Obiective Turistice din zona [302788]

Obiective Turistice din zona

Statuia Lui Decebal

Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m. [anonimizat] (golful Mraconia), [anonimizat]: 120 de metri.

Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt: lungimea ochilor: 4,3 metri, lungimea nasului: 7 metri, lățimea nasului: 4 metri.

Ideea construirii acestui basorelief i-a [anonimizat], și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-[anonimizat]-l [anonimizat], peste un milion de dolari.

În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 [anonimizat], chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui.

Executarea acestei lucrări s-a [anonimizat]-[anonimizat].Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.

Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-[anonimizat] 40-50 de kilograme în spinare.

Legătura cu pontonul a [anonimizat]. [anonimizat]-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-[anonimizat] a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.

[anonimizat]: [anonimizat]. [anonimizat], făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.

Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a [anonimizat] a smulgerii a [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat] a fost mușcat de o [anonimizat], dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.

Ca urmare a trepidațiilor, dar și a [anonimizat] (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o [anonimizat]. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.

Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.

[anonimizat]. Pa malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protectie. Tabula este fixata in piatra si pe ea sunt reprezentati doi delfini plutind si un vultur pe cer. [anonimizat]. Dealungul timpului tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicata deasupra lacului de acumulare odata cu construirea hidrocentralei "Portile de Fier 1"cu 30 de metri. Tabula Traiana este un monument ridicat de adversarul regelui Decebal, imparatul roman Traian, pentru a marca marsul triumfal al trupelor imperiale romane spre Dacia si a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac in anul 105. Tabula are o lungime de 4 m și 1,75 m înălțime.

În traducere, textul Tabulei sună astfel : " Împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus Germanicus, preot suprem investit cu puterea de tribun a IV a oara, părinte al patriei, consul a III a oara, spărgând munții a durat drum de-a lungul fluviului" .

Manastirea Mraconia

Numele Mraconia („loc ascuns” sau „apă întunecată” în limba slavonă) – i se potrivește și nu prea. La prima vedere, fiind așezată chiar pe malul Dunării, Mănăstirea Mraconia nu scapă privirilor turiștilor din toată lumea care ajung la Cazanele Mici. Este situată la circa 20 km de Orșova, între satele Dubova și Eșelnița, foarte aproape de statuia lui Decebal .

Pe de altă parte, această mică mănăstire construită după 1999, rămâne destul de puțin cunoscută. Deși este „urmașa” unei străvechi vetre monahale cunoscută drept Mănăstirea Maracuna (Mracovia) – care data dinainte de Căderea Constantinopolului (1453) și a fost demolată în 1967 – ridicarea noii mănăstriri s-a făcut mai mult prin jerftele sătenilor din Dubova.

Manastirea Sfânta Ana

Mănăstirea Sfânta Ana este situată în orașul Orșova pe defileul Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din țara noastră. Ea este așezată pe coama Dealului Moșului, care domină orașul Orșova. A fost ctitorită de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat în zona Orșovei în calitate de sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în Primul Război Mondial.

Manastirea Vodița

Vodița este o mănăstire situată pe valea râului Vodița , la circa 15 km vest de Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți. Este printre primele mănăstiri atestate documentar din Țara Românească, fiind ridicată pe cheltuiala voievodului Vladislav I (Vlaicu Vodă), la sugestia și prin efortul călugărului Nicodim. Cel mai probabil a fost ridicată în perioada 1369 (când Nicodim a ajuns în Țara Românească) și 1374, când este menționat pentru prima dată acest locaș de cult într-un document emis de Vladislav I.

Biserica romano-catolică din Orsova

Construirea bisericii catolice a fost o curiozitate, atât prin forma ei non conformistă, cât și prin anul de construcție, 1972-1976, fiind singura biserică catolică ridicată în timpul regimului comunist.

Opera arhitectului Hans Fackelmann, are forma unui cort, cu un acoperiș în formă de cruce, asigurând un lăcaș de cult pentru toți credincioșii din Orșova, germani, cehi, români și maghiari.

Pestera Ponicova

Peștera Ponicova este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării. Galeriile sale însumează 1.660 m străbătând Ciucaru Mare și ieșind în Dunăre. Este accesibilă de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. La intrarea în peștera Ponicova, pârâul cu același nume creează niște chei scurte și sălbatice și un pod natural lung de circa 25 m și înalt de 6 – 8 m.

Pesteră Veterani

Peștera Veterani se găsește în masivul Ciucarul Mare, pe malul stâng al Dunării, la cca. 5 m deasupra nivelului apei. Este cunoscută din timpuri străvechi, a fost punct strategic pentru daci, romani, austrieci și turci, putând adăposti mulți soldați. Numele peșterii provine de la generalul austriac Veterani, care a fortificat peștera, a făcut un zid de la peșteră până la marginea apei, zid păzit de ostași. Au fost construite fortificații și în interior, deasupra intrării, în partea dreaptă este o gaură naturală pe unde pătrunde lumina înăuntru. Datorită interesului militar, a fost prima peșteră cartată din Europa. Rezervorul de apă și numeroase inscripții pot fi văzute și astăzi. Accesul se poate face doar de pe Dunăre.

Ruinele Cetatii TRICULE

Cetatea Tricule ce a fost ridicata în sec. al XV-lea pentru a opri expansiunea otomana spre vest, ruinele acesteia observându-se în apropierea localitatii Svinita.

Pe malul stâng al Dunarii, la 4 km în aval de localitatea Svinita, se afla 3 turnuri dintre care unul nu mai e vizibil, pentru ca la începutul secolului trecut, gheturile de pe Dunare l-au naruit, iar ceea ce a mai ramas a fost acoperit de apele fluviului Dunarea.

Portile de Fier I

Hidrocentrala Porțile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea și are o putere instalată de 1080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română și sârbă la Porțile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porțile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porțile de Fier II la 60 km în aval.

Orsova

Orșova este un municipiu situat pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier I de pe Dunăre, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre. La recensământul din 2002, populația orașului era de 12.967 locuitori.

Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic.

Parcul Natural Portile de Fier

Parcul natural declarat prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate), se află în sud-vestul României, limita sudică a acestuia fiind malul românesc al Dunării. La est se învecinează cu localitatea Dr. Tr. Severin (Mehedinți), la vest cu localitatea Socol (Caraș-Severin). La nord, de la confluența Nerei cu Dunărea, Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește interfluviul Dunării format de afluenții acesteia.

Se întinde pe o suprafață de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în componența sa 18 rezervații. Principala formă de relief sunt munții, în componența sa intrând prelungirile sudice ale Munților Banatului (Munții Locvei și Munții Almăjului), Munții Mehedinți și o parte din Podișul Mehedinți.

Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin

Turnul a luat naștere în anul 1910, când la acea vreme, aproviziona orașul Turnu Severin cu apă. A funcționat având acest rol până în anul 1980, când bazinele au fost golite, iar clădirea Turnului a fost folosită  pentru birouri și ateliere ale societății care administra la acea vreme alimentarea cu apă și canalizarea orașului.

Ruinele Cetatii Severinului

Ruinele care se vad astazi nu provin doar de la o singura constructie. Existau doua incinte, una interioara si alta exterioara, cea dinurma inprejmuita de un sant . Ca urmare a sapaturilor s-au scos la iveala o serie de turnuri patrate care flancheaza curtea interioara ; doua sunt asezate pe latura care flancheaza incinta interioara, doua sunt asezate pe latura sudica in capetele extreme, iar alte doua situate pe latura interioara a zidului de aparare . Din turnul ce se afla in partea de nord-est se mai pastreaza un perete, ce ajunge pana la inaltinea a trei etaje ,el avand 11m, o lungime de 9m si o latime de 2,5m. 
In coltul sud-estic cetatea avea o poarta.

