Obezitatea Primara La Copil, Aspecte Etiopatogenice, Clinice Si Profilactice [612960]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

OBEZITATEA PRIMARĂ LA COPIL –
aspecte etiopatogenice, clinice și profilactice

REZUMAT

Conducător științific:
Prof. univ. Dr. Dumitru Bulucea

Doctorand: [anonimizat]

2011

ABREVIERI

AAP – American Academy of Pediatrics
AHA – American Heart Association
ARSO – Asociația Română pentru Studiul Obezității
ASO – Association for the Study of Obesity
BAT – Brown adipose tissue
BMI – Body Mass Inde x
CA – Circumferința abdominală
CDC – Centers for Disease Control and Prevention
CNEPSS – Centru Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate
COTF – Childhood Obesity Task Force
DEXA – Dual -energy x -ray absorptiometry
EASO – European Associat ion for the Study of Obesity
ECGO – European Childhood Group Obesity
FAT – Procentul de țesut adipos
FDA – Food and Drug Administration
HBSC – Health Behavior in School -aged Children
IASO – International Association for the Study of Obesity
IJPO – The International Journal of Pediatric Obesity
IMC – Indice de Masă Corporală
IOTF – International Obesity Task Force
ISP – Institutul de Sănătate Publică
MCR4 – Receptor 4 melanocortin
NCHS – National Center for Health Statistics
NHANES – National Health and Nutrition Examination Survey
NHES – National Health Examination Survey
OMS – Organizația Mondială a Sănătății
PMB – Perimetrul mediu al brațului
RA – Rebound adipozitar
VAT – Visceral Adipose Tissue

CUPRINS

I. INTRODUCERE …………………………………………………………3

II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII …………………………5
1. Istoricul și definiția obezității …………………………………………………….6
1.1. Momente principale din istoria obezității ……………………………….6
1.2. Definiția obezității ……………………………………………………….11
2. Epidemiologia obezității la copil …………………………………………… …..13
2.1. Situația în lume a supraponderii și obezității la copil …………………13
2.2. Situația în Europa a supraponderii și obezității la copil ………………17
2.3. Situația în România a supraponderii și obezității la copil …………….21
3. Etiopatogenia obezității la copil …………………………… ……………………24
4. Criterii de identificare și evaluare a obezității la copil ………………………..36
4.1. Anamneză – identificarea copiilor cu risc crescut pentru obezitate …..36
4.2. Metode clasice, antropometrice (de estimare a adipozității) ………….38
4.2.1. Indicele ponderal ……………… ……………………………………38
4.2.2. Indicele de masă corporală .……..…………………………………39
4.2.3. Măsurarea grosimii pliurilor cutanate …………………………….43
4.2.4. Măsurarea circumferinței abdominale și a șoldului ……………… 45
4.2.5. Raportul circumferință talie/circumferință șold …………………45
4.3. Metode avansate (de determinare a adipozității totale) ……………….46
4.3.1. Impedanț a bioelectrică ……………………………………………..46
4.3.2. Metode imagistice ……………………………………………………47
4.3.3. Hidrodensitometria …………………………………………………47
5. Manifestări clinice ale obezității la copil ……………………………………….48
6. Clasificare și tipuri de obezitate la copil ………………………………………..50

III. CONTRIBUȚII PERSONALE ………………………………………55
1. Motivația studiului ………..……………………………………………………..56
2. Obiective ……….….……………………………………………………………..57
3. Material de lucru …………………………………………………………………58
4. Metodă de lucru ………………………………………………………………….60
4.1. Protocolul de studiu ……………………………………………………..60
4.2. Analiză statistică …………………………………………………………64
4.3. Probleme de etică ………………………………………………………..64
5. Rezultate ………………………………………………………………………….65
5.1. Date epidemiologice și demografice ……………………… …………….65
5.1.1. Prevalența supraponderii și obezității la populația țintă …………65
5.1.2. Prevalența supraponderii și obezității la lotul de studiu ………….65
5.1.3. Prevalența supraponderii și obezității pe grupe de vârstă și sex ….66
5.2. Evaluarea factorilor de risc ai obezității ………………………………71
5.3. Evaluarea supraponderii și obezității ………………………………….85
5.4. Studiul manifestărilor clinice ……………………………………………92
5.5. Studiul asupra anchetei nutriționale …………………………………..94
5.6. Studiul asupra anchetei activităților fizice …………………………….112
5.7. Studiul relați ei comportament alimentar – activitate fizică …………119
5.8. Promovarea unui stil de viață sănătos la copiii preșcolari și școlari …121
5.9. Evaluarea stării de nutriție la lotul de studiu după promovarea unui stil
de viață sănătos …….……………………………………………………….125
6. Discu ții …………………………………………………………………………..132
7. Cazuri clinice ilustrative ………………………………………………………..147

IV. CONCLUZII …………………………………………………………….157
V. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………… 162
VI. INDEX SCHEME, TABELE, FIGURI ………………………….174
VII. ANEXE …………..……………………………………………… 178

CUVINTE CHEIE: obezitate, suprapondere, comportament alimentar,
activitate fizică, copil.

3
I. INTRODUCERE

Obezitatea este o afecțiune complexă, multifactorială, caracterizată prin creșterea
greutății corporale pe seama țesutului adipos. În ultimele decad e, a devenit una din cele
mai frecvente boli de nutriție din lume, având amploarea unei pandemii, conform
raportului OMS 2011, fiind considerată boala secolului XXI (1).
Literatura de specialitate și studiile efectuate au semnalat o dublare a prevalenței
obezității la copil, în lume, în ultimii 30 de ani, atât în țările dezvoltate, puternic
industrializate, cât și în cele în curs de dezvoltare (2) . Conform unui studiu efectuat în 79
de țări, OMS apreciază că există 250 de milioane de obezi în lume, din car e se estimează că
22 de milioane sunt copii cu vârsta mai mică de 5 ani, subliniindu -se ideea că 50% din
copiii obezi vor deveni adulți obezi (3).
Obezitatea la copil și adolescent reprezintă un factor de risc pentru boli
cardiovasculare (Ogden, 2002 ), hipertensiune arterială (Summerbell, 2005) , diabet zaharat
tip 2 (Kelishandi, 2007), sindrom de apnee în somn (Papandreou et al., 2008), depresii
(Hedley et al., 2004) și unele forme de cancer (Kelishandi , 2006) (4,5,6).
Apariția obezității presupune interac țiuni multiple între factori genetici, sociali,
comportamentali, metabolici, celulari și moleculari în urma cărora se produc modificări ale
balanței energetice (7). Creșterea la nivel global a prevalenței obezității și supraponderii se
datorează, pe de o p arte, creșterii aportului energetic, în special de alimente cu densitate
calorică crescută, bogate în grăsimi, zaharuri, iar pe de altă parte, scăderii activit ății fizice
ca urmare a creșterii sedentarismului. Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate în primii
ani de viață de a deveni adulți obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinți obezi și de
40% pentru copiii cu un singur părinte obez ( 8,9).
Nutriția sănătoasă și combaterea obezității la copil sunt priorități de sănătate
publică. Copiii și tineri i reprezintă un grup țintă foarte important, deoarece crearea unor
obiceiuri alimentare sănătoase de timpuriu este cea mai eficientă metodă de păstrare a stării
de sănătate pe termen lung.
Tema abordată în ace astă teză aparține unui domeniu prioritar de s ănătate publică
din Uniunea Europeană și România, fiind inclusă în Programul Național de Prevenție
lansat de Ministerul Sănătății.

4
II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1. ISTORICUL ȘI DEFINIȚIA OBEZITĂȚII
Dovezi ale existenței obezității la oameni există încă din preistorie , cu mai bine de
20000 de ani în urmă. Astfel, o serie de statuete descoperite de -a lungul Europei, precum
„Venus din Willendorf”, evidențiază semne clare de obezitate. Mai târziu, în Roma antică,
vestitul medic Galen face pentru prima dată dist incția între formele moderate și cele
excesive ale obezității. Hipocrate a declarat despre excesul ponderal: „Corpulence is not
only a disease itself, but the harbinger of others" – „Corpolența nu este numai o boală ea
însăși, ci reprezintă un f actor de ri sc pentru alte boli”.
Termenul de obezitate derivă din cuvântul latin obesus „îngrășat prin alimente”.
Școala hipocratică a denumit „diaita” – stil de viață, reprezentând ansamblul dintre
alimentație și influențele mediului ambiant asupra ei. Mai târziu, apare la romani noțiunea
„dieta”, definită ca ansamblul factorilor aer, apă, temperatură a mediului, hrană, exercițiu
fizic, posibilități de odihnă, mediul în care trăiește omul. În secolul I d.Hr., sub influența
școlii egiptene, care considera alimentația „sursa tuturor relelor”, cuvântul „dietă” se
restrânge la noțiunea de regim alimentar .
Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriție caracterizată prin creșterea
greutății corporale pe seama țesutului adipos, ce rezultă dintr -o lipsă de corela re între
aportul caloric crescut și cheltuielile energetice reduse (8). Ea reprezintă un exces de lipide
în compoziția corpului, produs prin creșterea numărului de adipocite (hiperplazie), dar și a
volumului (hipertrofie), care determină creșterea greutăți i corporale (Nelson, Textbook of
Pediatrics, 15th edition).
Obezitatea se poate defini prin indicele de masă corporală (IMC, indicele
Quetelet), m etoda cea mai folosită în practic ă și în studiile epidemiologice . Cea mai
corectă definire a obezității la co pil este dată de conținutul de masă grasă corporală
măsur ată prin impedanță bioelectrică . Până la vârsta de 16 ani copilul este considerat obez
dacă masa grasă depășește cu mai mult de 20% valoarea de referință pentru vârstă și sex,
iar peste 16 ani diagno sticul de obezitate presupune o masă grasă mai mare de 25% din
greutatea corporală la băieți și peste 32% la fete (7).

