Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului In Republica Moldova Perspectivele Participarii Si Realizarile Atinse

TEMA: „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova: perspectivele participării și realizările atinse.”

Cuprins

Introducere

Actualitatea temei investigate. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) reprezintă o idee simplă care oferă o soluționare a urgențelor zilei. Aceste obiective au fost formulate în anul 2000, cu ocazia Summit-ului Milenar al Națiunilor Unite, care a fost cea mai mare reuniune din istorie, de șefi de stat și de guvern. ODM se regăsesc într-un text numit Declarația Milenară.

Declarația Milenară-este unica agendă globală din domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai înalt nivel între majoritatea statelor lumii. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pe care comunitatea s-a angajat să le realizeze între perioada 2000-2015 sunt:

Eradicarea sărăcie extreme și a foamei

Realizarea accesului universal la educația primară

Promovarea egalității genurilor și abilitatea femeilor

Reducerea mortalității copiilor

Îmbunătățirea sănătății materne

Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei, malariei și altor boli

Asigurarea durabilității mediului

Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.[25]

Pentru fiecare din aceste 8 obiective au fost stabilite sarcini concrete și indicatori de monitorizare. Dar totuși toate aceste obiective au fost adoptate la nivel global, însă fiecare stat le va adopta conform situației din țară. Iar dacă vor fi realizate ele sau nu depinde de situațiile din fiecare țară. ODM-urile au produs schimbări profunde în bine în viețile oamenilor. La mai puțin de un an înainte de data limită pentru atingerea obiectivelor sărăcia în lume a fost redusă în jumătate, iar eforturile în lupta împotriva malariei și tuberculozei au înregistrat rezultate impresionante.

Un alt rezultat al ODM este de a aduna laolată toate guvernele , comunitățile internaționale, societatea civilă și sectorul privat în vederea atingerii unor obiective concrete în domeniile dezvoltării și eradicării sărăciei. Totuși aceste progrese nu au fost înregistrate în fiecare țară egal.

Republica Moldova a obținut și ea careva rezultate pozitive ce țin de realizarea celor 8 ODM. A obținut rezultate foarte bune la capitolele reducerii sărăciei, a ratei mortalității infantile, precum și asigurării accesului la învățămîntul general obligatoriu. Principala deosebire care se observă în cele 8 ODM, ține de discrepanța dintre nivelul de trai din mediul urban și rural.

Reișind din argumentele invocate privind necesitatea studierii continue a ODM, scopul principal al cercetării constă în analiza comparativă a obiectivelor pe plan mondial, determinarea cauzelor și soluțiilor ODM în Republica Moldova

În conformitate cu acest scop au fost formulate următoarele obiective :

Studierea aspectului de implimentare și a dezvoltării conceptului de ODM.

Deducerea sarcinilor concrete și a indicatorilor de monitorizare.

Identificarea cauzelor și consecințelor a celor 8 ODM, la nivel mondial.

Evaluarea progreselor înregistrate în perioada 2000-2015 a celor ODM, pe plan mondial și național.

Teza de licență a fost baza de studiu al celor trei Rapoarte Naționale cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, elaborate de Guvernul Republicii Moldova în colaborare cu ONU.

Structura tezei a fost determinată de scopul și obiectivele lucrării. Astfel teza are următoarea structură:

Introducere este prezentată actualitatea și gradul de studiere a temei analizate, scopul și obiectivele tezei.

Capitolul I., intitulat „Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite”, analizează teoriile principale ce țin de implimentarea și adoptarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului., de către Organizația Națiunilor Unite. Este descrisă importanța obiectivelor, conform unor factori principali.

Capitolul II. „Realizările Obectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pe plan mondial” prezintă clasificarea diferitor țări, deduse în urma efectuării unei analize detaliate a indicatorilor corespunzători celor 8 ODM. Este analizată contribuția Uniunii Europene în realizarea ODM, prin implimentarea unor proiecte .

În Capitolul III – „Participarea Republicii Moldova în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului: realizările atinse”, conține o analiză detaliată a ODM în Republica Moldova. Sunt reprezentate progresele ce au fost înregistrate pe parcursul anilor 2000-2014.

Concluzii și recomandări- aici sunt reprezentate, principalele aspecte ale tezei de licență și sunt propuse soluții spre îmbunătățirea situațiilor celor 8 ODM.

Bibliografia reprezentă lista autorilor și lucrărilor, ce a permis formarea unei viziuni generale asupra temei abordate, fiind ordonate conform cerințelor metodologice de elaborare a tezelor de licență.

În Anexe sunt plasați diverși indicatori, parametri și tabele ce prezintă un factor adițional la conținutul teoretic, însă materialul ilustrativ de o importanță majoră este redat în cadrul tezei.

Capitolul I. Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite.

1.1 Adoptarea și implimentarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, de catre Organizația Națiunilor Unite.

Adunarea Generală din 17 decembrie 1998, a decis să desemneze 55-a sesiune a Adunării Generale, „Adunarea Mileniului a Națiunilor Unite”, pentru a reafirma credința statelor în Organizație și Cartei sale, și să convoace, ca parte integrată a Adunării Mileniului, un summit Millennium al Organizației Națiunilor Unite. Astfel, în anul 2000, între 6 și 8 septembrie, în sediul Organizație Națiunilor Unite din New York, a avut loc cea mai mare reuniune din istorie a 149 de șefi de state și de guvern și oficiali de rang înalt de peste 40 de alte țări.[40, pag. 1]

În cadrul acestei întruniri au fost abordate mai multe întrebari, ca de exemplu: „Cum vom trăi în anul 2015? Vor mai exista săraci sau analfabeți, câte persoane vor mai muri prematur de HIV/SIDA sau tuberculoză, câți oameni nu vor avea acces la surse sigure de apă și cum va fi posibil de atenuat efectele devastatoare cauzate de încălzirea globală?”. Ca urmare a tuturor acestor probleme mondiale, toate țările participative au ajuns la un acord global și au semnat ”Declarația Mileniului a Națiunilor Unite: dezvoltarea umană – obiectiv de importanță primordială”, document în care comunitățile internaționale se reafirmă către valorile fundamentale ale umanității − libertate, egalitate, solidaritate, toleranță, respect față de natură și divizarea responsabilităților –care pune valoare pe baza rezolvării problemelor grave ce țin de afirmarea păcii, respectării drepturilor omului, asigurarea dezvoltării durabile, protecției mediului.

Declarația Mileniului este unica agendă globală din domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai înalt nivel între majoritatea statelor lumii. Ea conține o declarație de valori, principii și obiective pentru agenda internațională în perioada sec. XXI. [40]

Liderii mondiali consideră că o importanță deosebită în relațiile internaționale în sec. XXI sunt valorile fundamentale. Aceste valori sunt:

„Libertatea. Bărbații și femeile au dreptul de a trăi și crește copii în condiții favorabile, fără foame și teamă de violență, oprimare și nedreptate. Cea mai bună garanție a acestor drepturi este o formă democratică de guvernare bazat pe participarea și voința poporului.

Egalitatea. Nici un individ și nici o națiune nu trebuie să fi refuzat beneficiile dezvoltării. Trebuie să fie garantată drepturile și oportunitățile egale pentru bărbați și femei.

Solidaritatea. Provocările globale trebuie să fie gestionate într-un mod care distribuie costurile și sarcinile în conformitate cu principiile de bază de echitate și justiție socială. Cei care suferă sau care beneficiază cel mai puțin merită ajutor de la cei care beneficiază cel mai mult.

Toleranță. Cu toate diversitățile de credință, cultură și limbă, oamenii trebuie să se respecte unul pe altul. Diferențele în interiorul și între societăți ar trebui să fie nici temut, și nici să nu de-a naștere la un semn de urmărire, dar prețuite ca un activ prețios de umanitate. Ar trebui să promoveze în mod activ o cultură a păcii și dialogului între toate civilizațiile.

Respect pentru natură. Prudența trebuie să fie afișată în gestionarea tuturor speciilor vii și a resurselor naturale, în conformitate cu perceptele dezvoltării durabile. Numai în acest mod se poate păstra și transmite urmașilor noștri, bogățiile nemăsurate oferite nouă de către natură. Actualele modele nesustenabile de producție și consum trebuie să fie schimbate în interesul bunăstării noastre viitoare și cea a urmașilor noștri.

Comună responsabilitate. Responsabilitatea pentru gestionarea dezvoltării economice și sociale la nivel global, precum și amenințările în privința păcii și securității internaționale, trebuie să fie împărțite între națiunile lumii și ar trebui să fie exercitate multilateral. Rolul principal în acesta trebuie să-l joace Organizația Națiunilor Unite, ca cea mai universală și mai reprezentativă organizație din lume” [40, pag 2-3].

Pentru a putea fi realizate și puse în acțiune aceste valori, liderii mondiali au identificat și careva obiective-cheie: „…vom depune toate eforturile pentru ca bărbații, femeile și copii să scape de condițiile mizerabile și inumane ale sărăciei extreme, în care în prezent trăiesc mai mult de un miliard din populația Globului. Noi ne-am asumat răspunderea de a face ca dreptul la dezvoltare să devină o realitate pentru fiecare și de a elibera rasa omenească de neajunsuri. Succesul în realizarea acestor obiective depinde de buna guvernare în fiecare țară, de asemnea, de buna guvernare la nivel internațional și de transparența sistemelor financiare, monetare și comerciale.

Noi decidem să reducem până în anul 2015 cu 50% numărul oamenilor de pe Glob venitul cărora este de mai jos de un dolar pe zi, precum și numărul persoanelor care îndură foame, al celora care nu pot să-și permită să folosească îndeajuns apă potabilă. Noi mai decidem să promovăm egalitatea genurilor și participarea femeilor în viața socială ca modalități eficiente de combatere a sărăciei, foametei și bolilor, astfel favorizând dezvoltarea cu adevărat durabilă. Vom elabora și implimenta strategii care oferă tinerilor șansa reală de a-și găsi un loc de muncă adecvat…” [40, pag.6].

În anul 2001 a fost implimentat un plan, unde sunt descrise și analizate situație, care a dedus la împlimentarea acestor obiective. Astfel în urma analizei acestor situații au fost adoptate 8 ODM.[25]

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) sunt:

Eradicarea sărăcie extreme și a foamei

Realizarea accesului universal la educația primară

Promovarea egalității genurilor și abilitatea femeilor

Reducerea mortalității copiilor

Îmbunătățirea sănătății materne

Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei, malariei și altor boli

Asigurarea durabilității mediului

Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare

Pentru ca realizarea ODM să fie mai cu succese, în anul 2002, fostul secretar general al ONU, Kofi Aman, a cerut mai multor experți să propună careva recomandări sau metode de înlăturare a sărăcie, foametei și a malarie, până la sfărșitul anului 2004.

Astfel, la 17 februarie 2005, a fost prezentat primul raport realizat de proiectul Mileniului al ONU „A investi în dezvoltare: Plan practic pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”, care este considerat cea mai vastă strategie de combatere a sărăciei, foametei și bolilor. Documentul conține câteva măsuri specifice și eficiente care, până la finele anului 2015 ar putea reduce considerabil sărăcia extremăși ar îmbunătăți radical viețele ar cel puțin un miliard de persoane din cele mai sărace țări în curs de dezvoltare .[7]

La elaborarea acestui raport au participat mai mulți de 250 de experți din lume, dintre care: cercetători și oameni de știință, factorii de decizie, reprezentanți ai ONG-urilor, ai ONU, Bancii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și sectorului privat.

Proiectul Mileniului al Orlui al Organizației Națiunilor Unite este un organ independent de consiliere creat la inițiativa fostului Secretar General ONU și este condus de Prof. Jeffrey D. Sachs, de la Universitatea Columbia, Statele Unite. Acest proiect al Națiunilor Unite este considerat de experți ca fiind cel mai reușit plan, din punct de vedere financiar, pentru îndeplinirea ODM până în 2015.

Raportul a fost lansat în perioada în care toată lumea își îndrepta atenția asupra dezastrului produs de tsunami în Asia, mai precis a nevoilor care necesitau cei afectați din regiunile date. Reacția din parte oamenilor din țările cele mai bogate, a fost un imbold pentru cei care au realizat acest raport, deoarece ei au constatat că oamenii săraci pot fi ajutați de cei înstăriți numai dacă sunt convinși cu condiția că este nevoie de un astfel de ajutor și că sumele donate vor ajunge și îi vor ajuta pe cei care au nevoie.

Autorii care au elaborat acest proiect propun începutul unui „deceniu cu măsuri drastice” pe baza unor reguli:

Țările în curs de dezvoltare trebuie să adopte strategii naționale de dezvoltare ambițioase, cu politici de reformă și evaluări detaliate ale necesarului de investiții și ale opțiunilor de finanțare.

Țările cu venituri mari trebuie să își deschidă piețele către exporturile din țările în curs de dezvoltare și trebuie să ajute țările, cele mai sărace să-și sporească competitivitatea la export prin investiții în infrastructură în facilități comerciale și în știință și tehnologie. Autorii cer aplicarea urgentă până în 2006, a Rundei privind dezvoltarea de la Doha.

Secretarul General al ONU trebuie să întărească coordonarea agenților ONU astfel încît acestea să sprijine mai bine îndeplinirea ODM la nivel național și internațional.

Grupurile regionale precum Uniunea Statelor Africane ar trebui să promoveze comerțul regional și infrastructura transfrontalieră și să-și îmbunătățească managementl de mediu; donatorii ar trebui să crească nivelul finanțării pentru astfel de proiecte.

Autorii cer țărilor bogate să contribuie în 2006 la fondul de ajutor pentru dezvoltare cu 135 de miliard $- în creștere față de angajamentele deja luate (48 de miliarde ), dar echivalentul a numai aproximativ 5% din cheltuielile militare mondiale. Până în 2015, ajutorul umanitar anual ar trebui să ajungă la 195 miliarde $.

Se susține înființarea unei Facilități Financiare Internaționale (IFF) care să acopere în 2005 nișa din procesul de finanțare a dezvoltării. IFF ar fi menită să dubleze până în 2005 asistența pentru dezvoltare, colectâd fonduri suplimentare de pe piețele de capital prin emiterea de obligațiuni care vor fi garantate prin angajamentele privind ajutorul umanitar pe termen lung al donatorilor. Dar aceștia vor fi cei care aleg tipurile de aranjamente financiare, elementele cheie fiind rapiditatea cu care noile resurse devin utilizabile.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, ajutorul din țările industrializate trebuie să crească la 0,44 la sută din Produsul Național Brut al acestor state în 2006 și la 0,54 la sută din PNB până în 2015.

Sprijinul umanitar, suplimentar ar trebui să crească de la 5 la 7 miliarde $ pe an până în 2015 pentru a promova știința și tehnologia în folosul celor săraci cu accent pe sănătate, agricultură, managementul mediului și cercetări privind climatul. [7, pag. 15-16]

În perioada, 14-16 septembrie 2005, a fost organizat un Summit Mondial, reunind 170 de șefi de state și de guvern, care au analizat mai detaliat progresele înregistrate a ODM pe parcursul a 5 ani de la lansarea lor în cadrul Summit-uli Mileniului din 2000.

Toți liderii întruniți au avut ocazia de a lua decizii în următoarele domenii cum ar fi:: dezvoltare, securitate, drepturile omului și reforma sistemului ONU, bazați pe raportul prezentat de fostul secretar general al ONU. La baza acestei reuniri a fost raportu, prezentat în martie 2005, de către Kofi Annan, ”Spre o mai mare libertate pe calea dezvoltării, securității și drepturilor omului pentru toți”, precum și rapoartele naționale privind ODM, pe care statele le prezintă o dată în trei sau în cinci ani.[14]

Kofi Annan afirmă: „Nici o națiune nu își poate asigura securitatea prin impunerea supraviețuirii asupra celorlalte țări. Numai cooperînd și contribuind la siguranța comună putem spera să obținem o securitate durabilă pentru noi înșine”. [6]

Ca urmare a acestei afirmații în raportul final se menționează: „De asemenea, luăm asupra noastră angajamentul, necesar și adecvat, de a ajuta statele să-și construiască capacitatea de a-și proteja populația împotriva genocidului, crimelor de război, crimelor împotriva umanității ți epurării etnice, precum și de a ajuta statele aflate în pericol înaintea izbucnirii unei crize sau conflict”.[30, art.138]

Conform raportului final, cele mai importante angajamente luate cu ocazia summitului sunt:

Crearea unei comisii de Menținerea a Păcii care să coordoneze activitatea de susținere a statelor ce ies din conflictele armate.

Sporirea sumelor alocate pentru atingerea ODM.

Condamnare clară și lipsită de ambiguități a terorismului în toate formele și manifestările sale.[37]

După părerea mea rezultatul Summit-ului reprezintă o oportunitate istorică, pentru aducerea unor importante schimbări programatice și de gestionare a ONU.

Aceste 8 obiective sunt ca un colăcel de salvare, pentru fiecare stat, pentru fiecare om în parte. Ele sunt aceea speranță care dau puterea de a merge mai departe. Ca oamenii sa nu trăiască cu acea frică că se pot îmbolnăvi într-o zi, și din cauza aceasta să ajungă să trăiască în sărăcie.

Consider că fiecare din noi, a fost, este, și va fi de acord, că toate aceste inițiative luate în cadrul Summite-lor sunt cele mai avantajoase la nivel global.

1.2 Planul practic de implimentare a ODM.

Raportul intitulat „ Planul de implimentare a ODM ”, conține o imagine de ansamblu integră și cuprinzătoare a situațiilor, care a dedus la implimentarea acestor obiective. În raport sunt descrise strategii potențiale de acțiune în vederea realizării obiectivelor și angajamentelor asumate de 147 de șefi de stat și de guvern, și 189 de state membre care au adoptat Declarația Mileniului. Raportul abordează din toate punctele de vedere toate obiectivele și angajamentele cuprinse în Declarația Mileniului, recomandînd calea de înaintare spre viitor și descrierea „celor mai bune practici”. Pentru pregătirea raportului au fost folosite experiențe de guverne, întregul sistem al ONU, inclusiv instituțiile Bretton Woots și Organizația Mondială a Comerțului, organizații interguvernamentale, organizații internaționale, organizații regionale și ale sociețății civile. Raportul conține IX capitole, în care sunt descrise situațiile care trebuie abordate și soluționate.[38]

În capitolul II a raportului intitulat ”Pace, securitate și dezarmare”, sunt evidențiate măsurile care vor contribui la dezoltarea nivelului de securitatea omului, inclusiv:

Întărirea statului de drept și luarea masurilor împotriva criminalității transnaționale: comunitatea internațională, inclusiv ONU, va continua să le acorde sprijin în ratificarea tratatelor, aducerea legislațiiei lor naționale în conformitate cu obligațiile internaționale, extinderea competenței Curții Internaționale de Justiție și intrarea în vigoare a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale.

