor vii (oameni, animale sau chiar plante) folosin d
produsele albinelor (mierea și derivatele acesteia, veninul, apilarnilul, etc). Produsele stupului
au o serie de propriet ăŃi farmacologice și exericit ă asupra organismelor vii o serie de efecte și
ac Ńiuni la nivelul func Ńiilor diferitelor organe și aparate.
Din punct de vedere nutri țional mierea con ține urm ătoarele elemente: ap ă, zaharuri
nereductoare, substan țe minerale, proteine, acizi organici, fermen ți,vitamine, hormoni, în total
435 de substan țe organice. Con ținutul de microelemente al mierii este similar cu c el al
sângelui uman, de aceea mierea este foarte u șor de asimilat. Zaharurile ce intr ă în componen ța
ei, glucoza și fructoza alc ătuiesc la un loc ceea ce se nume ște zah ărul invertit. Ele sunt direct
asimilabile și nu necesit ă o prelucrare prin digestie a șa cum se întâmpl ă cu hidra ții de carbon
introdu și prin alimenta ție în organism și care, ca s ă fie asimila ți de acesta, trebuie s ă fie mai
întâi scinda ți, prin procesul digestiv în zaharuri simple.
Glucoza este absorbit ă de-a lungul întregului traiect digestiv și dirijat ă apoi prin
circuitul sangvin în organism, folosind o parte dir ect ca surs ă de energie, o alt ă parte (sub
forma de glycogen) ca rezerv ă depozitat ă în special în ficat. Proteinele – o alt ă component ă a
mierii , sunt pricipalii nutritivi care fac parte d in grupa alimentelor energetice și sunt prezen ți
în propor ții ce variaz ă între 5 și 9 mg la un kilogram, în func ție de sorturile de miere , de
provenien ța floral ă diferit ă.Vitaminele – compu și organici indispensabili organismului.
Mierea este bogat ă în aceste elemente, principalele vitamine reg ăsite în miere sunt cele din
complexul B, iar în cantitate mai mic ă vitaminele C, A, D, și K. Acizii organici: gluconic,
fosforic, formic, lactic, citric etc., au un rol de osebit în func ționarea organismului uman.
Substan țele minerale, foarte numeroase în miere, variaz ă în limite largi, cele mai importante
pentru organism fiind: potasiul, magneziul, fosforu l, clorul, calciul, sodiul, prezentate sub o
form ă biologic ă u șor asimilabile de organism. Enzimele (fermen ții) conținute în miere – dintre
care cele mai importante amilaza, invertaza, catala zele, lipaza – intervin în procesele
biochimice din organism.

7

Mierea de albine are ca surse poten Ńiale peste 2000 de flori; ca rezultat, caracteristi cile
ei sunt extrem de variabile. În zilele noastre este reconsiderat ă importan Ńa mierii pentru
sănătatea oamenilor și animalelor.
În rela țiile dintre plant ă, albin ă, produs apicol și om, mierea constituie unul dintre
produsele apicole ce transmit principiile active co n ținute în nectarul florilor. Mierea prin
factorii nutritivi pe care ii con ține, determin ă, în afar ă de o ac țiune nutritiv ă important ă, o
ac țiune terapeutic ă eficient ă asupra tulbur ărilor și bolilor diferitelor organe, precum și o
ac țiune imuno-biologic ă a organismului.
Printre alimentele energetice care furnizeaz ă
organismului combustibilul necesar func Ńion ării sale, mierea
merit ă f ără îndoial ă primul loc, fiind asimilabil ă imediat,
aproape f ără efort. O lingur ă de miere aduce organismului 60 de
kcal care pot fi transformate în energie într-un ti mp mult mai
scurt decât cel necesar în cazul oric ărui aliment. În cursul
transform ării nectarului în miere, albinele efectueaz ă aceast ă
scindare a moleculelor de zaharuri superioare, scut ind astfel de
aceast ă munc ă aparatul digestiv al omului. Mierea exercit ă totodat ă o binef ăcătoare ac Ńiune
tonic ă și stimulatoare ce u șureaz ă asimilarea altor alimente. Zaharurile din miere – asimilate în
organism- sunt arse complet, pân ă la stadiul de dioxid de carbon și ap ă, eliberând energie în
toate etapele de descompunere prin care trec (1g za h ăr elibereaz ă 4 kcal). Esen Ńial este îns ă
faptul c ă aceast ă cantitate de energie este pus ă în totalitate și imediat la dispozi Ńia
organismului.
Prin bog ăŃia ei caloric ă, mierea prezint ă avantajul c ă permite administrarea unui
num ăr mai mare de calorii într-un volum mai mic de alim ente. Mierea este singurul supliment
alimentar dulce care este calmant chiar și pentru cei predispu și la nervozitate și
hipersensibilitate și, în plus, nu este niciodat ă d ăun ătoare pentru organismul uman. Chiar și
cele mai rebele migrene sunt ameliorate și înl ăturate prin folosirea constant ă a mierii.
Mierea este folosit ă în terapeutic ă pe cale oral ă, sub form ă de aerosoli, prin
electroforez ă și prin aplicarea local ă în urm ătoarele afec țiuni:
-Afec țiuni ale aparatului digestiv : ulcere gastro-duodenale și gastrite hiperacide.
Mierea este indicat ă în special, în tratamentul constipa țiilor atone. Prin hipopotasemie și în
constipa țiile ap ărute în urma regimului hipercarnat sau în constipa țiile putride.
Figura 3. Fagure cu
miere

8

-Afec țiuni hepato-biliare : hepatita toxic ă sau infec țioas ă, banal ă sau cirotic ă,
insuficien ța hepatic ă și ictere post-hepatice. Mierea, prin aportul s ău bogat în glucide, cre ște
rezerva de glicogen hepatic, amelioreaz ă func țiile hepato-celulare și rezisten ța organismului.
-Afec țiuni cardio-vasculare: hipertensiune arterial ă, arteroscleroza și infarctul
miocardic. Prin con ținutul s ău bogat în glucide și vitamine și nul în clorura de sodiu, mierea
are o ac țiune favorabil ă asupra mu șchiului cardic și asupra circula ției coronariene.
-Afec țiuni ale aparatului respirator : laringite, faringite, sinuzite, tranheite și bron șite.
Mirea are o ac țiune antimicrobian ă, antiinflamatoare, antialergic ă, expectorant ă și nutritiv ă,
putându-se administra ca atare sau asociat ă cu lapte cald sau cu ceaiuri pectorale calde.
Tratamentul cu miere se mai poate face prin aerosol i, electroforez ă și prin aplica ții locale;
-Afec țiuni renale : nefropatii glomerulare acute și cronice, inflamatorii sau
degenerative, cistite, pielone.
Produs natural pur, mierea, este indicat ă atât omului s ănătos cât și celui bolnav, ea
fiind recomandat ă și pentru: surmenaj, astenie, anorexie și anemie; îmbun ătățește fixarea
calciului în oase; diferite probleme intestinale: c onstipa ții, ulcer duodenal și gastric (mierea
fiind un excelent remediu, ac ționând ca un pansament gastric); afec țiuni cardiovasculare (
mierea are ac țiune benefic ă asupra mu șchiului cardiac, favorizând circula ția sanguin ă la
nivelul arterelor și diminuând tensiunea arterial ă); afec țiuni dermatologice ( pl ăgi, arsuri,
ulcere, dermatoze) mierea favorizând cicatrizarea; diverse intoxica ții, mierea ac ționând ca un
antidot; oftalmologie (traumatisme și arsuri oculare); hr ănire și hidratarea pielii; frumuse țe;
reduce febra; în diferite afec țiuni hormonale la femei( Infertilitate, Dismenoree, Frigiditate);
ajut ă la refacerea dup ă intoxicarea cu alcool; se utilizeaz ă în alimenta ția pre-operatorie și
refacerea post-operatorie a organismului.
Calit ățile nutritive ale mierii sunt date de compozi ția nectarului, dup ă tipul de floare,
dar calit ățile terapeutice sunt date în mare parte de prelucra rea nectarului în gu șa albinelor. În
urma prelucr ării are loc o îmbog ățire a nectarului în enzime, acizi organici, acetil colina și se
transform ă oligozaharidele, chiar și polizaharidele în compu și mai simpli, preponderent
fructoza și glucoza. Glucoza și fructoza intervin direct în metabolismul uman, el e asigurând
energia necesar ă organismului și favorizând formarea și hr ănirea celulelor nervoase; este
cunoscut ă nevoia de "dulce" la copii și, mai ales, în perioadele de efort intelectual. Mi erea cu
un con ținut mai mare de fructoz ă se men ține în stare fluid ă mai mult ă vreme, pe când mierea
în care predomin ă glucoza cristalizeaz ă foarte repede, uneori la doar câteva s ăpt ămâni de la
recoltare.

9

Mierea, cel mai folosit produs apicol, este tole rat bine sau foarte bine de 99,99% din
popula Ńie. Chiar și cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reac Ńii adverse reale la miere o
pot utiliza în condi Ńii specifice.
Dar mierea are și câteva cazuri specifice în care nu ar trebui folo sit ă. Cea mai
important ă contraindica Ńie a mierii este diabetul . Excep Ńii: mierea de acacia (ce con Ńine
maiales fructoz ă) care poate fi dat ă, în cantit ăŃi mici, diminea Ńa și r ăni ce se vindec ă greu la
diabetici (în uz extern). Mierea este dulce deoarec e con Ńine peste 70% carbohidra Ńi și nu poate
fi dat ă în cantit ăŃi mari acelor persoane ce au sângele "dulce" (hiper glicemic). Totu și, acest
"sânge dulce" este a șa datorit ă unui con Ńinut excesiv în glucoz ă (dextroz ă), de peste 120
mg/100 ml de sânge. Logic, dac ă vom g ăsi o miere cu mai pu Ńin ă dextroz ă și mai mult ă
fructoz ă (levuloz ă) aceasta va fi mai bine acceptat ă de c ătre diabetici. Într-adev ăr, diabeticii
tolereaz ă mierea de acacia mult mai bine, aceasta având o ma re cantitate de fructoz ă. Orice alt
tip de miere cu o compozi Ńie similar ă în carbohidra Ńi va fi de asemenea acceptat ă .
Exist ă o alt ă situa Ńie în care mierea nu este indicat ă: alergia la polen (mai ales cea legat ă
de tractul digestiv). Mierea con Ńine peste 1% polen în compozi Ńie. Persoanele care sufer ă de
aceast ă afec Ńiune nu pot mânca miere deoarece con Ńinutul extrem de sc ăzut în polen poate
conduce la alergii specifice digestive sau respirat orii. Mierea are contraindica Ńii și pentru
pacien Ńii care sufer ă de obezitate, tulbur ări glicoregulatorii, insuficien Ńă pancreatic ă exocrin ă
și pentru pacien Ńii gastrectomiza Ńi. 3

3 Constantin L. Hristea, Mircea Ialomi țeanu – Produsele albinelor în sprijinul s ănătății omului. Redac ția
Publica țiilor Apicole. Bucure ști, 1978. Pag 32.

10

CAPITOLUL II
Biologia și activitatea familiei de albine

II.1. Locul albinei în sistematica zoologic ă
Albinele melifere fac parte din:
Regnul : Animalia (ce este reprezentat de vie țuitoare monocelulare și pluricelulare).
Subregnul : Nevertebrate ( animale f ără coloana vertebrala și fără schelet osos intern).
Încreng ătura : Arthropode ( animale nevertebrate cu picioare arti culate).
Subîncrengatura : Mandibulata (artropode cu mandibul ă).
Clasa: Insecta (artropode cu corpul alc ătuit din cap, torace și abdomen).
Subclasa: Pterygota (insecte care prezint ă pe segmentele toracice 2 și 3 perechii de aripi).
Ordinul: Hymenoptera ( insecte cu aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita
Grupul: Aculeata.
Suprafamilia : Apoidae.
Familia :Apidae
Subfamilia : Apinae.
Tribul: Apini.
Genul : Apis.
Specia : dorsata,florae,cerana, mellifica.
Familia Apidae apar țin ătoare ordinului Hymenoptera, cuprinde: albinele mel ifere (
apis), bondarii ( bombus), albinele cu ac atrofiat( melipona), și toate insectele sociale
vizitatoare ale florilor și consumatoare de polen și nectar. Din aceea și familie mai fac parte și
albinele solitare , albinele parazite, albinele ca re tr ăiesc in colonii.Din genul Apis fac parte
patru specii de albine: albina Indiana uria șă (apis dorsata), albina pitica galbena (apis florea ),
albina Indiana (apis cerana ) și albina melifer ă(apis mellifica).
Aten ția noastr ă se îndreapt ă asupra albinei melifere , aceast ă specie având cea mai
întins ă arie de r ăspândire fiind întâlnit ă pe toate con ținentele și totodat ă având o mare valoare
economic ă datorit ă tendin ței de a acumula mult mai mult ă miere decât le este realmente
necesar. Albinele melifere tr ăiesc în familii ce cuprind trei tipuri de indivizi: o matc ă ce are
lungimea corpului între 15-30 mm, trântori cu lung imea corpului între 13 -16 mm , și albine
lucr ătoare ce au o lungime între 9 și 13 mm. În stare salbatic ă , albina melifer ă î și construie ște
cuibul în scorburile copacilor sau în cavit ățile stâncilor dar datorit ă calit ăților ei productive

11

,comportamentului relativ rascibil și capacit ății dezvoltate de adaptare la mediu și la condi țiile
de între ținere, este între ținut ă în stupi și exploatat ă de c ătre apicultori.
Pe parcursul timpului, sub influen ța climei, a reliefului și a florei ,prin selec ție
natural ă dar și artificial ă s-au diferen țiat o serie de rase de albine melifere care se pot
categorisi în trei grupe și anume : grupul mediteraniano-occidental, grupul a frican și grupul
irano-mediteranean.
Din grupul irano-mediteranean face parte Apis mellifera carpatica (albina carpatic ă).
Care s-a format în condi țiile climatului temperat-contiental, relielului și ță rii noastre.
Caracteristic acesteia este c ă se comport ă lini știt pe faguri (se poate lucra f ără masc ă și fum),
posed ă o slab ă predispozi ție spre furti șag și roire natural ă, recolteaz ă cantit ății mari de hran ă
în interval de timp scurt, are un consum redus de h ran ă în perioada de iernare, famillie au o
dezvoltare rapid ă în perioada de primavar ă ceea ce le permite s ă valorifice bine culesurile
timpurii de nectar; sunt rezistente la condi țiile de iernare îndelungat ă. Lungimea trompei este
de 6,30- 6,44 mm. 4

II.2. Componen ța familiei de albine.
Albinele tr ăiesc în colectivitate în interiorul fiec ărui stup. În stup se afl ă o matc ă, de la
câteva mii p ănă la câteva zeci de mii de albine lucr ătoare
și de la câteva sute la câteva mii de tr ăntori (num ărul
tuturor castelor atinge 60-70 de mii). Albinele luc r ătoare
sunt femele, îns ă de obicei numai matca poate depune
ou ă. Aceast ă mare familie exist ă datorit ă faptului c ă
fiecare membru î și îndepline ște rolul s ău: matca depune
ou ă, iar albinele lucr ătoare aduc hran ă.Colonia de albine
se organizeza cu o singur ă matc ă de stup, restul sunt
90% albine și 10% tr ăntori(perioada aprilie-iunie).

II.2.1. Matca este singura femel ă capabil ă de
reproduc Ńie, de împerechere cu trântorii (în mod obi șnuit se împerecheaz ă cu pân ă la 10
trântori) și s ă depun ă ou ă fecundate (din care vor ie și m ătci sau lucr ătoare) sau nefecundate
(din care vor ie și trântori). Se deosebe ște u șor de celelalte albine prin form ă și m ărime, având
corpul mai lung, capul mai mic și abdomenul foarte dezvoltat și acoperit pân ă la jum ătate de

4 A. M ărghita ș -Albinele și produsele lor, Editura Ceres, 2005- pagina 15
Figura 4. Piramida familiei de
albine

12

aripi. În plin ă activitate de ouat, prim ăvara-vara, cânt ăre ște între 250 și 280 grame. Este cea
mai longeviv ă dintre membrii familiei de albine putând tr ăi pân ă la 8 ani (este îns ă eficient ă
economic doar un an-doi, dup ă care trebuie schimbat ă), este activ ă pe toat ă perioada vie Ńii
putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ou ă în 24 de ore în luna iunie. În aceast ă perioad ă
de pont ă intens ă regina este atent îngrijit ă și bine hr ănit ă de albinele
din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei
hranei, matca este ultima care moare, fiind hr ănit ă cu ultima
pic ătur ă de miere.
Matca este apt ă de împerechere numai pân ă la 20-30 zile de la
eclozionare, dup ă care, în lipsa împereherii, ea depune numai ou ă
nefecundate din care vor ie și doar trântori ("matc ă trântori Ńă "). Nu
părăse ște stupul decât în trei cazuri: dup ă perioada de maturizare,
când trebuie s ă se împerecheze, la întemeierea unei noi familii,
când iese cu o parte din albinele lucr ătoare și trântorii din stup sub form ă de roi și ultima
situa Ńie, când stupul este puternic infestat cu Varroa sa u al Ńi parazi Ńi, bacterii, virusuri, etc.
este urât mirositor fiind impropriu pentru supravie Ńuirea albinelor în stup.

II.2.2. Albinele lucr ătoare sunt, ca dimensiune, indivizii cei mai mici ai fami liei de albine,
femele cu ovarele nedezvoltate, incapabile de repro duc Ńie (în lipsa m ătcii pe o perioad ă mai
mare de timp, ovarele acestora se pot dezvolta și depun ou ă dar din aceste ou ă sterile vor ie și
numai trântori, sunt a șa numitele familii bezmetice). Capul albinei
lucr ătoare are o form ă triunghiular ă iar abdomenul este egal în
lungime cu aripile. Limba le este bine adaptat ă pentru cules, în medie
are 6,4 mm lungime iar picioarele sunt prev ăzute cu panera șe
(corbicule) destinate colect ării și transportului polenului. Albinele
lucr ătoare mai sunt adaptate pentru hr ănirea puietului (au dezvoltate
glandele faringiene), producerea cerii (au glande c erifere), ap ărarea
cuibului (dispun de ac) și pentru supravie Ńuirea pe timpul iernii
(dezvoltarea corpului adipos, un adev ărat rezervor de energie).
Durata de via Ńă a albinei lucr ătoare depinde de gradul de uzur ă ca urmare a
activit ăŃilor intense desf ăș urate de aceasta (cre șterea puietului și activitatea de cules nectar și
polen). Astfel albinele eclozionate în sezonul acti v (din prim ăvar ă, martie pân ă vara, în jurul
lunii august) tr ăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna tr ăiesc pân ă în
prim ăvara viitoare, când se face schimbul de genera Ńii (6-9 luni). Lipsa cre șterii puietului în
Figura 5. Matca
înconjurat ă de
albine
Figura 6. Albine
lucr ătoare pe

13

familie, în aceast ă perioad ă, precum și corpul gras bine dezvoltat le permite s ă tr ăiasc ă atât de
mult.
Num ărul albinelor lucr ătoare dîntr-o familie cu dezvoltare normal ă variaz ă în func Ńie
de sezon. Dac ă la începutul prim ăverii sunt între 10000 și 20000 albine, în timpul verii sunt
între 40000 și 60000 albine iar toamna în jur de 20000-30000 alb ine.

II.2.3. Trântorii reprezint ă masculii familiei de albine, sunt indivizi
ecloziona Ńi din ou ă nefecundate. Corpul lor este mai mare decât al
lucr ătoarelor și a m ătcii, lungimea este aprox. 15-18mm, greutatea
între 200 și 280mg (cel mai obi șnuit 230mg), capul este rotunjit,
antenele trântorului au cu o articula Ńie în plus fa Ńă de cele ale
albinei lucr ătoare cu ochi foarte bine dezvolta Ńi, mirosul sensibil și
vederea adaptat ă la lumina cerului și a z ării, ajutându-i la detectarea
ușoar ă a m ătcilor ie șite la împerechere. Au o tromp ă scurt ă, de aceea nu pot culege cu ea
nectarul floral, în schimb le permite s ă primeasc ă hran ă de la albinele lucr ătoare (în primele 4
zile de via Ńă ) sau să se hr ăneasc ă singuri cu mierea din celulele fagurilor (la matur itate).
Durata de via Ńă a trântorilor este între dou ă și opt s ăpt ămâni și variaz ă în func Ńie de
sezon (activ sau perioad ă de repaus) și de zona geografic ă. Durata total ă de zbor a unui trântor
este, în medie, de 4 ore în perioada de vârf a sezo nului și cca. 2 ore jum ătate spre sfâr șitul
acestuia. Prim ăvara trântorul poate zbura, într-o singur ă zi, aproximativ 24 minute iar vara 36
minute, pe o distan Ńă de peste 7km fa Ńă de stupul de origine.
Trântorii emit un feromon care ac Ńioneaz ă ca un liant pentru apropierea lor în aer, în
timpul zborului de împerechere și în culoarele de zbor și care, de asemenea, atrage regina
virgin ă în zonele de împerechere.
Trântorii nu au ac, glande cerifere și piesele arm ăturii bucale folosite la recoltarea
polenului. Ei nu culeg nectar, nu particip ă la organizarea sau ap ărarea familiei de intru și, nu
contribuie la producerea hranei pentru colonie și nici la polenizare. Rolul principal al
trântorilor este de a împerechea m ătcile și de a asigura astfel perpetuarea speciei. Pe lâng ă
acest rol trântorii mai contribuie, prin prezen Ńa lor pe faguri, la realizarea unui regim termic
optim necesar cre șterii în bune condi Ńii a puietului precum și la ventilarea stupului.
Către sfâr șitul verii, începând cu iulie-august, când albinele se preg ătesc pentru
iernare, trântorii sunt izgoni Ńi din stup de c ătre albinele. 5

5 Informa ție de pe site-ul www.proapicultura.ro
Figura 7. Trântorii
în stup

14

II.3. Morfologia albinei
În familia de albine exist ă trei caste: lucr ătoarele, matca și trântorii. Diferen Ńele dintre
aceste caste sunt de ordinul dimensiunii, formei p ărŃilor anatomice și a caracteristicilor
morfologice specifice:

Albina lucr ătoare Matca Trântorul
Analizând structura și forma corpului albinei se pot distinge urm ătoarele segmente
principale: cap, torace și abdomen.
II.3.1. Capul albinei . Privit din profil, capul apare turtit antero-poster ior, partea
posterioar ă fiind concav ă, dup ă forma toracelui cu care vine în contact, iar parte a anterioar ă
fiind convex ă; privit din fa Ńă , are form ă triunghiular ă la albina lucr ătoare, aproape rotund ă la
trântor și de oval rotunjit la matc ă.Scheletul intern al capului are o structur ă rezistent ă, ceea ce
permite albinelor lucr ătoare s ă-l foloseasc ă și în activit ăŃi ce presupun ac Ńiuni mecanice
dificile, cum ar presarea, compactarea polenului pr oasp ăt în celule.
Cutia cranian ă ad ăposte ște creierul, mu șchii motori (ai antenelor și aparatului bucal) și
glandele salivare. La exterior, pe partea lateral ă a capului se afl ă o pereche de ochi compu și,
mari, frontal sus trei ochi simpli (ocelii), pe fa Ńa anterioar ă, central, se afl ă o pereche de
antene iar pe partea inferioar ă a capului sunt piesele arm ăturii bucale (labrum-ul, cele dou ă
mandibule și proboscisul-trompa). Capul este legat de torace p rintr-un gât membranos,
organele din interiorul capului comunicând cu cele din torace prin foramen , o deschidere
pentagonal ă ad ăpostit ă în gât. Organele interne ale capului . Principalele organe interne ale
capului sunt creierul și ganglionii.
II.3.2. Ochii albinei
Albinele au doi ochi compu și care ocup ă o mare parte a suprafe Ńei capului dând
posibilitatea albinei s ă vad ă cu o deschidere de aproape 180 grade. Fiecare ochi este alc ătuit
din celule individuale – omatidii: corespunz ător lor pe suprafa Ńa acoperit ă de cuticul ă se Figura 8. Diferen Ńele dintre castele de albine

15

observ ă mici fa Ńete hexagonale. Marginile acestora sunt opace, dar suprafe Ńele centrale sunt
transparente și au func Ńie de lentile. Zonele opace ale lentilelor sunt aco perite de peri șori.
Lucr ătoarele au circa 3.500 – 5.500 omatidii îns ă trântorii au un
num ăr de 7.000 – 8600 probabil pentru c ă ace știa au nevoie de
abilit ăŃi vizuale mai bune în timpul împerecherii. Ca la ma joritatea
insectelor, ochii albinelor nu sunt proiecta Ńi pentru imaginii de
înalt ă rezolu Ńie, a șa cum sunt ai no ștri, imaginea creat ă de ei fiind
mai mult un mozaic. Totu și ei sunt mult mai buni decât ochii
no ștri la detectarea mi șcării. De asemenea, albinele au trei ochi
simpli numi Ńi oceli aproape de cre ștetul capului. Ocelii sunt ochi
simpli care ofer ă informa Ńii despre intensitatea luminii.
Percep Ńia vizual ă la albine este realizat ă de cei doi ochi compu și, mari, dispu și lateral
și de cei trei ochi simpli, rotunzi ( ocelii ), situa Ńi în partea dorsal ă a capului, dispu și sub form ă
de triunghi.
II.3.3. Antenele albinelor
Antenele albinelor situate de o parte și de alta a capului con Ńin mii de senzori, unii
specializa Ńi pentru atingere (receptori mecanici), unii pentru miros iar al Ńii pentru gust. Ele
sunt fixate la baz ă prîntr-o membran ă într-un c ăuș
din cuticula capului numit soclu. Partea mai lung ă
ce alc ătuie ște baza antenei se nume ște scapus și
ad ăposte ște organul lui Johnston ce are rol în
echilibrul corpului. Scapus-ul este continuat de
pedicel și flagel (bici). Pe flagel sunt localizate
urm ătoarele organe de sim Ń:
• pentru pip ăit : peri tactili;
• pentru gust : conuri chimioreceptoare;
• pentru miros : pl ăcu Ńe perforate, unele pentru modific ări de temperatur ă, altele pentru
concentra Ńia de acid carbonic de aer;
II.3.4. Cavitatea bucal ă
Aparatul bucal al albinei este format din 3 p ărŃi: buza superioar ă (labrum) , dou ă
mandibule și trompa (proboscisul) și îndepline ște func Ńia de prehensiune, insalivare, aspirare
și conducere a hranei lichide spre faringe. a.Labrumul (buza superioar ă) este o pies ă
Figura 9. Vedere
mozaical ă la
Figura 10. Părțile componente ale
antenei

16

anatomic ă mobil ă, o prelungire chitinoas ă a cutiei craniene, continuat ă cu o por Ńiune
membranoas ă și are rolul de a închide orificiul bucal în partea anterioar ă.
b.Mandibulele sunt dou ă piese scurte și puternice, de form ă concav ă care pot s ă pivoteze în
articula Ńie, putându-se apropia sau îndep ărta de aceasta. Cu ajutorul mandibulelelor albinele
realizeaz ă modelarea
solzi șorilor de cear ă și
construirea fagurilor,
prehensiunea și roaderea
căpăcelelor de cear ă,
prinderea albinelor hoa Ńe
și a celor moarte de aripi,
picioare și evacuarea
acestora din stup,
scuturarea polenului de pe anterele florilor, despr inderea porpolisului de pe mugurii de plop,
salcie și desc ărcarea acestuia de pe picioarele albinelor culeg ătoare,etc.
c.Trompa este format ă din dou ă maxile și o buz ă inferioar ă (labium ). Acestea sunt piese
independente care intervin în recoltarea hranei lic hide, a nectarului și a apei, prin aspira Ńie sau
lins. Trompa mai este folosit ă în schimbul de hran ă (miere, l ăpti șor de matc ă) între
lucr ătoare, matc ă și trântori, de asemenea pentru linsul feromonilor d e pe corpul m ătcii și
transmiterea lui mai departe, spre alte lucr ătoare.Lungimea trompei este diferit ă în func Ńie de
rasa albinelor și, atunci când este întins ă, variaz ă între 5,3 și 7,2mm. În medie, la albinele
noastre, autohtone, este de 6,5-6,6 mm.
Maxilele se compun din dou ă lamele chitinoase, cardo sau submaxilare , o pies ă de
leg ătur ă între maxile și labium, șaua (lorum ), o pies ă bombat alungit ă ( stipes ), un lob intern
(lacinia ), un lob extern acoperit de peri tactili ( galea ) și un maxilar rudimentar.
II.3.5. Toracele . Toracele este centrul locomo Ńiei:
El este format din trei segmente care sus Ńin cele dou ă perechi de aripi și cele trei
perechi de picioare și care ad ăpostesc în interior mu șchii zborului. Albinele au 2 perechi de
aripi și trei perechi de picioare. Picioarele sunt foarte versatile.Prima pereche are o perie
pentru cur ăŃirea antenei; perechea a doua are la partea inferio ar ă a tibiei un spin care este
folosit la desc ărcarea înc ărc ăturii de polen sau de propolis; a treia pereche are urm ătoarea
alc ătuire: articula Ńia tibio-tarsian ă plat ă formeaz ă o pens ă: pe fa Ńa intern ă – peria și pieptenul
ce servesc la culegerea polenului: pieptenul care se afl ă la partea terminal ă a tibiei pe fa Ńa
Figura 11. P ărțile anatomice ale aparatului bucal

17

intern ă; peria care se afl ă pe bazitars și constă din dou ă rânduri aliniate de peri; pe fa Ńa extern ă
– tibia are o cavitate alungit ă înconjurat ă de peri lungi și fini iar în centru un p ăr scurt și rigid
în jurul c ăruia se formeaz ă ghemotocul de polen înghesuit de pensa tibio-tarsi an ă: co șule Ńul;
ultima parte tarsian ă este la fel pentru toate perechile de picioare la extremitatea c ăreia se afl ă
dou ă cârlige duble între care se afl ă o ventuz ă – empodiul sau pulviul. Cu ajutorul acestora
albina se poate deplasa pe orice fel de suprafa Ńă , de la scoar Ńă de copac la sticl ă. Toracele este
compus din 4 inele chitinoase, strâns legate între ele, de culoare cafenie și acoperite de peri
fini.
Aceste segmente chitinoase ale toracelui albinei sunt: protoraxul , mezotoraxul ,
metatoraxul și porpodeum -ul. Fiecare din aceste segmente prezint ă o por Ńiune dorsal ă ( tergum
sau tergit ) și o por Ńiune ventral ă ( sternum sau sternit ), între ele fiind dispus ă pleura .
II.3.6. Aripile
Cele dou ă aripi, la albin ă, sunt situate pe mezotorax și metatorax, lateral, în partea
superioar ă a toracelui. Articula Ńiilor mobile cu care sunt prinse de torace permit e fectuarea
unor mi șcări foarte variate,
mi șcări folosite la zbor, la
ventila Ńia, aerisirea stupului și
la crearea curen Ńilor de aer
necesari evapor ării surplusului
de ap ă din miere, a surplusului
de dioxid de carbon din
aer,etc.Aripile au un aspect lucios, m ătăsos, sunt transparente, membranoase, str ăbătute de
nervuri chitinoase, ramnificate (tuburi aflate într -o re Ńea comun ă, ce comunic ă între ele, al
căror lumen se mic șoreaz ă în mod gradat, spre marginile aripii).De la baza a ripii pornesc
patru nervuri: costala (ce m ărgine ște partea anterioar ă), subcostala (dedesupt de costal ă și
paralel ă cu aceasta), mediana (la mijlocul aripii) și anala (dispus ă spre marginea posterioar ă a
aripii). Albina bate din aripi de 200 de ori pe sec und ă. Pentru a atinge o astfel de frecven Ńă
mare de b ătăi/sec. albina se folose ște de mu șchii toracici, de mu șchii zborului, mu șchi ce sunt
controla Ńi nervos s ă se contracte de mai multe ori la fiecare impuls ne rvos.Viteza de zbor și
distan Ńa pe care o poate str ăbate în zbor albina depind de nivelul energetic al mu șchilor
toracici. Energia pentru zbor este furnizat ă prin metabolizarea nectarului. Raza de zbor util ă a
unei albine lucr ătoare este de 1,5 kilometri, dar în caz de necesita te (lipsa culesului de nectar
Figura 12. Aripa la albin ă

18

și polen în apropiere), pentru a ajunge la aceste su rse de hran ă poate parcurge distan Ńe de 10-
12 kilometri, desigur cu consum mare de rezerve de hran ă, de energie.
II.3.7. Picioarele
În prinicipal organe de locomo Ńie,
picioarele sunt folosite și pentru
recoltarea polenului și a
propolisului.Piciorul albinei este format
din urm ătoarele segmente: coxa ,
trocanterul , femurul , tibia și tarsul .
II.3.8. Abdomenul
Abdomenul este alc ătuit din șase inele la
matc ă și lucr ătoare și șapte inele la
trântor. Inelele evolueaz ă astfel din cele
10 segmente ale larvei din care cauz ă
abdomenul albinei adulte const ă din 10
segmente. Primul numit și propodeum este sudat la torace; urm ătoarele șase se disting foarte
bine fiind vizibile; al optulea se afl ă în interiorul celui de-al șaptelea și are rolul de a sus Ńine
acul; al nou ălea formeaz ă pl ăcile acului; al zecelea formeaz ă anusul.
6

6 Informa ție de pe site-ul www.proapicultura .ro
Figura 13. Componen ța piciorului
Figura 14. Morfologia albinei

19

II.4. ACTIVT ĂȚI ÎNTREPRINSE DE ALBINE
II.4.1. Hrana albinelor
Hrana albinelor const ă din nectarul prelucrat în miere, polenul prelucrat în p ăstur ă și
din l ăpti șorul de matc ă. Pe lâng ă aceste produse, albinele, ca s ă tr ăiasc ă, consum ă și ap ă.
A. Nectarul este secretat de glandele nectarifere ale florilor. Este un produs complex
ce se prezint ă sub forma unei solu Ńii dulci, glucidice, având o concentra Ńie de zah ăr diferit ă, în
func Ńie de specia de plant ă care l-a produs, de umiditatea și temperatura aerului (condi Ńiile de
clim ă). Cel mai concentrat nectar îl produc plantele mel ifere la care tubul corolei lipse ște, în
condi Ńii de temperatur ă ridicat ă și umiditate sc ăzut ă. Albinele prefer ă nectarul în concentra Ńie
de 50%. Nectarul este aspirat din flori cu ajutorul trompei și depozitat în gu șă . Ajunse la stup,
culeg ătoarele regurgiteaz ă nectarul colectat și îl dau altor albine, sau, în cazul unui cules de
mare intensitate, cum este cel de salcâm, îl depozi teaz ă, singure, direct în celule.
Transformarea nectarului în miere se face pe cale fizic ă (prin ventila Ńie, prin
intermediul căreia se realizeaz ă eliminarea surplusului de ap ă pân ă la o concentra Ńie de 18%)
și pe cale biochimic ă (transformarea zaharozei în fructoz ă și glucoz ă prin ac Ńiunea invertazei
elaborate de glandele faringiene ale albinelor mai în vârst ă de21 zile). Pentru ca procesul de
evaporare a apei s ă se desf ăș oare mai repede, nectarul este împr ăș tiat de albine în cât mai
multe celule, astfel suprafa Ńa de evaporare este mai mare. Regurgitarea repetat ă a nectarului
favorizeaz ă transformarea nectarului în miere, nectarul îmbog ăŃindu-se cu diferitele substan Ńe
din glandele salivare ale albinelor tinere. Pentru albine, mierea reprezint ă unica surs ă de
energie.
B. Polenul , denumit și "pâinea albinelor" este recoltat de pe flori cu p iesele bucale,
gr ăuncioarele de polen fiind umectate și lipite cu miere regurgitat ă din gu șă , preluat apoi cu
picioarele anterioare și depozitat pe panera șele picioarelor posterioare sub form ă de
ghemotoace.
Odat ă ajuns ă în stup, albina depoziteaz ă polenul cules în celulele fagurelui. Ea
introduce pintenul de la membrul mijlociu pe sub sf erul ă și se debaraseaz ă astfel de
ghemotocul de polen, dup ă care îl preseaz ă cu capul, pentru eliminarea aerului. Dup ă ce dou ă
treimi din celul ă sunt ocupate cu polen tasat, albinele pun deasupra acestuia un strat sub Ńire de
propolis. În timpul unui cules intens celulele sunt completate cu miere pân ă la umplere și apoi
sigilate cu un capac de cear ă. În lipsa aerului polenul intr ă într-un proces de fermenta Ńie
lactic ă transformându-se în p ăstur ă.

20

C. Apa este un component vital al hranei albinei, fiind un element indispensabil vie Ńii.
Corpul albinelor este format din ap ă în propor Ńie de 75-80%. Hemolimfa are un con Ńinut de
90% ap ă. Apa consumat ă de albine provine din nectar sau de la sursele de ap ă disponibile în
zon ă. Ea particip ă la producerea l ăpti șorului de matc ă și la reglarea temperaturii cuibului în
zilele c ălduroase de var ă (albinele sacagi Ńe aduc ap ă în stup și, prin ventilare, cuibul se
răce ște).

II.4.2. Zborurile de orientare.
La primul zbor albinele tinere ie șite zboar ă în imediata apropiere a stupului fiind
îndreptate cu capul spre stup pentru a memora pozi ția acestuia fa ță de obiectele
înconjur ătoare. În acedst timp ele elibereaz ă excrementele acumulate în rect în perioada
scurs ă de la eclozionarea lor. În zborurile urm ătoare se prelunge ște atât durata cât și raza de
zbor, fiind memorate obiectele de orientare aflate pe parcurs. Zborurile de orientare sunt
efectuate pe timp c ălduros și însorit și asigur ă trecerea treptat ă de la activit ățile din stup la
cele din afara acestuia ( activitare de culeg ătoare).

II.4.3. Activit ăți legate de cuib
Cuibul este spa Ńiul în care tr ăie ște și se perpetueaz ă familia de albine. Albinele au
preferat pentru construc Ńia celulelor forma hexagonului regulat deoarece ace ast ă form ă
geometric ă are perimetrul cel mai mic, are un num ăr mai mare de pere Ńi
comuni, ceea ce economise ște material la construc Ńia lor și asigur ă cea mai
mare rezisten Ńă la rupere în cazul umplerii inegale a celulelor în l ăturate.
Fagurii sunt a șeza Ńi vertical și șunt, în general, paraleli. Distan Ńa dintre
faguri este de 12 mm, acest spa Ńiu permi Ńând trecerea cu u șurin Ńă a
albinelor și efectuarea diferitelor lucr ări în stup. În restul stupului spa Ńiul
necesar circula Ńiei este de 8mm, spa Ńiile mai mari decât aceast ă dimensiune
fiind blocate de c ătre albine cu construc Ńii de cear ă iar spa Ńiile mai mici propolizate.
Pe fagure sunt mai multe tipuri de celule. Dup ă m ărime, form ă și destina Ńie, celulele
pot fi categorizate în: celule de lucr ătoare, de trântori, de m ătci (botci) și celule intermediare.

A. Climatizarea cuibului.
Albina izolat ă se comport ă ca majoritatea poichilotermelor, neavând posibilit atea
men ținerii constante a temperaturii corpului. În schimb prin gruparea a cel pu țin 50 sau 100
Figura 15.
Celule de
lucr ătoare

21

de albine se realizeaz ă un ghem care poate climatiza cuibul. În interiorul cuibului temperatura
nu este uniform ă. Punctul sensibil îl constituie cuibul cu puiet, a c ărei temperatur ă, indiferent
de sezon, se men ține la 34-35 °C în partea sa central ă, ceva mai mic ă c ătre marginile acesteia,
iar în afara cuibului temperatura este de 25 °C.
Albinele aflate la exteriorul ghemului formeaz ă un înveli ș protector și periodic intr ă în
interiorul ghemului pentru a se înc ălzii, locul lor fiind luate de alte albine. O albin ă izolat ă nu
suport ă mult timp o temepratur ă sub 8 °C, deoarece devine imobil ă și moare de frig. Vara ,
albinele sunt obligate s ă lupte deseori împotriva excesului de c ăldur ă.
Dac ă iarna caloriile sunt produse pe seama consumului d e miere, pierderea c ăldurii,
vara, se realizeaz ă prin evaporarea apei. Apa adus ă în stup de culeg ătoarele specializate, este
preluat ă între piesele bucale de albinele din stup, care o expun la curentul de aer ob ținut
prîntr-o ventila ție energic ă f ăcut ă la urdini ș de mai multe albine, prin care aerul umed și
înc ălzit din interior este aspirat.
Climatizarea stupului se refer ă și la reglarea umidit ății relative, știindu-se c ă puietul nu
suport ă usc ăciunea. Asigurarea umidit ății relative se realizeaz ă tot pe seama activit ății
albinelor.

