Obiectivele lucrӑrii: [305084]

CUPRINS

INTRODUCERE

Neacordarea importanṭei care se cuvine si lipsa de interes care creṣte de la o zi la alta în rândul populaṭiei în ceea ce priveṣte îngrijirea ṣi grija faṭӑ de propriile probleme medicale dar ṣi faṭӑ [anonimizat]ӑ riguros în ceea ce înseamnӑ starea de sӑnӑtate a populaṭiei. La ora actualӑ [anonimizat]ӑ legӑturӑ, întrucât acestea oglindesc viaṭa pacienṭilor, care de cele mai multe ori cere o rezolvare imediatӑ dar sigurӑ.

Motivul ce stӑ în spatele acestei teme, “[anonimizat]ӑgii”, este reprezentat de favoarea publicӑ de care se bucurӑ aceste dispositive ce contribuie la starea de sӑnӑtate a populaṭiei, acest lucru având o importanṭӑ deosebitӑ în ceea ce priveṣte cunoaṣterea amӑnunṭitӑ ṣi cât mai detaliatӑ a acestora.

În aceastӑ lucrare, mi-am propus sӑ prezint cele mai recente informaṭ[anonimizat]ṣ[anonimizat]ӑgii, binecunoscut fiind faptul cӑ [anonimizat]-o continuӑ dezvoltare ṣi modernizare, întrucât apar noi afecṭiuni datorate aspectelor antisociale ale lumii moderne. Acest lucru argumenteazӑ însemnӑtatea reflectӑrii de cӑtre pacienṭi, asupra multitudinii de produse pe care producӑtorii le pun la dispoziṭia acestora.

Prin prezenta lucrare, ṭin sӑ pun în evidenṭӑ varietatea ṣi complexitatea pansamentelor ce pot oferi numeroase beneficii pacienṭ[anonimizat], necesare pentru realizarea multilateralӑ a unui proces corect de îngrijire a plӑgii.

Managementul plӑgii este în primul rând o etapӑ de accelerare a procesului de vindecare. Realizarea tuturor etapelor se desfӑṣoarӑ în ordinea pe care medicaṭia o impune, întrucât interesul principal ṣi esenṭial este de a furniza îngrijirile rӑspunzӑtoare pentru o vindecare corespunzӑtoare.

Scopul lucrarii: Lucrarea de faṭӑ reprezintӑ studierea minuṭioasӑ a unor informaṭii din domeniile de specialitate dar ṣi o urmare a unei investigaṭii realizate cu scopul de a dobândi informaṭii noi ṣi de ultim moment pentru evidenṭierea noutaṭ[anonimizat]. Încrederea nestrӑmutatӑ si certitudinea dispozitivelor medicale sunt în mod cert un aspect însemnat.

Obiectivele lucrӑrii:

CAPITOLUL I

COMPONENTE MEDICALE PENTRU ÎNGRIJIREA PLĂGILOR

I.1. GENERALITĂṬI ASUPRA PRODUSELOR UTILIZATE PENTRU SUTURA PLĂGII

Plaga este definitӑ ca fiind o leziune traumaticӑ descrisӑ prin încetarea continuitӑtii ṭesutului în urma acṭiunii unui agent agresiv ṣi se ȋmparte în douӑ categorii:

plagӑ normalӑ (este consideratӑ plagӑ acutӑ, ce parcurge etapele de vindecare obiṣnuite ṣi se vindecatӑȋn curs de 2-4 sӑptӑmȃni) ṣi plӑgile cronice ( ce nu sunt vindecate ṣi nu prezintӑ evoluṭie avantajoasӑ pe parcursul a 6 sӑptӑmȃni).

Figura 1. Structura pielii, [20]

Etapele evoluṭiei pentru o astfel de plagӑ sunt reprezentate de:

Regiunea poate sӑ sȃngereze ṣi sunt percepute cӑldura ṣi presiunea (rana este ȋn stadiul de inflamare);

Sȃngele produce o crustӑ pe regiunea afectatӑ – plaga este ȋn stadiul ȋn care hemoragia este opritӑ;

Crusta formatӑ este desprinsӑ ṣi cicatricea ȋncepe sӑ disparӑ ȋn sӑptӑmȃnile urmӑtoare – rana se aflӑ la nivelul de epitelizare fiind consideratӑ o plagӑ vindecatӑ [5];

[anonimizat] o leziune provocatӑ asupra unei fiinṭe, [anonimizat]ṭepӑturӑtӑieturӑ, strivire, muṣcӑtura,împuṣcare, sau la acṭunea unor agenṭi ionizanṭi ori chimici. O contuzie simplӑeste echimoza ce i-a naṣtere în urma rupturii unor vase de sangvine, ce se caracterizeazӑ ca fiind o porṭiune roṣie albӑstruie care pe parcurs îṣi schimbӑ culoarea ṣi apare vânӑtӑ, dupӑ care galben-verzuie.

Dispozitivele medicale pentru sutura plӑgii sunt reprezentate de:

Pensӑ

Comprese de tifon

Foarfec cu lamӑ ascuṭitӑṣi una boantӑ

cu fantӑ

Port ac

Pungӑ pentru deṣeuri cu dispozitiv de închidere

Comprese dezinfectante cu alcool izopropilic

Compresӑ dezinfectantӑ cu povidin iodine

Leucoplast

Bandaje

Tifon

Vatӑ hidrofilӑ

Unguente

Mӑnuṣi

Dispozitivele tehnico-medicale pentru managementul plӑgii reprezintӑ factorul declanṣator în ceea ce priveṣte procesul de vindecare al rӑnilor, constituind subiectul principal pentru cicatrizarea regiunii afectate.

Pansamentul constituie ansamblul procedeelor utilizate pentru protejarea organelor sau ṭesuturilor împotriva agresivitӑṭii diferiṭilor agenṭi. Ȋn scopul protejӑrii ṭesuturilor ṣi organelor lezate, sunt utilizate soluṭii antiseptice, ce au rolul de a dezinfecta rӑnile propriu-zise si zonele din jurul acestora, dar ṣi pansamente ce protejeazӑ plaga ṣi avantajeazӑ refacerea zonei [1,2].

Farmaciile pun la dispoziṭie pacienṭilor, o varietate de materiale orientate în vederea atât a tratamentului cât ṣi a monitorizӑrii diferitelor rӑni provocate asupra organismului prin rӑnire,lovire ori ca o consecinṭӑ a unor boli.

I.2. COMPONENTE TRADIṬIONALE DE PANSAMENT – VATA

Vata este obṭinutӑ prin recoltarea din capsule de bumbac ṣi ȋnlӑturarea seminṭelor, degresare, albire, uscare. La sfȃrsit este obṭinutӑ o masӑ de culoare albӑ, uṣoarӑ, pufoasӑ, lipsitӑ de gust ṣi de miros. Perii tectori, au formӑ de panglicӑ, rӑsuciṭi ori ondulaṭi, lumenul este scӑzut, iar pereṭii sunt îngroṣaṭi, aceṣtia fiind cei care alcatuiesc masa albӑ. Lungimea acestora este cuprinsӑ între 25 – 50 mm iar grosimea se situeazӑ între 25-40 um.

Tabel 1. Tipuri de vatӑ, [5]

Hidrofilia: Vata este capabilӑ sӑ absoarbӑ apa în proporṭie de 18-20 ori mai mare, faṭӑ de greutatea acesteia, dar cea cu celofibrӑ are o putere de absorbṭie mai micӑ cu cât conṭinutul de celofibrӑ din componenṭa sa este mai mare.

Vata pentru ochi sterilizatӑ, bandajele igienice pentru femei, compresele termogene folosite pentru aplicaṭiile locale în durerile reumatice, sciaticӑ, nevralgii, sunt de asemenea pansamente pe bazӑ de vatӑ hidrofilӑ [5].

Este un produs cu diverse utilizӑri precum:

cea mai cunoscutӑ variantӑ este vata albӑ, ce este utilizatӑ ȋn medicinӑ pentru pansamente sau dupӑ ȋmbibarea cu substanṭe medicamentoase;

vata de hȃrtie este utilizatӑ ȋn locul vatei de bumbac ori ca ṣi ambalaj;

vata de zgurӑ este un bun material izolant termic[18];

Vatӑ medicinalӑ Produse din vatӑ

Figura 2. Vatӑ, [18]

I.3. COMPONENTE TRADIṬIONALE DE PSANSAMENT – TIFONUL

Tifonul reprezintӑ ṭesӑtura realizatӑ din bumbac, ori bumbac ṣi celofibrӑ (caz în care puterea de absorbṭie este scӑzutӑ). Materialul este rar ṣi formeazӑ ochiuri.

Conform F.R.X., tifonul reprezintӑ o ṭesӑturӑ albitӑ,degresatӑ, nu este apretatӑ, formatӑ din fire de bumbac care sunt cardate. Este o ṭesӑturӑ moale, fӑrӑ luciu, uniform, fӑrӑmiros, prezintӑ rezistenṭӑ la rupere, are marginile întӑrite, ori cu margini false.

Monografia tifonului, menṭioneazӑ pe lângӑ caracterele microscopice ṣi macroscopice, condiṭiile de puritate sau identifcareṣi determinӑri speciale precum: desimea firelor pe 10 cm, rezistenṭӑ la rupere, masӑ pe metru pӑtrat.

Probele cu care se lucreazӑ pentru realizarea determinӑrilor, sunt prelevate de la minim 10 cm de marginile laterale ale ṭesӑturii. Totodatӑ, realizarea determinӑor, se face dup ace tifonul hidrofil este ṭinut minim 24 ore în atmosferӑ la temperaturӑ de 20 C iar umiditatea relativӑ de 65%2.

Și pentru vatӑ, dar ṣi petru tifon, hidrofilia, reprezintӑ o condiṭie a calitӑṭii foarte important. Conṭinutul de celofibrӑ se determinӑ gravimetric potrivit metodei din monografia Gossypium depuratum mixtum.

Condiṭiile de conservare prevӑzute de F.R.X. sunt reprezentate de: tifonul dar ṣi materialele pe bazӑ de tifon trebuie sӑ fie pastrate în ambalaje ṣi în locurile lipsite de umiditate.