Luarea măsurilor în cazul în care statutul de drept al statului nu este respectat: comunitatea internațională adesea este nevoită să efectueze o gamă largă de responsabilități de la prevenirea conflictelor violente până la desfășurarea misiunilor de menținere a păcii și consolidarea păcii, de multe ori în colaborare cu partenerii din fața organizațiilor regionale. Acestea provocări necesită luare de măsuri în obiective:

Trecerea de la ”cultura de reacție” la o ”cultură a prevenirii”, care reflectă măsurile menite să limiteze cnflictele armate și includ controlul preventiv al armelor, și marcarea și urmărirea ”diamante de sînge”;

Finalizarea unor reforme importante în gestionarea activității de menținere a păcii, desfășurate în cadrul ONU, care implică ocuparea unor noi posturi și desfășurarea capacităților timp de 3090 zile.

Sprijinire eforturilor locale pentru consolidarea păcii și întărirea tuturor actorilor, care se ocupă cu întrebările dezarmării, demolizării și reîntegrării; în conformitate cu aceasta este necesar să acorde ajutor la desfășurarea alegerilor și promovarea înțelegerii, care este o condiție necesară pentru o pace de durată;

Aplicarea reformelor ce țin cont de sancțiuni:deși sancțiile pot fi un instrument important în desfășurarea activităților al Consiliului de Securitate, ce necesită să continue să progreseze în asigurarea ”direcțiilor scopurilor”, creșterea eficienței sancțiunilor și slăbirea impactului acestora asupra populației civile;

În cele din urmă, progresul în dezarmare în toate domeniile, inclusiv și armamentul de distrugere în masă, mine terestre și arme de calibru mic: următorii pași sunt pentru punerea în aplicare a convențiilor existente, dezvltarea de mecanisme regionale pentru identificare, monitorizare și combatere a traficului ilicit de arme și sprijinirea eforturilor societății civile.

Secțiunea III, ”Dezvoltarea și eradicarea sărăcie:obiectivele de dezvoltare ale mileniului”, se concentrează pe dezvoltarea durabilă prin eradicarea sărăciei, subliniînd importanța reducerii în jumătate a numărului de persoane care locuiesc cu mai puțin de 1 $ pe zi. Orce efort de realizare a dezvoltării durabile presupune un efort concentrat pentru a reduce sărăcia, inclusiv găsirea unor soluții pentru reducerea foametei, malnutriției și bolilor. Pentru realizarea obiectivelor, țările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de angajamente politice și financiare al partenerilor din țările dezvoltate.

Pentru atingerea acestor obiective, comunitățile internaționale trebuie să continuie să acționeze pe mai multe fronturi, ca de exemplu:

Având în vedere efectele devastatoare ale acestor flageluri ale HIV/SIDA și a altor boli, toate eforturile pentru a salva pe cei săraci, Fondul mondial pentru Sănătate și a luptei contra SIDA, reprezintă o campanie pentru îmbunătăți starea de sănătate și o parte dintr-o strategie fundamentală pentru a asigura o dezvoltare durabilă.

Deoarece toate problemele sărăciei sunt interdependente și necesită soluții transsectoriale, măsuri cum ar fi programele de aprovizionare, ”masa de prînz în școli” și ”rațiunea de a lua acasă”, pot avea mai multe efecte benefice și în afara asistenței nutriționale. Educația oferă abilități necesare pentru a rupe familiei sale sărăcia extremă și pentru a păstra starea de sănătate a comunității. În special atunci cînd societatea prin educație facilitează emanciparea fetelor, ea dce mai departe un impact fără precedent asupra vieții lor de zi cu zi și a familiilor lor.

În ceea ce privește cele 49 de țări cel mai puțin dezvoltate, este de a pune în aplicare a versiunii globale a programului comercial ”Totul în afară de arme”.

Națiunile prospere, trebuie să-și țină promisiunile privind ADO, accesul pe piață și sustenabilitatea datoriei.

Țările fără ieșire la mare și statele insulare în curs de dezvoltare mici sunt expuse la riscuri specifice care au nevoie de ajutor pentru a face față susținerii Cadrului global de cooperare în domeniul transportului de tranzit între țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și de tranzit și cmunitatea donatorilor, și punerea în aplicare a Programului de acțiune pentru dezvoltare durabilă a statelor insulare mici în curs de dezvoltare.

Secțiunea IV, ”Protejarea mediului nostru comun”, subliniază impactul schimbărilor climatice devastatoare pe planeta noastră, care necesită o abordare vigilentă și o informare despre conservarea și gestionarea resurselor naturale. Este timpul pentru a opri deterioararea tot mai mare a mediului din cauza încălzirii globale, defrisărilor, pierderilor masive de biodiversități, eroziunea solului și deșertificarea, scăderea apelor subterane și creșterea dezastrelor naturale. Este important să se ia următoarele măsuri:

Consolidarea cooperării și coordonării între organizațiile internaționale și organizațiile regionale și subregionale, precum și partenerii lor publici și privați, asupra problemelor legate de păduri.

Obținerea ratificării complete a Protocolului de la Kyota, privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Adoptarea unei strategii pentru atenuarea efectelor dezastrelor naturale.

Respectarea principiilor referitoare la demnitatea ființei umane în urmărirea cercetării asupra genomului uman.

Inițiative în favoarea unei gestiuni ecologice de apă potabilă.

Implimentarea unei Convenții privind diversitatea biologică și o Convenție de ONU privind lupta împotriva deșertificării în țările afectate de secete severe și/sau avalanșe de deșert, în special Africa.

Secțiune V, ”Drepturile omului, democrația și buna guvernare”, reafirmă ca drepturile fundamentale ale ființei umane sunt reprezentate de demnitatea persoanei umane și trebuie să fie protejate. Ea arată cîtă putere are democrația pentru a schimba și de a oferi cetățenilor mijloacele de sprijin și reafirmă necesitatea de a lucra împreună pentru deschiderea mai multor procese politice cuplate cu participarea semnificativă a cetățenilor la viața politică.

Promovarea instituțiilor naționale pentru protecția drepturilor omlui.

Sprijinirea aplicării în practică a nei abordări bazate pe dezvoltarea drepturilor.

Încurajarea ratificării și punerea în aplicare a Convenției privind eliminarea tuturr formelor de descriminare împotriva femeilor.

Protejarea drepturilor migranșilor și familiilor acestora.

Sprijinirea pentru a asigura libertatea și independența mass-media.

Secțiunea VI, ” Protejarea grupurilor vulnerabile”, se ocupă cu grupurile, în special femeile și copii, care sunt deplasate forțat și victimele a căror drepturi sunt încălcate, din cauza crizelor umanitare complexe. Este important ca actorii atît statul cît și non-statul să aplice nenmărate instrumente juridice și cadrele internaționale care să asigure protecția civililor, refugiaților și a persoanelor strămutate în propria lor țară. Acest raport prezintă măsurile concrete cere pot fi luate pentru a asigura protecția populației civile și în special urmărirea penală a încălcărilor ale dreptului penal internațional, accesul la populațiile vlnerabile și componente civile și elementele armate separate, în cazul deplasărilor forțate. Măsurile necesare pentru acest lucru sunt:

Promovarea unei culturi de protecție prin aplicarea consecventă a dreptului penal internațional.

Asigurarea protecției refugiaților și a persoanelor strămutate, și continuarea difuzărilor a normelor internaționale, inclusiv Principiile relative privind deplasările persoanelor din propriu lor interior al țării.

Sprijinirea eforturilor naționale de punere în aplicare pe deplin a Convenției drepturilor copiilor și în protocoalele facultative , și să ofere asistență specială pentru a pune capăt utilizării copiilor soldați.

Secțiunea VII, ”Satisfacerea nevoilor speciale ale Africii”, care se referă la provocările sărăciei extreme, datoriilor extreme, boli, conflicte și interesul ezitării comunității internaținale. Unele din aceste cauze pot afecta toate țările în curs de dezvoltare, dar Africa suferă cel mai tare din toate punctele de vedere. Ea suferă din cauza marginalizării sale în procesul de globalizare, cota sa în comerț, investițiile și procesul tehnologic a fost redus și mai mult în ultimii zece ani. Cu toate acestea, liderii africani au mobilizat concurența locală și internațională printr-o varietate de inițiative și strategii dintre care:

Sprijinirea noilor inițiative africane, care implică toate sectoarele.

Consolidarea guvernanței democratice.

Consolidarea în continuare a capacității de menținere a păcii, în colaborare cu organizațiile regionale.

Lucrările la realizarea dezvoltării durabile prin creșterea asistenței oficiale pentru dezvoltare și fluxurile private de capital și conslidarea capacităților în domeniu comerțului.

Crearea de parteneriate pentru combaterea HIV/SIDA, așa cum au fost solicitate în Declarația Summit-ului Abuja.

Secțiunea VIII, ”Consolidarea ONU”, demonstrează că dacă vrem ca Organizația să fie din nou ca un forum de dialog veritabil și un catalizator pentru o acțiune eficientă, este important să se îmbunătățească coordonarea între principalele sale organe și consolidarea parteneriatelor cu alte organizații multilaterale și societatea civilă.

De a continua să desemneze cele mai bune practici în ceea ce privește gestionarea internă.

De a acorda o atenție deosebită a securității ONU și a personalului aferent.

Consolidarea legăturilor dintre ONU, instituțiile Bretton Woods și Organizația Mondială a Comerțului, ca parte a Comitetului administrativ coordonator.

În concluzie a acestui raport, a fost menționat că anual și, la fiecare cinci ani, fiecare țară va prezenta, un raport general privind progresele înregistrate. Întregul sistem ONU, statele membre, organizațiile internaționale, agențiile și programele, precum și sectorul privat și societatea civilă va trebui să lucreze împreună pentru a menține angajamentele din Declarația Mileniului, și să urmeze sfatul lui Kofi Annan că, ”Solidaritatea va fi cheia succesului”.

1.3 Principalele ținte ale ODM

ODM sunt obiectivele globale limitate în timp ( termenul limită 2015), care au ca scop principal eradicarea sărăciei extreme, de a promova dezvoltarea umană și socială și de a garanta o dezvoltare durabilă din punct de vedere al mediului. Dacă vor fi ele imdeplinite sau nu depinde de faptul de ceea ce se petrece în fiecare țară.

” ODM nu pot fi obținute la Națiunile Unite sau de Către oficialitățile ONU. Ele trebuie realizate în fiece țară, cu eforturile Guvernului și cetățenilor”, a afirmat Kofi Annan .

După analiza mai multor surse putem deduce situațiile care au dus la deciderea și adoptarea fiecărui obiectiv precum și indicatorii, care analizează progresele înregistrate în atingerea fiecărui obiectiv.

Obiectivul 1: Eradicarea sărăciei extreme și a foamei.

Factorii principali:

Aproximativ unul din cinci persoane din regiunile de dezvoltare, trăiesc cu mai puțin de 1,25$ SUA pe zi.

În regiunile în curs de dezvoltare, ponderea celor cu posturi de muncă instabilă este de 56 % din numărul totalde angajați, in timp ce în regiunile dezvoltate, cifra este de 10% din 100%.

În perioada 2011-2013 de foame cronică în lume au suferit aproximativ cu mai puțin de 173 milioane de oameni, decît în perioada 1990-1992.

Fiecare al patrulea copil din lume la vîrsta de cinci ani nu corespund standartelor de dezvoltare ale copiilor la această vîrstă.

În urma conflictelor în 2013, câte 32000 de oameni pe zi au fost nevoiți de a-și părăsi locuințele în căutare de protecție.[8, pag]

În 1990, aproximativ jumătate din populație din regiunile de dezvoltare , trăiau cu mai puțin de 1,25 $ pe zi (Anexa 1). Până în 2010, acest procent a scăzut până la 22%. Numărul absolut de persoane care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut de la 1,9 mlrd persoane, în 1990, până la 1,2 mlrd. persoane, în 2010.

În Africa sub-Sahariană, în anul 2000, peste 30% din copii până la 5 ani nu aveau greutatea necesară vîrstei. Numărul copiilor care dispun de o alimentație proastă e încă în creștere în Myanmar, Cambodgia și Laos (Anexa 2).

Sărăcia extremă se observă mai tare în zonele în care din cauza problemelor de sănătate și lipsei de studii, oamenii sunt lipsiți de posibilitatea de a lucra productiv, unde resursele naturale sunt epuizate sau utilizate nerațional; corupția, conflictele și conducerea proastă duc la risipirea resurselor societății și pun piedică investițiilor private. Acum societatea internațională trebuie să ia următorii pași, pentru a continua lupta împotriva sărăciei la toate aceste niveluri diferite.

Consolidarea producției agricole este cheia pentru depășirea foametei și reducerii sărăciei, dearece vor apărea posturi de muncă pentru femei și bărbați, care la rîndul lor vor putea oferi copiilor o alimentație corectă, de a obține acces la educație și la sistemul sanitar.

Sarcina 1: Reducerea în jumătate a numărului de persoane cu venit mai mic decît 1$ pe zi, în perioada 1990-2015.

Indicatorul 1. Ponderea populației cu venit sub 1,25 dolari pe zi la paritatea puterii de cumpărare (PPC).

Indicatorul 2. Rata reducerii sărăciei (incidența x pofunzimea sărăciei).

Indicatorul 3. Ponderea celei mai mari quintile în consumul național.

Sarcina 2: Reducerea în jumătate a numărului de persoane care suferă din cauza foamei, în perioada 1990-2015.

Indicatorul 4. Ponderea copiilor (până la vărsta de 5 ani), greutatea cărora este sb nvelul stabilit.

Indicatorul 5. Ponderea populației aflate sub nivelul minim de consm alimentar, exprimat în valoarea energetică.

Obiectivul 2: Asigurarea educației primare

Principalii factori:

Jumătate din cei 58 milioane persoane care nu frecventează școala, trăiesc in raioanele atinse de conflicte.

Mai mult de unul din patru copii din regiunile dezvoltate, înscriși în școala primară, posibil să înceteze studiile înainte de absolvire.

781 milioane adulți și 126 de milioane de tineri din lume, nu au citit de bază și abilități de scriere, și mai mult de 60% din ei sunt femei. [8, pag. ]

Acest obiectiv își propune ca fiecare pesoană din lume, femeie sau bărbat, să poată avea acces la educație primară. Educația de bază este un drept al omului. Ea stă la baza reducerii sărăcie și a realizarea a mai multor ODM.

În perioada 2000-2011 numărul copiilor din lume care nu frecventau școala, s-a redus aproape în jumătate, de la 102 miliane până la 57 milioane (Anexa 3).

Sărăcia familie este unul dintre factorii principali, care influențiază la frecventarea școlii de către copii. Aceasta este una din constatările obținute în rezultatul analizelor a datelor, colectate prin anchete de uz casnic în 63 de țări, în perioada 2005-2011 (Anexa 4).

Locul de reședință joacă și el un rol important în nefrecventarea școlii. Probabilitatea de frecventare a școlii a copiilor de la sate, este cu mult mai mică, decît a copiilor de la orașe (Anexa 5).

În regiunile în curs de dezvoltare, doar 85 la sută din femeile și bărbații tineri sunt alfabetizați. Diferența dintre genuri, duce la aceea ca femeile au o probabilitate mai mică de a învăța să citească și să scrie decăt bărbații.

Sarcina 3. Asigurarea posibilităților pentru toți copii de a frecventa un ciclu complect de învățămînt primar.

Indicatorul 6. Rata încadrării nete în învățămîntul primar.

Indicatorul 7. Ponderea elevilor înscriși în clasele întîi, care ajung în clasa cinci

Indicatorul 8. Rata de alfabetizare la persoanele cu vîrsta cuprinsă între 15-24 ani.

Obiectivul 3: Promovarea egalității genurilor și acordare de drepturi egale femeilor.

Factori principali.

În Asia de Sud, în 1990, la 100 de baieți înscriși la școala primară reveneau numai 74 de fete. La sfîrșitul anului 2012 numărul fetelor și băieților s-a egalat.

În Africa sub-Sahariană, Oceania și Asia de Vest, fetele continua să întîlnească dificultăți în înscrierea la școlile primare și cele secundare.

În Africa de Nord, femeile dețin mai puțin de unul din cinci locuri de muncă plătite, în afara sectorului agricol.

În prezent în 46 de țări, proporția femeilor care sunt membre ai cel puțin o cameră a parlamentelor naționale, este de 30%.[8, pag.]

Sarcinele acesui obiectiv sunt concentrate asupra eliminării inegalitățiilor dintre genuri în ciclurile de educație primară și secundară până în 2005, și până în anul 2015 în toate nivelele de învățămînt.

Unul din factori care a dus la aprobarea acestui obiectiv a fost angajarea nesigură și rău plătită a femeilor în cîmpul muncii în comparație cu cea a bărbaților. Din timpuri femeile sunt cele mai discriminate în ceea ce privește angajarea lor în cîmpul muncii, dar cu timpul datele sau îmbunătățit, dar totuși există diferența aceasta dintre genuri.

Inegalitate dintre genuri a avut adeseori o influență negativă în ceea ce privește învățămîntul, 3/5 din cei 120 de milioane de copii ce nu frecventau școala erau fete și 2/3 din cele 876 milioane de persoane analfabete din lume erau femei.[human develpement Report 2003]

În ianuarie 2014 femeile ocupau 21,8% din numărul total de locuri în parlament față de anul 2013 care arată că doar 20,3% . De aici rezultă că, numărul femeilor ce dețin măcar un loc în parlament este în creștere. La sfîrșitul anului 2013, femeile nu au fost prezente numai în 5 parlamente din lume (Anexa 6).

Sarcina 4: Asigurarea egalitățiilor genurilor, acordare de drepturi și posibilități femeilor.

Indicatorul 9. Raportul dintre femei/bărbați în învățămîntul primar, secundar și terțiar.

Indicatorul 10. Raportul dintre femeile analfabete/bărbați între 15-24 ani.

Indicatorul 11. Ponderea femeilor în ocuparea forței de muncă a salariilor în sectorul non-agricol.

Indicatorul 12. Cota mandatelor deținute de femei în parlamentul național.

Obiectivul 4: Reducerea mortalității copiilor.

Principalii factori:

Din 1990, rata mortalității infantile a scăzut cu aproape jumătate. În 2012, a murit cu 6 mln. de copii mai puțin decît în 1990.

În perioada 2005-2012 rata mortalității în rîndul copiilor sub vîrsta de cinci ani, a ascăzut în fiecare an mai mult de 3 ori mai rapid decît în perioada 1990-1995.