5
2. EPIDEMIOLOGIA OBEZITĂȚII LA COPIL
Prevalența obezității și supraponderii la copil este în creștere alarmantă în America
de Nord, în Eu ropa, dar recent și în Australia, China, America de Sud și Nordul Africii.
Prevalența variază considerabil între diferite regiuni și țări, de la sub 5% în Africa și unele
părți din Asia, la peste 20% în Europa și la peste 30% în America și în unele țări di n
Orientul Mijlociu (12).
IASO estimează că, în prezent, în lume, 10% din copiii școlari sunt supraponderali
sau obezi, aproximativ 120 de milioane. OMS atenționează că, la nivel mondial, în 2009,
obezitatea a depășit ca prevalență subnutriția, 15 -18% din tre copii fiind obezi. Conform
unui studiu efectuat în 79 de țări, OMS apreciază că există 250 de milioane de obezi în
lume, din care se estimează că 22 de milioane sunt co pii cu vârsta mai mică de 5 ani .
În ultimii 30 de ani , conform datelor furnizate de NHANES prevalența obezității s -a
triplat: la copiii 6 -11 ani de la 6,5% în 1980 la 19,6% în 2008, și la adolescenții 12 -19 ani de
la 5% la 18,1% , iar la preșcolarii 2 -5 ani obezitatea crescând de la 5% în 1980 la 10,4% în
2008 . Această tendință de creștere nu a fost bine studiat ă la copiii mai mici de 2 ani
(Kuczmarski et al., 2008).
Obezitatea la copil în Europa s -a triplat în ultimii 20 de ani (European Commission
2007). În majoritatea țărilor din Europa de Vest, obezitatea are o frecvență de 10 -25%, în
țările din Europa de Est și în țările mediteraneene frecvența fiind mult mai crescută,
ajungând la sexul feminin la 40% (7). În țările din Europa de Nord, prevalența
supraponderii la copii este de 10 -20%, în timp ce în Europa de Sud este de 20 -35%,
prevalen ța fiind în creștere (23,32 ).
În România , conform unui studiu efectuat în partea de vest a țării, în 1980 , pe un lot
de 5250 de copii 3 luni -16 ani, s -a înregistrat o prevalență a obezității de 14,7%, și anume
18,6% la sugari, 15 % la preșcolari și 14,2% l a școlari, cu o predominanță la sexul feminin
(7). OMS raportează o prevalență a supraponderii la copiii de vârstă 0 -4 ani de 6,4% la fete
și de 5,5% la băieți, date provenite din studiul efectuat în cadrul Programului Național de
Supraveghere a Stării de nutriție 1993 -2002 de către Institutul de Ocrotire a Mamei și
Copilului ( IOMC ) „Alfred Rusescu”, București (23).
Prima cercetare HBSC în România a avut loc în 2005 -2006 (studiu publicat într -un
raport al IASO, Londra, 2009), la copiii 11 -15 ani; ace asta a arătat că prevalența
supraponderii a fost 14,7% la fete și 8,7% la băieți .
Un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică București, arată că
prevalența obezității neendocrine în rândul copiilor de clasa a IV -a a fost în 2001 de 1,6 %,

6
în 2008 ajung ând la 3,6%, iar la copiii de clasa a VIII -a a crescut de la 1,7% la 3,4%. O
prevalență mai redusă a obezității s -a înregistrat în rândul elevilor de clasa a XII -a, unde în
2001, era 1,4%, iar în 2008 de 2,8%.
Un alt studiu efectuat pe un lot de 7904 copi i din clasele I -XII, proveniți din 20 de
școli din Cluj -Napoca , în anul 2008, a arătat o prevalență a supraponderii de 12 ,8%, iar a
obezității de 8,2% . Cea mai mare prevalență s -a înregistrat la grupa de vârstă 6 -10 ani atât
pentru suprapondere (15,9%), câ t și pentru obezitate (13,3%), iar cea mai mică la
adolescenți (7,6% pentru suprapondere și 3,8% pentru obezitate) (42).
Un studiu efectuat la adolescenți, în Oradea , în 2009, de DSP Bihor, arată o
prevalență a supraponderii de 8% și a obezității de 4,9%. Compartimentul de Igienă
Școlară, din cadrul Direcției de Sănătate Publică Dolj, în anul școlar 2008 -2009 , a
efectuat un studiu privind gradul de dezvoltare fizică la copiii din mediul urban și rural, și
a evidențiat o prevalență crescută a obezității de cauză neendocrină la fetele din clasa a
XII-a, atât în mediul rural (17,3 %) cât și din urban (18,5%) și la băieții din clasa a X -a din
mediul urban (20,4%) și din clasa a XII -a din mediul rural ( 20,7%).
Conform datelor furnizate de Centrul Național de Eval uare și Promovare a Stării de
Sănătate din România (CNEPSS ), prevalența obezității la copiii 3 -16 ani a crescut din 2004
în 2010 de la 0,7% în mediul rural și 1,6% în mediul urban la 1,5%, respectiv 3,1%.

3. ETIOPATOGENIA OBEZITĂȚII LA COPIL
Obezitatea este o boală plurifactorială, apariția sa presupunând interacțiuni multiple
între factori genetici, sociali, comportamentali, psihologici, metabolici, celulari și
moleculari (Cabalerro, 2005), în urma cărora se produc modificări ale balanței energetice
(7,8,21 ). În apariția obezității sunt implicați: factori i individuali (genetici , nervoși , psihici,
comportamentali , medicamentoși , metabolici , endocrini ; vârsta ) și factori i de mediu.
Pe un teren genetic predispozant acționează factorii de mediu sau ambientali (socio –
economici, culturali, educaționali și psihologici) care determină comportamentul individului
față de obiceiurile alimentare și activitatea fizică.
Factorii genetici influențează atât aportul caloric cât și pierderile energetice, iar
interacțiunea c omplexă a acestora cu mediul înconjurător afectează sistemul intricat de
menținere a unei greutăți corporale normale. În gândirea actuală despre obezitate, fiecare
individ are programate genetic atât greutatea corporală/ masa de țesut gras cât și
mecanisme le fiziologice necesare pentru menținerea acestora conform codificării (Ryder

7
2003, Hogan, 2004). Au fost identificate aproximativ 200 de gene candidate pentru
obezitate, variațiile fenotipice dovedind aspectul poligenic și multifactorial (46).
Țesutul ad ipos este un țesut „endocrino -metabolic” extrem de activ, producând un
număr mare de hormoni, cu rol esențial în reglarea homeostaziei energetice, a
metabolismului lipidic și glucidic, denumite „adipocitokine” (Friedman JM., 2000 ).
Leptina reglează comport amentul alimentar prin stimularea centrului sațietății de la
nivelul hipotalamusului ventromedian (Havel PJ., 2002), rolul ei în obezitate fiind explicat
fie prin mutații ale genei sale, cu sinteza unei leptine anormale, nefuncționale, fie prin
mutații ale genei receptorului de leptină, cu apariția rezistenței la leptină și scăderea
acțiunii acesteia la nivel central (Friedman JM., 2000). Adiponectina se corelează negativ
cu masa de țesut adipos, fiind se mnificativ scăzută în obezitate, dar și în afecțiunil e
cardiovasculare aterosclerotice (Hotta K, et al., 2000).
Factorii comportamentali care contribuie la dezvoltarea obezității acționează în
strânsă legătură între ei și nu este posibilă specificarea unui anume comportament ca și
cauză a obezității (Birch and Fisher, 1998).
Alimentația dezechilibrată și în exces poate duce la un aport energetic crescut la
copil și adolescent, favorizând apariția obezității (16). Actualele medii alimentare sunt
obezigene, fiind bogate în zaharuri și grăsimi. Cele mai spectac uloase modificări ale dietei
copiilor nu sunt numai calitative, ci și cantitative : alimente bogate în calorii, consum crescut
de sucuri acidulate, dulciuri concentrate, mâncare de tip fast -food, unele obiceiuri
alimentare fa miliale .
Reducerea cheltuielilor energetice prin s căderea activității fizice . Inactivitatea,
lipsa de sport și de mișcare sunt factori ce predispun la obezitate. Inactivitatea copiilor obezi
este legată și de inactivitatea părinților. Sedentarismul poate fi atât cauză cât și efect al
surplusului ponderal.
Factorii de mediu . Creșterea dramatică a prevalenței obezității în ultimii 20 de ani
sugerează că factorii de mediu pot influența comportamentul copilului față de aportul
caloric și activitatea fizică și sunt răspunzăto ri de apariția o bezității (33) .
 Mediul familial . Alimentația părinților influențează preferințele alimentare ale
copiilor și invers. Adolescența reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea
obezității prin modificarea comportamentului alimentar (devin independenți,
influențabili, își procură singuri hrana). Comportamentul familial se află sub influența
factorilor socio -economici și culturali.

8
 Copilul . Deși obezitatea poate să apară la orice vârstă, există perioade „obezigene”
legate de dezvoltarea și remanierea țesutu lui adipos: perioada prenatală, mica
copilărie, pubertatea și adolescența (54).
 Grădinița și școala au un rol esențial în formarea unor comportamente alimentare
sănătoase.
 Societatea , comunitatea pot influența comportamentul individului prin reducerea
sedentarismului cu creșterea acces ibilității la activități fizice .

