Obiective Si Instrumente Ale Politicii Macroprudentiale Converted (1) [619821]

OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTE ALE POLITICII
MACROPRUDENȚIALE

PROFESOR : STUDENT: [anonimizat].univ.dr.Angela ROMAN Lehaci Crina Niculina

Anul 2018

2

Cuprins :
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
CAPITOLUL 1. OBIECTIVELE POLITICII MACROPRUDENTIALE ………………………….. ………. 5
1.1 Reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și îndatorării ………………………….. ….. 6
1.2 Reducerea și prevenirea necorelării excesive a scadențelor dintre active și pasive și a lipsei
lichidității de pe piață ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 8
1.3 Limitarea concentrării expunerilor directe și indirecte ………………………….. …………………………. 9
1.4 Limitarea impactului sistemic al hazardului moral ………………………….. ………………………….. .. 10
1.5 Consolidarea rezistenței infrastructurii sistemului financiar ………………………….. ……………….. 11
CAPITOLUL 2. INSTRUMENTELE POLITICII MACROPRUDENȚIALE ………………………….. . 12
2.1 Amortizor anticiclic de capital ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14
2.2 Limite privind gradul de îndatorare (DSTI) ………………………….. ………………………….. …………. 15
2.3 Limite privind raportul dintre credit și gar anții (LTV) ………………………….. ……………………….. 16
2.4 Indicatori de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) și de finanțare stabilă netă (NSFR)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 17
2.4.Limite privind expunerile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
2.5 Amortizor de capital pentru instituții de importanță sistemică ………………………….. …………….. 18
2.6 Amortizorul de capital pentru risc sistemic ………………………….. ………………………….. ………….. 19
CONCLUZII: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 22
BIBLIOGRAFIE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 23

3

INTRODUCERE

Stabilitatea financiară reprezintă un bun public global, descris de nonrivalitate și
nonexcludere. Piața nu poate ofer i în mod exclusiv acest bun public , banca centrală și alte instituții
ale statului intervenind și având un rol în asigurarea stabilității financiare. Dat fiind tipul de
economie practicat în România, este necesară o abordare transfrontalieră, oferind coord onarea
politicilor din acest domeniu, în vederea atingerii stabilității financiare pe plan național.
Stabilitate financiară este oferită la nivel indirect de către Comitetul Național pentru
Supravegherea Macroprudențială care are ca obiectiv fundamen tal co ntribuirea la asigurarea
stabilității financiare,atât prin consolidarea capacității sistemului financiar de a rezista șocurilor cât
și prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând pe aceast ă cale o contribuție importantă
în sistemul financia r.
Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială constituie o platformă de
discuții între autoritățile românești ,care au un rol impo rtant în menținerea echilibrului financiar . În
plus, CNSM are și calitatea de autoritate desemnată pentru implem entarea instrumentelor
macroprudențiale de tipul amortizoarelor de capital, România, Franța și Marea Britanie fiind
singurele state membre ale Uniunii Europene care au ales această opțiune. În cazul celorlalte state,
abordarea cea mai des întâlnită este ac eea de a lăsa la dispoziția băncii centrale instrumentele
macroprudențiale din categoria amortizoarelor de capital.
Autoritățile românești care compun acest comitet sunt1:
➢ Banca Națională a României. (Banca centrală a României) – Obiectivul său
fundamental îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. BNR
sprijină politica economică generală a statului, fără a prejudicia îndeplinirea
obiectivului său fundamental.
➢ Autoritatea de Supraveghere Financiară. Autoritate administrativă autonomă, de
specialitate, cu personalitate juridică, independență, autofinanțată și își exercită
atribuțiile prin preluarea si reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghe re a

1http://www.cnsmro.ro/despre/organizare/

4

Asigurarilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
(C.S.S.P.P.).
➢ Ministerul Finanțelor Publice. MFP se organizează și funcționează ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul
finanțelor publice;
➢ Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. FGDB garantează depozitele bancare
în caz de insolvență unei instituții de credit. În cazul în care banca la care sunt
constituite depozitele nu mai poate restitui deponenților sumele depuse, FGDB
asigură plata compensațiilor. Totodată, FGDB poate prelua funcția de administrator
special, administrator temporar, lichidator unic sa u acționar la o instituție .
Stabi litatea financiară este asigurată în baza prevenirii riscurilor asociate ciclurilor
financiare. În alte cuvinte instabilitatea financiara este descrisă de crizele la care am luat parte până
în prezent și care au motivat instituțiile publice în a stabilii o biective si instrumente cât mai specifice
pentru a putea prevenii astfel de fenomene. Pentru a fi cat mai eficienti a fost nevoie de o privire de
ansamblu, utilizîndu -se politica macroprudențială, care ne va asigura că sistemul financiar nu devine
vulnerab il la șocuri neașteptate, care ar putea cauza instabilitate financiară severă, de forma unei
crize financiare.
Politica macroprudențială prin definiția sa reprezintă un set de măsuri preventive menite să
minimizeze riscul crizei financiare sistemice, care , prin definiție, reprezintă riscul unei situații, în
care o parte semnificativă a sectorului financiar devine insolvabilă sau nelichidă, ca rezultat
participanții pieței nu au posibilitate de a continua să funcționeze fără sprijinul autorităților monetare
și de supraveghere.2

2Art. POLITICA MACROPRUDENȚIALĂ: POZIȚII CONCEPTUALE MACROPRUDENTIAL POLICY: CONCEPTUAL
POSITIONS Radu CUHAL, dr., conf. univ., BNM Ludmila STARIȚÎNA, dr., conf. cercet., BNM Nicolae BASISTÎI, drd.,
IEFS ; anul 2013;