În toată lumea, 4 din 5 decese în rîndul copiilor sub vîrsta de 5 ani încă sunt în Africa sub-Sahariană și Asia de Sud.

În perioada 2000-2012 vaccinarea impotriva rubeolei, a ajutat la prevenirea aproximativ a 14 mln. de decese. [8, pag]

Din anul 1990 până în 2012 numărul copiilor care mor până la vîrsta de cinci ani a scăzut de la 90 până la 48 cazuri la 1000 vii născuți (Anexa 7).

Cele mai întîlnite cauze care provoacă moartea infantilă sunt: pneumonia, malarie, accidentele rutiere, alimentația proastă, lipsa unui personal medical, înec, condițiile de trai, etc.

Toate aceste cauze pot fi prevenite foarte ușor prin: vaccinarea tuturor copiilor, asigurarea cu un personal medical bine calificat.

Sarcina 5: Reducerea mortalității copiilor cu 2/3, între anii 1990-2015

Indicatorul 13. Rata mortalității copiilor până la vîrsta de 5 ani.

Indicatorul 14. Rata mortalității infantile.

Indicatorul 15. Ponderea copiilor de 2 ani veccinați împotriva rujeolei.

Obiectivul 5: Îmbunătățirea sănătății materne.

Principalii factori:

Aproape 300000 de femei din întreaga lume au murit în 2013,din motive legate de sarcină și naștere.

În perioada 1990-2012 în regiunile în curs de dezvoltare, proporșia nașterilor asistate de personala medical calificat a crescut de la 56% până la 68%.

În 2012, 40 de mln. de nașteri în regiunile în curs de dezvoltare au avut loc fără participarea personalului medical calificat, iar peste 32 mln. din acest număr au avut loc în mediul rural.

În 2012, peste 52% din femeile gravide au primit cel puțin 4 consultații medicale prenatale în perioada sarcinii, comparativ cu anul 1990, această cifră a crescut cu 37%.[8, pag]

Mortalitatea maternăa scăzut cu aproape jumătate din anul 199. La nivel global, raportul a scăzut de la 380 de decese materne la 100000 de născuți vii în 1990, la 210 în 2013. Conform datelor, în anul 2013, 289 mii de femei au murit în timpul sarcinilor, nașterilor sau în timp de 42 zile după întreruperea sarcinii, din mai multe cauze (Anexa 8).

Din cauza complicațiilor apărute în timpul nașterilor, mor zilnic aproximativ 1400 de femei, majoritatea din ele snt din țările în curs de dezvoltare. Din aceste date rezultă că o cauză principală este lipsa unui personal medical calificat. Existența personalului medical calificat este cheia principală în ceea ce privește reducerea ratei mortalității materne.

Accesul la metodele de contracepție în familiiele sărace din Africa sub-Sahariană, America Latină și Caraibe, rămîne a fi limitat.

Conform unor pronosticuri a unor experienți în domeniul dezvoltării, până la finele anului 2015, cel puțin 90% din nașteri urmează a fi asistate de personal sanitar calificat.

Sarcina 6: Reducerea cu ¾ a ratei mortalității materne, în perioada 1990-2015.

Indicatorul 16. Rata mortalității materne (RMM).

Indicatorul 17. Rata nașterilor asistate de personal medical calificat.

Obiectivul 6: Lupta împotriva HIV/SIDA, malariei, și a altor boli.

Principalii factori:

În anul 2011, numărul copiilor, pîna la 15 ani, infectați cu virusul HIV a fost cu 230 mii mai puțin decît în 2001.

La sfîrșitul anului 2011, terapia antiretrovirala pentru lecuirea virusului HIV, a fost acoperite 8 milioane de oameni

Din anul 2000, au fost prevenite 101 milioane de decese cauzate de malarie.

În perioada 1995-2011, cu ajutorul tratamentului tuberculozei au fost salvate 20 milioane de vieți. [8, pag]

Din cauza virusului HIV/SIDA aproape 18 milioane de copii și-au pierdut unul sau chiar ambii părinți. Numărul cazurilor de decese din cauza infecției HIV a scăzut de la 0,10 în 2001, până la 0,06 în anul 2012 (Anexa 9).

Multe persoane încă rămîn a fi supuși riscului infectării cu virusul HIV, deoarece nu sunt bine informați despre cauzele, metodele de transmitere, etc. Malaria este o boală infecțioasă, larg răspîndită în regiunile tropicale și subtropicale, care se transmite de femela țînțarului anofel. [Dex]

Malaria ucide un copil în lume la fiecare 30 secunde. Între 300 și 500 milioane persoane snt infectate anual din cauza malariei, iar anual mor între 1-3 milioane, majoritatea fiind copii din Africa Sub-Sahariană. Pentru prevenirea acestei infecțiuni au fost descoperite plasele tratate cu pesticid împotriva țînțarilor, iar numărul acestora a crescut la nivel mondial, de la 30 milioane, în 2004, la 95 milioane în 2007.

Sarcina 7: Lupta contra virusului HIV/SIDA, malariei și a altor boli.

Indicatorul 18. HIV în rîndul femeilor gravide cu vîrsta cuprinsă între 15-24 ani.

Indicatorul 19. Rata de utilizarea a prezervativului și a prevalenței contraceptivelor.

Indicatorul 20. Numărul copiilor rămași orfani, din cauza HIV/SIDA.

Sarcina 8: Stoparea către anul 2015 a răspîndirii și începerii procesului de reducere a malariei și a altor boli.

Indicatorul 21. Incidența și rata mortalității provocate de malarie.

Indicatorul 22. Ponderea populație din zonele cu risc de infectare de malarie, care utilizează măsuri eficiente de prevenirea și tratarea ei.

Indicatorul 23. Incidența și rata mortalității din cauza tuberculozei.

Indicatorul 24. Rata cazurilor de tuberculoză depistate și tratate în cadrul programului DOTS (curs de tratament de scurtă durată sub supravegherea medicului).

Obiectivul 7: Asigurarea durabilității mediului.

Factorii principali:

Începînd cu anul 1990, emisiile globale cu dioxid de carbon (CO2), au crescut cu mai mult de 46%.

În ciuda creșterii zonelor protejate, multe specii rămîn a fi pe cale de dispariție.

Aproape o treime din rezervele de pește marine suferă din cauza exploatării.

Din 1990, peste 2,1 miliarde persoane au primit acces la surse îmbunătățite de apă, și aproximativ 1,9 miliarde oameni-pentru salubrizarea îmbunătățită. [8, pag]

În perioada 2000-2013 în lume anual au fost defrișate aproximativ 13 milioane hectare de păduri, care duce la dispariția a mai multor specii de animale și plante. Lipsa pădurilor duce de cele mai multe ori la poluarea mediului ambiant, la alunecări de teren, la schimbarea climei, ș.a.

Aproximativ 80 la suta de oameni din țările în curs de dezvoltare au în prezent acces la surse îmbunătățite de apă. Cu toate acestea, aproximativ 1 miliard de oameni încă nu au acces la apă potabilă, și 2,4 milioane oamemeni nu au acces la condiții sanitare.

Din cauza condițiilor nefavorabile, duce la aceea ca oamenii să traiască încă în mahalale. Conform datelor 863 milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare încă mai trăiesc în mahalale.

În 1997, în atmosfera din lumea toată au fost aruncate 23,8 miliarde tone dioxid de carbon (CO2), aproape toate aceste emisii au fost din țările cu venituri mari. Emisiile de CO2 în perioada anilor 2000-2011 a constituit 35%, adică cu 25 % mai mult față de perioada anilor 1990-2000 (Anexa 10).

Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră duce la încălzirea globală, ceea ce ar putea duce la topirea ghețarilor de la poli, în urma cărora va crește nivelul apelor mărilor care duc la inundații.

Pentru ca aceste catastrofe să fie evitate pe glob, au fost adoptați următorii indicatori.

Sarcina 9: Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile și programele țării și reducerea pierderilor resurselor ecologice.

Indicatorul 25. Rata suprafețelor de teren acoperite de păduri.

Indicatorul 26. Rata ariilor protejate, pentru conservarea diversității biologice.

Indicatorul 27. PIB ce revine la un kg de combustibil utilizat.

Indicatorul 28. Emisiile de dioxid de carbon (per cap de locuitor).

Indicatorul 29. Ponderea populație care utilizează combustibili solizi (OMS).

Sarcina 10: Reducerea în jumătate numărul persoanelor fară acces permanrnt la apă potabilă.

Indicatorul 30. Rata persoanelor cu acces durabil la surse sigure de apă.

Sarcina 11: Reducerea către 2015 în jumătate a numărul persoanelor care sunt fără acces la sisteme de canalizare și solubrizare îmbunătățite.

Indicatorul 31. Rata populației cu acces la sisteme de canalizare și salubrizare îmbunătățite.

Indicatorul 32. Rata populației cu dreptul de a deține un loc de trai.

Obiectivul 8: Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare.

Principalii factori:

Volumul asistenței oficiale pentru dezvoltare în anul 2012 s-au ridicat la 126 miliarde dolari.

83% din exporturile din țările mai puțin dezvoltate în țările dezvoltate sun fără taxă.

Pentru acoperirea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare, se folosesc doar 3 % din veniturile lor din export.

În țările în curs de dezvoltare, internetul în folosește 31% din populație, iar în cele dezvoltate 77%.[8, pag]

Acest obiectiv are la bază crearea unui parteneriat global între țările dezvoltate și cele slab dezvoltate. Statele dezvoltate își iau angajamentul de a oferi celor slab dezvoltate o asistență mai mare, adică a scuti din datorii, de a le permite să aibă un acces mai lag la piețe, tehnologii și medicamente. Iar pentru ca să aibă acces la toate aceste, țările slab dezvoltate trebuie să realizeze reforme și politici sănătoase pentru atingerea primelor 7 Obiective ale Mileniului.

În anul 2013, volumul ajutorului oficial a crescut cu 6,1%, față de 2012 (Anexa 11). În perioada anilor 2011-2012, din numărul total de ajutoare împărțite pe sectoare, aproximativ 98,8 miliarde $, dintre care 23,5 miliarde $ au fost alocați pentru atingerea obiectivelor de promovarea a inegalităților dintre genuri și de acordare a drepturilor și posibilități femeilor.

În ciuda progreselor înregistrate, multe state încă rămîn afectate de sărăcie. Ele sunt sărace din cauza dezavantejelor subvențiilor agricole importante, și a taxelor ridicate practicate de țările dezvoltate.

Sarcina 12: Dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial nediscriminatoriu și sistemul financiar bazat pe o bună guvernare, dezvoltare, și reducerea sărăciei atît la nivel național cît și cel intenațional.

Sarcina 13: Adresa nevoilor speciale ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, ce include tarife și cote de acces liber pe piață, programe de asistență umanitară pentru statele cu datorie externă foarte mare și chiar anularea acestor datorii, și o asistență oficială pentru dezvoltare mai generoasă destinată reducerii sărăciei.

Sarcina 14: Adresa nevoilor speciale ale țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statelor insulare mici în curs de dezvoltare.

Sarcina 15: Restructurarea și abordarea problemelor generale legate de datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare prin măsuri naționale și internaționale, cu scopul de a face datoria durabilă pe termen lung.

Asistență Oficială pentru Dezvoltare (ODA):

Indicatorul 33. Asistența netă, totală și destinată țărilor cel mai puțin dezvoltate, ca procent din venitul intern brut al țărilor donatoare din zona OECD/DAC (Organizația pentru Cooperare Ecnomică și Dezvoltaree).

Indicatorul 34. Proporția dintre ODA sectorială bilaterală a donatorilor din zona OECD/DAC și serviciile sociale de bază(educație, asistență medicală, apă potabilă și canalizare, nutriție).

Indicatorul 35. Rata asistenței oficiale bilaterale pentru dezvoltare de la donatorii din zona OECD/DAC ce nu este utilizată.

Indicatorul 36. ODA accesată de țările fără ieșire la mare, ca parte din veniturile lor naționale.

Indicatorul 37. ODA accesată de insulele mici ca parte din venitul național al acestora.

Acces la piețe:

Indicatorul 38. Rata din totalul importurilor pentru țările dezvoltate, din țările în curs de dezvoltare și cel mai puțin dezvoltate, scutite de taxe.

Indicatorul 39. Tarifele medii impuse de țările dezvoltate pe produsele agricole, textile și de îmbrăcăminte din țările în curs de dezvoltare.

Indicatorul 40. Estimarea sprijinului agricol pentru țările OCDE ca procent din PIB-ul lor.

Indicatorul 41. Procentul de ODA alocat pentru întărirea capacităților comerciale.

Reducerea datoriilor externe:

Indicatorul 42. Numărul total de țări care au decis nivelul reducerii datoriei externe și numărul statelor care au șters datoria externă.

Indicatorul 43. Reducerea datoriilor externe și evaluarea mijlocul parcursului.

Indicatorul 44. Serviciul datoriei ca procent din exporturile de bunuri și servicii.

Sarcina 16: În cooperare cu țările în curs de dezvoltare, să dezvlte și să implimenteze strategii pentru o muncă decentă și productivă pentru tineret.

Indicatorul 45. Rata șomajului tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 15-24 ani.

Sarcina 17: În cooperare cu companiile farmaceutice, de a oferi acces la medicamentele esențiale la prețuri accesibile în țările în curs de dezvoltare.

Indicatorul 46. Ponderea populației cu acces la medicamentele esențiale la prețuri accesibile în mod durabil.

Sarcina 18: În cooperare cu sectorul privat, de a face disponibile beneficiile noilor tehnologii, în special informații și comunicații tehnologice.

Indicatorul 47. Linii telefonice fixe și abonați la rețelele celulare la 100 locuitori.

Indicatorul 48. Calculatoare personale de utilizare la 100 de locuitori și utilizatori Internet la 100 de locuitori.

Acestea sunt obiectivele care trebuie realizate pe plan internațional, însă fiecare stat le-au adaptat conform situației din țară. Realizarea fiecărui din aceste 8 ODM, țin de strategiile adoptate de Guvernele țărilor, și de atărnarea societății. În capitolul II, vom face o analiză mai detaliată, a unora obiective principalela nivel internațional

Capitolul II. Realizările ODM pe plan mondial.

2.1 Contribuția Uniunii Europene la ODM.

Eradicarea sărăciei extreme și a foametei.

UE este cel mai mare donator din lume, privind securitatea alimentară și dezvoltarea agricolă, oferind 1 miliard EUR pentru securitatea alimentară în fiecare an. Numai în anul 2012, 1,6 miliarde EUR au fost puse la dispoziția îmbunătățirii dezvoltării agricole durabile. Sprijinul oferit de UE are ca scop, combaterea malnutriției, creșterea disponibilității produselor alimentare și îmbunătățirea accesului la hrană pentru persoanele expuse riscului de foame.

Exemplu de proiecte:

Proiectul din Somalia.

În Puntland, Somalia, unde până la 20% din populație suferă de malnutriție, ca urmare a degradării terenurilor și a accesului redus de hrană, UE finanțează un program care urmărește să ajute 1,5 milioane de persoane să iasă din sărăcie, prin îmbunătățirea zonelor de pășunat și prin ajutorul acordat comunităților în vederea unei mai bune gestionări a resurselor naturale.

Securitatea alimentară și recuperarea traiului în statul regional Etiopia.

Este un proiect care are ca scop principal, ajutrul familiilor vulnerabile rurale, care se ocupă cu terenuri degradate, precm și o lipsă de servicii de bază și a infrastructurii. În acest caz au fost puse în aplicare o serie de programe de ajutoare, reabilitare și dezvoltare.

Programul UE pentru combaterea sărăciei în Mitropolitan Lima (PROPOLI).

Proiectul care operează în Lima, își propune să contribuie la integrarea socială și economică, a familiilor cu venituri mai mici.

Accesul universal la educația primară.

Cu ocazia conferinției Parteneriatului global pentru educație (PGE), care a avut loc în iunie 2014, UE a anunțat că va acorda o nouă finanțare, în valoare de 375 milioane EUR, pentru educația din țările în curs de dezvltare, pe o perioadă de 7 ani. Conferința organizată pentru realimentarea fondurilor a reușit să convingă țările partenere, să majoreze fondurile interne pentru sistemele de învățămînt, iar donatorii internaționali au fost cnvinși să își mărească angajamentele.UE sprijină educația primară universală, atît ca donator principal la inițiativa internațională ”Educație pentru toți”, dar de asemenea prin politica sa de dezvoltare care susține:

Politica de educație în 140 de țări în curs de dezvoltare;

Acces gratuit și obligatoriu în învățămîntul primar;

Dreptul la educație pentru fete și populațiile cele mai vulnerabile;

Îmbunătățirea calității educației;

Principalele rezultate obținute în materie de educație datorită ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE începînd cu 2004:

În învățămîntul primar au fost înscriși 13,7 milioane de elevi noi;

Au fost formate 1,2 milioane de cadre didactice din învățămîntul primar;

7,7 milioane de persoane au beneficiat de educație și formare tehnică profesională;

S-au construit/renovat 37000 de școli;

În învățămîntul secundar au fost înscrise 300000 de elevi noi;

Exemple de proiecte:

Asigurarea educației elimentare, în India

Guvernul indian dorește să realizeze o educație elementară universală de calitate satisfăcătoare până în 2010. Creșterea numărului de copii care frecventează școala, reducerea diferenței de gen și îmbunătățirea calității educației, sunt principalii factori pentru acest proiect.

Programul de îmbunătățire a educației (EEP), în Egipt

Înscrierea scăzută a fetelor, performanțele elevilor scăzute și lipsa de resurse umane și financiare, sunt niște probleme pentru anumite regiuni din Egipt. Finanțarea UE pentru guvernul egiptean, are ca scop contribuirea la atingerea obiectivului de învățămînt primar universal pentru toți.

Cazul Nepalului

Educația a fost una dintre componentele esențiale ale asistenței financiare acordate de UE Nepalului în ultimii ani. Datorită sprijinului primit din partea UE, se estimează că numărul copiilor neșcolarizați a scăzut de la 800000 la 445000, în timp ce înscriile în învățămîntul secundar sunt, de asemenea, în creștere.

Promovarea egalității între genuri și afirmarea femeilor.

Abilitarea femeilor poate reduce semnificativ sărăcia pin creșterea de producție, în creșterea veniturilor populației, și îmbunătățirea sănătății copiilor și nivelului de educație. Cu toate acestea femeile continuă să se confrunte cu discriminarea. Poziția lor în cercurile economice, culturale și tradiționale este adesea slabe și libertatea lor limitate: ele au mai puține drepturi de proprietate decît bărbații și sunt adesea excluse de la luarea deciziilor. Programele UE sprijină participarea politică a femeilor, de exemplu: facilitarea contribuției lor la procesul păcii și consolidarea statală. De asemenea, UE lucreză pentru a îmbunătăți statutul lor economic și social, prin promovarea drepturilor egale pentru femei și bărbați, de exemplu: moștenirea și drepturile de proprietate.