Cetatea Golubaț

Cetatea Golubăț este o fortăreață medievală situată pe malul drept al Dunării, la 4 km în aval de orașul sârb Golubăț în defileul Dunării, în apropierea Porților de Fier. Fortăreața a fost construită în veacul al XIV-lea și este înscrisă înlista monumentelor culturale de importanță excepțională a Republicii Serbia.

O parte a cetății este acoperită de apele Dunării ca urmare a construirii barajului de la Porțile de Fier.

Palatul Cultural Theodor Costescu

– este un simbol reprezentativ al Severinului, fiind declarat monument istoric protejat, pe lista UNESCO
– a fost proiectat de arhitectul Grigore Cherchez.
– impunătoarea construcție a fost gândită de la bun început să cuprindă șapte săli: trei săli mari cu destinația de bibliotecă, un cinematograf și un restaurant formau aripa de nord.
Alte trei săli suprapuse formau aripa de vest. Aici funcționa Muzeul C. I. Istrati, salonul de festivități și Sala ajutătoare.
Între cele două aripi de clădire se afla Sala de teatru, grandioasă.
Capacitatea ei era de 700 de locuri. Avea o scenă rotativă, unică în țară.

Fântâna Cinetica

Fantana cinetica din Drobeta Turnu Severin mai este cunoscuta si sub denumierea de „Hora de la Balacita”, fiind realizata de sculptorul Constantin Lucaci.

Aceasta a incantat pentru prima data publicul numeros format din localnicii orasului in anul 1979. Fantana incearca sa creeze o imagine de lumini si miscare frumos dimensionate.

Fantana a fost reabilitata in urma cu cativa ani, devenind unul dintre cele mai frumoase locuri de pelerinaj si recreere ale severinenilor. In apropierea sa se afla asezat un parc bine structurat, o oaza de liniste si de verdeata, mai sus putin de portul de pe Dunare.

Drobeta-Turnu Severin

Drobeta-Turnu Severin (denumire până în 1972: Turnu Severin, în maghiară: Szörényvár sau Szörénytornya, în germană: Turm Severin) este municipiul de reședință al județului Mehedinți, Oltenia, România, format din localitățile componente Drobeta-Turnu Severin (reședința), Dudașu Schelei, Gura Văii și Schela Cladovei.

Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populația atinsese 14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei.

Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de cca. 40.000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod reptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de Regatul Maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman.

Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, când domnul Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin.

Portile de Fier

Porțile de Fier (limba sârbă: Гвоздена врата / Gvozdena vrata, croată: Željezna vrata, maghiară: Vaskapu, turcă: Demirkapi, germană: Eisernes Tor, bulgară: Железни врата) este numele unui defileu pe fluviul Dunăre .Defileul se află între România în nord și Serbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, Vaskapu, înseamnă tot "Porțile de Fier", și este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este Clisura Dunării. În Serbia defileul este cunoscut sub numele de Đerdap fiind un parc național, ultima secțiune numindu-se Đerdapska klisura. Defileul este uneori denumit "Defileul Dunării", denumire greșită deoarece cursul fluviului mai are și alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád.

Defileele

Dunărea se îngustează pentru prima oară dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de Defileul Golubac. Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea Ljupovska se ajunge la cel de-al doilea defileu, Gospodin Vir, care are 15 km lungime și se îngustează până la 220 m. Donji Milanovac, mai largă, face legătura între Cazanele mari și Cazanele mici, care au o lungime de 19 km împreună. Valea Orșova este ultima secțiune mai largă înainte ca fluviul să ajungă la câmpiile Valahiei și la ultimul defileu, Defileul Sip.

Cazanele Mari este cel mai cunoscut și mai îngust defileu: aici Dunărea se îngustează la 150 m și ajunge la o adâncime de până la 53 m. Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul ungar din premierului István Szechenyi încă în anul 1834 începe îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus și continuă lucrările până la 1846. Ulterior, la 15 septembrie 1890, în urma contractului încheiat între guvernul ungar, pe de-o parte, și ing. Hajdu, fabricantul H. Luther din Braunschweig și Societatea de Discont din Berlin, pe dealtă parte, au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic. Acestea nu au fost finalizate în 1895, cum fusese prevăzut inițial în contract, ci abia în 1898 sub mandatul ministrului transporturilor Gábor Baross, care a primit după această dată porecla de "ministrul de fier". A fost o lucrare grandioasă, care a necesitat cheltueli enorme din partea statului maghiar (aproximativ 20 milioane de florini, la vremea respectivă un palat cu 4-5 etaje costând în jur de 5-7000 de florini) și o extraordinară cantitate de muncă. Foloasele au fost în raport cu sforțarea depusă, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinară navigației dunărene, ceeace a atras după sine intensificarea comerțului tuturor statelor riverane, care au de atunci drum deschis spre mare.

Canalul a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.

Limitele canalului deschis în albia Dunării sunt marcate prin geamanduri, iar pentru o mai mare siguranță a navigației prin aceste locuri primejdioase, s-a înființat un corp de piloți speciali, de stat, care conduc toate vapoarele pe această porțiune.

Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptată în piatră între 1994 și 2004.

Alte descoperiri arheologice au fost făcute în defileul mai puțin spectaculos Gospodin Vir (Vârtejul Domnului): în anii 1960, situl arheologic Lepenski Vir (Vârtejul Teiului) a fost studiat, adeverindu-se cel mai important din Europa de sud-est. Statuile din gresie din neoliticul timpuriu sunt în special de o mare valoare. Aceasta și alte descoperiri indică faptul că regiunea Porților de Fier a fost locuită de zeci de mii de ani.

Barajul

Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal.

Prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 m. Vechea Orșova, insula Ada Kaleh (vezi mai jos) și cel puțin alte cinci sate, cu o populație totală de 17.000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocați, însă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării.

Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent.

În afară de asta, flora și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului prin crearea Parcului Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) în Serbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55 km²) în România.

Lepenski Vir

Muzeul, ridicat practic peste situl arheologic, este localizat pe malul sârbesc al Dunării, în zona cazanelor, aproape de localitatea Donji Milanovac. Din punctul de trecere de la Porțile de Fier distanța până la muzeu se parcurge în aproximativ o oră. De menționat faptul că drumul este relativ îngust, cu destul de multe curbe, două benzi, iar limita de viteză în afara localității este de 80 km pe oră.

Săpăturile arheologice de aici, demarate în 1965, au scos la iveală una dintre cele mai renumite așezări mezolitice (perioada de trecere de la Paleolitic – epoca veche a pietrei la Neolitic – epoca nouă a pietrei) din lume.

Așezarea de la Lepenski Vir este datată acum aproximativ 8500-7500 ani. Ceea ce a atras atenția lumii științifice a fost însă caracterul spiritual al descoperirii. Această mică comunitate, care se ocupa cu pescuitul ca sursă principală de procurare a hranei, a realizat o serie de sculpturi din piatră. Sculpturile, cele mai multe dintre ele repezentând capete de oameni cu trăsături de pește, au fost puse în legătură cu un cult al peștelui practicat de aceste triburi. Deosebită este și arhitectura așezării, locuințele având baza în formă trapezoidală.

În muzeu există o zonă cu aproximativ 12 calculatoare unde putea fi accesată o reconstituire 3D cu modul în care se presupune că arata această așezare acum 8000 de ani. Toată zona centrală a muzeului este ocupată de sit.

Insula Ada Kaleh

Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime. Era populată de circa 600 de turci.

Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor (fiind scutită de impozit) mai scăzute, pentru cumpărarea delicateselor turcești, bijuterii și tutun. Insula a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.
Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie că lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică. Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh.

Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.

Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de origine turcă.

Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori, a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex. Dobrogea) sau să emigreze în Turcia.

Ideea de a reconstrui insula Ada Kaleh nu a fost însă abandonată.