5

CAPITOLUL 1. OBIECTIVELE POLITICII
MACROPRUDENTIALE

Făcând referire la obiectivele politicii macroprudențiale sunt identificate relațiile dintre
intermediari financiari, piețele, infrastructura pieței financiare, precum și între sistemul financiar și
economia reală. Acestă politică ocupă o poziție intermediară între politica monetară a băncii centrale
orientată spre realizarea obiectivelor macroeconomice și reglementarea microprudențială a organului
de supraveghere, destinat să prevină eșecurile unor intermediari financiari, precum și să
monitorizeze îndeplinirea obligațiilor lor față de creditori, clienți și deponenți, după cum reiese si
din fingura nr. 1.1.
Figura nr.1.1

Sursa: Prelucrare proprie dupa http://www.uaic.ro/wp -content/uploads/2018/04/AN –
prezentare -Ia%C8%99i -3-mai-20182.pdf
Revistele financiare au scris că dacă reglementarea financiară este pr ea axată pe rezistența
unor participanți la riscurile externe, atunci aceasta poate duce la o creștere a probabilității unui risc
sistemic. Prin urmare obiectivele politicii macroprudențiale sunt:
➢ Reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și îndatorării; Politica
monetara Politica
macroprudentiala Politica
microprudentiala
Stabitatea preturilor
Cresterea economica Stabilitatea
financiara
Risc sitemic Riscul specific
fiecarei insitutii

6

➢ Reducerea și prevenirea necorelării excesive a scadențelor dintre active și pasive și
a lipsei lichidității de pe piață;
➢ Limitarea concentrării expunerilor directe și indirecte;
➢ Limitarea impactului sistemic al hazardului moral;
➢ Consolidarea rezistenței infrastructurii sistemului financiar;
Pede altă parte, obiectivele politicii macroprud ențiale sunt complementare. În p rincipal
aceasta se bazează pe reglementare microprundențială conturând normele de activitate cu acel
moment cand băncile au lichidități și capital propriu suficient pentru a gestiona independent șocuri
și a onora angajamente.
Analiștii finaciari susțin î ntr-un articol dintr -o revistă teoretico -științifică „atunci când
sectorul financiar se confruntă cu fluctuații ciclice și toți participanții pieței sunt la fel de expuși la
șocuri, reglementările microprudențiale posibil să nu fie suficiente. Politica mac roprudențială este
orientată spre acele momente, care sunt, de obicei, ignorate de reglementarea microprudențială – și
ia în considerație interesele participanților de sistem, relațiile dintre ele (care se manifestă ca efect al
unui „domino” în perioada de criză), și relațiile dintre bănci cu alți jucători de pe piața financiară,
inclusiv fondurile de pensii, de asigurare și companii de investiții.”
În continuare vor fi prezentate câteva caracteristici ale obiectivelor politicii
macroprudențiale.
1.1 Reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării și îndatorării
Joseph Alois Schumpeter3 un mare economist austriac susține că , creditarea în exces nu
poate fi considerat un factor declanșator al crizelor, nu unul mai important decât deflația ma sei
monetare. Un alt factor, care influențează, este apartia produselor noi pe piata bancară. Analiști
financiari au detaliat termenul de echilibru economic, afirmând că întotdeauna vor ap ărea factori
care vor împiedica variabilele să ajungă la punctul de echi libru. Aceste perturbații pot fi
supraproducția, subconsumul, economisirea excesivă sau discrepanța economisire -investiții, sunt ca
și principale cauze în generarea fazelor ciclului economic.

3Joseph Alois Schumpeter a fost un economist austriac și un autor ale cărui opere au fost foarte citite. În perioada
neoclasică, el a intrat în rolul unui răzvrătit. El a încetățenit termenul de distrugere creatoare prin competiție

7

Demonstrat de către analiștii financiari în perioada neoclasică, creșterea excesivă a
creditării și îndatorării a ajuns în prezent unul din obiectivele pol iticii macroprudențiale. Banca
Natională a României având ca obiectiv reducerea și prevenirea creșterii a creditării și îndatorării
utilizează o serie de instrumente pentru a menține echilibrul și pentru a evita o instabilitate
financiară. La acest punct putem face referire la criza din anul 2008 care a luat con tur datorită
îndatorării exagerate a instituțiilor bancare în vederea dezvoltării sistemului imobiliar , care s -a
prăbușit și care a creat controverse la nivel mondial.
Îndatorarea excesiva la nivel național creează cel mai probabil un cola ps în sistemul
financiar. De aceea inclusiv Fondul Monetar International (FMI), considera ca o limitare a gradului
de indatorare pentru solicitanți de credite ipotecare va contribui la diminuarea riscurilor aferente
expunerii bancilor in sectorul imobiliar , chiar dacă la nivel național, Romania are cel mai redus
nivel al creditelor imobiliare comparativ cu alte țări.
Conform raportului asupra st abilității financiare aferent anului 2017, creșterea îndatorării
populației poate transmite aceste riscuri de la nivel macroeconomic la niv el microeconomic . Mediul
economic aferent ultimei perioade, caracterizat de rate reduse de dobândă și de creșterea cererii
creditelor noi, creează ideea de apariție a unor fac tori care pot influența gradul de îndatorare prin
canalul bancar. Ținând cont de fap tul că cei mai multi care solicită credite ipotecare și credite pentru
companii le sunt alocate la dobândă variabilă reprezintă un factor agravant pentru stabilitatea
financiară în condițiile în care BNR intervine prin creșt erea dobânzilor – din cauze externe, din
cauze interne sau dintr -o combinație de cauze.
În acelați timp aproape 30 la sută dint re debitori sunt prezenți cu credite ipotecare și au
venituri între salariul minim și cel mediu, o proporție semnificativă a pop ulației înregistrează
niveluri de îndatorare îngrijorătoare în cazul unor evoluții adverse.4
Efectele prezentului obiectiv apar cu ajutorul unor instrumente utilizate de către Banca
Naționlă a României precum : Amortizor anticiclic de capital, Limite privi nd gradul de îndatorare
(DSTI), Limite privind raportul dintre credit și garanții (LTV), prezentate detaliat în obiectivul
următor al prezentei lucrări.