UE continuie să acorde o atenție deosebită accesului pentru fete, așa cum a făcut în ultimii zece ani, ajutînd 300000 de elevi de sex femenin să se înscrie în învățămîntul secundar. În plus, aproape 13000 de femei studente din învățămîntul superior, au luat parte la schemele de mobilitate ale UE, cum ar fi Erasmus Mundus.

Exemple de proiecte:

Copii în programul de risc, în Egipt.

Proiectul finanțat de UE are ca scop îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor defavorizați din Egipt prin construirea prin cnstituirea unor șcli feminine prietenoase, reducînd practica mutilării genitale ale femeilor și a îmbunătății capacităților ONG-urilor care lucrează cu copii.

Femeile împotriva violului, Botswana. „Tăcerea este violență”.

Acest proiect oferă sprijin pentru toate femeile care sunt exploatate sexual și a altor forme de violență. Consilierea formeză coloana vertebrală a activității lor. Acestea oferă, de asemenea, sprijin legal, reabilitarea autorii și sensibilizarea prin educație.

Reducerea mortalității infantile.

În 2011, 57 din 1000 de copii au murit înainte de a atinge vîrsta de 5 ani, o semnificativă îmbunătățire de la nivelul anului 1990 (97 la 1000 copiii), dar totuși insuficient pentru a atinge reducerea cu 2/3 până în 2015 preconizate de ODM. Mortalitatea afecteză cel mai mult copii din zonele rurale și cei născuți în sărăcie. În acest sens, UE face investiții mari pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare și să consolideze sistemele de sănătate, dezvolatarea accesului universal la asistanța medicală, și de instrui personalul calificat.

Aproximativ în fiecare an, decedează 1,5 milioane de copii care sunt efectați de unele boli, care la rîndul lor pot fi prevenite printr-o simplă vaccinare. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care UE va acorda, pentru perioada 2014-2020, fonduri în valoare de 25 de milioane EUR pe an, față de 10 milioane care erau acordați în anii anteriori.Jumătate de miliard de copii au fost vaccinați începînd cu anul 2000 și au fost salvate circa 6 milioane de vieți.

Exemplu de proiect:

Îmbunătățirea serviciilor medicale , în Uzbekistan

În Uzbekistan rata mortalității infantile în anul 2006 a fost de 57 de decese la 1000 de nou-născuți. UE afinanțează acest proiect cu 305 milioane EUR, și are ca scop reducerea acestui număr de decese prin îmbunătățirea instituțiilor medicale și pregătirea de personal.

UNICEF alături de UE colaborează cu guvernul pentru a ajuta spitalele și personalul din domeniul sănătății din Uzbekistan, pentru ca acestea la rîndul lor să ajungă la standartele internaționale.

Îmbunătățirea sănătății materne.

UE lucrează la sănătatea mamelor în două moduri: în primul rînd, prin sprijinirea guvernelor să elaboreze și să pună în aplicare politici și strateii naționale de sănătate. De exemplu: ajută guvernele să consolideze sistemele lor de sănătate, astfel încît acestea să poată asigura accesul universal la sănătatea reproducerii.

În al doilea rînd, UE cooperează cu alți jucători- de la organizațiile societății civile non-guvernamentele și a altor agenții de ONU, cum ar fondul ONU pentru populație(UNFPA)- pentru pleadarea unei abordări bazate pe drepturi la sănătatea reproducerii materne, astfel încît femeile și fetele pot face alegeri în cunoștință de cauză.

Consiliul ajută țările în curs de dezvoltare să pună în aplicare politica lor de sănătate, prin oferirea sprijinului pentru a crește procentul de livrări asistate de personal sanitar și finanțează acțiunile privind sănătatea sexuală și a reproducerii, peste tot în lume.

Exemple de proiecte:

Inițiativa pentru sănătatea reproducerii pentru tineret în Sri Lanka.

Proiectul dat nu a fost doar un eveniment de informații cu privire la HIV. Au participat peste o mie de persoane, el a încurajat comportamentul reproductiv/ sexual responsabil și a fost proiectat pentru a promova viața de familie sănătoasă.

Asistanța de urgență pentru mamele din Afganistan

Sărăcia, lipsa infrastructurii și lipsa de moașe fac ca rata mortalității din această țară să fie una ditre cele mai ridicate. Peste 1,6% de femei mor în timpul sarcinii sau la naștere. Astfel UE a contribuit cu 7,7 milioane de EUR, în perioada anilor 2005-2007, la Pachetul Servicii Medicale de Bază (PSMB) în prvincia Nangarhar. Axîndu-se în special pe sănătatea femeilor și a copiilor, PSMB ajunge la 1,2 milioane de persoane. Acest program a ajutat la crearea și realizarea unui program pilot de pregătire a moașelor și a crearea a 324 de locuri de muncă în sănătate.

Combaterea HIV/SIDA, Malariei și a altor boli.

La nivel mondial numărul infecților cu HIV sunt în scădere și tratamentul devine tot mai disponibil în fiece țară în curs de dezvoltare. Conform strategie de cooperare în domeniul sănătății, UE îsi propune să contribuie la consolidarea sistemelor naționale de sănătate într-un mod cuprinzător, astfel ca fiece familie vulnerabilă să aibă acces la serviciile de bază, care sunt afectați de boli, cum ar fi HIV, malarie, și a tuberculozei. Comisia oferă surse financiare substanțiale pentru combaterea acestor boli prin intermediul programelor de țară, prin intermediul Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei și Malariei, precum și prin intermediul programelor de cercetare, cum ar fi studiile clinice din țările în curs de dezvoltare.

În martie 2013 țările din Africa de Vest, au fost și sunt încă afectate de cea mai mare epidemie înregistrată vreodată, Ebola. Țările afectate, susținute de comunitatea internațioanală, se luptă împreună cu organizațiile umanitare pentru a controla propagarea acestei boli, având însă de rezolvat probleme majore legate de unele complicații a aceste crize din martie 2014, Comisia a contribuit, până în prezent, cu peste 434 milioane EUR sub formă de ajutoare directe destinate țărilor afectate și cercetării medicale, contribuția UE ridicîndu-se, astfel, la peste 1,2 miliarde EUR.

Exemple de proiecte:

Conștientizarea HIV în Malawi și Mozambic.

Coridoarele comerciale Nacala și Maputo care leagă Mozambic de Malawi sunt zone cu rate crescute ale infecției virusului HIV. Un proiect finanțat de Comisia Europeană a înființat rețele de sprijin care să ofere servicii de testare, consiliere și îngrijire. Tot prin acest proiect au fost pregătite organizații locale pentru reducerea stigmatului HIV și răspîndirea mesajului în rîndul tinerilor. ” Înainte de proiect, tinerilor le era rușine să ceară prezervative-acum vin și le cer”, a spus un educator. În urma acestiu proiect au apărut zece grupuri de sprijin, iar rata infecțiilor transmise pe cale sexuală s-a înjumătățit în rîndul tinerilor din zona Ribaue (Mozambic).

Planul de acțiune al UE împotriva HIV, din Benghazi (Libia)

Sprijin medical și de îngrijire pentru copii/adulți infectați cu HIV din Benghazi.

În 1998, 453 de persoane, majoritatea copii, contractat HIV/SIDA de la Spitalul de Copii din Benghazi. De atunci au decedat 53 de persoane. Agigurarea îngrijirii medicale corespunzătoare pentru copii infectați cu HIV și sprijinirea unui program național de SIDA sunt esențiale acestui proiect.

Asigurarea durabilității mediului

Peste 70 % dintre comunitățile cele mai sărace trăiesc în zonele rurale și depind în mod direct de serviciile ecosistemice pentru a-și asigura subzistența. Tranziția către sisteme bazate pe economia ecologică și favorabilă incluziunii oferă noi posibilități de a realiza o creștere economică durabilă, din punctul de vedere al mediului și, în același timp, favorabilă incluziunii. Comisia consideră că este esențial să ia măsuri astfel încît cel puțin 20% din bugetul UE să fie consacrat sprijinirii dezvoltării caracterizate printr-un nivel redus de emisii de dioxid de carbon și prin rezistență la schimbările climatice, și încearcă să aplice acest principiu și în activitățile sale de cooperare pentru dezvoltare.

În 2014, cu ocazia Zilei Internaționale pentru Diversitatea Biologică, Comisia a lansat inițiativa emblematică a UE intitulată ”Biodiversitate pentru viață”, care are drept obiective protecția ecosistemelor, combaterea criminalității îndreptate împotriva speciilor sălbatice și dezvoltarea econimiilor ecologice, dispunînd de un buget de aproximativ 800 milioane EUR pentru perioada 2014-2020.

Inițiativa vine în completarea eforturilor depuse de UE pentru a promova gestionarea durabilă a pădurilor și a combate exploatarea forestieră ilegală conform Planului referitor la aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul ferestier și al inițiativei ONU intitulate ”Reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor”. Începînd cu anul 2004, asistența acordată de UE a ajutat la conectarea a 70,2 milioane oameni la apă potabilă și 24,5 milioane pentru instalații sanitare.

Exemple de proiecte:

Gola Rainforest: proiect pentru realizarea zonelor protejate durabile în Sierra Leone.

Acesta este singurul program major de conservare activă în curs de desfășurare în Sierra Leone, și, până la sfîrșitul proiectului, toate pădurile și rezervele din Goala, vor fi transformate într-un parc național.

Accesul la apă în Uganda.

Orașul Uganda avea un sistem de aprovizionare cu apă datînd din 1925. Femeile și copiii trebuia să parcurgă distanțe lungi pentru a lua apă curată, iar igiena era precară. În 2001, a fost lansat Proiectul Apă și Salubritateîn Orașele din Vestul Mijlociu, finanțat de UE. Pînp în 2007, 25000 de oameni din trei orașe, printre care și Mubende, aveau acces la apă.

Protejarea stepelor din Eurasia.

Stepa este unul dintre cele mai rare ecosisteme din Europa, însă durabilitatea sa este amenințată. Împreună cu autoritățile din Ucraina, Moldova, Rusia, UE face eforturi de a proteja stepa. Au fost înființate ferme pilot pentru a demonstra profibilitatea protecției mediului și a agriculturii durabile din punct de vedere ecologic. Un milion de hectare de pămînt au fost desemnate drept zonă de conservare. Întrucît 200 de sate de stepă sunt abandonate în fiecare an numai în Ucraina, Comisia sprijină, de asemenea, ecoturismul și antreprenoriatul local.

Legea domeniului ferestier și Proiectul Trade Support (FLEGT), Indonezia.

Proiectul susține punerea în aplicare a planului de acțiune FLEGT în Indonezia. Obiectivul general este de a promova rolul pădurilor în dezvoltarea durabilă și echitabilă a Indoneziei. Domeniile prioritare sunt la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale. Comisia este unul dintre cei mai mari donatori din sectorul de transport din lumea întreagă, în special în țările Africa, Caraibe și Pacific (ACP). Din 2004, donațiile UE au contribuit la construirea și reabilitarea a peste 7.200 km de drum, au dus la întreținerea a peste 29.000 km de drum și au îmbunătățit capacitățile de management al drumurilor naționale, rezultînd în costuri reduse pentru transport și o mai bună mobilitate pentru milioane de oameni.

Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.

Comisia Europeană promovează ajutoare de calitate și concentrate pe trei niveluri: ca donator individual, la nivelul UE, prin armonizarea abordărilor cu statele membre și, la nivel internațional, prin participarea în Organizația pentru Coperare și Dezvoltare Econmică. Continuînd să sporească transparența și predictibilitatea ajutoarelor, UE tinde să sporească și mai mult eficacitatea și să reducă povara administrativă asupra țărilor în curs de dezvoltare.

Exemple de proiecte:

Ajutor pentru comerț (ApC).

Ajutorul pentru comerț ( ApC ) ajută la construirea capacităților de producție și se consolidează capacitatea unei țări de a tranzacționa pe piețele interne, regionale și internaționale, generînd venituri pentru a susține dezvoltarea. UE și statele membre sunt pe deplin angajate la agenda ApC. Acțiunile UE de îmbunătățire a accesului pe piață al țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin acțiunea ”Totul în afară de arme”, garantează că țările cele mai puțin dezvoltate (LDC) pot exporta orice prduse (cu excepția armelor) în UE, fără tarife sau cote.

În prezent UE importă cel mai mult de la LDC decît SUA, Canada, Japonia și China la un loc, cu excepția combustibililor.Statele membre și UE, sunt pe departe cei mai mari furnizori de astfel de ajutor, oferind 32% din ApC, fluxurile globale în 2011 (9,5 miliarde EUR).

Nici o dezvoltare fără securitate și democrație.

Creat în 2004, pentru pace în Africa (FPA) este sursa principală de finanțare a ordinei de zi apăcii și de securitate a Uniunii Africane. Finanțat de UE (alocat peste 1,1 miliarde EUR până în prezent ), FPA are ca scop îmbunătățirea dialogului și consolidarea capacităților instituțiilor cu privire la pace și securitate, precum și la furnizarea unei surse fiabile de finanțare pentru operașiunile de sprijinire a păcii conduse de africani. FPA a sprijinit, în perioada 2009-2011, Misiunea Uniunii Africane în Somalia și Misiunea pentru Consolidarea Păcii în Republica Centrafricană,pentru aceasta au fost alocat pentu FPA un toatal de 300 milioanede EUR.

Cu sprijinul UE, 24000 de mențineri a păcii sunt în prezent utilizate în operațiuni de pace conduse de africani, 250 de personale de pace și securitate lucreză în instituții de pace și arhitectură.

UE este un lider global în asistența electorală , cheltuind aproximativ 140 milioane de EUR pe an. Începînd cu 2010, Comisia a sprijinit 50 de programe de asistență electorală la nivel mondial, iar din 2004 au fost trimise 69 de misiuni de observare electorală, a 49 de țări.

Acordul Arabo-mediterian de liber schimb.

Cu sprijinul financiar și tehnic al UE, proiectul are ca scop crearea unei zone de liber schimb între Egipt, Iordania, Tunisia și Maroc și promovarea integrării economice în această zonă cu o piață europeană.

Facilitarea reformelor economice din Vietnam

În 2010 Vietnam va cîștiga statutul devenituri medii. Cu toate acestea, țara trebuie să supună reforme pentru a proteja noua poziție, deoarece mai multe dintre sistemele sale sunt încă proiectate pentru condițiile socio-economice din anii 1990.

Construirea autostrăzii principale Peru-Ecuador.

După semnarea acordului de pace în 1998, Ecuador și Peru au început să lucreze la integrarea economică. Planul de dezvoltare bi – național include construirea a cinci autostrăzi. Între 2005 – 2009, UE a contribuit cu 51 milioane de EUR pentru a ajuta la construirea Axei de drum nr.1, cea mai importantă legătură terestră între cele două țări, parte a Autostrăzii Panamericane. Beneficiile noului drum sunt resimțite de 4 milioane de locuitori din regiunea frontieră.

În 2012 EU a dedicat o sumă aproximativ de 13,8 mln EUR pentru ajutorul extern, iar bugetul UE fără ajutorul extern a constituit 134,630 miln EUR.

Aceasta este una dintre dovada angajamentului în ceea ce privește realizarea ODM și a altor obiective de dezvoltare împreună cu partenerii săi de pe întregul glob. Principalii benefeciari sunt țările cu veniturile cele mai scăzute și cele mai puțin dezvolate.

2.2 Eradicarea sărăciei și crearea unui parteneriat global.

În perioada 1990-2001 să reducă în jumătate proporția populației care trăiește cu mai puțin de 1 dolar pe zi.

În lume au fost înregistrate progrese semnificative în reducerea sărăciei extreme. În 1990, aproape jumătate din populație din regiunile de dezvoltare, au trăit cu mai puțin de 1,25 dolari SUA pe zi (Anexa 1). Până în 2010, acest procent a scăzut până la 22%, ceea ce înseamnă că ținta stabilită în ODM – reducerea în jumătate a numărului de persoane, care trăiesc în condiții de sărăcie extremă – în lume a fost rezolvată cu 5 ani înainte de termenul limită anul 2015. Între timp, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut de la 1,9 miliarde oameni în 1990 până la 1,2 miliarde oameni în 2010.

Diagrama 2.2.1

Primele 5 țări cu cele mai multe persoane, care locuiesc în sărăcie extremă, anul 2010 (%).

Sursa: The Millennium Development Goals Report 2014

În ciuda realizărilor obiectivelor înregistrate la nivel global, progresele nu au fost peste tot egale. În Asia de Est, Asia de Sud-Est, America Latină și Caraibe, Caucaz și Asia Centrală, sarcina de reducere la jumătate a sărăciei extreme a fost deja rezolvată, dar în țările din Africa la sud de Sahara și Asia de Sud sunt încă în urmă. Conform preveziunilor Băncii Mondiale, realizarea acestui obiectiv în țările africane din sudul Saharei la sfărșitul anului 2015, este puțin probabil.

Marea majoritate a persoanelor care trăiesc cu mai puțin de 1,25 dolari pe zi, se referă la două regiuni: Asia de Sud și Africa sub-Sahariană. În 2010, 1/3 din cele 1,2 miliarde perosane (numărul total de oameni extrem de săraci), trăiau numai în India ( Diagrama 2.2.1 ).

În ciuda progreselor semnificative în reducerea sărăciei pe locul doi se află China, unde locuiau aproximativ 13 % din numărul de persoane care se află în sărăcie extremă din lume. China a fost urmată de Nigeria (8,9%), Bangladesh (5,3%) și Republica Democrată Congo (4,6%). În 2010, aceste țări au reprezentat aproape 2/3 din oameni care trăiesc în sărăcie extremă.

În plus față de aceste țări foarte populate, cu un număr mare de oameni, care trăiesc în sărăcie extremă, un nivel ridicat de sărăcie este adesea văzut în țările mici, fragile și afectate de conflicte. Cu toate acestea, ancheta regulată și calitativ al gospodăriilor, care ar monitoriza nivelurile de venit sau consum în aceste țări nu sunt adesea efectuate, împiedicînd eforturile de a dezvolta și să pună în aplicare politice și programe adecvate, menite pentru a reduce activ sărăcia.

Obținerea ocupării depline și productive, și a muncii decente pentru toți, inclusiv femei și tineret.

În 2013, indicatorii de creștere economică la nivel mondial a scăzut la cel mai mic nivel din 2009. Recuperarea slabă și inegală, a economiei mondiale a continuat să afecteze negativ piețele forței de muncă, în special în țările în curs de dezvoltare. Acest lucru se reflectă în micul progres în reducerea locurilor de muncă de slabă calitate, larg răspîndită în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare.