Muzeul Regiunii Porților de Fier

Muzeul Regiunii Porților de Fier este un muzeu județean din Drobeta-Turnu Severin, amplasat în Str. Independenței nr. 2. În 1912 profesorul Al. Bărcăcilă înființează Muzeul Istoric al Liceului Traian, care se va muta în 1926 în clădirea nou construită de lângă castrul roman, clădire care, încă de la început, trebuia să adăpostească și un muzeu ce se va numi de acum Muzeul de Istorie și Etnografie din Turnu Severin. După 1945 muzeul crește în importanță și își lărgește arealul de cercetare, fiind numit Muzeul Regiunii Porților de Fier. La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală, având două secții: istorie și științele naturii, cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de etnografie și de artă. Expune piese din domeniile: științele naturii (faună și floră, acvariu pentru fauna dunăreană și pești exotici), istorie – documente, arheologie (incluzând un lapidariu din epoca romană), numismatică, etnografie (port, ceramică, țesături din zonă), artă plastică românească (opere de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Stoenescu, Iser, Ressu). Secția de Istorie-Arheologie este compusă din nouă săli: Preistorie – vestigiile vieții materiale și spirituale din cultura Schela Cladovei, Civilizația geto-dacică, Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 – 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I), flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier (Sala II), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porțile de Fier (acvariul), flora și fauna specifică mediului acvatic din zona Porțile de Fier (Sala III). Expoziția se încheie cu aspecte legate de cosmogonie, apariția vieții pe Pământ, dovezi paleontologice, originea și evoluția omului (Sala IV). Secția de etnografie și artă populară dispune de un patrimoniu prețios și bogat, valoros din punct de vedere documentar. Expoziția de bază prezintă în primul rând aspecte ale civilizației rurale în Mehedinți și în zona Porțile de Fier. Alături este castrul roman Drobeta.

Pestera Gaura cu Musca

Peștera este situată 12 km aval de Moldova Nouă județul Caraș Severin la cca. 30 m desupra nivelului Dunării.

A fost locuită în perioada Hallstatt fiind un adapost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunarea a făcut ca în epoca medievală sa fie fortificată și armată cu tunuri și o mică garnizoană de soldați. Astăzi se mai văd fortificațiile de la intrare facute înca de la 1460 și refăcute de mai multe ori, folosite până prin 1880.

Numele de Gaura cu Muscă vine de la musca columbacă (Simulium colombaschense), o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora. Această muscă a existat în zonă până la construcția barajului de la Porțile de Fier când a dispărut datorita modificării habitatului. Musca ataca vitele, le mușca în zonele cu piele fina, nări, buze, urechi mușcăturile produceau inflamații care sufocau animalul în câteva ore sau zile. În pericol erau și copiii mici dacă musca reușea să pătrundă în gură sau trahee. Specialiștii spun că aceste musculițe nu au avut nici o legătură cu peștera. Dezvoltarea lor a fost posibilă numai în apele Dunării înainte de formarea lacului.

Sunt și legende care explică cum a apărut musca în peșteră. Ea s-ar fi născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan, sau din capul balaurului ucis de Sfântul Gheorghe, că si-ar avea originea într-un pârâu infectat de scorpioni, șerpi, viespi otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiană din împrejurimile Golubacului.

Gura peșterii este de forma ovală cu diagonale de 8 si 4 m. blocată în mare parte de ziduri de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medi și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sala Liliecilor și se ajunge la un sifon terminal, zonă în care apar scurgeri parietale formațiuni, stalactite, gururi  și depuneri de montmilch. În peșteră se simte un puternic miros de amoniac datorat depozitului de guano de liliac.

Pestera Gaura Chindiei II

Peștera Gaura Chindiei II a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Arheologii o încadrează cronologic și cultural în Hallstatt, perioada dacică și cea medievală. Are o lungime de 18 m, cu picturi rupestre pe peretele estic. În anul 1968, arheologul Vasile Boroneanț a descoperit desenele de culoare roșie pe pereți și tavan, reprezentând păsări, motivul bradului, figuri umane schematizate, diferite simboluri (cercuri, cruci, simbol solar), executate din argilă în perioada neolitic, precum si unele elemente de alfabet chirilic și latin.

Cetatea Ladislau

Pe malul stâng al Dunării, pe dealurile localității Coronini se văd ruinele Cetații Ladislau. În 1427 Sigismund regele ungurilor pe baza înțelegeri încheiate cu Brancovici Georg regele sârbilor și-a format drept asupra cetății Golubac de pe malul sârbesc. Căpitanul acesteia însă a vândut cetatea turcilor, astfel Sigismund a fost nevoit să construiască această contra-cetate, de unde a atacat în 1428 cetatea Golubac. Datorită intervenției sultanului Murad, Glubacul a rămas în conCeatatea Ladislau în perioada 1429-1435 a fost proprietatea Ordinului cavalerilor germani, în 1457 Hunedorenilor, iar după atacul de la Mohacs a devenit proprietatea turcilor. Nu sunt date despre distrugerea ei. Ruinele se văd și astăzi, o porțiune de 10-12 m înălțime din zidul palatului, zidurile ce pornesc de la turn, donjuanul, și ruinele de la aripa palatului.tinuare în proprietatea sârbilor.

Zatonul Mare Si Zatonul Mic

Cele doua lacuri fac parte din perimetrul administrativ al comunei Ponoarele, una dintre cele mai expresive zone din judetul Mehedinti.

Zatonul Mare si Zatonul Mic sunt doua lacuri de origine carstica, de dimensiuni diferite, aflate de o parte si de alta a Pesterii de la Pod.

Lacul Zatonul Mare se intinde pe o suprafata de peste 20 de hectare, adancimea sa in momentul in care este plin situandu-se undeva intre 20-25 m. In astfel de momente, devine cel mai mare lac carstic din Romania.

Este marginit de potcoava Dealului Pesterii, de Cracul Buicanilor, Cornetul Cujnitei, Dealul Balutei si Dosul Busestilor pe care se vad urmele teraselor lasate de nivelul schimbator al apelor. Cand se instaleaza seceta, apele dispar in adancurile pesterii si peisajul devine dezolant prin ariditate.

Zatonul Mic se formeaza la nord-est de Podul lui Dumnezeu, in partea opusa Zatonului Mare, atunci cand precipitatiile sunt abundente, iar debitul paraului care vine de sub Stei nu mai poate fi preluat de catre sorb. Apele acestui lac se unesc uneori cu Valea Turcului inundand intreaga suprafata care altfel este folosita pentru agricultura.

Biserica Grecescu

Biserica Grecescu din Drobeta Turnu Severin reprezintă unul dintre cele mai vechi edificii de cult ale localității, având o arhitectură ce nu lasă indiferente privirile turiștilor.

În prezent, astăzi mai poate fi admirată o parte din pictura interioară realizată de Gheorghe Tătărescu la scurt timp de la finalizarea construcției bisericii. Odată ce intri în interiorul său nu ai cum să nu rămâi înmărmurit de frumusețea, soliditudinea și structura bisericii.

Fiind unul dintre cele mai importante edificii de cult din oraș, aceasta a devenit în anul 1884 catedrală ortodoxă, servind rugăciunilor a mii de localnici.

Mănăstirea Gura Motrului

Manastirea Gura Motrului are hramul Cuvioasa Paraschiva si este situata in comuna Butoiesti, din judetul Mehedinti.

Manastirea Gura Motrului a fost fondata initial de Cuviosul Nicodim, la sfarsitul secolului XIV. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mica Biserica si cateva chilii.

La aproximativ 2 km de manastire, se afla intre dealuri „Izvorul Sfantului Nicodim” sau „Fantana cu leacu” de unde credinciosii iau apa tamaduitoare de boli. Schitul originar nu a fost inca atestat arheologic.

Cetatea manastireasca a fost refacuta din temelii in anii 1642-1643 de catre domnitorul tarii Matei Basarab. Actuala manastire a fost ctitorita in 1653 de Preda Brancoveanu si pictata prin dania lui Constantin Brancoveanu.