Tifonul are o largӑ utilizare ca material de pansament datoritӑ: capacitӑṭii sale de absorbṭie, rezistenṭa dar ṣi elasticitatea, care au un rol esenṭial în ceea ce priveṣte elementele ce fac posibilӑ frecventa utilizare a acestui material. Pansamentele de tifon, precum cele care se gӑsesc în plicuri sau cele în role, prosoape pentru operaṭie ori compresele, sunt utilizate atât în stare sterilӑcât ṣi nesterilӑ, în locurile precum: ambulator, blocuri operatorii, sau în cabinete de intervenṭie.

Compresele de tifon sunt formate din mai multe straturi de 8, 12 ori 16 bucӑṭi ṣi sunt livrate cu marginile pliate la mijloc de cӑtre producӑtori, pentru ca utilizarea sӑ fie confortabilӑ ṣi fӑrӑ îndoialӑ.

Investigaṭiile realizate cu scopul dobândirii de cunoṣtinṭeinovatoare în vederea realizӑrii de noi materiale de pansament, precum ṣi evoluṭia industriei textile, au condus la apariṭia pe piaṭӑ a materialelor care nu sunt ṭesute (realizate în special din vâscozӑ).

Spre deosebire de materialele realizate din bumbac, tifonul absoarbe mai bine ṣi are un risc scӑzut pentru a rӑmâne reziduuri în plagӑ. Amestecul de vâscozӑ ṣi poliesterul, reprezintӑ câteva exemple care au avantajul de a nu provoca destrӑmarea firelor în momentul tӑierii lor [5].

Figura 17. Tifon medicinal, [29]

CAPITOLUL II

MATERII PRIME DE ORIGINE NATURALӐ

II.1. BUMBACUL PRIVIND MATERIALELE MEDICALE PENTRU ȊNGRIJIREA PLӐGILOR

Bumbacul este definit ca fiind fibrӑ de origine naturalӑ, obṭinutӑ cu ajutorul seminṭelor din planta de bumbac prin egrenare. Firele au luciu mat cȃnd fibra este goasӑ ṣi lucioase cȃnd fibra este finӑ, de culoare alb-gӑlbuie, redatӑ de un pigment conṭinut,ȋnsӑ poate fi ṣi albӑ sau gӑlbuie,depinzȃnd de soi dar ṣi de ȋmprejurӑrile climatice ȋn ceea ce priveṣte cultivarea.

Pe de altӑ parte, albirea ṭesӑturilor este determinatӑ de soluṭii oxidante ce au concentraṭie medie, eliminȃnd pigmenṭii de origine natural ai fibrei.

Fibrele celulozice sunt alcӑtuite din:

Celulozӑ 96,13%

Substanṭe pectice 1,92%

Substanṭe proteice 0,87%

Ceruri, grӑsimi 0,63%

Conṭinut mineral 0,45%

Supleṭea,elasticitatea,capacitatea de finisare,rezistenṭa ṣi proprietӑṭile chimice ale firelor de bumbac sunt redate de conṭinutul de celulozӑ [5].

Proprietӑṭile bumbacului sunt reprezentate de urmӑtoarele elemente: se caracterizeazӑ ca fiind non alergen deoarece este natural 100%, absoarbe ṣi totodatӑ eliminӑ umiditatea corpului, menṭine corpul aerisit, se degradeazӑ la acṭiunea factorilor biologici ṣi poate fi sterilizat,acest lucru fiind foarte important pentru nou-nӑscuṭi.

Firele de bumbac influenṭeazӑ prin lungime, proprietӑṭile tehnologice in procedeele de prelucrare. Astfel cӑ, firele pot fi foarte bine filate cȃt mai fine ṣi rezistente, cȃnd fibra este mai lungӑ. Utilizarea fibrelor care au lungime mare, duce la obṭinerea unei rezistenṭe indispensabile a firelor cu grad de rӑsucire mic. Pe mӑsurӑ ce bumbacul are o uniformitate bunӑ, ṣi firele capӑtӑ o rezistenṭӑ mai bunӑ ṣi caracteristici uniforme.

Defectele ṣi firele scurte sunt ȋndepӑrtate prin piptӑnare ṣi se dobȃndesc fibre fine,uniforme ṣi lipsite de asperitӑṭi. Delicateṭea firelor de bmbac se situeazӑ ȋntre Nm 2000 ṣi Nm 10000.

Ȋn ceea ce priveṣte rezistenṭa, aceasta depinde ȋntr-o anumitӑ mӑsurӑ de conṭinutul celulozei,maturitate ṣi de soi. Aceastӑ particularitate a bumbacului, rezistenṭa, se situeazӑ ȋntre 2,5cN ṣi ridicȃndu-se pȃnӑ la 7cN.

Fibrele bumbacului se caracterizeazӑ ca fiind higroscopice iar pentru apӑ,au afinitate foarte mare.Un conṭinut ridicat de umiditate evidenṭiazӑ calitatea si rezistenṭa fibrelor.Acestea pot fi distruse la acṭiunea acizilor minerali ṣi prezintӑ rezistenṭӑ pentru substanṭele alcaline, astfel cӑ bumbacului i se pot atribui operaṭiile de curӑṭare si mercerizare.

Mercerizarea este operaṭia prin care luciul,afinitatea pentru coloranṭi (vopsirea se realizeazӑ frumos ṣi foarte uṣor) ṣi absorbṭia dobȃndesc o calitate superioarӑ.

Rezistenṭa fibrelor de bumbac este influenṭatӑ ṣi de concentraṭie, ȋntrucȃt, dacӑ are loc creṣterea concentraṭiei este afectatӑ ṣi rezistenṭa.

Utilizӑri: Bumbacul are o utilizare frecventӑ ca ṣi materie primӑ de origine naturalӑ, ȋn domeniul materialelor de pansament precum vata dar ṣi tifonul.

La ora actualӑ,cercetӑrile au ca obiectiv dobȃndirea bumbacului ecologic, cultivȃndu-se cu, ori fӑrӑ materiale chimice, [3,5].

Figura 3. Bumbac, [4]

II.2. CELULOZA

Celuloza reprezintӑo substanṭӑ naturalӑ, macromolecularӑ, polimer neramificat cu un conṭinut de peste 15000 resturi -D-glucozӑ, legate , fiind ca unitate care se repetӑ celobioza. Este produsӑ prin eliminarea apei din moleculele monozaharoase. Aceasta face parte din compoziṭia bumbacului sub formӑ purӑ.Celuloza de calitate purӑ se obṭine prin ȋnlӑturarea seminṭelor dar ṣi prin spӑlarea vatei.

Este o polizaharidӑ alӑturi de ligninӑ ṣi alte substanṭe, alcӑtuind pereṭii celulelor vegetale, asigurȃnd rezistenṭa mecanicӑ ṣi elasticitate.

Are aceiaṣi formulӑ brutӑ ca ṣi amidonul:

(C6H10O5)n

Figura 13. Molecule de glucozӑ ȋnlӑnṭuite formȃnd celuloza, [6]

Una dintre utilizӑrile acestui polimer este ȋn domeniul pansamentelor, ȋntrucȃt este utilizat pentru tampoanele de celuloza lipsite de clor. Acestea sunt ȋntrebuinṭate pentru dezinfectarea ṭesutului ȋnainte efectuarea infuziilor, ȋngrijirea pielii cu soluṭii, drept perniṭӑ de absorbṭie pentru traumatisme mici, [6].

Figura 4. Tampoane de celulozӑ pretӑiate, [7]

II.2.1. PROPRIETӐṬILE CELULOZEI

Deoarece celuloza reacṭioneazӑ cu diverṣi reactivi, s-a inṭeles faptul cӑ rӑmӑṣiṭӑ de glucozӑ, oferӑ grupӑri hidroxil ce pot reacṭiona chimic. Aceste grupӑri ale celulozei, prezintӑ o reactivitate fireascӑṣi i-a parte la reacṭii specifice precum: formara eterilor, esterilor, alcoolilor.

Mono-, di-, sau tri-acetatul de celulozӑ, poate fi format de celuloza tratatӑ cu un amestec format din acid acetic ṣi anhidridӑ aceticӑ. Celuloza mai poate forma ȋn urma tratӑrii cu soluṭie concentratӑ de hidroxid de sodiu, un produs alcoolat, numit alcalicelulozӑ, putȃnd avea diverse grade de transformare.

Firele celulozei din bumbac, pot avea lungimi de 20-30mm, care pot fi toarse ȋn fire ce se ṭes. Prelucrarea fizico-chimicӑ a fibrelor de celulozӑ, a condus la obṭinerea fibrelor artificiale, numite la ora actualӑ mӑtase artificial [6].

CAPITOLUL III

MATERIALE DE PANSAMENT

Pansamentul asigurӑ asepsia plӑgii, pentru a sprijini vindecarea,refacerea ṣi cicatrizarea ṭesutului. De asemenea, acestea sunt materiale menite sӑ realizeze ȋngrijirea rӑnilor cronice ṣi acute.Soluṭiile antiseptice precum: alcool, betadinӑ, tincturӑ de iod, apӑ oxigenatӑ, asigurӑ curӑṭarea ṣi dezinfectarea plӑgilor ṣi tegumentelor din jur.

Proprietӑṭile materialelor de pansament cu care se realizeazӑ protecṭia rӑnilor precum: sӑ poatӑ fi sterilizate, sӑ nu producӑ iritaṭii tegumentelor, sӑ fie uṣoare, cu bunӑ putere de absorbṭie, sӑ fie o bunӑ barierӑ împotriva pӑtrunderii germenilor din exterior ṣi sӑ asigure compresiunea elasticӑ a plӑgilor, sunt esenṭiale.

Aceste materiale sunt reprezentate de: compresele de tifon (care au un nivel de absorbṭie mai scӑzut decât vata) ṣi vata hidrofilӑ. Printre pansamentele utilizate pentru fixare sunt utilizate: leucoplastul, care se aplicӑ pe pielea degresatӑ fiind ṣi o barierӑ impermeabilӑ pentru aer ṣi bandajele cu care se asigurӑ „înfӑṣarea”, [8].