4file:///C:/Users/D%20&%20B%20&%20M/Downloads/RSF2017_2.pdf

8

1.2 Reducerea și prevenirea necorelării excesive a scadențelor dintre
active și pasive și a lipsei l ichidității de pe piață

Lichiditatea reprezintă conform teoriei capacitatea activelor de a fi transformate rapid și cu
cheltuieli minime în monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent). De fapt, ea este o
problemă de gestiune a pasivelor și ac tivelor bancare care au grade diferite de lichiditate.
Riscul de lichiditate în cazul unei instituții bancare reprezintă posibilitatea pierderii
capacității de finanțare a unor operațiuni curente, aspect ce este important pentru bancă. În alte
cuvinte o ba ncă poate să transforme termenul datoriilor sale în diferite scadențe pe partea de active a
bilanțului, întrucât scadența activelor tinde să fie mai îndelungată decât cea a pasivelor.
Activitatea principală la nivelu l unei instituții financiare constă în atragerea de
disponibilități de pe piață, care odată cu capitalul propriu, sunt plasate în afaceri profitabile. Dacă
fluxurile de intrare și ieșire a fondurilor efective nu au scadențe contractuale în respectivele afaceri
profitabile, băncile incep în a lu a măsuri în scopul îndeplinirii anumitor angajamente scadente. Din
acest motiv, o bancă poate avea de -a face cu riscul de lichiditate, fiind obligată să caute factori cheie
ai strategiei de afaceri.
Revenind la obiectivele politicii macroprudențiale un ni vel de lichiditate scăzut duce la
necesitatea atragerii de resurse suplimentare de fonduri care au costuri mari, de regulă scăzând
profitabilitatea băncii și determinând, în ultimă instanță, insolvabilitatea. În altă ordine de idei o
lichiditate ridicată c onduce la scăderea rentabilității activelor și, în efect de domino, la performanțe
financiare slabe. Aceste efecte transpunse la nivel național creează instabilitate financiară. O
lichiditate adecvată se poate menținută în funcție de modul în care piața pe rcepe situația financiară a
băncii. Dacă imaginea băncii are de suferit, în urma unei pierderi importante în portofoliul de
credite, apare în mod direct o cerere mare de lichiditate. În aceste condiții, banca pentru a compensa
va atrage fonduri de pe piaț ă la costuri mari, înrăutățindu -și astfel și mai mult situația veniturilor. Ca
urmare, o deteriorare a imaginii băncii pe piață poate avea consecințe serioase asupra poziției
lichidității.
Banca Națională a României intervine prin centralizarea indicatoril or de acoperire a
necesarului de lichiditate (LCR) și de finanțare stabilă netă (NSFR) analizându -l în mod frecvent și
asigurând o lichiditate adecvată a instituției pe termen scurt și lung.

9

1.3 Limitarea concentrării expunerilor directe și indirecte

Sectorul bancar a fost este și va fi principalul jucător al sistemului financiar românesc din
punctul de vedere al activelor deținute. Numeric, numărul de bănci pe piața creditării sau a
serviciilor financiare este consistent. Aceștia provin din sfera: IFN -urilor, a instituțiilor de plată; a
instituțiilor emitente de monedă electronică; a entităților care notifică în mod direct, conform
pașaportului european, intenția de a desfășura servicii pe teritoriul României dar și a companiilor
FinTech.
În ultima perioadă numărul de bănci a scăzut treptat până la 36 , dintre care opt sucursale ale
unor instituții de credit străine pe când în anul 2009 erau înregistrate 43 de bănci. În funcție de
tipologia portofoliilor sectorului bancar, concentrarea este ma i redusă la nivelul creditelor către
companii și mai ridicată în cazul creditelor acordate populației, menținându -se, însă, la un nivel
moderat. Comparativ cu totalul creditării acordate sectorului real, depozitele atrase din partea
acestuia prezintă o con centrare superioară, reflectând polarizarea deponenților către un număr mai
redus de bănci.
Prin actiunile lor, intermediarii financiari reduc riscul datorita crearii unei retele
diversificate de destinatari ai creditelor si a diversificarii plasamentelord e investitii de portofoliu, pe
de o parte si economisesc, costuri de cercetare, investigare si urmarire a plasamentelor si a
debitorilor. Totodata, intermedierea financiara produce o serie de efecte macroeconomice, printre
care dezvoltarea mecanismelor de reglementare si controlare a transmisiei socurilor financiare si
crearea unor sisteme de plati mai eficiente. 5
Prin diminuarea riscului si a costurilor de tranzactie, această activitate intermedierea
financiara are ca rezultat o serie de investiț ii de ca pital și o economisire in societatea omeneasca.
Acest rezultat este posibil cu pretul majorării interdependentei financiare între agentii economici,
orice fluctuație a mecanismului financiar îndreptându -se la blocaje financiare si la transmiterea unor
socuri in sistemul financiar. In consecinta, sectorul intermedierii financiare trebuie urmarit foarte
atent si trebuie strict reglementat.

55file:///C:/Users/D%20&%20B%20&%20M/Downloads/RSF2017_2.pdf

10

Intermedierea financiara a avut de -a lungul timpului un mare efect pozitiv asupra
transformarii activelor si pasivelor f inanciare. O banca, de exemplu, este in stare sa -si faca mai
lichid depozitul sau de pasiv, mai putin riscant si divizat in unitati mai mici decat creditele pe care le
da. In timp, a fost creata o mare varietate de instrumente financiare care confera servi cii de plata mai
eficiente si la costuri mai mici decat inainte si s -a dezvoltat o gama larga de optiuni de asumare a
riscului si de esalonare a consumului oamenilor.