Cula Tudor Vladimirescu

Cula Tudor Vladimirescu din Cerneți reprezintă un punct turistic important pentru județul Mehedinți.

Aceasta este o construcție destul de masivă, fiind fortificată asemenea locuințelor oltenești. Mai precis, este o clădire formată din parter și etaj, fiind o construcție solidă din cărămidă.

În prezent, Cula lui Tudor Vladimirescu este abandonată, aflându-se într-un stadiu mare de degradare. Acest lucru este posibil din cauza faptului ca aceasta nu face parte din patrimoniul statului, fiind revendicată.

Istoric Cula Tudor Vladimirescu din Cerneți:

Cula Tudor Vladimirescu este datată din secolul al XIX-lea.

Cula a fost proprietatea lui Tudor Vladimirescu, devenind muzeu în perioada 1967-1977, ce cuprindea o colecție importantă de obiecte ce au aparținut pandurilor.

Manastirea Cerneti

Mânăstirea Cerneți din satul Simian este una dintre atractiile importante ale mehedințenilor.

Este unul dintre lacășurile de cult de maici din țară, însă nu este foarte populată, având doar două măicuțe, care i se dedică întru totul.

Zidurile sale destul de groase, din cărămidă, au determinat rezistența acesteia peste vremuri.

Protosinghelul Ghenadie a fost ultimul călugar care a vegheat și s-a rugat aici. După moartea sa, mânăstirea a fost preluată de muzeul „Porților de fier”, fiind ulterior transformată într-o mânăstire de măicuțe.

Pestera lui Epuran

Aflata in apropierea localitatii Jupanesti, comuna Ciresu, la 30 de km de Drobeta Turnu Severin, Pestera lui Epuran este situata la o altitudine de 425 m.

Are 3 km lungime si galerii suprapuse pe doua etaje, cu numeroase sali si ramificatii, precum Sala Cavourilor, Galeria cu bazine, Stramtoarea Sperantei, Sala dintre Stramtori, Sala Blocurilor uriase, Sala Prabusirilor, Catacomba Inamolita, Galeria Placilor de Namol, Feeria Apelor etc.

Se remarca Sala Ursilor (60 mp), bogata in schelete de urs, cristalizate in calcit, pe planseu, si Galeria Comorilor, care reveleaza o deosebita varietate si frumusete de siluete concretionare.

Turistii care vor sa o exploreze au nevoie de echipament special si pregatire tehnica, fiind pasaje solicitante, care necesita practicarea alpinismului.

Asemanatoare cu Pestera Topolnitei, Pestera lui Epuran prezinta o mare valoare stiintifica, motiv pentru care a fost declarata monument al naturii.

Istoric Pestera lui Epuran din localitatea Jupanesti:

Descoperirea acestei peșteri se inscrie printre cele mai interesante realizari speologice ale ultimului sfert de secol XX.

Pestera Isverna

Peștera Isverna este situata in vestul comunei Isverna, la poalele muntilor Mehedinti, la altitudinea de 600 m.

Aceasta este o pestera activa cu portiuni subfosile si fosile iar de aici porneste cel mai mare izvor carstic din judetul Mehedinti. Galeria principala este orientata nord-vest – sud-est si s-a dezvoltat pe un sistem de diaclaze prelucrate prin eroziunea apei.

Legenda care strajuieste acesta minunata pestera are la baza ordinul imparatesei Maria Tereza, care a scufundat un depozit de argint al Imperiului Austro – Ungar.

Pestera Isverna, a fost filmata de Jacques Yves Cousteau in sectiunea “Explorari ale secolului XX” din filmul Muzeului Smithsonian din Washington.

Bine de stiut:

Pestera Isverna este exceptionala pentru scufundari subacvatice, accesibila atat pe galeria activa cat si pe cea fosila.

Manastirea Strehaia

Manastirea ortodoxa Strehaia este situata in orasul Strehaia, judetul Mehedinti, pe soseaua nationala Craiova – Drobeta Turnu – Severin.

Manastirea a fost ctitorit de catre Matei Basarab in anul 1645. Initial a fost intemeiata ca și manastire pentru calugari, inzestrata fiind de Matei Basarab cu mosii si sate din Strehaia si din apropiere.

In anul 1693, Constantin Brancoveanu repara biserica si ii adauga acesteia si un pridvor. In anul 1826, Barbu Zugravul a pictat biserica iar staretul manastirii, Kir Axinte, a avut grija si a ajutat cu bani reparatiile radicale asupra chiliilor si caselor derapanate. In aceasi timp a fost reparat si inaltat zidul ce inconjura manastirea, astfel s-a construit si un foisor pentru fantana din curte.

Manastirea Topolnita

Mânâstirea Topolnița se află situată in judetul Mehedinti, în plin centrul regiunii Olteniei, în comuna Izvorul Barzii.

Aceasta a fost ridicată din ordinul lui Radu I Voievod.

Istoric Mânăstirea Topolnița din satul Schitul Topolniței:

Mânâstirea Topolnița a fost zidită inițial, potrivit cercetărilor creștine de Sfântul Nicodim în secolul al XIV-lea. Ținând cont de anul construcției sale, Mânâstirea Topolnița se numără printre cele mai vechi obiective turistice ce se afla în județul Mehedinți.

În prezent, la Mânăstirea Topolnița este conservată o biserică ce datează din anul 1646, fiind construită de Lupu Buliga. Pictura din Biserica Mânâstirii Topolnița are și ea o vechime considerabilă, datând din anul 1673, fiind realizată în fresca și imitând stilul bizantin de Grigore „Grecul”și Dima „Romanul”.

Începând cu anul 1863 Mânâstirea Topolnița a rămas fără călugări, fiind părăsită. În anul 1930 aceasta a fost iarăși locuită de călugări.

Obiective principale de vizitat la Mânăstirea Topolnița:

Una dintre cele mai însemnate picturi este aceea în care se remarcă „Judecata de apoi”, fiind realizată în vestul fațadei clădirii.

Pestera Topolnita

Peștera Topolnița se afla situata în centrul județului Mehedinți.

Peștera Topolnița este una dintre cele mai lungi din țară, având o dimensiune de 24,5 kilometri. Odată ajunși aici nu aveți cum să nu va bucurați de frumusetea peisajului, dar și de interiorul miraculos al peșterii.

Peștera Topolnița are patru nivele, putând fi accesată prin cinci intrări. Frumusețea interioară a acesteia este dezvaluită din forma și structura speleotermelor.

Această peșteră este amplasată de natura într-un cadru natural unic, în mijlocul pădurilor de foioase și conifere.

Obiective principale de vizitat la Peștera Topolnița:

Potrivit speologilor, în interiorul peșterii Topolnița putem admira galeria “Emil Racoviță”, aceasta fiind considerată cea mai frumoasă din țară, din totalitatea peșterilor existente în România. Tot speologii sunt cei care considera ca în prezent aceasta comunica cu peștera Epuran, situată în apropiere.

În interiorul acesteia se găsește o apă curgătoare. Drept urmare, fauna este și ea destul de variată, specifică acestor tipuri de formațiuni carstice. Colonia de lilieci existentă aici este și ea destul de mare.

Tot interiorul ne cucerește cu dimensiunea și formele speleotermelor, dar și cu structura cavernamentului.

Pestera Closani

Pestera Closani se afla in partea de nord a Muntilor Mehedinti, deasupra satului Closani, situat in amonte de confluenta Motrului cu Motru Sec.

Una dintre cele mai frumoase peșteri din Europa, datorita exceptionalelor sale concretiuni de calcar, Pestera Closani este amplasata la o altitudine de 440 m si are o lungime de 1.100 m.

Este formata din doua galerii orizontale:

Galeria Laboratoarelor

Galeria Matei Ghica

Este o pestera calda (11,3°C in profunzime), foarte umeda si lipsita de curenti de aer.