III.1. CARACTERISTICILE PANSAMENTELOR

Condiṭiile pe care mijloacele de pansament trebuie sӑ le îndeplineascӑ sunt:

plaga sӑ fie complet acoperitӑ;

puterea de absorbṭie a materialului trebuie sӑ fie foarte bunӑ în cazul plӑgilor secretorii;

sӑ fie lipsite de particule ori componente toxice;

realizarea pansamentului nu trebuie sӑ producӑ durere

sӑ fie realizate din materiale care îndeplinesc condiṭiile de a fi sterile

bandajul cu care se realizazӑ fixarea pansamentului trebuie sӑ fie elastic, însӑ foarte bine strâns pentru ca pansamentul sӑ sa fie fix neproducând constricṭie;

„Pansamentul ideal”, se caracterizeazӑ printr-o serie de elemente pe care acesta trebuie sӑ le asigure:

trebuie sӑ elimine excesul de exudat ṣi cel al toxinelor (umiditatea din plagӑ);

umiditatea ridicatӑ pentru interfaṭa plagӑ-pansament;

asigurarea temperaturii optime a plӑgii – 37C;

sӑ permitӑ schimbul gazos între plagӑṣi exterior;

contaminarea trebuie sӑ fie prevenitӑ;

sӑ asigure protecṭie, astfel încât patul plӑgii sӑ fie lipsit de elemente toxice;

în momentul schimbӑrii sӑ nu producӑ traumatisme;

prezenṭa elementelor acceptabile pentru pacienṭi – cost, sӑ fie confortabi, sӑ nu producӑ durere, aspect plӑcut;

„Pansamentul ideal” trebuie sӑ reprezinte elemetul declanṣator cӑtre refacerea cu repeziciune a ṭesutului afectat ṣi sӑ fie agreabil atât pentru pacienṭi cât ṣi pentru patul rӑnii.[5]

III.2. CLASIFICAREA PANSAMENTELOR:

Pansamentele sunt clasificate ȋn urmӑtoarele categorii:

protectoare – care au rolul de a izola ṣi proteja rӑnile de contactul cu mediul exterior. Trebuie sӑ acopere plӑgile aseptice pentru a fi o bunӑ barierӑ ȋmpotriva infecṭiilor;

compresive – pentru a asigura hemostaza, exercitȃnd asupra plӑgii o presiune ȋn momentul ȋn care aceasta sȃgereazӑ; Totodata, prin intermediul benzilor elastice adezive, trebuie sӑ ṭinӑ strȃns o articulaṭie;

absorbante – utilizate pentru rӑnile infectate, secretorii [23];

Tabel 2. Pansamente – clasificare [23]

III.2.1. Clasificarea pansamentelor nonocluzive/ocluzive:

Pansamente nonocluzive sunt compresele din bumbac ce au rolul de a imobilia rana, de a o proteja ṣi de a asigura compresiunea. Sunt ȋnsoṭite de o serie de avantaje precum: protejarea plӑgii, preṭul ieftin ṣi accesibil dar ṣi dezavantaje: absorbṭia exudatului nu este ȋn cantitate mare, creeazӑ disconfort, au dimensiuni mari iar ȋn procesul de epitelizare are o influenṭӑ slabӑ.

Pansamentele ocluzive izoleazӑ plӑgile de mediul exterior, ȋmpiedicȃnd traumatismele, accesul corpilor strӑini ṣi nu ȋn ultimul rȃnd contaminarea bacterianӑ.Favorizezӑ epitelizarea, ȋnsӑ dezavantajul acestora este capacitatea de a absoarbe exudatul. Exudatul care se acumuleazӑ sub pansament, conduce la deteriorarea etanṣetӑṭii.

În funcṭie de modul de utilizare pansamentele se împart în douӑ categorii: pansamente primare ṣi pansamente secundare:

pansamentele primare se aplicӑ direct pe plaga deschisӑ, fiind indicate pentru a asigura mediul umed, dar ṣi buna capacitate de absorbṭie;

pansamentele secundare nu se plicӑ direct pe rana, rolul acestora fiind de a absoarbe exudatul, (se schimbӑ zilnic), [23];

III.2.2PANSAMENTE PRIMARE MODERNE

Askina Calgitrol AG

Este un pansament cu spumӑ poliuretanicӑ ṣi alginat de calciu, prezintӑ acṭiune bactericidӑ cu durata de pânӑ la 7 zile. Prezintӑ o putere ridicatӑ de absorbṭie a exudatului, procesul de vindecare este accelerat deoarece acesta menṭine mediul umed în plagӑ, diminuӑ macerarea tegumentelor aflate în jurul rӑnii.

În momentul schimbӑrii pansamentului nu produce durere, nu pӑteazӑ, aplicarea se face pe patul rӑnii cu partea de culoare închisӑ. Fixarea se realizeazӑ cu pansamente adezive moderne, ori cu ajutorul bandajelor sau compreselor [36].

Figura 33. "Askina Calgitrol AG", [36]

Askina Carbosorb

Este un pansament format dintr-un strat exterior neṭesut, un strat care este absorbant ṣi un strat din cӑrbune activat, cu rolul de a absoarbe mirosul. Acesta este indicat pentru rӑnile care au un exudat ridicat, plӑgi cu sunt suprainfectate ṣi emanӑ un miros neplӑcut.

Este neadeziv ṣi se fixeazӑ cu pansament secundar, putând fi asociat cu “Askina Calgitrol AG” [37].

Figura 34. "Askina Carbosorb", [37]

Askina Sorb

Este un pansament format din aginat de calciu ṣi carboximetilceluloza, fiind indicat pentru rӑnile care nu sunt infectate,aseptic, colonizate. Are o putere mare de absorbṭie a exudatului, este neaderent la plagӑ, nepriducând durere în momentul schimbӑrii pansamentului, reṭine umiditatea excesivӑ din ranӑ, inclusiv bacteriile.

Accelereazӑ etapa de vindecare a plӑgii, înlӑurӑ macerarea ṭesuturilor din jur, nepermiṭând scurgerea exudatuui. Fixarea se realizeza cu ajutorul unui pansament secundar.Pentru plӑgile sinuoase, abcese, tunelizate. este ṣi o variantӑ de meṣӑ [38].

Figura 35. "Askina Sorb", [38]

Askina Foam

Pansament alcӑtuit din spumӑ poliuretanicӑ ṣi film transparent. Are o putere ridicatӑ de absorbṭie asigurând un mediu umed întrucât este constituit din celule care sunt deschise. Este indicat rӑnilor cu un conṭinut ridicat de exudat, având o putere mare de absorbṭie, dar ṣi pentru rӑni cu cavitӑṭi mari, cu scopul de a umple patul plӑgii. Oferӑ rӑnii un mediu hidratant gestionând eficient exudatul.

Nu produce durere sau leziuni rӑnii la schimbare, fiind neaderent, participӑ la împӑrṭirea uniformӑ a presiunii pe suprafaṭa plӑgii. Este impremeabil în ceea ce priveṣte virusurile ṣi bacteriile deoarece izoleazӑ plaga cu ajutorul filmului transparent situate la suprafaṭӑ, însӑ este permeabil pentru schimbul de gaze.

Are capacitatea de a creṣte puterea de absorbṭie al unui pansament “Askina Calgitrol Ag” aplicând “Askina Foam”, cu rolul de pansament secunar.

Este considerat o “schelӑ” foarte bunӑ deoarece accelereazӑ regenerarea ṭesuturilor afectate [39].

Figura 36. "Askina Foam", [39]

Askina Touch

Un pansament modern, compozit, alcӑtuit din urmӑtoarele elemente: spumӑ poliuretanicӑ, un film transparent ṣi un strat din hidrogel deshidratat. Rolul hidrogelului desicat este de a colecta fluidul transportându-l la distanṭӑ de patul rӑnii. Are capacitatea de a manageria foarte bine exudatul.

Se caracterizeazӑ ca fiind un pasament neadeziv, neaderent ṣi nu declanṣeazӑ durere. Este recomandat pentru plӑgile care nu sunt infectate, care au un nivel ridicat/moderat de exudat, colonizate. Înlӑturӑ procesul de macerare, se poate decupa în funcṭie de mӑrimea ṣi forma doritӑ iat fixarea acestuia se poate realize cu ajutorul unui bandaj de tip faṣӑ ori cu un pansament secundar.

Este întrebuinṭat escarelor, rӑnilor cu un nivel moderat de exudat, ulcere de gambӑ, arteriale sau venoase [40].

Figura 37. "Askina Touch", [40]

III.2.3. PANSAMENTE PRIMARE/SECUNDARE MODERNE

Askina Hydro

“Akina Hydro” este rezultatul unei tehnologii inovatoare, acesta fiind un pansament hidrocoloid, cu un conṭinut de polizaharide provenite din planta Plantago Psyllium, care dupӑ absorbṭia exudatului nu se dizolvӑ.

Proprietӑṭile acestui tip de pansament sunt urmӑtoarele:

adunӑ bacteriile aflate în plagӑ;

mӑreṣte acṭiunea macrofagelor;

îndepӑrteazӑ mirosurile neplӑcute;

deṭine o putere de absorbṭie mare, dar lentӑ, în cazul plӑgilor cu un nivel moderat de exudat;

se poate pӑstra pe plagӑ chiar ṣi 7 zile;

adeziv, neaderent la patul plӑgii;

izoleazӑ rana foarte bine, reprezentând o barierӑ impermeabilӑ pentru bacterii, virusuri; fiind permeabil însӑ pentru schimbul de gaze;

prezintӑ agenṭi de fixare pentru bacterii ṣi asigurӑ mediul umed al plӑgii, fiind un factor favorabil în ceea ce priveṣte accelerarea procesului de vindecare;

Poate fi utilizat ca pansament primar pentru dermatite chimice, ulcer de gambӑ, de etiologie venoasӑ sau arterialӑ, arsuri de gradul I sau II, rӑni de psoriazis [41].