Factorii favorizanți :
 Există o corelație strânsă între obezitatea mamei , atât anterioară gravidității, cât mai
ales gestați onală, și obezitatea copilului (24).
 Greutate mică la naștere pentru vârsta de gestație . Din cauza unei malnutriții
intrauterine și asociată cu o creștere rapidă în greutate postnatal, copilul poate să
prezinte obezitate, sindrom metabolic, DZ.
 Greutatea mare la naștere conferă risc de obezitate . Nou-născuții din mame o beze
sunt mai frecvent macrosomi, iar pe termen lung pot dezvolta obezitate (7,57).
 Copiii care au o vârstă gestațională mare, probabil din cauza insulinorezistenței
materne și intoleranței la glucoză, au risc , în viitor , pentru obezitate (57).
 Istoric fa milial pozitiv pentru obezitate . Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate
în primii ani de viață de a deveni adulți obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinți
obezi și de 40% pentru copiii cu un singur părinte obez (Gidding, 2005).
 Creștere rapidă în greutate în primele 4 -6 luni . O creștere rapidă în greutate se
asociază cu un risc de obezitate în copilărie, cu o masă mare d e adipozitate și cu o
distribuție a adipozității la nivel abdominal la copil (24).
 Absența alimentației naturale . AAP recomandă a limentația la sân, ca factor de
protecție împo triva obezității la adolescență. Riscul de apariție a obezității scade direct
proporțional cu durata alăptării (până la 9 luni) ; fiecare lună de alăptare scade cu 4%
riscul de obezitate (33).
 Alimentația arti ficială necorespunzătoare . Excesul de proteine în primul an de viață
este considerat un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a obezității și
suprasolicitarea organelor imature . Proteinele din laptele de vacă stimulează în mod
particular eliberarea masivă de IGF1 (60,61).
 Alimentația în perioadele critice : diversificare precoce înaintea vârstei de 4 -6 luni ,
alimentație hipercalorică, hiperglucidică, hiperproteică, sărăcia în fibre alimentare .

9
4. CRITERII DE IDENTIFICARE ȘI EVALUARE A OBEZITĂȚII LA CO PIL
Anamneza:
 Vârsta la debutul obezității : „perioadele critice”, vulnerabile , pentru instalarea
obezității sunt perioada de sugar , prima copilărie și adolescența.
 Rolul factorilor declanșanți ,
 Dezvoltarea pe etape de vârstă a copilului,
 Agregarea famil ială,
 Ancheta alimentară,
 Ancheta activităților fizice,
 Relația aport alimentar – activitate fizică / sedentarism – obezitate.

Metode clasice, antropometrice (de estimare a adipozității) :
 De la naș tere și până la vârsta de 2 ani, pentru determinarea exce sului ponderal se
impune raportarea greutății actuale la greutatea ideală pentru talie, vârstă și sex .
Se folosesc hărțile de creștere : Greutatea pentru vârstă / sex/ 0 -36 luni , Lungimea pentru
vârstă/ sex/ 0-36 luni , Greutatea pentru lungime/ sex/ 0 -36 lu ni (14,62) .
 La copiii cu vârsta mai mare de 2 ani , CDC și AAP recomandă folosirea hărților
IMC 2 -20 ani/ vârstă/ sex, ca screening pentru suprapondere și obezitate (14) .
 IMC este un indicator antropometric
 IMC nu este un instrument de diagnostic, ci est e un indicator de screening
 IMC este specific pentru sex și vârstă
 IMC este o măsură indirectă a grăsimii corporale
 Graficele IMC ilustrează rebound -ul adipozitar

Calcularea și interpretarea IMC -ului:
Etapa 1: Obținerea cu acuratețe a măsurătorilor: greutatea (G) și talia (T)
Etapa 2: Selectarea unei hărți de creștere adecvate: IMC 2 -20 ani/ pentru băieți sau fete
Etapa 3: Determinarea IMC -ului
IMC = Greutatea actuală (kg) / Talia2 (m2) sau cu ajutorul: p rogramul ui EXCEL
BMI (www.cdc.gov/healthyweight/ BMI ), tabelele CDC 2000 , Epi Info 2000 , SAS Program .
Etapa 4: Indicarea IMC -ului pe harta de creștere
Etapa 5: Interpretarea IMC -ului

10
Standardizarea stării de nutriție la copil în funcție de percentile le IMC
(CDC 2000, WHO 2010)
STAREA DE NUTRIȚIE PERCENTILA IMC
OBEZITATE IMC ≥ percentila 95 (+2DS) / sex / vârstă
SUPRAPONDERE 85 ≤ IMC < percentila 95 / sex / vârstă
GREUTATE NORMALĂ 5 ≤ IMC < 85 percentila / sex / vârstă
SUBPONDERAL IMC < percentila 5 / sex / vârstă
Se poate folosi și IMC -z score care este valoarea deviației standard pentru un
individ de la valoarea medie a populației de referință care se împarte la deviația standard a
populației de referință; pentru fiecare IMC -z score corespunde o percentilă și invers ( Krebs
et al, 2007).
Recomandările comitetelor de experți ai AAP, IOTF sunt de a folosi BMI cut -off
în SUA și în unele țări din Europa (69). Criteriile cut -off se bazează pe hărțile de creștere
BMI pentru vârstă/sex CDC 2000. Suprapo nderea și obezitatea se definesc folosind BMI
cut-off pentru vârstă și sex peste 25 Kg/m2 și respectiv peste 30 Kg/m2 la vârsta de 18 ani
(Onis et al., 2006, Wright et al., 2008).

 Măsurarea grosimii pliurilor cutanate (abdominal, tricipital, subscapular) se
realizează cu ajutorul caliperului și se folosește pentru a diferenția masa adipoasă de
cea musculară, în cazul unui IMC crescut. AAP recomandă a nu se folosi de rutină
măsurarea pliului tricipital pentru evaluarea obezității la copil (16 ).
 Măsurarea circumferinței abdominale și a șo ldului evaluează adipozitatea
regională și furnize ază informații indirecte despre adipozitatea viscerală (70).
 Raportul circumferință talie/ circumferință șold este o metodă indirectă de evaluare
a depozitelor de grăsime intraabdominală și a tipului de d istribuție a țesutului adipos.
Este utilizată la adolescent și adult pentru evaluarea riscului cardiovascular și la
identificarea obezității de tip android sau ginoid .

Metode avansate (de determinare a adipozității totale)
Impedanța bioelectrică, metode le imagistice și hidrodensitometria sunt folosite la o
scară redusă și mai ales în scopuri de cercetare, deoarece au un cost ridicat, disponibilitate
scăzută și necesită un nivel ridicat de instruire pentru utilizatori pentru a asigura o
fiabilitate coresp unzătoare.

11
Impedanț a bioelectrică analizează rezistența electrică pe care o opun țesuturile
atunci când sunt străbătute de curent electric. Țesutul adipos are o conductibilitate electrică
mică, ceea ce permite determinarea cantității de grăsime.
Metode le imagistice sunt utile pentru evaluarea distribuției grăsimii corporale la
copilul cu obezitate, dar necesită o mare experiență. Parametrii ce se po t obține: masa
totală de grăsime a corpului (Total Body Fat Mass – TFM), grăsimea corpului exprimată în
procente (Body F at – BF), țesutul adipos visceral (Visceral Adipose Tissue – VAT) .
 Absorbțiometria cu energie dublă a razelor X (DEXA) este o examinare
radiologică cu doză mică de iradiere, care p ermite măsurarea masei osoase, a masei de
grăsime, cu un înalt grad de preci zie (Lohman, 1996). Din cauza costului ridicat, nu se
folosește la scară largă, ci numai în studii clinice.
 Evaluarea ultrasonografică a grăsimii viscerale este cea mai sensibilă și accesibilă
metodă de apreciere predictivă a rezistenței la insulină asocia tă tulburărilor metabolice,
consecință a obezității la copil. Grăsimea viscerală se măsoară prin aprecierea grosimii
dintre mușchii abdominali anteriori și aortă, iar pentru grăsimea subcutanată, măsurarea
grosimii dintre tegument și mușchiul drept abdomin al (18).
Hidrodensitometria estimează volumul și densitatea corpului, rar folosită pentru
evaluarea obezității la copil (18).

5. MANIFESTĂRI CLINICE ALE OBEZITĂȚII LA COPIL
Manifestările clinice la copilul cu obezitate sunt reprezentate inițial de repartiți a
țesutului adipos precum și de unele comorbidități sau complicații care pot apărea.
Repartiția paniculului adipos , generalizată și simetrică, variază în funcție de
vârstă și sex. Obezitatea la sugar și copilul mic realizează un aspect clinic uniform,
armonios. La copiii mai mari, excesul ponderal se asociază cu o distribuție particulară a
grăsimii, predominând la nivelul trunchiului, respectiv pe peretele abdominal, șolduri, fese,
coapse, sâni și umeri. Prepubertar, se constată că obezii au un avans statu ral față de copiii
normoponderali de aceleași vârste, talia obezilor situându -se de obicei peste percentila 97 .
La adolescenți, apare depunere de grăsime în regiunea pectorală, subscapular, pe
abdomenul inferior și fese, aglomerare de grăsime în jurul cent urii pelvine și pe coapse la
fete. Maturația sexuală și somatică sunt normale sau accelerate.
Copiii cu obezitate sunt mai predispuși la afecțiuni cutanate : vergeturile cutanate ,
eritroza facială în special la obezii din prima copilărie, intertrigo, rash, tegumente cu as pect
mai uscat, acnee , acanthosis nigricans (marker pentru DZ tip 2 ). Pot să apară simptome

12
legate de supraîncărcare mecanică: insuficiență cardio -circulatorie, oboseală, polipnee și
dispnee la efort moderat. Din cauza excesului ponderal, ca urmare a supraîncărcării
aparatului osteo -articular, copiii cu obezitate prezintă un risc pentru afecțiuni ortopedice.
Ca urmare a acestor manifestări clinice pot să apară probleme psihologice: respect
de sine scăzut, imagine negativă asupra propriei imag ini, sentimente de inferioritate și
respingere din partea copiilor de aceeași vârstă, izolare, depresie.