Pestera este bogata in fauna fosila si cavernicola, cuprinzand si unele specii endemice: Closania winkleri, Gervaisia orghidani s.a.m.d.

In aceasta pestera au fost descoperite peste 70 de specii de animale terestre si acvatice, majoritatea microscopice, folosite in prezent la diverse experimente.

Podul lui Dumnezeu

Localnicii sunt de parere ca mai demult in pestera Ponoarele locuia Diavolul care le facea oamenilor numai lucruri rele. La rugamintile localnicilor, Dumnezeu s-a decis sa il indeparteze de aceste locuri, lovind cu palma catre peretii pesterii din care au inceput a se darama stanci, blocand intrarea.

Cu toate acestea, Diavolul s-a strecurat pe o alta iesire, dinspre Lacul Zatonul Mare. In chinurile sale spre iesire, Diavolul s-a agatat cu mainile de Dealul Pesterii formand lapiezurile numite Afrodita si Cleopatra.

Locul acestuia este astazi pe Stanca Diavolului, stand acolo pentru a-i supraveghea pe

localnicii care se apropie pentru a-i ineca in lacul din apropiere.

O alta legenda spune ca Podul a fost construit de Dumnezeu pentru a-l ajuta pe Sfantul Nicodim sa treaca peste raul Tismana, alungat de sateni pentru ca a dorit sa construiasca aici o manastire.

In regiunea Podului lui Dumnezeu, de o parte  si cealalt se afla asezate Lacul Zatonul Mare si Lacul Zatonul Mic, fiind cele mai mari si adanci lacuri de origine carstica din Romania, cunoscute ca fiin lacurile fara fund.

Tunelul iubirii din Glimboca

Tunelul iubirii din Glimboca este situat pe calea ferată ce face legătura dintre Caransebeș și Băuțar.

Acesta leagă localitățile Obreja și Glimboca. Tunelul a fost descoperit în mod accidental de către doi fotografi amatori, Florin Avramescu și Mihai Tămășilă.

După această descoperire, tot mai multă lume a ajuns să exploreze frumosul tunel.

„Tunelul iubirii” sau „Tunelul Dragostei” este unul dintre cele mai romantice locuri din țară. De asemenea, figurează și pe lista comorilor ascunse din Uniunea Europeană, publicată pe site-ul Parlamentului European.

Această perlă naturală a Caraș-Severinului este extrem de apreciată de către fotografi și cupluri, care vin aici în număr destul de mare, pentru a realiza fotografii romantice.

Astfel, s-au depus diverse cereri către autoritățile locale din Glimboca pentru ca locul să fie promovat, tunelul nefiind tocmai ușor de găsit de-a lungul căii ferate.

Lacul Gozna

Lacul Gozna, din județul Caraș-Severin, este un lac de acumulare situat pe cursul superior al Văii Bârzavei, în amonte de localitatea Văliug.

Acesta a fost amenajat între anii 1950-1953 și este folosit pentru producerea energiei electrice și pentru alimentarea cu apă a municipiului Reșița.

Mai mult, lacul are ca scop și atenuarea viiturilor. Are o suprafață de 12,6 hectare și un volum de 1.130.000 metri cubi de apă.

Lacul este una dintre cele mai importante destinații din Banatul Montan, fiind ideal pentru practicarea sporturilor nautice, pescuit, plajă și relaxare.

Gara din orasul Băile Herculane

Gara din Băile Herculane este considerată cea mai frumoasă și încărcată de istorie gară din România. Construită în stil baroc între anii 1878 și 1886, după planurile arhitectului A.D. Serres, clădirea a fost concepută astfel încât să reproducă castelul de vânătoare al împărătesei Maria Tereza de lângă Viena.

Edificiul nu a servit inițial drept gară, ci ca locuință de vânătoare a împăratului Franz Iosif al Austriei (1830 – 1916).

În corpul central al clădirii, o cupolă sprijinită de două coloane, decorată cu picturi ale unor personaje mitologice, precum Hercules, este cea care iese prima în evidență. Alte elemente interesante sunt țiglele multicolore dispuse în figuri geometrice, frescele ce prezintă elemente din mitologia romană, un orologiu, și câteva corpuri de iluminat frumos lucrate. În Gara din Herculane au trecut de-a lungul timpului pragul personalități marcante, precum Franz Iosif, împărăteasa Sissi, Alexandru I al Serbiei și Carol I al României.

Astăzi, gara se află pe lista Monumentelor Istorice din țara noastră, fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Cernei.

Parcul National Cheile Nerei

Cheile Nerei sunt situate in judetul Caras Severin, mai exact in partea sudica a Muntilor Anina, intre satele Sasca Romana si Sopotul Nou.

Parcul cuprinde 6 rezervatii declarate si una propusa cu regim strict de protectie. Parcul National Cheile Nerei este format din Cheile Nerei-Beusnita, Valea Ciclovei-Ilidia, Cheile Susarei, Bigar, Liciovacea, Ducin. Distanta pe care se intind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. O poteca turistica marcata le strabate, dar parcurgerea lor necesita traversarea raului Nera direct prin apa.

Statiunea Baile Herculane

Statiunea este situata in partea de sud-vest a Romaniei, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanta de granita cu judetul Mehedinti si doar 25 de km de frontiera cu Serbia.

Cea mai veche stațiune balneară din lume, Băile Herculane reprezintă un mix cultural și arhitectural conservat încă din vremea Imperiului Roman, de altfel „vinovatul” pentru existența acestei stațiuni deosebite.

Originea Bailor Herculane se intinde pe o durata de aproape doua milenii. Bazele statiunii au fost puse in anul 102 d.Ch. de Imparatul Traian, romanii introducand cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele statiunii de care este legat si numele societatii noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus si al frumoasei Elena, consemnat in mitologia romana ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii si al echilibrului intre forta fizica si cea spirituala.

Din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii: apeducte, bai, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor pentru vindecare. Dupa 1718 (Pacea de la Passarovitz) incepe istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane, in cadrul Imperiului austriac. Din 1736 incepe reconstructia si modernizarea bailor, a cailor de acces, granicerii banateni construind aici majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine sa pomenim aici de faptul ca in anul 1999, Termele Romane cuprinse in monumentala constructie a hotelului Roman au fost redate, dupa 2000 de ani, in circuitul turistic astfel incat vizitatorii hotelului au posibilitatea sa urmeze tratamentul balnear in aceleasi conditii cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman

.

Cheile Carasului

Cheile Carasului sunt situate in Muntii Aninei, intre confluenta paraului Comarnic cu Carasul si comuna Carasova.

Cheile au o adancime de 200 m si o lungime de 19 km (din care aproximativ 10 km vizitabili) si sunt remarcabile datorita versantilor cu pereti calcarosi, vegetatiei abundente, grohotisurilor, izvoarelor carstice, precum si datorita celor peste 500 de pesteri si avene.

In perimetrul parcului national sunt incluse un numar de opt rezervatii naturale, constituite in zone de conservare speciala strict protejate, in care sunt interzise orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale.

Statiunea Trei Ape

Atunci cand vrei sa ai parte de relaxare si tratament poti opta sa incerci frumusetile statiunii Trei Ape, situata in apropierea localitatii Resita, la nici 35 de kilometric de aceasta.

Statiunea Trei Ape se afla situata chiar pe muntele Semenic, intre localitatile Brebu Nou si Garana.

Pentru a ajunge aici este nevoie sa urmati traseul spre localitatea Valiug dinspre Resita. In drumul vostru spre statiune nu aveti cum sa nu remarcati frumusetile coplesitoare ale Pasului Prislop. Dupa ce treceti de Pasul Prislop veti ajunge in localitatea Garana. La iesire, la nici 4 kilometri, veti pasi in statiunea Trei Ape, loc sigur pentru odihna si tratament, aceasta incadrandu-se perfect in cele mai linistite zone, fara fluctuatii permanente de turisti.