B.Cur ățirea celulelor și a cuibului.
Albinele cur ăță cuibul sco țând în afara stupului resturile de cear ă, cristale de miere,
puiet sau albine moarte, p ăstur ă și alte resturi. Resturile men ționate sunt apucate cu
mandibulele, iar în cazul corpurilor mai mari coope reaz ă 2-3 albine pentru înl ăturarea din
cuib. Corpurile u șoare sunt duse în zbor cât mai departe de stup. Alb inele cur ăță , netezesc și
lustruiesc marginile și interiorul celulelor în vederea cre șterii unei alte genera ții de puiet.

C. Hr ănirea larvelor.
a. Hr ănirea larvelor de matc ă.
Larvele de matc ă sunt crescute în botci, fiind hr ănite din abunden ță cu l ăpti șor, astfel
încât aceast ă secre ție r ămâne în botci chiar dup ă c ăpăcirea acestora. Num ărul de hr ăniri cre ște
odat ă cu vârsta larvelor: larvele de o zi primesc hrana de 13 ori pe or ă, cele de 3 zile de 16 ori,
cele de 4 zile de 25 de ori. La fel, durata medie p entru hr ănirea unei larve cre ște odat ă cu
vârsta acesteia. Num ărul total de hr ăniri pe întreaga perioad ă larvar ă este de 1600, iar ca timp
însumeaz ă 17 ore. Larva în vârst ă de 6-12 ore prime ște la fiecare hr ănire circa 1,13 mg

22

substan ță transparent ă și 0,81 mg substan ță albicioas ă. Cantitatea total ă de hran ă primit ă de o
larv ă este de aproximativ 1,5g .
Pân ă la vârsta de 3 zile, larvele de matc ă primesc mai mult ă substan ță albicioas ă, iar în
continuare încep s ă primeasc ă mai mult ă substan ță transparaent ă. Prima substan ță reprezint ă
un amestec al secre țiilor glandelor hipofaringiene și mandibulare ale albinelor doici, iar cea
de-a doua un amestec de secre ție a glandelor hipofaringiene și miere. Proteinele incluse în
lăpti șorul de matc ă provin din secre ția glandelor hipofaringiene.Con ținutul în proteine în
substan ța albicioas ă este de 140,5 mg/g, iar în cea transparent ă de 110,0 mg/g.
În primele 3-4 zile de via ță , ritmul de dezvoltare a larvelor de matc ă este mai lent
decât a larvelor de lucr ătoare, dup ă care acest ritm se intensific ă, larvele ajungând la greutatea
de 300-322 mg.
b.Hr ănirea larvelor de albine lucr ătoare.
Larvele tinere de lucr ătoare primesc, ca și cele de matc ă, o hran ă compus ă din dou ă
frac țiuni: una transparent ă și alta l ăptoas ă, raportul între ele fiind de 4 :1. Numai larvele d e
lucr ătoare din care se cresc m ătci de salvare primesc hran ă compus ă în raport 1:1. Num ărul de
hr ăniri este mai mic decât în cazul larvelor de matc ă, de numai 143 cu o durat ă total ă de 110
minute pe întreaga perioad ă de hr ănire larvara.
Peste vârsta de 3 zile, larvele primesc pe lâng ă componenta transparent ă o hran ă de
culoare g ălbuie care con ține polen (l ăpti șor de lucr ătoare modificat). Hr ănirea cu secre ția alb ă
se observa rareori. Gr ăuncioarele de polen sunt probabil încorporate în l ăpti șorul de lucr ătoare
modificat atunci când doicile îi adaug ă acestuia hrana din gu șă care con ține miere și polen.
Polenul ad ăugat nu furnizeaz ă mai mult de 1:10 din necesarul de azot al larvei i nici nu
constituie un element esen țial pentru hrana larvelor de lucr ătoare, deoarece familiile normale
lipsite de polen o perioad ă scurt ă de timp pot cre ște puiet chiar dac ă sunt hr ănite numai cu
sirop de zah ăr. Ștef. Laz ăr, 2002).
c.Hr ănirea larvelor de trântori
Larvele de trântor sunt mai dezvoltate decât cele de lucr ătoare, cânt ărind 384 mg fa ță
de 159 mg și primesc mai mult ă hran ă în timpul dezvolt ării lor -9,6 mh fa ță de 1,7 mg per
celul ă.Hrana pentru larvele tinere este alb l ăptoas ă și nu prezint ă polen, fiind un amestec de
dou ă substan țe-una transparent ă și alta alburie. Compozi ția ei este similar ă hranei larvelor din
celelalte caste.

23

D. Ap ărarea cuibului.
Ap ărarea cuibului este asigurat ă de lucr ătoarele din stup și de un grup specializat de
albine postate la urdini ș și pe scândura de zbor. O albin ă în pericol emite semnale de alrm ă
care provoac ă congenerelor sale agresiune și atac ă orice intrus prin în țepare. Perceperea
stimulilor de alarm ă, face ca celelalte lucr ătoare s ă î și umple gu șa cu miere în 60 -90 secunde.
Sim țul mirosului joac ă un rol important în recunoa șterea albinelor din aceea și colonie care au
acces în stup, în timp ce albinele hoa țe sau str ăine nu au acces. O situa ție special ă se întâmpl ă
când culeg ătoarele r ătăcite, care sunt înc ărcate cu hran ă se îndreapt ă spre un stup str ăin ele
emit un sunet de apel (bâzâit specific) care calmea z ă agresivitatea paznicilor l ăsându-le
accesul liber. Num ărul albinelor de paz ă este mai mare în timpul perioadelor lipsite de cul es și
mai mic în timpul culesurilor abundente.
Legat de vârst ă, agresivitatea e mai pronun țat ă la albinele b ătrâne decât la cele tinere.
Cre ște deasemenea agresivitatea la albinele r ămase orfane o perioad ă mai mare de timp.
Culorile închise, simple provoac ă o agresivitate mai mare decât culorile luminoase, deschise,
iar în privin ța dimensiunilor agresorilor, albinele nu îi atac ă când sunt în general , mai mici
decât ele. Mirosul de venin și al transpira ției animalelor excit ă foarte puternic albinele
făcându-le agresive. În timpul roitului lucr ătoarele care au plecat cu gu șile pline de miere nu
sunt agresive și nu în țeap ă pân ă în momentul în care si-au g ăsit ad ăpost, iar cele din familia
roit ă, r ămasă temporar f ără matc ă devin agresive. Agresivitatea albinelor din roi cr e ște odat ă
cu apari ția primelor lucr ătoare și dezvoltarea popula ției.
Docilitatea albinelor cre ște în momentul în care începe cre șterea m ătcilor.
Excitabilitatea albinelor este mai redus ă pe timp calm fa ță de timpul instabil și vântos.
Agresivitatea albinelor pare s ă se declan șeze nu atât sub influen ța modific ărilor de
temperatur ă, a intensit ății luminoase și a adverselor, ci sub influen ța modific ărilor în
lungimile de unde electromagnetice și poten țialului electric din atmosfer ă care înso țesc
fenomenele men ționate.

E.Aprovizionarea cuibului cu ap ă.
Cantit ăți mai mari de ap ă sunt aduse de c ătre albine mai ales în perioada cre șterii
puietului, prim ăvara când este folosit ă la diluarea rezervelor de miere necesare hr ănirii
puietului și în perioadele de ar șiță când este folosit ă pentru nevoile organismului și
climatizare cuibului. La apari ția culesurilor abundente num ărul albinelor ocupate cu
aprovizionarea cu ap ă se reduce. Cantitatea maxim ă adus ă de albin ă este de 50 mg, iar media

24

de 25 mg. Num ărul maxim de zboruri dup ă ap ă a fost înregistrat de 144/zi iar în medie circa
50-70 /zi.

F.Diviziunea muncii la albine.
Efectivul numeros al unei famili de albine este con stituit din indivizi de vârste diferite:
circa o treime albine b ătrâne și dou ă treimi albine tinere. În cursul vie ții albinele desf ăș oar ă
mai multe activit ăți legate în general de vârsta pe care o au.
– Albinele tinere de 1-2 zile se ocup ă cu cur ățirea celulelor și înc ălzirea puietului.
– Albinele între 3-12 zile constituie grupa albinelor doici care se ocup ă cu hr ănirea
puietului. La aceste albine glandele hipofaringiene sunt bine dezvoltate. Un grup de
10-12 albine înso țesc matca pe care o hr ănesc cu l ăpti șor de matc ă. Asemenea grup se
constituie în suit ă pe fiecare fa ță a fagurelui sau alt fagure unde a trecut matc ă;
– Albinele de la 12 -18 zile construiesc fagurii;
– Albinele de la 18-21 de zile asigur ă paza și ventila ția;
– Albinele de la 21 -35 zile sunt albine culeg ătoare care activeaz ă mai mult în afara
stupului;
Aceat ă diviziune a muncii nu este strict ă deoarece când necesit ățile familiei se modific ă
succesiunea și reparti ția muncii se schimb ă în func ție de nevoile momentului.

G.Rela țiile de nutri ție între albine
În interiorul coloniei de albine exist ă rela ții de nutri ție prin care hrana este trecut ă de
la un individ la altul, mecanism cunoscut în biolog ie sub numele de trofalaxie, care are rolul
de a asigura atrac ția reciproc ă între indivizi, contribuind la coeziunea și integritatea biologic ă
a familiei. Principalul mijloc de transport al meta bolismului albinelor îl reprezint ă hemolinfa
care, pe lâng ă rolul de transportor al substan țelor nutritive c ătre organe, prin rela țiile de
nutri ție ajut ă la realizarea a șa numitei „circula ții sociale” prin care se mediatizeaz ă
comportamente și reac ții fiziologice diverse.
Rela țiile de nutri ție între albine reprezint ă acte reflexe în ăscute. În sprijinul acestei
afirma ții, cercet ătorii( Free ,1960) arat ă c ă între albinele recent eclozionate și izolate de restul
familiei, au loc rela ții de nutri ție lipsite de precizia manifestat ă la albinele vârstnice, unde a
intervenit și înv ățarea. 7

7 Marian Bura, Silvia P ătruic ă, Vlad Alexandru Bura – Tehnologie apicol ă, Editura Solness, Timi șoara 2005,pag
130-190.

25

II.5. Bolile, d ăun ătorii și intoxica țiile albinelor
Albinele, ca și orice organisme vii, se pot îmboln ăvi de diferite boli. Acestea, prin
mortalitea pe care o produc în rândul indivizilor c oloniei, reduc num ărul albinelor și prin
aceasta familiile de albine se depopuleaz ă, devenind neproductive. În multe cazuri, se pierd
familii sau chiar stupini întregi, deci se produc p agube însemnate atât pentru apicultori cât și
pentru economia na Ńional ă (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în p olenizarea culturilor
entomofile). De aceea, depistarea bolilor albinelor , prevenirea și combaterea lor au o
importan Ńă deosebită în apicultur ă. Bolile albinelor se pot împ ărŃi în boli contagioase,
necontagioase și intoxica Ńii .
Bolile contagioase , la rândul lor, se grupeaz ă în: virotice (puietul în sac, boala
neagr ă); bacteriene (loca american ă, european ă, septicemia, paratifoza); micotice
(ascosferoza, aspergiloza,melanoza); parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza,
varrooza, senotainioza, triunghiulinoza). Locca european ă este o boal ă a puietului de albine,
răspândit ă pe tot globul, care apa prim ăvara timpuriu și se men Ńine pân ă toamna când
înceteaz ă cre șterea puiet. Varrooza (Varrooa jacobsoni) . Aceast ă boal ă este o ectoparazitoz ă
atât a albinelor adulte cât și a puietului, în special a celui de trântor. Boala a fost descoperit ă
în anul 1904 în insula Java, de c ătre E. Jacobson de unde s-a extins practic în toat ă lumea, în
Europa fiind semnalat ă pentru prima dat ă în anul 1967. Varrooza este o boal ă ascuns ă,
parazitul acesteia poate exista în stup timp de mai mul Ńi ani f ără s ă se constate o mortalitate
anormal ă, pân ă în ziua în care infestarea masiv ă duce la moartea rapid ă a familiei.
Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoa Ńe, a trântorilor, a roilor și a fagurilor cu puiet,
precum și prin practicarea stup ăritului pastoral.
Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin: puietul r ăcit; boala de mai;
diareea albinelor; anomaliile m ătcilor.
Dăun ătorii albinelor sunt: găselni Ńa; fluturele "Cap de mort"; viespile; lupul
albinelor; furnicile; prigoriile; cioc ănitorile; șoarecii.
La albine, intoxica Ńiile se pot produce cu: Intoxica Ńia cu polen; Intoxica Ńia cu nectar;
Intoxica Ńia cu mierea de man ă; Intoxica Ńia cu medicamente; Intoxica Ńia cu pesticide.
Intoxica Ńia cu mierea de man ă se manifest ă mai ales în timpul iernii și la începutul
prim ăverii, dar poate apare în tot sezonul activ, ori de câte ori albinele culeg acest produs. În
lipsa nectarului floral, albinele recolteaz ă mana în cantit ăŃi mari și o prelucreaz ă în miere de
man ă, care apoi este depozitat ă în faguri ca rezerv ă de hran ă.

26

CAPITOLUL III – PRODUSE APICOLE
III.1. Polenul
Polenul se g ăse ște sub forma unui praf foarte fin în anterele flori lor. Este alc ătuit din
gr ăuncioare de diferite forme și culori caracteristice fiec ărei
plante. Se deosebe ște prin forma suprafe Ńei exterioare, prin
con Ńinutul diferit în substan Ńe nutritive, vitamine etc. Polenul
poate fi ob Ńinut prin recoltarea direct ă de c ătre om, de la plantele
care au cantit ăŃi mari sau cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de
polenul recoltat direct de om, polenul ob Ńinut cu ajutorul
albinelor este mult mai valoros, deoarece este adun at de la mai
multe flori (poliflor) la care albinele au
mai ad ăugat nectar și saliv ă. În medie, albina poate aduce la un
zbor 12-15 mg polen, adic ă aproximativ 1/10 din greutatea ei
corporal ă. Singurul mijloc de a ob Ńine polen pur în cantit ăŃi
importante și în condi Ńii economice acceptabile este folosirea
colectorului de polen . Colectoarele sunt dispozitive care se fixeaz ă
la urdini ș, având orificii prin care albinele sunt obligate s ă treac ă
la intrarea în stup. Datorit ă frec ării de marginile acestor orificii,
polenul se scutur ă pe un gr ătar de unde cade în t ăvi. Cele dou ă
rânduri de orificii prin care albinele sunt nevoite s ă treac ă ca s ă p ătrund ă în stup sunt a șezate
la distan Ńă de 5 mm. Colectoarele de polen în timpul culesului mare se scot. Polenul recoltat
în colector, odat ă uscat, este mult diferit de cel care se poate cule ge direct de pe staminele
florilor. Practic, albina culeg ătoare nu-și poate confec Ńiona ghemotoacele de polen f ără a
ad ăuga polenul cules de pe antene, un liant care le d ă coeziunea indispensabil ă pentru a se Ńine
în co șule Ńele celei de a treia perechi de picioare. Acest lia nt este un amestec de nectar sau de
miere cu saliv ă. Se știe c ă aceast ă saliv ă este bogat ă în enzime și în substan Ńe diverse. Polenul
din ghemotoace este deci un produs mixt, vegetal și animal. În consecin Ńă nu este prea u șor s ă
deosebe ști, dintre propriet ăŃile polenului din ghemotoace, pe cele care provin d e la plant ă de
cele care provin de la insect ă
Polenul con Ńine de 20 de ori mai multa vitamina A decât morcovu l, și tot asemenea
provitamina A. Con ține și Vitamina E care are efect în reducerea par Ńial ă a afec Ńiunilor
provocate de bioxidul de carbon și de bioxidul de sulf, gaze atât de periculoase pen tru
or ăseanul zilelor noastre.
Figura 16.
Granule de Polen
Figura 17.
Albin ă lucr ătoare
înc ărcat ă cu polen

27

III.2. P ăstura
Dup ă ce polenul este adus în stup de c ătre albinele culeg ătoare, este depozitat în celule
apoi presat cu capul pân ă ocup ă 1/3 din în ălŃimea celulei. P ăstura, pe lâng ă polen, con Ńine și
substan Ńe nutritive provenite din saliva lucr ătoarelor, folosit ă ca liant pentru gr ăuncioarele de
polen culese de pe anterele florilor.
Păstura este hrana de baz ă a puietului, fiind bogat ă în proteine, glucide și s ăruri minerale,
provenit ă din polenul florilor. Faptul c ă p ăstura are o compozi Ńie mai sc ăzut ă decât polenul în
proteine și gr ăsimi și mai bogat ă în zah ăr și acid lactic permite o conservare mai bun ă. P ăstura
se recolteaz ă din faguri prin trei metode:
1) prin t ăierea în fâ șii a fagurilor cu p ăstura, de unde aceasta se scoate foarte u șor, sau 2) prin
retezarea celulelor și 3) prin refrigerarea fagurilor și sf ărmarea cerii. În cazul fagurilor noi se
poate recolta p ăstura și prin refrigerarea acestora. La rece ceara devine casant ă și se poate
sf ărma. P ăstura este folosit ă în stupin ă, în industria farmaceutic ă, în special pentru ob Ńinerea
vitaminelor naturale. De asemenea se mai întrebuin Ńeaz ă și în medicin ă pentru tratarea a o
serie de maladii ale sistemului nervos, endocrin și în avitaminoze.

III.3. Propolisul vine de la cuvintele grece ști pro = pentru, polis
= cetate și putea fi tradus liber ca un complex de substan Ńe destinat
ap ărării cuibului, în special, în vederea iern ării. Albinele îl
recolteaz ă de pe diferite plante (cire ș, vi șin, plop, brad, molid etc.) și
îl transport ă în cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astup ă
cr ăpăturile stupilor și acoper ă cadavrele d ăun ătorilor pe care îi
răpun în interiorul stupului (melci, șoareci, șopârle, bondari) sau
cadavrele albinelor moarte pe care nu le pot scoate în afara stupului.
Din observa Ńiile f ăcute asupra modului cum strâng albinele propolisul s-a constatat c ă
acestea adun ă propolisul de diferite culori (alb, galben, ro șu, verde, brun etc.) și îl transport ă
ca și pe polen pe picioru șele posterioare. Limba nu este utilizat ă nici la colectarea și nici la
aplicarea propolisului.
Tendin Ńa de propolizare a albinelor este un caracter de ra s ă sau ecotip și depinde chiar
de însu șirile individuale ale unor familii de albine. Trebu ie men Ńionat, de asemenea, c ă
speciile Apis florea și Apis dorsata nu folosesc propolisul iar unele ra se din specia Apis
mellifera ca Apis mellifera Lamarkii nu adun ă propolis.

Figura 18. Rame
țesute cu propolis

28

III.4. Ceara este o secre Ńie a albinei lucr ătoare. Când este emis ă de
glandele ceriere ea este perfect alb ă și curat ă. Utilizat ă ca material de
construc Ńie în stup, ea se încarc ă progresiv cu substan Ńe care-i schimb ă
profund compozi Ńia și, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate
nuan Ńele de galben, pe urm ă de brun ajungând aproape neagr ă dup ă
câ Ńiva ani. Compozi Ńia chimic ă a cerii este foarte stabil ă dac ă se
considerare produsul pur, a șa cum este secretat ă de glande. Varia Ńi
foarte slabe de la o ras ă de albine la alta. Nu se noteaz ă varia Ńii semnificative decât între
diferitele specii ale genului Apis.

Tabelul nr.1 Propriet ăŃile fizico-chimice ale cerii, urm ărite la preluarea de la produc ător:

Specificare Calitatea
Superioar ă,I și a II-a a III-a
Corpuri str ăine și adaosuri provenite din
falsific ări lips ă lips ă
Densitate relativ ă la 20°C 0,956-0,970 0,930-0,964
Punct de topire (prin alunecare)°C 64-66 62-65
Indice de duritate (grade) 25-30 29-48
Indice de refrac Ńie, n 20 D 1,4430-1,4571 1,4430-1,4490
Indice de aciditate, mg KOH/g 17,50/21,40 17-20
Indice de saponificare, mg KOH/g 87-102 84-94
Indice de esteri, mg KOH/g 70-83 68-78
Materii volatile la 105°C %max. 1 1
Indice de raport 3,50-4,40 3,50-4,50
Indice Buchner, mg KOH/g 2,50-4,10 –

În condi Ńii obi șnuite, 1 kg albine tinere doici pot produce cc. 0,5 kg cear ă și hr ăni
26.000 larve, cl ădind cu repeziciune faguri; pentru elaborarea solzi șorilor de cear ă este
necesar ă p ăstrarea unei temperaturi constante de 34-35 °C, tem peratur ă ce este p ăstrată în
interiorul ciorchinelui format de albinele cerese; c ăpăcelul unei celule cu puiet este constituit
din 58% cear ă, 40% mas ă brut ă celuloz ă și 20% polen și ap ă, cantitatea de cear ă din c ăpăcelul
unei celule cu miere fiind mult mai mare; punctul d e topire a cerii difer ă și în func Ńie de
materia prim ă din care ceara este extras ă:

Figura 19. Cear ă

29

III.5. Veninul de albine este o substan Ńa complex ă, un produs de secre Ńie al albinei
lucr ătoare și al m ătcii, un amestec al secre Ńiei glandelor de venin care concur ă la formarea
aparatului vulnerant. Este stocat în punga de venin și eliminat la exterior în momentul
în Ńep ării, servind împreun ă cu acul la ap ărare (acul la albina lucr ătoare este un ovipozitor
modificat pentru func Ńiile de ap ărare) și eliminarea du șmanilor (m ătcilor concurente, a
albinelor hoa Ńe, a animalelor și insectelor care vreau s ă pr ădeze stupul, etc.). În Ńep ăturile
albinelor reprezint ă un act reflex de autoap ărare și se materializeaz ă prin folosirea organului
specializat pentru func Ńia de ap ărare, format din partea vulnerant ă cu punga
de venin, partea motoare și glandele secretoare de venin. Cantitatea pe
care o poate elimina la o în Ńep ătur ă o albin ă cu glanda de venin
dezvoltat ă este de circa 0,3 mg venin lichid, corespunzând la circa 0,1
mg substan Ńă uscata. Cantitatea de venin este determinat ă de vârsta
albinelor, de hran ă și de sezon. Cantitatea maxim ă de venin se ob Ńine de la albinele
în vârst ă de 15-20 de zile, dup ă care glandele secretoare degenereaz ă treptat.
În general se afirm ă c ă odat ă folosit ă rezerva de venin nu se mai reface. Dimpotriv ă,
unele cercet ări men Ńioneaz ă ca dup ă eliminarea prin în Ńepare rezerva de venin a albinelor se
reface cu condi Ńia ca integritatea organului specializat s ă nu fie deteriorat ă.
În general se poate crea o oarecare rezisten Ńă la în Ńep ăturile albinelor dar totu și,
reac Ńiile la acestea pot deveni pe nea șteptate, dîntr-o cauz ă sau alta, foarte intense. Cei care
sunt foarte sensibili pot muri dîntr-o singur ă în Ńep ătur ă de albin ă, dar un om a înregistrat 2243
de în Ńep ături și a supravie Ńuit.C antitatea de venin pe care o albin ă o poate elibera la o
în Ńep ătur ă este de aprox. 0,3mg venin, corespunz ător la cc. 0,1mg substan Ńă uscat ă;

III.6. Apilarnilul este un produs apicol ob Ńinut din larvele de trântor cât și din con Ńinutul
nutritiv aflat în celulele respective din faguri, r ecoltate într-un anumit stadiu larvar (în ziua a
7-a de stadiu larvar). De și nu este un produs tradi Ńional al stupului, ca și mierea, polenul și
ceara, apilarnilul se distinge prin propriet ăŃile lui organoleptice specifice, prin propriet ăŃile lui
fizico-chimice și microbiologice care îl recomand ă ca un produs veritabil, de valoare al
stupului.
Pentru produc Ńia de apilarnil se aleg numai familiile de albine f oarte puternice,
capabile s ă hr ăneasc ă cu l ăptișor un num ăr cât mai mare de larve de trântor. Cuibul familiil or
de albine afectate produc Ńiei de apilarnil trebuie s ă cuprind ă la începutul lunii aprilie cel pu Ńin
6 rame(faguri) acoperi Ńi cu albine și hrana suficient ă unei dezvolt ări corespunz ătoare. Matca Figura
20.
Sticlu ța
folosit ă
la

30

trebuie s ă fie prolific ă și nu mai b ătrân ă de doi ani. Flacoanele sau borcanele cu apilarnil se
păstreaz ă în congelator la o temperatura de -5-15°C.
Întocmai ca și l ăpti șorul de matc ă, datorit ă con Ńinutului s ău, apilarnilul este un produs
apicol natural, activ biologic și energizant.

III.7.L ăpti șorul de matc ă
Lăpti șorul de matc ă este un produs de secre Ńie al glandelor hipofaringiene ale albinelor
lucr ătoare, destinat hr ănirii larvelor în primele 3 zile, a larvelor de mat c ă pe toat ă perioada
pân ă la căpăcirea botcilor, cât și a mâtcilor. Are o consisten Ńă cremoas ă, este de culoare alb-
gălbuie, cu gust acri șor. S-a constatat, de asemenea, c ă l ăpti șorul de matc ă are în compozi Ńia
sa unele substan Ńe de tip hormonal, precum și o substan Ńă antibiotic ă,
bactericid ă. L ăpti șorul de matc ă proasp ăt, con Ńine urm ătoarele vitamine:
tiamina, riboflavin ă, biotin ă, acid folie, acid pantotenic și cantit ăŃi mici de
vitamin ă C. Totodat ă l ăpti șorul de matc ă con Ńine acizii 9 și 10
hidroxidecenoici, produ și de glandele hipofaringiene ale albinelor, precum
și dou ă frac Ńiuni cu propriet ăŃi similare ale acetilcolinei. De asemenea, au
fost identifica Ńi 18 diferi Ńi aminoacizi, combina Ńi și liberi din care amintim:
acidul aspartic, glutamic, alanina, arginina, gluta mina, glicina, lizina, metionina, prolina,
valina, tiamina. tirozina etc.
Experien Ńele de laborator pe șoarece și pe șobolan au ar ătat c ă l ăpti șorul de matc ă are,
asupra cre șterii, o ac Ńiune care depinde de doza administrat ă, dozele puternice având un efect
invers decât cele mici, care sunt acceleratoare. A re de asemenea,o ac Ńiune asupra glicemiei.
Prepararea l ăpti șorului de matc ă cere o foarte mare cur ăŃenie din partea
produc ătorului. Botcile sunt golite de con Ńinut cu o spatul ă de sticl ă sau cu un mic aspirator.
Bineîn Ńeles, se scoate mai întâi, cu mult ă grij ă, larva. Camera în care l ăpti șorul de matc ă este
recoltat trebuie s ă fie considerat ă ca un laborator farmaceutic, nu ca o înc ăpere obi șnuit ă,de
stupin ă.
Lăpti șorul se ambaleaz ă în borcane de sticla de culoare închis ă, cu dop rodat, ce se
umplu astfel încât s ă nu r ămân ă în interior un spa Ńiu gol. 8

8 Informa ție de pe site-ul www.proapicultura.ro
Figura 21.
Celul ă cu
lăpti șor de
matc ă

31

CAPITOLUL IV- MIEREA
Mierea (din latin ă mellis; în greac ă înseamn ă "albin ă") este un produs apicol ob Ńinut
prin transformarea și prelucrarea nectarului sau manei de c ătre albine și depozitat în celulele
fagurilor pentru a constitui hrana popula Ńiei din stup. Mierea de albine a fost prima substan Ńă
dulce folosit ă de om, fiind pre Ńuit ă în special de preo Ńi în cadrul diverselor ritualuri.
Mierea este o solu Ńie apoas ă bogat ă în substan Ńe zaharoase – pân ă la 80% –
reprezentate îndeosebi de glucoz ă și fructoz ă ce provin din nectarul floral, extrafloral, man ă și
alte surse, recoltate de albine și depozitate în faguri. Mierea este un aliment cu g ust dulce și
parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristaliz at și culoare specific ă, având un con Ńinut
mare de zaharuri și substan Ńe minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Produ cerea mierii de
către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu
recoltarea și terminându-se cu c ăpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucr ătoare recolteaz ă
nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (tro mpa) și le
înmagazineaz ă un timp în gu șă , unde sunt amestecate cu saliv ă, iar la
sosire transfer ă con Ńinutul zaharat albinelor din stup, care îl
prelucreaz ă în continuare, pân ă se ob Ńine produsul finit.
Mierea a fost folosit ă de romani pentru conservarea vânatului
in stare cruda ,cat si la imbalsamare. Aristotel si Alexandru Macedon
au fost imbalsamati in miere
Prin defini Ńie, mierea este "substan Ńa dulce produs ă de albine
melifere din nectarul florilor sau din secre Ńiile care provin din p ărŃi vii ale plantelor sau care
se g ăsesc pe acestea, pe care le culeg, le transform ă și le combin ă cu substan Ńe specifice și le
înmagazineaz ă în fagurii din stup". Mierea poate proveni din nec tarul florilor și din mana
produs ă de purici (mierea de man ă), și este un produs doar al albinelor.
IV.1. Ob ținerea mierii de c ătre albine
Pentru a ob ține mierea ce va fi folosit ă ca hran ă și pentru depozitare, albinele au dou ă
surse de materii prime: o surs ă vegetal ă, reprezentat ă în cea mai mare parte din nectarul
florilor, o sursă animal , reprezentat ă de substan țe dulci, bogate în zaharuri, eliminate de unii
paraziti ai plantelor, numit ă man ă.
IV.1. 1. Nectarul constituie sursa cea mai important cantitativ și cea mai valoroas ă calit ățiv.
El este un produs complex de secre ție al glandelor nectarifere florale sau extrafloral e, sub
forma unei solu ții glucidice de concentra ții diferite. Glandele nectarifere extraflorale, pot s ă
fie localizate pe Frunze pe pe țioluri, pe stipele, pe bractee sau pe peduncul. Cel e florale sunt
Figura 22. Decor
cu miere

32

situate la baza florii dar pot fi și pe petale, pe sepale sau pe carpel. La glandele n ectarifere
florale secre ția nectarului începe de obicei odat ă cu deschiderea florilor și se termin ă dup ă
polenizarea lor, când rezervele situate în vecin ătatea ovarului sunt mobilizate pentru formarea
semin ței si a fructului.
În func ție de specia și vârsta plantei ,de umiditatea atmosferic ă, de intensitatea luminii
și a vântului, de precipita ții și de temperatur ă , concentra ția lui poate sc ădea sub 5 % sau poate
cre ște peste 90%, în ambele cazuri nefiindpreferate de albine, acestea preferând nectarul cu
concentra ții în zaharuri situate in jurul valorilor de 40-50 %.Florile mari produc mai mult
nectar decât cele mici, cele situate la vârful infl ore șcen ței secret ă mai pu țin nectar decât cele
situate la baza ei. La plantele cu sexe separate ,c um sunt salcia si curcubeata, sexul florii joac ă
un rol diferit, florile b ărb ăte ști oferind mai mult nectar decât cele femeie ști, fenomen întâlnit
și la plantele la care sexele sunt distinct pe aceea și tij ă. Pe când florile femeie ști ale
podbealului nu au nectar iar florile b ărb ăte ști au, la cucurbitacee(pepene ,castravete,
dovleac,bostan) fenomenul este invers.
Vârsta florii influen țeaz ă secre ția de nectar, astfel, florile de tei
bătrâne secret ă mai mult nectar decât cele tinere, dar cantitatea de zah ăr
este aceea și. La murul de camp secre ția de nectar are loc în primele 60
de ore, iar la trifoiul violet aceasta atinge punct ual maxim în momentul
în care floarea începe s ă se ofileasc ă.
Umiditatea relativ ă a aerului atmosferit influen țeaz ă favorabil
secre ția de nectar atunci când ea este cuprins ă între 65-70 %. Umiditatea
ridicat ă , ploile calde și de scurt ă durat ă influen țeaz ă favorabil secre ția
de nectar, în timp ce ploile abundente, de lung ă durat ă, dilueaz ă mult
nectarul și nu este atractiv pentru albine.
Temperatura este un factor limitant al secre ție de nectar, în
sensul c ă pentru fiecare plant ă exist ă un nivel optim de temperatur ă, dar în general ea este
optim ă în jurul valorii de 20-30 °C și nefavorabil ă sub 10 °C sau peste 35 °C. În anotimpurile
secetoase , cu c ălduri mari , când aproape întrega cantitate de nect ar este evaporat ă , iar
zaharurile se g ăsesc sub form ă vâscoas ă sau cristalizat ă pe suprafa ța nectarinelor, albinele nu
mai pot folosi aparatul bucal pentru aspirare, ci c uleg zaharurile prin lingere dup ă ce în
prealabil le solubilizeaz ă cu saliv ă, opera țiunea de recoltare fiind anevoioas ă producându-se o
uzur ă prematur ă a albinelor.
Produc ția de nectar nu este un fenomen continuu ci ea urme az ă un anumit ritm diurn,
adic ă variaz ă în cursul zilei dup ă un ciclu legat de alternan ța zi- noapte. Astfel c ă, în func ție
Figura 23.
Culeg ătoare ce
depun nectarul
cules în celule

33

de plant ă, maxima și minima secre ției se situeaz ă în moment diferite ale zilei. Dac ă noaptea
este cald ă, dac ă diminea ța cade rou ă, ziua este z ăpu șal ă și cerul înourat, florile vor secreta o
cantitate mare de nectar.
Nectarul con ține enzime care il transform chiar în momentul secr et ării, în glucoz ă și
fructoz ă, fie în totalitate , fie par țial, iar reac țiile mai complexe conduc la formarea unor
zaharuri ca maltoza precum si a unor zaharuri super ioare. S-a constatat c ă nectarul majorit ății
plantelor con ține enzima numit ă invertaz ăa care are proprietatea de a scinda zaharoza în
glucoz ă și fructoz ă. Cu cât nectarul are o cantitate mai mare de inver taz ă, cu atât el va con ține
mai mult ă glucoz ă și fructoz ă , în detrimentul zaharozei. Ac țiunea invertazei asupra zaharozei
din nectar este direct propor țional ă cu timpul, deci cu cât o floare este mai rar vizit at ă de
albine în cursul unei zile, cu atât va avea nectaru l mai bogat în glucoz ă și fructoz ă.
Greutatea specific a nectarului variaz ă în limite cuprinse între 1,02 si 1,35, iar reac ția
lui poate fi acid ă, bazic ă sau neutr ă. În general având un pH acid.
IV.1. 2.Mana.
Este acea substan ță dulce, limpede și vâscoas ă uneori solidificat ă, ce se alf ă în anumite
perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpi nele plantelor. Ea poate fi de origine
vegetal ă, când este secretat ă direct pe frunzele, mugurii sau alte p ărți din plant ă, sau de
origine animal, când este produs ă prin intermediul anumitor insect.
Mana de origine vegetal ă prezint ă importan ță mai redus ă, apare prim ăvara pe ramurile
de ar țar, mesteac ăn, arin, tei ,salcine, odat ă cu trecerea plantelor din starea de repaos în cea de
actiivtate, când dup ă înfrunzire excesul de sev ă se elimin ă sub form ă de pic ături prin ni ște
cellule cu structur ă special, dispuse pe vârful sau marginea frunzelor, denumite hidatode sau
stomata acvifere, fenomenul în ansamblu purtînd den umirea de guta ție.
Mana de origine animal este produsul de excre ție a unor insect care consum ă seva
plantelor. Aceasta utilizeaz ă proteinele si apa sevei și elimin ă partea nedigerat ă , bogat ă în
zaharuri. Aceste insect produc ătoare de man ă, datorit ă vie ții sedentare pe care o duc, consum ă
pu ține glucide și multe protein , dar cum seva plantelor con ține 90 % glucide și doar 5 %
protein din 100 g substan ță uscat ă, rezult ă c ă ele folosesc mari cantit ăți de seva pentru
acoperirea necesarului lor nutritive, elaborând în schimb mari cantit ăți de man ă. De obicei, în
stup, mana este amestecat ă în propor ți foarte varabile cu mierea de flori, fapt pentru c are
efectul acesteia asupra organismului albinelor în t impul ierni difera foarte mult, compozi ția
chimic ă fiind puternic influen țat ă de specia de insect ce o produce. De planta parazi t ă, de
epoca recolt ării, de condi țiile meteorologice.