Figura 38. "Askina Hydro", [41]

Askina Transorbent

Se caracterizeazӑ ca fiind un pansament compozit, constituit dintr-un film transparent,spumӑ poliuetanicӑ ṣi un stat format din hidrogel deshidratat, utilizându-se pentru toate tipurile de plӑgi.

Este întrebuinṭat pentru fixarea pansamentelor primare cu un nivel crescut/moderat de exudat ṣi deṭine o serie de proprietӑṭi precum: favoriveazӑ accelerarea procesului de vindecare, securizându-l prin intermediul filmului transparent situat la suprafaṭӑ, împiedicӑ aderarea virusurilor ṣi bacteriilor izolând foarte bine plaga, nu produce leziuni pielii sensibile aflate la marginea traumatismului, asigurӑ protecṭia plӑgii cu ajutorul stratului de spumӑ poliuretanicӑ având funcṭia de amortizare.

În funcṭie de marimea ṣi forma doritӑ, poate fi tӑiat ṣi se poate pӑstra chiar ṣi 7 zile, întrucât are capacitatea de a absoarbe dar ṣi de a reṭine exudatul [42].

Figura 39. "Askina Transorbent", [42]

Askina Thinsite

“Asina Thinsite” este un pansament modern, ultrasubṭire ce prezintӑ un strat de hidrogel uscat, care are rolul de a absoarbe, a capta ṣi elimina exudatul aflat în plagӑ.

Prezintӑ o serie de avantaje, printre care:

este foarte subṭire ṣi totodatӑ flexibil;

ultra absorbant, întrucât are o putere de absorbṭie rapidӑ însӑ ṣi de duratӑ;

oferӑ posibilitatea de a controla vizual plaga;

Este un pansament indicat pentru realizaea managementului rӑnilor superficiale ori profunde, pentru staze venoase ori arteriale, rӑni post chirurgicale, ulcere de presiune [35].

Figura 40. "Askina Thinsite", [1, 35]

Askina Biofilm Transparent

Utilizat pentru toate categoriile de plӑgi, “Askina Biofilm Transparent”, este un pansament caracterizat ca fiind hidrocoloid, cu aspect transparent, indicat pentru rӑnile cu nivel scӑzut de exudat, ca pansament primar.

Este folosit ṣi ca pansament secundar, indiferent de tipul plӑgii, acesta având proprietatea de a fixa ṣi de a izola foarte bine rana. Printre proprietӑṭile acestuia se enumerӑ: destinat traumatismelor superficiale, ulcer de gambӑ, arsuri de gradul I sau II, plӑgi postoperatorii, are o aderenṭӑ blândӑ la plagӑ, oferӑ posibilitatea monitorizӑrii aspectului leziunii fiind uṣor de aplicat [43].

Figura 41. "Askina Biofilm Transparent", [43]

Askina Derm

Pansament realizat din film poliuretanic, pentru toate categoriile de rӑni. Pentru afecṭiunile ca: abraziuni superficiale, arsuri de gradul I, arsuri minore, leziuni chirurgicare, este considerat un pansament primar. În cazul plӑgilor cu un nivel moderat/scӑzut de exudat sau minore, este un pansament secundar.

Se caracterizeazӑ ca fiind:

flexibil;

nu permite pӑtrunderea bacteriilor sau a virusurilor, însӑ este permeabil pentru schimbul de gaze;

asigurӑ un mediu potrivit pentru a grӑbi procesul de vindecare;

oferӑ cicatrizare cosmeticӑ;

se poate inspecta rana ori pansamentul secundar [44];

Figura 42. "Askina Derm", [44]

Askina Heel

Un pansament hidrocelular realizat din spumӑ poliuretanicӑ ṣi un film poliuretanic, utilizat pentru pansarea traumatismelor cӑlcâiului. Pe lângӑ pansare, acesta oferӑ ṣi împӑrṭirea uniformӑ a presiunii în cazul pacienṭilor imobilizaṭi la pat.

Nu este necesarӑ fixarea prin intermediul altor dispositive, se aplicӑ foarte uṣor fiind neaderent cu o capacitate mare de absorbṭie, utilizându-se inclusive ca pansament secundar pentru fixarea cazurilor cu escare ale cӑlcâlui [45].

Figura 43. "Askina Heel", [45]

Utilizarea unor pansamente de calitate care s-au dovedit a fi rezultatul investigaṭiilor ṣi tehnologiilor de ultimӑ generaṭie, oferӑ pacienṭilor posibilitatea de a se bucura de o serie de avantaje ṣi beneficii precum: îngrijiri de sӑnӑtate de o calitate superioarӑ, accelerarea procesului de vindecare al plӑgilor, calitatea vieṭii bolnavilor la un nivel ridicat, diminuarea costurilor cu aproximativ 30%, micṣorarea timpului profesional în ceea ce priveṣte personalul medical, obṭinerea unei cicatrizӑri cosmetice, evitarea complicaṭiilor ṣi a unor eventuale reintervenṭii.

Categoriile principale de pansamente împreunӑ cu utilizӑrile ṣi caracteristicile specifice sunt redate în urmӑtorul tabel:

Tabel 3. Tipuri de pansamente, [5]

III.3. COMPRESE

Sunt materiale medicale fundamentale care se utilizeazӑ cu scopul de a proteja orice tip de plagӑ. Compresele sunt confecṭionate din tifon, iar dupӑ ce sunt albite fӑrӑ clor, constituie produse care asigurӑ siguranṭӑ pentru a fi utilizate. Posibilitatea desprinderii firelor, poate fi eliminatӑ prin ȋmpӑturirea marginilor compreselor spre interior. Produsele care au putere de absorbṭie mare sunt realizate din ṭesaturӑ cu granulaṭia de 30g/.[5]

Acestea pot fi:

comprese sterile puternic absorbante;

comprese nesterile puternic absorbante;

Compresele cӑptuṣite nesterile sunt fabricate dintr-un material format dintr-un amestesc de vȃscozӑṣi poliester. Caracteristicile specifice acestui material sunt elasticitatea ṣi puterea mare de absorbṭie. Compresele cӑptuṣite au putere de absorbṭie de 2-3 ori mai mare faṭӑ de compresele confecṭionate din tifon. Capacitatea de absorbṭie depinde de alegerea potrivitӑ a granulaṭiei materialului, fiind disponibile produse cu granulaṭii diferite, de 30 sau 40 g/.

Procesul de fabricaṭie a materialului este foarte important ȋntrucȃt materialul nu trebuie sӑ se destrame, nici mӑcar atunci cȃnd este tӑiat. Sunt destinate utilizӑrii pentru procesul de pansare a rӑnilor, iar elasticitatea compreselor oferӑ o aplicare uṣoarӑ a acestora.

Figura 10. Comprese nesterile cӑptuṣite, [14]

Compresele puternic absorbante sterile sunt realizate din ṭesӑturӑ de granulaṭie 30 g/.

Stratul ce se aflӑ la interior, este format dintr-o compoziṭie de celulozӑ care este apoi acoperitӑ cu sugativӑ, aceasta avȃnd rolul de a absoarbe uniform pe toatӑ suprafaṭa compresei.

Proprietatea acestui pansament de a fi flexibil, este adaptatӑ uṣor indifferent de suprafaṭӑ. Spre deosebire de compresele fabricate din tifon, acest tip de pansament, are o capacitate de absorbṭie de 4 ori mai mare.

Figura 9. Exemple de comprese, [15,16]

III.4. BANDAJE

Ȋnfӑṣarea chirurgicalӑeste o metodӑ prin care este fixat pansamentul ori prin care are loc imobilizarea temporarӑ a unor regiuni prin intermediul feṣilor.

Faṣa este reprezentatӑ de o banda din tifon, ṭesӑturӑ elasticӑ ori pȃnzӑ, cu lungime ṣi lӑṭime diversӑ, ȋn funcṭie de locul ce urmezӑ sӑ fie acoperit dar ṣi de ȋntinderea pansamentului. Lӑṭimea feṣei trebuie sӑ egalӑ cu dimensiunea regiunii ce trebuie sӑ fie ȋnfӑṣatӑ (5-20 cm).

Feṣile pot fi confecṭionate din tifon, din ṭesӑturӑ elastic ori din pȃnzӑ, care pot avea lӑṭimi ṣi lungimi diferite. Faṣa are o lӑṭime cuprinsӑ ȋntre 5-25 cm, iar lungimea ȋntre 1-20 m. Sunt livrate sub formӑ de sul, avȃnd capӑtul terminal spre interior, iar cel iniṭial spre exterior.

Frecvent utilizatӑ este faṣa realizatӑ din tifon, deoarece se adapteazӑ uṣor indiferent de regiune ṣi este moale. Livrarea se face sub formӑ de suluri, avȃnd lӑṭimea deja specificatӑ iar lungimea de 5 m.

Bandaj sintetic pentru gips Bandaj de compresie

Bandaj orthopedic Bandaj elastic

Bandaj mânecӑ, tip plasӑ Bandaj de fixare

Figura 11. Exemple de bandaje, [15,16,22]

Indicaṭii:

imobilizarea membrelor care au suferite diferite traumatisme:fracture, entorse, luxaṭii;

fixarea pansamentelor aplicate pe plӑgi ȋn zone care sunt supuse unor traumatisme ȋn momentul activitӑṭii;

realizarea pansamentelor compresive;

fixarea pansamentelor ȋn zonele ȋn care materialul care are substanṭӑ adezivӑ, nu conferӑ acest aspect: pe regiunea capului, pe exremitӑṭi, etc.