1.4 Limitarea impactului sistemic al hazardului moral

În vederea atingerii obiectivului intermediar reprezentat de „limitarea impactului sistemic al
stimulentelor nealiniate în vederea reducerii hazardului moral”, autoritățile macroprudențiale
naționale utilizează, ca instrument o serie de cerințe suplimentare de capital utilizate instituții lor
financiare de importanță sistemică.
Instrumentul macroprudențial are în vedere dimensiunea structurală a riscului sistemic,
respectiv cea referitoare la distribuția riscului la nivelul sistemului financiar iar în cazul instituțiilor
de talie mare, riscul sistemic provine din mărimea activelor, acesta variind în mod nesemnificativ pe
parcursul ciclului economic.
Dificultatea băncii centrale a României, în a stimula creditarea în perioade de instabilitate
financiară se datorează și unei redescop eriri recente a riscului unde activează anumite imperfecțiuni
de pe piața creditului: problema informaților asimetrice între creditori și debitori, care dau naștere la
selecție adversă și hazard moral . Principalul factor îl considerăm a fi cel al cererii reduse de
creditare, datorită înrăutățirii situației bilanțiere a companiilor și gospodăriilor. Aceată situație fiin d
generată prin reducerea veniturilor și a valorii activelor și ritmului redus al investițiilor generat de o
cerere de consum scăzută.
Impa ctul sistemic al hardului moral, utilizat ca și instrument al politicii macroprudențiale
generează afecte precum diversificarea portofoliilor instituiilor financiar bancare. Dupa cum
menționăm și anterior instituțiile care intervin odată cu BNR, stim ulează cererea pe piață sau
mics orează veniturile determinând reglări ale situațiilor financiare.

11

1.5 Consolidarea rezistenței infrastructurii sistemului financiar
Amortizorul de capital pentru riscul sistemic este destinat prevenirii și diminuării riscului
structural manifestat pe termen lung sau riscului macroprudențial care ar putea avea consecințe
negative la nivelul sistemului financiar și al economiei reale. Amortizorul pentru risc sistemic se
constituie din fonduri proprii de nivel 1 de bază de cel puțin 1 la sută din expunerile care fac
obiectul amortizorului respectiv. Amortizorul poate fi constituit pentru expunerile localizate pe
teritoriul României, expunerile localizate în state terțe, precum și pentru expunerile localizate în alte
state membre. Amor tizorul poate fi impus în trepte de ajustare graduală sau accelerată de 0,5 puncte
procentuale, cuantumul acestuia putând fi cuprins între 0 -5 la sută din total expuneri (sau peste 5 la
sută în situații justificate). Cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic se publică pe
website -ul BNR și trebuie să fie revizuită cel puțin o dată la 2 ani.6
Consolidarea rezistenței infrastructurii ca și obiectiv al politicii macroprudențiale este dus
la indeplinirea de către BNR utilizând amortizorul de capit al pentru risc sistemic în vederea
acoperirii oricăror alte vulnerabilități cu potențial sistemic, care pot avea impact negativ asupra
economiei reale.

6http://www.bnr.ro/Politica -macropruden%C8%9Biala -15312.asp

12

CAPITOLUL 2. INSTRUMENTELE POLITICII
MACROPRUDENȚIALE

Recenta criză financiară a determinat un număr din ce în ce mai mare de țări să folosească
instrumentele politicii macroprudențiale cu o frecvență ridicată. Conform sondajului FMI, două
treimi din totalul țărilor au utilizat din anul 2008 instrumente diverse în vederea atingerii
obiectivelor macr oprudențiale.
Economiile emergente de piață au folosit instrumente de acet tip intr -o proporție mai mare
atât înainte, cât și după criza financiară recentă. În trecut elementele cadru ale unei politici
macroprudențiale în unele economii de piață emergente, utilizau unele instrumente de abordare a
riscului sistemic ca urmare a propriilor crize financiare în timpul anii 1990. Pentru aceste țări,
instrumentele fac parte dintr -o "etapa macrofinanciară" mai largă, cadru de stabilitate care include,
de asemenea, gestionarea cursului de schimb și a contului de capital. Criza recentă a determinat, de
asemenea, o creștere a numărului de țări dezvoltate care sa utilizeze instrumentele într -un cadru
macroprudențial mai formal.
Politica macroprudențială are mai multe a vantaje în comparație cu alte politici publice, mai
exact daca menționăm despre riscul sistemic în sectorul financiar. În răspunsurile date de unele țări
Europene la diferite sondaje, consideră că instrumentele macroprudențiale sunt mai puțin rapide
decât instrumentele monetare și sunt mai flexibile decât majoritatea instrumentelor fiscale. Multe
instrumente utilizate pot fi adaptate la riscurile unor sectoare specifice sau portofolii de împrumut
fără a genera o reducere generalizată a economiei, limitând astfel costul intervenției politice.
Pentru a creea o imagine de ansamblu putem observa în următorul tabel, obiectivele
politicii macroprudențiale, menționate în capitolul anterior, în raport cu instrumentele utilizate în
atingerea obiectivelor și o serie de efecte produse la nivel țară în menținerea stabilității financiare.

13

Tabel nr. 1. Obiectivele și instrumentele politicii macroprudențiale .

