Obiectul Infractiunii

Conform textului legal din cadrul Codului Penal la art. 295 alin. (1), infracțiunea de delapidare constă in “înșușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează”.

Infractiunea de delapidare prevede si o forma speciala(UDROIU) reglementata in art. 272 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 31/1990 constand in fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal, de a folosi, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrat intereselor acesteia sau in folosul sau propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect sau, de a se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de acesta ori de la o societate pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind superioara limitei prevazute la art. 144⁴ alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garantie pentru datorii proprii.

Constituie varianta atenuata a infractiunii prevazute la art. 295 raportat la art. 308 NCP savarsirea faptei de catre persoanele care exercita, permanent sau temporar, cu sau fara remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) NCP ori in cadrul oricarei persoane juridice. In cadrul art. 309 este prevazuta si o varianta agravata, delapidarea care a produs consecinte deosebit de grave.

Delapidarea constituie fapta unui functionar care sustrage bunuri ce le are, in virtutea atributiilor sale de serviciu, in gestiunea sau administrarea sa.

Functionarul prin savarsirea unei astfel de fapte pune in evidenta lipsa de respect a acestuia fata de legea penala. Caracterul periculos al delapidarii este dat de conduita persoanei care savarseste o asemenea infractiune prin nesocotirea obligatiei de fidelitate si probitate care incumba oricarui gestionar sau administrator in sfera patrimoniului unei persoane juridice, dar si de urmarile daunatoare pentru patrimoniul unei persoane juridice, iar pe de alta parte, de urmarile daunatoare pentru patrimoniul unei persoane juridice. (ALEXANDRU BOROI)

Datorita calitatii faptuitorului, infractiunea poate fi mai usor savarsita si mai greu descoperita, ceea ce-i mareste gradul de pericol social. (GH VIZITIU)

2. Conditii preexistente

2.1. Obiectul infractiunii

2.1.1.Obiectul juridic

Infractiunea de delapidare prezinta un obiect juridic complex. Obiectul juridic special (principal) al infractiunii il constituie relatiile sociale care asigura desfasurarea normala a activitatii de serviciu si corectitudinea de care trebuie sa dea dovada functionarii publici in gestionarea sau administrarea bunurilor.

In secundar se aduce atingere si relatiilor sociale de ordin patrimonial care trebuie protejate impotriva faptelor de sustragere savarsite de catre cei care administreaza sau gestioneaza bunurile ce apartin sau intereseaza o persoana juridica publica sau privata. (DOBRINOIU)

Deci, obiectul juridic, avand caracter complex, este reprezentat in principal de buna desfasurare a serviciului de catre subiectul activ, iar in subsidiar de protejarea relatiilor sociale privind patrimoniul.

2.1.2. Obiectul material

Datorita faptului ca infractiunea de delapidare aduce atingere atat relatiilor de serviciu cat si celor patrimoniale, obiectul sau material consta in bani, valori sau bunuri mobile corporale cu o valoare economica ce apartin patrimoniului public sau privat si fac obiectul actiunii de sustragere (insusire, folosire sau traficare) exercitata in mod direct si nemijlocit de catre functionarii publici care le gestioneaza sau administreaza efectiv (acestea nu trebuie sa fie inregistrate efectiv in contabilitatea persoanei vatamate).

Astfel, prin „bani” se inteleg biletele de banca si monedele metalice romanesti sau straine care au putere circulatorie, neavand relevanta daca se afla in numerar sau la dispozitia unitatii private sau publice. (DOBRINOIU) Referitor la „valori”, prin acest termen se desemneaza hartiile de valoare de orice fel, ca de exemplu: cec-urile, obligatile CEC, titlurile de credit, hartiile de virament, timbrele, intr-un cuvant inscrisurile de orice fel care incorporeaza un drept de creanta realizabil in bani. (DOBRI)

Cec-ul este un mijloc banesc (titlu de credit, instrument si ordin de plata) care serveste la efectuarea operatiilor de decontare (plata) interne si internationale.(GH VIZ)

Obligatile CEC sunt instrumente avantajoase de economisire la purtator de a atrage cu titlu rambursabil disponibilitatile banesti, fiind pus la dispozitia populatiei de catre Casa de Economii si Consemnatiuni. (GH VIZ)

Cat despre titlul de credit, acesta reprezinta un inscris (exemplu: cambia, biletul la ordin) emis de catre o banca sau o institutie de credit, care confera detinatorului un drept de creanta, precis determinat, mentionat in cuprinsul sau si care se poate referi la dreptul de a primi sau de a transmite o suma de bani, garantarea unui credit.

Timbrele sunt imprimate emise de stat sau alte institutii autorizate care, prin anulare, pe diferite acte sau documente le confera acestora un caracter oficial. Ele reprezinta si un mijloc de plata a unui impozit sau a unei taxe.