Elementele principale ȋn ceea ce priveṣte realizarea bandajelor sunt:

posibilitatea miṣcӑrii ȋn articulaṭiile interesate;

prezenṭa elasticitӑṭii, pentru a evita producerea leziunilor de compresie;

capӑtul bandajului trebuie sӑ fie plasat ȋn sens opus rӑnii, dupӑ care va fi fixat printr-un nod sau printr-un leucoplast, ce nu trebuie sӑ creeze disconfort;

sӑ asigure imobilizarea pansamentului ȋn vederea protejӑrii plӑgilor;

procesul de bandajare ȋncepe ṣi se sfȃrṣeṣte la 15-20 cm de ranӑ;

faṣa nu trebuie sӑ prezinte cute;

membrele se bandajeazӑ ȋncepȃnd din porṭiunea distalӑ spre cea proximalӑ cu sensul conform circulaṭiei venoase;

sӑ se realizeze blȃnd ṣi cu ȋndemȃnare, pentru a evita producerea unui eventual disconfort pacientului [5];

III.5. PLASTURII

Plasturii sunt benzi adezive de ṭesut, din hȃrtie ori din material plastic, folosite drept pansament ori cu rol ȋn menṭinerea pansamentului.Existӑ diferite tipuri de plasturi, fiecare prezentȃnd caracteristici si utilizӑri diverse.

Plasturele clasic este format dintr-un amestesc cu oxid de zinc ṣi un produs adeziv, ce este aplicat pe o porṭiune de ṭesut impermeabil. Aceṣti plasturi sunt utilizaṭi cu scopul de a proteja rana, ȋnsӑ pot favoriza iritarea ṣi macerarea tegumentului sensibil.

Plasturii elastici sunt alcӑtuiṭi dintr-o banda de tricot, menṭinȃnd un pansament ȋnsӑ, ȋn momentul miṣcӑrii, ȋntinderea sa trebuie sӑ nu fie schimbatӑ.

Plasturii microporoṣi analergici ori hipoalergicisunt realizaṭi din fibre artificial. Aceṣtia permit ȋmpiedicarea apariṭiei iritaṭiilor ṣi maceraṭiilor a rӑnilor din cauza permeabilitӑṭii la aer. Sunt utilizaṭi pentru orice tip de piele ṣi pentru epidermal fragil ȋn cazul sugarilor.

Plasturele de tip spray asigurӑ protecṭia imediatӑ a rӑnilor uṣoare ṣi este frecvent folosit pentru zonele greu de pansat. Este o bunӑ barierӑ ȋmpotriva bacteriilor, asigurӑ respiraṭia pielii, este impermeabil la apӑ ṣi nu provoacӑ usturime, putȃnd fi menṭinut pe plagӑ cateva zile [5,17].

Plasture nazal Plasture spray

Plasture pentru protecṭie

Figura 12. Exemple – plasturi, [15,17]

Rolurile pe care pansamentele trebuie sӑ le ȋndeplineascӑ sunt variate ṣi sunt extrem de importante, acestea reprezentȃnd elementul principal ce se aflӑ ȋn contact direct cu plaga declanṣȃnd chiar procesul de vindecare.

Pansamentele trebuie sӑ asigure protejarea rӑnilor ȋmpotriva traumatismelor prin intermediul pansamentelor de tip pernӑ ṣi nu ȋn ultimul rȃnd ameliorarea durerii cu ajutorul pansamentelor atraumatice: hidrogeluri, spume hidrocoloide, hiderogeluri.Alṭi factori esenṭiali sunt protecṭia rӑnilor de infecṭie, absorbṭia exudatului aflat ȋn exces dar ṣi realizarea schimbului de gaze la nivelul rӑnilor [24].

La ora actualӑ, existӑ mai multe categorii de pansamente inovative ce vin ȋn ȋntȃmpinarea pacienṭilor pentru o vindecare mai uṣoarӑ ṣi chiar mai eficientӑ.

III.6. PRODUSE MODERNE DE PANSAMENT

pansamente textile – acestea aderӑ la patul plӑgilor, eliminӑ mediul umed din plagӑ favorabil ȋn procesul de vindecare, plaga nu este izolatӑ, trebuie schimbat frecvent, capacitatea de absorbṭie este limitatӑ iar ȋn ceea ce priveṣte cicatrizarea, aceasta nu este garantatӑ;

pansamente cu hidrogel – prezinӑ impermeabilitate pentru microbe ṣi oferӑ un mediu umed la nivelul rӑnii foarte echilibrat, deoarece conṭine apӑ în procent de aproximativ 60%. Favorizezӑ epitelizarea dar ṣi procesul de granulaṭie;

pansamente alginate – sunt pansamente constituite din fibre de alginate de calciu, formând un gel hidrofil care nu aderӑ la contactul cu sӑrurile de sodium din sânge;

pansamente cu spumӑ poliuretanicӑ – sunt pansamente fine, moi cu proprietӑṭi de tamponare foarte bune;

pansamente cu hirofibrӑ

pansament hidrocoloid – este absorbant autoadeziv, prezintӑ impermeabilitate pentru microorganism dar ṣi pentru apӑ. Hidrocoloidul la contactul cu exudatul plӑgii, se transformӑ în gel creând un mediu umed;

filmele pansament poliuretanic;

pansamentul din colagen ;

pansamente care nu aderӑ la plagӑ – reducând durerea în momentul schimbӑrii [24];

III.7. ALEGEREA ṢI UTILIZAREA PANSAMENTELOR

Alegerea pansamentului potrivit pentru o plagӑ se realizezӑ ṭinȃnd cont ṣi respectȃnd elementele ce participӑ ȋn mod direct la alegerea adecvatӑ traumatismului suferit.

În primul rȃnd, o cunoaṣtere amӑnunṭitӑ asupra detaliilor cum sunt: acṭiunea pansamentului, indicaṭiile/contraindicaṭiile pansamentului, evoluṭia pentru care este adecvat, metoda de aplicare dar ṣi ȋndepӑrtarea a pansamentului, constituie elementul declanṣator cӑtre realizarea unui proces de ȋngrijire adecvat.

Alegerea se face ȋn funcṭie de funcṭia pansamentului ȋn etapa de vindecare, dar ṣi de caracteristicile rӑnii ȋn evoluṭia acesteia.

Pansamentele se utilizeazӑ dupӑ ce rana a fost curӑṭatӑ ṣi dezinfectatӑ, acestea schimbȃndu-se frecvent ṣi urmӑrind evoluṭia plӑgii. Este foarte important ca ȋn faza de exsudat sӑ se realizeze absorbṭia exudatului ȋn exces.

Materialele de pansament realizeazӑ protecṭia rӑnilor ṣi absorbṭia exudatului, pentru acestea fiind recomandate compresele sterile ṣi pansamentele absorbante ṣi neaderente la plagӑ.

Ȋn ceea ce priveṣte faza de granulaṭie, se asigurӑ mediul umed, elementele de bazӑ ȋn vederea protejӑrii plӑgii, dar ṣi managementul exudatului, fiind recomandate pansamentele umede. Ȋn faza de epitelizare se recomandӑ utilizarea pansamentelor impregnate cu soluṭii care au proprietӑṭi bacteriostatice, antiinflamatorii, hemostatice [23].

Alegerea potrivitӑ a pansamentelor, conduce la o serie de avantaje ṣi beneficii ale pansamentelor de calitate, ce sunt reprezentate de: calitatea ridicatӑ a ȋngrijirilor, procesul de vindecare este accelerat, calitatea ridicatӑ ȋn ceea ce priveṣte viaṭa pacienṭilor, costul materialelor ṣi medicamentelor scade cu aproximativ 30%, pesonalul medical economiseṣte timpul profesional , are loc o cicatrizare cosmeticӑ, probabilitatea complicaṭiilor scade semnificativ, iar recuperarea pacientului, mai exact cea socialӑ, profesionalӑ ṣi familialӑ, este mult mai rapidӑ [27].

CAPITOLUL IV

PROTOCOL PENTRU MANAGEMENTUL PLӐGII

Patologia traumaticӑ este una dintre cauzele de deces foarte imporante, dupӑ cea neoplazicӑ ṣi cea cardio-vascularӑ. Cel mai frecvent traumatism rӑspunzӑtor de decese, este cel produs de accidentele rutiere.

Indiferent de natura traumatismului este necesar a se solicita ȋn primul rȃnd asistenṭa sanitarӑ [26].

Mecanismul ce stӑ la baza producerii rӑnilor deṭine o serie de factori rӑspunzӑtori de aceste traumatisme, precum factorii externi (chimici, termici ṣi mecanici) sau cei interni (biologici) care pot fi infecṭioṣi ori de etiologie diversӑ (ulcer, diabet, etc.).

Declanṣarea plӑgii iniṭiazӑ totodatӑ un proces de refacere a traumatismului. Vindecarea reprezintӑ capacitatea pe care organismul o deṭine de a ȋnlocui ṭesutul afectat cu ajutorul a douӑ mecanisme:

reparaṭia – prin care ṭesutul afectat este ȋnlocuit cu ṭesut de granulaṭie, ce se reface sub formӑ de cicatrice;

regenerare – ṭesutul este ȋnlocuit prin proliferarea celulelor care nu sunt afectate din apropiere; [23]

IV.1. CLASIFICAREA PLӐGILOR

Plӑgile sunt clasificate dupӑ mai multe criterii.

Dupӑ natura agenṭilor traumatici:

mecanici – ȋnṭepare, ȋmpuṣcare, muṣcӑturӑ, intervenṭie chirurgicalӑ, tӑiere;

electrici – trӑsnet, electrocutare;

termici – degerӑturi, arsuri;

chimici – arsuri chimice;

Dupӑ zona anatomicӑ:

membre

cap

gȃt

trunchi

Dupӑ profunzime:

rӑni profunde: care nu pӑtrund ȋn cavitӑṭile serose (nepenetrante);

rӑni superficiale: sunt limitate ṣi nu depӑṣesc fasciile ȋnveliṣului;

Dupӑ timp:

plagӑ recentӑ: pȃnӑ la 6 ore de la producere;

plagӑ veche: mai mult de 6 ore de la accident;

Dupӑ circumstanṭele ȋn care s-a produs accidentul:

traumatisme la locul de muncӑ, de circulaṭie, domestice;

Dupӑ contaminare ṣi prognoza ratei infecṭiilor:

plagӑ curatӑ: riscul de infecṭie este de 2%;

plagӑ cu contaminare minimӑ: riscul infecṭiei este de aproximativ 4%;

plagӑ contaminatӑ: riscul infecṭiei este de proximativ 8%, datoritӑ abordӑrii terapeutice;

plagӑ infectatӑ: risc de infecṭie pȃnӑ la 40% [26];

Protocolul de management al plӑgii este constituit din: irigarea plӑgii (cu ser fiziologic), toaleta tegumentelor, debridarea rӑnii (mecanicӑ sau chirurgicalӑ), pansamentul primar, pansamentul secundar, controlul durerii ṣi supravegherea infecṭie, controlul elementelor ce ȋmpiedicӑ procesul de vindecare.