Chiar in interiorul statiunii putem admira frumusetile lacului Trei Ape. De asemenea, hotelurile si pensiunile amplasate in aceste locuri sunt gata oricand sa isi puna la dispozitia clientilor serviciile.

Petrecerea concediului in aceasta statiune va face sa uitati de monotonia marilor orase. In timpul verii puteti practica pescuitul, puteti face plaja, va puteti scalda in voie in lacul Trei Ape, iar in timpul iernii puteti incerca traseele montane marcate pentru a admira frumusetile locului, statiunea aflandu-se la aproximativ 850 metri altitudine.

Bine de stiut:

In localitatea Garana, an de an putem participa la Festivalul de Jazz.

Odata ce ajungeti in localitate puteti practica sporturile nautice chiar pe lacul Trei Ape, putand astfel inchiria echipament nautic si barcute de la centrul nautic al lacului.

Statiunea Semenic

Situata in vestul Romaniei, pe platoul Muntilor Semenic, statiunea de schi Semenic este formata din mai multe statiuni mai mici: Secu, Valiug, Trei Ape si Crivaia.

Statiunea turistica Semenic este amplasata la 1400 de metri altitudine, intre varfurile Piatra Groznei si Semenic, la o distanta de aproximativ 36 de kilometri de Resita, resedinta judetului Caras-Severin.

Iubitorii sporturilor de iarna se pot bucura de un sezon mai lung decat media anuala in tara, din noiembrie pana in aprilie stratul de zapada atingand in medie 60-80 cm. Aici se afla amenajate partii de ski cu diferite grade de dificultate, teleschi si telescaun.

Partia Slalom Urias: 1.200 m lungime – nivel mediu

Partia Slalom: 520 m lungime – nivel mediu

Partia Cruce de brazi: 750 m lungime – nivel mediu

Partia Goznuta: 700 m lungime, interzisa schiorilor incepatori

Partia Semenic: 350 m lungime

Peisajul si dotarile din zona sunt tot ce ai nevoie ca sa te poti bucura de o vacanta ideala in orice perioada a anului.

Statiunea Semenic este inconjurata de cele trei varfuri ale Muntilor Semenic, numai bune de escaladat (dar nu iarna): Piatra Gozna (1.447 m), Semenic (1.446 m), Piatra Nedeia (1.437 m).

Satele cehesti

Satele cehesti din județul Caraș-Severin reprezinta o regiune in care colonizarea pare sa nu isi fi pus amprenta mai deloc in aceste teritorii.

Satele cehesti din județul Caraș-Severin sunt in numar de cinci, situate in zona Clisurii Dunarii: Gerník (512 persoane), Svatá Helena (507 persoane), Bigr (229 persoane), Rovensko (150 persoane) și Šumice (143 persoane).

Frumusetea si traditiile satelor cehesti din județul Caraș-Severin se mai pastreaza inca si astazi intrucat numarul mic al locuitorilor, dar si asezarea izolata din punct de vedere geografic nu le permite locuitorilor din alte tinuturi sa le invadeze teritoriul, cultura si valorile.

Cehii din Banat se numara printre ultimele populatii colonizate in Banat de pe vremea Imperiului Habsburgic, acestia ajungand aici in anii 1823, 1827, 1862 datorita nevoilor de conservare a teritoriului, pazirii granitelor, dar si pentru a popula teritoriile cucerite.

Satele cehesti din Banat sunt inconjurate de sate de origine sarba. Limba ceha, dar si modulde conservare a obiceiurilor reprezinta principalele puncte de atractie a locuitorilor din zona.

De asemenea, arhitectura locuintelor are o valoare inestimabila din punct de vedere cultural.

Bine de stiut:

Principala indeletnicire a locuitorilor din satele cehesti din Banat este agricultura, modul in care acestia isi muncesc pamanturile reprezentand o traditie cu adevarat valoroasa.

Pestera Buhui

Peștera Buhui se afla situata in bazinul cu acelasi nume, in partea centrala a muntilor Aninei. Potrivit masuratorilor, pestera Buhui este a doua ca dimensiune din Muntii Banatului, dupa Pestera Comarnic.

Pentru a o vizita este suficient sa ajungi in Anina. De aici, poti porni spre munte pe langa cimitirul de la marginea orasului pentru a ajunge la cabana Maial, iar de aici veti urma traseul spre Lacul Buhui.

Pestera Buhui are o lungime e 3217 metri, in interiorul sau curgand apele paraului Buhui.Frumusetea Pesterii Buhui nu poate s nu se faca remarcata vizitatorilor, o pestera plina de cotituri, cu sali destul de largi in care poti observa cele mai frumoase evenimente carstice.In interiorul sau nu avem cum sa nu remarcam Cascada Alba, pe peretele stang al Pesterii Buhui.

Pestera face parte din categoria celor mai admirate din regiunea Banatului datorita salilor mari incarcate cu concretiuni si a galeriilor sale nemaintalnite.

Cercetatorii recomanda intrarea dinspre Certej. Cu toate acestea, parcurgerea galeriilor pesterii se va face cu multa grija si prudenta numai de catre turistii antrenati si in prezenta unui speolog.

Bine de stiut:

Pestera Buhui face obiectul cercetarilor stiintifice ca urmare a problemelor de hidrologie carstica si biospeologie. De aceea, in anul 1969 a fost declarata rezervatie speologica.

Pentru a o putea vizita este nevoie de casca de protectie, mijloace de iluminat si chiar de barca pneumatica.

Lacul Ochiul Beiului

Lacul Ochiul Beiului reprezinta unul dintre obiectivele turistice importante ale tarii, fiind situat in muntii Aninei, pe malul raului Beu.

Peisajul ce il inconjoara este unul de vis, lacul Ochiul Beiului facand parte din Parcul National Cheile Nerei-Beusnita.

Altitudinea la care este situat acesta nu este una foarte inalta, fiind amplasat la doar 310 metri.

Forma sa este destul de surprinzatoare, lacul avand infatisarea de crater la suprafata.

Ceea ce se poate spune despre acest lac este ca nu a inghetat niciodata in timpul iernii.

De asemenea, vegetatia si fauna ce il inconjoara este una destul de salbatica si in acelasi timp destul de explorata de catre vizitatori romani sau straini. Ratele salbatice, pasarile migratoare, dar si starcii cenusii ii atrag pe turisti in fiecare vara pentru a le admira frumusetea si raritatea.

Legenda lacului:

Localnicii din regiune sunt de parere ca lacul s-a aflat candva in stapanirea unui om destul de rau. Baiatul acestuia era deosebit de frumos incat cu greu il puteai privi in ochii sai albastri. Ajuns la vanatoare, acesta se intalni cu o fata foarte frumoasa de vlah. Dar cum afla tatal sau, povestea lor se termina intrucat tatal a dat ordin sa o omoare. Baiatul s-a dus acasa la iubita lui, dar a gasit-o fara viata. Nu a putut rezista durerii si si-a sacrificat viata, dornic de a o intalni in lumea de dincolo. Asa a luat naștere lacul Ochiul Beiului.

Cheile Minisului

Cheile Minișului reprezintă cele mai frumoase elemente create de natură, situate în Munții Aninei, din județul Caraș-Severin. Acestea se află pe cursul râului cu același nume, fiind situate între comuna Bozovici și orașul Anina.

Odată ajunși la Cheile Minișului veți putea observa o priveliște superbă, fiind în inima munților, înconjurați de păduri de foioase și conifere.

Cheile Minișului au o lungime considerabilă, de 14 kilometri, fiind împărțite în trei secțiuni: Cheile Minișului, Cheile Poneascăi și Cheile Bigărului. Acestea fac parte din Parcul Național Cheile Nerei.