În 2013, nivelul ocupării forței de muncă, determinate de proporția de activități independente și a celor circulație a lucrătorilor familiale în ocuparea totală a fost estimată la 56 la sută din totalul locurilor de muncă în regiunile în curs de dezvoltare, în timp ce în regiunile dezvoltate, cifra a fost de 10 la sută. În perioada 2008-2013 a scăzut cu 2,8 puncte procentuale, în timp ce în perioada de cinci ani precedenți ( 2003-2008 ), a scăzut cu 4,0 puncte procentuale ( Anexa 12 ). Ponderea mare a persoanelor ce dețin posturi de muncă nestabile, înseamnă o prevalență înaltă a relațiilor de muncă. În astfel de cazuri, angajații nu sunt de obicei prevăzuți cu o protecție socială adecvată, ei au venituri mici și condiții de muncă proaste, prin care se încalcă drepturile lor fundamentale.

Încetinirea reducerii nivelului de muncă nestabilă a afectat majoritatea regiunilor , și a fost cea mai pronunțată în Asia de Vest. În această regiune, 2008-2013, nivelul de muncă nestabilă ascăzut cu doar 1,2 puncte procentuale, comparativ cu mai mult de 8 puncte procentuale în cursul perioadei 2003-2008. În America Latină și Caraibe a crescut nivelul de muncă nestabilă, și numai în Oceania pentru perioada 2008-2013, scăderea acestuia a fost mai mare decît în perioada precedentă.

Numărul femeilor angajate în condițiile de muncă nestabilă, depășește numărul bărbaților ( Anexa 13 ).

Nivelul de muncă instabilă în rîndul femeilor continuă să fie mai mare decăt în rîndul bărbaților. În 2013, în regiunile în curs de dezvoltare, 60 la sută dintre femei au fost angajate în condițiile de muncă nestabilă, în acest timp în rîndul bărbaților această ocupației era numai de 54%. Cea mai mare diferență dintre genuri a fost observată în Africa de Nord, Africa sub-Sahariană, Asia de Vest și Oceania. În ultimii ani, diferența de gen a fost depășită în America Latină, Caraibe și redusă la o valoare mică, în Caucaz și Asia Centrală.

Productivitatea muncii este un indicator cheie al performanțelor economice, care reflectă valoarea de bunuri și servicii produse de către un angajat pentru o anumită perioadă de timp. În perioada 2008-2013, în majoritatea regiunilor de dezvoltare, rat medie anuală de creștere a productivității a munci, a scăzut semnificativ, comparativ cu anii 2003-2008. În medie, rata de creștere a productivității în regiunile de dezvoltare a încetinit de la 5,6% până la 4% pe an ( Anexa 14 ). Mai îndeosebi această încetinire a afectat Caucaz și Asia Centrală, precum și Asia de Vest.

Reducerea în jumătate în perioada 1990-2015, a numărului de oameni care suferă din cauza malnutriției.

În perioada 2011-2013 aproximativ 842 milioane de oameni, sau unul din opt locuitori ai țării au suferit de foame cronică. Marea majoritate a acestor persoane (827 milioane oameni) trăiesc în regiunile dezvoltate. Din 1990-1992, în aceste regiuni au fost înregistrate progrese enorme în atingerea ODM de reducere a foametei. Proporția persoanelor care sufereau de subnutriție, adică acele persoane care nu aveau posibilitatea de a se alimenta regulat și în cantitatea suficientă, pentru a duce un stil de viață activ și sănătos, conform diagramei 2.2.3, a scăzut de la 23,6% în perioada 1990-1992, până la 14,3% în perioada 2011-2013.

Cu toate acestea, în ultimul deceniu progresul a fost mult mai lent decît a fost înregistrat în anii 1990. În cazul în care rata medie anuală de reducere a malnutriției, observate pe parcursul ultimilor 21 ani, va continua până în 2015, prevalența malnutriției poate depăși nivelul-țintă de numai aproximativ un punct procentual. Prin urmare, pentru soluționarea acestei probleme va fi necesar de un efort suplimentar, în special în acele țări care au înregistrat cele mai scăzute progrese.

După analiza tuturor datelor, putem constata că asupra acestui ODM, au fost depuse eforturi enorme, dar din păcate în unele țări încă există persoane care se află în sărăcie extremă. Dar dacă vom continua în tempoul acesta, plus încă depunerea unor eforturi noi, combaterea sărăciei până la finele anului 2020 va fi eradicată cu succese.

Diagrama 2.2.3

Rata persoanelor care suferă de malnutriție, în regiunile dezvoltate, anii 1990-2013,%

Sursa:The Millennium Development Goals Report 2014.

După părerea mea sărăcia și foametea pot fi reduse mult mai rapid, prin:

Investițiile în agricultură.

Crearea de locuri de muncă.

Extinderea rețelelor de securitate socială.

Extinderea programelor de nutriție care vizează copii sub 2 ani.

Educația universalizării.

Promovarea egalității de gen.

Protejarea țărilor vulnerabile în timpul crizelor.

2.3 Asigurarea durabilității mediului – investind în planeta noastră.

În anul 1972, 113 națiuni participînd la Conferința Națiunilor Unite de la Stockholm, își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează negativ asupra mediului. Au fost subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor[9]. Apoi în anul 1983 Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare (World Commission on Environment and Development), care are ca scop studierea dinamicii și deteriorării mediului și oferirea de soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane. Potrivit Conferinței Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea, care a avut loc la Rio [ 10 ], oamenii au dreptul la o viață sănătoasă și productivă în armonie cu natura;națiunile au drept suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara granițelor proprii [11].

Unul dintre cei mai mari donatori din lume, în ocrotirea mediului este UE. Unele acțiuni întreprinse la nivelul UE sunt [12]:

1972- Summit-ul de la Paris, unde a evidențiat necesitatea acordării unei atenții deosebite protecției mediului în contextul expansiunii economice și a îmbunătățirii standardelor de viață.

1993- Tratatul de la Mastricht a conferit protecției mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.

1999- Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legală a politicii vizînd protecția mediului precum și promovarea dezvltării durabile în cadrul UE.

2001- Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE.

2007- Tratatul de la Lisabona care prevede schimbările climatice și lupta împotriva încălzii globale.

PNUD este o altă organizație care are ca scop de a integra problemele climatice, riscurile de dezastre și energie la nivel de țară, și să se concentreze pe construirea rezilienței și asigurîndu-se că dezvoltarea este conștient de aceste riscuri și durabilitate. În prezent, PNUD menține un portofoliu de 1300 de milioane de dolari SUA pentru adaptare și atenuare a schimbărilor climatice și energia durabilă. Din 2005, au investit cel puțin 1700 de milioane de dolari SUA în reducerea riscului de dezastre și de recuperare.

Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile și programele țării și reducerea pierderilor resurselor ecologice.

Dezvoltarea durabilă reprezintă o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat.

Rata suprafețelor de teren acoperite de păduri.

În perioada anilor 2000-2013, în lume, în fiecare an au fos pierdute aproximativ 13 milioane de hectare de păduri- sau ca urmare a dispariției sale din motive naturale, sau din cauza transferurilor de terenuri pentru alte utilizări. La nivel global, principalele cauze ale defrișării sunt urbanizarea și extinderea agriculturii pe scară largă. În perioada 2000-2010, ca urmare a împăduririi și extindere naturală a pădurilor, pierderea netă anuală de pădure a fost redusă de la 8,3 mln hectare în 1990 la 5,2 mln hectare. Acest lucru s-a întîmpla, în cea mai mare parte, datorită măsurilor luate pentru a rezolva problema de defrișări și gestionarea durabilă a pădurilor următoarelor țări, precum Brazilia, Vietnam, China, Costa Rica, Chile și Rwanda.

Emisiile de dioxid de carbon

Un studiu efectuat de Terrance Gerlach, de la centrul de geologie U.S. geological Survey, demonstrează că omenirea produce în trei până la cinci zile la fel de mult dioxid de carbon, cît produc toți vulcanii de pe Pămînt într-un an. Potrivit acestuia un vulcan produce 0,44 de miliarde tone metrice de CO2 pe an, pe cînd în 2011 omenirea a înregistrat o producere de 32,2 de miliarde tone metrice în doar un singur an. [ 13]

Emisiile globale de dioxid de carbon (CO2), au continuat să crească, crescînd de la 21,6 miliarde tone metrice în anul 1990 până la 32,2 miliarde tone metrice, care a dus la depășirea nivelului din 1990 cu 48,9 la sută ( Anexa 10 ). Acest lucru s-a datorat în principal creșterii rapide a emisiilor în regiunile în curs de dezvoltare, de la 6,7 miliarde tone metrice înregistrate în anul 1990 la 18,9 miliarde tone metrice. În anul 2011.Emisiile de CO2 pe cap de locuitor în lume, conform datelor din tabelul de mai jos, în perioada anilor 1990-2000 au scăzut cu 0,17 milioane tone metrice de CO2, iar în perioada 2000-2010 a crescut de la 3,91 până la 4,57 milioane de tone metrice de CO2. Această creștere a fost influențată în cea mai mare parte de emisiile din regiunile dezvoltate.

Tabelul 2.3.1

Emisiile de CO2 pe cap de locuitor, anii 1990, 2000 și 2010 (milioane tone metrice)

Sursa: United Nations Inter-Agency and Expert Group on Millennium Development Goals Indicators and Millennium Development Goal Indicators Database (http://mdgs.un.org).

În 2010, emisiile medii anuale în regiunile dezvoltate a fost de aproximativ 10,90 de metri de tone de CO2 pe cap de locuitor, în timp ce în regiunile de dezvoltare, el a fost la nivelul de aproximativ 2,90 metri de tone, cu toate ce în timp între regiuni au fost înregistrate diferențe semnificative.

În anul 2010, cantitatea de emisii pe unitate de producție a fost înregistrată mai mare în regiunile în curs de dezvoltarea decît în regiunile dezvoltate: respectiv, 0,58 și 0,37 kg de CO2 în rezultatul unui dolar de producție produsă ( Anexa 16 ).

Controlul de creștere a emisiilor la nivel mondial a fost și rămîne o problemă actuală care necesită o atenție deosebită, deoarece de ea depinde viitorul următarelor generații. Efectul acestei creșteri de emisii de CO2 nu poate fi observat în momentul poluării, însă consecințele pot aparea pe parcursul a mai multor ani.

Reducerea gradului de pierdere a biodiversității prin reducerea semnificativă a ratei de pierdere în 2010.

Rata ariilor protejate, pentru conservarea diversității biologice.

Potrivit unor estimări, cel puțin 14% din suprafața de pămînt și mare în apele de coastă (în banda de până la 12 mile marine de coastă) sunt protejate. Aceste zone sunt destinate pentru conservarea diversității biologice și sunt o sursă de ecosistem importantă de produse și servicii, cum ar fi hrană și apă, reglarea climei, polenizarea culturilor agricole și crearea de zone de recreere. În mai multe regiuni din lume, zona ariilor protejate a crescut semnificativ. Pe glob zona ariilor protejate a crescut cu 5,7 puncte procentuale în perioada de 1990-2012.

Tabelul 2.3.2

Zona ariilor protejate de pămînt și mări, în perioadele anilor 1990,2000 și 2012 (procente)

Sursa: United Nations Inter-Agency and Expert Group on Millennium Development Goals Indicators and Millennium Development Goal Indicators Database (http://mdgs.un.org).

În timpul perioadei de 1990-2012, în America Latină și Zona Caraibelor a ariilor protejate a crescut de la 8,7 la 20,3%. În Asia de Vest, zona ariilor protejate, de asemenea, s-au extins considerabil, de la 3,7 % în 1990 la 14,7 % în 2012.

Existența omului depinde de serviciile și resursele naturale, care protejate sunt destinate pentru a fi menținute sau pentru a crește. Convenția privind diversitatea biologică, recunoaște importanța ariilor protejate și conține sarcina, de a ajunge până în 2020 regimul de protecție de cel puțin 17 % din suprafața de teren și 10% din zonele de coastă și marine prin crearea unei rețele globale de zone protejate, care efectiv și corect reglementat, a fost reprezentarea ecologică, care vizează protejarea ariilor, în special în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. În prezent, zonele protejate acoperă doar 14,6% din suprafața Pămîntului și 9,7 % din zonele de coastă.

La nivel internațional au fost stabilite căteva zile, pentru ca fiecare locuitor al pămîntului să nu uite cît de important este de atrăi într-un mediu nepoluat, curat.

22 martie – Ziua mondială a protecției apelor

27 aprilie – Ziua internațională a apei

1 aprilie – Ziua internațională a păsărilor

15 aprilie – Ziua pădurii

22 aprilie – Ziua Pămîntului

5 iunie – Ziua mondială a mediului

8 iunie – Ziua mondială a oceanilor

4 octombrie – Ziua internațională a protecției animalelor.

Aceste zile constituie, ”calendarul ecologistului”, care fiecare din noi ar trebui sa creeze câte ceva în aceste zile pentru a îmbunătăți mediu, deoarece de ele depind existența omenirii. Cu ajutorul lor avem aerul pe care îl respirăm, apa care o bem cînd suntem însetați ș.a.

Din anul 1990 accesul la apă potabilă a devenit real, pentru 2,3 miliarde oameni.

În 2012, numărul persoanelor din lume cu acces la apă potabilă, a constituit 89%, crescînd de la 76% în 1990.

Tabelul 2.3.3

Rata persoanelor cu acces la apă potabilă, anii 1990 și 2012 ( procente )

Sursa: United Nations Inter-Agency and Expert Group on Millennium Development Goals Indicators and Millennium Development Goal Indicators Database (http://mdgs.un.org).

Ținta reducerii în jumătate a numărului de persoane, care nu au acces la apă potabilă, a fost realizată cu 2 ani înainte de termenul limită. În perioada 1990-2012, cel mai mic procent obținut s-a înregistrat în Oceania, deoarece pe parcursul acestei perioade a crescut numai cu 6%, fiiind urmată de Africa Sub-Sahariană cu 14 %, în pofida creșterii semnificative a populației.

În ciuda progreselor înregistrate, mulți oameni depind încă de surse de apă nesigure, din cauza că sunt contaminate microbiologic. Mai multe de atît, apa nu este disponibilă în mai multe gospodării, în special în Africa Sub-Sahariană. Mulți oameni, cel mai adesea femeile sau fetele stau la cozi lungi sau merg pe jos distanțe mari pentru a ajunge la o sursă de apă îmbunătățită.

Din anul 1990, mai mult de un sfert din populația lumii au primit condițiile sanitare necesare, dar din păcate 1 miliard de persoane totuși încă suferă din această cauză.

Tabelul 2.3.4

Rata populație cu acces la condițiile sanitare, anii 1990 și 2012 (procente)

Sursa: United Nations Inter-Agency and Expert Group on Millennium Development Goals Indicators and Millennium Development Goal Indicators Database (http://mdgs.un.org

În perioada anilor 1990-2012, aproximativ 2 miliarde de persoane au beneficiat de condițiile sanitare necesare. Un progres foarte mare a fost înregistrat în Asia de Est, unde numărul persoanelor care au beneficiat de condițile sanitare, a crescut cu 40%, iar cel mai mic progres a fost înregistrat în Oceania 39%, unde pe parcursul a anilor a rămas neschimbat numărul procentul al persoanelor care dețin condiții sanitare.În ciuda creșterii foarte mare a numărului de persoane, care dispun de condiții sanitare, de la 49% în 1990 până la 64% în 2012, este puțin probabil ca sarcina dată stabilită în ODM, sa fie realizată până la fine anului 2015.

Până în 2020, de a îmbunătăți semnificativ, viața a cel puțin 100 de milioane de locuitori din cartierele sărace.

Numărul persoanelor care trăiesc în mahalale este în creștere, în ciuda faptului că ținta stabilită în ODM a fost rezolvat.

Mahalalele se caracterizează printr-o lipsă de servicii de bază, cum ar fi sursele îmbunătățite de apă potabilă și facilități adecvate de salubrizare, lipsa de locuințe permanente și suprapopularea. În perioada anilor 2000-2012, cel puțin 200 milioane de persoane care locuiesc în mahalale, au primit acces sau la surse de apă, sau la salubrizare îmbunătățită, sau la locuințe permanente sau la o condiție de viață mai puțin aglomerată.

Tabelul 2.3.5

Rata populației urbane, care locuiesc în mahalale, anii 1990, 2000 și 2012 ( procente )

Sursa: United Nations Inter-Agency and Expert Group on Millennium Development Goals Indicators and Millennium Development Goal Indicators Database (http://mdgs.un.org).

Făcînd o analiză mai detaliată a tabelului de mai sus observăm că, proporția persoanelor care trăiesc în mahalale din mediul urban a fost deosebit de mare în Africa Sub-Sahariană (61,7%) și, într-o măsură mai mică, în Asia de Sud (35,0%), comparativ cu 23,5% din America Latină și Zona Caraibe și 13,3% din Africa de Nord. În regiunile în curs de dezvoltare pe parcursul anilor 1990-2012, numărul persoanelor care trăiesc în mahalale din mediu urban a scăzut cu 13,5%. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți viața celor săraci din mediul urban.

Făcînd o concluzie, putem menționa că investind în mediul înconjurător, investim în același moment și în viețile fiecărui din noi, și desigur a urmașilor noștri. Deci nu trebuie să fim indiferenți de ceea ce se petrece în jurul nostru, fiind puțin mai responsabili de tot ce ne înconjoară. Încercînd să fim mai buni și mai blănzi cu natura, căci datorită ei în fiecare zi ne bucurăm de aerul pe care îl respirăm, deoarece cum a zis I. S.Turgheniev ” Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămînă un simplu muncitor”.

Capitolul III. Participarea Republicii Moldova în ODM: realizările atinse.

3.1 Rolul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în realizarea ODM în Republica Moldova.

3.1.1 Programul Națiunilor Unuite pentru Dezvoltare – aspecte generale.

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), este rețeaua de dezvoltare globală a sistemului Națiunilor Unite, care a fost înființatată la data de 22 noiembrie 1965. Cu sediul central în New York, PNUD este finanțat în întregime prin contribuții voluntare din organizațiile națiunilor unite. Birourile PNUD și personalul sunt prezente în peste 177 de țări lucrînd cu guvernele și comunitățile locale pentru a le ajuta să găsească soluții la provocările dezvoltării globale și naționale. Rețelele PNUD coordonează eforturile globale și naționale pentru a atinge obiectivele și prioritățile naționale de dezvoltare stabilite în țările gazdă. PNUD se concentrează în principal la următoarele provocări de dezvoltare:

Guvernare democratică- PNUD susține tranzițiile democratice naționale prin acordarea de consiliere politică și asistență tehnică, îmbunătățirea capacității instituționale și individuale ale țărilor, promovarea negocierilor și dialoguil, precum și schimbul de experiență de succes din alte țări și locații. PNUD susține, de asemenea instituțiile democratice existente, prin creșterea dialogului, consolidarea dezbaterilor naționale, și facilitatea consensului cu privire la programele naționale de guvernare.