6. CLASIFICARE ȘI TIPURI DE OBEZITATE LA COPIL
Obezitatea a fost inclusă în clasificarea internațională a bolilor încă din 1948, de
când s -a constatat c ă afectează toate grupele de vârstă, incluzând copilul și adolescentul
(Kipping et al 2008). Vague a descris pentru prima dată particularitățile de distribuție a
țesutului adipos, clasificând în obezitate de tip androgin (troncular superior, abdominală,
centrală, superioară, tip „măr”) și obezitate de tip ginoid (gluteo -pelvină, inferioară,
periferică, tip „pară”).
Clasificarea etiopatogenică (după Moran, 1997) a ob ezității la copil și adolescent :
I. OBEZITATEA PRIMARĂ (comună, idiopatică, esențială) , 9597%
• tipul comun (cu comportament alimentar abuziv, sedentarism sau ambele),
debutează între 4 -6 ani, dar aspectul caracteristic este realizat la pubertate;
• tipul „cushingoid" rar (2%); debut de obicei la 5 6 ani;
• obezitatea pletorică familială rară (5%) , debutează la vârsta de sugar .
II. OBEZITATEA SECUNDARĂ (simptomatică, endogenă, de cauză cunoscută)
1. Endocrină : sindrom Cushing , sindrom Stein -Leventhal , hipotiroidism , insulinom
2. Hipotalamică : sindrom ul Babinski -Fronhlich
3. Boli genetice :
3.1. Obezitatea din s indroamele pleiotropice (obezitatea „simptom”)
3.1.1. Cu transmitere autosomal dominantă: sindromul Prader -Willi ,
osteodistrofia ereditară Albright , acondroplazie
3.1.2. Cu transmitere autosomal recesivă: sindromul Bardet -Biedl , sindromul
Fanconi , sindromul Cohen , sindromul Alström
3.1.3. Cu transmitere X -linkată: sindromul Turner , sindromul Mehmo
3.2. Obezitatea monogenică
3.3. Obezitatea poligenică
4. Boli de stocaj : glicogenoza de tip I von Gierke , sindrom Mauriac
5. Boli cu depunere particulară de țesut adipos : paralipodistrofia , lipoma toza

13
III. CONTRIBUȚII PERSONALE

1. MOTIVAȚIA STUDIULUI

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate la nivel global, fiind în creștere
în toate țările lumii, inclusiv în România, și atingând rate alarmante atât la adulți cât și la
copii. Aport ul alimentar excesiv reprezintă principalul factor exogen cu rol în apariția
obezității la copil.
Copiii obezi tind să devină adulți obezi și să prezint e risc crescut pentru boli acute și
cronice , având o speranță de viață mai mică. Persistența obezității co pilului la vârsta adultă
este frecventă și asociată cu o creștere semnificativă a morbidității și mortalității, cu costuri
ridicat e pentru societate. Interesul pentru obezitatea copilului a crescut odată cu
recunoașterea faptului că prognosticul său este n efavorabil și o mare parte din cop iii obezi
vor deveni adulți obezi ; fenomenul este într -o îngrijorătoare progresie având implicații
sociale, medicale, economice deosebite .
Profilaxia obezității reprezintă o strategie a politicilor de sănătate, ce impune
programe de supraveghere atentă a copiilor cu tendință de creștere în greutate. Strategiile de
reducere a riscului de obezitate a copiilor se concentrează adesea asupra îmbunătățirii
obiceiurilor legate de alimentație și asupra menținerii unui nivel înalt al activității fizice.
Formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase de la vârstă mică este important ă
pentru păstrarea sănătății pe termen lung și prevenir ea obezității.
În România , au fost efectuate câteva studii epidemiologice și clinice privind
obez itatea la copil, cu precădere în partea de vest a țării , dar nu se cunoaște prevalența
supraponderii și obezității la copil și sunt relativ puține date statistice și epidemiologice în
ceea ce privește corelația dintre stilul de vi ață și obezitate a la copii . Din acest motiv am
efectuat un studiu clinic o-statistic retrospectiv și prospectiv privind obezitatea la copii, cu
urmărirea promovării unui stil de viață sănătos la cop iii preșcolari și școlari.

14
2. OBIECTIVE

Cercetarea și-a pro pus urmărirea unor corela ții care există între obezitate ,
suprapondere și stilul de viață al copiilor și o cunoaștere mai bună, sub aspect etiopatogenic
și clinic , a obezității la copil , cu scopul de a eficientiza diagnosticul la vârste timpurii și de a
elabora un program de promov are a stilului de viață sănătos la copiii preșcolari și școlari .

OBIECTIVELE STUDIULUI:
1. Stabilirea prevalen ei supra ponderii și obezită ții la copi ii 2-14 ani proveniți dintr -o
școală și o grădiniță din Craiova și compararea ulterioară a datelor obținute cu cele
din literatura de specialitate.
2. Evaluarea factorilor de risc ai obezității.
3. Identificarea, evaluarea , analiza și stabilirea unor corelații între factori i
comportamentali (aport alimentar, obiceiuri alimentare, sedentarism, activitate
fizică), de mediu (familie, grădiniț ă, școal ă, comunitate ) și obezitate a la copil , pe
baza chestionarelor completate de către copii și părinți.
4. Analiza , înregistrarea și urmărirea parametri lor antropometrici .
5. Studiul manifestărilor clinice în obezit ate la copil .
6. Elabo rarea și implementarea unui program de promovare a unui sti l de viață sănătos
la copiii preșcolari și școlari și de educație sanitară pentru modific area stilului de
viață și scădere în greutate la copiii obezi și supraponderali .
7. Realizarea de activități d e educație sanitară în grădiniță și școală, care pot , pe de o
parte , să îmbogățească cunoștințele copiilor despre obezitate și prevenți a ei, iar pe
de alta parte , să-i conștientiz eze de complicațiile bolii și riscurile unei alimentați i
neechilibrate .
8. Evalu area rezultatelor programului de promovare a unui stil de viață sănătos și de
educație sanitar ă la copi ii preșcolari și școlari , la 2 ani de la inițiere, scopul fiind
crește rea calității vieții copiilor .

15
3. MATERIAL DE LUCRU

DESCRIEREA STUDIULUI ȘI A EȘANTIONUL UI POPULAȚIONAL
Populația țintă a fost reprezentată de un număr de 803 copii , 2-14 ani , din care 99
preșcolari (copii 2-6 ani) proveniți din Grădiniț a Nr. 37 „Dumbrava Minunată” și 704
școlari (copii 6-14 ani ) de la Școala Generală Nr. 22 „Mirce a Eliade”, din Craiova, în
perioada 2008 -2010.
Din aceasta , am selecta t populația accesibilă : 71 copii cu suprapondere (21 copii
preșcolari și 50 copii școlari), 110 copii cu obezitate (24 copii preșcolari și 86 copii școlari)
și 622 copii cu normopondere (54 copii preșcolari și 568 copii școlari) .

VARIABILELE ȘI MODUL DE EȘANTIONARE.
Din populația accesibilă, am selectat lotul de studiu ; procedeul a fost aleatoriu,
urmărind atât criteriile de includere cât și cele de excludere.

CRITERII DE INCLUDERE:
 copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 14 ani:
 preșcolari (copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani)
 școlari (copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani )
 obezitate : IMC ≥ percentila 95 (+2DS) pentru sex și vârstă
 copii cu obezitate primară (idiopatică, esen țială)
 suprapondere : percentila 85 ≤ IMC < percentila 95 (+2DS) pentru sex și vârstă
 normopondere: percentila 5 ≤ IMC < percentila 85 (+2DS) pentru sex și vârstă
(conform nomogramelor CDC 2000 )
 posibilitatea urmăririi ș i evaluării rezultatelor programului de promovare a unui
stil de viață sănătos și de educație sanitară la copi ii preșcolari și școlari
 semnarea consimțământului de participare la studiu de către părinții copiilor

CRITERII DE EXCLUDERE:
 obezitate a secund ară: de cauză endocrină, genetică, neurologică , din cadrul bolilor
de stocaj , având examen clinic sugestiv , confirmat prin examene de special itate,
 imposibilitatea monitorizării copiilor ,
 refuzul părinților și/ sau al copiilor de a participa la studiu.

16
Conform criteriilor de includere și excludere , am inclus în studiu un număr de 205
copii 2 – 14 ani (39 copii preșcolari și 166 copii școlari) .
Am alcătuit 3 loturi de studiu : lotul copiilor cu suprapondere (lotul S) , lotul copiilor
cu obezitate (lotul O) și lotul copiilor cu normopondere , reprezentând lotul martor (lotul N )
LOTU L S a fost alcătuit din tr-un număr de 54 copii 2 -14 ani cu suprapondere .
LOTUL O a cuprins un număr de 79 copii 2 -14 ani cu obezitate .
LOTUL N a fost alcătuit din 72 copii 2 -14 ani cu normopondere .
În cadrul fiecărui lot, am alcătuit două subloturi (schema III.1):
Sublotul copiilor preșcolari (copii cu vârsta între 2 – 6 ani) și
Sublotul copiilor școlari (copii cu vârsta între 6 – 14 ani)

Schema III.1. Structura l oturilor de studiu și modul de eșantionare

POPULAȚIA ȚINTĂ
99 copii 2 -6 ani
704 copii 6 -14 ani
CRITERII DE
EXCLUDERE
LOTUL S
(54 copii 2 -14 ani)

13 copii 2-6 ani
41 copii 6 -14 ani
LOTUL O
(79 copii 2 -14 ani)

11 copii 2 -6 ani
68 copii 6 -14 ani
LOTUL N
(72 copii 2 -14 ani)

15 copii 2 -6 ani
57 copii 6 -14 ani LOTUL DE STUDIU
(205 copii 2 -14 ani)

39 copii 2 -6 ani
166 copii 6 -14 ani CRITERII DE
INCLUDERE

17
4. METOD Ă DE LUCRU

4.1. PROTOCOLUL DE STUDIU
Am efectuat un studiu clinic o-statistic retrospectiv și prospe ctiv (de tip caz -martor),
privind obezitatea și supraponderea la copiii preșcolari și școl ari, proveniți din Grădinița Nr.
37 „Dumbrava Minunată” și Școala Generală cu clasele I -VIII Nr. 22 „Mircea Eliade” , din
Craiova, în perioada 2008 – 2010.
Pentru a evalua obezitatea la copil și pentru stabilirea unor corelații între parametrii
studiați, am parcurs un protocol de studiu care cuprinde 5 etape (schema III.2).