34

Pe lâng ă zaharurile de baza( zaharoza, glucoz ă, fructoz ă) în man ă apar forme noi de
zaharuri, neîntîlnite în sucul cellular. Aceste zah aruri sunt rezultatul ac țiuni fermen ților și
secre țiilor produse de insecte, care particip ă nu numai la descompunerea zaharurilor din seva
ci și la formarea de zaharuri superioare ( oligozaharid e), unul dintre acestea fiind melezitoza.
Tot sub influen ța acestor fermen ți se pot forma unele substan țe zaharoase ce sunt ingerate de
albine și de alte insect consumatoare de man ă. Astfel , afida rosie a marului elimin ă pe Frunze
în loc de ap ă, alcool zaharat (sorbitol, inozitol) .
Mana mai con ține pentozanii, gume, mucilagii și alte substan țe hidrocarbonate
complexe de tipul substan țelor pectice , precum și o cantitate mare de s ăruri minerale (pân ă la
4-5 % din substan ța uscat ă). Fiind un produs de dezasimila ție al insectelor spre deosebire de
nectar, con ține o cantitate mai mare de substan țe azotoase și este s ărac în substan țe aromate
specific nectarului floral. Prezen ța în man ă pe lâng ă aminoacizi existen ți în sev ă a
aminoacizilor noi, cum este acidul gama aminobutiri c se presupune c ă ete rezultatul
metabolismului insectei, sau constituie un produs a l activit ății simbioni ților ce tr ăiesc în
hemolimfa insectei gazd ă, capabili s ă fixeze și s ă transforme azotul din aer( Kloft, 1968).
Deoarece în man ă mai exist ă unele substan țe neîntâlnite în seva plantei gazd ă, se
deduce c ă simbioni ții joac ă un rol important și în sinteza vitaminelor, în deosebi a celor din
grupa B, care sunt mai rare sau lipsesc complet din sucul celular.
IV.1. 3. Transformarea nectarului și a manei în miere. 9
Producerea mierii este un process complex ce începe odat ă cu recoltarea sucurilor
dulci de c ătre albinele culeg ătoare ( aceasta se realizeaz ă cu ajutorul aparatului bucal) și se
încheie în momentul ca ăcirii celulelor în care a fost depozitat ă. Aparatul bucal al albinei a fost
adaptat pentru supt și lins, el fiind format din mandibule, maxile, și labium, urm ătoarele 2
segmente formând trompa. În momentul aspira ției solu țiile zaharoase , trompa este îndreptat ă
înainte , cu baza ridicat ă în sus. Materia prim ă absorbit ă de tromp ă, p ătrunde în esofag , și este
depozitat ă în gu șa albinei. Gu șa reprezint ă o dilata ție a esofagului, volumul ei putând ajunge
pân ă la 75 mg , în medie ea transportând 35-45 mg.
Albinele culeg ătoare dup ă ce i și umplu gu șa cu material prim ă, se întorc în stupunde
sunt întâmplinate de albinele tinere care nu ies di n stup ci execut ă doar muncile din interior.
Odat ă cu intrarea în stup ,albino culeg ătoare deschide larg maxilarul superior și scoate
pic ătura de nectar pe partea anterioar ă a trompei, de unde albino primitoare o ia cu tromp a ei.
Aceast ă opera țiune dureaz ă pân ă la 4 minute, dup ă care albino culeg ătoare zboar ă dinou la

9 A. M ărghita ș -Albinele și produsele lor, Editura Ceres, 2005- pagina 284-29 0

35

cules. În condi țiile unor culesuri de mare intensitate, culeg ătoarele depoziteaza înc ărc ătura
direct în celulele libere, suspendând pic ăturile pe partea superioar ă a acestora sau chiar în
celulele cu ou ă sau puiet tân ăr.
Transformarea nectarului și a manei în miere are un process fizic si unul bio chimic, la
aceast ă transformare participând întreaga familie de albin e. Eliminarea surplusului de ap ă din
material prim ă pân ă la limita de 17-18 % se realizeaz ă prin evaporare pe dou ă c ăi : prin
maturarea acesteia de c ătre albine sau prin distribuirea ei în cât mai mult e celule ale fagurilor.
Maturarea de c ătre albine const ă în regurgitarea repetat ă a unei pic ături de nectar din
gu șă la extremitatea cavit ăți bucale sub îndoitura trompei și înghi țirea repetat ă a pic ăturii.
Eliminarea pic ăturii de nectar și înghi țirea înso țit ă de o mi șcare ritmic ă a trompei se
desf ăș oar ă în reprise de 10 -15 secunde timp de 20 de minute, apoi albino depoziteaz ă mierea
în cellule. Dup ă asemenea ciclu de maturare urmeaz ă altele des ăvâr șind procesul de
transformare a nectarului sau a manei în miere.
În acest timp nectarul pierde o cantitate consider abil ă din con ținutul s ău apos, se
satureaz ă cu enzyme produse de glandele salivare ale albinei și au loc procese bio-chimice,
procese ce au început înc ă din momentul recolt ării și transport ării materiei prime. Aceste
procese biochimice constau în transformarea zaharoz ei sub ac țiunea invertazei în glucoz ă și
fructoz ă. Astfel prelucrat, materialul recoltat este depozi tat sub form ă de pic ături mici pe
fundul mia multor cellule, dup ă care albinele prin mi șcarea aripilor creaz ă curen ți de aer care
accelereaz ă evaporarea apei, astfel c ă dup ă 2-4 zile con ținutul în zah ăr ajunge la 76-80% .
Dup ă îngro șarea lui este transportat în alte celule unde se te rmin ă procesul de marturare și se
transforma în mierea propriu-zis ă. Reducerea con ținutului în ap ă duce la reducerea spa țiului
de stocare și la m ărirea presiunii osmotic a mierii. Osmoza este fenom enul observant atunci
când dou ă solu ții de concentra ții diferite sunt separate de o membran ă organic sau de un
perete semipermeabil.
Bacteriile nu pot sa tr ăiasc ă și nici s ă se înmul țeasc ă în miere din cauza presiunii
osmotice. Dac ă bacteriile sunt în stadiul de spori ele nu sunt af ectate de presiunea osmotic
datorit ă grosimii peretelui cellular și stabului con ținut în ap ă. Astfel dac ă o bacteria este
introdus ă inten ționat sau involuntary în miere este literalmente de shidratată și omorât ă.
Presiunea osmotic din miere este unul din factorii de protec ție contra atacului microbilor și a
lungii sale perioade de conservare. Ac țiunea enzimelor asupra zaharurilor din miere are lo c și
dup ă ce aceasta a fost depozitat ă în celulele fagurilor și mai departe, chiar și dup ă extragerea
ei din faguri. Mierea se matureaz ă de 2 ori mai repede în celulele umplute numai ¼ de cât în
cele umplute ¾. În mod practice atâta timp cât în m iere se g ăse ște invertaza aceasta produce

36

scindarea lent ă și continu ă a zaharozei , indifferent dac ă ea se g ăse ște în faguri sau în afara
lor.
Tabelul nr. 2 Continuarea invertirii zaharurilor du p ă c ăpăcirea mierii (M ărghita ș, 2005)
Specifica ție La 2 zile dup ă c ăpăcire La 10 zile dup ă c ăpăcire
Zah ăr invertit %
Zaharoză %
Ap ă % 68,2
12,0
19,8 77,3
4,4
18,3
În nectar și în special în man ă, înafar ă de zaharoz ă se g ăsesc și alte substan țe
hidrocarbonate mai complexe , asupra carora activit atea enzimatic ă a salivei albinelor este
foarte slab ă, astfel c ă acestea r ămân în produsul finit aproximativ în aceea și form ă.
Dup ă ce albinele umplu celulele cu miere le c ăpăcesc, form ă sub care mierea poate s ă
se conserve timp îndelingat. Mierea recoltat ă din fagurii cu celule nec ăpăcite este de calitate
inferioar ă, deoarece înainte de c ăpăcire, procentul de ap ă este de obicei peste 20 %, iar
transforamrea zaharozei în glucoz ă și fructoz ă este în plin process de desf ăș urare.
O familie de albine poate s ă strâng ă într-un sezon melifer practicând stup ăritul
pastoral, pân ă la 150 kg miere. Pentru a aduna 1kg de miere o alb in ă trebuie s ă efecteze 120
000 –150 000 de zboruri de cules, iar pentru a prod uce aceast ă cantitate de miere albinele unei
familii parcurg aproximativ 24 000 de km. (dup ă M ărghit ș, 2005).
IV.2. CLASIFICAREA MIERII
IV.2.1. Clasificare general ă
Dup ă provenien Ńă :
– miere de flori , (floral ă), provenit ă din prelucrarea nectarului și polenului cules de
albine din florile plantelor melifere,
– miere de man ă, (extrafloral ă), provenit ă de pe alte p ărŃi ale plantei, în afar ă de flori;
poate fi de origine animal ă sau vegetal ă.
Dup ă speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:
– miere monoflor ă, provenit ă integral, (sau în mare parte), din nectarul floril or unei
singure specii: (salcâm, tei, floarea soarelui, men t ă)
– miere poliflor ă, provenit ă din prelucrarea unui amestec de nectar de la flori le mai
multor specii de plante.
Dup ă modul de ob Ńinere: – în faguri (se livreaz ă în faguri); – scurs ă liber din faguri ; –
extras ă cu ajutorul centrifugii ; -ob Ńinut ă prin presarea fagurilor ; – topit ă (fagurii sunt
înc ălzi Ńi).
Dup ă consisten Ńă : – lichid ă (fluid ă); – cristalizat ă (zaharisit ă).

37

Dup ă culoare: – incolor ă, galben-deschis ă, aurie, verzuie, brun ă sau ro șcat ă.
Dup ă arom ă – diversele sorturi de miere , se apreciaz ă prin miros și degustare, indicându-se
denumirea speciei de plante din care provin.
La clasificare se mai poate lua în considerare și: compozi Ńia chimic ă, puritatea, puterea
caloric ă.
IV.2.2. Clasificare din punct de vedere al bazei me lifere
În miere se reg ăsesc substan Ńele con Ńinute la origine în nectar sau în pic ăturile de man ă
aruncate de puricii de plante. Dar ac Ńiunea albinelor asupra acestor materii prime nu est e
numai mecanic ă; ea se exercit ă în profunzime aducând transform ări chimice importante și, în
acela și timp, îmbog ăŃirea cu substan Ńe noi provenite chiar de la albine. Pentru a simpli fica
lucrurile, putem împ ărŃi mierea în dou ă categorii distincte : pe de o parte, mierile monoflore ,
care provin predominant de la o anumit ă plant ă (salcâm, rozmarin, etc.) și, pe de alt ă parte
mierile poliflore care provin din mai multe recolte f ăcute de albine într-o perioad ă mai mult
sau mai pu Ńin lung ă și f ără dominan Ńa net ă a unei anumite plante. Mierile monoflore se mai
numesc și "uniflorale" sau "mieri de un sortiment", în timp ce mierile poliflore sunt numite și
"mieri de toate-florile". Este vorba de denumiri ca re se pot da produselor brute. Dac ă din
motive comerciale trebuie s ă se ob Ńin ă mieri omogene în cantit ăŃi mari, se fac amestecuri
asem ănătoare acelora care se practic ă pentru ob Ńinerea vinurilor de calitate constant ă.
Num ărul mierilor monoflore care se pot recolta într-o Ńar ă ca România este relativ
redus. Unele dintre ele se recolteaz ă în cantit ăŃi de ordinul tonelor, cum e la salcâm, altele au
o produc Ńie limitat ă, ele provenind de la plante a c ăror arie de r ăspândire geografic ă este
relativ mic ă. Cele mai importante dintre aceste mieri sunt prez entate în continuare:
Mierea de rapi Ńă
Mierea de rapi Ńă este ob Ńinut ă din flori de Brassica napus var.
oleifera , plant ă oleaginoas ă care în ultimii ani acoper ă din ce în ce mai
multe suprafe Ńe agricole. Aceast ă cultur ă se g ăse ște în prezent aproape
peste tot, cu excep Ńia regiunilor de munte.
Mierea de rapi Ńă se recolteaz ă în lunile mai-iunie dac ă provine din
îns ămân Ńă ri de toamn ă.Rapi Ńa de prim ăvar ă, care ocup ă suprafe Ńele mai
mici, înflore ște mai târziu și mierea se recolteaz ă în iulie-august.Mierea
de rapi Ńă este destul de u șor de descris deoarece se g ăse ște în cantitate
mare în stare pur ă sau aproape pur ă. Colora Ńia este foarte slab ă, nu
dep ăș ește 35 mm pe scara Pfund (care este gradat ă de la 0 la 140 mm). Mirosul ei este cel al
florilor de rapi Ńă ; gustul este dulce, f ără o caracteristic ă anume.
Figura 24.
Câmp de rapi ță

38

Con Ńinutul în ap ă al mierii de rapi Ńă este destul de ridicat și anume în jur de 18%.
Aceasta datorit ă faptului c ă este miere de prim ăvar ă care se recolteaz ă repede pentru a nu
cristaliza în faguri; în aceste condi Ńii, exist ă tendin Ńa de a se recolta mierea înainte de maturare
complet ă. Valoarea pH este relativ ridicat ă și aciditatea destul de slab ă (pH 4, aciditate total ă
de ordinul a 15 meq./kg). Conductibilitatea electri c ă foarte sc ăzut ă indic ă un con Ńinut s ărac în
substan Ńe minerale. Spectrul zaharurilor este caracterizat prin abunden Ńa glucozei (48%) care
domin ă net asupra fructozei (44%), în timp ce zaharurile minore sunt pu Ńin abundente (4,5%).
Acest spectru arat ă o tendin Ńă foarte net ă pentru cristalizare spontan ă și foarte rapid ă ; când
este foarte pur ă, mierea de rapi Ńă poate s ă cristalizeze înc ă de la extrac Ńie, mai ales dac ă
timpul este r ăcoros. Trebuie deci s ă trecem mierea printr-un maturator cu termostat. S pectrul
polinic al mierii de rapi Ńă con Ńine o cantitate mare de polen de rapi Ńă și anume 95% sau chiar
mai mult. în aceste condi Ńii, polenurile secundare sunt rare, ceea ce complic ă cercetarea
originii geografice. Aceste polenuri secundare apar Ńin unei flore de prim ăvar ă destul de banal ă
(pomi fructiferi, p ăpădie și salcie) care nu este caracteristic ă unei regiuni precise. Cultura de
rapi Ńă este întins ă acum în multe Ńă ri din Europa și America. Ea se întâlne ște în Germania și în
Polonia precum și în Canada, unde dep ăș ește mierea de trifoi care constituia înainte prima
resurs ă melifer ă a Canadei.
Mierea de salcâm
Mierea de salcâm este mierea produs ă de albine din nectarul florilor de salcâm,
Robinia pseudocacia . Pentru botani ști, adev ăratele acacia constituie un
foarte important gen al leguminoaselor; mimoza apar Ńine acestui gen.
Salcâmul Robinia pseudocacia populeaz ă în mod diferit teritoriul
românesc ; el poate forma adev ărate p ăduri sau poate cre ște izolat. Numai
pădurile foarte mari produc material suficient pentru o recolt ă pur ă sau
aproape pur ă de miere de salcâm. Asemenea p ăduri se g ăsesc în nordul
Ńă rii (Valea lui Mihai) sau în sud, dar produc Ńia depinde foarte mult de
condi Ńiile meteorologice (înghe Ńurile târzii și ploile îndelungate, reci, de
prim ăvar ă pot calamita culesul), deci este neregulat ă.
Mierea de salcâm se recolteaz ă în iunie, înflorirea producându-se în a doua jum ătate a
lunii mai. Este mierea cea mai limpede care se reco lteaz ă în România (maximum 30 mm pe
scara Pfund). Aceast ă miere are mult ă fine Ńe și discre Ńie, ceea ce face s ă fie apreciat ă pentru
îndulcirea alimentelor și ceaiurilor f ără s ă le denatureze gustul. Con Ńinutul în ap ă aproape
normal (mai mic de 18%). pH-ul este aproape de 4 și aciditatea destul de slab ă (de ordinul a
14 meq/kg), o conductibilitate electric ă foarte sc ăzut ă, ceea ce este în conformitate cu un
Figura 25.
Floare de
salcâm

39

con Ńinut în materii minerale mai mic de 0,1%. Spectrul zaharurilor este foarte interesant ,
remarcându-se prin bog ăŃia în levuloz ă (aproape 50% din substan Ńa uscat ă) și s ărac ă în
glucoza (34%). Zaharurile secundare sunt destul de bine reprezentate, aproape 10% dizaharide
(zaharoz ă și maltoz ă) și aproape 3 erloz ă, un zah ăr specific mierii.
O asemenea compozi Ńie are drept consecin Ńă o vitez ă de cristalizare foarte sc ăzut ă,
uneori nul ă, în sensul c ă dup ă câ Ńiva ani chiar, mierea de salcâm poate s ă r ămân ă lichid ă.
Exceptând acest caz extrem, mierea de salcâm r ămâne de obicei lichid ă timp de un an.
Când o miere de salcâm este foarte pur ă, spectrul s ău polinic este redus. Polenul de
salcâm este preponderent, dar deoarece florile de s alcâm sunt s ărace în polen mierea este și ea
sărac ă în polen : ea con Ńine adesea mai pu Ńin de 10000 gr ăuncioare de polen în 10 g. Pe lâng ă
polenul de Robinia, se mai g ăse ște și polenul arborilor fructiferi, p ăpădiei, salciei și de
asemenea al rapi Ńei, sparcetei și trifoiului. Asocierea dintre Robinia și castan nu este rar ă în
România dar ea denot ă o recolt ă târzie ; ea se întâlne ște rar în mierea de salcâm.
De și salcâmii Robinia sunt de origine american ă, produc Ńia lor este caracteristic ă mai
mult pentru Europa și în special pentru Europa de Est. Spectrul polinic al mierii de salcâm
este diferit în func Ńie de Ńar ă. De exemplu cel din Ungaria și din România este destul de diferit
de cel al mierii din Fran Ńa; în aceste mieri se g ăse ște polen de Loranthus europaeus, plant ă
asem ănătoare cu vâscul care lipse ște din flora francez ă. Polenul de Loranthus constituie un
indicator al unei origini danubiene.
Miere de lavand ă
Mierea de lavand ă este produs ă de albine din nectarul diferitelor specii și subspecii din
genul Lavandula ca și din hibrizii lor cultiva Ńi sub numele de lavandin ă. Totu și trebuie s ă
excludem specia L. stoechas care d ă o miere foarte diferit ă. Caracteristicile mierii de lavand ă
sunt deosebite de cele ale mierii de lavandin ă. Mierile de lavand ă
fin ă sunt mai colorate decât cele de lavandin ă ; acest lucru poate fi
datorat faptului c ă polenul de lavand ă este foarte pigmentat. În cazul
lavandinei, hibrid steril, staminele sunt goale sau aproape goale.
Deci nectarul nu este îmbog ăŃit cu pigmen Ńii din polen și mierea
ob Ńinut ă este foarte deschis ă la culoare. Mierile de lavand ă cele mai
închise la culoare ating 55 mm pe scara Pfund. Indi ferent dac ă
provin de la lavand ă sau de la lavandin ă, mierile sunt foarte parfumate și aromate. Mirosul nu
este chiar acela și cu al florilor de lavand ă.
Înflorirea lavandei și lavandinei are loc în plin ă var ă, între iulie și septembrie. Recolta se face
în general spre sfâr șitul lunii august. Contrar mierilor prezentate mai sus, mierea de lavand ă și
Figura 26.
Floare de lavand ă

40

cea de lavandin ă sunt s ărace în ap ă : adesea mai pu Ńin de 17%. PH-ul este sc ăzut și aciditatea
total ă este relativ mare (pH-ul este în jur de 3,5 iar ac iditatea de 34 meq./kg). Spectrul
zaharurilor arat ă un echilibru destul de bun între levuloza (în jur de 42%) și glucoza (în jur de
39%) ; dizaharidele sunt abundente (13%), în specia l zaharoza. Mierea de lavandin ă
cristalizeaz ă destul de repede și cu granula Ńie fin ă, în timp ce mierea de lavand ă fin ă
cristalizeaz ă mai încet și mai grosier ă. Con Ńinutul în substan Ńe minerale este mic și
conductibilitatea electric ă joas ă. Spectrul polinic al mierii de lavand ă este foarte diferit de cel
al mierii de lavandin ă. Mierea de lavand ă este bogat ă în polen de lavand ă, dezvoltat normal,
în timp ce polenul de lavandin ă foarte pu Ńin abundent și redus are o exin ă deformat ă.
Polenurile care îl înso Ńesc pe cel de lavand ă sau de lavandin ă sunt în general caracteristice
pentru flora Ńă rii din care se recolteaz ă ; compozitele și papilionaceele sunt foarte bine
reprezentate și în special alb ăstrelele și sparcetele. Adeseori se pun în eviden Ńă , la analiz ă,
polenuri care indic ă transhumante anterioare. Este cazul polenului de i arb ă-neagr ă
arborescent ă.
Mierea de rozmarin este produs ă de albine din nectarul de rozmarin, plant ă s ălbatic ă, foarte
abundent ă în unele regiuni ale Ńă rii noastre și în diferite Ńă ri din bazinul mediteranean.
Produc Ńia de miere este foarte neregulat ă deoarece depinde de condi Ńiile meteorologice de la
sfâr șitul iernii și începutul prim ăverii. Înflorirea dureaz ă din noiembrie pân ă în mai, perioada
de vârf situându-se în luna aprilie. Recoltarea se face în mai.
Con Ńinutul în ap ă este sc ăzut (mai mic de 17,5%). Mierile de
rozmarin au o arom ă delicat ă; când sunt foarte pure, au gust foarte
fin. Gustul este mult mai accentuat când mierea de rozmarin este
combinat ă cu miere de cimbri șor care înflore ște aproape în acela și
timp și pe acela și teren cu rozmarinul. Colora Ńia este slab ă, maximum
35 mm pe scara lui Pfund, pH-ul este apropiat de 3, 8 ; aciditatea este
slab ă, ca și con Ńinutul în substan Ńe minerale.
Spectrul zaharurilor este destul de echilibrat : 3 9% glucoza și
43% fructoz ă cu 13% dizaharide (în special maltoz ă) și aproape 2% erloz ă. Cristalizarea este
destul de rapid ă și granula Ńia fin ă. Spectrul polinic este supus unor varia Ńii importante ;
polenul de rozmarin poate fi reprezentat foarte dif erit în func Ńie de regiunea de produc Ńie și
probabil și în func Ńie de tipul de apicultur ă practicat. Se poate întâmpla ca o miere de
rozmarin autentic ă s ă nu con Ńin ă mai mult de 10% polen de rozmarin, celelalte polen uri fiind
foarte reprezentative pentru flora vizitat ă de albine pentru a culege polen; papilionacee de
tipul Ulex, cistacee, cimi șir (merișor), vi Ńă -de-vie, iarb ă-neagr ă arborescent ă. În general,
Figura 27. Floare
de rozmarin

41

mierile de rozmarin sunt bogate în specii; este un lucru obi șnuit s ă se g ăseasc ă mai mult de 30
de tipuri de polen în aceea și miere, ceea ce indic ă o flor ă local ă forate variat ă .
Examenul aprofundat al spectrului polinic al mieri lor de rozmarin, permite s ă se fac ă
deosebirea net ă între mieri de rozmarin produse în diferite Ńă ri.
Mierea de man ă
Pentru consumul uman are o valoare deosebit ă, con Ńinând mult ă inhibin ă (un
bactericid foarte puternic) și s ăruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogat ă în s ăruri minerale
decât cea floral ă), calciul și magneziul prezentând cel mai mare interes terapeu tic întrucât
organismul uman asimileaz ă mult mai bine aceste s ăruri prin alimenta Ńia natural ă decât prin
administrarea sintetic ă. Dup ă arborii de la care provine este de mai multe felur i: de stejar, de
brad, de molid etc. Secre Ńia manei e condi Ńionat ă de o serie de factori printre care men Ńion ăm:
1. Factorii interni: factorii genetici ce se transm it fiec ărei specii de insecte produc ătoare de
man ă. 2. Factorii externi: factorii meteorologici, solu l, expozi Ńia însorit ă, altitudinea etc.
3.Factorii biotici: (pr ădători, d ăun ători și parazi Ńi). Pr ădătorii (veveri Ńele, ghionoaiele,
cioc ănitoarele, pi Ńigoii, sticle Ńii, viespile, mu ștele etc.) decimeaz ă lachnidele în toate stadiile
de existen Ńă . Pe lâng ă ace ști aprigi du șmani, insectele produc ătoare de man ă au și prietenii
lor: furnicile de p ădure – care le protejeaz ă și le stimuleaz ă secre Ńia de man ă.
Provine din aceea și surs ă cu cea extrafloral ă, mana fiind un produs ob Ńinut indirect,
prin intermediul unor insecte din categoria afidelo r, psyllidelor, coccidelor, citadidelor și
lachnidelor, care se hr ănesc cu sucurile plantelor și elimin ă apoi zaharurile de care nu mai au
nevoie. Albinele culeg ătoare adun ă aceste produse îns ă pierd foarte mult ă energie la un
asemenea cules și sunt mai uzate decât cele care culeg nectar de fl ori.
Mierea de man ă de brad
În practica curent ă, nu se vorbe ște despre "miere de man ă
de brad" ci pur și simplu de "miere de brad". Desigur, pentru
profani distinc Ńia este subtil ă ; pentru consumatori, ea este în
general de neîn Ńeles, cum ar fi cea între mana provenind de la
diverse specii de hemiptere și de la diferite specii de conifere. În
aceste condi Ńii, se admite din ce în ce mai mult c ă denumirea "miere de brad" se aplic ă mierii
de man ă recoltat ă de albine pe brazi și pe molizi. Ceea ce nu exclude îns ă posibilitatea
introducerii unor denumiri mai restrictive pentru p roduc Ńii locale de o calitate excep Ńional ă.
Perioada de produc Ńie, mai mult sau mai pu Ńin lung ă, este vara.
Datorit ă compozi Ńiei lor foarte deosebite, mierile de brad au o savo are dulce, foarte Figura 28.
Crengu ță de brad

42

agreabil ă, asem ănat ă mal Ńului. Sunt pu Ńin dulci și au o arom ă slab ă. Culoarea, foarte intens ă,
poate s ă mearg ă pân ă la negru dar deseori este mai deschis ă. Totu și nu ar trebui s ă fie sub 65
mm pe scara Pfund. Con Ńinutul în ap ă este destul de slab, (mai mic sau chiar mult sub 1 8%).
Vâscozitatea este normal ă, dar mierile de brad cu con Ńinut mic de ap ă sunt mai vâscoase decât
mierile comune cu acela și con Ńinut în ap ă și au tendin Ńa s ă fileze la transvazare.
PH-ul mierilor de brad este destul de ridicat putân d ajunge pân ă la 5 ; el se situeaz ă în medie
în jur de 4,6, îns ă aciditatea este mai degrab ă mare. Conductibilitatea electric ă este ridicat ă, ca
și con Ńinutul în substan Ńe minerale. Aceste caracteristici sunt destul de sp ecifice pentru a fi
utilizate la recunoa șterea prezen Ńei manelor într-un amestec.
Spectrul zaharurilor este net diferit de cel al m ierilor florilor de calitate obi șnuit ă.
Fructoza (37%) predomin ă asupra glucozei (32%), dar se g ăsesc și aproape 11% dizaharide și
melezitoz ă în propor Ńie destul de mare (pân ă la peste 10%). În general, se poate spune c ă
spectrul zaharurilor din mierile de brad este decal at spre zaharurile cu greutate molecular ă
ridicat ă. Este un fapt cunoscut de mult timp, dar înainte d e folosirea metodelor de
cromatografie ne mul Ńumeam s ă punem în eviden Ńă ce se numeau "dextrinele" mierii de brad.
Am men Ńionat mai sus c ă examenul microscopic al mierilor de man ă d ă rezultate a c ăror
interpretare este diferit ă de cea care se face pentru mierea de flori. Nu voi mai reveni asupra
acestui aspect; s ă men Ńionez totu și c ă polenul care înso Ńește sporii de ciuperci și alte elemente
figurate d ă informa Ńii asupra originii geografice a mierilor de brad. C u condi Ńia unei
documenta Ńii suficiente, putem distinge de exemplu, mierile d e brad din Carpa Ńii Orientali de
cele din Carpa Ńii Occidentali.
Mierile de brad joac ă un rol foarte mare în Europa Central ă datorit ă întinderii
pădurilor de conifere în vest, în Germania, Elve Ńia, Austria și dincolo de ea, spre est. În
Germania se face net diferen Ńa între mierile de brad provenind de la bradul pect inata și cele de
la molizi, mult mai slab cotate.
Mieri monoflore diverse
Cele câteva mieri monoflore pe care le-am studiat sunt cele mai bine cunoscute și
joac ă un rol economic în produc Ńia româneasc ă. Dar, al ături de aceste mieri dintre care unele
se bucur ă de o reputa Ńie mare și sunt foarte c ăutate de clientel ă mai exist ă alte aproximativ
dou ăzeci de mieri care mai mult sau mai pu Ńin regulat, pot fi ob Ńinute în stare monofloral ă,
despre care nu exist ă o documenta Ńie precis ă și fiabil ă. Descrierile care se g ăsesc în literatura
de specialitate sunt adeseori vagi și pline de gre șeli, c ăci nu este u șor s ă cuno ști originea
botanic ă a unei mieri numai pe baza observa Ńiilor efectuate în teren.

43

Mierea de tei (Tilia sp. ) România poate fi considerat ă ca o Ńar ă mare
produc ătoare de mieri de tei. Uneori se întâmpl ă ca în apropierea anumitor
masive forestiere sau a unor parcuri foarte mari di n Moldova sau alte
regiuni s ă se recolteze mieri de tei foarte caracteristice. M ierea de tei este
destul de deschis ă la culoare, cu reflexe verzi, cu con Ńinut ridicat în ap ă ;
aroma foarte pronun Ńat ă aminte ște perfect planta de origine. Cristalizarea
este rapid ă. Con Ńin adesea o propor Ńie de man ă nu tocmai neglijabil ă
deoarece teii ad ăpostesc numero și purici. Mierile de tei foarte pure,
provenind din România, Rusia, Polonia și mai ales din Extremul Orient au o arom ă foarte
puternic ă și este de preferat s ă fie amestecate cu alte mieri mai neutre. Dat ă fiind bog ăŃia de
arome a mierilor de tei, mierile "poliflore" sunt u neori considerate de c ătre produc ătorul lor,
acesta de bun ă credin Ńă , ca mieri de tei monoflore de și ele nu con Ńin decât o propor Ńie mic ă de
miere de tei. Se atribuie mierii de tei virtu Ńile medicinale ale plantei (calmante, expectorante) .
Mierea de trifoi alb (Trifolium repens ). Mierea de trifoi alb este o miere cu propriet ăŃi
deosebite, de calitate excelent ă, de culoare deschis ă, cu o arom ă pu Ńin
pronun Ńat ă dar agreabil ă, cu cristalizare fin ă. În România, con Ńinutul s ău
în ap ă este uneori prea mare ; se num ără printre mierile care trebuie
deshidratate pu Ńin înainte de extrac Ńie, prin p ăstrare în camer ă cald ă.
Florile trifoiului alb ofer ă nectar și în perioadele lipsite de cules. Dup ă
datele din literatura de specialitate, produc Ńia de miere variaz ă între 100
și 150 kg/ha, ajungând chiar la 500 kg. Acolo unde e ste r ăspândit pe
suprafe Ńe mari este rentabil s ă se practice stup ăritul pastoral. Umiditatea
moderat ă este prielnic ă secre Ńiei de nectar. Florile secret ă cel mai abundent nectar în regiunile
cu temperatura medie anual ă de 7-10°. Cea mai mare cantitate se produce la tem peratura de
25-32° îndeosebi în solurile calcaroase.
Mierea de trifoi ro șu (Trifolium pratense ).Trifoiul ro șu d ă o miere foarte deschis ă la culoare,
cu gust dulce și agreabil, care cristalizeaz ă repede. Dup ă unele calcule, cantitatea de nectar
culeas ă de c ătre albine de pe trifoiul ro șu, transformat ă în miere, reprezint ă cel mult 6 kg/ha.
În afar ă de nectar, albinele adun ă și polen. A șadar, albinele cerceteaz ă florile de trifoi, fiind
ademenite de licoarea nectarului, dar este posibil s ă fie atrase în mai mare m ăsur ă și de
rezervele lui de polen.

Figura 29.
Floare de tei
Figura 30.
Floare de
tri foi alb

44

Mierea de sparceta (Onobrychis sativa ). Mierile de sparcet ă sunt de calitate bun ă, de culoare
pu Ńin mai închis ă decât mierile de trifoi dar mult mai parfumate. Su nt s ărace în ap ă și
cristalizeaz ă fin.
Arbori fructiferi (Prunus sp., Pirus sp . etc.) Mierile de arbori fructiferi sunt destul de rare în
stare pur ă. În România, ele provin cel mai adesea de la merii din regiunile
de deal care înfloresc destul de treptat și abundent. Sunt mieri de bun ă
calitate, deschise la culoare cu cristalizare rapid ă și cu granula Ńie fin ă.
Vi șinul (Cerasus vulgaris Mill.), înflore ște în luna aprilie, durata înflorii
fiind de 10 zile. De pe 1ha de livad ă de vi șin se pot ob Ńine 30-35kg miere.
Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. -s ălbatic: zarz ăr) și piersicul (Persica
vulgaris Mill.)prezint ă importan Ńă melifer ă nu atât prin cantitatea de nectar secretat cât pri n
faptul c ă c ă sunt specii pomicole cu înflorire timpurie, oferin d albinelor nectar și polent într-o
perioad ă în care necesatea de hran ă pentru dezvoltarea cuibului este foarte mare (mart ie-
aprilie). Produc Ńia de miere variaz ă între 20 și 40 kg la hectar.
Păducel (Crataegus oxyacantha ). Produc Ńia de mieri de p ăducel se ob Ńine în stare relativ pur ă
acolo unde exist ă multe garduri vii de p ăducel sau v ăi cu acest arbust. Mierea are colora Ńie
medie și gust agreabil. Gardurile vii de p ăducel sunt amenin Ńate cu dispari Ńia ; se consider ă c ă
ele constituie un rezervor al bolii arborilor fruct iferi cunoscut ă sub numele de "focul
bacterian" și se preconizeaz ă distrugerea lor. Înflore ște abundent în lunile mai-iunie,
stimulând dezvoltarea familiilor de albine în veder ea culesului principal.
Mărăcine (Rubus sp. ). M ărăcinele d ă o miere de culoare deschis ă, de
calitate bună și cu gust agreabil; cristalizeaz ă încet.
Pufuli Ńă (Epilobium spicatum ). Mierile de pufuli Ńă pure nu sunt
obi șnuite în România, dar joac ă un rol important în Marea Britanie și în
câteva Ńă ri din nordul Europei. Sunt descrise ca mieri de cu loare
deschisă, de calitate excelent ă, cu gust agreabil; cristalizeaz ă fin.
Iedera (Hedera helix ). În România se semnaleaz ă uneori recolte de miere de ieder ă, în anii cu
toamn ă însorit ă. Este o miere de culoare medie, cu cristalizare ra pid ă.
Floarea-soarelui (Helianthus annus ). Mierile de floarea-soarelui sunt bine cunoscute înc ă de
când a început cultivarea acestei plante în diferit e regiuni ale României. Au o frumoas ă
culoare aurie, un gust agreabil și nu cristalizeaz ă repede. Culesul de floarea-soarelui este unul
din culesurile principale de la noi. Floarea-soarel ui este cea mai important ă plant ă uleioas ă și
una din cele mai importante plante melifere din Ńara noastr ă.
Figura 31.
Floare de
vi șin
Figura 32.
Ieder ă

45

În regiunile de câmpie formeaz ă culesul principal de var ă. Primele se deschid florile
marginale, în capitule, ultimele fiind cele din mij loc. Înflorirea merge prin cercuri concentrice
de la periferie spre centrul inflorescen Ńei. Durata înfloririi unei singure flori este de 2 zile. În
acela și timp înfloresc 3-4 cercuri de flori, astfel c ă trec 6-10 zile pân ă ce se vor deschide toate
florile unui capitul. Pe un lan, durata înfloririi se prelunge ște 20-30 zile,
char mai mult. Un capitul este compus din cca. 750- 1 600 și mai multe
flori. Florile ofer ă albinelor nectar și polen de culoare galben ă.
ProducŃia de nectar este foarte variat ă și depinde mult de condi Ńiile
climaterice, sol, varietate, agrotehnic ă, selec Ńie și al Ńi factori. Sunt ani
când albinele nu se apropie de culturile de floarea -soarelui. Timpul
ploios în perioada înfloririi spal ă nectarul și dilueaz ă mult concentra Ńia
de zah ăr, iar seceta spore ște concentra Ńia nectarului, care devine
lipicios și neacceptabil pentru albine.
Alb ăstrea (Centaurea cyanus ). Mierile de alb ăstrele apar Ńin practic
trecutului, deoarece generalizarea folosirii ierbic idelor în lanurile de
grâu tinde s ă le fac ă s ă dispar ă. Sunt mieri de culoare deschis ă, cu
cristalizare fin ă, u șor amare.
Păpădie (Taraxacum densleonis ). Mierile de p ăpădie au o culoare
galben-portocalie caracteristic ă. Au un gust puternic, cristalizeaz ă
repede și cu granula Ńii mari. Mierile de p ăpădie se recolteaz ă în
exclusivitate în regiunile de cre ștere a animalelor unde p ăpădia
cre ște în p ăș uni.
Arbatus (Arbatus unedo ). Mierile de arbatus relativ pure nu se recolteaz ă decât în Corsica.
Am ăreala lor foarte pronun Ńat ă este bine cunoscut ă
Rododendron (Rododendron sp .). Mierile de rododendron, foarte deschise la culoare și cu
gust dulce, cristalizeaz ă foarte încet deoarece sunt bogate în fructoz ă și zaharoz ă. Aceste mieri
nu prezint ă nici un pericol ; mierea de rododendron toxic ă, cu care s-au otr ăvit solda Ńii lui
Xenofon (cf. Anabase), provenea de la R. ponticum , comun în Asia Mic ă. Toxicitatea mierilor
provenind de la aceast ă specie se datoreaz ă prezen Ńei în nectar a andromedotoxinei
Iarba-neagr ă cenu șie (Erica cinerea ). Aceast ă iarb ă-neagr ă d ă o miere foarte colorat ă, cu
gust foarte puternic, mai degrab ă amar, recoltat ă uneori în Lande.
Iarba-neagr ă arborescent ă (Erica arborea ). Mierea de iarb ă-neagr ă arborescent ă nu este
cunoscut ă în stare pur ă. Asemenea celorlalte mieri de iarb ă-neagr ă, aceasta este destul de
închis ă la culoare și are gust puternic.
Figura 33.
Floarea-
Soarelui
Figura 34.
Floare de p ăpădie

46

Cimbri șor (Thymus vulgaris ). Mierile de cimbri șor sunt foarte parfumate. În România
produc Ńia lor este limitat ă la câteva regiuni.
Hri șcă (Fagopyrum esculentum ). Produc Ńia ei în stare pur ă este foarte redus ă. Este o miere
caracteristic ă, atât prin culoarea de un ro șu foarte închis cât și prin aroma cu totul special ă
care nu se întâlne ște la nici o alt ă miere. Cristalizeaz ă încet. Gustul s ău deosebit face ca
aceast ă miere s ă fie c ăutat ă pentru fabricarea turtei dulci cu miere.
Castan comestibil (Castanea sativa ). Mierile de castan se definesc destul de greu deoare ce
sunt, dup ă caz, mieri de nectar foarte pure și relativ deschise la culoare sau amestecuri de
miere de nectar și miere de man ă mai închis ă. În orice caz, gustul lor este foarte pronun Ńat și
amar. Produc Ńia de miere de castan r ămâne important ă în România în ciuda contamin ării
masivelor de castan cu focul bacterian și uscarea multor copaci. Castanii s ălbatici r ămân
totu și foarte numero și, fiind r ăspândi Ńi în anumite regiuni ale Ńă rii. Polenul de castan este
prezent într-o propor Ńie foarte mare în mierile recoltate dup ă luna iunie.
Compozi Ńia mierilor de castan a f ăcut obiectul câtorva studii. Se știe c ă este mai
bogat ă în fructoz ă decât în glucoza ceea ce le face s ă cristalizeze încet. Conductibilitatea lor
electric ă este destul de ridicat ă. Sunt bogate în diastaz ă și în inhibin ă. Studiul acestor mieri ar
trebui reluat și aprofundat deoarece importan Ńa lor economic ă nu este neglijabil ă. Castanul
înflore ște de obicei începând din 14 iunie și dureaz ă pân ă la sfâr șitul lunii,
imediat dup ă încetarea înfloririi salcâmului de la altitudini m ari. Înfloritul
dureaz ă 10 – 15 zile și ofer ă albinelor un cules de nectar și polen.
La stup ăritul pastoral în anii prielnici apiculturii se rea lizeaz ă câte 5
– 7 kg miere-marf ă, la care se adaug ă câte 10 – 15 kg miere de rezerv ă în
faguri și 3 – 4 faguri cl ădi Ńi în familie. Mierea de castan are un gust pl ăcut
și pu Ńin am ărui, nu cristalizeaz ă u șor și este bun ă pentru iernarea albinelor.

IV.3. Caracteristicile organoleptice ale mierii.
IV.3.1. Culoarea
În raport cu substan țele colorate care se g ăsesc în nectar și care sunt pigmen ți vegetali
(carotene, clorofil ă etc.), culoarea mierii difer ă de la incolor pân ă la neagr ă. La mierea de
nectar predomin ă culoarea galben ă, rar se întâlne ște nuan ța maro pân ă la verde. Mierea
strâns ă la începutul prim ăverii are o culoare de un galben viu, pân ă la portocaliu. Mierea
strâns ă din nectarul de la exteriorul florilor este aproap e incolor ă sau are o nuan ță verzuie. Cu
timpul , mierea i și pierde culoarea ini țial ă, de obicei se închide la culoare, iar în timpul
Figura 35.
Floare de
castan

47

cristaliz ării se deschide. Intensitatea culorii în timpul p ăstr ării se datore ște combina țiilor
tana ților și a altor polifenoli, cu fierul din vasele de p ăstrare și din instala țiile de prelucrae,
concomitant cu intrarea în reac ție a zaharurilor reduc ătoare cu substan țele ce con țin azot
aminic (aminoacizi, polypeptide, proteine).P ăstrat ă în vase de cupru, mierea cap ătă culoare
gri-verzuie, iar în vase de fier, culoare ro șie închis.
Dup ă cristalizare, culoarea mierii devine mai deschis ă decât a st ării lichide. M ăsura în
care culoarea devine mai deschis ă depinde de dimensiunea cristalelor, culoarea deven ind mai
deschis ă cu cât cristalele sunt mai fine. Explica ția fenomennului const ă, pe de o parte, în
faptul c ă opacitatea mierii cristalizate reduce grosimea str atului de miere ce poate fi practice
observant, iar pe de alt ă parte, intervine cre șterea propor ției de lumin ă reflectat ă datorit ă
numeroaselor fa țete ale cristalelor. Nu întotdeauna mierea de culoa re deschis ă este superioar ă
celei de culoare închis ă, motiv pentru care în cele mai multe standard pent ru miere sunt
cuprinse la calitatea I sorturi de miere de la cele mai deschise culori pân ă la cele mai închise.
Exist ă unele opinii, conform c ărora culoarea ar reprezenta un criteriu de aprecier e a calit ății
mierii, dar mierea fiind un produs natural, se cons tat ă nuan țe diferite de culoare care se
datoreaz ă factorilor de clim ă din timpul culesului și de temepratura la care s-a produs
maturarea mierii în stup, chiar la miereaa provenit ă de la aceea și surs ă floral ă. În consecin ță ,
culoarea nu poate reprezenta un factor decisive în aprecierea calit ății mierii proasp ăt extrase.
Culoarea se dovede ște important pentru cei care vor s ă ofere consumatorilor un produs tipizat,
existând pe pia ța mondial ă oferte de pre țuri mai bune pentru mierile de culoare deschis ă, și
asta probabil tocmai din cauza impresiei și neinform ării corecte a majorit ății. Pentru a
compara culorile unor probe de miere, ambele trebui e s ă fie puse în ambalaje identice din
sticl ă incolor ă, în cantit ăți egale, expuse în mod egal la lumin ă.
Aprecierea culorii mierii pe pia ța mondial ă se face cu aparatul Phund sau cu
comparatoare de culori. Colorimetrul Pfund se prezint ă sub forma unei pene din sticl ă de
culoare standard chihlimbar cu care se compar ă visual mierea lichid ă aflat ă într-un recipient
tot în form ă de pan ă.
O scar ă gradat ă de-a lungul penei de culoare chihlimbar indic ă intensit ăți de culoare;
scara are subdiviziuni corespunzând categoriilor de culoare, men ționându-se c ă raportul între
distan ța în milimetri pe pân ă de culoare chihlimbar și denumirea culorii nu este aceea și în
toate ță rile. Scara aparatului Pfund are 140 de diviziuni exprimate în milimetri în concordan Ńă
cu nuan Ńele diferite ale mierii.