Adaptările climaterice- deoarece cei săraci sunt afectați în mod disproporțional de degradarea mediului și lipsa de acces la apă potabilă și serva serviciilor de salubritate, PNUD caută să abordeze problemele de mediu, în scopul îmbunătățirii abilităților țărilor de a dezvolta durabilitatea, creșterea dezvoltării umane și reducerii sărăciei. PNUD lucrează cu țările pentrua consolida capacitatea acestora de a aborda problemele globale de mediu prin furnizarea de consultanță politică inovatoare și corelarea partenerilor prin proiecte de dezvoltare sensibile ecolodic care ajută oamenii săraci pentru a construi mijloace de trai durabile.

Reducerea sărăciei- PNUD ajută țările să dezvolate strategii de combatere a sărăciei prin extinderea accesului la oportunități și resurse economice. Pe teren PNUD sponsorizează proiecte pilot de dezvoltare, promvează rolul femeilor în dezvoltare, și coordonează eforturile între guverne, ONG-uri, și donatori externi. În acest fel PNUD lucrează cu liderii locali și guvernele pentru a oferi oportunități noi de a crea întreprinderi și de a îmbunătăți starea lor.

Prevenirea crizelor și a conflictelor- organizația lucrează pentru a reduce riscul de conflicte armate precum și să promoveze recuperarea precoce după ce a avut loc criza. Programe de recuperare includ dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, eforturile de deminare, programe de reintegrare a persoanelor strămutate.

În 2013, PNUD a contribuit la:

Crearea a 6,5 milioane locuri de muncă.

Construirea rezidențelor în 14 țări aflate în criză.

Extinderea accesului la protecți socială la 15 milioane de oameni.

Asigurarea accesului la justiție în 117 țări.

Organizarea alegerilor, cu 43 de milioane de noi alegători înregistrați.

Optimizarea utilizării resurselor naturale pe 250 de milioane de hectare. [14]

3.1.2 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare înRepublica Moldova

În Republica Moldova, programul PNUD, a fost semnat la New York, la data de 2 octombrie 1992, de către reprezentantul oficial al PNUD și Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova Nicolae Țău. Programul PNUD în Moldova se ghidează de Documentul Programului de Țară (2007-2011) și de Cadrul de Cooperare pe Țară , care se află în concordanță cu prioritățile și planul de acțiuni ale Guvernului de la Chișinău.

Conform Programului de Țară, realizat de PNUD pe perioada anilor 2007-2011, s-a axat pe prioritățile Guvernului stabilite de Strategia Națională de Dezvoltare pentru 2008-2011, cu activități în cinci domenii:

Reformă și dezvoltare instituțională. PNUD susține Parlamentul în desfășurarea discuțiilor publice privind integrarea europeană.

Acest proiect de suport pentru Parlamentul Republicii Moldova a oferit asistență legislativului pentru a-și spori capacitatea de realizare a propriului mandat , inclusiv de îmbunătățire a abilității sale de a juca un rol semnificativ în procesul de integrare europeană.

De exemplu: Comisia parlamentară Politică Externă și Integrare Europeană a organizat o serie de discuții publice privind prioritățile intergrării europene, la care au participat catățenii RM, reprezentanții administrațiilor publice locale și societății civile. Datorită acestor forumuri de discuții a politicilor au îmbunătățit comunicarea dintre deputăți și cetățeni asupra beneficiilor și costurilor integrării în UE și a rolului Parlamentului în acest proces.

Justiție și drepturile omului. Îmbunătățirea documentării medicale a cazurilor de tortură.

PNUD și UE au consolidat capacitatea Cntrului de Medicină Legală în examinarea acuzațiilor de tortură și rele tratamente, astfel încât acum în țară este posibilă prezentarea în fața instanțelor de judecată a documentelor de expertiză medicală a cazurilor de corupție și adoptarea unor decizii bine informate în asemenea dosare. În anul 2012 a fost organizată Conferința națională privind examinarea și documentarea legală a cazurilor de tortură, unde s-au reunit experți naționali și internaționali independenți, avocați și reprezentanți ai instituțiilor de stat și organizațiilor societății civile care activează pentru prevenirea și combaterea torturii. Aceste eforturi reprezintă un răspuns la îngrijorările legate de documentarea insuficientă a cazurilor de tortură , dar cu ajutorul contribuției PNUD, acum există ameliorări.

Mediu și schimbările climatice.

Proiectul ”Energie și Biomasă în Moldova” ajută comunitățile să asigure mai multă căldură pentru edificiile publice

Acest proiect își propune să contibuie la crearea unui sistem sigur, durabil și competitive de producere a energiei din sursele regenerabile, în special a biomasei din deșeurile agricole. În cadrul acestui proiect, satele din țară își conecteză instituțiile publice la sisteme de încălzire bazate de biomasă. În rezultat plățile pentru căldură sunt de două până la trei ori mai mici, astfel se fac economii de bani care pot fi investiți în dezvoltarea comunităților.

”PNUD Moldova este mîndru să fie partenerul acestui proiect important, care contribuie la crearea unor modele durabile ce vor fi multiplicate în mai multe alte localități ale țării”, a zis Narine Sahakyan, Reprezentant Permanent Adjunct, PNUD.

Bugetul total al proiectului este de 14.56 milioane de EURO, acordați de UE (14 mln. EURO) și PNUD Moldova ( 0,56 mln. EURO ). [15]

Schimbările climatice sunt recunoscute tot mai mult în Moldova ca o provocare majoră, în special datorită faptului că țara se bazează pe agricultură și că există o proporție mare a populației rurale și a sărăciei rurale.

Reducerea sărăciei. Proiectul ”oportunități mai bune pentru tineri și femei”

Acest proiect a contribuit la reducerea cu 20% în 2010 a ratei șomajului în unele localități. În regiunile în care funcționează Centre maternale a fost înregistrat un declin cu 80% a ratei abandnului copiilor. Aceste centre cooperează cu autoritățile locale și sectorul non-profit, iar acest cadru asigură servicii durabile pentru persoanele vulnerabile.

Sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii din regiunea transnistriană a țării.

Datorită acestui proiect a contribuit la consolidarea cooperării dintre Republica Moldova și regiunea transnistriană, însă a ameliorat de asemenea activitatea sectorului privat din regiune și aceasta a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării.

Dezvoltarea locală și regională, a societății civile și promovarea măsurilor de încredere. Trei comunități au fost premiate pentru asigurarea unei guvernări pe plan local

PNUD a creat premiile pentru autoritățile locale care asigură un sistem eficient de guvernare locală în serviciul cetățenilor, astfel încît aceste comunități să poată reprezenta un exemplu pentru alte localități. Autoritățile au fost evaluate în baza unor criterii care includ participarea, managementul strategic, utilizarea, utilizarea abordării bazate pe drepturile omului, mobilizare comunitară, implimentarea inițiativelor locale și parteneriatele cu societatea civilă.

În 2010, în Săptămîna Europeană a Democrației Locale, Guvernul a oferit certificate de excelență pentru trei localități în cadrul Conferinței Naționale privind rolul autorităților locale în asigurarea drepturilor omului și egalității genurilor la nivel local. Pe parcursul anilor 2007-2011, volumul asistenței financiare , după domeniile de intervenții a fost:

Diagrama 3.1.1

Volumul asistenței financiare, după domenii de intervenție, 2007-2011 (% din total)

Sursa: PNUD Moldova: spre o dezvoltare echitabilă și durabilă pentru toți. Pag 4

Pentru a face o analiză mai detaliată a mijloacelor bănești, oferite de PNUD am elaborat Diagrama 3.1.2, unde sunt indicați anii și ce sumă a fost alocată. Astfel analizînd diagrama dată, observăm că, în anul 2011 a fost alocată cea mai mare sumă în valoare de 19809394 dolari SUA, iar cel mai puțin a fost alocat în anii 2007 și 2009. În perioda 2007-2011, PNUD a investit în Republica Moldova, o sumă în valoare 81543168 dolari SUA.

Diagrama 3.1.2

Volumul asistenței financiare PNUD în funcție de ani, 2007-2011 (dolari SUA)

Sursa: PNUD Moldova : spre o dezvoltare echitabilă și durabilă pentru toți.pag 49

Cooperarea și parteneriatul dintre PNUD și Guvernul Republicii Moldova, organizațiile internaționale, societatea civilă și sectorul privat reprezintă cheia pentru obținerea evoluțiilor pozitive în domeniul dezvoltării în perioada 2007-2011. Donatorii principali ai programelor și proiectelor PNUD conform Tabelului de mai jos putem constata că sunt: Uniunea Europeană ce a donat o sumă de 42866068 dolari SUA, apoi fiind urmată de Guvernul Suediei care la rîndul său a alocat o sumă în valoare de 8094485 dolari SUA. Guvernul Republicii Moldova a investit în programele și proiectele PNUD o sumă în valoare de 1607982 dolari SUA (Anexa 17).

În calitatea sa de lider și manager al sistemului Coordonatoruliui Rezident ONU, PNUD deține un rol important în coordonarea activităților în domeniul dezvoltării, relizate de cele 20 de agenții. ONU prezente în Republica Moldova. Programul de Țară în perioada 2013-2017 se axează pe următoarele trei domenii:[sursa]

Dezvoltarea umană și incluziunea socială

Guvernare democratică, justiție, egalitatea și drepturile omului

Mediu, schimbările climatice și gestionarea riscului de dezastre naturale.

Acest Program de Țară are ca obiectiv final asigurarea unei dezvoltări echitabile și durabile pentru toți cetățenii din Republica Moldova. PNUD a contribuit foarte mult la reducerea sărăciei și de îmbunătățire a calităților serviciilor, în special în regiunile vulnerabile și gruprile de oameni defavorizați din Moldova.

După părerea mea, datorită organizației PNUD și a altor investitori care au contribuit și contribuie în continuare în țara noastră, am reușit să atingem căteva din obiectivele mileniare, însă nu trebuie să ne bucurăm de aceste progrese, fiindcă acesta este doar începutul. Trebuie să ne unim forțele pentru a atinge acele 8 Obiective, și pentru ca să avem un viitor cît mai bun.

3.2 Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova

În anul 2000, alături de alte 189 state, Republica Moldova a aderat la Declarația adoptată în cadrul Summit-ul Mileniului din New York, luîndu-și angajamentul de a contribui la realizarea a opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului. Declarația Mileniului din 2000 a fost semnată de către Președintele Republicii Moldova Petru Lucinschi.

Astfel în anul 2005, la sesiunea aniversară consacrată celor 60 de ani de la fondarea ONU, a fost confirmat angajamentul în favoarea ODM. Republica Moldova a participat la acest eveniment la cel mai înalt nivel. Angajamentul privind ODM, a fost confirmat în alocațiunea rostită la Summit-ul Global, de fostul Președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin.

Guvernul Republicii cu asistența agențiilor ONU în Moldova, a realizat trei rapoarte naționale pe parcursul anilor 2000-2013.

Procesul de implimentare a ODM în R. Moldova a fost inițiat în 2003. Însă pentru mai mulți indicatori nu au fost stabilite țintele, și respectiv, pentru monitorizarea progreselor ODM ei nu au fost calculate.

În anul 2004, a fost elaborat primul Raport Național privind realizarea ODM, iar aprobat a fost prin HG Republicii Moldova NR. 288 din 15.03.2005.[16]

„Primul Raport Național stabilește setul de obiective de dezvoltare în domeniile critice ale dezvoltării specifice, de aplicare iminentă a efortului social și indicatorii relevanți ce vor permite monitorizarea progresului în traseele spre ODM, acest raport privind ODM se dorește a fi unul dintre instrumentele de solidarizare a societății și guvernării în vederea construcției societății prospere pe care ne-o dorim”, a declarat Prim-ministru, Vasile Tarlev, în Cuvîntul introductiv al Raportului Național [17, pag 7]

Mai tîrziu, în anul 2007, după efectuarea analizei progresului și a unei serii de consultări cu societatea civilă și partenerii de dezvoltareai țării, o mare parte din obiective au fost revizuite [Anexa 20] și incluse în agenda pe termen mediu a Guvernului.

Al doilea raport este prezentat în contextul Summitului de la New York, ce a reunit la 20-22 septembrie 2010, șefi de state și de guverne, alături de lideri ai sectorului privat și societății civile, pentru a stabili agenda de acțiuni pentru următorii cinci ani.[18]

”Consider că acest raport va ajuta instituțiile guvernamentale, să-și direcționeze în mod mai eficient intervențiile înspre realizarea obiectivelor naționale de dezvoltare, din care fac parte integrantă ODM-urile”, a declarat Prim-Ministru Vladimir Filat în Prefața Raportului Național.[19, pag 7]

Al treilea raport elaborat de Guvernul Republicii Moldova, este prezentat în cadrul Conferinței Globale privind ODM, organizată în 27-28 februarie la Bogota, Columbia, unde au fost prezentate progresele înregistrate în implimentarea ODM. La conferință Guvernul a fost reprezentat de dl Ruslan Condreanu, șeful Direcției generale coodonarea politicilor, a asistenței externe și reforma administrației publice centrale din cadrul Cancelariei de Stat. [20]

În Prefața Raportului Național, Prim-ministru Republicii Moldova, Iurie Leancă, afirmă: ”Republica Moldova a realizat succese palpabile la capitolele reducerii sărăciei, a ratei mortalității infantile, precum și asigurării accesului la învățămîntul general obligatoriu”.[19, pag 6]

Principala deosebire care se observă în cele 8 obiective, ține de discrepanțele semnificative dintre nivelul de trai din mediu urban și rural: ” În același timp, Guvernul conștientizează problema discrepanței de dezvoltare dintre mediile urban și rural, marginalizarea localităților mici în ceea ce privește oportunitățile economice, precum și de accesul la apă potabilă, servicii medicale și de învățămînt de calitate. Prin urmare, soluționarea acestei probleme este prioritatea mai multor documente de planificare strategică, cum ar fi Strategia de Descentralizare adoptată în 2012, precum și Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural care urmează să fie implimentată începînd cu 2014”, a mai menționat Prim-ministru, Iurie Leancă.[19]

Pentru monitorizarea progreselor în implimentarea ODM-urilor, vom realiza în continuare o analiza a fiecărui obiectiv.

Reducerea sărăciei extreme și a foamei.

Sărăcia este un fenomen foarte complex, asupra căruia influențează diferiți factori. Pentru a efectua o caracteristică a sărăciei sunt utilizați unii indicatori, însă în diferite documente sunt menționați diferiți. Astfel conform HG R. Moldova NR. 1337 din 29.12.2000 cu privire la aprobarea Strategiei preliminare de reducere a sărăciei, sunt indicați 8 indicatori, iar în HG R. Moldova NR. 619 din 16.05.2002 cu privire la aprobarea Planului de acțiuni destinate consolidării capacității de monitorizare și evaluare a sărăciei pentru perioada 1 iunie 2002 – 31 mai 2005 sunt incluși 34 de indicatori ai sărăciei. În Anexa 20, sunt prezentați diferiți indicatori, menționați în actele legilative și rapoartele privind sărăcia în Republica Moldova. Indicatorii de măsurare a sărăciei se calculează în baza datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC). Principalii indicatori utilizați pentru evaluarea sărăciei sunt:

Pragul sărăciei absolute, care reprezintă suma cheltuielilor de consum pentru produsle alimentare, bunuri nealimentare și servicii. Pentru anul 2013, pragul sărăciei absolute a fost stabilit la nivelul de 1196,0 lei mldovenești.[21]

Tabelul 3.2.1

Indicatorii sărăciei pe perioada anilor 2006-2013

Sursa: Ministerul economiei, în baza datelor CBGC

Pragul sărăciei extreme reprezintă valoarea monetară a unui coș alimentar, definit în termeni de consum minim zilnic de calorii, egal cu 2282 Kcal de membru al GC pe zi ajustat la adult echivalent. Pentru anul 2013, pragul sărăciei extreme a fost stabilit la nivelul de 646 lei moldovenești.

Pragul internațional al sărăciei, inițial fiind stabilit de 2.15 dolari SUA pe zi, la paritatea puterii de cumpărare (PPC), apoi din anul 2007 fiind înlocuit cu 4.3 dolari SUA pe zi la PPC. Pentru anul 2013, pragul internațional al sărăciei a fost stabilit la nivelul 996,7 lei moldovenești.

Ținta 1. Reducerea numărului de oameni, ai căror consum este mai mic de 4,3 USD pe zi (PPC) de la 34,5% în 2006, până la 29% în 2010 și 23% în 2015.

Pentru prima dată acest indicator a fost calculat în anul 2006, deoarece până atunci drept indicator internațional de moniorizare a sărăcie în RM a fost utilizat”ponderea persoanelor cu venit sub 2.15 USD pe zi la PPC”. În 2006 acest indicator constituia 13,2%, diminuînd în 2012 până la 5,5%. Odată cu revizuirea țintelor ODM, s-a decis de a trece la un standart mai înalt de măsurare a sărăciei, așadar pragul internațional al sărăciei de 2,15 SUA pe zi/personă a fost înlocuit cu pragul internațional al sărăciei de 4,3 SUA pe zi/persoană la PPC. Astfel, ponderea populației cu un consum sub 4,3 SUA per zi a scăzut de la 34.5% în 2006 la 15.8 în anul 203, find depășită ținta finală stabilită pentru 2015 de 23%.(vezi tabelul 3.2.1)

Ținta 2. Reducerea numărului de persoane care trăiesc sub nivelul sărăciei absolute de la 30,2% în 2006 până la 25% în 2010 și până la 20% în anul 2015.

Conform datelor din Tabelul 3.2.1 observăm că ținta dată a fost atinsă cu mult înainte de termen, rata sărăcie absolute a scăzut de la 30.2 în anul 2006 la 21.9% în anul 2010, iar în 2013 indicatorul a atins 12.7%.

Ținta 3. Reducerea numărului de persoane care trăiesc sub limita sărăciei extreme de la 4.5% în 2006 la 4 % în 2010 și 3,5% în 2015.

Republica Moldova a înregistrat progrese semnificative și în combaterea sărăciei extreme, ponderea căreia a scăzut de la 4,5% în 2006 până la 0,3% în anul 2013. Analizînd datele din Tabelul 3.2.1 observăm că această țintă a fost atinsă încă din anul 2006.