Cambia este un titlu de credit prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.

Prin „alte bunuri” se intelege orice alt bun mobil corporal, altul decat bunul sau valorile asimilate acestora, cu valoare economica si care apartin unui patrimoniu gestionat sau administrat de functionarul public sau de persoanele avute in vedere la art. 308 alin. (1) C. Pen.

Pot constitui obiect material al infractiunii de delapidare si plusurile de bani sau marfuri create in gestiune, indiferent de sursa acestora (chiar daca au ajuns din eroare in gestiunea sau administrarea unitatii) si daca au fost inregistrate sau nu, dar aparute in cadrul operatiunii de gestionare sau administrare a bunurilor unitatii.

Pentru a fi indeplinite conditiile legale a obiectului material este necesar ca bunul sa fi fost preluat efectiv de catre prepusul persoanei juridice (gestionar sau administrator). Momentul intrarii sau iesirii bunului in si din patrimoniu reprezinta predarea materiala a bunului, indiferent daca aceasta operatiune a fost sau nu transcrisa in scriptele contabile ale persoanei juridice.

Daca bunul nu face parte din masa de bunuri gestionate sau administrate de faptuitor, sustragerea acestuia nu constituie delapidare ci furt, iar daca bunul se gasea in posesia faptuitorului, dar nu ca urmare a indatoririi de serviciu de a-l gestiona sau administra, ci in virtutea oricarui titlu, fapta constituie infractiunea de abuz de incredere.(PETRE DUNGAN indice 5)

Ca atare, comiterea infractiunii de delapidare de catre faptuitor este posibila numai dupa preluarea efectiva a bunului si nu mai este posibila dupa predarea efectiva a acestuia, chiar daca preluarea sau predarea n-au fost insotite de operatiunile scriptice respective. (DOBRINOIU indice 1)

2.2. Subiectii infractiunii

2.2.1. Subiectul activ

Delapidarea este o infractiune proprie. Rezulta ca subiectul activ nemijlocit este circumstantiat de lege. El poate fi numai un fuctionar public care, in aceasta calitate gestioneaza sau administreaza bunuri. Asadar, la infractiunea de delapidare autorul este calificat si trebuie sa indeplineasca o dubla calitate: aceea de functionar public, si aceea de gestionar sau administrator de bunuri care apartin unei persoane juridice.

Aceste doua calitati se cer a fi indeplinite cumulativ, lipsa oricareia duce la inexistenta infractiunii de delapidare. In acest sens, un functionar care a contribuit alaturi de gestionar sau administrator la sustragerea unor bunuri, dar fara a avea in atributiile de serviciu administrarea sau gestionarea lor, va avea calitatea de complice la infractiunea de delapidare si nu de coautor. (CAUTA)

Calitate de “functionar public” este reglementata de art. 175 C. pen., unde este denumit ca “functionar public” persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie:

Exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti

Exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura

Exercita, singura sau impreuna cu alte personae, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei personar juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

In cadrul alin. (2) al aceluiasi articol, “este considerat functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public”.

Nu orice functionar public poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare. Acesta trebuie sa indeplineasca neaparat o a doua calitate, aceea ca in virtutea raportului juridic cu persoana juridica sa aiba atributii de gestionare sau administrare.

Prin gestionar, se intelege, conform art.. 1 din Legea nr. 22 din 18 noiembrie 1969 acel angajat in cadrul unei persoane juridice prevazute la art. 176 C. pen. “ care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a acesteia”.

Potrivit legii, atributiile principale de serviciu ale gestionarului sunt de a primi, a pastra si de a elibera bunuri. Primirea de bunuri consta in luarea de bunuri in gestiune, in cantitatea, calitatea si sortimentul specificate in actele de insotire si de inregistrare acestora, in mod cronologic, in evidentele contabile ale persoanei juridice. (GH VIZ) Pastrarea de bunuri presupune tinerea in depozit, asigurarea integritatii acestora in vederea efectuarii, in conditii normale, a miscarii bunurilor gestionate, intocmirea si tinerea unor documente care sa reflecte in orice moment situatia exacta a bunurilor din gestiune. (GH VIZ) Eliberarea de bunuri este o activitate de predare a bunurilor, insotite de acte de eliberare sau iesire, de inregistrari corespunzatoare in actele de evidenta contabila pentru a oglindi situatia exacta a miscarilor patrimoniale. (GH VIZ)

In literatura de specialitate s-a pus problema delimitarii gestionarului de drept si a conceptului de „gestionar de fapt” in cadrul subiectului activ al infractiunii de delapidare. Gestionar de drept este considerat angajatul unei persoane juridice ce indeplineste o functie prin care, potrivit legii, dobandeste calitatea de gestionar. (DOBRI) Conform unelor teorii si practicii, s-a introdus conceptul de „gestionar de fapt” in care alti angajati sau chiar persoane particulare indeplinesc indatoriri specifice activitatii de gestionare, cu toate ca acestia nu ocupa o functie care sa autorizeze aceasta activitate.