48

Tabelul nr. 3 Sorturile de miere româneasc ă se încadreaz ă, pe baza sc ării Phund, astfel:
Miere de salcâm Aproape incolor ă ,8-10
Salcâm cal.I Cel mult 14
Salcâm cal.a II-a Cel mult 18
Miere de floarea-soarelui 35
Miere de tei 35-40
Miere de zmeur 60
Miere poliflor ă, cal.I Pân ă la 40
Miere poliflor ă, cal. a II-a 45-60

IV.3.2. Aspectul mierii. Este determinat de provenien ța mierii, de condi țiile de prelucrare,
precum și de starea de puritate a acesteia. Aceast ă însu șire organoleptic ă se apreciaz ă,
conform STAS 784/76, dup ă gradul de transparen ță , pe care îil are o prob ă de miere introdus ă
într-o eprubet ă de sticl ă incolor ă și examinat ă la lumina zilei.

Tabelul nr. 4 Condi ții organoleptice de calitate ale mierii de albine ( Norme standard) (dup ă
C.Vintil ă, 2008 )
Felul
mierii Culoarea pentru mierea de calitate: Miros,gust Cons isten ța Aspectul
Superioar ă Calitatea I Cal.I
I Superioar
ă Cal.
I Cal
. II
Miere de
salcâm Aproape
incolor ă
pân ă la
galben-
deschis Galben ă deschis ă,
galben ă-aurie,
galben ă-închis ă Nu se
norm
eaz ă Pl ăcut,dulce
specific
mierii de
salcâm Omogen ă,fl
uid ă sau
vâscoas ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Miere de
tei Galben ă-
poertocalie, pân ă
la brun ă- închis ă Nu se
norm
eaz ă Dulce cu
arom ă
parfumat ă
specific
teiului Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Miere de
zmeur ă Galgen ă vezuie
pân ă la galben ă
ro șcat ă, alba-
murdar ă,pân ă la
cafenie deschis ă,
în stare cristalin ă Nu se
norm
eaz ă Pl ăcut,dulce
cu arom ă
specific ă de
zmeur ă Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Miere de
izm ă Galben ă,galben ă-
ro șcat ă pân ă la
brun ă Nu se
norm
eaz ă Pl ăcut,dulce
cu arom ă
specific ă
mierii de
izm ă Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și

49

albine
moarte
Miere de
floarea-
soarelui
Galben ă-
aurie,galben ă-
brun ă Nu se
norm
eaz ă Dulce,pl ăcu
r și specific Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Miere
poliflor ă Galben ă, galben ă-
ro șcat ă pân ă la
galben ă-brun ă Nu se
norm
eaz ă Pl ăcut,dulce
cu arom ă
specific ă Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Miere de
pădure Brun ă,brun ă
-închis pân ă
la neagr ă cu
reflexe
verzui Brun ă,brun ă-
deschis ă, rubinie Nu se
norm
eaz ă Pl ăcut,dulce
cu arom ă
specific ă,gu
st pu țin
astringent Omogen ă,fl
uid ă,vâscoa
să sau
cristalizat ă Fără
spum ă,f ăr
ă corpuri
str ăine Se adimit în
propor ție de
pân ă la 10
% resturi de
faguri și
albine
moarte
Felul
mierii Culoarea pentru mierea de calitate: Miros,gust Cons isten ța Aspectul
Superioar ă Calitatea I Cal.I
I Superioar
ă Cal.
I Cal
. II

IV.3.3. Gustul. Gustul mierii este dulce, pl ăcut, cu diferite nuan țe în func ție de sursa
melifer ă de la care provine și de transform ările care pot avea loc în masa mierii. În definirea
gustului mierii i și aduc aportul diferitele zaharuri, aminoacizii și al ți acizi, taninurile și alte
substan țe volatile. Este posibil ca în unele cazuri și deriva ții gluconizilor și ai alcaloizilor,
component specifici ai unor surse vegetale s ă aduc ă o contribu ție la determinarea gustului
mierii. Gustul cel mai dulce îl are mierea în care predomin ă fructoza. Mierea provenit ă de la
pomii fructiferi prezint ă o nuan ță u șor acri șoar ă, răcoritoare. Sorturile de miere de salcie,
castan, iarb ă neagr ă, pe lâng ă gustul dulce, prezint ănuan țe am ărui. Mierile provenite de la
semincerii de ceap ă, mu ștar prezint ă nuan țe de picant. Mierea care intr ă într-un process de
fermenta ție cap ătă un gust acru. Mierea ob ținut ă în urma hr ănirii albinelor cu sirop de zah ăr,
zah ăr invertit, mierea falsificat ă cu amidon, gelatin, glucoz ă industrial este mai pu țin dulce,
iar la falsificarea mierii cu zaharin ă și glicerin ă mierea poate avea gust dulce dar reac ția
devine alcalin ă. (Mladenov citat de Marghita ș, 1997).
IV.3.4. Consisten ța mierii. Este influen țat ă în mare m ăsur ă de provenien ța acesteia, de
cantitatea de zaharuri con ținute, de propor ția de ap ă existent, de gradul de maturare, precum și
de gradul de puritate al ei. Consisten ța mierii se apreciaz ă dup ă modul de curgere de pe o
lop ățic ă de lemn.

50

IV.3.5. Aroma mierii. Aroma mierii este determinat ă de con ținutul în uleiuri eterice volatile
terpene, aldehide aromate care se volatilizeaz ă prin înc ălzire și dispar prin p ăstrare
îndelungat ă. Uleiurile volatile sunt secretate de celulele gla ndulare speciale, intercalate sau
așezate în preajma țesutului nectarifer din floare, și cunosc o specificitate pronun țat ă pe baza
căreia se poate aprecia cu mult ă exactitate provenien ța mierii. Mierea ținut ă în vase
necorespunz ătoare sau sp ălate necorespunz ător, în înc ăperi neaerisite, la un loc cu alte
produse care eman ă mirosuri puternice, împrumut ă u șor miros str ăin, ducând la degradarea
acesteia.
Cele mai puternice arome prezint ă mierile de tei, o țetar, fâne țe de deal, mai
accentuate la mierea proasp ăt extras ă sau la cea din faguri, iar cea mai discret ă arom ă o are
mierea de salcie, castan, rapi ță . În cazul ferment ării mierii din cauza microorganismelor care
o invadeaz ă, aroma specific ă este înlocuit ă prin mirosuri nepl ăcute. Mierea provenit ă de la
albinele hr ănite cu sirop de zah ăr sau cea direct falsificat ă, fiind lipsit ă de substan țe organice
volatile, nu va avea aroma întâlnit ă la mierea natural ă.
Metodele moderne de analiz ă chimic ă și, în special cromatografia în faz ă gazoas ă, au
permis s ă se fac ă studii asupra substan Ńelor care dau mierii aroma sa deosebit ă. Se sper ă c ă se
vor descoperi u șor indicatorii specifici care s ă permit ă caracterizarea sigur ă a originii florale a
mierilor. A fost descoperit într-adev ăr antranilatul de metil ca indicator al mierilor d e
portocal dar al ături de aceast ă substan Ńă s-au mai descoperit câteva zeci de alcooli, cetone ,
acizi și aldehide f ără s ă se fi putut desprinde vreo lege a apari Ńiei acestor substan Ńe. Se pare c ă
aroma mierii este dat ă de câteva zeci de substan Ńe care dealtfel, nu sunt stabile ; ele se
degradeaz ă cu timpul, se transform ă, astfel încât toate mierile vechi dobândesc în cel e din
urm ă acela și miros u șor rânced datorit ă reac țiilor enzimatice și ferment ărilor care au loc în
mierea extras ă .
IV.4. Propriet ățile fizice ale mierii 10
IV.4.1. Vâscozitatea mierii
Majoritatea mierii are o vâscozitate normal ă, adic ă ele se conformeaz ă legii lui
Newton cu privire la scurgerea fluidelor. Vâscozita tea depinde în principal de con Ńinutul în
ap ă și de temperatur ă. Depinde mult mai pu Ńin de compozi Ńie se constat ă mici varia Ńii de
vâscozitate care depind probabil de prezen Ńa "dextrinelor", în cantit ăŃi mai mult sau mai pu Ńin

10 Prof. Dr. Ing. Ștefan Laz ăr – Bioecologie și tehnologie apicol ă, Universitatea de Știin țe Agricole și Medicin ă
Veterinar ă “ Ion Ionescu de la Brad : Ia și. – Editura Alfa, Ia și 2002.

51

importante în func Ńie de originea floral ă a mierilor ; aceste varia Ńii sunt destul de mici a șa
încât se poate considera c ă valorile critice observate se aplic ă practic tuturor mierilor
newtoniene. Dac ă se traseaz ă curba vâscozit ăŃii în func Ńie de temperatur ă, se observ ă un punct
de flexiune c ătre 35°C. Aceasta înseamn ă c ă vâscozitatea mierii este ridicat ă la temperatura
obi șnuit ă, c ă ea scade rapid între 30 și 40°C și nu mai variaz ă mult la temperaturi superioare.
Este deci inutil s ă înc ălzim mierea mai mult de 40°C pentru a o face foarte fluid ă.
Con Ńinutul în ap ă influen Ńeaz ă mult vâscozitatea mierii. Cu cât o miere con Ńine mai
mult ă ap ă, cu atât este mai fluid ă. Ne putem folosi de vâscozitate pentru a m ăsura con Ńinutul
în ap ă al unei mieri, dar metoda este foarte delicat ă. Mierile considerate newtoniene sunt
mieri cu vâscozitate anormal ă. Cel mai cunoscut caz este cel al mierii de iarb ă neagr ă
(Calluna), care este tixotrop ă. în repaos ea este rigid ă, are o consisten Ńă gelatinoas ă și nu
curge. Pentru a rupe aceast ă stare fizic ă, este suficient s ă o amestec ăm cu o spatul ă ; ea devine
fluid ă și curge în mod normal. Redevine rigid ă dac ă nu este mi șcat ă. Aceast ă vâscozitate
anormal ă pune probleme apicultorilor pentru extragere și prelucrare.
Vâscozitatea mierii este influen țat ă de con ținutul de ap ă, de sursa melifera și de
temperature mierii. Astfel, mierea cu un con ținut de 18 % apa, are vâscozitatea de șase ori mai
mare fa ță de mierea cu 25% apa, mierea care con Ńine mai mult de 20% ap ă are o consisten Ńă
anormal ă iar cea cu un con Ńinut de ap ă între 14-15% are o vâscozitate mare, cu o consiste n Ńă
groas ă, chiar uleioas ă. Vâscozitatea mierii este cu atât mai mare ,cu cât temperatura acesteia
este mai mica. Astfel, mierea cu temperatura de 20° C are vâscozitatea de trei ori mai mare
fa ță de mierea cu temperatura de 30°C(M. St ănciulescu si V. Sârbulescu, 1981 ,cit de
C.Vintila , 2008 ).
IV.4.2. Higroscopicitatea mierii. Este proprietatea mierii de a absorbii în anumite c ondi ții
umiditatea din aerul atmosferic, motiv pentru care se impune p ăstrarea sa în spa ții cu
umiditate sc ăzut ă și în vase închise, în caz contrar mierea absoarbe o cantitate mare de ap ă și
este supus ă proceselor de fermenta ție și degradare. Astfel, la umiditatea de 100 % a mediu lui
înconjur ător în timp de trei luni, procentul de ap ă din miere cre ște de la 18 % la 55 %, iar la o
umiditate de 81 % se m ăre ște pân ă la 32 %. Pentru sc ăderea umidit ății din miere se poate
utiliza în depozitul de miere un curent de aer sec, dar nu foarte sec deoarece fovorizeaz ă
formarea unei pelicule uscate la suprafa ța mierii, pelicul ă ce va încetini evaporarea.
Umiditatea atmosferei în înc ăperile de depozitare nu trebuie s ă dep ăș easc ă 60 %.
Higroscopicitatea mierii depinde în mare m ăsur ă și de zaharurile pe care le con ține.
Cu cât mierea va con ține o cantitate mai mare de glucoz ă cu atât va fi mai higroscopic ă și va

52

avea o perioad ă de p ăstrare mai scurt ă, ca de exemplu mierea de rapi ță . Mierea destinat ă
consumului și p ăstr ării îndelungate trebuie s ă aib ă raportul glucoz ă- fructoz ă subunitar, fiind
indicat ă în acest caz mierea de salcâm sau trifoi.
Mierea cristalizat ă este întotdeauna mai higroscopic ă decât mierea fluid ă,
higroscopicitate ce cre ște invers propor țional cu m ărimea cristalelor. Mierea lichid ă este mai
pu țin higroscopic ă deoarece stratul de la suprafa ța ei absoarbe umiditatea din atmosfer ă, o
re ține și nu o transmite în profunzime, în timp ce mierea c ristalizat ă, fiind lipsit ă de lichid
protector, absoarbe mult ă ap ă din atmosfer ă, ap ă care difuzeaz ă în toat ă masa ei.
IV.4.3. Greutatea specific ă a mierii. Greutatea specific a mierii depinde de con ținutul de
ap ă, respectiv cre ște și descre ște pe m ăsura mic șor ării sau sporiri procentului de ap ă. La un
con ținut în ap ă de 15 % corespunde o greutate specific la 20°C de 1,4350kg/l . Un kilogram
de miere are un volum de aproximativ 700 mililitri. La -36°C mierea înghea ță , în care caz,
volumul ei scade cu 10 %, iar la înc ălzire se dilat ă, la 25 °C volumul ei m ărindu-se cu 5 %.
Mierea cristalizat ă pus ă la o temperatur ă de 35°C sau în baie de ap ă la 50°C se transform ă în
lichid.
Densitatea unei substan țe se exprim ă prin masa ei pe unitate de volum de substan ță și
masa aceluia și volum de ap ă ( la o temperatur ă anume). Întrucât densitatea apei este de 1 g
per ml la temperatura de 4 °C, densitatea relativ ă a unei substan țe la orice temperatur ă
(considerat ă fa ță de apa la 4°C ) este egal ă cu densitatea substan ței la temperatura respectiv ă.
Tabelul nr. 5
Greutatea specific ă și indicele de refrac ție al unor sorturi de miere cu con ținut de ap ă
diferit la temperatura de 20 °C (dup ă Eva Crane, citat ă de Ștefan Laz ăr,2002)
Con ținutul
de ap ă (%) Greutatea specific ă Indicele de
refrac ție
13 1,4457 1,5044
14 1,4404 1,5018
15 1,4350 1,4992
16 1,4295 1,4966
17 1,4237 1,4940
18 1,4171 1,4915
19 1,4101 1,4890
20 1,4027 1,4865
21 1,3950 1,4840
IV.4.4. Indicele de refrac ție ofer ă informa ții asupra procentului de ap ă și greut ății specifice
a mierii. Pentru determinarea acestui indice se fol ose ște un refractometru, fiind necesar ă o
corec ție în func ție de temperatura la care s-a f ăcut examinarea.
IV.4.5. Devierea luminii polarizate , care str ăbate mierea la dreapta sau la stânga, d ă
indica ții asupra naturii zaharurilor din miere și prin aceasta posibilitatea stabilirii provenien ței

53

mierii. Mierea de flori deviaz ă lumina polarizat ă la stânga, iar cea de man ă spre dreapta,
datorit ă prezen ței unui procent mai ridicat de zaharoz ă, maltoz ă și alte zaharuri. Puterea de
rota ție a mierii este o caracteristic ă pu țin semnificativ ă, deoarece diversele zaharuri pe care le
con ține au toate puteri diferite de rota ție, rezultatul care se ob ține având o mai mic ă valoare
practic ă.
IV.4.6. Turbiditatea. Mierea natural ă con Ńine întotdeauna, în suspensie, particule solide sau
materii coloidale astfel încât pus ă într-un recipient, ea este pu Ńin tulbure, chiar dac ă este bine
epurat ă. Aceast ă turbiditate este mai mult sau mai pu Ńin accentuat ă, în func Ńie de sortul de
miere. Turbiditatea este mai mult sau mai pu țin accentuat ă în func ție de sortul de miere.
IV.4.7. Căldura specific ă a mierii. Căldura specific ă a mierii respectiv acelei grosier sau
fin cristalizate (cantitatea de c ăldur ă necesar ă pentru a cre ște cu 1°C temperature mierii) este
de 0,64 cal . În func Ńie de noile norme referitoare la unit ăŃile de m ăsur ă ar fi bine să
transform ăm datele de care dispunem în unit ăŃi din sistemul interna Ńional. C ăldura specific ă
este egal ă cu 0,54 din cea a apei la 20°C, când mierea con Ńine 17% ap ă. Aceasta înseamn ă c ă
este nevoie de aproximativ dou ă ori mai pu Ńin ă energie (jouli) pentru a înc ălzi mierea, decât
pentru a înc ălzi acela și volum de ap ă. Aceast ă cifr ă este foarte important ă pentru a calcula
instala Ńiile pentru prelucrarea mierii.
IV.4.8. Conductibilitatea termic ă a mierii. Mierea este rea conductoare de c ăldur ă,
conductibilitatea ei termic ă variind între func Ńie de con Ńinutul în ap ă, de temperatur ă și de
gradul ei de cristalizare, având valori între 118×1 0-5 și 143×10-5 cal/cm/sec/°C.
Conductivitatea termic ă a mierii nu este foarte diferit ă de cea a apei. Ea a fost
calculat ă pentru o miere fin cristalizat ă. Valoarea g ăsit ă arat ă c ă mierea este rea conduc ătoare
de c ăldur ă. Conductivitatea termic ă variaz ă în func Ńie de con Ńinutul în ap ă, temperatur ă și
gradul de cristalizare, având valori între 118 x și 143 x cal/cm/sec/ °C .Aceast ă
proprietate prezint ă importan ță pentru tehnologia mierii, mai ales în cazul lichef ierii mierii
cristalizate, pentru a nu l ăsa mierea prea mult timp în contact cu sursa de c ăldur ă pentru a nu-I
deteriora calit ățile.
La -36°C mierea înghea Ńă iar volumul ei scade cu 10% iar la înc ălzire mierea se dilat ă,
la 25°C volumul ei m ărindu-se cu 5%; mierea cristalizat ă pus ă la o temperatur ă de 35°C sau
în baie de ap ă la 50°C se transform ă în lichid. Iar pentru a înc ălzi mierea este nevoie de mai
pu Ńin ă energie decât pentru a înc ălzi acela și volum de ap ă deoarece c ăldura specific ă medie a
mierii (prin acest termen se în Ńelege cantitatea de c ăldur ă necesar ă pentru a cre ște cu 1°C
temperatura mierii), lichid ă sau cristalizat ă, este de 0,64 cal/g/ °C și de 0,73 cal/g/ °C.

54

IV.4.9. Fluorescen Ńa mierii. În lumin ă ultraviolet ă, multe mieri prezint ă o u șoar ă
fluorescen Ńă . Fenomenul nu a f ăcut obiectul unor studii prea am ănun Ńite.
IV.4.10. Puterea de rota Ńie a mierii. Majoritatea mierilor provoac ă rota Ńia spre stânga a
luminii polarizate, dar exist ă mieri dextrogine, care provoac ă rota Ńia planului de polarizare
spre dreapta. Puterea de rota Ńie a mierii este o caracteristic ă pu Ńin semnificativ ă, deoarece
diversele zaharuri pe care le con Ńine au toate puteri de rota Ńie diferite; ceea ce se observ ă nu
este decât o rezultant ă f ără prea mare valoare practic ă.
IV.4.11. Conductibilitatea electric ă a mierii. Conductibilitatea electric ă a mierilor se
măsoar ă într-o solu Ńie standard cu 20% materie uscat ă. Ea este cu atât mai ridicat ă cu cit
mierea este mai bogat ă în substan Ńe ionizabile; elementele minerale constituie esen Ńialul în
aceste substan Ńe, astfel c ă m ăsurarea conductibilit ăŃii electrice oglinde ște destul de bine
nivelul con Ńinutului de cenu șă . Mierile de man ă și, în general, mierile de culoare închis ă au
cea mai mare conductibilitate electric. Datele ob ținute de o serie de autori ( Elser, Stitz,
Szigvart) au ar ătat c ă valorile pentru conductibilitate și analiza polenic ș pot fi folositoare
pentru identificarea sursei florale si pentru deter minarea propor ției de miere de man ă. Au
existat propuneri s ă se folosesc ă conductibilitatea electric ca metod ă mai rapid ă decât analiza
chimic ă pentru determinarea calit ății mierii folosite ca hran ă pentru albine iarna. (Stf. Laz ăr
dup ă Kaart, 2002).
IV.4.12. Masa volumic ă (Densitatea)a mierii. În func Ńie de noile norme ale unit ăŃilor de
măsur ă, masa volumic ă trebuie exprimat ă în kilograme pe metru cub (kg/m3). Pentru miere,
ea este în medie de 1,4225 la 20°C.
În raport cu apa pur ă, densitatea mierii este de 1,4225. Este deci un pr odus relativ
dens. Varia Ńiile de densitate provin mai ales din varia Ńiile con Ńinutului în ap ă. Cu cât mierea
este mai bogat ă în ap ă, cu atât este mai pu Ńin dens ă. Practic ne putem servi de densitate ca
mijloc de a stabili con Ńinutul în ap ă al mierii. Astfel, densitatea medie indicat ă mai sus
corespunde unui con Ńinut de aproximativ 17,2% ap ă. Astfel, mierea cu un con ținut de ap ă de
17 % are densitatea 1,437 , pe când cea cu 20 % are densitatea 1,417. Mierea de mana are
densitatea mai mic ă decât cea de nectar, iar mierea nematurata ăare densitatea mai mic ă decât
cea maturat ă.
IV.4.13. Umiditatea mierii. Con Ńinutul maxim de ap ă reglementat de normele oficiale din
Ńara noastr ă pentru toate sorturile de miere este de 20%. Aceas t ă condi Ńie are la baz ă faptul c ă
în momentul încheierii procesului de prelucrare de c ătre albine (c ăpăcirea celulelor),
umiditatea mierii se situeaz ă în domeniul 17-19%. Când con Ńinutul de ap ă este mai mare de

55

20% poate fi vorba de una din urm ătoarele situa Ńii: extragerea din faguri nec ăpăci Ńi, când
procesul de prelucrare a mierii de c ătre albine nu este încheiat; p ăstrarea în spa Ńii umede și în
recipiente defectuos închise;falsificarea direct ă prin adaos de ap ă sau indirect ă prin
substituen Ńi cu umiditate proprie mare. Con Ńinutul dep ăș it de ap ă reduce propor Ńional valoarea
nutritiv ă a mierii și o predispune la fermenta Ńie.
IV.5. Compozi ția chimic ă a mierii
Compozi Ńia chimic ă a mierii variaz ă în func Ńie de plantele melifere, de intensitatea
culesului, starea timpului etc. În medie, 83% din c on Ńinutul mierii îl formeaz ă substan Ńa
uscat ă și 17% apa. Mierea cu un con Ńinut mai mare de ap ă, p ăstrat ă la o temperatur ă mai
ridicat ă, va avea o vâscozitate cu valori mic șorate. Vâscozitatea sau rezisten Ńa la scurgere
depinde de con Ńinutul în ap ă, de temperatur ă și de compozi Ńia chimic ă a mierii. Con Ńinutul în
coloizi, dextrine, s ăruri minerale influen Ńeaz ă asupra gradului de vâscozitate al mierii; a șa se
explic ă faptul c ă în acelea și condi Ńii de temperatur ă și umiditate mierea de salcâm se prezint ă
fluid ă, iar cea de floarea-soarelui sau de tei mai vâscoa s ă. Procentul de ap ă variaz ă în
condi Ńiile t ării noastre în limite destul de largi de la 13,3-22 ,4%. Con Ńinutul în ap ă a mierii
cre ște de la șes spre munte, acest lucru fiind determinat și de abunden Ńa precipita Ńiilor. Din
substan Ńa uscat ă a mierii, 80% o formeaz ă zaharurile din care, circa 70% îl ocup ă glucoza și
fructoza. Aceste zaharuri se formeaz ă prin invertirea enzimatic ă a zaharozei. Nectarul con Ńine
zaharoz ă care în urma procesului amintit se inverte ște aproape în totalitate. Zaharoza este
admis ă în miere pân ă la 5% și în mierea de man ă pân ă la 10%. Natural, cercet ările care s-au
făcut cu privire la compozi Ńia chimic ă a mierii au identificat prezen Ńa și a altor sorturi de
zaharuri în cantit ăŃi mici și, în special, a unor polizaharide. Substan Ńele minerale din miere
sunt: potasiu, fosfor, calciu, clor, sulf, magneziu , fier și altele, în cantit ăŃi foarte reduse. În
mierea de man ă se g ăsesc s ăruri minerale în cantit ăŃi mai mari. Este necesar s ă subliniem c ă
dac ă acestea dep ăș esc un anumit prag limit ă, din utile se transform ă în nocive. Acest aspect se
produce și în cazul mierii florale, unde s ărurile minerale prezentate în cantit ăŃi mici sunt
indisponibile, în timp ce prezen Ńa lor în mierea de man ă peste limita fiziologic ă admis ă este
dăun ătoare. Mierea de albine con Ńine și o serie de vitamine din complexul B, vitamina C,
precum și o serie de factori de cre ștere. Vitaminele se g ăsesc în cantit ăŃi foarte mici în miere,
suficiente îns ă pentru a-i spori valoarea alimentar ă, dietetic ă și terapeutic ă. Dintre enzimele
prezente în miere amintim: invertaza și diastaza. Primul ferment transform ă zaharoza în
glucoz ă și fructoz ă, iar al doilea scindeaz ă polizaharidele în zaharuri simple. În concluzie
mierea are în compozi Ńia sa urm ătoarele substan Ńe:16-20% ap ă; 0,4-0,8% proteine (din care

56

12 aminoacizi ca: leucina, alanina,metionina); 81,3 % zaharuri (din care 38,19% fructoz ă,
31,28% glucoz ă,5% zaharoz ă, 6,83% maltoz ă,alte dizaharide); 3,01% vitamine(B1, B2, B6,
C); 0,2% substan Ńe minerale(calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, m angan, zinc, siliciu, sodiu,
sulf);55-105 mcg acid pantotenic ;36-110 mcg acid n icotinic; acid folic; fermen Ńi; enzime;
hormoni; antioxidan Ńi; factori antibiotici; urme de polen;
IV.5.1. Apa
Caracterizeaz ă gradul de maturitate și calitatea mierii, de con ținutul în ap ă depinzând
conservarea și cristalizarea ei.Con ținutul în ap ă al mierii variaz ă, a șa cum am spus, destul de
mult în func ție de originea lor floral, de anotimp, de intensita tea culesului, de puterea
familiilor de albine și, nu în ultimul rând, de modul în care apicultorul a f ărut recoltarea.
Se știe c ă nectarul sau mana adus ă în stup de albinele culeg ătoare are ini țial un
con ținut de ap ă foarte ridicat, care printr-un process complex, es te mic șorat treptat pe m ăsur ă
ce celulele fagurelui sunt umplute cu miere. Procen tul de ap ă din miere este invers
propor țional cu gradul de umplere al celulelor. C ăpăcirea acestora se face dup ă ce ele au fost
umplute, iar umiditatea a sc ăzut pân ă la 20 %. Valorile cele mai sc ăzute se situeaz ă la mierea
de la noi din tar ă în jurul valorii de 13,30 %, iar cele mai ridicate în jur de 22,40 %, media
fiind de 16,45 %. Valoarea normal pentru acest para metru este de 17-18%, o miere prea
uscat ă fiind greu de extras și condi ționat, iar una prea umed ă risc ă s ă fermenteze și gustul îi
este atenuat. O miere pasteurizat ă cu peste 21% ap ă poate fi stocat ă mai multe luni, dar o
miere recoltat ă de apicultor în aceste condi ții dup ă câteva s ăpt ămâni va fermenta. Acest
fenomen natural se accentueaz ă odat ă cu cre șterea umidit ății peste 18 %, la o temperatur ă
cuprins ă între 14 și 25 °C. Uneori, apa este ad ăugat ă la mierea tulbure pentru a-I îmbun ătății
calitatea și a-I da o înf ățișare str ălucitoare, alteori este ad ăugat ă pentru a o face mai u șor
filtrabil ă, dar, în ambele cazuri, se produce o falsificare a mierii.
IV.5.2. Substan țe zaharoase
Zaharurile reprezint ă 95-95 % din substan ța uscat ă a mierii, ele fiind în principal
reprezentate de glucoz ă și fructoz ă. Con ținutul mediu al mierii în glucoz ă este de 31%, iar în
fructoz ă este de aproximativ 38 %, ele reprezentând împreun ă 80-90 % din zaharurile mierii.
A.Glucoza numit ă și dextoz ă (rote ște planul luminii polarizate spre dreapta) sau zah ăr de
struguri (unde se g ăse ște în cantitate mare) este o aldohexoz ă u șor solubil ă în ap ă, mai pu țin
dulce decât fructoza și de dou ă ori mai dulce decât zaharoza. Deoarece ea cristali zeaz ă foarte
ușor, mierea cu un con ținut ridicat de glucoz ă nu este indicat ă ca hran ă pentru albine în timpul
iernii.

57

B.Fructoza sau levuloza sau zah ărul de fructe prezint ă o mare capacitate de solubilizare în
ap ă, cristalizeaz ă greu și incomplet. Atât glucoza cât și fructoza prezint ă propriet ăți
fermentative. Glucoza și fructoza iau na ștere din invertirea zaharozei sub influen ța enzimei
invertaza, iar raportul dintre ele este variabil la diferite sorturi de miere, de regul ă îns ă
cantitatea de fructoz ă este superioar ă celei de glucoz ă. În mai multe tipuri de miere poliflor ă
aceste dou ă zaharuri sunt prezente în propor ții egale, iar în unele tipuri de miere monoflor ă
con ținutul difer ă. În mierea de salcâm, pomi fructiferi, trifoi, cas tan comestibil și salcie,
con ținutul în fructoz ă este superior celui de glucoz ă, pe când la cea de p ăpădie, floarea –
soarelui și rapi ță , acesta este mai sc ăzut.
Tabelul nr. 6 Con ținutul mediu în ap ă și zaharuri al mierii, în diferite ță ri (%) (dup ă
Marghita ș,2005)
Componen ții România U.S.A. Belgia Fran ța
Ap ă
Glucoz ă
Fructoz ă
Zaharoz ă
Maltoz ă 16,46
33,96
38,45
3,10
3,79 17,10
31,00
38,50
1,50
7,20 15,56
32,19
38,10
2,01
2,54 17,20
31,28
38,19
1,31
7,31
Amestecul de glucoz ă și fructoz ă din miere îi imprim ă acesteia dulcea ța, propriet ățile
higroscopice, valoarea caloric ă și propriet ățile fizice.
C. Zaharoza , un alt component al mierii, numit ă și sucroz ă, zah ăr de trestie sau zah ăr de
sfecl ă, este un dizaharid format dintr-o molecul ă de glucoz ă și una de fructoz ă, are o mare
capacitate de solubilizare, cristalizând îns ă foarte u șor. În mierea natural ă, con ținutul maxim
de zaharoz ă este de 5 %, în mierea de man ă este de 10 %, iar în cea falsificat ă cu sirop de
zah ăr, zaharoza dep ăș ește aceste valori.
D. Maltoza este un dizaharid, care atât în mierea floral ă cât și în cea de man ă se g ăse ște în
cantit ăți mult mai mari decât zaharoza (7,3 % și respectiv 1.3 %).
E. Dextinel e fac parte din grupa polizaharidelor și sunt substan țe intermediare între glucoz ă și
amidon. Se g ăsesc în cantit ăți mai mici în mierea de flori și în cantit ăți mai mari în cea de
man ă. Prezen ța dextrinelor în miere m ăre ște vâscozitatea acesteia, imprimându-i un aspect
cleios, nepl ăcut. Se crede c ă dextrinele din miere î și au originea în cleiul mugurilor tineri sau
substan țele gumoase care se formeaz ă prin r ănirea scoar ței copacilor care, în anumite
împrejur ări, sunt recoltate de albine. Dextrinele se g ăsesc în cantit ăŃi mai mici în mierea de
flori și în cantit ăŃi mai mari în mierea de man ă (2-3% și respectiv 5%) .
Pân ă la ora actual ă s-au putut identifica în miere cincisprezece zahar uri diferite, dar
ele nu se g ăsesc niciodat ă toate împreun ă. În afara celor men ționate, s-au identificat

58

izomaltoza, turanoza, maltuloza, nigeroza, kojibioz a, leucroza, melezitoza, kestoza, rafinoza
și dextrantrioza.

IV.5.3. Substan țe nezaharoase
A. Acizi organici
Toate mierile au o reac Ńie acid ă; ele con Ńin, nu cum se credea alt ădat ă, acid formic
provenind din glanda de venin, ci un amestec de aci zi organici dintre care unii sunt prezen Ńi în
nectar în timp ce al Ńii rezult ă din multiplele reac Ńii care î și au sediul în miere. Acest lucru se
poate dovedi printr-o analiz ă a hranei stocat ă de albine c ărora li se administreaz ă un sirop de
zah ăr foarte pur ; aceast ă hran ă stocat ă devine acid ă. Analiza acizilor organici con Ńinu Ńi în
miere a ar ătat c ă ace știa sunt numero și, dar cel care predomin ă este acidul gluconic provenind
din glucoza. Au fost pu și în eviden Ńă acizii : acetic, lactic, malic, succinic, butiric, citric
piroglutamic și formic. Prezen Ńa lactonelor este practic constant ă.
Acidul formic de și este în cantitate infim ă, este un element conservant cu efect
dezinfectant și batericid. Prezen ța lactonelor este practic constant ă. Acizi organici și s ărurile
acestora provin în miere din nectar, din man ă sau din corpul albinelor. Ele dau aciditatea mieri
care calculat ă în ml NaOH n/10 la 100 g miere, poate fi de maximu m 4 ml pentru mierea de
folori și de 5 ml pentru cea de p ădure.
Mierea veche sau care a început s ă se altereze, ca și mirea falsificat ă cu zah ăr invertit
artificial, au aciditate m ărit ă, iar mierea falsificat ă cu zah ăr neinvertit are un indice de
aciditate foarte sc ăzut. La înc ălzirea puternic ă a mierii, fructoza se descompune luând na ștere
acidul formic și cel levulinic, care m ăresc aciditatea ei.
B.Proteinele. Proteinele se g ăsesc în miere în cantit ăți foarte mici(sub 1%), dar mai
important ă decât calitatea se devede ște calitatea deoarece sunt reprezentate în principa li de
aminoaicizi esen țiali liberi : lizina, treonin ă, valin ă, metionin ă, izoleucin ă, leucin ă,
fenilalanin ă, triptofan. În afar ă de aminoacizi și enzime în miere au fost identificate și alte
proteine : albumine, globuline, nucleoproteine. Pro teinele i și au originea înn sursa nutritiv ă a
albinelor( nectar, man ă) în secre țiilor glandulare ale albinelor, prezent ța polenului în miere și
uneori proteinele din hrana administrat ă de apicultor albinelor sub forma hr ănirilor
stimulative.
C.Enzimele . Mierea de albine are un con Ńinut foarte bogat și variat de enzime. În mierea de
flori ele au o dubl ă origine: vegetal ă (din nectar) și animal ă (din saliva albinelor). Cantitativ,
acestea din urm ă de Ńin ponderea. Echipamentul enzimatic al mierii de ma n ă este mult mai

59

bogat decât cel al celei de flori și au o origine mult mai complex ă. Enzimele din miere sunt
substan Ńe valoroase deoarece ele catalizeaz ă toate reac Ńiile chimice care au loc în procesul de
elaborare al mierii( de ex. transformarea zaharuril or complexe în zaharuri simple). Însu șirile
mierii, compozi Ńia chimic ă și calitatea ei nutritiv ă sunt în mare m ăsur ă condi Ńionate de
con Ńinutul în enzime. Prezen Ńa lor face dovada autenticit ăŃii și calit ăŃii mierii.
Originea enzimelor din miere este dubl ă : o parte din ele provine din nectar, cealalt ă
din secre Ńiile salivare ale albinelor. Se cunosc în special o invertaz ă și o amilaz ă. Invertaza
este responsabil ă de hidroliza dizaharidelor ; amilaza atac ă amidonul și îl transform ă în
glucoz ă. Dar mierea con Ńine și alte enzime, în special o catalaz ă, o fosfataz ă și o gluco-
oxidaz ă care transform ă glucoza în acid gluconic, care este, dup ă cum am v ăzut principalul
acid organic din miere. Fragilitatea enzimelor și u șurin Ńa cu care ele sunt distruse de c ăldur ă
fac posibil ă folosirea lor ca indicatori ai supraînc ălzirii mierii.
Enzimele sunt substan Ńe labile, în special sub ac Ńiunea temperaturii ridicate care
produce sl ăbirea sau inactivarea ireversibil ă a lor. Enzimele reprezint ă compu și organici de
natur ă proteic ă cu rol de catalizator în procesele biochimice care au loc în miere. Enzimele
existente în miere activând procese biochimice expl ic ă în mare m ăsur ă efectul biostimulator
al mierii asupra organismului. Enzimele aflate în m iere î și au originea în secre țiile glandulare
ale glandelor hipofaringiene ale albinelor și în nectarul recoltat de albine. Enzimele prezint ă o
serie de propriet ăți specifice: ele nu se consum ă în timpul reac țiilor dar cu timpul ele se
inactiveaz ă prin denaturare sau trasformare datorit ă naturii lor proteice; ele se caractrerizeaz ă
prin specificitate deoarece au proprietatea de a ac ționa asupra unui singur substrat ,sau a unei
grupe cu acelea și propriet ăți chimice; enzimele sunt termostabile, dar activita tea lor este
diminuat ă la temperatura de 50 °C și anihilat ă complet la 80 °C, activitatea lor fiind optim ă la
35- 40 °C și pH de 5,3 ; temperaturile sc ăzute având drept efect conserarea acestora. În mier ea
supus ă înc ălziri la temepraturi mai mari de 60 °C sunt distruse enzimele, iar substan țele
eterice volatile și cele cu rol antimicrobian sunt evaporate. Cre șterea con ținutului de ap ă peste
20 % în condi ții de temperatur ă ridicat ă, favorizeaz ă fermentarea cu formarea de bule de
dioxid de carbon care m ăresc volumul mierii în vasele în care este depozita t ă.
Cele mai importante enzime care sunt întâlnite în m iere sunt: invertaza, amilaza,
inhibina, oxidaza, maltaza, catalaza, glucozidaza, lipaza, fosfataza, etc.
a. Invertaza . Invertaza, originar ă în principal din secre Ńiile glandelor faringiene
ale albinelor mai vârstnice de 21 zile, la un pH de 6,0-6,8 scindeaz ă zaharoza în glucoz ă și
fructoz ă, într-un raport de 1:1, devenind inactiv ă la temperatura de 40°C, spre deosebire de

60

amilaz ă (diastaz ă) care devine inactiv ă la 90°C, amilaza fiind în compozi Ńia mierii de 12 ori
mai mult ă decât invertaza; cele dou ă enzime sunt sensibile la îmb ătrânire, pierderea activit ăŃii
enzimatice a amilazei este de 10-30%/1an și 31-37%/2 ani iar a invertazei este de 43%/1an și
57%/2 ani. Provenien ța sa în miere este numai în mic ă parte din nectar, ea fiind din secre țiile
glandelor hipofaringiene ale albinelor mai vârstnic e de 21 zile. S-a constatat c ă pe timpul
iernii glandele hipofaringiene con țin o cantitate mare de invertaz ă, iar mierea rezultat ă din
prelucrarea de c ătre albin ă a zah ărului tos are un con ținut de trei ori mai mare de invertaz ă
fa ță de mierea naural ă. Invertaz ă devine inactiv ă la temperatura de 40 °C. În perioadele cu
nectar din abunden ță și când aceasta se g ăse ște în apropierea stupinei, albinele nu au timpul
necesar, nici în timpul transportului și nici în stup s ă-i adauge saliv ă și respectiv fermen ți
astfel c ă mierea rezultat ă va avea un con ținut mai ridicat de zaharoz ă. Invertaza, originar ă în
principal din secre Ńiile glandelor faringiene ale albinelor mai vârstni ce de 21 zile, la un pH de
6,0-6,8 scindeaz ă zaharoza în glucoz ă și fructoz ă, într-un raport de 1:1, devenind inactiv ă la
temperatura de 40°C, spre deosebire de amilaz ă (diastaz ă) care devine inactiv ă la 90°C,
amilaza fiind în compozi Ńia mierii de 12 ori mai mult ă decât invertaza; cele dou ă enzime sunt
sensibile la îmb ătrânire, pierderea activit ăŃii enzimatice a amilazei este de 10-30%/1an și 31-
37%/2 ani iar a invertazei este de 43%/1 an și 57%/2 ani;
b. Amilaza (diastaza) catalizeaz ă rec țiile de degradare a amidonului și
dextrinelor pân ă la faza de maltoz ă. Ea provine din secre țiile glandelor salivare ale albinelor și
degradeaz ă amidonul. Amilaza este enzima cu cea mai mare stab ilitate constituind cel mai
important indiciu al stabilirii calit ății mierii(natural ă sau falsificat ă). Activitatea ei înceteaz ă
complet la temepratura de 90 °C. Mierea provenit ă din prelucrarea de c ătre albine a zah ărului
tos, con ține de dou ă ori mai mult ă diastaz ă comparativ cu mierea natural ă. Amilaza este
sensibil ă fa ță de ioni de hidrogen. Unii cercet ători sus țin c ă amilaza este un amestec de mai
mul ți fermen ți care au nevoie de prezen ța ionilor de clor pentru a- și îndeplini sarcinile. De și
sunt produse de acelea și glande faringiene și de cele din gu șă , invertaza și amilaza sunt în
propor ții diferite , amilaza fiind de 12 ori mai mult ă decât invertaza. Ambele enzime sunt
sensibile la îmbatrânire.
c. Maltaza scindeaz ă maltoza în dou ă molecule de glucoz ă, iar la un pH
cuprins între 3-6 desconpune zaharoza. Dup ă p ărerea unor cercet ători propriet ățile bactericide
ale mierii sunt determinate de maltoz ă.
d. Catalaza este produs ă de glandele gu și și ac ționeaz ă optim la un pH curind
între 7-8. Ea are dou ă efecte deosebite: descompune apa oxigenat ă ce apare ini țial în procesul
de formare a acidului gluconic în dou ă elemente, apa și oxigenul, ferind mierea de toxicitatea