Schema III.2. Etape ale protocolului de studiu

Pentru fiecare copil , am completat o fișă de evaluare , cu urmărirea parametri lor:
anamnestici, antropometrici și clinici (schema III.3).
ANAMNEZA
ANCHETA ALIMENTARĂ
ANCHETA ACTIVITĂȚILOR FIZICE
↓
EXAMEN CLINIC → ← PARAMETRII
ANTROPOMETRICI

Schema III.3. Algoritm de evaluare a obezității la copil

Pentru evaluarea obezității și supraponderii , am elaborat un chestionar care
cuprinde date anamnestice, ancheta alimentară, ancheta activităților fizice și întreb ări
generale. Chestionarele au fost completate de către părinț ii copiilor, pe baza semnării
formularului de consimțământ informat. Identific ă
Observ ă
Analizeaz ă
Compară Înreg istreaz ă
EVALUAREA SUPRAPONDERII
ȘI OBEZITĂȚII

18
Am efectuat un studiu retrospectiv de tip caz -martor, privind obezitatea la copil, cu
urmărirea unor parametri anam nestic i, clinici și antropometric i, și un studiu prospectiv de
tip caz -martor, în care timp de 2 ani am promova t un stil de viață sănătos la copiii
preșcolari și școlari, și apoi am efectuat reevalua rea clinico -statistică a c opiilor .

PARAMETRII URMĂRIȚI în studiu :
 Vârst a și sexul copilului;
 Date anamnestice:
 antecedente personale fiziologice și patologice ;
 anamneza familială, antecedente heredo -colaterale;
 alimentația în primul an de viață ;
 factorii favorizanți și declanșanți ai obezității ;
 vârsta la debutul ob ezității ;
 obezitatea asociată cu unii factori sociali .

 Parametrii antropometrici:
 Măsurarea greut ății corporale (G), cu ajutorul
cântarului ,
 Măsurarea taliei (T), cu ajutorul taliometrului
(fig.III.1),
Fig. III.1. Taliometru cu cântar
 Determinarea indicelui de masă corporală :
IMC = G (Kg) / T2 (m2)
– a fost calculat cu ajutorul programulu i EXCEL BMI Calculator
(www.cdc.gov/healthyweight/ BMI );
– am ales apoi nomograma CDC 2000 corespunzătoare pentru vârsta și sex ul
copilului și am căutat pe axa orizontală vârsta copilului , trasând vizual o linie
verticală în sus ; de la valoarea IMC calculat ă situată pe axa verticală s -a trasat
vizual o linie orizontală la dreapta și locul unde c ele 2 linii trasate vizual s -au
intersect at a reprezentat punctul IMC pentru vârstă/sex ;
– valoare a IMC este un punct pe hărțile de creștere IMC/pentru vârstă/ sex ; pe
baza acesteia se obține o clasificare pentru percentile .

19
Datele obținute prin determinare a măsurilor antropometrice au fost raportate la
valorile normale pentru vârstă și sex, conform nomogramelor CDC 2000 .
 Măsurarea circumferinț ei abdominal e (CA) , cu
ajutorul taliometrului de circumferință abdominală,
la jumătatea distanței dintre creasta il iacă superioară
și rebordul costal, la nivel ombilical, pe linia axilară
medie (fig.III.2) .
 Măsurarea perimetrul mediu al brațului (PMB) ,
cu ajutorul panglicii metrice .
Fig. III.2. Taliometru de circumferință
abdominală
 Determinarea procentului de țesut adipos
(FAT) , prin metoda analizei impedanț ei
bioelectric e, cu ajutorul aparatului OMRON BF
511 (fig.III.3) . Acesta măsoară rezistența
electrică pe care o opun țesuturile atunci când
sunt străbătute de un curent electric slab , știind că
țesutul gras are o conductivitate mică în
comparație cu alte țesuturi (vase, oase, mușchi) .

Fig. III.3. Aparat OMRON BF 511

În aparat am introdus vârsta, sexul și talia copilului ; în scurt timp (20 secunde) de la
inițierea măsurătorii , pe ecran au fost afișate G, IMC, FAT. Sub vârsta de 18 ani , nu se
măsoară masa de țesut adipos visceral și masa musculară. FAT se calculează:
FAT (%) = Masa de țesut adipos (Kg) / Greutatea corporală (Kg) x 100
Datele obținute prin determinare au fost raportate la valori le normale pentru vâ rstă
și sex. Valorile normale pentru cop iii cu vârsta sub 6 ani sunt între 13,8 -27%, iar la copiii
cu vârsta între 6-14 ani, între 15,1 –34%.

 Manifestări clinice la debut și în evoluție la cop iii cu suprapondere și obezitate
 distribuția adipozității, forme clinice de obezitate .

20
 Ancheta nutrițională :
 chestionar privind stilul de viață și modul de alimentație a copiilor ;
 concepția mamei în legătură cu alimentația ; atitudinea familiei față de
anumite alimente ;
 tipuri de alimente;
 obiceiuri alimen tare: orele, numărul și frecvența meselor, cantitatea de
alimente/masă/zi, mărimea porțiilor de mâncare, planificarea meselor în
familie, mâncat ul în timpul emisiunilor la televizor , hrana copilului la
grădiniță/ școală și acasă;
 noțiuni despre igiena alimentației .
 Ancheta activităților fizice :
 evaluarea activității fizice și a comportament ului sedentar ;
 tipul de activitate fizică desfășurată la grădiniță/ școală în timpul ore lor de
educație fizică și sport dar și în timpul liber ;
 utilizarea mijloacelor de transpor t în comun ( mașină, tramvai) ;
 timpul petrecut în fața televizorului , computer ului, jocurilor video ;
 numărul de ore de somn pe noapte ;
 activitatea fizică efectuată în ultimele 30 zile comparativ cu cea din ultimele
12 luni .
 Influența factorilor de mediu:
 influența reclamelor comerciale în alegerea unui anumit aliment;
 internetul/ televizorul și influența l or în comportamentul alimentar al copiilor ;
 dacă predomină interesul pentru vizionarea desenelor animate, emisiunilor la
TV, jocurilor pe computer, în da una activității fizice
 Relația activitate fizică – aport alimentar
 Am urmărit promovarea unui stil de viață sănătos:
 Elaborarea și implementarea unui program de promovare a unui stil de viață sănătos
la copiii preșcolari și școlari și de educație sanitar ă pentru modificarea stilului de
viață și scădere în greutate la copiii cu obezi tate:
– elaborare și distribuire de pliante,
– inițierea de jocuri, activități educaționale, noțiuni de educație sanitară
 Evaluarea rezultatelor la 2 ani de la inițierea studiului :
– evaluarea parametrilor clinici și antropometrici,

21
– evaluarea atitudinii familiei și copilului față de necesitatea schimbării
comportamentului alimentar,
– compararea rezultatelor obținute cu cele de la începutul studiului.

4.2. ANALIZ Ă STATISTICĂ
Prelucrarea statistică și grafică a datelor obținute am efectuat -o cu ajutorul
programelor Microsoft Excel, EPI INFO 2000 .
Ca indicatori statistici am folosit : media, mediana, deviația standard , abaterea
medie de la deviație, odds ratio (OR), interval ul de încreder e 95% (95% CI), p-values (p),
coeficientul de corelație lineară (R2), pentru compararea mediilor testul ANOVA, t student .
Interpretare: O valoare a lui p < 0,05 are semnificație statistică. D acă valoarea lui
OR este 1, înseamnă că expunerea nu influențe ază prezența bolii, peste 1 arată o tendință
de corelație între prezența expunerii și boală (corelație care este considerată ca fiind
cauzală ), iar sub 1 arată că expunerea este considerată factor de protecție. Dacă intervalul
de încredere (95% CI) conține numărul 1, atunci OR este nesemnificativ , iar dacă nu
conține 1, valoarea OR este semnificativă (indică o corelație reală între factorul de risc și
boală ). Pentru coeficientul de corelație, R2: între 1-0,9 indică o corelație foarte puternică,
între 0,9-0,7 o corelație puternică, între 0,7 -0,4 o corelație medie, între 0,4-0,2 o corelație
slabă, iar între 0,2-0 o corelație inexistentă.

4.3. PROBLEME DE ETICĂ
Studiul a fost realizat ținând seama de teoria și datele existente din literatura de
specialitate. Studiu l nu a intenționat să impună restricții asupra libertății de decizie a
părinților copiilor vizați de studiu, acesta s -a efectuat prin acceptul și liberul consimțământ
ale părinților și copiilor, care au semnat Formularul de Consimțământ Informat, având
dreptul de a -și retrage în orice moment participarea la studiu.
Cercetările din cadrul proiectului s -au desfășurat respectând normele de etică și
deontologie medicală. S-a avut în vedere neafectarea mediului înconjurător.
Menționez că efectuarea studiului a avut aprobarea managerilor celor două unități
de învățământ .