Obiectiv Instrument Obiectiv Instrument Efecte
Creșterea excesivă a
creditării și
îndatorării Amortizor anticiclic de capital Cerințe de capital suplimentare impuse
în perioade de creștere semnificativă a
creditării pentru a fi eliberate în perioade
de scădere a creditării (fază negativă a
ciclului financiar)
Limite privind gradul de
îndatorare (DSTI) Diminuarea îndatorării excesive a
debitorilor, asigurarea unei creditări
sustenabile
Limite privind raportul dintre
credit și garanții (LTV) Diminuarea îndatorării excesive a
debitorilor, asigurarea unei creditări
sustenabile
Lipsa de lichiditate Indicatori de acoperire a
necesarului de lichiditate
(LCR) și de finanțare stabilă
netă (NSFR) Asigurarea unei lichidități adecvate a
instituției pe termen scurt și lung
Limitarea
concentrării
expunerilor directe
și indirect Limite privind expunerile Asigurarea diversificării portofoliilor
instituțiilor financiare
Instituțiile de
importanță sistemică Amortizor de capital pentru
instituții de importanță
sistemică Cerințe de capital adiționale care acoperă
riscurile privind dimensiunea instituției
și limitarea probabilității de apariție și a
impactului crizelor financiare
Consolidarea
rezilienței
infrastructurilo r Amortizorul de capital pentru
risc sistemic Acoperirea oricăror alte vulnerabilități
cu potențial sistemic, care pot avea
impact negativ asupra economiei reale
Sursa: http://www.cnsmro.ro/res/ups/Raport -anual -CNSM_2017.pdf

14

2.1 Amortizor anticiclic de capital

Scopul principal al acestui instrument reprezintă majorarea rezilienței sectorului bancar
comparativ cu pierderile potențiale induse de o creștere excesivă a creditării. Amortizorul mai exact,
diminuează prociclicitatea sectorului financiar, acționând în perioada de expansiune prin reducerea
ofertei de creditare, iar în perioada de contracție prin eliberarea rezervei de capital, contribuind la
diminuarea raționalizării creditării. În alte cuvinte în momentul în care sect orul financiar ajunge la
instabailitate, Banca Națională a României intervine la nivel național prin diminuarea ofertei de
creditare, mai exaxt creșterea ratei dobanzii, creșterea roborului în vederea echilibrării situațiilor
financiare.
Implementarea amo rtizorului anticiclic de capital de către statele membre ale Uniunii
Europene se face în conformitate cu prevederile Recomandării CERS cu privire la orientări privind
stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital. Aceasta afirmă faptul că modifi carea ponderii
creditului în Produl Intern Brut de la tendința acestuia pe termen lung ar trebui să servească drept
punct comun de început pentru ghidarea deciziilor privind ratele amortizoarelor anticiclice de
capital, mai ales în etapa de acumulare. Cu t oate acestea, autoritățile desemnate ar trebui să țină
seama de alte informații calitative și cantitative, care să reflecte și elementele specifice naționale,
atunci când evaluează riscul ciclic la nivelul întregului sistem și stabilesc rata adecvată a
amortizorului anticiclic de capital.
În conformitate cu Recomandarea Comitetului de la Basel cu privire la orientări privind
stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital, BNR elaborează analize periodice având ca
obiect cuantificarea instrumentulu i macroprudențial.
În perioada 2016 -2017,conform Raportului BNR la amortizorul anticiclic de capital
aplicabil în România a fost stabilit la nivelul de 0 la sută, în contextul în care rezultatele analizei
privind îndatorarea totală nu au prezentat semnale le generate de o creștere excesivă a îndatorării la

15

nivel agregat, iar nivelul îndatorării totale în PIB a scăzut față de sfârșitul anului 2016, pe fondul
creșterii rapide a produsului intern brut și al diminuării nivelului îndatorării. 7
Evaluările efectu ate de BNR privind instrumentul macroprudențial reprezentat de
amortizorul anticiclic de capital utilizează o metodologie armonizată la nivel european, care a fost
dezvoltată pentru a reflecta particularitățile sistemului bancar național.

2.2 Limite privind gradul de îndatorare (DSTI)

Pe plan internațional, printre cele mai utilizate instrumente macroprudențiale la nivel de
debitor se numără cerințele privind gradul de îndatorare (DSTI) și cerințele privind avansul solicitat
la acordarea creditului (LTV).
În cazul României, aceste inst rumente sunt implementate prin reglementări ale Băncii Naționale.
Creșterea îndatorării populației poate transmite aceste riscuri de la nivel macroeconomic la
nivel microeconomic pentru debitori. Mediul economic din ultimii ani, caracterizat de rate reduse de
dobândă și de creșterea susținută a creditului nou, creează premisele acumulării de posibile
vulnerabilități privind sustenabilitatea gradului de îndatorare atât prin canalul bancar, cât și al IFN,
îndeosebi pentru debitorii cu venituri mai mici.
Grad ul de îndatorare, exprimat ca pondere a serviciului datoriei în venit este pe de o parte un
indicator cu o bună capacitate de semnalare a unei îndatorări excesive, iar pe de altă parte un
instrument macroprudențial menit să asigure reziliența debitorilor î n eventualitatea manifestării unor
evoluții financiare nefavorabile.
Implementarea și calibrarea unui instrument precum DSTI care are la bază analize de
cuantificare a riscurilor sistemice asociate îndatorării, respectiv a costurilor și beneficiilor
imple mentării măsurilor. Creșterea îndatorării populației poate avea efecte negative asupra
sistemului financiar în condițiile unor vulnerabilități asociate debitorilor cu un grad de îndatorare
ridicat. În plus, dezechilibrele macroeconomice pot conduce la evol uții nefavorabile ale ratelor de
dobândă, ale cursului de schimb și veniturilor populației, care la rândul lor au impact direct asupra
gradului de îndatorare.8

77https://media.hotnews.ro/media_server1/document -2018 -06-29-22538982 -0-raport -anual -cnsm -2017.pdf
8https://media.hotnews.ro/media_server1/document -2018 -06-29-22538982 -0-raport -anual -cnsm -2017.pdf