61

perhidrolului și frâneaz ă orice proces de fermentare a reziduurilor din pung a rectal ă, mai ales
în perioada de iarn ă.
e. Zaharaza este o enzim ă glicolitic ă, care î și are originea, de asemenea, în
saliva albinelor, ac ționând asupra zaharozei din nectarul cules de albin e, pe care o scindeaz ă
în glucoz ă și fructoz ă. Producerea de zaharoz ă de c ătre albine are loc numai în cazul în care
nectarul cules are mult ă fructoz ă. Prezen ța unei cantit ăți mari de fructoz ă în nectar inhib ă
activitatea invertazei,f ăcând ca albinele s ă înceap ă secre ția zaharazei.
Tabelul nr. 7: Timpul de înjum ătăŃire a amilazei și invertazei din miere, în func Ńie de
temperatura de p ăstrare. (dup ă Marghita ș,2005)

Temperatura °C Timpul de înjum ătăŃire
Amilaz ă Invertaz ă
10 12600 zile 9600 zile
20 1480 zile 820 zile
30 200 zile 83 zile
40 31 zile 9,6 zile
50 5,38 zile 1,28 zile
60 1,05 zile 4,7 ore
70 5,3 ore 47 minute
80 1,2 ore 8,6 minute
IV.5.4. S ăruri minerale din miere
Sărurile minerale îndeplinesc un rol multiplu : Struc tural, reglator al presiuni
osmotice, în men ținera echilibrului acido-bazic și a st ării fizico-chimice normale a
substan țelor coloidale din organism, ca și componente ale unor biocatalizatori (hormoni,
vitamine enzime) având totodat ă și un rol esen țial în activitatea enzimatic ă. Mierea con ține
însemnate cantit ăți de s ăruri minerale a c ăror variaz ă în limite foarte largi apreciindu-se la
maximum 0,35 % pentru mierea de flori si 0,85 % pen tru mierea de man ă.
Factorii principali care condi ționeaz ă acest con ținut sunt: natura materiei prime, gradul
de impurificare al acestora, procedelul folosit la extrac ția mierii, modul de conservare și
prelucrare, etc. Mierea de floarea soarelui are de dou ă ori mai mult ă cenu șă decât mierea de
salcâm , iar cea de tei de 4 ori. În general pricen tul este mai mare la mierea închis ă la culoare,
la mierea poliflor ă decât la cea monoflor ă , la mierea extras ă prin presare din faguri în care se
găsesc și celule cu p ăstur ă sau puiet decât cea extras ă prin centrifugare.
Dep ăș irea limitelor maximale de substan Ńe minerale se poate întâlni în urm ătoarele
situa Ńii: când extrac Ńia și /sau p ăstrarea mierii s-au f ăcut în condi Ńii neglijente, principala
form ă de impurificare mineral ă fiind cea cu praf; în cazul falsific ării mierii cu sirop de zah ăr
invertit artificial (acidul folosit la invertire t rebuie neutralizat cu substan Ńe alcaline sodice);

62

în cazul contactului prelungit al mierii cu suprafe Ńe metalice neacceptate, s ărurile acestor
metale pot trece în miere m ărind valoarea substan Ńelor minerale.
Tabelul nr. 8:Elementele minerale din miere (mg/k) (dup ă Marghita ș,2005)
Elementul Miere de culoare foarte deschis ă Miere de culoare pronun Ńat ă
K 205 100 588 1676 115 4733
CI 52 23 75 113 48 201
S 58 36 108 100 56 126
Ca 49 23 68 51 5 266
Na 18 6 35 76 9 400
P 35 23 50 47 27 58
Mg 19 11 56 35 7 126
SiO2 22 14 36 36 13 72
Si 8,9 7,2 11,7 14 5,4 28,3
Fe 2,4 1,2 4,8 9,4 0,7 35,5
Mn 0,3 0,17 0,44 4,09 0,52 9,53

Toate mierile con Ńin elemente minerale dintre care cel mai important este potasiul.
Sărurile de potasiu reprezint ă aproape jum ătate din substan Ńele minerale. Elementele cel mai
bine reprezentate în miere, în afara potasiului, su nt clorul, sulful, calciul, fosforul, magneziu!,
siliciul și fierul. Al ături de aceste elemente majore, în miere se afl ă un num ăr important de
elemente rare, sau oglio-elemente, care nu exist ă decât în starea de urme și care nu au putut fi
puse în eviden Ńă decât prin metode foarte fine, cum este metoda act iv ării, care necesit ă
folosirea unui reactor atomic pentru a face transmu t ări. Rezultatele cele mai interesante
ob Ńinute astfel se refer ă la corela Ńia între con Ńinutul în elemente rare al mierilor și originea lor
floral ă sau geografic ă. Astfel, dou ă mieri de salcâm sau dou ă mieri de brad, provenind din
dou ă regiuni diferite se deosebesc prin prezen Ńa elementelor rare deosebite.
IV.5.5. Vitaminele din miere.
Mierea este relativ s ărac ă în vitamine în compara Ńie cu alte alimente și în special cu
fructele. Nu con Ńine nici o vitamin ă liposolubil ă (vitamina A și D) ; con Ńine pu Ńine vitamine
din grupa B și uneori pu Ńin ă vitamin ă C. Vitaminele din miere î și au aproape întotdeauna
originea în gr ăuncioarele de polen pe care aceasta le con Ńine în suspensie. Nu este cazul
vitaminei C, care provine din nectar, dar numai din cel de ment ă, dup ă cuno știn Ńele noastre în
stadiul actual. Vitaminele din grupul B prezentate în miere, acelea și care se g ăsesc în polenuri
sunt tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul panto tenic, acidul nicotinic, biotina și acidul folic.
Acelea și vitamine se reg ăsesc, în doze mult mai mari, în l ăpti șorul de matc ă. Vitaminele din
miere î și au aproape întotdeauna originea în gr ăuncioarele de polen pe care aceasta le con Ńine

63

în suspensie, cu excep Ńia vitaminei C care provine din nectar; principalel e vitamine din miere
sunt:

Tabelul nr. 9: Principalele vitamine din miere(dup ă Mărghita ș,2005)
Vitamina Con Ńinut la
1 kg. miere Ac Ńiune
Tiamina (B1) 0,1mg Asupra sistemului nervos, între Ńine tonusul digestiv, regleaz ă
metabolismul hidrocarbona Ńilor, elimin ă acidul uric, men Ńine
dantura s ănătoas ă, are ac Ńiune antalgic ă.
Riboflavina (B2) 1,5mg Favorizeaz ă metabolismul hidrocarbona Ńilor, gr ăsimilor și
fierului.
Aci dul pantotenic
(B3) 2,0mg Particip ă la constitu Ńia și func Ńia pielii, p ărului și mucoaselor.
Acidul nicotinic
(B5) 0,3-1,0mg Particip ă la procesele celulare legate de metabolismul
hidrocarbona Ńilor, regleaz ă func Ńia pielii, a sistemului nervos,
îmbun ătăŃește circula Ńia sanguin ă periferic ă și stimuleaz ă
parenchimul ficatului.
Piridoxina (B6) 2-5mg Are efect tonic asupra sistem ului nervos, a pielii și a aparatului
digestiv.
Acidul folic 0,1mg Stimuleaz ă maturarea hematiilor din m ăduva osoas ă.
Acidul ascorbic
(C) 30-50mg Ac Ńioneaz ă în metabolismul Ńesuturilor din organism, activeaz ă
formarea protrombinei, men Ńine structura oaselor, a mu șchilor,
din Ńilor, vaselor sanguine. M ăre ște tonusul vital al organismului,
stimuleaz ă cre șterea, activeaz ă circula Ńia sanguin ă.
Vitamina K urme Ajut ă la coagularea sângelui, particip ă la sinteza protrombinei.

IV.5.6. Hidroximetilfurfurolul (HMF)
Prezen Ńa acestui produs în miere î și are originea fie în descompunerea par Ńial ă a
fructozei din compozi Ńia ei sub influen Ńa unor factori vitregi, fie de origine exogen ă în cazul
unor substituiri (falsific ări).
În mediu acid și la cald fructoza se descompune cu formarea de pr odu și furfurolici,
cel mai semnificativ din ace știa fiind HMF. Mierea are un con Ńinut foarte mare de fructoz ă
(cel pu Ńin jum ătate din zah ărul invertit). De asemenea, reac Ńia chimic ă a ei este pronun Ńat
acid ă (pH 3,5-4,5). Deci are asigurate condi Ńiile ca în func Ńie de temperatur ă și de timpul de
păstrare s ă se formeze o oarecare cantitate de HMF. Dac ă mierea este p ăstrat ă la temperatur ă
mai mic ă de 20 șC cantitatea de fructoz ă care se descompune este extrem de mic ă. În primele
luni de la extrac Ńia din faguri con Ńinutul de HFM se situeaz ă în domeniul 0,1-0,2 mg la 100g,
dar dup ă 1-2 ani de p ăstrare la temperatura camerei la temperatur ă moderat ă poate atinge
valoarea de 1-1,5 mg la 100g. Prin invertirea pe c ale chimic ă a siropului de zah ăr în scopul

64

falsific ării mierii o frac Ńiune important ă din fructoz ă se descompune cu formarea unei
cantit ăŃi considerabile de HFM, de ordinul a 100mg la 100 g sirop sau chiar mai mult.
La cald și în mediul acid, fructoza se descompune formându-s e astfel produ șii
furfurolici, cel mai important fiind HidoxiMetilFur furolul (HMF); în primele luni de la
extrac Ńia din faguri, con Ńinutul de HMF din miere se situeaz ă în jurul valori de 0,1-0,2mg la
100g miere, iar dup ă 1-2 ani de p ăstrare la temperatur ă moderat ă poate atinge valoarea de 1,5
mg/100 g. Prin lichefierea mierii la temperatur ă înalt ă, con Ńinutul de HMF cre ște mult, putând
ajunge la 10 mg/100 g; se admite pentru mierea ce s e comercializeaz ă un con Ńinut de HMF de
max. 4 mg/100 g;
Standardul de Stat 784/1989 reglementeaz ă con ținutul de HMF pentru toate soiurile
de miere la 1, 5 ml la 100 g. La mierea poliflor ă livrat ă în borcane se admite maximum 4 mg
la 100 g.Acea și valoare este acceptat ă și de norme FAO/OMS(Codex Alimentarius).
IV.5.7. Sedimentul microscopic al mierii.
Totalitatea particulelor microscopice extrase prin centrifugarea unei solu ții de miere
reprezint ă sedimentul microscopic, alc ătuit din constituen ții insolubili în ap ă.
Analiza microscopic ă poate fi contitativ ă când urm ăre ște determinarea cantit ății totale
de sediment și cantitativ ă când urm ăre ște determinarea tipului de constituen ți ai sedimentului.
Examenul microscopic în cazul ambelor analize se f ace pe preparat fix între lam ă și
lamel ă, sedimentul fiind fixat în gelatin ă glicerinat ă (formula Kaiser), analiza calit ățivă fiind
cea mai important ă. Particulele microscopice din sediment constituie indicii sigure despre
originea floral ă sau extrafloral ă, despre modul depozit ării, cupaj ării și despre interven țiile
asupra mierii care se datoreaz ă hr ănirilor de stimulare, tratamentelor prin pr ăfuire, dar și celor
nepermise cum ar fi adaosuri de falsificare.
Prin acest examen se determin ă granulele de polen, indicatorii de man ă, granulele de
amidon, dar și alte forma țiuni microscopice care sunt doar estimate ca frecve n ță : celule de
drojdii, cristale de s ăruri insolubile în ap ă, impurit ăți.
IV.6. Transform ări ale mierii 11
IV.6.1. Îmb ătrânirea mierii
Mierea este considerat ă adeseori ca o marf ă neperisabil ă, ce se conserv ă, practic, la
infinit și comercializabil ă, f ără precau Ńii, de la un an la altul. Sunt ni ște no Ńiuni false. Mierea

11 L. A. Mărghita ș – Albinele și produsele lor, Editura Ceres, Bucure ști 2005 .pag. 303

65

trebuie s ă fie obiectul unor griji deosebite dac ă vrem s ă-și p ăstreze prospe Ńimea și toate
calit ăŃile sale, inclusiv cele gustative. În timpul îmb ătrânirii, mierea sufer ă încet o sum ă de
transform ări în func Ńie de compozi Ńia ei și de temperatura de p ăstrare. Pentru a bloca complet
toate reac Ńiile enzimatice, mierea trebuie p ăstrat ă la temperatura de 25°C. La temperatura
obi șnuit ă, și chiar în camer ă r ăcoroas ă (+4°C), se observ ă transform ări sensibile într-o
perioad ă de unul sau doi ani. Acestea pot fi rezumate dup ă cum urmeaz ă:
– coloraŃia se intensific ă, cre ște aciditatea liber ă ;
– con Ńinutul în invertaz ă și amilaz ă scade, ca și con Ńinutul în glucoz ă.
Se constat ă, de asemenea, o cre ștere regulat ă și relativ rapid ă a con Ńinutului în
hidroximetil-furfural (HMF), substan Ńa care se formeaz ă din levuloz ă în mediu acid.
Con Ńinutul în HMF al mierii este practic nul în momentu l recolt ării ; el cre ște rapid sub
ac Ńiunea tratamentelor termice (retopiri) brutale. El serve ște ca indicator al st ării de
conservare a mierii. Dac ă acesta dep ăș ește 40 mg/kg, se consider ă c ă mierea este improprie
pentru consum fiind înc ălzit ă exagerat sau fiind prea veche sau prost conservat ă. În timpul
îmb ătrânirii, mierea î și pierde în mod progresiv valoarea antibacterian ă : con Ńinutul în
inhibin ă descre ște.
IV.6.2. Cristalizarea mierii
Cristalizarea mierii este un proces specific unor s orturi de miere, în urma c ăruia dup ă
un anumit timp de p ăstrare , mierea trece din stare fluid ă în stare mai mult sau mai pu țin
consistent ă, în func ție de m ărimea cristalelor.
Mierea cristalizat ă se mai nume ște popular și mierea zaharisit ă, îns ă aceast ă expresie
nu este corect ă, deoarece implic ă presupunerea c ă în timpul cristaliz ării se m ăre ște cantitatea
de zah ăr din miere, ceea ce este gre șit, deoarece în mierea cristalizat ă se află acee și cantitate
de zaharuri ca și în mierea lichid ă, doar c ă zaharurile s ă fie sub form ă de solu ție se prezint ă
sub form ă de cristale. Mierea p ăstrat ă de albine în faguri este un produs lichid ; toate
zaharurile pe care le con Ńine se g ăsesc sub form ă de solu Ńie în ap ă, dar o solu Ńie suprasaturat ă,
ceea ce înseamn ă c ă nu este stabil ă. Sub influen Ńa diferi Ńilor factori se declan șeaz ă
cristalizarea zaharurilor, care va cuprinde în mod progresiv toat ă masa mierii. Ace ști factori
care favorizeaz ă cristalizarea sunt, pe de o parte o sc ădere a temperaturii care agraveaz ă starea
de suprasaturare a solu Ńiei și, pe de alt ă parte, existen Ńa unor germeni de cristalizare care
constituie amorsa fenomenului. Ace ști germeni pot fi cristale de glucoza microscopice sau
chiar simple prafuri ca de exemplu gr ăuncioarele de polen. Atâta timp cât mierea r ămâne sub
căpăcelul de cear ă, la ad ăpost de aer și la o temperatur ă aproape constant ă, nu are șanse s ă
cristalizeze prea repede. Dup ă extragere, în contact cu aerul și cu praful, și supus ă unor

66

varia Ńii de temperatur ă mari, mierea are condi Ńii favorabile de cristalizare. Ea cristalizeaz ă cu
atât mai repede, cu cât con Ńine mai multe zaharuri pu Ńin solubile în ap ă (glucoza), decât
zaharuri foarte solubile (levuloz ă).
În jur de 14°C, în prezen Ńa germenilor de cristalizare, sunt întrunite toate condi Ńiile
pentru transformarea mierii într-o mas ă solid ă mai mult sau mai pu Ńin dur ă. Cristalizarea
mierii este deci un fenomen natural care în sine, n u altereaz ă calitatea produsului. Zaharurile,
în loc s ă fie sub form ă de solu Ńie, se prezint ă sub forme de cristale. Aceasta este singura
diferen Ńă . Dealtfel este u șor s ă se redea mierii starea lichid ă prîntr-o înc ălzire moderat ă care
are ca efect trecerea zaharurilor în solu Ńie. În acela și timp, cristalizarea are consecin Ńe
importante pentru conservarea ulterioar ă a mierii.
Mierea cristalizat ă trebuie imaginat ă ca un burete foarte fin ; cristalele, formate în
special din glucoza, formeaz ă o urzeal ă care re Ńine o faz ă lichid ă cuprinzând zaharurile foarte
solubile și substan Ńele necristalizabile din miere. Acest lichid este î mbog ăŃit cu apa pe care o
libereaz ă cristalizarea glucozei. Dac ă mierea cristalizat ă nu este rigid ă, lucru frecvent când ea
con Ńine mai mult de 18% ap ă, cristalele au tendin Ńa de separare de partea lichid ă și depunere
la fundul vasului. Dac ă temperatura este favorabil ă (în jur de 20-25°C), partea lichid ă, bogat ă
în ap ă este expus ă la o fermentare rapid ă. Cristalizarea mierii fenomen natural și general,
trebuie considerat ă ca o prim ă etap ă a învechirii produsului. Depinde de apicultor ca a ceast ă
învechire s ă se fac ă bine sau r ău.
Doar mierea natural ă cristalizeaz ă, mierea falsificat ă, ob Ńinut ă din zah ăr și îndulcitori
nu cristalizeaz ă niciodat ă; prin aceast ă caracteristic ă, cristalizarea, se poate diferen Ńia cu
precizie o miere natural ă de una falsificat ă; cristalizarea e un proces firesc, natural și de aceea
apicultorii nu pot fi b ănui Ńi c ă falsific ă mierea prin adaos de zah ăr.
Tabelul nr.10:
Cristalizarea mierii în func ție de raportul dintre glucoz ă și fructoz ă(dup ă Mărghita ș,2005)
Raportul dintre glucoz ă
și fructoz ă Cristalizarea mierii se produce
în:
1:1 1 lun ă
1:1,5 2 ani
Raportul dintre glucoz ă și
ap ă Cristalizare a mierii
2,1:1 rapid ă
Pân ă la 1,7:1 Nu se produce
Cristalizarea mierii poate fi favorizat ă în mod artificial prin ad ăugarea la mierea fluid ă
a unei cantit ăŃi de 5-10% miere cristalizat ă și men Ńinerea recipientelor cu miere la o
temperatur ă de cca. 14°C; în aproximativ 5 zile mierea este cr istalizat ă. Con Ńinutul ridicat de

67

glucoz ă, mai mic de ap ă precum și temperatura sc ăzut ă (13-14°C și sub aceste valori)
favorizeaz ă cristalizarea mierii.

IV.6.3. Fermentarea mierii
Toate tipurile de miere natural ă con Ńin levuri, ciuperci microscopice care produc
ferment ările alcoolice. Aceste levuri nu se pot înmul Ńi decât dac ă con Ńinutul în ap ă al mierii
este suficient de ridicat; o concentra Ńie mare de zaharuri nu le omoar ă dar le inhib ă
dezvoltarea. Limita între concentra Ńiile care asigur ă conservarea și cele care o pun în pericol
este mic ă. Începând cu 18% ap ă, o miere con Ńinând suficiente levuri vii pentru ca s ă fie
posibil începutul ferment ării, va fermenta, dac ă temperatura este convenabil ă. Toate tipurile
de miere care con Ńin mai mult de 18% ap ă sunt expuse la o fermentare mai mult sau mai pu Ńin
rapid ă și mai mult sau mai pu Ńin total ă. În afar ă de levuri, mierea con Ńine și alte
microorganisme, care pot s ă produc ă alte ferment ări (lactic ă, butiric ă, acetic ă), toate alterând
mierea. Când condi Ńiile pentru fermentarea mierii sunt favorabile, se constat ă formarea unei
spume abundente provenind din degajarea de gaz carb onic. Ferment ările nu se produc
întotdeauna repede; totu și, chiar dac ă sunt mai discrete, ele tot contribuie la degradare a mierii.
Mierea fermentat ă prezintă întotdeauna o aciditate mai mare decât cea normal ă.
Pentru a evita fermentarea mierii, foarte important ă este prevenirea declan șă rii
acesteia. Fiind un proces determinat de multiplicar ea unor organisme vii, odat ă declan șat este
foarte greu de oprit mai ales c ă drojdiile au o capacitate remarcabil ă de adaptare la condi țiile
exterioare. Sub aspect practic, pentru a preveni fe rmentarea mierii, umiditatea acesteia nu
trebuei s ă dep ăș easc ă18,5 %, recoltarea mierii f ăcându-se dup ă maturarea și c ăpăcirea
fagurilor la partea lor superioar ă. Fermentarea mierii ar mai putea fi controlat ă p ăstrând
mierea la temperaturi joase întrucât levurile nu se pot dezvolta la temepraturi mai mici de
11°C.
Temperaturile optime pentru fermentarea mierii sunt cuprinse între 13-21°C, iar la
temperaturi de peste 27 °C mierea nematurat ă fermenteaz ă lent, iar cea complet maturat ă nu
fermenteaz ă deloc. P ăstrarea mierii la temepraturi înalte nu este practi c ă ca metod ă de
prevenire a ferment ării.
Pentru prevenirea ferment ării ar mai putea fi utilizat ă o serie de substan țe chimice care
au un asemenea efect: benzoatul de sodiu, sulfitul de sodiu, bisulfitul de sodiu, procedeu care
îns ă nu s-a extins datorit ă modific ării caracterului de produs natural al mierii.

68

Cea mai eficient ă metod ă de a împiedica fermenta Ńia mierii este pasteurizarea ei timp
de 7-12 minute la temperatura de 63 °C sau timp de 1 minut la 69 °C, procedeu care distruge
levurile.

IV.7. Tehnologia de prelucrare a mierii
IV.7.1. Extrac Ńia mierii
Extrac Ńia mierii prin stoarcere este practic abandonat ă. Ea corespunde unei forme de
apicultur ă pe cale de dispari Ńie, cea cu co șni Ńe. Folosirea stupului cu rame mobile implic ă
extrac Ńia mierii prin centrifugare și recuperarea cerii fagurilor pentru anul urm ător.
Extractorul centrifugal, inventat în secolul trecut , are forme diferite în func Ńie de destina Ńie :
pentru o exploatare modest ă cu câ Ńiva stupi sau pentru o întreprindere profesionist ă unde se
extrag câteva tone sau zeci de tone de miere în fie care an. Dar, de la extractorul pentru patru
rame ac Ńionat manual și pân ă la extractorul pentru patruzeci sau optzeci de ram e ac Ńionat de
un motor electric, principiul este acela și. Se folose ște for Ńa centrifug ă pentru a scoate mierea
din celule și a o proiecta pe peretele intern al cuvei. For Ńa aplicat ă fagurelui este în func Ńie de
viteza unghiular ă a co șului extractorului și de raza co șului. În extractorul tangen Ńial, ramele
sunt a șezate tangen Ńial fa Ńă de cilindrul virtual pe care mi șcarea co șului le face s ă-l descrie ; în
aceste condi Ńii, for Ńa aplicat ă ramelor este uniform ă sau aproape uniform ă pe toat ă suprafa Ńa
(nu se poate extrage decât o singur ă fa Ńă odat ă). Folosirea inoxului și a plasticului alimentar
dau garan Ńia de cur ăŃenie, igien ă și nepoluare cu metale grele. Extractoarele prev ăzute cu
motor electric au un ambreiaj automat, un schimb ător de vitez ă, o frân ă, iar modelele cele mai
perfec Ńionate se pot programa astfel încât viteza de rota Ńie și timpul de extrac Ńie pot fi
optimizate f ără interven Ńia operatorului în timpul func Ńionării. For Ńa centrifug ă care trebuie
aplicat ă mierii depinde de vâscozitatea acesteia, deci de c on Ńinutul în ap ă și de temperatura sa.
Varia Ńiile vâscozit ăŃii în func Ńie de originea floral ă nu sunt mari decât în cazul mierii de iarb ă-
neagr ă și de man ă. Pentru a u șura extrac Ńia mierii, este bine s ă se lucreze la temperaturi destul
de ridicate pentru a-i reduce vâscozitatea. În ajun ul extrac Ńiei, magazinele se pot p ăstra la 25-
30°C într-o camer ă de înc ălzire. O ambian Ńă prea rece face ca extrac Ńia s ă fie dificil ă.
Extrac Ńia mierii poate fi precedat ă de o ajustare a con Ńinutului în ap ă. Uneori suntem obliga Ńi
să scoatem magazinele con Ńinând numeroase rame pline dar cu miere nec ăpăcit ă. Exist ă
dispozitive care permit evacuarea în câteva ore a e xcesului de umiditate al mierii chiar în
magazine. Cel mai bun mijloc de a usca aerul este d e a-l face s ă treac ă printre ni ște elemen Ńi
de r ăcire unde umiditatea se condenseaz ă în ghea Ńă . Aerul uscat trebuie reînc ălzit moderat

69

înainte de a fi dirijat spre magazine ; pentru acea sta aerul se trece peste ni ște rezisten Ńe
electrice. Acest sistem este convenabil în marile e xploat ări. In exploat ările mici și mijlocii,
magazinele se pot pune într-o camer ă înc ălzit ă moderat cu ajutorul unui mic radiator electric
și bine ventilat ă prin deschideri în partea de jos și de sus care s ă permit ă primenirea aerului.
între magazine se pun pene de lemn pentru a facilit a circula Ńia aerului între ramele care
trebuie deshidratate. Acest procedeu nu este eficie nt decât dac ă aerul care intr ă în camer ă este
destul de uscat. Desc ăpăcirea face parte din extrac Ńie. Trebuie s ă evit ăm s ă facem
desc ăpăcirea cu cu Ńite electrice prost reglate care pot carameliza mie rea sau o pot colora
inutil. În principiu, cu Ńitele electrice de desc ăpăcit au termostat. Extrac Ńia prin centrifugare nu
furnizeaz ă o miere care s ă poat ă fi direct îmbuteliat ă.
Proiectarea pic ăturilor de miere pe pere Ńii extractorului prezint ă inconvenientul c ă
încorporeaz ă mult aer sub forma unor bule microscopice. Particu lele de cear ă smulse din
fagure în momentul desc ăpăcirii ajung, de asemenea, în miere, ca și fragmente de propolis și
mici cantit ăŃi de polen provenind din celule cu polen care se g ăsesc în num ăr mai mare sau
mai mic printre celulele cu miere. Pentru a ob Ńine o miere comercializabil ă, este necesar s ă o
purific ăm. Cea mai bun ă metod ă de a purifica mierea este s ă o l ăsăm câteva zile într-un
recipient numit maturator, impropriu dealtfel, deoa rece mierea nu este supus ă unei maturiz ări
ci unei simple decant ări. Pentru a ști la ce trebuie s ă ne a ștept ăm în urma unei decant ări,
trebuie s ă-i cunoa ștem legile. Ele sunt simple. Un obiect oarecare (b ul ă de aer, particul ă de
cear ă etc.) presupus sferic și perfect neted, se va deplasa cu atât mai repede î n sus sau în jos
cu cât diferen Ńa de densitate între acest obiect și mediul lichid (în acest caz mierea) este mai
mare, cu cât lichidul este mai pu Ńin vâscos și obiectul este mai mare. Lipse ște din aceast ă
formul ă un coeficient care reprezint ă frecarea dintre obiect și lichid; acest coeficient este nul
când este vorba de aer dar poate fi foarte ridicat în cazul unui gr ăuncior de polen spinos, de
exemplu. S ă vedem cum se aplic ă legile fizicii (formula lui Stockes) la purificare a mierii.
Bulele mari de aer se ridic ă repede la suprafa Ńă datorit ă dimensiunilor lor și diferen Ńei de
densitate între aer și miere. Cu cât bulele sunt mai mici, cu atât ele s e deplaseaz ă mai încet.
Particulele de cear ă se ridic ă mai pu Ńin repede la suprafa Ńă decât bulele de aer. Dac ă nu sunt
foarte fine, gr ăuncioarele de nisip (pot exista în mod întâmpl ător) ajung la fundul
maturatorului destul de repede. Micile aglomer ări de polen urc ă destul de repede la suprafa Ńă ,
în timp ce gr ăuncioarele de polen izolate au o vitez ă ascensional ă aproape nul ă. Trebuie s ă
Ńinem seama și de gradul de vâscozitate al mierii. Dac ă acesta este prea ridicat, purificarea
poate deveni imposibil ă. Pentru a-l reduce, este bine s ă Ńinem maturatorul la o temperatur ă în
jur de 30°C protejându-l împotriva pierderilor de c ăldur ă sau, mai bine, închizîndu-l într-o

70

cutie prev ăzut ă cu o rezisten Ńă electric ă și un termostat. Avantajul maturatoarelor termostate
este, printre altele, de a întârzia cristalizarea. Anumite mieri, în special de crucifere,
cristalizeaz ă foarte repede. Înc ă din maturator se observ ă începutul cristaliz ării. M ărindu-se
considerabil vâscozitatea mierii, cristalizarea împ iedic ă purificarea. Purificarea mierilor se
poate face și prin filtrare. Filtrele folosite în mod curent în apicultur ă sunt simple site cu
ochiuri de 0,1 mm. Acestea sunt suficiente pentru a elimina din miere de șeurile de cear ă și
impurit ăŃile mari. O veritabil ă filtrare presupune o înc ălzire suficient ă pentru a reduce
vâscozitatea și o anumit ă presiune. Instalarea filtrelor nu se justific ă decât în cazul circuitelor
de prelucrare industriale. Tehnica de filtrare pe d iatomee la temperatur ă ridicat ă și presiune
mare nu este folosit ă în unele Ńă ri. Ea duce la ob Ńinerea unei mieri perfect cristaline, sterile,
lipsit ă de polen sau de materii coloidale. Mierea astfel f iltrată nu mai poate fi numit ă pe deplin
miere.

Tabelul nr. 11: (dup ă Mărghita ș,2005)
Nivelul de condi Ńionare al mierii este determinat de con Ńinutul ei în ap ă și în levuri. Astfel:
Nivel de condi Ńionare Con Ńinut în ap ă Con Ńinut în levuri
Foarte bun Sub 17,1% indiferent
Bun 17,3% – 18% Sub 1000/g
Bun 18,1% – 19% Sub 10/g
Bun 19,1% – 20% Sub 1/g
Sc ăzut(fermentarea și degradarea mierii) Peste 20% indiferent

IV.7.2. Prelucrarea industrial ă a mierii
Dup ă recoltare, mierea preluat ă de la ferme sau produc ătorii individuali se transport la
centrele de prelucrare, în vederea livr ării pentru consumul intern sau la export. Prelucrar ea
industrial ă a mierii se efectueaz ă în combinate apicole dotate cu utilaje mecanizate, specific
fluxului tehnologic, care asigur ă livrarea unor loturi cât mai omogene din punct de vedere
organoloptic, fizico-chimic și merceologic.
Prelucrarea industrial ă a mierii cuprinde urm ătoarele etape :
1. Recep ționarea și soratea mierii;
2. Lichefierea mierii;
3. Cupajarea sortimentelor de miere;
4. Omogenizarea;
5. Prefiltrarea;

71

6. Reducerea con ținutului de ap ă;
7. Pasteurizarea mierii la cererea beneficiarului;
8. Filtrarea.

Recep ționarea și sortarea

Omogenizare

Prefiltrarea

Evaporarea surplusului de ap ă

Pasteurizarea

Filtrarea Cristalizarea dirijat ă

Ambalarea

Depozitarea

Livrarea

A.Recep ționarea și sortarea mierii. Mierea se recep ționeaz ă de la produc ător pe
calit ăți, în func ție de : provenien ță , de caracteristicile organoleptice și de particularit ățile
fizico-chimice.
B.Lichefierea mierii. În majoritatea cazurilor, când se condi Ńionează un lot de miere,
trebuie început prin a o lichefia deoarece, în timp ul stoc ării ea cristalizeaz ă în mod aproape
inevitabil. Numai mierile de salcâm (Acacia) se pot p ăstra mult timp în stare lichid ă. Opera Ńia
de retopire a mierii este cea care, dac ă este prost f ăcut ă, aduce cele mai mari stric ăciuni Lichefiere
Cupajare

72

mierii. Realizat ă corect nu las ă nici o urm ă. O instala Ńie de lichefiere bine conceput ă con Ńine o
camer ă înc ălzit ă unde butoaiele cu miere sunt întâi înc ălzite pân ă la circa 40°C timp de o
jum ătate de zi, electric sau în bazine cu ap ă cald ă. łinând seama de slaba conductibilitate
termic ă a mierii, aceast ă preînc ălzire duce la lichefierea straturilor de miere peri ferice ; partea
central ă nu este înc ălzit ă. Butoaiele cu miere preînc ălzite sunt apoi luate cu ajutorul unui
motostivuitor ; se deschid (trebuie s ă aib ă deschidere total ă) și se basculeaz ă pe un gr ătar
așezat easupra unui tanc de recep Ńie. Incinta în care se afl ă acest tanc și gr ătarul este înc ălzit ă
la 70°C. În aceste condi Ńii, mierea preînc ălzit ă este lichefiat ă rapid, f ără s ă ating ă temperatura
aerului din interior; ea este evacuat ă prin for Ńa gravita Ńiei, înainte de a avea timp s ă fie
înc ălzit ă exagerat.
Mierea evacuat ă este recuperat ă la etajul inferior într-o cuv ă de mare capacitate, de 4
pân ă la 6 tone, unde este amestecat ă. Pentru ob Ńinerea unui produs omogen, mierea este
agitat ă timp de câteva ore cu ajutorul unei elice. Mierea lichefiat ă, omogenizat ă, filtrat ă la
ie șirea din cuv ă este refulat ă cu ajutorul unei pompe pân ă la postul de condi Ńionare. Un lot
decâteva tone de miere în curs de condi Ńionare este preg ătit Ńinând seama de analizele de
control efectuate în prealabil în laborator. Este v orba fie de o miere "poliflor ă", fie de o miere
monoflor ă care se vinde cu un anumit nume. O miere de salcâm nu se vinde niciodat ă altfel
decât în stare lichid ă ; în func Ńie de compozi Ńie, o miere "poliflor ă" va fi prin voca Ńie lichid ă
sau cristalizat ă. Întreprinderea de condi Ńionare are interesul s ă respecte aceast ă voca Ńie și s ă
fac ă în a șa fel încât mierea care trebuie s ă fie vândut ă lichid ă s ă r ămân ă lichid ă, cât mai mult
timp posibil, în ceea ce prive ște mierea cristalizat ă, este bine s ă i se dea o "granula Ńie"
agreabil ă. Opera Ńiile care urmeaz ă preg ătirii "lotului" vor fi realizate în func Ńie de destina Ńia
mierii.
Pentru a p ăstra mierea în stare lichid ă, este absolut necesar s ă i se anihileze cristalele
de glucoz ă pe care le con Ńine înc ă și care ar fi germeni de cristalizare nedori Ńi. Singurul mijloc
eficace este pasteurizarea mierii.
C. Cupajarea mierii. Const ă în amestecarea mai multor sorturi de miere aflate în
maturatoare diferite cu condiucte de leg ătur ă între ele pentru a se ob ține în final o anumit ă
culoare, arom ă și gust.Amestecul se realizeaz ă în malaxoare cu palete la temperatura de 40°C.
D.Omogenizarea mierii. Se realizeaz ă în c ăzi –malaxoare prev ăzute cu agitatoare și
pere ți dublii prin care circul ă ap ă la 40°C pentru fluidizare și topirea cristalelor de miere.
E.Filtrarea mierii. Filtrarea mierii se face în momentul extragerii ei cu ajutorul unei
strecur ătoare pentru a o separa de resturile de c ăpăcele, de eventualele larve sau impurit ăți.