Pansamentele pot fi menṭinute pȃnӑ la 7 zile ṣi se schimbӑ cȃnd ajung la punctual maxim cu exudat. Ȋn cazul plӑgilor infectate pansamentele pot fi menṭinute maxim 3 zile [28].

Contaminarea plӑgii: Microflora endogenӑ prezintӑ o capacitate infectantӑ ce alterneazӑ ȋn funcṭie de zona anatomicӑ unde este localizatӑ rana: regiunile umede (axilӑ, perineu) deṭin o concentraṭie bacterianӑ ridicatӑ ȋn locurile uscate (braṭe, trunchi).

Flora endogenӑ este implicatӑ atunci cȃnd rana produsӑ interacṭioneazӑ cu murdӑrie, corpi strӑini sau pӑmȃnt [26].

IV.2. TRATAMENTUL PLӐGII

Tratamentul ȋn vederea refacerii ṭesutului presupune o serie de etape ce trebuie sӑ fie conforme pentru a asigura o vindecare corespunzӑtoare:

IMUNIZAREA

Este o etapӑ esenṭialӑ, extrem de importantӑ pentru plӑgile ce apar în urma înṭepӑturilor, muṣcӑturii, sau traumatism cauzat de accident rutier, sau casnic.

În cazul pacienṭilor care au avut o vaccinare corectӑ, va fi administratӑ 0,5 ml ATPA intramuscular; acelaṣi lucru fiind indicat persoanelor cu plӑgi superficiale care nu au fost vaccinate. Pacienṭii care au rӑni mai adânci vor fi vaccinaṭi cu ser antitetanic 3.000 – 5.000AI, dupӑ ce a fost eliminatӑ sensibilitatea, dupӑ care va urma vaccinarea cu trei doze 0,5 ml ATPA intramuscular într-un interval de 14 zile.

TOALETA ȘI IRIGAREA PLĂGII

Toaleta rӑnilor este procesul prin care microorganismele, corpii strӑini, praful ṣi resturile pansamentului anterior, sunt eliminate de pe tegumentele aflate în jur. De asemenea, irigarea are loc alӑturi de aceastӑ etapӑ, aceasta constând în curӑṭarea hidraulicӑ prin introducerea în plagӑ a soluṭiilor antiseptice, cu ajutorul unei seringi.

Toaleta plӑgii se realizeazӑ cu apӑ ṣi sӑpun, nefiind recomandatӑ utilizarea apei oxigenate sau a betadinei întrucât prezintӑ citotoxicitate împiedicând chiar vindecarea plӑgii. Pe lângӑ faptul cӑ sunt utilizate ca antiseptice, aceste substanṭe favorizeazӑ ṣi uscarea plӑgilor.

Ṭesuturile uscate reprezintӑ ṣi un mediu ce favorizeazӑ dezvoltarea bacteriilor care sunt o bunӑ barierӑ pentru a împiedica vindecarea plӑgii. Atât toaleta cât ṣi irigarea plӑgii se pot efectua utilizând ser fiziologic pentru a evita afectarea ṭesuturilor deja afectate, dupӑ care, prin tapotarea zonei din jurul tegumentelor se va usca cu grija pentru a nu usca ṣi plaga.

Materialele utilizate pentru toaleta rӑnii sunt compresele de tifon, nefiind indicate materialele care nu sunt ṭesute precum vata, deoarece pot provoca infecṭii dacӑ se reṭin în plagӑ.

Plӑgile aflate în zone cu pӑr, se va ṭine cont ca aceste fire sӑ fie eliminate tunzându-le. Pentru cazurile în care este posibilӑ perforaṭia organelor interne, nu se va aplica în plaga penetrantӑ nici o soluṭie.

HEMOSTAZA

Obṭinerea acesteia poate fi realizatӑ prin compresiunea rӑnii cu ajutorul unei comprese sterile, ori prin electrocauterizare. Pentru pacienṭii care prezintӑ plӑgi superficiale, sutura este cea care conduce spre hemostazӑ. Este important de reṭinut faptul cӑ debridarea este cea care cauzeazӑ sângerarea potrivit principiului ca un ṭesut viabil ṣi sӑnӑtos, sângereazӑ.

Aceasta este prima etapӑ terapeuticӑ a unei plӑgi ṣi se ȋmparte ȋn douӑ categorii: hemostaza iniṭialӑ ce se realizeazӑ prin compresie la distanṭӑ care poate fi fӑcutӑ prin flexie pe rulou, manual, sau prin garou ( la fiecare orӑ acesta trebuie eliberat; la scoaterea lui este posibilӑ declanṣarea “ṣocului de garou”) ṣi cu pansament compresiv; pe când hemostaza definitivӑ are loc ȋntr-un spaṭiu medical potrivit precum sӑlile de operaṭie ori camera de gardӑ, fӑcȃndu-se fie prin electrocoagulare fie prin suturӑ vascularӑ. Sunt ṣi excepṭii atunci cȃnd hemostaza nu se realizeazӑ decȃt aplicȃndu-se tamponament cu meṣӑ. Foarte importantӑ este ṣi apa oxigenatӑ, ȋntrucȃt are un rol semnificativ ȋn situaṭiile de acest gen.

Hemostaza trebuie sӑ fie realizatӑ corect ṣi sӑ se evite o eventualӑ eroare din cauza cӑreia se pot produce hematoame la nivelul rӑnii, acestea fiind medii de culturӑ foarte bune pentru germeni.

ANTISEPSIA

Antisepsia asigurӑ dezinfectarea pielii din zona rӑnilor care trebuie sӑ fie efectuatӑ neintrȃnd ȋn contact cu rana. Substanṭele cele mai utilizate ca antiseptice sunt cele care au un conṭinut ridicat de iod ori clorhexidina.

DEBRIDAREA

Debridarea chirurgicalӑ este procedeul prin care corpii strӑini sunt eliminaṭi. Ȋn cazul ȋn care la suprafaṭa traumatismului se aflӑ nervi ori tendoane, se utilizeazӑ irigarea cu presiune pentru a nu provoca lezarea plӑgii.

Este etapa prin care ṭesuturile care numai au funcṭii vitale ṣi marginile plӑgii care nu sunt regulate, se vor îndepӑrta. Rolul debridӑrii este de a urmӑri trecerea plӑgilor care sunt contaminate în plӑgi curate cu margini fӑrӑ asperitӑṭi.

Întrucât vindecarea este întârziatӑ iar înmulṭirea bacteriilor este favorizatӑ de ṭesuturile necrozate, este important sӑ se îndepӑrteze prin intermediul debridӑrii realizatӑ corect, accentuându-se ṭesuturile care sunt sӑnӑtoase [30].

Debridarea poate fi realizatӑ:

autolitic;

mecanic;

chirurgical;

enzimatic;

biologic;

Debridarea autoliticӑ de tip secundar este aplicatӑ în cazul plӑgilor pentru care debridarea trebuie sӑ fie blândӑ.

Unul dintre produsele moderne pe care piaṭa le pune la dispoziṭe este “Askina Gel”, un gel vâscos, transparent, care se aplicӑ în plagӑ. Elibereazӑ apa în vederea rehidratӑrii ṭesuturilor care s-au uscat, absoarbe surplusul de secreṭii ṣi are în componenṭa sa o canulӑ destinatӑ treiectelor sinuoase.

Figura 21. "Askina Gel", [1]

În cazul debridӑrii autolitice de tip primar, o noutate este gelul “Prontosan Wound Gel”, care este utilizat pentru rӑnille suprainfectate ce prezintӑ necrozӑ.

Este un gel utilizat în plagӑ, care curӑṭӑ având acṭiune bactericidӑ, neproducând durere sau iritaṭii, peste el aplicându-se un pansament clasic ori modern.

Figura 32. "Prontosan Wound Gel", [1]

ANESTEZIA

Este un proces prin care se urmӑreṣte diminuarea pentru o perioadӑ temporarӑ sau completӑ a sensibilitӑṭii la durere, spontan ori voluntar, acesta realizându-se cu ajutorul agenṭilor chimici ori fizici.

Anestezia are rolul de a-i face pe pacienṭi sӑ suporte o intervenṭie care poate produce durere; un anestezic cunoscut ca fiind foarte bun îl reprezintӑ gazul cu xenon care induce adormirea instantanee [31].

Anestezia se ȋmparte ȋn mai multe categorii, luȃnd ȋn considerare anumiṭi parametri ȋnainte de realizarea acesteia. Pӑgile care sunt superficiale, se trateazӑ dupӑ ce a fost realizatӑ o anestezie localӑ cu ajutorul infiltraṭiei de Xilinӑ 1%, doza maximӑ de 7mg, pe când, în cazul plӑgilor mult mai intense ṣi profunde se indicӑ anestezia generalӑ ori regionalӑ.

Anestezia localӑ constӑ ȋn injectarea ȋn pielea aflatӑ la periferia plӑgii a unei substanṭe. Substanṭele utilizate sunt lidocaina ori bupivacaina iar combinarea cu adrenalina instaleazӑ local anestezicul, provocȃnd acṭiunea prelungitӑ.

Anestezia topicӑ este utilizatӑ pentru a ȋmpiedica durerea provocatӑ la nivelul mucoaselor sau conjunctivitelor, ȋnsӑ aceastӑ eficienṭӑ nu existӑ ṣi la nivelul tegumentelor. Combinarea cu adrenalinӑ produce vasoconstricṭie iar din aceastӑ cauzӑ este nerecomandatӑ utilizarea pentru degete sau ureche.