În ciuda progreselor înregistrate ce țin de ODM 1, nu trebuie să ne oprim aici, însă trebuie să depunem încă puțin efort pentru ca sărăcia extremă și foametea să fie eradicate complet.

Asigurarea accesului la învățămîntul general obligatoriu.

Pentru evaluarea accesului la educația generală obligatorie, în anul 2007, odată cu revizuirea ODM, s-a decis utilizarea ratei brute a înscrierilor, înlocuind rata netă a înscrierilor.

Ținta 1. Garantarea oprtunităților pentru toți copii de a se înscrie în învățămîntul general obligatoriu. Sporirea ratei brute a înscrierilor în învățămîntul general obligatoriu de la 94,1% în 2002 la 95% în 2010 și 98% în 2015.

Rata brută de înscriere a copiilor în învățămîntul general obligatoriu continuă să scadă. Astfel pe perioada anilor 2005-2013, rata de înscriere în învățămîntul general a scăzut cu 4,7 puncte procentuale. Acest declin a fost înregistrat din cauza ratei scăzute de înscriere a persoanelor atît în învățămîntul primar cît și cel secundar.

Ținta 2. Menținerea ratei de alfabetizare pentru populația de 15-24 ani la nivelul de 99,5%.

Rata alfabetizării pentru persoanele cu vîrsta cuprinsă între 15-24 ani, pe parcursul anilor 2005-2013, a fost ținută la un nivel înalt, în pofida dificultăților care au apărat în toți acești ani privind sistemul educațional.

Diagrama 3.2.1

Rata alfabetizării pentru copii cu vîrsta între 15-24 ani, procente.

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republici Moldova

Analizînd Diagrama 3.2.1 observăm că indicatorul dat a fost menținut la un nivel înalt față de anul 2005, cînd rata alfabetizării persoanelor cu vîrsta cuprinsă între 15-24 ani era de 99,5. Aceasta înseamnă ca aproximativ întraga populației a țării a parcurs cel puțin ciclul educațional primar.

Ținta 3. Sporirea ratei înscrierilor în cadrul programelor preșcolare pentru copii de 3-6 ani de la 41,3% în 2002 la 75% în 2010 și 78% în 2015, și pentru copii de 6-7 ani de la 66,5% în 2002 până la 95% în 2010 și 98% în 2015, precum și reducerea până sub 5% a discrepanței dintre zonele rurale și cele urbane, dintre grupurile dezavantajoase și cele cu venituri medii.

Analizînd datele din Anexa 21, rata brută de cuprindere în învățămîntul preșcolar a copiilor cu vîrsta de 3-6 ani a constituit 83,8% în 2013, manifestîndu-se printr-o creștere ușoară față de 2012 (82,1%), însă mult mai semnificativă față de anul 2003 (61,1%). Nivelul actual al ratei, depășește, astfel ținta stabilită pentru anul 2015 (78%). Rezultate pozitive sunt înregistrate atît în mediul rural cît și cel rural, însă discrepanțele dintre mediile de reședință rămîn semnificative. Rata brută a copiilor cu vîrsta cuprinsă între 3-6 ani în Mediul urban, în anul 2012 a constituit 100,5%, cu 29,1 puncte procentuale față de rata copiilor din Mediul rural.

Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor.

Conform Constituției Republicii Moldova, a Articolului 16, aliniatul 2 ” toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine, etnie, limbă, sex…” [24], însă în realitate este cu totul altfel. Legislația din domeniul egalității genurilor este una declarativă, din nefericire, din cauza că fiecare interpretează diferit rolul femeilor în societate.

Ținta 1. Sporirea reprezentării femeilor în posturile de luare a deciziilor. Sporirea reprezentării femeilor la nivelul luării decizilor de la 26,5% în consiliile locale în 2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în consiile raionale în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în 2007 la 25% în 2015 și de la 22% femei membre ale parlamentului în 2005 la 30% în 2015.

Tabelul 3.2.2

Feemei în poziții decizionale la nivel local,% din totalul deținători de poziții.

Sursa: Comisia Electorală Centrală

Reprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile este în creștere. Din Tabelul 3.2.2 reese că numărul femeilor în poziții decizionale la nivel local este: printre primarii aleși a crescut de la 15,37% în 2003 până la 18,51 anul 2011, printre consilierii raionali a crescut în perioada anilor 2003-2012 cu 8,39 puncte procentuale, la nivelul consilierilor locali a crescut de la 26,5 în 2007, până la 28,71 în 2012.

Cota mandatelor de femei în Parlament este în descreștere, ceea ce nu este un lucru prea bun. În urma alegerilor din 2010 femeile reprezentau numai 19,8% dintre deputați.[27]

Ținta 2. Reducerea inegalității genurilor în ocuparea forței de muncă. Reducerea inegalității genurilor pe piața muncii, prin reducerea disparității dintre salariile femeilor și ale bărbaților cu cel puțin 10 la sută până în 2015.

Precum prevede legislația națională că la etapa angajării nu trebuie să se facă diferențe dintre sexe. Conform Legii nr.102-XV din 13 martie 2003 cu privire la Angajarea și protecția Socială a Persoanelor în căutare de Loc de Muncă, este menționat că orce serviciu legat de angajare,protecția concedierii și reintegrarea profesională și instruire să fie oferite fără discriminare în baza de gen.[22]

Evoluția salariului femeilor în raport cu salariul bărbaților, în anul 2013 a constituit 88,4%, cu 20,31 puncte procentuale mai mult față de 2006 (68,09). Un barbat în anul 2011, lunar primea un salariu în sumă de 3252,8 lei, iar femeile 2856,3 lei (vezi Tabelul 3.2.3), astfel un bărbat primește cu 396,5 lei față de femei.

Tabel 3.2.3

Evoluția cîștigurilor salariale în funcție de gen

Sursa: BNS

Această diferență de salariu este provocată din cauza că femeile sunt îndepărtate de la practicarea anumitor categorii de muncii [23]. În Anexa 22, este reprezentată ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activități economice, %. Din anexă observă că ponderea cea mai mică a femeilor angajate în economie, în anul 2012 a fost înregistrată în domeniul construcțiilor, 8,8%, iar 69,6% au activat în domeniul administrațiilor publice.

Reducerea mortalității infantile.

Progrese remarcabile, au fost înregistrate în ceea ce privește reducerea ratei mortalității infantile și a copiilor sub 5 ani. Aceste progrese au fost înregistrate datorită noilor implimentări metodologice de definire a nașterilor vii, din anul 2008.

Diagrama 3.2.3

Ratea mortalității infantile și mortalitatea copiilor până la 5 ani la 1000 de vii născuți

Sursa: Biroul Național al Statisticii din Republica Moldova.

Ținta 1. Reducerea mortalității infantile de la 18,5 cazuri la 1000 de nașteri vii în 2006 la 16,3 în 2010 și 13,2 în 2015.

În perioada 2005-2013, mortalitatea infantilă a scăzut de la 12,4 cazuri la 1000 de nașteri vii în 2005 la 9,4 cazuri la 1000 denașteri vii în 2013 (Diagrama 3.2.3). În baza datelor din diagramă observăm ca această țintă a obținut progrese încă la începutul anului 2005.

Ținta 2. Reducerea ratei mortalității copiilor sub 5 ani, de la 20,7 (la 1000 de nașteri vii) în 2006 la 18,6 în 2010 și 15,3 în 2015.

Mortalitatea copiilor cu vîrsta sub 5 ani, ascăzut și ea începînd cu anul 2009 este în continuă scădere ( Diagrama 3.2.3), atingînd în anul 2013 nivelul de 12 la 1000 de născuți vii.

Ținta 3. Menținerea proporției de copii sub 2 ani, vaccinați împotriva rujeolei, la cel puțin 96% până în 2010 și 2015.

Autoritățile publice, cu sprijinul de dezvltare ai țării, pot controla procesul de vaccinare (legea 3 febr 2009), însă procesul decizional rămîne totuși părinților. Dacă părinții dau acordul pentru ca copii lor să fie vaccinați atunci li se pune vaccinu dat , în caz contrar copilul rîmăne nevaccinat. Din anul 2007 ponderea copiilor de 2 ani vaccinați a început să scadă considerabil 94,7, față de 96,9% în anul 2006. În 2012 fiind înregistrat o pondere de 91,3%, față de 96,9% înregistrate în anul 2005.

Îmbunătățirea sănătății materne

Unul dintre indicatorii cei mai sensibile și complecși ai sănătății reproductive este, mortalitatea maternă. Se acordă o atenție deosebită din partea Guvernului, care depune eforturi considerabile pentru a îmbunătăți sănătatea maternă.

Diagrama 3.2.4

Rata mortalității materne la 100.000 de copii născuți vii.

Sursa: Biroul Național de Statistică.

Dacă vor fi atinse țintele date, depinde în cea mai mare măsură de asigurarea finanțării continue a domeniului asistenței medicale, pentru a putea spori măsurile de identificare precoce a cazurile cu risc.

Ținta 1. Reducerea ratei mortalității materne de la 28 (la 100000 de nou –născuți vii)în 2002, până la 15,5 în 2010 și până la 13,3 în 2015.

În anul 2008, pentru prima dată a fost înregistrată o creștere mare de 38,4 cazuri la 100.000 de copii născuți vii (Diagrama 3.2.3), apoi în 2009 diminuînd până la 17,2 cazuri la 100.000 de copii vii născuți. Cauzele care duc la decese în rîndul femeilor gravide sunt diverse, de exemplu: sărăcia, neprezentarea la medic pe parcursul duratei sarcinei, hemoragiile, etc.

Ținta 2. Menținerea numărului nașterilor asistate de personal calificat pe parcursul anului 2010 și 2015 la nivel de 99%

Acestă țintă este posibil de a fi atinsă până la finele anului 2015, cu condiția că vor fi alocate la timp resursele financiare necesare asistenței medicale a mamelor și copiilor. În perioada anilor 2007-2008, numărul nașterilor asistate de către personal medical calificat a constituit 99,5%, mai tîrziu în 2009, aceasta a crescut până la 99.8% (BNS).

Combaterea HIV/SIDA, tuberculozei și a altor maladii

În ciuda eforturilor depuse, nu a fost posibil să fie stopat infecția cu virusul HIV/SIDA și a mortalității asociate cu tuberculoza. Până în prezent nici una dinte țintele propuse pentru anul 2010 nu au fost atinse, iar îndeplinirea lor pentru anul 2015, cu certitudine, nu mai este posibilă.

Diagrama 3.2.5

Incidența HIV/SIDA, cazuri la 100000 de oameni

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Biroului Național de Statistică

Ținta 1. Stabilirea răspîndirii infecției HIV/SIDA catre anul 2015. Reducerea incidenței HIV/SIDA la 100000 de persoane de la 10 în 2006 până la 9,6 în anul 2010 și 8 cazuri în anul 2015

Numărul înregistrate de cazuri în Republica Moldova cu virusul HIV/SIDA a crescut considerabil în perioada 2006-2012, de la 14,7 cazuri la 100000 de oameni până la 18,5 cazuri la 100000 de oameni.

Ținta 2. Reducerea incidenței HIV/SIDA la 100000 de persoane în grupul cu vîrste cuprinse între 15-24 de ani de la 13,3 în 2006 până la 11,2 în anul 2010 și 11 cazuri în anul 2015.

Deaoare în cea mai mare parte virusul HIV afectează persoanele cu vîrstă reproductivă, respectiv pe cele cu vîrsta cuprinsă între 25-24 de ani, ținta 2 stabilită a fost reducerea virusuli HIV/SIDA în grupul de persoane cu vîrste cuprinse între 15-24 ani. Astfel incidența HIV/SIDA pentru categoria de vîrstă 15-24 de ani, a crescut de la 18,77 cazuri la 100000 de oameni în 2006 până la 21,8 cazuri la 100000 de oameni 2012(Diagrama 3.2.5).

Ținta 3. Stoparea până în anul 2015 a răspîndirii tuberculozei și începerea procesului de reducere a maladiei. Reducerea ratei mortalității asociate cu tuberculoza de la 15,9 la 100000 de locuitori în 2002 până la 15,0 în 2010 și până la 10,0 în 2015.

Rata mortalității asociate cu tuberculoza a scăzut de la 19,3 cazuri la 100000 de locuitori în 2006 până la 14,4 cazuri la 100000 locuitori în 2012. Totuși tuberculoza afectează grupurile vulnerabile, dintre care cei mai afectați sunt persoanele neangajate, persoanele fără adăpost, alcoolicii ș.a.

Asigurarea durabilității mediului.

Sărăcia, șomajul, scumpirea energiei, sunt unele dintre cauzele care au influențat negativ asupra unora ținte stabilite pentru ODM 7, anume în tăierea ilicită a pîdurilor și braconajul. Țara totuși a atins careva progrese, chiar în ciuda tuturor factorilor negativi care au influențat.

Ținta 1. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile și programele țării și reducerea degradării resurselor naturale, creșterea gradului de împădurire de la 10,3% în 2002 până la 12,1% în 2010 și până la 13,2 în 2015.

În ceea ce privește realizarea țintei cu privire asupra suprafața zonelor împădurite a crescut numai cu 0,2% în perioada anilor 2006-2012 (Anexa 23).

Ținta 2. Creșterea ariilor protejate pentru conservarea diversității biologice de la 1,96 în 2002 la 4,65% în 2010 și până la 4,65 în 2015.

O situație mai îmbucurătoare pentru ODM 7, este înregistrată în creșterea ariilor protejate pentru conservarea diversitării biologice. Sarcinile intermediare și cele finale fiind deja realizate în 2006, indicatorul constituind 4,65%. Până în 2012, suprafața ariilor protejate a crescut de cel puțin două ori , atingînd 4,78% din întreg teritoriul (Anexa 23).

Ținta 3. Majorarea ponderii populației cu acces la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 până la 59% în 2010 și până la 65% în 2015.

În anul 2012, rata populației cu acces sigur de apă a constituit 62%, cu 16 % mai mult față de 2006 cînd au fost înregistrate doar 46% (Anexa 23).

În cazul în care ritmul de creștere a populației la surse sigure de apă va crește similar ca în perioada anilor 2010-2012, ținta finală pentru 2015 ar putea fi realizată.

Ținta 4. Majorarea ponderii populației cu acces la canalizare îmbunătățită de la 31,3% în -2002 până la 50,3% în 2010 și până la 65% în 2015.

Odată cu creșterea ponderei populației cu acces la resurse de apă sigure, crește și numărul populației care au acces la canalizare îmbunătățită.Ponderea populației cu acces la canalizare îmbunătățită a crescut cu aproximativ 15% față de anul 2006 (Anexa 23), ceea ce a permis ca ținta intermediară fiind atinsă deja, și sperăm că și cea finală să fie atinsă.

Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare.

Republica Moldova, fiind o țară mică în proces de tranziție, nu dispune de resurse suficiente, financiare sau umane, pentru dezvoltarea internă a numeroaselor aspecte ale vieții sociale și economice.

Acest obiectiv include unele din ținte care nu au fost incluse în cele 7 obiective, și prevede o cooperare constantă în realizarea celor 7 ODM. Din cauza crizei mondiale și a interdicțiilor puse de Russia, realizarea țintelor este puțin probabil că vor fi îndeplinite până la sfîrșitul anului 2015, însă careva progrese au fost înregistrate.

Ținta 1. Dezvoltarea unui sistem comercial și financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil și non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor și atragerea investițiilor.

În utlimii ani, Republica Moldova a fost afectată și ea de criza mondială financiară, care a dus la diminuarea comerțului exterior. Astfel, dacă în perioada 2008-2009 exporturile reprezentau doar 26,3% și 23,6% din PIB, în perioada 2010-2013 ponderea exporturilor a crescut de la 26,5% până la 30,50% (anexa ). Dificitul balanței comerciale în raport cu PIB, a fost în creștere în perioda 2006-2008, crescînd de la -48,2% în 2006 până la -54,6% 2008, iar apoi în perioada 2009-2012 a scăzut de la -36,7% până la -42,1% (Anexa).

Ținta 2. Soluționarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii de transport și vamale.

În perioada 2006-2013, ponderea investițiilor în sectorul de transporturi în totalul investițiilor publice a ascăzut de la 19,5% în 2006 până la 3,9% în 2013 (anexa). În același timp și ponderea investițiilor în dezvoltarea transportului aerian și naval în totalul investițiilor în transport a scăzut de la 28,4% în 2006 până la 26,10% în 2013 (Anexa). Acest nivel al investițiilor nu este suficient pentru realizarea acetei ținte.

Ținta 3. Monitorizarea problemei datoriei externe.

Ponderea datoriilor externe sunt în creștere, înregistrînd astfel în 2012 84,6% din PIB față de 73% în anul 2006.

Diagrama 3.2.6

Indicatorii datoriei externe, %

Sursa:elaborat de autor în baza datelor oferite de BNM și a Mfin

Datoria externă publică a urmat o asemenea traiectorie, scăzînd de la 20,7% în 2006 până la 17,1% în 2012. Această scădere a fost datorată creșterii economice din ultima perioadă.

Ținta 4. Elaborarea și implimentarea strategiilor pentru tineri. Reducerea ratei șomajului în rîndul tinerilor până la 15% în anul 2010 și până la 10% în anul 2015.

Diagrama 3.2.7

Rata șomajului în rîndul tinerilor cu vîrsta între 15-24, %

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor oferite de BNS.

În anul 2008, rata șomajului în rîndul tinerilor a atins cel mai mic nivel din istorie de 11,2%, urcînd mai apoi până la 17,8% în anul 2010 ( Diagrama 3.2.7).

Ținta 5. Asigurarea accesului populației la medicamentele esențiale.

Indicatorul de bază al acestei ținte este numărul localităților unde există instituții medico-sanitare primare, dar nu există asistență farmaceutică. Conform Biroului Național de Statistică și a Ministerului sănătății în anul 2012 au fost înregistrate 38 de localități în Republica Moldova, în anul 2011 – 107 instituții, în 2010- 38 instituții, 2009- 64 instituții și 2008- 75 instituții. Din cauza că nu au fost asigurat colectarea datelor statistice, în anul 2006 și 2007 , datele statistice lipsesc.(Min, sănatații, și BNS)

Ținta 6. Edificarea societății informaționale. Dublarea cître anul 2015 a numărului de abonați ai telefoniei fixe și mobile față de anul 2006 și creșterea numărului de calculatoare personale și celui al utilizatorilor de Internet cu o rată de cel puțin 15% anual.

Trăim într-o societate în care nivelul informațional este foarte ridicat, și datorită acestuia indicatorii privind ținta dată se află în permanentă creștere. Telefonia mobilă continuă să fie într-o creștere foarte dinamică, crescînd în perioada 2006-2012 de la 37,8 per 100 de locuitori până la 114,6 per 100 de locuitori.