73

Strecur ătoarea pentru miere se prezint ă sub forma unui cuplu de dou ă site, prima având
ochiuri mai mar ice re țin impurit ățile grosiere, iar a doua mai fin ă, ce re ține impurit ățile mici.
Filtarearea se mai poate face și în momentul turn ării mierii în maturator prin a șezarea
deasupra gurii acestuia a unei site fine confec ționat ă de obicei din țes ătur ă textil ă.
Durata de limpezire a mierii mai depinde de temper atur ă și de în ălțimea vasului. În
cazul unui strat de 1cm în ălțime durata de limpezire la diferite temeperaturi es te de 150 zile la
10 °C, de 30 de zile la 20°C, de 18 ore la 30 °C, de 6 ore la 40 °C și de 2 ore la 50 °C.Cu cât
în ălțimea maturatrului cre ște , cu atât durata de limezire este mai lung ă.
Tabelul nr. 12:
Durata de limpezire a mierii în func ție de temperatur ă(dup ă Mărghita ș,2005)
Temperatura Durata
10°C 150 zile
20°C 30 zile
30°C 18 ore
40°C 6 ore
50°C 2 ore

F.Pasteurizarea mierii. Pasteurizarea mierii presupune înc ălzirea ei într-un timp foarte
scurt și men Ńinerea ei la temperatura de 70-78°C timp de 5-6 min ute, apoi r ăcirea ei brusc ă la
temperatura de 42°C
Pasteurizarea mierii se face cu scopul de a distrug e to ți germenii care pot provoca
fementarea mierii și de a topii cristalele ini țiale existente care f ără aceast ă opera ție ar
determina începrea cristaliz ării mierii. Pasteurizarea se face în insstala ții asem ănătoare celor
utilizate pentru pasteurizarea laptelui, și const ă în înc ălzirea și r ăcirea ei brusc ă.
Se știe c ă ac Ńiunea c ăldurii asupra mierii este cu atât mai nefast ă cu cât este mai
prelungit ă. A șa s-a ajuns la utilizarea pasteurizatoarelor cu pl ăci ; ele sunt folosite în mod
curent în industria alimentar ă și se adapteaz ă foarte bine la pasteurizarea mierii cu ajutorul
unei instala Ńii adecvate. Într-un pasteurizator cu pl ăci mierea lichid ă circul ă în contra-curent
cu apa cald ă, într-un strat gros de câ Ńiva milimetri. Înc ălzirea este foarte rapid ă; ea nu cere
decât câteva secunde. Când mierea atinge temperatur a de pasteurizare (78°C), ea intr ă într-un
circuit cu șambrare unde nu r ămâne decât câteva minute. Ea p ărăse ște camera pentru a intra în
circuitul de r ăcire unde circul ă în contra-curent cu apa rece. La ie șire, 5 pân ă la 8 minute dup ă
ce a intrat, mierea are o temperatur ă de 42°C ; este pasteurizat ă. Acum este ferit ă de

74

fermentare deoarece drojdiile au fost distruse și î și va p ăstra starea lichid ă timp de cel pu Ńin 6
luni, timpul necesar pentru a fi consumat ă.
G.Dirijarea cristaliz ării mierii. Am v ăzut c ă nu toate mierile sunt predispuse a r ămâne
în stare lichid ă. Fiind (relativ) prea bogate în glucoz ă, ele risc ă s ă recristalizeze, chiar și dup ă
pasteurizare, într-o form ă neregulat ă. Este mai bine s ă le respect ăm predispozi Ńia și s ă le
facem s ă cristalizeze repede sub o form ă pl ăcut ă la vedere și la gust.
Pentru a ob Ńine acest rezultat, se procedeaz ă la o îns ămân Ńare a mierii dup ă pasteurizare
și r ăcire complet ă. Se amestec ă bine, cu ajutorul unor aparate speciale, o miere c are
cristalizeaz ă foarte fin cu mierea care trebuie cristalizat ă. Se folose ște o cantitate de
aproximativ 10% maia. Cristalele ad ăugate în miere servesc de amors ă și, în câteva zile, la o
temperatur ă de 14°C, cea mai favorabil ă cre șterii cristalelor, toat ă mierea este cristalizat ă în
sistemul dorit. Amestecul de miere și maia cât înc ă se trimite la ma șina de îmbuteliere în
borcane, are consisten Ńă de past ă. Mierile care cristalizeaz ă foarte fin se numesc mieri
"cremoase". Ele au avantajul de a fi foarte pl ăcute la consum datorit ă faptului c ă nu sunt
foarte fine. Trebuie s ă ad ăug ăm c ă linia de condi Ńionare a mierii pe care am descris-o, foarte
sumar, se realizeaz ă numai din materiale folosite în industria alimenta r ă. Aproape totul este
confec Ńionat din o Ńel inoxidabil sau din sticl ă Pirex. Condi Ńiile de igien ă cele mai stricte pot fi
îndeplinite ; materialele fiind u șor de demontat și de sp ălat în ap ă fiart ă sau la vapori. Dac ă
pasteurizarea nu se impune într-o exploatare mic ă, cristalizarea controlat ă este la îndemâna
oric ărui apicultor. Chiar dac ă aceasta nu se realizeaz ă în conformitate cu procedeele
industriale pe care le-am descris, poate da rezulta te excelente cu un minimum de efort.
Trebuie s ă se știe, cristalizarea este un fenomen care se supune u nor legi precise.
Pentru a ob Ńine cristale foarte mari, este nevoie de timp și de repaos perfect. Temperatura nu
trebuie s ă varieze deoarece aceste varia Ńii provoac ă mi șcări de convexie în lichid, mi șcări care
pot sparge re Ńeaua cristalin ă în formare. Pentru a ob Ńine cristale foarte fine, trebuie s ă spargem
cristalele mari care se formeaz ă ; fiecare bucat ă devine un nou mediu de cristalizare și aceasta
se accelereaz ă.
H.Ambalajul mierii. Alegerea ambalajului pentru miere depinde de dou ă categorii de
motiva Ńii. Una se refer ă la motiva Ńii de ordin tehnic, cealalt ă la motiva Ńii de ordin estetic. Din
punct de vedere tehnic trebuie s ă se ia în considerare etan șeitatea ambalajului ca fiind criteriul
cel mai important. Un vas care con Ńine miere trebuie s ă fie perfect etan ș. Se în Ńelege de la
sine c ă el nu poate fi confec Ńionat decât din materii prime autorizate de lege. R estul nu este
decât o problem ă de pre Ń de cost, de comoditate la întrebuin Ńare și de dorin Ńa de a satisface

75

clientela. Ambalajele fabricate din materiale trans parente au avantajul c ă prin ele se poate
vedea mierea. Experien Ńa dovede ște c ă vasele opace ascund uneori defecte de prezentare p e
care o tehnic ă mai atent ă le-ar fi putut evita.
Ambalarea se face în borcane, bidoane, butoaie. În faza de ambalare se recomand ă ca
temperature sa fie de minim 28°C, deoarece la tempe rature mai sc ăzute, din cauza vâscozit ății
crescute , jetul a forma straturi separate între el e, cu goluri de aer care favorizeaz ă formarea
spumei și reduce valoarea comercial ă a mierii. Îmbutelierea se face automat cu ma șini special,
prev ăzute cu dozatoare și dispositive mecanie de etichetare și închidere a recipien ților.
I.Transportul mierii trebuie sa fie efectuat rapid, în a șa m ăsur ă încât timpul de ambalare
pân ă la predare s ă nu dep ăș easc ă 12 ore, deoarece altfel se înregistreaz ă diminuarea unor
însu șiri valoroase ale mierii. Transportul se face în ve hicule curate, acoperite și protejate de
umezeal ă și soare excesiv.
J.P ăstarea mierii. Mierea se p ăstreaz ă în vrac sau îmbuteliat ă. P ăstrarea în vrac se face în
cazul mierii neprelucrate. Mierea cu un con ținut de ap ă sub 17, 1 % se p ăstreaz ă foarte bine
indiferent de con ținutul de levuri. Mierea se p ăstreaz ă în containere ce se închid ermetic,
confec ționate din material rezistente la umiditate. Mierea se p ăstreaz ă în înc ăperi uscate,
curate, f ără mirosuri str ăine, la temperatura de 14°C. P ăstrarea mierii la temperaturi mai mari,
cuprinse între 20-25°C duce la închiderea culorii m ierii și pierderea aromei. Mierea nu se
păstreaz ă decât în ambalaje perfect sp ălate și uscate din sticl ă sau aluminiu. Nu pune Ńi miere
în ele pe considerentul c ă au con Ńinut tot miere. Pelicula veche de miere de pe pere Ńii vasului
con Ńine germeni de fermenta Ńie care îns ămân Ńeaz ă mierea nou ă și aceasta va fermenta la
rândul ei, schimbându- și gustul și mirosul.
Dac ă vasul a mai fost folosit și pe pere Ńii s ăi exist ă resturi de miere cristalizat ă, acestea
vor declan șa procesul cristaliz ării și în mierea nou ă pus ă la p ăstrare. Mierea nu se va p ăstra
niciodat ă în vase confec Ńionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deo arece, sub ac Ńiunea
acizilor din miere se formeaz ă compu și chimici ce pot da intoxica Ńii grave. Nici ambalajele
din fier nu sunt indicate, deoarece în urma corod ării fierului la contactul prelungit cu acizii
con Ńinu Ńi de miere, aceasta va c ăpăta un gust și un miros nepl ăcut. Mierea se poate p ăstra în
vase din tabl ă alb ă cositorit ă sau în vase emailate, sau date la interior cu un s trat gros de
vopsele sintetice. Borcanele cu miere nu trebuie p ăstrate la un loc cu recipientele ce con Ńin
substan Ńe ce eman ă mirosuri nepl ăcute (vopsele, carburan Ńi, esen Ńe, varz ă murat ă) deoarece
mierea prinde u șor miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune des coperit în apropierea
unor substan Ńe higroscopice care favorizeaz ă men Ńinerea umidit ăŃii în aer (sarea) aceasta

76

contribuind la o fermenta Ńie accelerat ă a mierii. Mierea ambalat ă în borcane de sticl ă va fi
ferit ă de lumin ă care-i depreciaz ă calit ăŃile (lucru u șor de observat datorit ă închiderii
mierii). Mierea care a cristalizat pentru a fi flui dizat ă se va trece într-un vas care se va pune
într-o baie de ap ă fierbinte, în nici un caz pe foc. Nu trebuie înc ălzit ă decât acea cantitate care
se va folosi o singur ă dat ă deoarece mierea înc ălzit ă fermenteaz ă mai u șor, depreciindu-se.
Mierea supraînc ălzit ă conduce imediat la cre șterea procentului de hidroximetilfurfurol
care, de asemenea duce la deprecierea calit ăŃilor mierii. Temperatura optim ă de p ăstrare este
bine s ă se situeze între 10 și 20 oC.

IV.8. Controlul de calitate al mierii
Scopul controlului de calitate este de a da o aprec iere a mierii, fondat ă strict pe
calit ăŃile de baz ă ale produsului, adic ă con Ńinutul în ap ă, puritatea și integrarea sa într-un
concurs, ca opera Ńiune de selec Ńie și clasament : permite eliminarea produselor defectu oase,
dar nu emite nici o judecat ă de valoare în leg ătur ă cu o denumire anume.
Controlul de calitate al unei mieri cuprinde m ăsurarea con Ńinutului de ap ă, un test de
puritate, o dozare a hidroximetilfurfurorului (HMF) , un examen organoleptic și un examen al
st ării fizice. O miere de calitate normal ă trebuie să r ămân ă în limitele fixate de lege ; dar
aceste limite fiind foarte largi controlul calit ăŃii permite nuan Ńarea aprecierii distingând, cu
ajutorul unor not ări simple, mieri care sunt pur și simplu conforme legii și cele numite de
calitate superioar ă pentru c ă sunt foarte curate, foarte concentrate, foarte s ărace în HMF, care
se prezint ă sub o stare fizic ă bine definit ă (lichid ă sau cristalizat ă) și nu au alt gust str ăin
mierii. M ăsurarea con Ńinutului în ap ă se face u șor cu ajutorul unui refractometru. De fapt,
dup ă cum am mai men Ńionat, indicele de refrac Ńie al mierii depinde de con Ńinutul ei în ap ă.
Cunoscând indicele de refrac Ńie se deduce con Ńinutul în ap ă. Tabelele lui Chataway con Ńin
cifrele acestei coresponden Ńe. Refractometrul permite m ăsurarea cu o singur ă pic ătur ă de
miere; totu și el nu poate da un rezultat decât dac ă mierea este perfect limpede.
Măsurarea purit ăŃii se face prin cânt ărirea unui filtru înainte și lup ă filtrarea a 5 g de
miere în solu Ńie de ap ă. Filtrul re Ńine corpurile str ăine care trebuie s ă fie eliminate în cursul
epur ării. Este vorba în special de resturi de cear ă, fragmente de propolis, praf sau resturi
animaliere sau vegetale.
Dac ă controlul calit ăŃii este destinat mierilor care intr ă în competi Ńie sau determin ării
pre Ńului de vânzare sau a valorii aportului într-o coop erativ ă, se pot stabili u șor baremuri

77

potrivite. Controlul calit ăŃii are avantajul de a putea fi realizat cu mijloace modeste. El nu
necesit ă decât o aparatur ă simpl ă și cuno știn Ńe tehnice destul de elementare.
IV.8. 1. Calitatea igienic ă a mierii
Ca origine, microorganismele din miere provin din n ectar si polen, din s ălile de lucru,
de pe aparatele insuficient sp ălate sau de la ambalaje. Drojdiile sunt prezente în num ăr mic în
miere și sunt reprezentate mai ales de Saccharomyces melis , care se dezvolt ă în medii în care
con ținutul în ap ă este mai mare de 20-25%, și Saccharomyces rosei, capabil ă s ă fermenteze
medii cu 60% glucide. Drojdiile pot s ă produc ă defecte de natur ă microbiologic ă la mierea ce
con ține mai mult de 102 celule /g miere, p ăstrat ă la temperaturi mai mari de 150 °C. Fungii
filamento și provin din contaminare cu praf, din apa de sp ălare a instala țiilor sau a
recipientelor și, într-o m ăsur ă mai mic ă, de la albine. Dac ă ajung în miere în stare vegetativ ă
sunt capabili s ă metabolizeze glucidele, aminoacizii și chiar polenul, fiind responsabili de
diverse modific ări organoleptice (gust și miros de mucegai). ( dup ă Prep. univ. drd. Ing
Gabriela LENCO în Buletinul AGIR nr. 56 3/2003 ● iulie – septembrie).
IV.8. 2. Mierea de calitate
Producerea mierii de calitate este o problem ă de prestigiu, criteriul principal de clasare
a muncii apicultorului trebuind s ă devin ă tocmai calitatea produselor livrate, modul de
prezentare, pe sorturi și pe sortimente, consumatorii știind s ă aprecieze seriozitatea
apicultorilor ce știu s ă-i p ăstreze calit ăŃile naturale. Pentru ob Ńinerea unei mieri de calitate un
rol important îl joac ă maturarea natural ă în faguri, maturarea în afara lor fiind lipsit ă de aroma
specific ă pe care o c ăpătă dup ă c ăpăcire. Un alt factor deosebit de important este asig urarea
familiilor în perioadele de cules cu faguri cl ădi Ńi de calitate, cu prec ădere din cei în care nu s-a
crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea culorii mierii.
Nu este permis ă hr ănire familiilor de albine cu cantit ăŃi mari de sirop de zah ăr în
ajunul culesurilor, în scopul bloc ării cuiburilor, scontând pe faptul c ă nectarul adus ulterior va
fi depozitat în fagurii pentru recolt ă. Acest fapt nu face decât s ă deprecieze mierea prin
amestecul cu sirop de zah ăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesulu i din cuib în
magazine. Zaharul trebuie folosit doar în perioada de toamn ă pentru completarea rezervelor
de hran ă. Nu se recomand ă livrarea mierii direct de la centrifug ă, f ără o condi Ńionare atent ă.
De asemenea, extragerea mierii trebuie f ăcut ă dup ă fiecare cules pentru a se ob Ńine mierea pe
sorturi de flor ă care s ă satisfac ă preferin Ńele și cerin Ńele consumatorilor.
Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (f ără spuma, fără
corpuri straine vizibile), culoare (de la slab inco lor pana la galben-deschis, galben-auriu,

78

galben-portocaliu, galben-închis, rubiniu, galben-b run, brun-închis), miros si gust (specific
mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce), consisten ța (omogena, fluida,
vascoasa, cristalizat ă).
IV.8. 3. Condi Ńii de calitate fizico-chimice și microscopice (spectru polinic) reglementate
de STAS 784/2-1989 pentru mierea de albine din Ńara noastr ă. Normele europene pentru
miere sunt ceva mai îng ăduitoare cu privire la condi Ńiile fizico-chimice de calitate , a șa cum
se constat ă din acela și tabel.

Tabelul nr.13: (dup ă Mărghita ș,2005)
Condi Ńii de calitate ale mierii de albine în România și ță rile europene
Condi Ńii de calitate ale mierii de albine în România Norm ele europene
Parametru Miere de salcâm
(superioar ă) Miere de man ă
(superioar ă) Celelalte Sorturi
Caltatea I Miere de
nectar Miere de
man ă
Ap ă % max. 20 20 20 21 20
Zah ăr invertit % min. 70 60 70 65 60
Zaharoz ă % max 5 10 5 5 10
Aciditate 4 5 4 4 4
Indice diastazic, min. 6,5 13,9 10,9 8 8
Substan Ńe insolubile
în ap ă % max. 0,1 0,2 0,1 0,1-0,5 0,1-0,5
Substan Ńe minerale
(cenu șă ) % max. 0,5 1,0 0,5 0,6 1,0
Hidroximetilfurfurol
mg/100g 1,5 1,5 1,5 4 4
Agen Ńi de falsificare lips ă lips ă lips ă – –
Densitatea relativa la
20 oC, min. 1,417

Substante
nezaharoase, % 1,5-5 4-12

Tabelul nr. 14: Compozitia fizico-chimic ă a mierii în diverse ță ri (Stefan Lazar,2002)

łă ri
Apa Total
zaharuri
reduc ătoare
Levuloza
Zaharoza
Cenu șa Acizi liberi
Bulgaria 21,3 71,7 – 1,6 0,25 0,68
Rusia 19,3 – 34,9 1,43 0,20 –
Africa de Sud 16,2 – 35,5 0,54 0,33 –
Angola 19,3 – 36,4 0,86 – 0,53
Canada 17,5 – 38,8 1,2 – –
Uruguay 17,3 67,3 – 4,9 0,15 0,53

79

IV.9. Propriet ăți biologice și preparate pe baz ă de miere
IV.9. 1. Propriet ăŃile biologice ale mierii
Numeroasele virtu Ńi medicinale atribuite mierii nu trebuie s ă ne fac ă s ă uit ăm c ă ea
este, înainte de toate, un aliment energetic și nu lipsit de interes gastronomic, ceea ce are, de
asemeni importan Ńă . Consumul mierii nu trebuie s ă fie redus la o problem ă de s ănătate și de
regim alimentar; este și o pl ăcere a mesei.Ca toate alimentele glucidice, mierea are un aport
de 3200 calorii pe kilogram de substan Ńă uscat ă, ceea ce înseamn ă, Ńinând seama de cele 17-
18% ap ă, o valoare calorific ă de 3000 de calorii pe kilogram. Amintim c ă nevoile energetice
ale adultului care nu depune un efort mare și nu lupt ă împotriva frigului sunt de 2800 calorii
pe zi. O munc ă fizic ă sau o activitate sportiv ă sus Ńinut ă presupune o cheltuial ă de 3500 calorii.
Pentru a acoperi aceste nevoi calorice, un adult ar trebui s ă consume zilnic în jur de 1 kg
de miere. Acest consum nu ar acoperi nici nevoile d e proteine, nici pe cele de lipide și nici de
vitamine. Mierea nu este aliment complet. În schimb este un aliment excelent pentru mu șchi,
foarte bun pentru sportivi care trebuie s ă sus Ńin ă un efort de lung ă durat ă : cicli ști, înot ători de
fond, alpini ști. În volum mic, mierea aduce zaharuri direct asim ilabile – cu un u șor efort de
întârziere în ceea ce prive ște levuloza, care nu trece direct în sânge.
În compara Ńie cu zah ărul, mierea ofer ă avantajul unei variet ăŃi mari de gusturi originale.
Aromele mierii fac parte din acele substan Ńe care stimuleaz ă pofta de mâncare și faciliteaz ă
digestia. Fiecare dup ă gust, consumatorul poate g ăsi, din varietatea mierilor, pe cea sau pe
cele care îi convin cel mal bine, în func Ńie de obiceiurile sale alimentare. Mierea ca
medicament î și datoreaz ă virtu Ńile compozi Ńiei sale : asocierea glucozei cu levuloza, acizii
organici, elementele minerale, sute-de substan Ńe identificate sau nu, care provin din plante sau
din organismul albinei, toate constituie o adev ărat ă farmacopee. Cateva benefici aduse
umanitatii de acest component special: În primul râ nd propriet ăŃile antibacteriene, puse în
eviden Ńă în mod știin Ńific. Ac Ńiunea mierii asupra mu șchiului cardiac pare s ă fie bine stabilit ă,
în urma unor experien Ńe realizate cu miere deproteinizat ă, injectabil ă ca un ser fiziologic cu
glucoz ă. Ac Ńiunea asupra ficatului a fost pus ă în eviden Ńă prin acela și procedeu.
Administrarea mierii în medicina infantil ă a ar ătat c ă are o ac Ńiune favorabil ă asupra
fix ării calciului și asupra procentului de hemoglobin ă precum și în cre ștere. În privin Ńa
propriet ăŃilor u șor laxative ale mierii, se pare c ă ele trebuie atribuite în special levulozei. În
sfâr șit, folosirea tradi Ńional ă a mierii pentru a îndulci ceaiul în timpul iernii nu este lipsit ă de
fundament c ăci ac Ńiunea sa antibacterian ă î și g ăse ște astfel cea mai bun ă întrebuin Ńare în
tratamentul afec Ńiunilor respiratorii.

80

IV.9. 2. Re țete culinare cu miere
1.B ăutur ă r ăcoritoare :
Ingrediente : 300 g miere , 0700 l ap ă, 3 linguri floare de tei, 0,200 l vin, 3 portocale , ap ă
mineral ă carbogazoas ă
Se fierbe apa l ăsând s ă dea un clocot, se pune floarea de tei, se ia de pe foc și se acoper ă.
Dup ă 10 minute se strecoar ă, se amestec ă bine cu mierea, apoi se adaug ă zeama de portocale
și vinul. Se serve ște dup ă 2 ore, cu pu Ńin ă ap ă mineral ă.
3. B ăutur ă r ăcoritoare cu suc de c ăpșuni
Ingrediente : 750 g c ăpșuni, 350 g miere, ap ă
Se trec c ăpșunile prîntr-o sit ă deas ă. Se pun într-un vas, se adaug ă atâta apa cât este necesar
pentru a ob Ńine trei pahare de suc de fructe și se pun la fiert. Când începe s ă clocoteasc ă se
adaug ă mierea, se mai las ă s ă dea un clocot-dou ă, apoi se ia de pe foc. Dup ă ce s-a r ăcit se
toarn ă într-o sticl ă și se pune la rece. B ăutura poate fi servit ă dup ă 3-4 ore.
4. B ăutur ă r ăcoritoare din lapte și caise
Ingrediente : 0,750 l lapte, 400 g caise coapte, 60 g miere, 1 l ămâie
Laptele se fierbe și se las ă s ă se r ăceasc ă. Se spal ă caisele, se pun într-un vas cu ap ă clocotit ă,
se acoper ă și se las ă 5 minute. Scoase din ap ă se descojesc, se înl ătur ă sâmburii și se trec prin
sit ă. Pireul de caise ob Ńinut se amestec ă cu laptele, mierea și zeama de l ămâie. Se pune la rece
în frigider și se serve ște de îndat ă ce s-a r ăcit bine.
5. B ăutur ă tonic ă
Ingrediente : 350 g miere, 1 l vin ro șu de calitate superioar ă, 1 pache Ńel zah ăr vanilat
Se pune mierea la fiert. La primul clocot se adaug ă vinul, se amestec ă bine și se las ă pân ă
începe s ă fiarb ă și s ă dea un clocot – dou ă. Se ia de la foc și se amestec ă cu zah ărul vanilat.
Dup ă ce s-a r ăcit se toarn ă în sticl ă și se Ńine la rece.
6. Diuretic preparat din ceapa si miere . Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml
apa. Ceapa curatata si spalata se taie in citeva bu cati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15
minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se
strecoara, iar in lichidul obtinut se adaug ă mierea. Se amesteca bine, pina la
omogenizare.Preparatul se bea caldut, toata cantita tea, seara la culcare. Leacul se prepara de
cite ori este nevoie.
Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat îns ă bolnavilor de diabet, ulcer
gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau into leranta (la miere, ceapa).

81

Delicatese
1.Batoane cu vanilie
Ingrediente :2 ou ă, 300 g miere, 150 g unt, ¼ baton de vanilie pisat ă, f ăin ă, ½ linguri Ńă praf
de copt.
Se bate spum ă mierea împreun ă cu ou ăle într-un vas, apoi se pune la foc mic și se
amestec ă neîncetat, pân ă ce compozi Ńia începe s ă se îngroa șe. Se d ă imediat la o parte și se
mestec ă în continuare pân ă se r ăce ște. Se adaug ă praful de copt,
untul t ăiat buc ăŃele, vanilia t ăiat ă foarte fin și f ăina necesar ă, ca
să se ob Ńin ă un aluat potrivit de moale. Se formeaz ă bastona șe, se
așeaz ă pe o tav ă de copt uns ă și pres ărat ă cu f ăin ă și se dau la
cuptor pân ă se rumenesc.
2. Bezele
Ingrediente :200 g miere, 6 albu șuri, vanilie sau coaj ă ras ă de
lămâie
Se bat albu șurile cu telul cât se poate de bine, se adaug ă vanilie sau coaj ă ras ă de
lămâie și mierea u șor înc ălzit ă (s ă curg ă), amestecând u șor. Se a șterne pe fundul unei t ăvi de
copt o hârtie alb ă uns ă cu ulei și se a șeaz ă, luând cu lingura din compozi Ńie gr ămezi de
mărimea unei nuci, la distan Ńă de 3-4 cm una de alta. Se dau la cuptor încins, în tre Ńinând focul
foarte mic. Când sunt gata se scot din tav ă cu hârtie cu tot și se a șeaz ă pe o plan șet ă bine
udat ă cu ap ă rece. Se las ă câteva minute, apoi se scot bezelele una câte una. Se p ăstreaz ă la
loc cald și uscat.
4. Bomboane din miere în ciocolat ă
Ingrediente :75 g miere, 50 nuci, 1 linguri Ńă scor Ńișoar ă pisat ă, zeam ă de la ½ portocal ă,
coaj ă ( ras ă de la o l ămâie, 1 linguri Ńă rom, ciocolat ă ras ă
Mierea u șor înc ălzit ă se amestec ă cu miezul de nuc ă dat prin ma șina de nuci, coaja
ras ă de la o l ămâie și zeama de portocal ă. Compozi Ńia se pune la foc mic și se las ă s ă fiarb ă
timp de 20-30 minute, având grij ă s ă nu se lipeasc ă de crati Ńă . Se ia de pe foc, se adaug ă
romul și se las ă s ă se r ăceasc ă pu Ńin, a șa ca s ă se poat ă lua cu mâna f ără s ă frig ă. Se formeaz ă
mici peri șoare, care fiind c ăldu Ńe înc ă se dau prin ciocolat ă ras ă în așa fel ca s ă fie îmbr ăcate
uniform. Se p ăstreaz ă la loc rece și se servesc a doua zi.
5. Brio șe cu unt .
Ingrediente :400 g miere, 6 ou ă, 400 g f ăin ă, 200 g unt, coaj ă ras ă de la o l ămâie
Se bate mierea cu telul în spum ă și se amestec ă cu ou ăle b ătute separat. Se mai bat
împreun ă pân ă se ob Ńine o past ă past ă alifioas ă. Se adaug ă coaja ras ă de l ămâie și f ăina, se
Figura 36. Decor cu
miere de albine

82

amestec ă bine, iar la sfâr șit untul u șor înc ălzit. Cu aceast ă compozi Ńie se umplu trei sferturi
din formele de tarte unse, se a șeaz ă într-o tav ă de copt și se dau la cuptor la foc potrivit. Se
scot din forme fierbin Ńi.
Delicatese de post
1. Desert din fructe crude cu nuci. Ingrediente :5 pere mari, 5 piersici mari, 150 g miere,
150 g nuci, 1 l ămâie . Se cur ăŃă perele, se scoate c ăsu Ńa cu semin Ńe și se taie cuburi nu prea
mari; tot astfel se taie și piersicile decojite. (Dac ă pieli Ńa se desprinde greu, se adâncesc
piersicile într-un vas cu ap ă foarte fierbinte, l ăsându-le s ă stea dou ă-trei minute). Se stropesc
fructele t ăiate cu zeam ă de l ămâie și se amestec ă cu mierea.
2. Desert din fructe crude cu stafide. Ingrediente :5 mere mari, 4 banane sau 10 caise, 100
g stafide, 150 g miere, 1 l ămâie . Se cur ăŃă merele și se rad prin r ăzătoarea mare; bananele se
taie feliu Ńe rotunde sub Ńiri (caisele se taie în patru). Se stropesc fructel e cu zeam ă de l ămâie,
apoi se adaug ă stafidele și se amestec ă cu mierea.
3. Gutui umplute
Ingrediente :6 gutui potrivit de mari,125 g nuci, 50 g miere, 50 g stafide, 1 lingur ă boabe
dulcea Ńă vi șine, 50 g zah ăr pudr ă, 1 pache Ńel zah ăr pudr ă vanilat . Gutuile sp ălate și șterse se
scobesc, înl ăturând c ăsu Ńa cu semin Ńe și pu Ńin din miezul fiec ărei gutui. Golurile ob Ńinute se
umplu cu un amestec f ăcut din nucile și stafidele t ăiate m ărunt, boabele de dulcea Ńă de vi șine
și mierea. Gutuile umplute se a șeaz ă într-o tav ă și se coc la foc potrivit. Când sunt coapte se
scot din tav ă și se pun pe o farfurie de servit. Se pudreaz ă bine cu zah ărul pudr ă amestecat cu
zah ărul vanilat, apoi se servesc pu Ńin c ăldu Ńe.

83

CAPITOLUL V. – METODE DE EXAMINARE ȘI ANALIZ Ă A MIERII
V.1. Examenul organoleptic : se refera la culoarea, mirosul, gustul, consisten ța și
puritatea mierii.
a. Analiza senzorial ă, ca metod ă știin țific ă de apreciere a propriet ăților organoleptice
ale alimentelor, are un rol important în stabilirea autenticit ății produselor, fiind folosit ă
îndeosebi pentru compararea cu produsele de referin ță , în clasificare și standardizare, precum
și în decelarea prospetimii, defectelor și a altor neajunsuri mai greu sesizabile prin celel alte
mijloace.
De și analiza senzorial ă este înca tributara aprecierii umane, avand un anu mit grad de
subiectivism, datorita profesionalizarii corpului d e degustatori și interpret ării statistice,
constituie un instrument util, iar în unele cazuri devine de neînlocuit în aprecierea calit ății.
Principiile de analiza senzorial ă a mierii de albine sunt redate în STAS
784/3 – 1989.
Mierea fluida se examineaz ă organoleptic, ini țial pe proba ca
atare. Se noteaz ă dac ă prezint ă spuma și/sau impurit ăți. Mierea se
omogenizeaz ă cu ajutorul unei baghete de sticl ă pentru dispersia uniform ă
a impurit ăților în toat ă masa. Apoi, mierea se filtreaz ă printr-un tifon
dublu la prima întrebuin țare, se omogenizeaza și se las ă în repaus pentru
eliminarea aerului înglobat, pân ă la limpezirea complet ă, dup ă care se
supune examenului organoleptic complet (aspect, con sisten ța, culoare,
miros și gust). Mierea cristalizat ă se examineaz ă organoleptic, ini țial pe
proba ca atare. Se noteaz ă dac ă prezint ă spumă și/sau impurit ăți, felul cristaliz ării (incipien ța,
par țiala sau total ă) și caracteristicile cristalelor (fine, potrivite, gr osiere).
Borcanul cu miere închis etan ș se supune fluidific ării prin încălzire la temperatura de
40-45 grade C, pân ă la topirea complet ă a cristalelor. Dup ă racire se îndep ărteaza capacul, se
omogenizeaz ă bine cu ajutorul unei baghete de sticl ă pentru dispersia uniform ă a impurit ăților
în toata masa. Examinarea mierii se face pentru aprecierea calit ății și impurit ății ei, pentru
stabilirea st ării de degradare sau de alterare și pentru depistarea falsificatorilor.
b.Aspectul se apreciaz ă dup ă gradul de transparen ță pe care îl prezint ă mierea introdus ă
într-o epubet ă de sticl ă incolor ă, cu diametrul de 16 mm, examinat ă în lumina direct ă a zilei.
Se noteaza în mod detaliat diferitele nuante, ca de exemplu: transparent, stralucitor,
opalescent, tulbure etc.
Figura 37.
Decor cu
miere de
albine

84

c. Culoarea se apreciaz ă prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 g de
miere, introdus ă într-o eprubet ă cu diametrul interior de 10 mm. Se poate determina culoarea
și cu melascopul, aparat ce stabile ște nuan țele mierii. Rezultatele examin ării se exprim ă în
urm ătorii termenii: incolor ă, galben ă deschis, aurie, portocalie, verzuie, ro șcat ă, brun ă închis ă.
d. Mirosul și gustul se apreciaz ă prin mirosire și degustare. În acest caz se indic ă
denumirea plantei dominante și provenien ța, precum și eventualele particularit ăți gustative:
acrișor, am ărui, astringent etc. Mirosul și gustul se exprim ă în placut, dulce, caracteristic
mierii de albine, slab aromat etc.
e. Consisten ța se apreciaz ă dup ă modul de scurgere a mierii pe de o lopa țic ă de lemn. Ea
poate fi uniform ă, fluid ă, vâscoasă, cu diferite aspect de cristalizare. La mierea cri stalizat ă se
indic ă și particularit ățile structurale înainte de fluidizare ca: untoas ă, cristalizat ă fin,
cristalizat ă nisipos, cristalizat ă grosolan.
f. Puritatea se apreciaz ă prin examinarea probei de miere care a servit la s tabilirea
culorii, la lumina direct ă a zilei și se identific ă fragmente de cadavre de albine, de ceruri etc.
Examenul microscopic const ă în examinarea sedimentului depus dintr-o solu ție de
miere în ap ă. Pentru acest scop se omogenizeaz ă 10 g miere în 20 ml ap ă distilat ă. Dup ă
omogenizare se toarn ă în fiole și se centrifugheaz ă timp de 4 minute, cu 2500 tura ții pe minut.
Se decanteaz ă 2/3 din con ținutul fiec ărei fiole, care se centrifugheaz ă din nou, în acelea și
condi ții. Lichidul clar se decanteaz ă , iar sedimentul se întinde pe 2 lame, în câte dou ă
frac țiuni pe fiecare. Peste acestea se picur ă o solu ție cald ă de glicerin ă- gelatin ă 1:1, iar
deasupra se aplic ă o lamel ă. Fixarea se face ținând preparatul în pozi ție orizontal ă la
temperatura de 42 °C timp de 20 de minute. Examinar ea se face la un microscop care m ăre ște
de aproximativ 350 de ori, stabilindu-se provenien ța gr ăunciorilor de polen, precum și a
celorlalte componente din preparat.
g. Aroma mierii este determinat ă de uleiurile eterice prezente în nectarul floral. Acestea
sunt specifice speciei de plante melifere din care provine nectarul și, datorit ă propriet ăŃilor lor
volatile și termolabile, cu timpul sau prin înc ălzire se pierd.

Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice : aspect fără spum ă, fără
corpuri str ăine vizibile, culoare de la slab incolor pân ă la galben deschis, galben auriu, galben
– portocaliu, galben -închis, rubiniu, galben brun, brun – închis, miros și gust specifice mierii,
cu arom ă mai pu țin sau mai mult pronun țat ă, gust dulce, consisten ța omogen ă, fluid ă,
vascoas ă, cristalizat ă.

85

V.2. Analize fizice și chimice de laborator 12
Conform STAS 784/3-1989, mierea de salc am și de man ă se livreaza în trei calit ăți:
calitate superioar ă, calitatea I și calitatea a II- a. Celelalte tipuri de miere se l ivreaz ă în dou ă
calit ăți: I și a II-a. Principalele caracteristici fizico-chimic e la mierea de salcâm, calitatea
superioar ă sunt: apa, % max. 20; aciditate, ml NaOH sol.1N/10 0g max. 4; zah ăr reduc ător,
exprimat în zahar invertit, %, min. 70; zah ăr u șor hidrolizabil, exprimat în zaharoza, %, max
5; indice amilazic, min. 6,5; cenusa, %, max. 0,5,e tc.
În afara principalelor componente men ționate mai sus, mierea de albine mai con ține
un ansamblu de compu și importan Ńi, printre care: substan țe proteice (în medie 0,5% la mierea
florala și doze putin mai mari la cea de mana); un spectru l arg de microelemente (beriliu,
galiu, vanadiu, zirconiu, nichel, argint s.a.); vit amine (B1, B2, B6, C, K, PP, H, s.a.); mici
cantitati de acizi organici (malic, citric, lactic, oxalic, succinic etc.), gume vegetale numite
impropriu dextrine, substan țe colorante și odorante etc. ( dup ă Prep. univ. drd. Ing Gabriela
LENCO în Buletinul AGIR nr. 56 3/2003 ● iulie – septembrie).
Înainte de analiz ă proba de miere se omogenizeaz ă prin agitare cu o baghet ă de sticla
sau cu o lingur ă, iar mierea cristalizat ă se încălze ște în prealabil la aproximativ 45°C dup ă
care se amestec ă, ca și mierea fluid ă.
1. Determinarea con ținutului în ap ă se face cu refractometrul. De prisma inferioar ă a
refractometrului, se aplic ă o pic ătur ă din proba de miere și imediat se închide camera. Cu
ajutorul oglinzii se orienteaz ă un fascicul de lumin ă prin deplasarea cremalierei pân ă în
momentul în care partea întunecoas ă a câmpului vizual ajunge în centrul unde se inters ecteaz ă
liniile vizuale. În acest moment, indicele de refra c ție se cite ște pe scal ă. În func ție de acest
indice, cu ajutorul tabelelor care înso țesc refractometrele se stabile ște procentul de substan ță
uscat ă, respective con ținutul mierii în ap ă. La unele refractometre se poate citi direct pe sc al ă
procentul în ap ă. La mierea de albine, umiditatea este admis ă pân ă la 20 %.
2.Greutatea specifica a mierii se poate determina la nivelul stupinelor astfel: în tr-un vas de
sticl ă se cânt ăre ște exact un kg de ap ă, dup ă ce în prealabil i s-a luat tara și se noteaz ă nivelul
apei. Apoi, vasul se de șart ă, se usuc ă și se umple cu miere pân ă la semn, dup ă care se
cânt ăre ște. Diferen ța dintre greutatea vasului cu miere și tara acestuia reprezint ă tocmai
greutatea specifica a mierii.

12 . L.A.Mărghita ș – Albinele și produsele lor, Editura Ceres, Bucure ști 2005.paginile 305-315

86

3.Determinarea cenu șii se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere, într-un creuzet. Mai
întâi se evapor ă pe o baie de ap ă, se carbonizeaz ă la o flac ără slab ă și apoi se calcineaz ă. Se
răce ște în exicator și se cânt ăre ște treptat, pân ă se ajunge la masa constant ă. Procentul de
cenu șă se calculeaz ă dupa formula:
% cenu șă = × 100
În care : este masa cenu șii în g; m – masa mierii analizat ă, în g.
4.Determinarea acidit ății ajut ă la aprecierea gradului de prospe țime a mierii. Aciditatea
mierii se exprim ă în grade de aciditate, adica num ărul de centrimetri cubi de NaOH n/10
necesari s ă neutralizeze aciditatea din 10 g miere.
Reactivii necesari : NaOH, solu ție n/10, fenoftalein ă solu ție acloolica 1%.
Modul de lucru: într-un pahar Berzelius se dizolv ă 10 g miere (cânt ărit ă cu precizie
de 0,01 g) în 50 ml ap ă c ăldu ță la 40-50°C. se amestec ă bine și se adaug ă 2-3 pic ături de
fenoftalein ă. Apoi se titreaz ă pân ă la apari ția unei colora ți roz, care trebuei s ă persiste 30
secunde. Num ărul de ml de hidroxid de sodiu folosit la titrare r eprezint ă aciditatea mierii,
exprimat ă în grade de aciditate. Valoarea acidit ății la mierea floral este de 4°A, iar mierea de
man ă, 5°A.
5.Determinarea zah ărului invertit (Reac ția Elser). Glucoza și fructoza în stare liber ă au
capacitatea de a reduce sulfatul de cupru în mediu alcalin și la cald, pe care îl transform în
oxid cupros. Cantitatea de oxid cupros ce se formea z ă în condi ții de lucru specific este
propor țional ă cu concentra ția celor dou ă zaharuri reduc ătoare din solu ția de cercetat.
Reactivii necesari: solu ție de sulfat de cupru (50 g sulfat de cupru la 1000 ml ap ă
distilat ă); solu ție apoas ă alcalinizat ă de sare Seignette (175 g sare Seignette- tartrat d e sodiu ș
I potasiu, 25 g carbonat de sodiu, 15 g hidroxid de sodiu se dizolv ă în ap ă distilat ă și se aduce
la 1000 ml); solu ție saturat ă și acidulat ă de clorură de sodiu ( la 1000 ml solu ție saturat ă de
clorur ă de sodiu p.a.; solu ție apoas ă de acid clorhidric 10 %); bicarbonat de sodiu p.a. ; solu ție
de iod 0,05n; solu ție de amidon 1% proasp ăt preparat ă și solu ție de tiosulfat de sodiu 0,05 n.
Modul de lucru. Într-un balon cotat de 200 ml se cânt ăresc 3 g miere (cu precizie de
0,0002), care se dizolva in apa distilata și se completeaza cu apa pân ă la semn. Din aceasta
solu ție se iau 20 ml intr-un balon cotat de 100ml și se completeaza cu apa pân ă la semn.
Intr-un alt balon de aproximativ 150 ml se introduc :
-20 ml solu ție sulfat de cupru;
-20 ml solu ție de sare Seignette;
-20 ml ap1 distilat ă.

87

Amestecul se incalzeste pân ă la fierbere, cand se mai adaug ă 20 ml din Solutia diluata
de miere și se lasa sa fiarba timp de 5 minute. Se raceste la robinet timp de aproximativ un
minut, dupa care se adaug ă 20-25 ml solu ție de NaCl. Rezult ă o solu ție absolute clara ce
denota faptul ca Solutia de sare dizolva complet ox idul de cupru format.
Excesul de HCl se neutralizeaza prin ad augarea de bicarbonate de sodiu in exces astfel
ca dupa neutralizare sa mai ramana inca un rest viz ibil pe fundul balonului.
Se titreaza cu solu ție de iod pan ace tulbureala alba care s-a format d ispare și apare o coloratie
verde. Adaugand ceva picaturi de solu ție de amidon 1 %, se coloreaza in alb închis, apoi se
retitreaza cu o solu ție de tiosulfat de sodiu pân ă ce solutia revine la culoarea verde. Numarul
de ml solu ție de iod utilizata pentru oxidarea cationului cupr os se obtine din diferenta dintre
numarul de ml solu ție de iod adaugat in solu ție și numarul de ml solu ție de tiosulfat de sodiu
folosit pentru titrarea excesului de iod.
În formula de mai jos este redat ă cantitatea de zahar invertit in mg, corespunzator
num ătului de ml solu ție de iod, folosit ă pentru oxidare.
Calcului rezultatelor. Con ținutul, în procente, se calculeaz ă astfel:
% zah ăr invertit = x 100 =
În care: m este cantitatea de zahar invertit;
10- raportul dintre greutatea balonului cotat de 20 0 ml și greutatea solu ției luate pentru
diluare;
5- raportul dintre greutatea balonului cotat de 100 ml și greutatea solu ției diluate pentru
analiz ă;
3- greutatea medie luat ă pentru analiz ă, în g.
6. Determiarea zaharozei (Metoda Elser). Se determina zaharul direct reducat or inainte și
dupa invertire (hidroliza acida), iar prin diferent a se calculeaza zaharoza.
Reactivi necesari. Ca la determinarea zaharului direct reducator prin metoda Elser: acid
clorhidric solu ție 1 n și hidroxid de sodiu solu ție 1 n.
Modul de lucru. Din solu ție de baz ă preg ătit ă pentru determinarea zah ărului direct
reduc ător prin metoda Elser, se m ăsoar ă exact 20 ml într-un balon cotat de 100 ml , se
dilueaz ă cu ap ă distilat ă pân ă la volumul de ccs 50 ml, se adaug ă 1 ml acid clorhidric, se
omogenizeaz ă și se ține pe baie de ap ă ;a fierbere exact 30 minute. Se neutralizeaz ă acidul
ad ăugat cu 1 ml hidroxid de sodiu de aceea și normalitate (dup ă r ăcire la un jet de ap ă) și se
aduce la semn.
În timpul hidrolizei acide, zaharoza a fost transfo rmat ă (invertit ă) în zah ăr direct reduc ător.