Anestezia regionalӑ poate fi utilizatӑ ȋn momentul ȋn care nervii ajung ȋn ranӑ sunt plasaṭi superficial. Spre deosebire de anestezia locala, aceasta are avantajul cӑ nu produce deformarea plӑgii ṣi oferӑ o reconstrucṭie uṣoarӑ. Dezavantajul anesteziei regionale este nerespectarea anumitor tehnici, injectarea intravenoasӑ nepotrivitӑ precum ṣi a unei cantitӑṭi necorespunzӑtoare.

Anestezia generalӑ se foloseṣte pentru rӑnile de dimensiuni mai mari, pe suprafeṭe largi, mai ales pentru plӑgile care prezintӑ leziuni visceral [26].

SUTURA PLĂGII

Este procedeul prin care rӑnile profunde sunt închise prin intermediul suturii, benzilor adezive sau cu ajutorul agrafelor. Marginile rӑnilor care nu sunt profunde se ṭin apropiate prin suturi superficiale ṣi profunde, având ca rol realizarea cantitӑṭii de colagen ṣi chiar a unei cicatrici care sӑ nu fie inesteticӑ.

Figura 18. Sutura plӑgii, [32]

Sutura plӑgilor este declanṣatӑ de anumiṭi factori: dimensiunea plӑgii, locul în care este localizatӑ, tipul rӑnii, prezenṭa ori lipsa infecṭiei, precum ṣi de cât timp s-a produs traumatismul sau cum se simte pacientul.

Condiṭiile pe care plӑgile trebuie sӑ le îndeplineascӑ pentru a putea realize sutura sunt foarte importante: rana trebuie sӑ fie curatӑ, marginile sӑ aibӑ dimensiuni egale ṣi sӑ fie lipsitӑ de tensiune. Aceastӑ procedura se realizeazӑ cu grijӑ, facându-se atraumatic, sutura sӑ nu fie strânsӑ pentru a evita o posibilӑ necrozӑ ori ischemie.

Scoaterea firelor depinde de locul în care au fost aplicate iar perioada în care se scot trebuie respectatӑ, întrucât întârzierea poate produce o cicatrice cu aspect de “cale feratӑ” [30].

Tabel 4. Scoaterea firelor, [30]

Atunci cȃnd existӑ un edem al zonei lezate, este indicatӑ utilizarea benzilor adezive (strip-uri), sau în situaṭiile ȋn care sutura prezintӑ un pericol. De asemenea, pentru plӑgile profunde care s-au rezultat cu o lipsӑ de tegument mai mare, sunt recomandate grefele de piele.

Figura 19. Benzi adezive, [33] Figura 20. Grefӑ de piele, [34]

PANSAMENTUL

Realizarea pansamentului este una dintre etapele foarte importante, aceasta realizȃndu-se ȋn funcṭie de tipul rӑnii precum ṣi faza de vindecare ȋn care se aflӑ. Ȋn vederea alegerii celei mai potrivite metode de realizarea a pansamentului, este indicat sӑ se evalueze amӑnunṭit plaga pentru ca aceasta sӑ poatӑ fi ȋncadratӑ intr-una din categoriile destinate diferitelor tipuri de plӑgi, ȋn funcṭie de tipul de ṭesut:

Plaga roz se aflӑ ȋn curs de epitelizare;

Plaga roṣie se aflӑ ȋn curs de granulare;

Plaga galbenӑ sunt prezente sfacelurile;

Plagӑ verde cele care au infecṭii;

Plagӑ neagrӑ plӑgi cu necroze;

Acṭiunea mediului umed ȋn ceea ce priveṣte faza de vindecare al rӑnilor, a dat o altӑ ȋnsemnӑtate caracteristicilor pe care “pansamentul ideal” trebuie sӑ ȋndeplineascӑ. Masurile care trebuie sӑ se respecte ȋn cazul unei plӑgi sunt: protejarea de durere, o bunӑ hidratare, sӑ fie bine oxigenatӑ, asigurarea unei temperaturi optime.

De asemenea, realizarea pansamentului este un process aseptic, aceastӑ complexitate oferind ȋntregului subiect o importanṭӑ aparte [30].

ANTIBIOTERAPIA

Aceasta nu este o etapӑ obligatorie, ȋntrucȃt implicarea antibioticelor pentru ȋngrijirea traumatismului este indicatӑ atunci cȃnd plaga prezintӑ complicaṭii precum semene de infecṭie (frison, cefalee, febrӑ), cȃnd plaga a fost produsӑ din neglijenṭӑ, prin muṣcӑturӑ ori ȋn cazul celor contaminate riguros.

Germenii rӑspunzӑtori de infecṭie precum ṣi sensibilitatea lor faṭӑ de antibiotic sunt indicate prin realizarea unui examen bacteriologic, dar ṣi cu ajutorul antibiogramei, pe baza acestora realizându-se tratamentul curativ.

Pentru pacienṭii care au intervenṭii septice ori contaminate ṣi pacienṭii a cӑror rezistanṭӑ a organismului este scӑzutӑ (diabetici, neoplazici, tuberculoṣi), antibioticoprofilaxia se considerӑ a fi foarte eficientӑ.

Antibioterapia localӑ nu se mai utilizeazӑ foarte mult întrucât posibilitatea de a se dezvolta rezistenṭa bacterianӑ, este foarte mare. Una dintre metodele care se mai utilizeazӑ este cea sub formӑ de unguente, deṣi se obṭine un efect antimicrobian ce are duratӑ scurtӑ ṣi este posibilӑ sensibilizarea generalӑ ori localӑ. Utilizând aceastӑ metodӑ cu unguent, este foarte important sӑ existe o atenṭie amӑnunṭitӑ în momentul schimbӑrii pansamentului [30].

Îngrijirea plӑgilor presupune o serie de principii precum:

diminuarea traumatizӑrii rӑnii;

protecṭia ṭesuturilor ce înconjoarӑ zona, împotriva traumelor;

împiedicarea infecṭiilor eliminând ṭesuturile necrozate;

îndepӑrtarea locurilor moarte;

analiza precum ṣi managementul exudatului;

asigurarea mediului umed al plӑgii;

alegerea potrivitӑ a produselor adecvate tratamentului;

asigurarea sistemului imunitar;

IV.2.1. FACTORII CE ÎMPIEDICĂ PROCESUL DE VINDECARE

Vârsta- este un factor important în ceea ce priveṣte vindecarea plӑgii care se realizeazӑ mai greu la pacienṭii în vârstӑ.

Malnutriṭia- în cazul celor care au un status nutriṭional normal, perioada postoperatorie are o duratӑ de 7-10 zile, neavând nici o urmare pentru vindecarea rӑnii.

Diabetul- factorul inhibitor al rӑspunsului inflamator ṣi totodatӑ imun al infecṭiei îl reprezintӑ hiperglicemia, astfel cӑ vindecarea obiṣnuitӑ a rӑnii necesitӑ pӑstrarea glicemiei în intervalul 100-250 mg/dl/ [26].

Infecṭia- pentru orice ranӑ deschisӑ probabilitatea dezvoltӑrii unei infecṭii bacteriene este foarte mare. În comparaṭie cu vindecarea plӑgii, organismul duce mai degrabӑ o luptӑ cu infecṭia care poate împiedica procesul de vindecare.

Uscӑciunea- în cazul rӑnilor precum ulcerul varicos, în momentul expunerii la aer, existӑ o foarte mare posibilitate ca vindecarea sӑ se realizeze la cel mai scӑzut nivel. Diversele celule care se regӑsesc în acest proces precum celulele pielii ori celulele imunitare necesitӑ prezenṭa unui mediu umed.

Printre barierele de vindecare ale rӑnilor se regӑsesc ṣi urmӑtorii parametri:

pielea necrozatӑ- mai exact, pielea moartӑ împreunӑ cu alṭi factori strӑini ṣi totodatӑ nefavorabili se suprapun cu etapa de vindecare;

hemoragia- existenṭa sângerӑrii ṭine periferia plӑgii la forma iniṭialӑ;

dieta- în funcṭie de alegerile nepotrivite ale pacienṭilor faṭӑ de propria alimentaṭie, pot împiedica pӑtrunderea în organism a nutrienṭilor necesari vindecӑrii ca: zinc, vitamina C, proteine;

fumatul- inhibӑ vindecarea iar posibilitatea apariṭiei complicaṭiilor este foarte mare;

varicele- sunt rӑspunzӑtoare de restricṭionarea fluxului de sânge ṣi totodatӑ declanṣeazӑ ruperea pielii, umflarea, ce duc la ulceraṭii persistente;

steroizii- împiedicӑ fazele etapei de cicatrizare;

uremia;

factori locali- contaminarea anterioarӑ, materialele de suturӑ, topografia;

Pe de altӑ parte existӑ ṣi factori favorabili procesului de vindecare cum ar fi: vitamina A ṣi oxigenul hiperbar care este utilizat pentru rezultatele positive în cazul plӑgilor infectate [47].

IV.2.2. SIMPLIFICAREA ETAPEI DE VINDECARE

Pentru îmbunӑtӑṭirea experienṭei în ceea ce priveṣte activitatea personalului medical precum ṣi în vederea simplificӑrii tratamentului, metoda cea mai adecvatӑ constӑ în realizarea etapelor procesului de vindecare cu produse ce asigurӑ condiṭiile cele mai bune ṣi care oferӑ posibilitatea de a schimba cât mai puṭin pansamentele.

Schimbând pansamentele cât mai rar se obṭin o serie de beneficii pentru pacienṭi cum ar fi: tratamentul nu creazӑ disconfort pacientului, iar îngrijirea rӑnii este mullt mai eficientӑ, personalul medical îṣi poate orienta atenṭia ṣi cӑtre alte prioritӑṭi deoarece timpul este scurtat, plaga nu este deranjatӑ un timp îndelungat, eliminând astfel probabilitatea ca rana sӑ se contamineze.