Cascadele Beusnitei

Situate la marginea poienii cu acelasi nume, Cascadele Beusnitei reprezinta un monument al naturii cu o insemnata valoare turistica, geologica si peisagistica.
Succesiunea de cascade de pe Raul Beu in amonte de Lacul Ochiul Beiului formează Cascadele Beusnitei. Acestea fac parte din cadrul Parcului National Cheile Nerei-Beusnita si au o inaltime de 15 m (cea mai mare).

Cascadele au luat nastere prin actiunea apei timp de milenii in substratul (solul) calcaros si pot fi grupate astfel: cascadele din portiunea inferioara – cuprinse intre confluenta Beusnitei cu Beiul si Poiana Beusnitei; cascadele din portiunea superioara, verticale si zgomotoase, apa lor cazand in dorne adanci. Cea de-a treia cascada este cea mai salbatica, apa alunecand in numeroase perdele, printre muschi.

Traseul pana la Cascadele Beusnitei nu este deloc usor deoarece exista obstacole la confluenta Beusnitei cu Ochiul Beiului.

Legenda spune ca apele spumoase ale cascadei reprezinta voalul de mireasa al pastoritei indragostite de fiul Beiului, iar apa ce curge din cascada se intalneste cu apa din izvorul ce alimentează Lacul Ochiul Beiului, pornind vesele catre varsare.

Muzeul locomotivelor cu abur

Muzeul locomotivelor cu abur se gaseste pe Calea Timisorii, localitatea Resita, judetul Caras-Severin.

Muzeul locomotivelor este unic fiind expuse in aer liber un numar de 16 locomotive ce au fost fabricate de-a lungul timpului in uzinele de la Resita. Colectia cuprinde si prima locomotiva fabricata la Resita in 1872, precum si una din cele doua locomotive forestiere fabricate in 1925 la fabrica de locomotive a fostei societati U. D. R .

Muzeul de astazi, concentreaza istoria de aproape un secol a acestei importante componente a industriei constructoare de masini pe malurile Barzavei.

Bine de stiut:

Starea exponatelor este buna.

Muzeul Banatului Montan

Muzeul Banatului Montan din Reșița reprezintă un însemnat obiectiv turistic al zonei, colecțiile sale fiind zilnic admirate de turiști.

Colecția muzeală a fost îmbunătățită cu sprijinul Muzeului din Timișoara, dar și cu demersurile făcute de autorități în vederea inițierii unor săpături arheologice în zonele Berzovia, Ramna și Bocsa. Cele 6000 de piese de colecție strânse pe parcursul anilor au determinat autoritățile să îi ofere muzeului loc într-o clădire mai mare, din strada 7 noiembrie, nr.50. Cu toate acestea, nici în această clădire nu rămâne decât până în anul 1972.

Restructurarea orașenească din anul 1972 a facut ca muzeul să rămână fără sediu, piesele sale fiind tolerate în anumite instituții ale văii Barzavei.

În anul 1987 a fost finalizată construcția noului sediu al muzeului. Dacă până în anul 1977, acesta a purtat numele de Muzeul de Istorie al Județului Caraș Severin, începand cu anul 1997 a fost redenumit Muzeul Banatului Montan.

Istoric Muzeul Banatului Montan din Reșita:

Muzeul Banatului Montan a luat ființă în anul 1959, din inițiativa autorităților, fiind inițial amplasat în clădirea Sfatului Popular, din strada 6 martie, nr.27.

Obiective principale de vizitat Muzeul Banatului Montan:

Colecția numismatică cu peste 14.000 de monede romane, colecția de istorie a tehnicii, colecția de carte veche și istoria artei, colecția de artă populară și etnografie

Peștera lui Adam

Pestera lui Adam este situata pe versantul drept al Cernei, in localitatea Herculane, judetul Caras-Severin. Este denumita astfel, dupa descoperitorul ei, Nicolae Adam.

Pestera incepe printr-un aven de 11 m; este fosila, dezvoltata pe un sistem de fracturi si fete de strat si masoara 212 m (27 m denivelare maxima).

Cand nu ies aburi densi si calzi cu miros iute de guano, prin deschiderea circulara cu diametrul de peste 2 m se distinge foarte bine fundul avenului.

In Pestera lui Adam exista putine specii care au putut rezista la conditiile cu totul particulare, dar care se dezvolta in numar impresionant.

Acestei pesteri i s-ar putea conferi statutul de rezervatie stiintifica, pentru conservarea si

studierea in continuare a conditiilor de oaza tropicala unica in Romania, cu punga ei de aer cald, coloniile de lilieci si fauna de guano, precum si crusta si stalactitele gelatinoase nemaiintalnite in alte pesteri.

Grota Haiducilor

Grota Haiducilor (Peștera Hotilor) se gaseste la aproximativ 30 de minute de Baile Herculane.

Grota haiducilor este o peștera cu o mare sala la intrare, luminata printr-o despicatura a muntelui. Arheologii au gasit aici urme ale omului primitiv.

Pestera locuita inca din epoca focului, cunoscuta pe vremea romanilor si loc de refugiu si ascunzis al hotilor in decursul epocii moderne, a ascuns numeroase comori. Aici au fost descoperite obiecte si unelte primitive din epoca paleoliticului, obiecte, vase si monezi romane cat si adevarare tezaure.

Este o pestera valoroasa speologic, arheologic, istoric, continand obiecte din trecutul dacic.

Bine de stiut:

Fauna din zona este reprezentata de specii ce se gasesc doar in America Latina.

Cascada Vanturatoarea

Afluentii bazinului hidrografic ce vin din Muntii Cernei ajung spre varsare sarind peste mari pereti de calcar, formand astfel cascade spectaculoase. In acest fel s-a format și Cascada Vanturatoarea.

Cascada Vanturatoarea e ca un suvoi de apa care se loveste de un prag si se transforma in ploaie fina ce cade de la 40 m, paralel cu peretele stancos perfect vertical. Apa e vanturata, de unde si numele cascadei. Calea spre cascada dezvaluie frumuseti de nedescris.

Superba cadere de apa se afla la 1.000 m altitudine pe malul drept al Cernei.

O parte a traseelor din acest sector au fost amenajate de o echipa de cataratori germani, cu materiale de calitate foarte buna.

Catedrala Invierea Domnului

Prima dorinta de a ridica la Caransebes o catedrala episcopala a apartinut patriarhului Miron Cristea, care, in vremea pastoririi sale la Caransebes (1910-1919) a vorbit de nenumarate ori de necesitatea ridicarii unei noi catedrale.

Datorita conditiilor politice de dinaintea datei de 1 Decembrie 1918 acest lucru nu s-a putut realiza. Dupa numirea ca mitropolit primat la Bucuresti, Miron Cristea a revenit la Caransebes si a initiat un fond pentru zidirea unei noi catedrale in Caransebes, fond pentru care a donat 20.000 de coroane.

In anul 1994 a fost reintemeiata episcopia,  restauratorul Episcopiei Caransebesului, a fost episcopul Emilian Birdas, care a intocmit planul noii catedrale, iar piatra de temelie a fost pusa la data de 27 octombrie 1996 de catre Preasfintitul Parinte Episcop Laurentiu Streza, astazi mitropolitul Ardealului.

Fundatia Catedralei a fost executata  in anul 1997 pana in anul 2000, cand s-a ajuns la cota zero. Constructia zidurilor a inceput in anul 2000 pana in anul 2005 ajungandu-se la nivelul ferestrelor. In anul 2006 s-a amenajat pentru slujire demisolul, Catedrala Episcopala „Invierea Domnului” intrand in circuitul religios liturgic la Sarbatoarea Nasterii Domnului.

In cursul anilor 2007 si 2008 catedrala a fost ridicata, acoperita si tencuita exterior, in anul 2009 s-au continuat lucrarile de tencuire si amenajare interioara, biserica fiind terminata in primavara anului 2010.