88

În continuare se determina zah ărul direct reduc ător total conform metodei descris ă anterior.
Calculul rezultatelor. Con ținutul în zaharoz ă % se calculeaz ă cu ajutorul urmatoarei
formule:
Zaharoz ă % = ( m- ) x 0,95,
În care :
m- este zah ărul direct reduc ător total, dup ă invertire;
– este zah ărul direct reduc ător, înainte de invertire;
0,95 – factor de convertire a zah ărului direct reduc ător în echivalent zaharoz ă.
7.Determinarea indicelui diastazic. În mierea natural de albine exist ă mia multe anzime.
Amilaza este anzima cu cea mai mare rezisten ță la tratarea termic ă, aceasta fiind ultima care
se distruge. Pe baza acestei însu șiri, amilaza poate fi folosit ă ca test general de apreciere (
indice enzymatic sau diastazic) a cantit ății mierii natural. Mierea natural supus ă unui
tratament termic brutal va avea indicele distazic c u valori reduse sau chiar zero. Acel și lucru
se constat ă și la mierea falsificat ă.
La baza determin ării indicelui diastazic st ă deteminarea activit ății amilazei. Indicele
diastazic se define ște ca “num ărul de ml dîntr-o solu ție de amidon 1% care a fost transformat
în dextrin în timp de o or ă, la temperature de 45 °C și pH optim, de c ătre amilaza con ținut ă de
un g miere.
Reactivii necesari: carbonat de sodiu solu ție 0,1n ; iod solu ție 0,1n; amidon solu ție 1%
proasp ăt preparat ă.
Modul de lucru. Într-un pahar de laborator se cânt ăresc 10 g miere, se dizolv ă cu cca
50 ml ap ă distilat ă, se neutralizeaz ă cu carbonat de sodiu și se aduce la 100ml cu ap ă distilat ă
în balon cotat. Din Solutia bine omogenizata, se in troduce cantitati descrescânde în mai multe
eprubete. Se adaug ă apoi în fiecare eprubet ă 0,15 ml acid acetic solu ție de clorur ă de sodiu, 5
ml amidon și se completeaz ă pân ă la volumul de 16 ml cu ap ă distilat ă (Solutia de amidon se
aduga ultima). Se omogenizeaz ă fiecare eprubet ă prin r ăsturnare de câteva ori, apoi se
introduce in baia de apa reglat ă la temperatura de 45 0,5°C (se poate folosi ultratermostate).
Timpul scurs de la ad ăugarea solu ției de amidon pân ă la introducerea eprubetelor în baia de
ap ă, trebuie s ă fie cât mai scurt posibil. Introducerea eprubetelo r în baie trebuie f ăcut ă în a șa
fel încât lichidul b ăii s ă depa șeasc ă pu țin nivelul lichidului din eprubete.
Dup ă exact o or ă se scot eprubetele din baia de ap ă și se introduc într-un vas ce con ține ap ă
răcita cu ghea ță . Se adaug ă apoi în fiecare eprubet ă câte o pic ătur ă solu ție de iod și se
omogenizeaz ă prin r ăsturnare.

89

În eprubetele în care amidonul n-a fost hid rolizat în întregime, apare culoarea albastr ă. În
eprubetele în care amidonul a fost complet hidroliz at, apar diferite nuan țe: verde-violaceu-
ro șu-portocaliu-gălbui-incolor. Schema determin ării indicelui diastazic este prezentat ă în
tabel. Limita acidit ății amilazei din miere este dat ă de prima eprubet ă în care apare culoarea
albastr ă. Pentru calcul se consider ă eprubeta dinaintea acesteia (cea cu con ținut de miere
imediat superior), care de obicei apare colorat ă în violet închis. În condi țiile respect ării
metodei descrise, indicele diastazic se calculeaz ă cu ajutorul formulei :
Indice diastazic = x 10
În care: 5 – este num ărul ml solu ție amidon 1 %;
V – volumul solu ției de miere din eprubeta respectiv ă, în ml.

Tabelul nr.15: Schema determin ării indicelui diastazic(dup ă M ărghita ș,2005)
Nr.
eprubetei Sol.
Miere
ml Acid
acetic ml Sol.
NaCl ml Ap ă ml Sol.
Amidon
ml Vol.
total ml Indice
diastazic
corespunz ător
1 2 3 4 5 6 7 8
1 10,0 0,5 0,5 zero 5,0 16,0 5,0
2 9,0 0,5 0,5 1,0 5,0 16,0 5,5
3 8,0 0,5 0,5 2,0 5,0 16,0 6,2
4 7,7 0,5 0,5 2,3 5,0 16,0 6,5
5 7,0 0,5 0,5 3,0 5,0 16,0 7,1
6 6,5 0,5 0,5 3,5 5,0 16,0 7,7
7 6,0 0,5 0,5 4,0 5,0 16,0 8,3
8 5,9 0,5 0,5 4,1 5,0 16,0 8,5
9 5,4 0,5 0,5 4,6 5,0 16,0 9,2
10 5,0 0,5 0,5 5,0 5,0 16,0 10,0
11 4,6 0,5 0,5 5,4 5,0 16,0 10,9
12 4,2 0,5 0,5 5,8 5,0 16,0 11,9
13 3,8 0,5 0,5 6,2 5,0 16,0 13,1
14 3,6 0,5 0,5 6,4 5,0 16,0 13,9
15 3,4 0,5 0,5 6,6 5,0 16,0 14,7
16 3,0 0,5 0,5 7,0 5,0 16,0 16,6
17 2,8 0,5 0,5 7,2 0,5 16,0 17,9
18 2,6 0,5 0,5 7,4 5,0 16,0 19,2
19 2,2 0,5 0,5 7,8 5,0 16,0 22,7
20 1,7 0,5 0,5 8,3 5,0 16,0 29,4
21 1,3 0,5 0,5 8,7 5,0 16,0 38,5
22 1,0 0,5 0,5 9,0 5,0 16,0 50,0

8.Determinarea fotocolorimetric ă a proteinelor totale din miere.
Reactivi necesari: 1. Solu ție de tungstat de sodiu 10 %: Tungstat de sodiu 10 g; ap ă1 distilat ă
100 ml. Dizolvarea se face la rece.

90

2.Solu ție de acid sulfuric normal 2/3 (0,66 N): Se prepar1 prin ad ăugarea la dou ă părți de acid
sulfuric normal, a unei p ărți de ap ă distilat ă. De asemenea, se pot dizolva, direct, 18,50 ml de
acid sulfuric(D:1,84) într-o cantitate suficient ă de ap ă distilat ă, pân ă la completarea a 1000ml.
3.Acid tungstic concentrat stabilizat: Se amestec ă 100ml de tungstat de sodiu 10 % cu 100 ml
de acid sulfuric 2/3 N și se adaug ă 0,05 ml de acid fosforic concentrat.
4.Ser fiziologic.
5.Solu ție de hidroxid de sodiu 3 %.
6. Reactiv de biuret (Gornal, Bardawill și David): sulfat de cupru pentahidratat 1,5g ; bita rtrat
de sodiu și potasiu 1g; iodura de potasiu 1g; Hidroxid de sod iu 10% 300ml; Apa distilata
1000ml;
Într-un balon gradat de un litru, se dizolv ă, în aproximativ 500ml de ap ă distilat ă,
bitartratul de sodiu și potasiu și iodura de potasiu. Separat , se dizolv ă în 100 ml de ap ă
distilat ă, sulfattul de cupru, care se adaug ă con ținutului din balon; în sfar șit, agitând bine, se
adaug ă solu ția de hidroxid de sodiu. Se completeaz ă cu ap ă distilat ă pân ă la 1000 ml. În cazul
în care apare vreun precipitat negru sau ro șcat, reactivul trebuie aruncat și preparat altul.
Aparatura:
-Fotocolorimetru sau specctrofotometru;
-Centrifug ă.
Modul de lucru.
Într-un recipient de precipitare de 50 ml , cu tara luat ă, se cânt ăresc exact 5 g din
proba de miere de analizat perfect omogenizat ă; se adaug ă 2ml de ap ă distilat ă și se
omogenizeaz ă bine, eventual încalzind usor amestecul in caz de nevoie.
Se plasez ă proba într-un tub gradat de centrifug ă de 10 ml, se spal ă recipinetul cu ap ă
distilat ă, care se toarn ă , de asemnea în tubul gradat, și apoi se procedeaz ă la precipitarea
proteinelor existente, dup ă cum urmeaz ă : se adug ă 2ml din recipientul de acid tungstic
concentrat stabilizat și se completeaz ă cu ap ă distilat ă pân ă la 10 ml.
Se agit ă, se las ă în repaos câteva minte, pân ă la formarea coagularilor de protein ă și
apoi se centrifugheaz ă la 3000 tura ții pe minut ,timp de 10 minute. Se decanteaz ă și se dizolv ă
precipitatul în 4 ml de ap ă distilat ă; se reprecipit ă proteinele la fel ca mai sus și se trece dinou
prin centrifug ă la aceea și vitez ă și durat ă indicate. Se decanteaz ă precipitatul și se dizolv ă cu
solu ție de hidroxid de sodiu 3 % , pân ă la completarea de 1ml in tubul gradat. Se marcheaz ă
tuburile fotocolorimetrului cu B ( martor orb) și P (proba de analizat). Cu ajutorul unei pipete
precise se vars ă în tubul P 0,1 ml din Solutia ob ținut ă anterior, precum și 1,90 ml de ser
fiziologic, iar în B se vars ă 2 ml de ser fiziologic . În ambele se adaug ă cate 8 ml din reactivul

91

debiuret, se amestec ă și se las ă în repaos timp de 30 de minute la temperatura came rei. B și P
se citesc pe fotocolorimetru, aducând apratul la ze ro cu ap ă distilat ă.
Factorul etalon.
Acesta se ob ține pronind de la un set de sorturi normale în care se determin ă azotul cu
metoda Kjeldahl. Din valoarea azotului total ob ținut ă se scade valoarea azotului neproteic,
pentru a ob ține azotul proteic. Multiplicând valoarea astfel ob ținut ă cu 6,25 , ob ținem
concentra ția de proteine toatale din ser. Este mai practic s ă se ob țin ă factorul respectiv
pornind de la seruri etalon care se ob țin din comer ț cu o concentra ție cunoscut ă și exact ă de
proteine totale. Serul se prelucreaz ă la fel ca și mostra de analizat (P), iar factorul va fi dat de
raportul :
P.C. =
Factorul colorimetric se determin ă o singura dat ă datorit ă reproductibilit ăți citirilor.
Pentru calculul determin ărilor succesive se lucreaz ă numai cu acest factor, dar se recomand ă
și repetarea sa periodic, pentru a controla stabilit atea fotoclorimetrului și a reactivilor.
Calcule:
Proteine g % =
Valori normale 0,25 – 0,70 g %
Concluzii:
1.Se descrie o metod ă de determinare fotocolorimetric ă a protein totale din miere.
2.Proteinele din miere reactioneaz ă cu reactivul de biuret, iar culoarea aparut se mas oar ă
fotocolorimetric.
3.Concentra ția de protein totale se ob ține prin referin ță la un factor etalon.
4. Este o metod ă precis ă, exact ă și rapid ă.
Metode uzuale de determinare a mierii falsficate
1.Identificarea zah ărului invertit artificial (reac ția Fiehe).
Hidroximetilfurfurolul este un produs intermediar r ezultat în urma degrad ării
hexozelor tratate la cald cu un acid. În urma inver tirii artificial a zaharozei, glucoza și fructoza
rezultate se degradeaz ă eliberând HMF. Unii apicultori adaug ă în miere sirop de zahar în care
zaharoza este invertita artificial ( descompusa în glucoza și fructoz ă)prin adaugarea de acid în
timpul fierberii siropului de zahar. În acest caz, determinand zaharoza din miere, ea este în
limite admise, dar se formeaza HMF. Hidroximetilfur furolul formeaz ă cu rezorcina în mediu
cu acid clorhidric un complex colorat în ro șu intens.

92

Reactivi necesari: eter etilic și rezorcina, solu ție proasp ătă: 1 g rezorcin ă la 100 ml acid
clorhidric.
Modul de lucru. Într-un mojar se amestec ă energic în trei reprise (de câte un minut),
aproximativ 10 g miere cu eter etilic, solu ția se filtreaz ă și se las ă s ă se evapore ntr-o capsul ă
de por țelan, la o temperatur ă de cel mult 35°C .În reziduu se adaug ă solu ție de rezorcin ă
pic ătur ă cu pic ătur ă.Apari ția unei colora ții intense ro șie-închis ă, care persist și dup ă 3 ore,
indica prezenta zah ărului invertit artificial, pe cât ă vreme, o colora ție ro șie deschis ă, care
dispare în primele 5 minute nu se ia în considerare . HMF se poate forma și în mierea
nefalsificata daca este supus ă unui tratament termic brutal. În acest caz pentru a stabili daca
mierea a fost sau nu falsificat ă se determin ă HMF cantitativ. În miere se poate introduce și
sirop de zah ăr neinvertit. Aceast ă miere este de obicei apoas ă. Dac ă este cristalizat ă, trebuie
sa privim cu atentie cristalele din masa mierii. Ac este cristale de zaharoz ă se deosebesc de
cristalele de glucoz ă din mierea natural ă prin faptul c ă sunt albe și cu consisten ță tare,
sem ănând cu zah ărul tos.
Tabelul nr. 16 : Principalele c ăi de falsificare a mierii (dup ă M ărghita ș, 2005)

Falsific ări
directe

Pentru corectarea
gustului Substan țe îndulcitoare
zaharate Zah ăr alimentar ca atare
Zah ăr invertit artificial
Glucoz ă industrial ă sau melas ă
Substan țe îndulcitoare
sintetice Zaharin ă
Dulcine
Glicerin ă

Pentru corectarea
consisten ței Gelatin ă
Clei
Substan țe pectice
Gume
Pentru corectarea
culorii Caramel
Culori de anilin ă
Pentru împiedicarea
ferment ării Acid salicilic
Acid benzoic
Pentru neutralizarea
acidit ății Bicarbonat de sodiu
Carbonat de sodiu
Hidroxid de sodiu
Substan țe folosite pentru corectarea
sedimentului Polen de flori recoltat manual
Polen recoltat de albine
Pentru corctarea echipamentului
enzimatic Diamal ț sau alt extract din culturi de drojdii
Falsific ări
indirecte Miere de albin e hr ănite cu zah ăr

2.Identificarea glucozei industriale (Reac ția Fiehe). Falsificarea mierii prin adios de
glucoz ă industrial duce la cre șterea con ținutului în glucoz ă, orelat cu o sc ădere a con ținutului
în fructoz ă, ceea ce duce la abateri de la valoarea normal a r aportului glucoz ă/fructoz ă.

93

Reactivii necesari. Tannin solu ție 10 %; acid clorhidric 35 %; alcool etilic 95 %.
Modul de lucru. În 10 g ap ă distilat ă se dizolv ă5 g miere, dup ă care se adaug ă 1ml solu ție de
tannin. Totul se înc ălze ște pe baie de ap ă timp de 15 minute, iar dup ă r ăcire se filtreaz ă.
Se iau 2 ml filtarat, se adaug ă 2 pic ături de HCl și 20 ml alcool și se agit ă. În prezen ța
siropului de glucoz ă se produce o tulbureal ă l ăptoas ă.

3.Identiifcarea adaosului de gelatin ă, amidon sau compu șilor amidono și.
Reactivi necesari. Solu ție de iod- iodur ă de potasiu 1%.
Modul de lucru. Într-o eprubet ă se preg ăte ște o solu ție de miere 1:1 care se fierbe pentru
distrugerea diastazei. Dup ș r ăcire se adaug ă câteva pic ături solu ție de iod. Apari ția colora ției
albastre indic ă existen ța unui adios amidonos. Mierea falsificat ă cu amidon are culoare
lăptoas ă și dizolvat ă la cald se tulbur ă.

4.Identificarea adaosului de gelatin ă sau clei.
Reactivii necesari. Solu ție tannin 5 %.
Modul de lucru. Într-o solu ție de miere 1:2 filtrata se adaug ă cateva picatuei de tannin.
În prezenta unui adios gelatinos apare un precipita t floconos abundant în timp ce Solutia
naturala de miere nu produce decat o usoara tulbure ala de culoare alba.

5.Identificarea adaosurilor de carbonate.
Reactivii necesari. Acid clorhidric diluat; oxalate de amoniu, solu ție saturate.
Modul de lucru. Într-o prob ă de miere de aproximativ 10 g , se picur ă acid clorhidric.
Formarea unor spumozit ăți cu bule de aer indic ă prezen ța carbohidra ților. Pentru identificarea
carbonatului de calciu, la acest amestec se aduga 5 -6 ml apa, apoi se omogenizeaza și se
filtreaza. Filtratului dac ă i se adaug ă o solu ție saturat ă de oxalat de amoniu, în prezen ța /g1829/g1841 /g2871
Ca, apare un precipitat alb.

6.Identificarea culorilor de anilin ă.
Reactivii necesari. Biosulfatul de potasiu, solu ție 10 %.
Modul de lucru. Îm 50 ml apa distilata se dizolva 5 g miere la car e se adaug ă un ml solu ție de
bisulfate de potasiu. Se fierb 5 minute cu cateva f ibre de lana fără mordat (usuc).
Culorile de aniline coloreaza lâna , și rezist ă la sp ălare cu ap ă fierbinte.

94

Identificarea mierii de man ă. Pentru a înlatura efectele negative ale iernarii albinelor cu miere
de mana, se face controlul calit ățiv al mierii la 20 % din efectiv, recoltându-se de la fiecare
familie probe cu ajutorul unei linguri țe de pe doi-trei faguri, a caror miere pare a fi de man ă
(vâscoas ă, nec ăpăcit ă și cu o nuan ță verzuie).Identiifcarea manei se executa obisnuit p rin
doua metode cu apa de var (hidroxid de sodiu) și cu alcool.
Proba cu apa de var I :
Reactivii necesari. Apa de var ob ținut ă din 100g var nestins plus 500 ml apa distilata, ia r dupa
aproximativ 12 ore, Solutia limpede de la suprafata se decanteaza și se pastreaza pentru
analize.
Modul de lucru. Într-o eprubet ă se introduce o parte miere, o parte apa și doua părți de var,
se omogenizeza și se fierbe. Daca Solutia se tulbura și apare un precipitat, acesta indica
prezenta mierii de mana.
Proba cu apa de var II :
O parte din miere se amesteca cu doua p ărți apa. Amestecul se încalzeste pân ă la fierbere.
Substan țele albuminoide coaguleaza. Se adaug ă apoi 10 părți de apa de var proaspata și din
nou se încalzeste pân ă la fierbere. Se amesteca și se centrifugheaza 3 minute la centrifuga
electirca și 5 minute la cea manuala. Se masoara sedimentul, s tabilind procentual cantitatea
mierii de mana.
Daca mierea de mana nu depaseste 2% la centrifugare a electrica și 2,5 % la cea manuala,
mierea poate fi considerate ca miere de nectar.
Proba cu alcool.
Reactivii necesari alcool etilic 95%.
Modul de lucru. Într-o eprubeta se introduce o parte miere, o part e apa și 10 părți alcool etilic.
Daca Solutia se tulbura și se formeaza flocoane de precipitat , reactia indi ca prezenta mierii de
mana.

7. Determinarea Hidroximetilfurfurolului
Hidroximetilfurfurolul(HMF) în combina ție cu acidul barbituric și p-toluidin ă
formeaz ă un compus de culoare ro șie a c ărui intensitate se m ăsoar ă spectrofotometric, la
olungime de und ă de 550 nanometri (aparat Gallencap sau aparat dr. Lange).
Reactivii necesari:
-solu ție de acid barbituric: se dizolv ă 50mg acid barbituric în circa 70 ap ă.
Se introduce într-un balon cotat de 100 și se completeaz ă cu ap ă la semn, la temperature
camerei. Apa trebuie s ă fie fiart ă și r ăcit ă.

95

-solu ție de p-toluidin ă: se cânt ăresc10g p-toluidin ă și se dizolv ăîn circa 50 de
izopropanol (alcool izopropilic). Se introduce solu ția într-un balon cotat de 100 , se
adaug ă 10 acid acetic glacial și apoi se aduce la semn cu izopropanol. Solu ția se
păstreaz ă la întuneric în frigider, putându-se folosi dup ă cel pu țin 24 de ore de la preparare.
Modul de lucru:
Din proba de miere omogenizat ă se cânt ăresc 10 g miere și se dizolv ă în 20 ap ă
fiart ă și r ăcit ă. Solu ția se introduce într-un balon cotat de 50 și se aduce la semn cu ap ă.
a) Într-o eprubet ă adaptat ă dimnesiunilor aparatului se introduce 2 solu ție de miere,
5 solu ție de p-toluidin ă și 1 ap ă fiart ă și r ăcit ă. Se ob ține astfel solu ția
martor. Se introduce eprubeta în aparatul reglat pe ntru determinare și se cite ște
extinc ția( ).
b) Într-o eprubet ă identic ă se introduce 2 solu ție de miere, 5 solu ție de p-
toluidin ă și 1 acid barbituric. Se agit ă con ținutul eprubetei și se introduce
eprubeta în aparatul reglat pentru determinare și se cite ște extinc ția( ) imediat ce s-a
atins și stabilizat valoarea maxim ă.
Se calculeaz ă diferen ța dintre valorile axtinc țiilor și (-).Pentru diferen ța
rezultat ă se cite ște con ținutul înHMF din tabelul întocmit conform celor pre zentate la punct. c.
c) Pentru stabilirea coresponden ței dintre extinc ția și concentra ția solu țiilor de HMF se
prepar ă o solu ție etalon de HMF titrat ă și din aceasta se preg ătesc mai multe dilu ții.
Cu fiecare dilu ție se procedeaz ă conform punctelor a și b.
Citirea extinc țiilor trebuie s ă se fac ă asupra solu țiilor de acela și volum ca acelea de la
punctele a și b, la acela și aparat și cu aceea și cuv ă. Pentru valorile extinc țiilor citite se înscriu
într-un table valorile corespunz ătoare con ținutului HMF exprimat în procente sau se
construie ște o curb ă cu ajutorul valorilor respective.

8. Identificarea falsific ării prin adaos de f ăin ă de maz ăre, castane, soia, scrobeal ă
Identificarea falsific ării prin adaos de f ăin ă de maz ăre, castanet, soia, scrobeal ă se face
punând pu țină miere într-o solu ție de alcool și ap ă în care mierea se va dizolva rapid, iar
adaosurilese vor depune pe fundul vasului. O alt ă modalitate const ă în înc ălzirea mierii cu
asemenea adaosuri falsificate, ob ținându-se un aspect tulbure.

96

V.3. DETERMIN ĂRI ȘI REZULTATE PROPRII OB łINUTE ÎN
LABORATOR
1. Determinarea con ținutului în ap ă
Pentru aceast ă determinare avem nevoie de un refractometru și de o cantitate redus ă
din proba de miere (1-2 g). Refractometrul este un instrument de m ăsurare a concentra ției
lichidelor electrolite din acumulatoare, ale solu țiilor antiînghet
respectiv ale diferitelor solu ții de cur ățare, prin determinarea
procentajului masic sau al indicelui de refrac ție.
Primul pas a constat în ridicarea pl ăcii de plastic unde
am aplicat o pic ătur ă din proba de miere pe prisma inferioar ă a
refractometrului și imediat am închis camera; înainte de a trece
la urm ătorul pas este necesar s ă a ștep ăm aproximativ 30 de
secunde, timp necesar pentru calibrarea aparatului ,aceast ă operatie, de calibrare, face posibil ă
ajustarea probei la temperatura ambient ă a refractometrului.
Urm ătoarea etap ă a constat în orientarea refractometrului în direc ția sursei de lumin ă
unde am v ăzut un câmp circular cu scal ă (dup ă caz se poate s ă fie nevoie s ă ajust ăm ocularul
pentru a ob ține o imagine mai clar ă). Prin deplasarea cremalierei se atinge momentul în care
partea întunecoas ă a câmpului vizual ajunge în centrul unde se inters ecteaz ă liniile vizuale. În
acest moment, se poate citi direct pe suprafa ța gradat ă, con ținutul mierii în ap ă.
Tabelul nr.17 : Relev ă con ținutul % de ap ă la sorturile de miere analizate
Probele de miere analizate Consisten ța în ap ă %
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 12,2
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț ) 17,9
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 17,0
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 18,9
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț) 17,2
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 18, 6
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 16,4
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 17,9
P.F. – mierea ob ținut ă de la o persoan ă fizic ă, apicultor individual.
Comer ț – miere ob ținut ă din magazine, miere prelucrat ă în sistemul industrial(fabric ă).

Figura 38.
Refractomet ru

97

Graficul nr. 1 Relev ă scara con ținutului % de ap ă la sorturile de miere analizate

Concluzii:
Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficul de mai sus, rezultate din care
reiese c ă cel mai mare con ținut de ap ă îl are sortul de miere de salcâm din 2009 (18,6 %) , și
cea mai mic ă valoare fiind la sortul de miere de rapi ță din 2009 (12,2 %). Con Ńinutul maxim
de ap ă reglementat de normele oficiale din Ńara noastr ă pentru toate sorturile de miere este de
20%. Aceast ă condi Ńie are la baz ă faptul c ă în momentul încheierii procesului de prelucrare
de c ătre albine (c ăpăcirea celulelor), umiditatea mierii se situeaz ă în domeniul 17-19%.
Con Ńinutul dep ăș it de ap ă reduce propor Ńional valoarea nutritiv ă a mierii și o predispune la
fermenta Ńie. Prin urmare se poate observa c ă sorturile de miere supuse analizei sunt toate cu
indicii de consisten ță în ap ă între limitele admise. Con Ńinutul dep ăș it de ap ă, peste 20%
reduce propor Ńional valoarea nutritiv ă a mierii și o predispune la fermenta Ńie. Când conŃinutul
de ap ă este mai mare de 20% poate fi vorba de una din urm ătoarele situa Ńii:
– extragerea din faguri nec ăpăci Ńi, când procesul de prelucrare a mierii de c ătre albine
nu este încheiat;
– păstrarea în spa Ńii umede și în recipiente defectuos închise;
– falsificarea direct ă prin adaos de ap ă sau indirect ă prin substituen Ńi cu umiditate
proprie mare.
În func Ńie de temperatur ă și umiditatea mediului înconjur ător, mierea poate s ă piard ă
sau s ă-și ridice con Ńinutul în ap ă. Condi Ńiile optime de p ăstrare a mierii se realizeaz ă la
temperatura de 10-12 °C și la o umiditate de circa 60%.

98

2. Determinarea cenu șii
Pentru aceasta determinare am avut nevoie de :
-10 g miere,
– un creuzet,
-o surs ă de flac ără ,
– un cântar electronic și
-un exsicator. (Aparat de laborator, alc ătuit dintr-un vas de sticl ă acoperit cu un capac ce se
poate închide ermetic și care permite uscarea sau p ăstrarea în stare uscat ă a substan Ńelor).
Cele 10 g de miere le-am introdus în creuzet unde se evapor ă pe o baie de ap ă, apoi se
carbonizeaz ă la o flac ără slab ă și apoi se calcineaz ă. Compozi ția am r ăcit-o în exicator și am
cânt ărit-o treptat pân ă a ajuns la o mas ă constant ă. Dup ă care am calculat procentul de cenu șă
dup ă formula:
% cenu șă = × 100
În care : este masa cenu șii în g; m – masa mierii analizat ă, în g.
Calculul rezultatelor:
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) :
%cenu șă = = X 100= 0,8 % cenu șă
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț )
% cenu șă = = X 100= 0,6 % cenu șă
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. )
% cenu șă = = X 100= 1,0 % cenu șă
Sortul 4 (Miere de salcâm-2008, P.F.)
%cenu șă = = X 100= 0,5 % cenu șă
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț)
%cenu șă = = X 100= 0,6% cenu șă
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.)
% cenu șă = = X 100= 0,5 % cenu șă
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț)

99

% cenu șă = = X 100= 0,4 % cenu șă
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț)
% cenu șă = = X 100= 0,9 % cenu șă
Concluzii: Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul de mai jos, rezultate din care rezult ă c ă
sortul de miere de salcâm din anul 2008,Sortul 4 și sortul de miere de salcâm 2009, P.F(Sortul
6)sunt mierii de calitatea I,ambele având consisten ța în cenu șă de 0,5 %. Se observ ă c ă sortul
de miere poliflor ă din anul 2008, P.F. are cea mai ridicat ă consiten ță a cenu șii(1,0 %)pe când
sortul de miere de tei din 2008 are cel mai sc ăzut procent de cenu șă (0,4).
Tabelul nr.18 Relev ă con ținutul % de cenu șă la sorturile de miere analizate
Probele de miere analizate Consisten ța în cenu șă %
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 0,8
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț ) 0,6
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 1,0
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 0,5
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț) 0,6
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 0,5
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 0,4
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 0,9
P.F. – mierea ob ținut ă de la o persoan ă fizic ă, apicultor individual.
Comer ț – miere ob ținut ă din magazine, miere prelucrat ă în sistemul industrial(fabric ă).
Graficul nr. 2 Relev ă scara consisten ței % în cenu șă la sorturile de miere analizate

100

3. Determinarea acidit ății .
Pentru aceasta determinare am avut nevoie de :
– NaOH solu ție 1n/10;
– fenoftalein ă solu ție alcoolic ă 1%.
– pahar Berzelius
– 10 g miere
– 50 ml ap ă distilat ă
Modul de lucru a constat în : într-un pahar Berzelius am dizolv at 10 g miere (cânt ărit ă
cu precizie de 0,01 g) în 50 ml ap ă c ăldu ță la 40-50°C. Am amestecat bine con ținutul dup ă
care am ad ăugat 2-3 pic ături de fenoftalein ă. Apoi am titrat cu NaOH pân ă la apari ția unei
colora ți roz, care trebuie s ă persiste 30 secunde.
Num ărul de ml de hidroxid de sodiu folosit la titrare r eprezint ă aciditatea mierii,
exprimat ă în grade de aciditate.
Concluzii :
Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficul de mai jos, rezultate din care
rezult ă c ă sorturile de miere de salcâm din anul 2008 respect iv 2009 au avut nevoie de un
num ăr de 4 pic ături de hidroxid de sodiu, și deci aciditatea acestor sorturi de mierii fiind d e 4
% ,ceea ce ne spune c ă aceste mierii sunt categorizate conform condi țiilor de calitate ale
mierii de albine, la mierii de calitatea superioar ă și calitatea I. Celelalte sorturi de miere se
încadreaz ă și ele în limitele admise cu 4 % sau 5 % aciditate. Reac Ńia chimic ă a mierii este
acid ă datorit ă con Ńinutului bogat în acizi organici. Valorile normale ale pH-ului mierii se
situeaz ă în domeniul 3,5-4,5, deci caracterul ei chimic est e pronun Ńat acid.
Tabelul nr. 19: Relev ă aciditatea, ml. NaOH sol. 1N% la sorturile de miere analizate
Probele de miere analizate Aciditate,ml. NaOH sol. 1N%
(num ărul de pic ături folosite)
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 5
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț) 4
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 5
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 4
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț) 4
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 4
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 5
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 4

101

Graficul nr.3: Relev ă scara acidit ății, ml. NaOHsol. 1N% la sorturile de miere analizat e

4. Determinarea zah ărului invertit (Reac ția Elser).
Reactivii necesari sunt:
-solu ție de sulfat de cupru (50 g sulfat de cupru la 1000 ml ap ă distilat ă);
-solu ție apoas ă alcalinizat ă de sare Seignette (175g sare Seignette-tratat de s odiu și
potasiu,25g carbonat de sodiu,15g hidroxid de sodiu se dizolv ă în ap ă distilat ă și se aduce la
1000ml);
– solu ție saturat ă și acidulat ă de clorur ă de sodiu ( la 1000 ml solu ție saturat ă de clorur ă de
sodiu p.a.; solu ție apoas ă de acid clorhidric 10 %);
– bicarbonat de sodiu p.a.;
– solu ție de iod 0,05n;
– solu ție de amidon 1% proasp ăt preparat ă și
– solu ție de tiosulfat de sodiu 0,05 n.
Modul de lucru.
Într-un balon cotat de 200 ml am cânt ărit 3g miere (cu precizie de 0,0002), care am
dizolvat-o în ap ă distilat ă completat ă pân ă la semn. Din aceasta solu ție am luat 20 ml într-un
balon cotat de 100 ml și am completat cu ap ă pân ă la semn.
Într-un alt balon de aproximativ 150 ml am introdus :
-20 ml solu ție sulfat de cupru;
-20 ml solu ție de sare Seignette;
-20 ml apa distilata.
Amestecul l-am înc ălzit pân ă la fierbere, cand am mai adaugat 20 ml din solu ția
diluat ă de miere apoi am l ăsat s ă fiarb ă timp de 5 minute. Con ținutul l-am r ăcit la robinet timp

102

de aproximativ un minut, dup ă care am ad ăugat 20-25 ml solu ție de NaCl. De aici ne-a
rezultat o solu ție absolut clar ă ce denot ă faptul ca solu ția de sare dizolv ă complet oxidul de
cupru format. Excesul de HCl l-am neutralizat prin ad ăugarea de bicarbonat de sodiu în exces
astfel c ă dup ă neutralizare s ă mai raman ă înc ă un rest vizibil pe fundul balonului.Compozi ția
am titrat-o apoi cu solu ție de iod pân ă ce tulbureala alb ă care s-a format a disp ărut, ap ărând o
colora ție verde. Am ad ăugat câteva pic ături de solu ție de amidon 1 %, moment în care solu ția
s-a colorat în alb închis, apoi am retitrat-o cu o solu ție de tiosulfat de sodiu pân ă ce solu ția a
revenit la culoarea verde-albastru. Num ărul de ml solu ție de iod utilizat ă pentru oxidarea
cationului cupros se ob ține din diferen ța dintre num ărul de ml solu ție de iod ad ăugat în solu ție
și num ărul de ml solu ție de tiosulfat de sodiu folosit pentru titrarea ex cesului de iod. Num ărul
dat de diferen ță se caut ă în Tabelul nr. 20 de mai jos ,c ăutându-se corespondentul s ău în zah ăr
invertit. Acel num ăr relevând cantitatea de zah ăr invertit.
Concluzii: Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficul de mai jos, rezultate
din care rezult ă c ă sortul de miere de salcâm din anul 2008, P.F (Sort ul nr. 4) are cea mai
mare cantitate de zah ăr invertit (70,6) pe când sortul de miere de la Sor tul 1 (miere de rapi ță )
are cea mai mic ă cantitate de zah ăr invertit (38,3). Dup ă condi țiile de calitate ale mierii de
albine STAS 784/2 -1989 , indicele de zah ărul invertit % pentru mierea de calitate superioar ă
de salcâm este de 70% , ceea ce ne las ă s ă deducem c ă sortul de miere de salcâm(Sortul nr. 4)
este de calitate superioar ă, conform standardului.
Zaharurile din miere sunt alc ătuite din zah ărul invertit și din zaharoz ă. Con Ńinutul
minim de zah ăr invertit (glucoz ă și fructoz ă) în mierea de flori trebuie s ă fie de 70%, iar în
cea de man ă de 60%. Se poate observa dealtfel c ă aproape toate sorturile de miere analizate
nu ating procentul de 60-70 % , aceast ă abatere ne duce la posibilitatea c ă mierea respectiv ă ar
fi fost recoltat ă din faguri nec ăpăci Ńi, se afl ă într-o stare mai mult sau mai pu țin de fermentare
sau e falsificat ă. Aceste trei posibilit ăți fiind posibilile cauze pentru un procentaj mic al
zah ărului invertit. Cantitatea de zah ăr invertit depinde foarte mult și de procentul de ap ă aflat
în fiecare sort de miere. Conform tabelului nr .., unde am determinat cantitatea de ap ă curent ă
aflat ă în sorturile noastre de miere ,se observ ă o cantitate relativ redus ă de ap ă la sorturile de
miere analizate,de exemplu sortul din Sortul 1 con ține 12,2% ap ă, ceea ce explic ă con ținutul
sc ăzut de zah ăr invertitde doar 38,3 % ,fa ță de standarul de 60 %. La fel se poate observa si l a
Sortul 7 , cu 16,4 % ap ă și 42,0 % zah ăr invertit. Pe de alt ă parte la Sortul 4(Miere de salcâm-
2008, P.F.) con ținutul de ap ă este mai ridicat, 18,9 % , și astfel și con ținutul de zah ăr invertit
este conform reglement ărilor ,de 70,6 %. Zaharurile ce intr ă în componen ța ei, glucoza și
fructoza alc ătuiesc la un loc ceea ce se nume ște zah ărul invertit.