Unul dintre producӑtorii care a reuṣit sӑ ofere o calitate deosebitӑ produselor puse pe piatӑ, câṣtigând astfel aprecierea pacienṭilor prin faptul cӑ s-a ridicat la nivelul aṣteptӑrilor oricӑrui bolnav, este HARTMAN. A introdus un concept destinat tratamentului hidroactiv pentru plӑgile cornice, ce se bazeazӑ pe o serie de pansamente umede care se folosesc periodic.

Din cauza diversificӑrii tipurilor de plӑgi ṣi a caracteristicilor fiecӑreia, nu este posibil ca un singur pansament sӑ îndeplineascӑ toate condiṭiile ale unui tratament. În urma acestor elemente, HARTMAN, pune la dispoziṭie produse tradiṭionale realizate din tifon ori din material neṭesut, un sistem înglobat de pansamente moderne ṣi hidroactive precum: comprese realizate din alginate de calciu, spumӑ poliuretanicӑ, pansamente din poliacrilat cu granule superabsorbante, pansamente ce sunt pe bazӑ de hidrocoloid ṣi hidrogeluri [46].

IV.2.3. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI RĂNII

În ceea ce priveṣte tratamentul plӑgilor, existӑ o serie de obiective orientate spre a oferi pacientului o vindecare optimӑ.

Printre cele mai frecvente ṣi importante obiective se enumӑrӑ urmӑtoarele: profilaxia ṣi totodatӑ tratarea infecṭiilor, refacerea integritӑṭii fizice dar ṣi funcṭionale, asigurarea condiṭiilor adecvate care favorizeazӑ etapa de vindecare, îndepӑrtarea ṭesuturilor necrotice, înlӑturarea surselor de presiune, informarea pacientului ṣi a familiei, coordonarea durerii, îndepӑrtarea surselor de presiune ṣi supravegherea situaṭiei clinice în întregime nu doar în ceea ce priveṣte plaga.

Pe de altӑ parte, managementul plӑgii este precedat de principiile necesare procesului de vindecare precum: realizarea etiologiei plӑgii cu ajutorul examenului paraclinic ṣi clinic atât local cât ṣi general, fixarea obiectivelor terapeutice prin identificarea, îndepӑrtarea ṣi verificarea factorilor generali rӑspunzӑtori de împiedicarea vindecӑrii rӑnii ṣi nu în ultimul rând stabilirea tratamentului specific. De asemenea, monitorizarea plӑgii este foarte importantӑ, întrucât modul cum evolueazӑ plaga ṣi diminuarea mijloacelor terapeutice sunt elemente esenṭiale pentru refacerea rӑnii ṣi asigurarea calitӑṭii vieṭii [48].

IV.3. TIPURI DE PLĂGI

Existӑ mai multe tipuri de plӑgi precum:

amputaṭie;

avulsie;

strivire;

înṭepare;

abraziune;

laceraṭie;

Figura 45. Tipuri de plӑgi, [48]

LACERAṬIE

Este plaga cu marginile adânci ṣi neregulate obṭinutӑ prin rӑnirea violentӑ a tegumentelor dar ṣi a ṭesutului celular subcutanat subiacent.

Figura 46. Laceraṭie, [48]

PLAGĂ PRIN ABRAZIUNE

Abraziunile apar în momentul în care corpul i-a contact cu un obiect dur, însӑ ṣi în momentul cӑderii pe coate, genunghi ori palme, în mod normal acestea determinând sângerӑri uṣoare. Abraziunile au dimensiuni mari, cazuri în care provoacӑ durere din cauza numӑrului mare de termnaṭii nervoase care sunt lezate.

În general sângerarea se opreṣte în 10 minute, dar trebuie sӑ se respecte cu acurateṭe regulile de prim ajutor pentru a împiedica contaminarea plӑgii datorate infecṭiei ṣi totodatӑ prezenṭa cicatricilor posttraumatice. Este foarte important ca nici deteriorӑrile minore ale pielii sӑ nu fie neglijate, deoarce chiar ṣi î acese cazuri infecṭia poate pӑtrunde în ranӑ.

Etapa de oprire a sângerӑrii se poate realiza cu ajutoul unui bandaj sub presiune, însӑ acest lucru variazӑ în funcṭie de localizarea plӑgii ori adâncimea ei.

Tratamentul abraziunilor se poate realize numai în momentul în care s-au luat toate mӑsurile necesare pentru a împiedica infecṭia. Un prim pas constӑ în dezinfecṭia mâinilor cu alcool ṣi purtând mӑnuṣi chirurgicale. Se trateazӑ pielea aflatӑ în apropierea plӑgii cu ajutorul unul tampon curat îmbibat în alcool 70%, dupӑ care se eliminӑ corpurile strӑine, urmând ca rana sӑ fie îngrijitӑ cu soluṭie de peroxide de hidrogen 3%, furacilinӑ ori clorhexidinӑ. Datoritӑ posibilitӑṭii de apariṭie a arsurilor în cazul ṭesuturilor afectate, este contraindicatӑ îngrijirea plӑgii cu iod.

În urma tratӑrii plӑgii, aceasta se acoperӑ cu un pansament steril care se va schimba frecvent. Pentru o vindecare mai rapidӑ este indicatӑ poziṭia deschisӑ ṣi folosirea uni gel cu rolul de a vindeca abraziunile [49].

Figura 47. Plaga prin abraziune, [49]

PLAGĂ PRIN CONTUZIE

Este rezultatulul unui agent ce este rӑspunzӑtor de leziunile de întindere precum ṣi de profunzime variabilӑ.

Modalitӑṭile prin care se pot produce contuzii variazӑ ṣi totodatӑ agentul vulnerant poate dobândi o mare variabilitate, idiferent dacӑ se produce prin strivire, cӑdere sau lovire. Situaṭiile cele mai des întâlnite sunt acelea în care anumite regiuni ale corpului sunt lezate ori se lovesc de suprafeṭe dure.

CONTRUZIILE SUPERFICIALE: CONTUZIILE PROFUNDE:

Echimozӑ Rupturӑ muscularӑ

Serom Contuzie muscularӑ

Hematom Capsulo-ligamentarӑ

Aponevroticӑ

Tratamentul contuziilor se realizeazӑ ṭinând cont ṣi respectând urmӑtoarele: repaus fizic, ridicarea membrului care a fost afectat, dupӑ 7 zile de repaus se recomandӑ stretching muscular, se aplicӑ pungi de gheaṭӑ, se folosesc unguente ce conṭin heparinӑ dupӑ care regiunea se acoperӑ cu faṣӑ elasticӑ.

Pacienṭii care se confruntӑ cu afecṭiuni ale contuziilor localizate la nivelul gambei ori la nivelul antebraṭului, trebuie sӑ consulte un ortoped pentru a preveni dezvoltarea unui posibil sindrom de compartiment [51].

Figura 48. Contuzii, [51]

PLAGĂ PRIN ÎNṬEPARE

Plӑgile prin înṭepare sunt produse de obiecte tӑioase ori ascuṭite. Plӑgile de acest gen pot prezenta la suprafaṭa pielii cavitӑṭi mici cu lezӑri de ṭesut, însӑ pot fi profunde, putând chiar sӑ pӑtrundӑ microbi. Prezenṭa infecṭiilor în plӑgile infectate poate reprezenta un factor grav.

Pentru acest tip de plӑgi sunt recomandate spӑlarea cu apӑ rece ṣi bandajarea cu materiale de pansament sterile. Pacienṭul trebuie sӑ se adreseze personalului medical pentru a reaaliza toaleta plӑgii cu ajutorul serului fiziologic ṣi a betadinei, urmate apoi de eliminarea corpilor strӑini, sutura rӑnii, antibioterapie, antialergice ṣi antiinflamatoare. Sunt cazuri în care segmental afectat trebuie sӑ fie imobilizat.

Dacӑ leziunea a fost produsӑ din cauza unui corp contondent care s-a menṭinut în plagӑ, acesta se imobilizeazӑ în stadiul în care a fost gӑsit urmând ca pacientul sӑ fie transportat ugent la spital [52].

Figura 49. Plagӑ prin înṭepare, [48]

PLĂGI PRIN ÎMPUȘCARE

Plӑgile prin împuṣcare se clasificӑ astfel:

plӑgi transfixiante: sunt cele care au douӑ orificii: unul de intrare ṣi unul de ieṣire a proiectilului, fiecare orificiu având diametru diferit; orificiul de ieṣire prezintӑ un diametru de 2-3 ori mai mare decât cel de intrare; cele douӑ nu se suprapun întrucât glonṭul este deviat de planurile osoase;

plӑgile oarbe: acestea au doar un orificiu prin care intrӑ proiectilul iar apoi rӑmâne în organism;

contuzӑ: când proiectilul nu ajunge în corp;

Figura 50. Plagӑ îmuṣcatӑ, [48]

IV.4. SEMIOLOGIA PLĂGILOR

Plӑgile sunt însoṭite de o serie de semne ṣi simptome specifice fiecӑrui tip de plagӑ. Simptomele subiective ale unei plӑgi sunt repezentate de durere ṣi impotenṭӑ funcṭionalӑ, urmând ca simptomele obiective sӑ fie precedate de: hemoragie, scurgeri lichidiene (LCR), semne celsiene, soluṭie de continuitate. Semenele generale ce se întâlnesc frecvent la debutul unei plӑgi pot fi febra ṣi ṣocul traumatic ori hipovolemic.

Hemoragia rӑnii poate fi de 3 tipuri: arterialӑ, venoasӑ, capilarӑ[48].

Figura 51. Hemoragia, [48]

CAPITOLUL V

ISTORIA PANSAMENTELOR

C. Régnier afirma:

“ Confruntat cu o naturӑ ostilӑ, supus unor munci periculoase, angajat în conflicte militare interminabile , omul nu a încetat sӑ se rӑneascӑ […]; inerente pentru om, plӑgile constituie, probabil, una dintre cele mai vechi probleme chirurgicale…"

Un tratat medical foarte cunoscut al Egiptului Antic, îl reprezintӑ Papirusul Ebers (1500 î.C.), în care se regӑsesc 48 de cazuri ale plӑgilor de rӑzboi cunoscându-se pentru fiecare diagnosticul, tratamentul, prognosticul, modul de examinare.