16

Banca Națională a României monitorizează atent evoluțiile riscurilor la adresa stabilității
financiare și urmărește, prin politicile macroprudențiale pe care le -a adoptat sau pe care se
pregătește să le adopte, reducerea riscului de supraîndatorare a populației. Totodată, BNR apreciază
ca debitorii ar fi mai bine protejați, pe termen mediu, dacă ar s olicita în mai mare măsură încheierea
de contracte de credite cu dobândă fixă. De asemenea, în cadrul Comitetului Național de
Supraveghere Macroprudențială, BNR a evidențiat riscurile la adresa stabilității financiare care
derivă din constrângerile bugetar e slabe în economie. Pentru întărirea rezistenței economiei la șocuri
externe, în special privind riscul de credit, este nevoie de un mix prudent și echilibrat de politici
economice, care să urmărească revenirea la obiectivul bugetar pe termen mediu (reduc erea
deficitului structural) și îmbunătățirea disciplinei de plată în economie.

2.3 Limite privind raportul dintre credit și garanții (LTV)
Un alt instrument important pentru indeplinirea primului obiectiv detaliat vizează limitarea
valorii creditului la o pondere din garanția asociată, avansul reprezentând diferența dintre valoarea
garanției și valoarea creditului. Plafonarea LTV este un instrument macroprudențial care poate
contribui și la diminuarea creșterii excesive a creditării. Stabilirea unui nivel maximal privind LTV
are ca obiectiv creșterea capacității debitorilor, dar și a creditorilor, de a face față unor eventuale
evoluții economice adverse (îndeosebi celor asociate pieței imobiliare). Limitarea nivelului LTV are
un impact direct asupra debito rilor, prin diminuarea potențialului de îndatorare a acestora, dar și
unul indirect, prin reducerea probabilității de nerambursare a creditului. În cazul creditorilor un nivel
al LTV mai mic conduce la o pierdere în caz de nerambursare mai redusă.
Plafonar ea LTV poate diminua creșterea excesivă a creditării, reducând astfel amplitudinea ciclului
financiar.
Experiența României în utilizarea acestui instrument macroprudențial este de peste un
deceniu. Prima reglementare implementată de BNR privind un prag max imal pentru raportul dintre
valoarea creditului și valoarea garanției aferente (LTV) a fost introdusă în anul 2003, iar nivelul
LTV a fost stabilit la 75 la sută atât pentru creditele de consum, cât și pentru cele imobiliare. Măsura
a fost eliminată la înc eputul anului 2007 (momentul aderării României la UE), împreună cu alte
măsuri destinate creditării populației. Acest aspect arată că băncile au avut în acea perioadă un

17

comportament prociclic prin acordarea de împrumuturi cu un nivel al LTV ridicat, care a susținut
creșterea nesustenabilă a creditării și a alimentat presiunile din piața imobiliară.9

2.4 Indicatori de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) și de
finanțare stabilă netă (NSFR)

Gestionarea riscului de lichiditate un alt instrument al m acroprudențiale se pune în aplicare
atât cu respectarea cerințelor locale de prudențialitate, cât și cu o monitorizare conform
metodologiilor a riscului de lichiditate pe termenscurt, cât și pe termen mediu -lung.
Indicatorul de finantare stabila (NSFR) del imitează nivelul minim de fonduri disponibile
raportat la l an calendaristic, considerând caracteristicile de lichidate si maturitatile reziduale ale
activelor si expunerilor extrabilantiere. Se determina ca raport intre elementele care furnizeaza o
finant are stabila si elementele care necesita o finantare stabila.
Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) urmărește ca banca sa detina un
volum adecvat de active lichide – calitate ridicata pentru a fi satisfacute nevoile de lichiditate pe
termen scurt in condiții de stres (pe un orizont de timp de 30 zile).
Indicatorii de lichiditate ai sectorului bancar continuă să se situeze, în medie, la un nivel
semnificativ superior valorilor minime reglementate. Situația robustă a instituțiilor de cred it din
punct de vedere al lichidității face posibilă îndeplinirea obligațiilor scadente, chiar și în condiții de
stres, diminuându -se, astfel, riscul contagiunii sectorului real dinspre sectorul financiar. 10
Creșterea indicelui ROBOR, care a debutat la fin alul lunii septembrie, a fost determinată de
o serie de factori conjuncturali, ce au diminuat în mod semnificativ lichiditatea din sistemul bancar,
în contextul revizuirii anticipațiilor inflaționiste. În aceste condiții, valorile consemnate în luna
septem brie ale principalilor indicatori specifici nu au fost afectate, lichiditatea menținându -se
adecvată.

9http://www.cnsmro.ro/res/ups/Raport -anual -CNSM_2017.pdf
10http://www.cnsmro.ro/res/ups/Raport -anual -CNSM_2017.pdf