Intr-o alta opinie s-a considerat ca gestionar de fapt nu poate fi decat o persoana incadrata la acea unitate care, fara a avea ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri, indeplineste in fapt aceste activitati.(VASILE PALAVEANU)

Noul Cod Penal lamureste aceasta problema, art. 175 specificand in mod expres ca functionarul public sa exercite „cu titlu” functia publica, spre deosebire de vechea reglementare din Codul penal din 1968 in care art. 147 considera „functionar public orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati din cele la care se refera art. 145”.

In concluzie, pentru a fi subiect activ al infractiunii de delapidare, persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ cele doua conditii: sa fie functionar public si gestionar de bunuri ce apartin unei persoane juridice.

Pe langa functionarul ce se ocupa de gestiune, infractiunea de delapidare mai poate fi comisa si de funcionarul public care are bunuri in administrare.

Administrator este acel functionar in ale carei atributiuni de serviciu intra si efectuarea de acte de dispozitii cu privire la bunurile ce apartin unitatii publice sau private, potrivit cu natura si scopul activitatii acesteia.(DOBRI) Asemenea acte de dispozitie privesc aprovizionarea, desfacerea, repartizarea platilor etc., si sunt indeplinite de cei special insarcinati cu atributii de conducere la unitatea respectiva, atributii legate de dipozitia patrimoniului acesteia. Ca urmare, din categoria administratorilor fac parte, de pilda, directorii, contabilul sef, inginerul sef, consilierii etc. (DOBRI)

Spre deosebire de gestionar, care efectuand acte de gestiune are contact direct si material cu bunurile ce le gestioneaza datorita atributiilor sale de primire, pastrare si eliberare a bunurilor, administratorul are dreptul de a da dispozitii cu privire la bunurile administrate, avand doar un contact juridic virtual cu acestea.

Prin urmare, delapidarea nu presupune in mod obligatoriu un contact direct si material cu bunul unitatii patrimoniale, deoarece este posibil sa se sustraga sau sa se instraineze un bun si printr-o dispozitie privind miscarea elementelor patrimoniale. (GH VIZ)

Vechea reglementare a creat anumite controverse in privinta imprejurarii daca administratorul asociatiei de proprietari sau de locatari are calitatea ceruta de lege pentru a fi subiect activ al infractiunii de delapidare, precum si la incadrarea juridica a faptei acestuia de insusire, folosire sau traficare, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza. Asupra acestui aspect, instanta suprema statueaza printr-un recurs in interesul legii ca fapta administatorului de insusire, folosire sau traficare, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza constituie infractiunea de delapidare. (RIL DOBRI) In noua reglementare, potrivit art. 175 coroborat cu art. 176, administratorul asociatiei de proprietari nu are calitatea de functionar public, asadar nu poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare, acesta savarsind infractiunea de gestiune frauduloasa.

2.2.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al infractiunii de delapidare poate fi organul, institutia publica sau orice alta persoana juridica, care are bunuri ce sunt administrate sau gestionate de persoanele abilitate de lege, bunuri asupra carora s-a comis actiunea de insusire, folosire sau traficare. Prin urmare, numai o persoana juridica poate fi subiect pasiv al infractiunii de delapidare.

2.2.2. Participatia

Infractiunea de delapidare poate fi comisa atat de o singura persoana, cat si in participatie. Participatia este posibila sus toate formele sale: coautorat, instigare si compicitate. Avand subiect activ calificat, pentru a fi in prezenta coautoratului, toti participantii trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege pentru autor.

Potrivit art. 46 Cod penal alin. (2) coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

In acest fel, in practica judiciara s-a stabilit ca infractiunea de delapidare este savarsita de catre conducatorul si contabilul sef al unei unitati publice, avand si calitatea de administratori, daca primesc de la gestionar o parte din plusul constatat in gestiune. (VAS PAV i1)

Art. 47 defineste instigatorul ca fiind persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, iar art. 48 alin. (1) califica complicele ca fiind persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de lege. De asemenea, conform alin. (2) este complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsitii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Pentru aceste ultimele doua forme de participatie legea nu cere nicio calitate speciala. Astfel, este complice contabilul care accepta sa introduca in state de plata numele unor persoane fictive pentru a-l ajuta pe casierul platitor al unitatii sa sustraga sumele ce s-ar fi cuvenit acestor persoane. (GH VIZ i73)