22
5. REZULTATE

5.1. DATE EPIDEMIOLOGICE ȘI DEMOGRAFICE
La populația țintă, pentru copiii 2 -14 ani, prevalenț a supraponderii a fost 8,8%
(21,2% la preșcolari, 7,1% la școlari ), iar a obezității 13,7% (24,2% la preșcolari și 12,2%
la școlari ). La lotul de studiu , prevalența supraponderii a fost 6,7%, iar a obezității 9,8%.
La preșcolari (la fete) a predominat supraponderea (15,38%) față de obez itate
(7,69%), p<0,05 . La școlari au fost diferențe semnifi cative pentru suprapondere între fete
(15,66%) și băieți (9,03%), și pentru obezitate între fete (9,63%) și băieți (31,32% ), p<0,05
(tabel III.1).

Tabel III.1. Distribuția copiilor în funcție d e grup a de vârstă și sex
categoria Sex LOTUL S
n (%) LOTUL O
n (%) LOTUL N
n (%)
Preșcolari
(n= 39) FETE
(n=18) 6 (15,38%) 3 (7,69%) 9 (23,07%)
BĂIEȚI
(n= 21) 7 (17,94%) 8 (20,51%) 6 (15,38%)
Școlari
(n= 166) FETE
(n= 75) 26 (15,66%) 16 (9,63%) 33 (19,87%)
BĂIEȚI
(n= 91) 15 (9,03%) 52 (31,32%) 24 (14,45%)

5.2. EVALUAREA FACTORILOR DE RISC AI OBEZITĂȚII
Raportat la vârsta de gestație , am observat că majoritatea copiilor (98,5% ) au fost
născuți la termen .
14,1% din m ame au fumat în timpul sarcinii . Am constatat că nu există o corelație
reală cu obezitate a la copii , OR 2,17 (95% CI, 0, 08-4,26) și nici cu supraponderea , OR 1,38
(95% CI, 0,15-2,92).
Am observat că talia la naștere a copilului nu a influența t prezența supraponderii,
OR 0,82 (95%Cl, -0,01-1,66) și nici a obezității la copil, OR 0,8 (95% Cl, 0,06 -1,54).
Greutatea la naștere (Gn) . De remarcat că 15,2% din copiii obezi și 3,7% din
copiii supraponderali au avut o Gn mai mare de 4000 g, compara tiv cu normoponderalii
(2,8%) , p<0,05 (tabel III. 2). La 25% din copiii supraponderali și obezi am observat că talia
mare la naștere a fost corelată cu o greutate mare la naștere.

23
Tabel III.2. Greutatea la naștere a copiilor din loturile de studiu
Greutatea la
naștere LOTUL S
n (%) LOTUL O
n (%) LOTUL N
n (%)
< 2800 g
(n= 12) 5 (9,3%)
p=0,01 3 (3,8%) 4 (5,5%)
2800 – 4000 g
(n=177) 47 (87%) 64 (81%) 66 (91,7%)
> 4000 g
(n= 16) 2 (3,7%) 12 (15,2%)
p=0,05 2 (2,8%)

Alimentația în primul an de viață . În primele 6 luni de viață , alimentația
artificială a fost prezentă la 27,8% din supr aponderali, la 39,2% din obezi , compa rativ cu
18% din normoponderali, p<0,05 (tabel III.3).

Tabel III.3. Alimentația în primele 6 luni de viață la loturile de studiu
Alimentația
în primele 6 luni de viață LOTUL S
(n=54) LOTUL O
(n=79) LOTUL N
(n= 72)
Naturală (n= 121) 32 (59,2%) 37 (46,8%) 52 (72,2%)
Artificială (n= 59) 15 (27,8%)
p=0,01 31 (39,2%)
p=0,01 13 (1 8%)
Mixtă (n= 25) 7 (13%) 11 (14%) 7 (9,8%)

După vârsta de 6 luni , continuarea alimentație i cu lapte de mamă a fost prezentă la
toate loturile de studiu, dar mai redusă procen tual decât în primele 6 luni (tabel III.4).

Tabel III.4. Alimentația copiilor după vârsta de 6 luni
Alimentația după vârsta
de 6 luni LOTUL S
(n=54) LOTUL O
(n=79) LOTUL N
(n= 72)
Lapte de mamă (n= 45) 12 (22,2%) 12 (15,2%) 21 (29,1%)
Formule de lapte (n=89) 22 (40,7%) 35 (44,3%) 32 (44,4%)
Lapte de vacă (n=59) 19 (35,2%) 26 (32,9%) 14 (19,4 %)
Lapte de capră (n=2 ) 0 1 (1,3%) 1 (1,4%)
combinații (n= 9) 1 (1,9%) 5 (6,3%) 4 (5,5%)

Diversificarea alimentației s-a efectuat înainte de vârsta de 4 luni la 41,8% din
obezi, la 38,9% din supraponderali, faț ă de 23,6% din normoponderali, p<0,05 (tabel III.5).

24
Tabel III.5. Diversificarea alimentației la copiii din studiu
Diversificarea alimentației LOTUL S
(n=54) LOTUL O
(n=79) LOTUL N
(n= 72)
înainte de v ârsta 4 luni (n=71) 21 (38,9 %) 33 (41,8%) 17 (23,6%)
între 4 -6 luni (n=86) 21 (38,9%) 28 (35,4%) 37 (51,4%)
după vârsta de 6 luni (n=48) 12 (22,2%) 18 (22,8%) 18 (25%)

Am observat o corelație între Gn și momentul diversificării alimentației :
aproximat iv 50% din copiii c are au avut o Gn m ai mică de 2800 g, respectiv mai mare de
4000 g și a căror alimentație a fost diversifica tă înainte de vârsta de 4 luni , au devenit
supraponderali și obezi.
Din datele anamnestice furnizate prin completarea chestionare lor, la copiii cu
suprapondere și obezitate , 33,9% dintre părinți au putut preciza vârsta la debutul
obezității . Am remarc at o incidenț ă mare a obezității la debut apărută la vârsta de 7 ani la
9 băieți și 4 fete. În 8 cazuri , obezitatea a debutat înainte de 6 ani ( predominând la fete ),
apoi a crescut între 6 -9 ani, ca apoi să se mențin ă crescută la 10 -12 ani .
Obezitatea în cadrul familiei a fost prezentă la toate loturile de studiu, cu
diferențe semnificative între supraponderali, obezi și normoponderali (tabel III.6). În
cadrul familiei am găsit asociată prezența concomitentă a DZ și a obezității la 22% din
cazuri în lotul S, la 24% în lotul O și 18% în lotul N.

Tabel III.6. Distribuția copiilor în funcție de prezența o bezit ății în familiei
Prezența obe zității în
familie LOTUL S
(n= 54) LOTUL O
(n=79) LOTUL N
(n= 72)
Ambii părinți 5 (9,3%) 12 (15,2%) 1 (1,3%)
Mama sau tata 9 (16,7%) 11 (13,9%) 3 (4,2%)
Frați 1 (1,8%) 1 (1,3%) 0
Rude de gr adul 2 13 (24%) 24 (30,3%) 17 (23,6%)

5.3. EVALUAREA SUPRAPON DERII ȘI OBEZITĂȚII

IMC -ul și vârsta copiilor. La lotul copiilor supraponderali și obezi, R2 este
0,5003, ceea ce înseamnă că 50% din totalul variațiilor IMC sunt determinate de variația
creșterii vârstei și indică o corelație medie (fig.III.4).

25

Fig. III.4. Corelația IMC cu vârsta, la copiii 2 – 14 ani supraponderali și obezi

Evaluând greutatea, talia și IMC -ul, CA, PMB, FAT în raport cu vârsta și sexul la
copii, pe loturi de studiu, am observat că ele cresc odată cu vârsta (tabel III.7).

Table III.7. Valorile parametrilor antropometrici la copii i din studiu
PREȘCOLARI
IMC (Kg/m2) G (Kg) T (cm)
Min. Max. media Min. Max. media Min. Max. media
Lotul S 16,9 18,5 17,5 15 20 18,3 90 107 102
Lotul O 18,4 25 20,2 15 28 22,2 90 112 104
Lotul N 14,9 17,3 16,1 14 22 17,9 90 116 105
ȘCOLARI
IMC (Kg/m2) G (Kg) T (cm)
Min. Max. media Min. Max. media Min. Max. media
Lotul S 18,2 24,5 21,5 28 73 46,2 124 174 145
Lotul O 19,4 30,3 24 26,5 91,5 52,8 117 187 147
Lotul N 13,9 20,6 17 19,5 49 32,5 116 160 137
PREȘCOLARI
CA (cm) FAT (%) PMB (cm)
Min. Max. media Min. Max. media Min. Max. media
Lotul S 47,3 53,6 51 19,3 24,4 22,1 15,2 19,5 16,9
Lotul O 43 66,5 53,7 20.2 32,6 23,6 13,6 24,5 18,5
Lotul N 43,2 58,2 49,6 18.2 24,8 20,4 14,1 20 17,2
ȘCOLARI
CA (cm) FAT (%) PMB (cm)
Min. Max. media Min. Max. media Min. Max. media
Lotul S 53,1 88,8 70,6 15,7 44,1 30 18,1 33,2 24,6
Lotul O 45 107 76,8 19,8 42,2 31,9 19 32,8 26,4
Lotul N 48 81,9 62,3 14.1 32,8 21,5 14,1 29 21,2

26
CA și IMC -ul la copii i supraponderali și obezi , R2 a fost 0,5205 , ceea ce
înseamnă că 5 2,05% din totalul variațiilor CA este determinat de variația cre șterii IMC , și
indică o corelație medie (fig. III.5), dar la preșcolari e xistă o corelație medie (R2 a fost
0,5279) iar la școlari o corelație puternică (R2 a fost 0,7844) .