18

2.4.Limite privind expunerile
Un risc de intensitate mai scăzută, dar legat de creșterea îndatorării populației, se referă la
prețurile bunurilor imobil iare. Accelerarea creșterii prețurilor imobiliare reprezintă în continuare un
risc pentru sectorul bancar, în contextul în care expunerile instituțiilor de credit în legătură cu piața
imobiliară sunt substanțiale. Prețurile locuințelor au avut o dinamică p ozitivă, dar semnificativ mai
redusă decât în numeroase țări din UE, pe fondul creșterii veniturilor populației, îmbunătățirii
așteptărilor viitoare ale indivizilor privind situația financiară și menținerii ratelor de dobândă la
valori extrem de reduse. Cu toate acestea, doar o parte redusă din tranzacțiile imobiliare sunt
finanțate prin credit. Pe termen mediu, potențialele riscuri care pot fi generate de portofoliul de
credite cu garanții ipotecare vizează senzitivitatea ridicată la riscul de creștere a r atei dobânzii a
debitorilor care au contractat un credit ipotecar.
Având în vedere importanța relativ ridicată a expunerilor băncilor față de firmele cu valori
ale capitalurilor sub limita reglementată, dar care nu au intrat încă în starea de nerambursare, situația
financiară fragilă a acestei categorii de companii poate pune presiune asupra bilanțurilor instituțiilor
de credit în perioada următoare. Un alt factor important care poate determina o creștere a ratei de
neplată a creditelor în peri oada următoare este proporția covârșitoare a împrumuturilor nou -acordate
cu rată de dobândă variabilă în condițiile reluării ciclului de majorare a ratelor de dobândă ca urmare
a creșterii inflației. Majoritatea companiilor ar resimți rapid un potențial șo c pe rata dobânzii.
Creditele noi sunt acordate preponderent cu dobândă variabilă (88 la sută din creditele noi acordate
în lei, respectiv 85 la sută din cele acordate în euro au rata dobânzii variabilă11;

2.5 Amortizor de capital pentru instituții de imp ortanță sistemică
Similar celorlalte instrumente care constau în cerințe suplimentare de capital, obiectivul
amortizorului de capital aplicabil instituțiilor sistemice rezidă în creșterea rezistenței instituției la
șocurile idiosincratice sau comune ale se ctorului financiar, prin majorarea capacității de absorbție a
pierderilor. Întărirea sănătății financiare a instituțiilor financiare individuale, în special a celor care
au un caracter sistemic, are un efect benefic asupra stabilității sistemului financiar în ansamblu.
Importanța construirii unui sistem financiar sănătos a fost reliefată de experiența celei mai recente

11https://web.rau.ro/mygraphics/20110630macroprudentialitate.pdf

19

crize financiare internaționale, care a fost provocată nu numai de exuberanța piețelor, asumarea
excesivă a riscului și tendința de flexibil izare a cadrului de reglementare, ci și de subcapitalizarea
multor instituții financiare. Instrumentul macroprudențial constând în „cerințele suplimentare de
capital aferente instituțiilor financiare de importanță sistemică” are în vedere dimensiunea
struc turală a riscului sistemic, respectiv cea referitoare la distribuția riscului la nivelul sistemului
financiar – în cazul instituțiilor de talie mare, riscul sistemic provine din mărimea activelor, acesta
variind în mod nesemnificativ pe parcursul ciclului economic.
La nivel național, prevederile cadrului legal stipulează că, printre atribuțiile Comitetului
Național pentru Supravegherea Macroprudențială se numără și identificarea instituțiilor financiare
care au un caracter sistemic36, metodologia utilizată fiind armonizată cu prevederile Ghidului
ABE37.
În vederea implementării cerințelor suplimentare de capital în cazul instituțiilor financiare de
importanță sistemică, în scopul prevenirii sau al diminuării riscurilor sistemice, CNSM este
împuternicit să em ită recomandări și avertizări adresate Băncii Naționale a României și Autorității
de Supraveghere Financiară, în calitate de autorități naționale de supraveghere financiară sectorială

2.6 Amortizorul de capital pentru risc sistemic
Amortizorul de capital pentru riscul sistemic este destinat prevenirii și diminuării riscului
sistemic structural manifestat pe termen lung sau riscului macroprudențial care ar putea avea
consecințe negative la nivelul sistemului financiar și al economiei reale. Amortizorul pent ru risc
sistemic se constituie din fonduri proprii de nivel 1 de bază de cel puțin 1 la sută din expunerile care
fac obiectul amortizorului respectiv. Amortizorul poate fi constituit pentru expunerile localizate pe
teritoriul României, expunerile localizat e în state terțe, precum și pentru expunerile localizate în alte
state membre. Amortizorul poate fi impus în trepte de ajustare graduală sau accelerată de 0,5 puncte
procentuale, cuantumul acestuia putând fi cuprins între 0 -5 la sută din total expuneri (sa u peste 5 la
sută în situații justificate). Cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic se publică pe
website -ul BNR și trebuie să fie revizuită cel puțin o dată la 2 ani.12
Amortizorul de capital pentru riscul sistemic structural este destinat acoperirii pierderilor
înregistrate ca urmare a manifestării unor riscuri, excluzând cele generate de creditarea în exces,