Ponderea numărul de abonați ai telefoniei fixe este foarte lentă. Astfel în perioada 2006-2013, numărul de abonați a crecut de la 28,4% până la 34,4% ( vezi Anexa ). Evoluția numărului de compiutere personale, ca și ceilalți indicatori, este în creștere. Astfel, dacă în anul 2006 la 100 de locuitori reveneau 12,4 compiutere personale , în anul 2012 această cifră -Odată cu creșterea nivelului de penetrare a computerelor personale la 100 de locuitori, a crescut și accesul la internet, rata de penetrare a acestuia a crescut de la 21,2 per 100 de locuitori în 2006, șa 57,0 per 100 de locuitori în 2012.

3.3 Republica Moldova post-2015.

În perioada actuală, la nivel global are loc un dialog intes privind constituirea cadrului de dezvoltare post-2015. Astfel, Republica Moldova, în perioada noiembrie 2012 – martie 2013, s-a desfășurat campania de consultări naționale post-2015 ”Viitorul pe care și-l dorește Moldova”, unde prin îndeplinirea unor chestionare, cetățenii au putut să-și expună opinia referitor la viitorul țării noastre. Scopul principal al acestei campanii a fost de a consulta părerea cetățenilor, inclusiv a grupurilor vulnerabile, referitor la viitorul pe care îl văd pentru țară. La acest sondaj au participat aproximativ 7500 de cetățeni. În cadrul consultărilor naționale au fost identificate 5 subiecte, care au atras cele mai multe îngrijorări din partea celor care au participat la dezvoltarea post-2015.

Viziunea oficială guvernului, privind dezvoltare pe termen lung este exprimată în Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2020: Șapte soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei”. Această strategia a fost elaborată prin implicarea partenerilor de dezvoltare, funcționari și oficiali de rang înalt. În urma audierilor și dezbaterilor care au avut loc în Parlamentul Republicii Moldova, prin lege a fost aprobată această strategie [24]. Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020”, abordează acele probleme care împiedică dezvoltarea durabilă. Astfel au fost identificate șapte priorități ale „Moldova 2020”, care au fost formulate astfel:

studii relevante pentru carieră- constă în formarea unei corelații mai bune dintre cererea forței de muncă și oferta educațională care va contribui prin, reducerea ratei șomajului inclusiv al tinerilor, micșorarea ratei a populației expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale.

Drumuri bune oriunde, deoarece Republica Moldova este o țară economică bazată în cea mai mare parte pe agricultură și industria produselor agricole, această prioritate va asigura accesul producătorilor la piețele de desfacere locale și externe.

Finanțe accesibile și ieftine, constă în asigurarea unui sistem financiar care să transforme în cel mai eficient mod economiile salariaților, a emigranților, a firmelor etc, în investiții.

Business cu reguli clare de joc, în urma evaluărilor a resurselor, condițiilor și perspectivele economice de care dispune Republica Moldova, Guvernul își propune să îmbunătățească mediul de afaceri, astfel încât riscurile și costurile afacerilor să fie considerabile mai mici față de alte regiuni.

Sistem de pensii echitabil și sustenabil- prevede o mărire a pensiei a oamenilor, care le-ar asigura un trai decent pensionarilor.

Energie furnizată sigur și utilizată eficient, Guvernul Republicii Moldova dorește ca în anul 2020 să existe un complex energetic competitiv și eficiet, care va asigura consumatorii cu resurse energetice de calitate. Și într-un mod accesibil și fiabil.

Justiție responsabilă și incoruptibilă, Guvernul anticipează că justițiabili vor fi mulțumiți de o justiție imparțială, calitativă, responsabilă și realizată în termene optime, și fără corupție.

Dar totuși care vor fi acele Obiective de Dezvoltare Durabilă post 2015? În urma efectuării unei analize generale a acțiunilor care au fost elaborat, în special al consultărilor naționale post-2015 „Viitorul pe care și-l dorește Moldova”, și a Strategiei Naționale „Moldova 2020”, au fost identificate 12 Obiective de Dezvoltare Durabilă post-2015. Aceste obiective au ca scop principal, cearea unor condiții care să permită înlăturarea cercurilor vicioase ale sărăciei și abilitarea funcțională a oamenilor

Protecția sănătății mamei și copilului;

Asigurarea cuprinderii universale cu asigurare medicală obligatorie;

Promovarea dezvoltării timpurii și integrării copiilor/ persoanelor cu dizabilități în societate.

Reducerea mortalității cauzate de HIV/SIDA, tuberculoză și maladiile non-infecțioase (cardiovasculare, oncologice);

Îmbunătățirea nutriției și asigurarea cu micronutrienți (I, Fe, acid folic);

Asigurarea cuprinderii universale a copiilor în învățămîntul preșcolar și obligatoriu (clasele 1-9);

Crearea locurillor de muncă decente și ocuparea deplină;

Edificarea unei societăți inovaționale și creative;

Dezvoltarea durabilă a comunităților rurale;

Ora verde – economie verde – țară fără deșeuri;

O societate a oportunităților egale pentru femei și bărbați.

O guvernare calitativă, inclusiv la nivel local.

Totuși unele din acestea nu sunt niște obiective necunoscute pentru țara noastră, sunt o continuare a ODM, în care Republica Moldova a eșuat să le realizeze. Altele obiective sunt noi, care au fost formulate, pentru a răspune la noile priorități de dezvoltare care au apărut ori s-au accentuat în ultimul deceniu Acestea reprezintă unele din prioritățile de intervenție orizontală, din care într-o măsură egală vor beneficia toate sectoarele economice, toate grupurile social și fiecare cetățean în parte.

Concluzie și recomandări

Până în prezent Republica Moldova a înregistrat progrese remarcabile în unele dintre obiective stabilite la intrarea unui nou mileniu: sărăcia absolută și extremă a fost eradicată c succes, accesul la educație preșcolară s-a îmbunătățit, a fost îmbunătățită și starea sănătații infantile și a copiilor cu vîrsta sub 5 ani.

În timp ce ODM au fost elaborate de cître un grup de experți și savanți, cadrul de dezvoltarea post-2015 ce va succeda acestor obiective este dezvoltat prin intermediul unor consultări incluzive și participative la nivel mondial. Iar prin strategia viitorul post-2015 au fost auzită vocea puternică și clară a cetățenilor Republicii Moldova.

Bibliografie

În limba română.

CANTARAGIU IULIANA, Asigurarea unui mediu durabil: Aportul societății civile al sectorului privat la atingerea țintelor naționale ale ODM 7 în Republica Moldova, Institutul de Politici Publice, Chișinău 2012, Tipografia Almor-pluS.

CULIUC ELENA, Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare: Aportul societății civile și al sectorului privat la atingerea țintelor naționale ale ODM 8 în Republica Moldova, Institutul de Politici Publice, Chișinău 2012, Tipografia Almor-pluS.

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA , Primul raport cu privire la ODM în Republica Moldova, iunie 2005

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA, Al doilea Raport cu privire la ODM, Republica Moldova, Chișinău 2010

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA, Al treilea raport cu privire la ODM, Republica Moldova, Chișinău 2013

Jurnalul Național, 28 decembrie 2006

ONU, A investi în dezvoltare: plan practic pentru realizarea ODM, 17 februarie 2005,

ONU, Revista ONU în Moldova, ianuarie – martie 2013, No. 1 (54), Tipografia Centrală.

ONU, Revista ONU în Moldova, iulie-septembrie 2010, No 3 (44),

PNUD, Agenda de dezvoltare post – 2015 Raportul final privind consultările din Republica Moldova, noiembrie- aprilie 2013.

PNUD, Națiunile Unite – Republica Moldova Cadru de Parteneriat 2013-2017.

Tinerii din Moldova, Soluția pentru Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, Chișinău 2003.

În limbi străine.

EU Contribution to the Millenium Development Goals, 2013.

In Larger Freedom:Towards Development: Security and Human Rights for All, 21 martie 2005

ONU, Цели развития тысячелетия, доклад за 2014 год”, 2014.

Surse electronice.

.MinisterulEconomiei http://www.mec.gov.md/sites/default/files/raport_privind_saracia_in_republica_moldova_2013_1.pdf

://www.un.org/

Biroul Național de Statistică : www.statistica.md

Cancelaria de stat: http://cancelaria.gov.md/libview.php?l=ro&idc=277&id=1367

http://www.biomasa.md

http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html

http://www.un.org/millenniumgoals/stats.shtml

http://www.uncsd2012.org/index.html

http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?DocumentID=97

http://www.unmillenniumproject.org/goals/gti.htm

http://www.ziare.com/mediu/dioxid-carbon/omenirea-produce-mai-mult-dioxid-de-carbon-decat-vulcanii-1101352

Ministerul sănătății http://www.ms.gov.md/

www.nmediu.ro

www.undp.md

Acte normative

CODUL MUNCII din 25.05.1973, intrat în vigoare 12.07.2001

CONSTITUȚIA Republicii Moldova

GUVERNUL R. MOLDOVA, Strategia de Dezvoltare Moldova 2020, adoptată prin legea NR. 166 din 11 iulie 2012

HG Republicii Moldova Nr.288 din 15.03.2005 cu privire la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în R. Moldova până în 2015 și a Primului Raport Național „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în R. Moldova ”, Monitorul Oficial Nr. 046 din 25.03.2005

LEGEA cu privire la Angajarea și protecția Socială a Persoanelor în căutare de Loc de Muncă Nr. 102-XV din 13 martie 2003

LEGEA cu privire la controlul de stat al sănătății publice, NR.10-XVI din 3 februarie 2009.

LEGEA pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008-2011 Nr. 295 din 21.12.2007, publicată în Monitorul Oficial Nr. 18-20 din 29.01.2008

ONU, Implemention of decisions from the 2005 World Summit Outcome for action by the Secretary-General, 26 octombrie 2005.

Rezoluția Consiliului de Securitate ONU, A/56/326.

World Summit Outcome, 24 octombrie 2005, A/Res/60/1.

Декларация тысячелетия Организации Объединенных Наций, 55/2 din 18 septembrie 2000

Anexa

Anexa 1

Ponderea populație cu venit sub 1,25 $ pe zi, în perioada anilor 1990-2010, %

Sursa: [40]

Anexa 2

Numărul copiilor (până la vîrsta de 5 ani), greutatea cărora este sub nivelul stabilit, anii 1990 și 2010 (%)

Sursa: [40]

Anexa 3

Copii cu vîrsta preșcolară, care nu frecventează școala, anii 1990, 2000, 2005 și 2011.

Sursa: [40]

Anexa 4

Ponderea copiilor cu vîrsta preșcolară și școlară, care nu frecventează școala după nivelul bunăstării famililor și a genurilor, 2005-2011 (%)

Sursa: [40]

Anexa 5

Ponderea copiilor cu vîrsta preșcolară și școlară, care nu frecventează școala după nivelul bunăstării famililor și a locului de reședință, 2005-2011 (%)

Sursa: [40]

Anexa 6

Cota mandatelor deținute de femei în parlament (%)

Sursa: [40]

Anexa 7

Rata mortalității copiilor (până la 5 ani), anii 1990 și 2012 (la 1000 născuți vii)

Sursa: [40]

Anexa 8

Coeficientul mortalității materne, în anii 2000 și 2013 (la 100000 născuți vii)

Sursa: [40]

Anexa 9

Coeficientul bolnavilor infectați cu virusul HIV, în anii 2001 și 2012.

Sursa: [40]

Anexa 10

Cantitatea emisiilor de CO2, anii 1990 și 2011

Sursa: [40]

Anexa 11

Ajutorul oficial în scopul dezvoltării, anii 1990 și 2013.

Anexa 12

Nivelul ocupării forței de muncă, anii 2003-2008 și 2008-2013 (%)

Sursa: [40]

Anexa 13

Numărul angajaților în condițiile de muncă nestabilă, pe genuri, anul 2013 (%)

Sursa: [40]

Anexa 14

Sursa: [40]

Anexa 16

Emisile de CO2 pentru 1 $ de producție produsă.

Anexa 17

Contribuția donatorilor pentru programele PNUD în Moldova, 2007-2011(dolari SUA)

Sursa: PNUD Moldova : spre o dezvoltare echitabilă și durabilă pentru toți. Pag 54

Anexa 21

Indicatori de cuprindere în învățămînt a copiilor, % din total, perioada 2005-2012

Sursa: Biroul Național de Statistică

Anexa 22

Ponderea femeilor angajate în Economine pe tipuri de activități economice, %

Evoluția indicatorilor ODM 7, perioada 2006-2013

Anexa

Bibliografie

În limba română.

CANTARAGIU IULIANA, Asigurarea unui mediu durabil: Aportul societății civile al sectorului privat la atingerea țintelor naționale ale ODM 7 în Republica Moldova, Institutul de Politici Publice, Chișinău 2012, Tipografia Almor-pluS.

CULIUC ELENA, Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare: Aportul societății civile și al sectorului privat la atingerea țintelor naționale ale ODM 8 în Republica Moldova, Institutul de Politici Publice, Chișinău 2012, Tipografia Almor-pluS.

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA , Primul raport cu privire la ODM în Republica Moldova, iunie 2005

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA, Al doilea Raport cu privire la ODM, Republica Moldova, Chișinău 2010

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA, Al treilea raport cu privire la ODM, Republica Moldova, Chișinău 2013

Jurnalul Național, 28 decembrie 2006

ONU, A investi în dezvoltare: plan practic pentru realizarea ODM, 17 februarie 2005,

ONU, Revista ONU în Moldova, ianuarie – martie 2013, No. 1 (54), Tipografia Centrală.

ONU, Revista ONU în Moldova, iulie-septembrie 2010, No 3 (44),

PNUD, Agenda de dezvoltare post – 2015 Raportul final privind consultările din Republica Moldova, noiembrie- aprilie 2013.

PNUD, Națiunile Unite – Republica Moldova Cadru de Parteneriat 2013-2017.

Tinerii din Moldova, Soluția pentru Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, Chișinău 2003.

În limbi străine.

EU Contribution to the Millenium Development Goals, 2013.

In Larger Freedom:Towards Development: Security and Human Rights for All, 21 martie 2005

ONU, Цели развития тысячелетия, доклад за 2014 год”, 2014.

Surse electronice.

.MinisterulEconomiei http://www.mec.gov.md/sites/default/files/raport_privind_saracia_in_republica_moldova_2013_1.pdf

://www.un.org/

Biroul Național de Statistică : www.statistica.md

Cancelaria de stat: http://cancelaria.gov.md/libview.php?l=ro&idc=277&id=1367

http://www.biomasa.md

http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html

http://www.un.org/millenniumgoals/stats.shtml

http://www.uncsd2012.org/index.html

http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?DocumentID=97

http://www.unmillenniumproject.org/goals/gti.htm

http://www.ziare.com/mediu/dioxid-carbon/omenirea-produce-mai-mult-dioxid-de-carbon-decat-vulcanii-1101352

Ministerul sănătății http://www.ms.gov.md/

www.nmediu.ro

www.undp.md

Acte normative

CODUL MUNCII din 25.05.1973, intrat în vigoare 12.07.2001

CONSTITUȚIA Republicii Moldova

GUVERNUL R. MOLDOVA, Strategia de Dezvoltare Moldova 2020, adoptată prin legea NR. 166 din 11 iulie 2012

HG Republicii Moldova Nr.288 din 15.03.2005 cu privire la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în R. Moldova până în 2015 și a Primului Raport Național „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în R. Moldova ”, Monitorul Oficial Nr. 046 din 25.03.2005

LEGEA cu privire la Angajarea și protecția Socială a Persoanelor în căutare de Loc de Muncă Nr. 102-XV din 13 martie 2003

LEGEA cu privire la controlul de stat al sănătății publice, NR.10-XVI din 3 februarie 2009.

LEGEA pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008-2011 Nr. 295 din 21.12.2007, publicată în Monitorul Oficial Nr. 18-20 din 29.01.2008

ONU, Implemention of decisions from the 2005 World Summit Outcome for action by the Secretary-General, 26 octombrie 2005.

Rezoluția Consiliului de Securitate ONU, A/56/326.

World Summit Outcome, 24 octombrie 2005, A/Res/60/1.

Декларация тысячелетия Организации Объединенных Наций, 55/2 din 18 septembrie 2000

Anexa

Anexa 1

Ponderea populație cu venit sub 1,25 $ pe zi, în perioada anilor 1990-2010, %

Sursa: [40]

Anexa 2

Numărul copiilor (până la vîrsta de 5 ani), greutatea cărora este sub nivelul stabilit, anii 1990 și 2010 (%)

Sursa: [40]

Anexa 3

Copii cu vîrsta preșcolară, care nu frecventează școala, anii 1990, 2000, 2005 și 2011.

Sursa: [40]

Anexa 4

Ponderea copiilor cu vîrsta preșcolară și școlară, care nu frecventează școala după nivelul bunăstării famililor și a genurilor, 2005-2011 (%)

Sursa: [40]

Anexa 5

Ponderea copiilor cu vîrsta preșcolară și școlară, care nu frecventează școala după nivelul bunăstării famililor și a locului de reședință, 2005-2011 (%)

Sursa: [40]

Anexa 6

Cota mandatelor deținute de femei în parlament (%)

Sursa: [40]

Anexa 7

Rata mortalității copiilor (până la 5 ani), anii 1990 și 2012 (la 1000 născuți vii)

Sursa: [40]

Anexa 8

Coeficientul mortalității materne, în anii 2000 și 2013 (la 100000 născuți vii)

Sursa: [40]

Anexa 9

Coeficientul bolnavilor infectați cu virusul HIV, în anii 2001 și 2012.

Sursa: [40]

Anexa 10

Cantitatea emisiilor de CO2, anii 1990 și 2011

Sursa: [40]

Anexa 11

Ajutorul oficial în scopul dezvoltării, anii 1990 și 2013.

Anexa 12

Nivelul ocupării forței de muncă, anii 2003-2008 și 2008-2013 (%)

Sursa: [40]

Anexa 13

Numărul angajaților în condițiile de muncă nestabilă, pe genuri, anul 2013 (%)

Sursa: [40]

Anexa 14

Sursa: [40]

Anexa 16

Emisile de CO2 pentru 1 $ de producție produsă.

Anexa 17

Contribuția donatorilor pentru programele PNUD în Moldova, 2007-2011(dolari SUA)

Sursa: PNUD Moldova : spre o dezvoltare echitabilă și durabilă pentru toți. Pag 54

Anexa 21

Indicatori de cuprindere în învățămînt a copiilor, % din total, perioada 2005-2012

Sursa: Biroul Național de Statistică

Anexa 22

Ponderea femeilor angajate în Economine pe tipuri de activități economice, %

Evoluția indicatorilor ODM 7, perioada 2006-2013

Anexa