Fig. III.5. Corelația CA cu IMC , la copi ii 2-14 ani supraponderali și obezi

5.4. STUDIUL MANIFESTĂRILOR CLINICE
La examenul clinic pe aparate și sisteme am constatat că repartiția țesutului
adipos , a adipozității , diferă în funcție de vârstă și sex .
Cele mai importante manifestări clinice prezente au fost : paloare tegumentară,
tegumente uscate, hipersudorație, acnee, vergeturi albe, genu valgum, simptome
nespecifice (astenie, adinamie, apatie, cefalee) . Valorile tensiunii arteriale au fost normale
pentru vârstă și sex la toți copiii cu suprapondere.
Am întâlnit probleme psihologice la copi ii școlari supraponderali (5 fete) și obezi
(12 fete și 6 băieți) ca urmare a aspectului fizic și au constat în res pect de sine scăzut,
frustrare, sentiment de respingere din partea celorlalți copii ; ca urmare , ei s-au izolat, nu
mai particip ă la activități fizice și sportive, ducând la creșterea sedentarismului și deci a
greutății corporale – practic este un cerc vici os din care nu mai pot să iasă.
Dezvoltarea motorie și intelectuală a copiilor a fost normală în toate cazurile, iar
rezultatele școlare nu au fost influențate de prezența supraponderii sau a obezității.

27
5.5. STUDIUL ASUPRA ANCHETEI NUTRIȚIONALE
Tipuril e de alimente întâlnite în ancheta nutrițională la copiii din studiu le -am
studiat în funcție de clasifica rea lor în cele 6 mari grupe din alcătuirea piramidei
alimentare. Am evidențiat din punct de vedere statistic doar consumul crescut de alimente
din ce le 6 grupe alimentare (fig. III.6).

Fig. III.6. Distribuția copiilor în funcție de consumul crescut de alimente

Consum ul de cereale : zilnic la 22,8% din supraponderali, 29,5% din obezi, 48,1%
din normoponderali , cel puțin o dată pe săptămână la 66% din supraponderali, 56,3% la
obezi, la 45,2% din normopond erali și ocazional , în puține cazuri , 11,2% la
supraponderali, 14,2% la obezi și 6,7% la normoponderali.
Consumul de fructe a fost prezent zilnic la 18,2% din normoponderali, 5,2% din
obezi și la 3 4,4% din normoponderali, cel puțin o dată pe săptămână la 43,3% din
supraponderali, 35,9% din obezi și 38,5% din normoponderali și ocaziona l la 38,5% din
supraponderali, 58,9% la obezi și 27,1% la normoponderali .
Consumul de legume a fost prezent zilnic la 20,3% în lotul S, 15,3% în lotul O,
74,6% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână 61,1% din lotul S, 49,9% la lotul O și
14,2% la lotul N, și ocaziona l la 1 8,6% în lotul S, 34,8% în lotul O și 11,2 % în lotul N .
Consumul de lapte și derivate din lapte a fost prezent zilnic la 15,6% în lotul S,
42% în lotul O, 58% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână la 79,2% din lotul S,
51,9% la lotul O și 39,2% la lotul N, și ocaziona l la 5,26% din supraponderali, 6,1% la
obezi și 2,8 % la normoponderali.

28
Consumul de carne și derivate din carne, ouă, pește a fost prezent zilnic la
59,6% în lotul S, 79,4% în lotul O, 63,9% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână la
35,6% din lotul S, 15,4% la lotul O și 33,7% la lotul N, și ocaziona l la 4,8% din
supraponderali, 5,2% obezi și 2,4% din normoponderali .
Consumul de dulciuri a fost prezent zilnic la 55,6% în lotul S, 42,3% în lotul O,
11% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână la 31% din lotul S, în 36% la lotul O și
33% la lotul N și ocaziona l la 13,4% din supraponder ali, 21,7% la obezi și 56% din
normoponderali.
Consumul de băuturi carbogazoase și sucuri a fost prezent zilnic la 38,8% în
lotul S, 38,2% în lotul O, 8,2% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână la 31,4% din
lotul S, în 41,8% la lotul O și 34,8% la lotu l N și ocaziona l la 29,8% din supraponderali,
20% la obezi și 5 7% din normoponderali .
Consumul de mâncare de tip fast -food a fost prezent zilnic la 31,8% în lotul S,
34% în lotul O, 8,3% în lotul N, cel puțin o dată pe săptămână la 28,5% din lotul S, în
48,2% la lotul O și 20,5% la lotul N și ocaziona l la 39,7% din supraponderali, 17,8% la
obezi și 7 1,2% din normoponderali.

OBICEIURI ALIMENTARE
Părinții copiilor cu obezitate sunt influențați în alegerea alimentelor de către
copil , comparativ cu normoponder alii, p<0,05. 22,2% din părinții copiilor supraponderali
și 25,3% din cei ai copiilor obezi au considerat că , în alegerea alimentelor , este important
conținutul caloric , față de normoponderali (69,5%), p<0,05 .
Am înregistrat diferențe semnificative în cee a ce privește consumul a 2 mese/ zi ,
la copii i cu obezitate ( 22,2%, p=0,0 5) și la cei cu suprapondere ( 16,5%, p=0,0 1), față de
normoponderali (4,2%) . Ritmul alimentar este inadecvat, în sensul că mănâncă m ai mult în
a doua parte a zilei, când secreția insu linică este mai redusă .
Am înregistrat diferențe semnificative în ceea ce privește consumul de porții mari
de mâncare la copiii cu obezitate (8,9%, p= 0,04) și la cei cu suprapondere (5,6%, p=0,01),
față de normoponderali (1,4%).
Referitor la consumul de alimente la școală , am observat un consum crescut de
dulciuri la 37% din supraponderali (p=0,0 1), 32,9% din obezi (p=0,0 5) și mâncare de tip
fast-food la 22,2% din supraponderali (p=0,0 1) și 15,2% din obezi (p=0,0 4), față de
normoponderali (22,2%, respecti v 9,7%). La școlari 16,7% din supraponderali, 12,6% din
obezi și 6,9% din normoponderali primesc bani de la părinți pentru procurarea diverselor

29
alimente (frecvent ei cumpără biscuiți, bomboane, napolitane, c iocolată ) de la magazinele
de lângă șc oală sau d in drumul spre școală (tabel III.8).

Tabel III.8. Distribuția copiilor în funcție de alimentele consu mate la școală
Consum de alimente la școală LOTUL S
n (%) LOTUL O
n (%) LOTUL N
n (%)
fructe 8 (14,8%) 11 (13,9%) 20 (27,8%)
dulciuri 20 (37%)
p= 0,0 1 26 (32,9%)
p < 0,05 16 (22,2%)
sandwich 9 (16,7%) 21 (26,6%) 24 (33,3%)
mâncare de tip fast-food 12 (22,2%)
p= 0,0 1 12 (15,2%)
p= 0,0 4 7 (9,7%)
Nimic 5 (9,3%)
p= 0,0 1 9 (11,4%)
p= 0,0 3 5 (7%)

5.6. STUDIUL ASUPRA ANCHETEI ACTIVITĂȚILOR FIZICE
Am consta tat că 25,9% din copiii supraponderali și 36,7% din copiii obezi ,
comparativ cu 8,3% din normoponderali nu participă la orele de educație fizică și sport
(tabel III.9). În timpul activităților fizice desfășurate, 38,8% din copiii supraponderali,
37,9% din cei obezi comparativ cu 20% din copiii normoponderali obosesc în timpul
efortului fizic.
Activitățile sportive desfășurate de copii în timpul liber au fost variate. Copiii cu
suprapondere și obezitate desfășoară în timpul liber, în general, activități fizi ce ușoare sau
moderate, care nu necesită un efort fizic deosebit, comparativ cu copiii normoponderali
care participă la activități fizice moderate sau chiar la sporturi de performanță.

Tabel III.9. Distribuția copiilor în funcție participarea la activităț ile fizice
Activități fizice
desfășurate Răspuns LOTUL S
n (%) LOTUL O
n (%) LOTUL N
n (%)
în timpul orelor de
educație fizică și sport Da 40 50 66
Nu 14 (25,9%)
p=0,0 1 29 (36,7%)
p=0,0 2 6 (8,3%)
în timpul liber Da 20 28 56
Nu 34 (62,9%) 51 (64,5%) 16 (22,2%)
durata activității fizice
în timpul liber pe
săptămână > 7 ore 19 21 32
< 7 ore 35 (64,8%) 48 (60,7%) 40 (55,5%)

30
Referitor la vizionarea emisiunilor TV peste 4 ore am întâlnit diferențe
semnificative la copi ii supraponderali (20,3% , p=0, 01) și co piii cu obezitate (15,2% ,
p=0,05 ), comparativ cu normoponderalii (5,6%) . La peste 4 ore de joc la calculator am
înregistrat diferențe semnificative la copiii supraponderali (14,8%) și la copiii cu obezitate
(24,1%), comparativ cu normoponderalii ( 2,8%), p<0,05 (tabel III.10).