103

Tabelul nr.20: Relev ă cantitatea de zah ăr invertit la sorturile de miere analizate
Sorturile de miere analizate A:Solu ție de
iod 0,1 N ml B:Tiosulfat de
sodiu 0,05 N
A-B Zah ăr
invertit(mg
)
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 26,8 3,0 23,8 38,3
Sortul 2(Miere poliflor ă-2008,comer ț) 32,2 1,6 30,6 48,6
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 32,0 1,4 30,6 48,6
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 46,0 0,6 45,4 70,6
Sortul 5(Miere de salcâm-2008, comer ț) 33,2 0,8 32,4 51,3
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 30,6 1,4 29,8 47,4
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 28,4 2,2 26,2 42,0
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 31,6 0,4 31,2 49,2
P.F. – mierea ob ținut ă de la o persoan ă fizic ă, apicultor individual.
Comer ț – miere ob ținut ă din magazine, miere prelucrat ă în sistemul industrial(fabric ă).
Graficul nr.4: Relev ă scara cantit ății de zah ăr invertit la sorturile de miere analizate

Tabelul nr.21:
Cantitatea de zah ăr invertit, în mg corespunz ătoare diferitelor cantit ăți de solu ție de iod
0,05 N (dup ă M ărghita ș,2005)
Solu ție
iod n/20
Zah ăr
invertit
(mg) Solu ție
iod n/20
Zah ăr
invertit
(mg) Solu ție
iod n/20
Zah ăr
invertit
(mg) Solu ție
iod n/20
Zah ăr
invertit
(mg) Solu ție
iod n/20
Zah ăr
invertit
(mg)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1,0 1,7 11,0 18,2 21,0 33,9 31,0 49,2 41,0 64,1
1,2 2,1 11,2 18,5 21,2 34,2 31,2 49,5 41,2 64,4
1,4 2,4 11,4 18,9 21,4 34,5 31,4 49,8 41,4 64,7
1,6 2,8 11,6 19,2 21,6 34,8 31,6 50,1 41,6 64,9
1,8 3,1 11,8 19,5 21,8 35,1 31,8 50,4 41,8 65,2
2,0 3,5 12,0 19,8 22,0 35,4 32,0 51,7 42,0 65,5
2,2 3,9 12,2 20,1 22,2 35,7 32,2 51,0 42,2 65,8
2,4 4,2 12,4 20,4 22,4 36,0 32,4 51,3 42,4 66,1

104

2,6 4,6 12,6 20,8 22,6 36,4 32,6 51,6 42,6 66,4
2,8 4,9 12,8 21,1 22,8 36,7 32,8 51,9 42,8 66,7
3,0 5,3 13,0 21,4 23,0 37,0 33,0 52,2 43,0 67,0
3,2 5,6 13,2 21,7 23,2 37,3 33,2 52,5 43,2 67,3
3,4 6,0 13,4 22,0 23,4 37,6 33,4 52,8 43,4 67,6
3,6 6,3 13,6 22,4 23,6 38,0 33,6 53,1 43,6 67,9
3,8 6,7 13,8 22,7 23,8 38,3 33,8 53,4 43,8 68,2
4,0 7,0 14,0 23,0 24,0 38,6 34,0 53,7 44,0 68,5
4,2 7,3 14,2 23,3 24,2 38,9 34,2 54,2 44,2 68,8
4,4 7,6 14,4 23,6 24,4 39,2 34,4 54,3 44,4 69,1
4,6 8,0 14,6 23,9 24,6 39,6 34,6 54,5 44,6 69,4
4,8 8,3 14,8 24,2 24,8 39,9 34,8 54,8 44,8 69,7
5,0 8,6 15,0 24,5 25,0 40,2 35,0 55,1 45,0 70,0
5,2 8,9 15,2 24,8 25,2 40,5 35,2 55,4 45,2 70,3
5,4 9,2 15,4 25,1 25,4 40,8 35,4 55,7 45,4 70,6
5,6 9,6 15,6 25,5 25,6 41,1 35,6 56,0 45,6 70,9
5,8 9,9 15,8 25,8 25,8 41,4 35,8 56,3 45,8 71,2
6,0 10,2 16,0 26,1 26,0 41,7 36,0 56,6 46,0 71,5
6,2 10,5 16,2 26,4 26,2 42,0 36,2 56,9 46,2 71,8
6,4 10,7 16,4 26,7 26,4 42,3 36,4 57,2 46,4 72,1
6,6 11,2 16,6 27,0 26,6 42,6 36,6 57,5 46,6 72,4
6,8 11,5 16,8 27,3 26,8 42,9 36,8 57,8 46,8 72,7
7,0 11,5 17,0 27,6 27,0 43,2 37,0 58,1 47,0 73,0
7,2 12,1 17,2 27,9 27,2 43,5 37,2 58,5 47,2 73,3
7,4 12,4 17,4 28,2 27,4 43,8 37,4 58,7 47,4 73,6
7,6 12,8 17,6 28,6 27,6 44,1 37,6 59,0 47,6 73,9
7,8 13,0 17,8 28,9 27,8 44,4 37,8 59,3 47,8 74,2
8,0 13,4 18,0 29,2 28,0 44,7 38,0 59,6 48,0 74,5
8,2 13,7 18,2 29,5 28,2 45,0 38,2 59,9 48,2 74,8
8,4 14,0 18,4 29,8 28,4 45,3 38,4 60,2 48,4 75,1
8,6 14,4 18,6 30,2 28,6 45,6 38,6 60,5 48,6 75,4
8,8 14,7 18,8 30,5 28,8 45,9 38,8 60,8 48,8 75,7
9,0 15,0 19,0 30,8 29,0 46,2 39,0 61,1 49,0 76,0
9,2 15,3 19,2 31,1 29,2 46,5 39,2 61,4 49,2 76,3
9,4 15,6 19,4 31,4 29,4 46,8 39,4 61,7 49,4 76,6
9,6 16,0 19,6 31,7 29,6 47,1 39,6 62,0 49,6 77,0
9,8 16,3 19,8 32,0 29,8 47,4 39,8 62,3 49,8 77,3
10,0 16,6 20,0 32,3 30,0 47,7 40,0 62,6 50,0 77,6
10,2 16,9 20,2 32,6 30,2 48,0 40,2 62,9
10,4 17,2 20,4 32,9 30,4 48,3 40,4 63,2
10,6 17,6 20,6 33,3 30,6 48,6 40,6 63,5
10,8 17,9 20,8 33,6 30,8 48,9 40,8 63,8

5. Determiarea zaharozei (Metoda Elser).
Reactivi necesari:
– acid clorhidric solu ție 1 n
– hidroxid de sodiu solu ție 1 n
Modul de lucru. Din solu ția de baz ă preg ătit ă pentru determinarea zah ărului direct reduc ător
prin metoda Elser, am m ăsurat 20 ml într-un balon cotat de 100 ml , apoi am diluat cu ap ă
distilat ă pân ă la volumul de cca 50 ml, când am ad ăugat 1 ml acid clorhidric, apoi compozi ția
se omogenizeaz ă și se ține pe baie de ap ă pentru a fierbere 30 minute. Apoi am neutralizat

105

acidul ad ăugat cu 1 ml hidroxid de sodiu de aceea și normalitate (dup ă r ăcire la un jet de ap ă)
și am adus compozi ția la semn.
În timpul hidrolizei acide, zaharoza a fost trans format ă (invertit ă) în zah ăr direct
reduc ător. În continuare se determin ă zah ărul direct reduc ător total f ăcând diferen ța dintre
zah ărul direct reduc ător înainte și dup ă invertire (hidroliza acid ă).
Calculul rezultatelor. Con ținutul în zaharoz ă % se calculeaz ă cu ajutorul urm ătoarei
formule:
Zaharoz ă % = ( m- ) x 0,95
În care: m- este zah ărul direct reduc ător total, dup ă invertire;
– este zah ărul direct reduc ător, înainte de invertire;
0,95–factor de convertire a zah ărului direct reduc ător în echivalent zaharoz ă.
Tabelul nr.22: Relev ă procentul de zaharoz ă % la sorturile de miere analizate
Sorturile de miere analizate m Procentul de Zaharoz ă %
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 17,9 5,6 11,68
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț ) 19,8 11,3 8,075
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 18,6 9,3 8,83
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 15,4 10,2 4,94
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț) 14,1 7,9 6,2
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 15,7 11,3 4,18
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 15,6 7,6 7,22
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 19,1 8,9 9,69
P.F. – mierea ob ținut ă de la o persoan ă fizic ă, apicultor individual.
Comer ț – miere ob ținut ă din magazine, miere prelucrat ă în sistemul industrial.
Graficul nr. 5 Relev ă scara procentului de zah ăroz ă % la sorturile de miere analizate

106

Concluzii:
Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficul de mai sus, rezultate din care
rezult ă c ă sortul de miere de rapi ță -2009,P.F (Sortul 1) are cea mai mare cantitate de zah ăr
invertit ( 11,68 ) pe când sortul de miere de la Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) are ce mai
mic procent de zaharoz ă ( 4,18)
Con Ńinutul maxim de zaharoz ă trebuie s ă fie de 5% în mierea de flori și de 10% în
cea de man ă. Valorile men Ńionate se refer ă la mierea cu 20% ap ă. Ca urmare, la fel ca și la
determinarea de mai sus a zah ărului invertit, con ținutul de ap ă este foarte important și în cazul
zaharozei. Se poate observa c ă și la aceast ă determinare Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.)
este cea mai bine cotat ă, având un procent foarte apropiat de standardul re glementat, 4,94 %.

6. Determinarea Catalazei – enzim ă din miere
Materialul necesar:
-Solu ție tampon fosfat (pH 6,8). Se dizolv ă 4,539 g de KH2PO$ și 5,939 g Na2HP4 ·
2H2O în ap ă distilat ă fiart ă și r ăcit ă și se completeaz ă la 500 ml.
-Solu ție de H2O2 3% (greutate/volum) . Se prepar ă în momentul folosirii din ap ă
oxigenat ă concentrat ă (perhidrol aproximativ 30 % ) . Pentru a determina concentra ția
perjidrolului comercial se iau din acesta 0,5 ml, s e introduc într-un balon cotat de 100ml și se
completeaz ă cu ap ă distilat ă pân ă la semn. Din aceast ă solu ție se iau 3-4 baloane Erlenmeyer
de 100 ml câte 10 ml, la care se adaug ă 10 ml H2SO4 4 N. Solu ția ob ținut ă se titreaz ă cu
KMnO4 0,05 N. 1ml KmnO 0,05 N corespunde la 0,85 mg H2O2. Se calculeaz ă valoarea
medie a consumului de KmnO4 la cele 3-4 titr ări. Cu aceast ă cifr ă se poate calcula
concentra ția (greutate/volum) perhidrolului comercial.
-Solu ție de H2SO4 4N.
-Solu ție de KMnO4 0,05 N.
Tehnica de lucru: La 3 g miere am adaugat 10 ml solu ție tampon și 2 ml solu ție de H2O2
3%. Amestecul l-am agitat și dup ă 60 minute de incubare la tempertura camerei , am o prit
reac ția prin ad ăugarea a 10 ml solu ție de H2SO4 4N. Apoi am adaugat 78 ml ap ă distilat ă și
am filtrat prin hârtie de filtru. Din filtratul cla r am luat 25 ml și i-am introdus într-un balon
Erlenmeyer de 100 ml. Apoi am adaugat 2,5 ml H2SO4 4 N și am titreaz ă cu solu ția de
permanganat pân ă la ob ținerea unei colora ții slab roz.
Drept martor se folosesc : -probe cu miere dar f ără substrat; -probe f ără miere dar cu
substrat; -probe f ără miere și f ără substrat.

107

Exprimarea activit ății catalazice
Diferen ța între consumul de permanganat la proba martor cu substrat f ără miere și
probe active cu miere și substrat reprezint ă activitatea catalitic ă total ă(enzimatic ă și
neenzimatic ă). Diferen ța între consumul de permanganat la proba martor cu substrat f ără
miere și probele inactive termic cu adaos de H2SO2 reprezi nt ă activitatea catalitic ă
neenzimatic ă. Diferen ța între activitatea catalitic ă total ă și activitatea catalitic ă neenzimatic ă
este egal ă cu activitatea enzimatic ă. Activit ățile pot fi exprimate în mg H2O2/g , știind c ă 1ml
de KMnO4 0.05 N corespunde la 0,85 H2O2.
Calculul : Activitatea catalazic ă = Activitatea catalazei totale – Activitatea neenzi matic ă
Tabelul nr.23: Relev ă activitatea catalazei totale, activitatea neenzimatic ă și enzimatic ă % la
sorturile de miere analizate

Sorturile de miere analizate Activitatea
catalazei totale Activitatea
neenzimatic ă Activit. catalazic ă
(enzimatic ă)
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 21,8 14,4 7,4
Sortul 2(Mierepoliflor ă2008,dincomer ț) 24,8 14,7 10,1
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 22,8 16,5 6,3
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 22,0 17,4 4,6
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008,comer ț) 22,3 20,8 1,5
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 22,0 19,9 2,1
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 21,8 20,2 1,6
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 18,8 18,0 0,8

Graficul nr.6: Relev ă a ctivitatea catalazei totale la sorturile de miere analizate

108

Graficul nr.7: Relev ă a ctivitatea neenzimatic ă la sorturile de miere analizate

Graficul nr.8: Relev ă a ctivitatea enzimatic ă(catalazic ă) la sorturile de miere analizate

Concluzii : Mierea de albine are un con Ńinut foarte bogat și variat de enzime. În
mierea de flori ele au o dubl ă origine: vegetal ă (din nectar) și animal ă (din saliva albinelor).
Cantitativ, acestea din urm ă de Ńin ponderea. Echipamentul enzimatic al mierii de ma n ă este
mult mai bogat decât cel al celei de flori și au o origine mult mai complex ă.
Însu șirile mierii, compozi Ńia chimic ă și calitatea ei nutritiv ă sunt în mare m ăsur ă
condi Ńionate de con Ńinutul în enzime. Prezen Ńa lor face dovada autenticit ăŃii și calit ăŃii mierii.
Enzimele mierii sunt: glucozo-oxidaza, invertaza, a milaza, catalaza și fosfataza acida.
Catalaza, se gaseste la un nivel scazut in miere av ând rolul de a descompunere a peroxidului
în oxigen și ap ă.
Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficul de mai sus, rezultate din care
rezult ă c ă sortul de miere poliflor ă-2008,din comer ț (Sortul 2) are cea mai mare activitate a

109

catalazei totale ( 24,8 ) pe când sortul de miere de la Sortul 8 (Miere pol iflor ă-2009,comer ț) are
cea mai mic ă activitate a catalazei totale ,de 18,8. Sortul de miere de la Sortul 5 (Miere de
salcâm-2008, comer ț) are cea mai mare activitate neenzimatic ă (20,8), pe când sortul de miere
de la Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) are cea mai mic ă activitate neenzimatic ă (14,4).
Sortul de miere de la Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț )are cea mai mare activitate
enzimatic ă (10,1), pe când sortul de miere de la Sortul 8 (M iere poliflor ă-2009,comer ț) are
cea mai mic ă activitate enzimatic ă (0,8).
7. Determinarea con ținutului de proteine din miere- metoda Kjeldahl
Sortul. Primul pas const ă în cânt ărirea unui gram de miere din fiecare sort de miere și
transferarea lui cantitativ ă într-o eprubet ă, astfel încât s ă avem opt eprubete cu 1 gram de
miere.
Reactivii pentru digestie: urm ătoarea etap ă a constat în faptul c ă la fiecare prob ă am
ad ăugat în eprubet ă:
– 5 g catalizator format din 0,5g CuSO4 și 4,5 g K2SO4
– 12 ml de acid sulfuric concentrat 96%
– 2-3 chipsuri de fierbere.
Digestia : ca s ă nu mai mineraliz ăm sub ni șă unde inhal ăm to ți vaporii de descompunere se
face mineralizarea automat ă cu pompa de circulare a apei, prin care vaporii t rec într-o solu ție,
încadrat ă în aparatul automat, de hidroxid de sodiu 12% . Da c ă sunt gaze de SO3 în substan ța
de mineralizat acestea r ămân în solu ția de hidroxid de sodiu. Dup ă ce acest proces e gata se
ob ține azot sub form ă de mineral ă. Mineralizarea am f ăcut-o la :
-10 minute la 120 °C
-10 minute la 150 °C
-10 minute la 350 °C
-20 minute la 420 °C
Răcirea : dup ă mineralizare se las ă s ă se r ăceasc ă tuburile de digestie la 50 -60 °C.
Distilarea : Substan ța am trecut-o apoi în aparatul automat de distilare a azotului numit
BarnasWagner. Peste prob ă se mai pun 50 ml de ap ă și apoi 50 ml de NaOH 33 % prin
dispozitivul automat al aparatului, și care ajut ă la eliberarea azotului amoniacal din
mineralizat prin trecerea dintr-un mediu acid în me diu bazic care e captat în acid boric 4%, 25
ml. Culoarea trebuie s ă ajung ă la un albastru- verzui dac ă mineralizarea este bine f ăcut ă.
Calculul se face dup ă formula:
% = 100; Proteine % = % 5,75

110

În care :
0,0014 – cantitatea de azot în g, corespunz ătoare la H2SO4 0,1 N (14- masa azotului)
V – volumul de H2SO4 0,1 folosit la titrarea probe i .
m – masa în grame de miere folosite
100 – raportarea procentual ă
5,75 – coeficientul de tranformare a azotului în protein ă

Calcule :
Sortul 1.
% = 100 0,001514 100 = 0,15 %
Proteine % = 0,1514 5,75 = 0,87 Proteine %

Sortul 2.
% = 100 0,00081 100 = 0,081 %
Proteine % = 0,081 5,75 = 0,46 Proteine %

Sortul 3.
% = 100 0,0011 100 = 0,11 %
Proteine % = 0,11 5,75 = 0,63 Proteine %

Sortul 4.
% = 100 0,00042 100 = 0,042 %
Proteine % = 0,042 5,75 = 0,24 Proteine %

Sortul 5.
% = 100 0,00056 100 = 0,056 %
Proteine % = 0,056 5,75 = 0,32 Proteine %

Sortul 6.
% = 100 0,00052 100 = 0,052 %
Proteine % = 0,052 5,75 = 0,29 Proteine %
Sortul 7.
% = 100 0,0012 100 = 0,12 %
Proteine % = 0,12 5,75 = 0,69 Proteine %
Sortul 8.
% = 100 0,0015 100 = 0,15 %

111

Proteine % = 0,15 5,75 = 0,86 Proteine %
Tabelul nr.24:
Relev ă procentul de azot și proteine totale % la sorturile de miere analizate
Graficul nr.9: Relev ă scara procentului de azot % la sorturile de miere analizate

Graficul nr.10: Relev ă scara procentului de proteine totale %la sorturile de miere analizate
Sorturile de miere analizate grame
miere Volumul de
H2SO4ml Azotul
total % Proteine
totale %
Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) 1,48 1,6 0,15 0,87
Sortul 2 (Miere poliflor ă-2008,din comer ț) 1,56 0,9 0,081 0,46
Sortul 3 (Miere poliflor ă-2008, P.F. ) 1,02 0,8 0,11 0,63
Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) 1,00 0,3 0,042 0,24
Sortul 5 (Miere de salcâm-2008, comer ț) 1,00 0,4 0,056 0,32
Sortul 6 (Miere de salcâm-2009, P.F.) 1,60 0,6 0,05 2 0,29
Sortul 7 (Miere de tei-2008, comer ț) 1,30 1,1 0,12 0,69
Sortul 8 (Miere poliflor ă-2009,comer ț) 1,33 1,5 0,15 0,86

112

Concluzii:
Rezultatele ob ținute sunt trecute în tabelul și graficele de mai sus, rezultate din care
rezult ă c ă Sortul 4(Miere de salcâm-2008, P.F.) are cel mai m ic procent de azot total
(0,042%), pe când Sortul 1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) și Sortul 8 (Miere poliflor ă-
2009,comer ț) au cel mai mare procent de azot total , de 0,15 % . Se poate observa c ă Sortul
4(Miere de salcâm-2008, P.F.) are cel mai mic proce nt de proteine totale (0,24 % ), iar Sortul
1 (Miere de rapi ță -2009,P.F.) are cel mai care procent de proteine to tale , de 0,87%.
Cantitativ substan Ńele azotoase , exprimate în echivalent protein ă , se g ăsesc în
propor Ńie foarte redus ă și anume sub 1%. Con Ńinutul cel mai redus se întâlne ște în mierea de
salcâm și în cea de izm ă (în medie 0,25%), iar cel mai mare în mierea de man ă (0,5-0,6%).
În cazul în care con Ńinutul de proteine este mai mare de 1% mierea treb uie suspectat ă
de falsificare, cum ar fi adaosul de gelatin ă, de f ăin ă de cereale sau chiar de melas ă.
Din rezultatele ob ținute se poate concluziona c ă mierea supus ă analizei se încadreaz ă
cerin țelor reglementate.

113

CAPITOLUL VI
Legisla ția apicol ă și situa ția prezent ă mondial ă a apiculturii
VI.1.Legisla ție apicol ă13
ORDIN nr.122/298 din 2001al ministrului agriculturi i, alimentatiei și padurilor și al
ministrului sanatatii și familiei pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, con ținutul,
originea, prezentarea, compozitia, calitatea și etichetarea mierii
Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 61 0/27 sep. 2001
Art. 1 . – Se aproba Normele cu privire la natura, con ținutul, originea, prezentarea, compozitia,
calitatea și etichetarea mierii, prevazute în anexa care face parte integranta din prezentul
ordin.
NORME CU PRIVIRE LA NATURA, CON ȚINUTUL, ORIGINEA, PREZENTAREA,
COMPOZITIA, CALITATEA ȘI ETICHETAREA MIERII
CAPITOLUL I – Dispozitii generale
Art. 1 . – Prezentele norme se refera și se aplica produsului "miere", asa cum este defini t la
cap. II.
Art. 2 . – Mierea se comercializeaza cu respectarea defini tiilor și regulilor stabilite în
prezentele norme.
CAPITOLUL II – Natura, con ținutul și originea mierii
Art. 3 . – (1) În sensul prezentelor norme, prin miere se întelege alimentul care este obtinut de
albine din nectarul florilor sau din sucurile dulci ale părților vii ale plantelor și pe care
albinele le colecteaza, le transforma, le combina c u substan țele lor specifice, le depoziteaza și
le lasa la maturat în fagurii de miere. Acest alime nt poate fi fluid, vâscos sau cristalizat.
(2) Tipurile de miere, în functie de origine, sunt: a) mierea de flori – mierea ob ținut ă
predominant din nectarul florilor; b) mierea de man a – mierea ob ținut ă predominant din
sucurile dulci ale altor p ărți vii ale plantelor; culoarea ei variaza de la maro deschis sau maro
verzui la aproape negru.
(3) Tipurile de miere, în functie de modul de preze ntare, sunt: a) mierea de faguri – mierea
depozitata de albine în celulele fagurilor abia for mati, fără puieti, și vânduta în faguri întregi
capaciti sau în bucati de faguri de acest fel; b) m ierea cu bucati de fagure – mierea care
con ține una sau mai multe bucati de fagure de miere; c) mierea scursa – mierea ob ținut ă prin
scurgerea fagurilor f ără puieti, decapaciti; d) mierea extrasa – mierea ob ținut ă prin

13 Textul actului publicat în Monitorul Oficial nr. 61 0/27 sep. 2001

114

centrifugarea fagurilor f ără puieti, decapaciti; e) mierea presata – mierea ob ținut ă prin presarea
fagurilor fără puieti, cu sau f ără aplicarea încalzirii moderate.
CAPITOLUL III – Prezentarea
Art. 4. – (1) Termenul "miere" se aplica numai produsului definit la art. 3 alin. (1) și este
utilizat în comert la desemnarea acelui produs, f ără a aduce prejudicii prevederilor art. 9 alin.
(1) privind informatiile obligatorii de pe ambalaje le, recipientele sau etichetele mierii. (2)
Denumirile men ționate la art. 3 alin. (2) și (3) sunt aplicate numai produselor definite în
acestea.
Art. 5. -Nici un alt produs în afara de miere nu poate fi adaugat la mierea comercializata ca
atare.
Art. 6. – (1) La comercializarea mierii se respecta condi țiile privind compozitia și calitatea
enumerate la art. 7 alin. (4)-(10). Este permisa, f ără a respecta prevederile art.7 alin. (5) lit. b):
a) comercializarea mierii obtinute din Calluna vulg aris, cu un con ținut de umiditate maxim de
25%, atunci când aceasta este ob ținut ă în condi ții naturale de productie; b) comercializarea
"mierii de panificatie" sau "mierii industriale" cu un con ținut de umiditate nu mai mare de
25%, atunci când aceasta este ob ținut ă în condi ții naturale de productie. (2) F ără respectarea
prevederilor alin. (1) și ale art. 7 alin. (1)-(3), mierea poate fi comerci alizata ca "miere de
panificatie" sau ca "miere industriala" atunci când , de și buna pentru consumul uman: a) nu
respecta cerintele men ționate la art. 7 alin. (2) lit. a), b) și c); sau b) activitatea sa diastazica
sau con ținutul de hidroximetilfurfurol nu respecta limitele stabilite în prezentele norme.
CAPITOLUL IV- Condi ții privind compozitia și calitatea
Art. 7 . – (1) Mierea nu trebuie sa contina corpuri organi ce sau neorganice straine de
compozitia sa, cum ar fi: mucegaiul, insectele, fra gmentele de insecte, puieti sau impurit ăți,
când mierea este comercializata ca atare sau utiliz ata în alt produs pentru consumul uman. (2)
Mierea are urmatoarele caracteristici: a) nu are gu sturi sau mirosuri straine; b) nu este
începuta fermentatia sau fierberea; c) nu este înca lzita atât de mult încât enzimele sale
naturale sa fie distruse sau inactivate; d) nu are o aciditate modificata artificial. (3) Mierea nu
trebuie sa contina substan țe peste limitele prevazute de legislatia în vigoare , pentru a nu
periclita sanatatea umana. (4) Con ținutul aparent de zahar calculat ca zahar invertit este: a) la
mierea de flori – minimum 65%; b) la mierea de mana și la amestecurile din miere de flori și
miere de mana – minimum 60%.
(5) Con ținutul de umiditate este: a) în general – maximum 2 1%; b) la mierea de Calluna
vulgaris și la mierea de trifoi – maximum 23%. (6) Con ținutul aparent de zaharoza este: a) în
general – maximum 5%; b) la mierea de mana și la amestecurile din miere de mana și miere

115

de flori, miere de salcâm, de levantica și de Banksia menziesii – maximum 10%. (7)
Con ținutul de substan țe insolubile în apa este: a) în general – maximum 0 ,1%; b) la mierea
presata – maximum 0,5%.
(8) Con ținutul de minerale (cenusa) este: a) în general – m aximum 0,6%; b) la mierea de mana
și amestecurile din miere de mana și miere de flori – maximum 1%. (9) Aciditatea – max imum
40 – miliechivalenti – acid per 1.000 g. (10) Activ itatea diastazica și con ținutul de
hidroximetilfurfurol (HMF) determinat dupa procesar e și amestecare sunt: a) activitatea
diastazica (Scara Schade) este în general de minimu m 8 și de minimum 3 la mierea cu
con ținut scazut de enzime naturale, de exemplu de chitr u, și cu con ținut de HMF ce nu
depaseste 15 mg/kg; b) con ținutul de HMF – maximum – 40 mg/kg.
Art. 8. – Metodele de prelevare a probelor și de analiza necesare pentru verificarea
compozi ției și caracteristicilor mierii sunt conforme cu STAS 78 4/3-89 "Miere de albine.
Metode de analiza".
CAPITOLUL V- Etichetarea
Art. 9. – Cerintele privind etichetarea vor fi în concorda nta cu legislatia în vigoare, având
urmatoarele mentiuni specifice:
1. Singura informatie obligatorie de pe ambalajele, r ecipientele sau etichetele mierii trebuie sa
fie vizibila, usor lizibila, sa nu permita stergere a și sa contina urmatoarele: a) termenul
"miere" sau una dintre denumirile enumerate la art. 3 alin. (2) și (3); "mierea de faguri" și
"mierea cu bucati de fagure" sunt descrise ca atare ; în cazurile men ționate la art. 6 alin. (1) lit.
b) și în primul paragraf al art. 6 alin. (2) denumirea produsului este "miere de panificatie" sau
"miere industriala"; b) greutatea neta, care este e xprimata în grame sau kilograme; c)
denumirea sau denumirea comerciala și adresa sau sediul înregistrat al producatorului, al
ambalatorului sau al vânzatorului.
2. Termenul "miere" men ționat la pct. 1. lit. a) sau una dintre denumirile men ționate la art. 3
alin. (2) și (3) are optional: a) o trimitere referitoare la o riginea ei, fie ca este vorba de flori
sau de plante, cu mentiunea ca produsul provine, în principal, din sursa indicata și are
caracteristicile organoleptice, fizico-chimice și microscopice corespunzatoare; b) o denumire
regionala, teritoriala sau topografica, cu mentiune a ca produsul provine în totalitate din zona
indicata.
3. Când mierea se gaseste în ambalaje sau recipiente cu o greutate neta egala sau care
depaseste 10 kg și nu este oferita spre vânzare cu amanuntul, inform atia men ționata la pct. 1
lit. b) și c) apare numai pe documentele de însotire.
4. Se mentioneaza tara de origine în cazul produselor importate. ORDIN nr.122/298 din 200

116

VI.2. Situa ția prezent ă mondial ă a apiculturii
VI.2.1. Produc ătorii mondiali de miere 14
În tabelele urm ătoare este prezentat clasamentul primelor 30 de Ńă ri în ceea ce
prive ște produc Ńia de miere natural ă (potrivit Food and Agriculture Organization of United
Nations – FAO) în perioada 2000-2007, exprimat ă în tone. Dup ă cum se observ ă din analiza
datelor, primul loc la nivel mondial în produc Ńia de miere îl ocup ă China, care pe parcursul
perioadei analizate a înregistrat o produc Ńie de 1679719 tone miere. Pe locul II se situeaz ă
Argentina (cu o produc Ńie de miere natural ă de 574006 tone), urmat ă de Statele Unite ale
Americii (570617 tone). România se situeaz ă în acest top pe locul 23, cu o produc Ńie total ă de
miere de 109538 tone.
Tabelul nr. 25: Top 30 de Ńă ri produc ătoare de miere
Loc łara 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 Total
1 China 6000 304978 304978 297987 294721 267830 254358 251839 1679719
2 Argentina 81000 80000 80000 80000 75000 83000 80000 93000 574006
3 Statele Unite ale
Americii 70500 70238 70238 83272 82431 77890 84335 99945 570617
4 Turcia 87000 83842 83842 73929 69540 74555 60190 61091 512153
5 Ukraina 80000 75600 75600 57878 53550 51144 60043 52439 432660
6 Mexic 56000 55970 55970 56917 57045 58890 59069 58935 404832
7 Federa Ńia Rus ă 56000 55316 55316 52666 48048 49400 52659 53922 370017
8 India 52000 52000 52000 52000 52000 52000 52000 52000 366006
9 Etiopia 40000 44000 44000 40900 37800 39600 29000 29000 262306
10 Canada 27842 48353 48353 34241 34602 37072 35388 31857 251361
11 Spania 31250 30000 30000 36695 35279 35722 31617 28860 231429
12 Iran 36000 36000 36000 28000 28000 28045 26600 25260 209911
13 Brazilia 34000 33800 33800 32290 30022 23995 22220 21865 200198
14 Tanzania 27000 27000 27000 27000 27000 26500 26500 26000 189006
15 Kenya 25000 25000 25000 21500 22000 22000 24940 24940 167386
16 Angola 23000 23000 23000 23000 23000 24000 24000 23000 165006
17 Republica Korea 25000 24000 24000 15651 18000 20000 22040 17741 144438
18 Germania 20000 20000 20000 25575 23691 14620 25951 20409 132252
19 Australia 18000 17500 17500 16000 16000 18000 19000 21381 127887
20 Ungaria 14000 17319 17319 19504 21000 15200 15337 15165 119531
21 Grecia 15900 15923 15923 15911 15700 15700 17632 14356 113128
22 Fran Ńa 16000 15000 15000 15000 15000 16200 15383 15691 110280
23 România 14000 18195 18195 19150 17409 13434 12598 11746 109538
24 RepublicaCentral ă
African ă 13000 13000 13000 13000 13000 13000 13000 13000 93006

14 Tabele și informa ție preluate dup ă site-ul www.proapicultura.ro

117

25 Viet Nam 17000 16747 16747 10701 12758 11401 7321 5661 83595
26 Polonia 13600 13546 13546 11957 11620 9644 9528 8623 80524
27 Uruguay 13200 13200 13200 13200 9958 10154 10000 5000 76718
28 Italia 12000 10000 10000 10000 7000 8000 10000 10000 69006
29 Noua Zeeland ă 9666 10423 10423 8888 12252 4682 9144 9609 66670
30 Chile 9100 9000 9000 9000 10000 9000 9000 9500 66606
Loc łara 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 Total

Produc ția medie din România pentru 2008 este de 18 mii ton e, în cre ștere fa ță de anul
2007 când s-au realizat 14 mii tone.
În tabelele urm ătoare este consemnat ă produc Ńia de miere natural ă (potrivit Food and
Agriculture Organization of United Nations – FAO) în perioada 2000-2007 pentru
con ținentele: Africa, America de Nord și America de Sud (consemnate împreun ă), Asia,
Europa și Oceania, exprimat ă în tone.
Dup ă cum se observ ă din analiza tabelelor, primul loc la nivel mondial în produc Ńia de
miere îl ocup ă Asia, care pe parcursul perioadei analizate a înre gistrat o cre ștere de produc Ńie
continu ă, de la an la an, ajungând în anul 2006 (ultimul an complet raportat) la o produc Ńie de
557903 tone miere. Europa a produs un pic mai pu Ńin decât cele dou ă Americi, în timp ce
Africa și Oceania se afl ă pe ultimul loc.
Tabelul nr 26 : Clasament continental la produc ția de miere
Con ținentul Anul Total
2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000
Africa 161190 164155 154537 155811 152966 154836 146717 144159 1234371
Americi 314150 333981 344663 330007 321689 319846 320279 340553 2625168
Asia 248253 557903 542163 519375 513332 491354 458509 448929 3779818
Europa 321087 353477 342584 336878 317192 294191 310153 289780 2565342
Oceania 28337 28745 26507 25738 29050 23482 28945 31763 222567
Global 1073017 1438261 1410454 1367809 1334229 1283709 1264603 1255184 10427266

În general, la nivel global, se observ ă o cre ștere continu ă a produc Ńiei între anii 2000-
2006 ,anul 2007 și 2008 fiind dealtfel în sc ădere datorit ă impactului „Sindromul Prabu șirii
Coloniilor”, (fenomen neobi șnuit care a început s ă se manifeste din anul 2006 în Statele Unite
și consta în dispari ția subit ă a unor colonii întregi de albine, în întreaga lume ).
Tabelul nr. 27: Produc ția de miere la nivel global
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Global l 1255184 1264603 1283709 1334229 1367809 1410454 1438261 1073017

118

VI.2.2. . Sindromul Pr ăbu șirii Coloniilor
Sindromul Prabu șirii Coloniilor (englezul CCD – Colony Collapse Dis order) este un
fenomen neobi0nuit care a început s ă se manifeste din anul 2006 în Statele Unite și const ă în
dispari ția subit ă a unor colonii întregi de albine. Ceea ce este mis terios este faptul c ă nu se știe
ce se întâmpl ă cu albinele disp ărute deoarece în jurul stupilor sunt g ăsite foarte rar câteva
cadavre de insecte. E ca și cum lucr ătoarele ar pleca la adunat de polen și nu se mai întorc
niciodat ă. În stup r ămâne doar albina regin ă și câteva larve. S-au observat unele simptome
premerg ătoare dispari țiilor cum ar fi faptul c ă albinele reac ționeaz ă întarziat la atacurile unor
insecte du șmane sau sunt reticente în a consuma mâncarea oferi t ă de apicultori, precum
siropul de zahar sau suplimentele de proteine.
Fenomenul s-a manifestat prima dat ă în SUA. Între 1971 și 2006 num ărul albinelor
sălbatice a sc ăzut dramatic, ast ăzi ele aproape c ă nu mai exist ă. Din 2006, au început s ă
dispar ă și albinele crescute de apicultori. Fenomenul a atin s propor ții îngrijor ătoare, din
aceast ă cauz ă i s-a dat și numele de Sindromul Prabu șirii Coloniilor. El se manifest ă acum
acut și în multe ță ri din Vestul Europei dar și în Brazilia, India și China.
În mod obi șnuit, o pierdere de 10%, pe sezon, din coloniile de albine, era considerat ă
ceva normal. În cazul unor epidemii sau invazii de d ăunatori, se ajungea la pierderi de 30%.
Prin CCD, pierderile ajung și pân ă la 70-80%. În acest ritm, albinele se îndreapt ă spre
dispari ție, mai ales din cauz ă c ă oamenii de știin ță nu înteleg ce se întâmpl ă cu ele și nu
găsesc un remediu. Asocia ția Apicultorilor Britanici a estimat chiar c ă pân ă în 2018 albinele
vor disp ărea cu totul din Marea Britanie, dac ă nu se va g ăsi o solu ție pentru a le salva.
Dispari ția tuturor albinelor de pe planet ă ar fi un dezastru. Ar putea însemna chiar
sfar șitul omenirii. Ele realizeaz ă polenizarea natural ă care sus ține perpetuarea pomilor și
plantelor. S-a calculat c ă o treime din mâncarea americanilor depinde de pole nizare. S-a
estimat c ă pentru trei sferturi dintre plante, care furnizeaz ă omului inclusiv cereale, vegetale,
fructe, semin țe, nuci, polenizarea este vital ă.
Pentru a ne imagina consecin țele dispari ției albinelor, putem lua ca dovada ceea ce se
întâmpl ă în localitatea Sichuan din regiunea Maoxian, China . Aici plantele nu mai beneficiaz ă
de polenizare natural ă. Albinele au fost exterminate din cauza utiliz ării ira ționale a
pesticidelor. În ultimii dou ăzeci de ani, cei care realizeaz ă polenizarea pomilor fructiferi sunt
oamenii. O fac manual! Cum se întâmpl ă acest lucru? În fiecare primavar ă, mii de s ăteni se
urc ă în peri și meri cu ni ște p ămătufuri, cu care scutur ă u șor polenul de pe flori și îl adun ă în
ni ște sticle de plastic. Apoi, se urc ă în al ți copaci și cu acela și pamatuf scutura polenul peste

119

alte flori. Este o metoda hilar ă de înlocuire a poleniz ării naturale, care poate fi aplicat1 doar în
anumite situa ții. S ă ne gândim c ă mana de lucru a “polenizatorilor” cost1, nu mai es te gratis
ca înainte. Costul poleniz ării s-ar adauga pre țului produselor care ajung pe masa oamenilor,
productiile ar sc ădea, și inevitabil s-ar ajunge la o cre ștere a infla ției și la o criz ă alimentar ă
mondial ă.
Ce anume provoac ă CCD? Nu se știe! Oamenii de știin ță investigheaz ă mai multe
ipoteze. Se pune vina pe un virus puternic de origi ne israelian ă, care a declan șat o epidemie
printre coloniile insectelor din mai multe ță ri. Se studiaz ă dac ă suplimentele alimentare date
albinelor de c ătre apicultori sau medicamentele și chimicalele folosite împotriva altor boli sau
dăun ători au condus c ătre apari ția CCD. Al ții dau vina pe culturile modificate genetic, al c ăror
polen ar fi afectat implicit și albinele. Se încrimineaz ă și migrarea artificial ă prin care stupii
sunt transporta ți de colo colo, la distan țe mari, facilitând împra știerea unor maladii în rândul
coloniilor de albine. Se d ă vina, evident, și pe schimbările climatice. O alt ă cauz ă posibil ă a
CCD ar fi radia țiile electromagnetice și de radio frecvent emise de liniile de înalt ă tensiune
sau de antenele pentru telefonia mobila. Se crede c ă sistemul de orientare al albinelor este
bruiat de aceste câmpuri electromagnetice și astfel nu mai sunt în stare s ă se întoarc ă la stup.
Toate cercet ările se lovesc de un lucru capital: lipsesc cadavre le albinelor disp ărute și, în
consecin ță , corpul lor nu poate fi analizat! ( preluare dup ă site-ul http://www.almeea.com)

a.Sindromul colapsului coloniilor în România 15
În cursul ultimilor ani, în multe Ńă ri europene, inclusiv în România, efectivul de albi ne
a înregistrat un declin considerabil.
Apicultorii din America, dar și din Ńă rile vest-europene, s-au confruntat în ultima
vreme cu sindromul colapsului coloniilor de albine. Fenomenul se manifest ă prin dispari Ńia
subit ă a familiilor de albine. Acestea p ărăsesc stupii și nu se mai întorc.
Presedintele Asocia ției Cresc ătorilor de Albine din România (ACAR) a spus c ă
apicultorii români nu au avut înc ă de-a face cu aceast ă problem ă. Totu și, reprezentan Ńii
Ministerului Agriculturii men Ńionez ă c ă acest sindrom s-a manifestat și în România, mai ales
în vara anului 2007, dar numai în apicultura conven Ńional ă, nu și în cea ecologic ă. Motivele
sunt multiple. În primul rând, arealele de amplasar e a stupilor în agricultura ecologic ă sunt
alese dintre culturile melifere certificate în agri cultura ecologic ă și din zone ferite de orice
surs ă de poluare. În agricultura ecologic ă se utilizeaz ă familii de albine cu rezisten Ńă genetic ă

15 Sursa : ziarul Adev ărul

120

la condi Ńiile adverse de mediu și la parazitul Varroa. Rezisten Ńa genetic ă la boli și d ăun ători a
albinelor crescute în sistem ecologic este dat ă de neutilizarea substan Ńelor chimice de sintez ă
și a zah ărului rafinat chimic ca tratament. Cantitatea total ă de miere ecologic ă ob Ńinut ă în
2007 a fost de 1.950 de tone. Anul trecut, aceasta s-a ridicat la aproximativ 2.300 de tone.

b. Situa ția apiculturii în 2009 în lume
Apicultura ar putea s ă dispară complet din peisajul european în doar câteva decen ii.
Tot mai multe albine sunt victime ale insecticidelo r folosite pentru tratarea suprafe Ńelor
agricole, anun Ńă organiza Ńia Apimondia.
Apicultorii europeni pot supravie Ńui doar opt pân ă la zece ani, având în vedere rata
ridicat ă a mortalit ăŃii în rândul albinelor. “Am avut probleme mari în s ud-vestul Fran Ńei timp
de mul Ńi ani, iar acum avem și în Italia și în Germania”, spune Gilles Ratia, pre ședintele
organiza Ńiei interna Ńionale a apicultorilor Apimondia. Anul trecut, apro ape 30% din cele 13,6
milioane de stupi au disp ărut la nivel european, potrivit Apimondia. Pierderi le au ajuns pân ă
la 50% în Slovenia și chiar pân ă la 80% în sud-vestul Germaniei. Situa Ńia este grav ă și pentru
fermieri, având în vedere c ă 35% din recoltele europene depind de albine pentru
polenizare.„Este o criz ă des ăvâr șit ă. Anul trecut, am pierdut aproape o jum ătate din
produc Ńie. Nu pot supravie Ńui mai mult de doi sau trei ani a șa”, a declarat, pentru Reuters,
Francesco Panella, apicultor care de Ńine circa 1.000 de stupi într-o localitate din nord ul Italiei.
Motivul pentru declinul dramatic al num ărului de albine nu este cunoscut cu
exactitate, dar majoritatea apicultorilor dau vina pe noile pesticide folosite pentru recoltele de
floarea-soarelui, porumb și nap, spun reprezentan Ńii organiza Ńiei. Acestea sl ăbesc imunitatea
albinelor, care sunt decimate ulterior de viru și și alte boli. Faptul c ă produc Ńia de miere a
sc ăzut în zonele în care se cultiva la scar ă larg ă floarea-soarelui, dar a r ămas constant ă în
zonele de munte, dovede ște c ă agricultura are un impact semnificativ asupra stup ilor.
Uniunea European ă a votat la începutul anului în favoarea interzicer ii unui num ăr
important de pesticide, dar mul Ńi apicultori se simt înc ă ignora Ńi din cauza interesului marilor
corpora Ńii pentru dezvoltarea de pesticide. 16

16 Autor: Ecaterina Procopov de la ziarul Adev ărul
Articol ap ărut la data: 30 apr 2009- „Pesticidele ucid albinel e din Europa”