12http://www.bnr.ro/Politica -macroprude n%C8%9Biala -15312.aspx

20

care pot afecta stabilitatea financiară a întregului sector. Instrumentul poate fi utilizat pentru
atingerea obiectivului intermediar constând în „consolidarea rezistenței la șocuri a infrastructurilor
financiare”, ca instrument macroprudențial dedicat prevenirii și atenuării riscurilor sistemice sau
macroprudențiale neciclice pe termen lung care nu sunt reglementate de Regulamentul (UE ) nr.
575/201345, care pot perturba sistemul financiar și economia reală dintr -un anumit stat membru.
Instrumentul macroprudențial constând în impunerea amortizorului de capital pentru riscul sistemic
are în vedere dimensiunea structurală a riscului sistem ic, respectiv cea referitoare la distribuția
riscului la nivelul sistemului financiar. Amortizorul este conceput ca un instrument flexibil aflat la
îndemâna autorităților competente, care poate fi aplicat la nivelul expunerilor considerate a avea un
grad r idicat de risc (expuneri situate în România, în alte state membre sau în state terțe), al
instituțiilor, al grupurilor de instituții sau al sistemului bancar în ansamblu, pe bază individuală,
consolidată sau subconsolidată, după caz. Nivelul amortizorului poate varia între instituții, acesta
depinzând de contribuția fiecăreia în procesul de acumulare a riscului. Pachetul legislativ CRD
IV/CRR nu precizează criteriile în funcție de care este aplicabil amortizorul pentru riscul sistemic,
acestea fiind lăsate la latitudinea autorităților naționale competente, care trebuie să calibreze
indicatorii de activare/dezactivare a amortizorului în funcție de particularitățile sistemului financiar
național. Singura condiție impusă de reglementările aplicabile la nivel eu ropean este aceea ca
utilizarea instrumentului să nu genereze efecte negative disproporționate asupra sistemelor
financiare din alte state membre sau la nivelul UE.
Ghidul CERS privind operaționalizarea politicii macroprudențiale în sectorul bancar47
recomandă următoarele trei categorii principale de riscuri care pot fi diminuate prin utilizarea unui
amortizor de capital pentru riscul sistemic:
1. Propagarea și ampli ficarea șocurilor în cadrul sistemului financiar: crizele financiare pot
căpăta dimensiuni sistemice prin mecanisme de propagare și amplificare ale unor șocuri inițiale.
Canalele de contagiune se stabilesc atât prin intermediul unor legături directe între instituții
individuale din cadrul sistemului financiar sau indirecte, survenite ca urmare a expunerilor comune
sau modelelor de afaceri similare.
2. Caracteristicile structurale ale sistemului bancar: anumite caracteristici specifice ale
sectorului bancar nu sunt de natură să inducă pierderi directe, dar pot amplifica pierderile în cazul
unei crize financiare. Astfel de aspecte structurale pot fi legate atât de specificul sistemului
financiar, cât și de cadrul instituțional.

21

3. Riscuri ale sectorului banc ar dinspre economia reală: se manifestă în special în cazul
economiilor mici și deschise, în care șocurile dinspre economia reală pot induce pierderi
semnificative sectorului bancar. În schimb, pierderile sistemului financiar pot afecta creditarea către
economia reală, amplificând efectele negative inițiale. Șocurile pot proveni atât din sectoare
specifice ale economiei naționale, cât și din efecte transfrontaliere resimțite la nivel regional sau
chiar global.

22

CONCLUZII:

În concluzie, putem conchide că, pe termen lung, stabilitatea financiară și eficiența
financiară sunt complementare și ar trebui să se consolideze reciproc. Pe termen scurt, cu toate
acestea, pot exista situații în care există compromisuri între cele două. În literatura de specialitate,
până în prezent, nu există o definiție unanim acceptată privind stabilitatea și eficiența sistemului
financiar, precum și un set de indicatori, ce ar caracteriza eficiența și stabilitatea sistemului
financiare. Este nevoie de muncă teoretică și empirică, în continuare, pentru a elucida relația dintre
eficiența și stabilitatea financiară, precum și conectarea la politica Băncii Centrale. Totodată,
eficiența sistemului financiar poate avea o influență importantă asupra performanței economice a
unei țări și poa te fi influențat de o gamă largă de factori, printre care concurența în cadrul sistemului
financiar. Cu toate acestea, eficiența sistemului financiar este un concept economic complex și
evaluarea acestuia poate fi extrem de provocatoare – atât cantitativ, cât și calitativ.
În vederea menținerii stabilității financiare, autoritățile competente sectoriale monitorizează
o gamă largă de vulnerabilități cu potențial sistemic care pot afecta negativ sistemul financiar și
economia reală. Prin urmare, pot fi imple mentate măsuri ce nu vizează în mod direct cadrul politicii
macroprudențiale la nivel european, dar care sunt necesare pentru gestionarea riscurilor specifice
identificate. Un exemplu în acest sens este reprezentat de modificarea cadrului de reglementare
aplicabil instituțiilor financiare nebancare, implementată de către Banca Națională a României.
Necesitatea întăririi cadrului de reglementare și supraveghere aplicabil IFN a apărut ca urmare a
evoluțiilor recente consemnate de acest sector. Astfel, credita rea acordată de către sectorul IFN s -a
accelerat, iar potențialul de creștere este important, în special pe segmentul creditării populației. În
plus, s -a observat dezvoltarea unei categorii de credite pe termen scurt, de valori relativ reduse și cu
costuri mari, accesate cu preponderență de segmente ale populației care au deja dificultăți în
gestionarea obligațiilor de plată curente. În condițiile în care evoluțiile macroeconomice viitoare au
un grad important de incertitudine, iar conduita politicii moneta re ar putea să se modifice, este
posibil ca debitorii aflați la un nivel de îndatorare ridicat să se confrunte cu dificultăți importante în
onorarea serviciului datoriei.

23

BIBLIOGRAFIE:

➢ http://www.cnsmro.ro/res/ups/Raport -anual -CNSM_2017.pdf
➢ file:///C:/Users/D%20&%20B%20&%20M/Downloads/RSF2017_2. pdf
➢ https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/reports/esrb.report180425_review_of_macropru
dential_policy.en.pdf
➢ http://www.bnr.ro/Politica -macropruden%C8%9Biala -15312.aspx
➢ http://www.uaic.ro/wp -content/uploads/2018/04/AN -prezentare -Ia%C8%99i -3-mai-
20182.pdf
➢ file:///C:/Users/D%20&%20B%20&%20M/Downloads/SSRN -id1956385.pdf
➢ http://ww w.studii -economice.ro/2014/seince140714.pdf
➢ CONSOLIDAREA ȘI EFICIENȚA SISTEMULUI FINANCIAR Conf. univ. dr.
Viorica LOPOTENCO, ASEM
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Consolidarea%20si%20eficienta%20si
stemului%20financiar.pdf
➢ https://web.rau.ro/mygraphics/20110630macroprudentialitate.pdf
➢ file:///C:/Users/D%20&%20B%20&%20M/Downloads/R20130718CS.pdf