Lacul Buhui

Realizat in anul 1908 pentru alimentarea cu apa curenta a orasului Anina, din judetul Caras-Severin,Lacul Buhui este primul lac artificial din Romania.

Situat la cativa kilometri de oras, la o altitudine de 640 m, lacul a fost realizat prin bararea unor galerii din Pestera Buhui si are o adancime de cca. 12 m.

Inconjurat de o frumoasa padure de brad in amestec cu fag, Lacul Buhui este cel mai vechi lac de acumulare subteran. Acesta a fost populat cu pastrav, crap, caras si boistean.

In amonte de sectorul subteran Buhui s-a construit un baraj lung de 60 m.

In zona lacului se intalnesc peisaje deosebite in orice anotimp, dar mai cu seama iarna, cand oglinda apei ingheata partial sau chiar in intregime.

Aici se afla si unul dintre cele mai lungi cursuri subterane de apa (3217 m) din Romania, Paraul Buhui.

MAnAstirea Nera

Situata in regiune Banatului, Manastirea Nera este vizitata zilnic de sute de pelerini, fiind un loc sfant de rugaciune.

Manastirea Nera se afla in muntii Locvei, chiar in dreptul raului Nera, pe malul stang al acesteia.

Cei ce slujesc la mânăstire isi castiga prin munci agricole traiul zilei de maine, exploatand cele 8 hectare de pamant aflate in stapanirea sa. Biserica Manastirii Nera este o constructie de lemn, ridicata in anul 1994 din ordinul Episcopului Caransebesului.

Daca ajungem la manastire vom putea admira biblioteca cu carti sfinte ce se gasesc intr-un corp aparte al cladirii. De asemenea, atelierele de pictura, litografiere, sculptura in lemn si cel de muzica psaltica iti incanta privirea si te indeamna sa petreci cateva clipe uitand de relele cotidiene.

Icoanele si operele de arta realizate in aceste ateliere de creatie au dus faima tarii si peste hotare, cultivand valorile ortodoxe specific romanesti.

Parcul cu mori de apA

Cel mai mare parc cu mori de apa din Romania si din Europa se afla situata in satul Eftimie Murgu.

Parcul cu mori de apa poarta denumirea de parc mulinologic. Pentru a ajunge aici va trebui sa calatoresti in partea vestica a Romaniei, in Caras Severin.

Parcul cu mori de apa cuprinde aproape 22 de mori insiruite pe trei kilometri de rau. Importanta acestora era una covarsitoare in trecut, mai ales pentru localnici. Fiecare moara apartinea mai multor familii.

Morile de apa au la baza o arhitectura prevazuta cu o roata orizontala si un ax vertical, fiind asemanata sistemului Kaplan.

Bine de stiut:

Pentru ca morile sa poata fi folosite mai mereu, localnicii au incercat sa realizeze pe cursul raului mai multe baraje intrucat debitul acestuia nu este unul foarte mare.

Istoric Parcul cu mori de apa din satul Eftimie Murgu:

Descoperirile au aratat ca satul a fost populat inca din cele mai vechi timpuri, chiar in urma cu peste 4000 de ani potrivit vestigiilor descoperite. Cultura de la Cotofeni se numara printre cele mai populare descoperiri preistorice din zona.

PeStera PopovAT

Pestera Popovat face parte din complexul de peșteri prezente în Cheile Carasului, in Muntii Aninei din judetul Caras-Severin.

Se situeaza pe raza localitatii Iabalcea (comuna Carasova), in apropierea Pesterii Comarnic si are o lungime totala de 1.121 m.

Marimea pesterii creste pe masura ce se avanseaza inauntrul ei, pornind de la o galerie de intrare ingusta, cu sali mari legate intre ele si culminand cu sala finala, lunga de 80 m, lata intre 10 si 20 m si cu o inaltime de pana la 20 m. Aceasta este si cea mai bogata in formatiuni calcaroase.

Pestera adaposteste in salile si galeriile ei numeroase elemente cu un deosebit interes stiintific, fiind considerata una dintre pesterile cu cele mai spectaculoase concretiuni din tara.

Pestera Popovat este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Cetatea Carasova

Situata in localitatea Carasova, judetul Caras-Severin, Cetatea Carasova a fost construita deasupra Cheilor Carasului si ocupa portiunea cea mai inalta a dealului Grad.

Diferenta de nivel intre cetate si raul Caras, aflat la poalele dealului, este de aproximativ 200 m.

Cetatea este inconjurata de prapastie pe trei laturi.

In interiorul cetatii, in partea cea mai inalta a dealului, de o parte si de alta a ei, a fost ridicat un zid interior cu grosimea de 4 m, probabil si cu scopul de a masca varful stancii. Lungimea sa maxima este de 9,5 m.

Istoric Cetatea Carasova din localitatea Carasova:

Prima mentiune documentara privind existenta cetatii este din 1323, iar in momentul

aparitiei in documente, ea apartinea regelui de atunci al Ungariei, Carol I Robert de Anjou.

Printre castelanii de Carasova, cea mai marcanta personalitate a fost cea a lui Filipo Scolari. Cetatea a fost cucerita de catre turci in anul 1520.

Materialul arheologic este extrem de sarac si consta in ceramica ce dateaza din secolele XIII-XV.

PeStera cu Oase

Peștera cu Oase este un sistem de 12 galerii carstice, situat in sistemul carstic al Vaii Minisului, in apropiere de orasul Anina, judetul Caras-Severin.

Aici au fost descoperite in 2002 cele mai vechi ramasite din Europa ale omului modern, specia Homo Sapiens, cu trasaturi ce apar numai la populatiile arhaice.

Fosilele, provenind de la trei indivizi, au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.

Locul unde este situat acest important obiectiv stiintific este cunoscut momentan doar de catre unii oameni de stiinta: antropologi, arheologi si speologi.

Izbucul BigAr

Izvorul Bigăr, cunoscut și sub denumirea de Izbucul Bigăr, este o arie protejată de interes național, situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Bozovici.

Rezervația naturală are o suprafață de 176,60 ha, este inclusă în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnita și reprezintă o zonă colinară cu izvoare, chei, abrupturi calcaroase, vai, lapiezuri, doline, ponoare, peșteri, avene, poiene și pajiști.

Fauna este alcătuită din mamifere, păsări, reptile, broaște și pești; iar flora (nuc comun, alun turcesc, ghimpe, bujor bănățean) este specifică grupelor montane din Munții Banatului.

Izbucul Bigăr este un izvor puternic (de unde termenul izbuc), alimentat de un curs de apă subteran ce străbate peștera cu același nume din Munții Aninei.

După circa 200 m, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Minis de pe un prag stâncos, formând o cascadă de tuf calcaros, ce poartă numele de Cascada Bigăr.

MAnAstirea Piatra ScrisA

Situata in comuna Armenis, la o distanta de 25 km de Caransebes,Manastirea Piatra Scrisa este cunoscuta credinciosilor din zona pentru icoana „Sfintei Treimi”, aparuta in piatra, in biserica mica a asezamantului.

Aceasta zona este cunoscuta pentru o icoana „facatoare de minuni”, despre care se zice ca ar fi fost picatata de mana dumnezeiasca.

Hramul acestui locas de rugaciune este „Duminica Tuturor Sfintilor”, prima duminica dupa Rusalii.

Istoric Manastirea Piatra Scrisa din comuna Armenis:

Prima mentiune documentara sigura despre Piatra Scrisa apare pe o harta militara austriaca din anul 1788, in care pe acest loc este trecut „Stanca Sfintei Treimi”.

Probabil ca icoana exista atunci, daca a dat denumirea locului. Icoana a fost restaurata in anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebes.

Noua biserica a manastirii a fost tarnosita in anul 2008, de catre Preasfintitul Parinte Episcop Lucian al Caransebesului, la hramul asezamantului manastiresc.