Tabel III.10. Distribuția comparativă a copiilor în funcție de timpul petrecut la TV /calculator
Vizionare Timpul LOTUL S
n (%) LOTUL O
n (%) LOTUL N
n (%)
TV < 2 ore 13 (24,2%) 23 (29,1%) 19 (26,4%)
2-4 ore 30 (55,5%) 44 (55,7%) 49 (68%)
> 4 ore 11 (20,3%)
p=0,01 12 (15,2%)
p=0,05 4 (5,6%)
NU 2 (3,7%) 1 (1,2%) 2 (2,8%)
Calculator,
jocuri video < 2 ore 21 (38,9% ) 24 (30,4%) 42 (58,3%)
2-4 ore 23 (42,6%) 35 (44,3%) 26 (36,1%)
> 4 ore 8 (14,8%) 19 (24,1%) 2 (2,8%)

La luarea în evidență a copiilor în studiu, în anul 2008, conform răspunsurilor
primite de la părinții care au completat chestionarul, 44,4% din copiii supraponderali,
50,6% din copiii obezi, și 15,2% din normoponderali au fost considerați ca fiind sedenta ri
de către părinții lor. Comparativ cu ultimele 12 luni, 18% din supraponderali, 17,7% din
obezi și 11,1% din normoponderali erau mai activi.
Referitor la numărul de ore de somn 5,6% din copiii supraponderali și 3,8% din
cei cu obezitate, dorm peste 10 or e pe noapte, comparativ cu 1,4% din normoponderali
(p<0,05).

5.7. STUDIUL RELAȚIEI COMPORTAMENT ALIMENTAR – ACTIVITATE
FIZICĂ
Consumul de alimente în timpul emisiunilor TV sau în timpul jocului la computer
a fost prezent în 46,3% la supraponderali, 59,5% la obezi și 36,1% la normoponderali .
36,8% din copiii supraponderali și obezi consumă alimente (dulciuri și sucuri
acidulate, mâncare de tip fast -food, legume și fructe) în timpul vizionării programelor TV
peste 2 ore, comparativ cu normoponderalii în 8,3% din cazuri, p<0,05.

31
5.8. PROMOVAREA UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS LA COPIII
PREȘCOLARI ȘI ȘCOLARI
În a doua parte a tezei de doctorat am urmărit promovarea unui stil de viață sănătos
la copiii preșcolari și școlari din loturile de studiu, p lecând de la răspuns urile pe care le -am
primit de la copii și de la părinții lor :
– 63,9% dintre părinți cunosc Piramida alimentației.
– 56,6% din părinți au auzit de Programul Național de Prevenție a Obezității la copil.
– 38,5% din părinți știu despre Legea privind un regi m de viață sănătos în învățământul
preuniversitar.
– 56% din copiii din studiu nu au efectuat ore de educație sanitară la grădiniță și la școală.
OBIECTIVE:
1. Elaborarea și implementarea unui program de promovare a unui stil de viață sănătos
la copiii normo ponderali și a unui program de educație sanitară pentru modificarea
stilului de viață (schimbarea comportamentului alimentar și/sau combaterea
sedentarismului) și scădere a în greutate la copiii obezi și supraponderali.
2. Evaluarea rezultatelor programului de promovare a unui stil de viață sănătos și de
educație sanitară la copii preșcolari și școlari, după 2 ani , scopul fiind creșterea
calității vieții.
Pentru elaborarea programului am studiat mai multe ghiduri de practică medicală
(3,55,56, 75,76,77,78,79,80 ). La fiecare copil , dieta a fost realizată individual, personalizat
și respectând pe cât posibil preferințele copilului, în colaborare cu familia și pentru a -l
atrage pe copil spre un comportament alimentar sănătos. Am evaluat atitudinea familiei și
copilului față de schimbarea stilului de viață.
 Am elaborat pliante , jocuri , activități de educație sanitară care să încurajeze adoptarea
unui regim de viață echilibrat: alimentație sănătoasă, activitate fizică, combaterea
sedentarismului, limitarea timpului petrecut în fața televizorului și a computerului
 Am realizat activități educaționale în grădiniță și școală, care au putut îmbogăți
cunoștințele copiilor despre obezitate și suprapondere și prevenirea lor, iar pe de alta
parte i -a conștientizat de perico lele bolii și riscurile unei alimentații neechilibrate .
 Distribuirea de pliante , tabele cu conținutul în nutrienți și calorii al alimentelor
 Am organizat , ca și colaborator , 2 cursuri postuniversitare pentru medici de familie,
școlari, pediatri: „Regimu ri dietetice în patologia pediatrică” și „Managementul
obezității în practica pediatrică”.

32
5.9. EVALUAREA STĂRII DE NUTRIȚIE LA LOTUL DE STUDIU DUPĂ
PROMOVAREA UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS

Am remarcat că numărul cazurilor de obezitate a scăzut de la 79 de cazur i în 2008
la 64 în 2010, și a crescut numărul cazurilor de suprapondere de la 54 la 62 cazuri și de
normopondere de la 72 la 79 de cazuri (fig. III.7).

Fig. III.7. Starea de nutriție a copiilor din studiu comparativ 2008 și 2010

Din cei 54 de copii s upraponderali, 8 copii au devenit obezi și 13 normoponderali,
restul au rămas supraponderali. Din 79 copii cu obezitate, 22 au devenit supraponderali și 2
normoponderali, restul au rămas cu obezitate. Din cei 72 copii normoponderali, 7 au
devenit suprapond erali și 1 copil obez, restul au rămas normoponderali .
În medie, la preșcolari vs. școlari, valoarea CA a crescut cu 1,7 cm vs. 1,8 cm la
supraponderali, 4,9 cm vs. 2,5 cm la obezi și 1,5 cm vs. 1,6 cm la normoponderali, PMB a
crescut cu 2,3 cm vs. 1,9 cm la supraponderali, 1,3 cm vs. 1,7 cm la obezi și 1 cm vs. 1,5
cm la normoponderali și FAT a crescut în medie cu 1,3% vs. 0,1% la supraponderali, cu
1,9% vs. 2% la obezi și 1% vs. 0,7% la normoponderali.

33
7. CAZURI CLINICE ILUSTRATIVE

Unul din cazuri le clinice ilustrative este cel al copilul ui P.A., sex feminin, în vârstă
de 10 ani, de la Școala Generală Nr. 22 „Mircea Eliade”, din Craiova. Este al doilea copil,
provenit dintr -o sarcină cu evoluție normală și adaptare neonatală fiziologică, cu o greut ate
la naștere de 2700 g, talia de 46 cm, alimentat cu formulă de lapte, diversificat de la vârsta
de 6 luni. Din antecedentele heredo -colaterale reținem că are un frate cu obezitate și
bunica maternă cu obezitate și DZ. Excesul ponderal a devenit evident în jurul vârstei de
5-6 ani.
Din datele furnizate la ancheta nutrițională reținem că: masa o ia în familie, foarte
rar la restaurant, câteodată respectă orele de masă, consumă 3 mese pe zi, în general porții
normale. Copilul participă la planificarea mese lor, rar servește micul dejun. Părinții sunt
influențați câteodată de către copil în alegerea alimentelor pe care să le consume, dar nu și
de reclamele comerciale, citesc eticheta produselor alimentare (ingrediente, aditivi
alimentari) înainte de a le cump ăra, dar nu sunt interesați de conținutul lor caloric. Cel mai
frecvent copilul consumă legume, cereale, dulciuri (ciocolată, bomboane, jeleuri, sau
prăjituri), carne și derivate din carne (pateu, mezeluri), cel puțin o dată pe săptămână
mâncare de tip fas t-food, lapte și derivate din lapte și ocazional fructe și sucuri acidulate,
înghețată, ouă. De remarcat consumul de gustări (dulciuri și mai rar fructe) în timpul
emisiunilor de la TV. La școală copilul consumă în general sandwich, câteodată dulciuri și
mai rar fructe. Din ancheta activităților fizice reținem că, în general, la școală merge cu
mașina și se întoarce pe jos, participă la orele de educație fizică și sport, iar în timpul liber
nu desfășoară nici o activitate. Durata somnului pe noapte este 8 -10 ore. La TV și la
calculator, stă în medie pe zi peste 4 ore.
La examenul clinic am observat prezența adipozității la nivel abdominal, un
tegument mai aspru, uscat, d ezvoltare motorie și intelectuală normală, în rest examenul
clinic pe aparate și sisteme a fost normal. G= 43 Kg, T= 144 cm, IMC= 20,7 Kg/m2 (între
percentila 85 și 95 pentru vârstă/sex), CA= 64 cm, PMB= 24 cm, FAT= 19%.
Fiind un copil supraponderal , am recomandat un stil de viață sănătos : o dietă
flexibilă, echilibrată, variată și proporțio nală în principii nutritive cu consum de legume,
fructe, cereale integrale, fibre vegetale, carne slabă, pește și consum redus de grăsimi
saturate, zaharuri, sare; eliminarea produselor de tip fast -food, a băuturilor acidulate și
înlocuirea lor cu lapte, a pă plată, consumul zilnic de mic dejun. Recomandări privind
activitatea fizică: să fie efectuată progresiv și gradat, adaptat preferințelor ei, cu creșterea

34
treptată a duratei, gradului și frecvenței exercițiilor fizice, cel puțin 60 minute de activitate
fizică moderată pe zi și evitarea sedentarismului prin reducerea timpului petrecut la
televizor și la computer sub 2 ore pe zi.
După 2 ani, la reevaluare : G= 49,5 Kg, T= 156 cm, IMC= 20,3 Kg/m2 (între
percentila 50 și 85 pentru vârstă/sex), a devenit normop onderală , CA= 64 cm, PMB= 25
cm, FAT= 18%. Părinții și copilul au dorit să schimbe stilul de viață : alimentație sănătoasă,
privitul la TV și calculator s -a redus la 2 ore pe zi și în timpul lib er merge la dansuri de
societate .
Discuții: Perioada 4 -6 ani es te o perioadă critică, când apare rebound -ul adipozitar
(când IMC -ul pentru vârstă/sex atinge un minim înainte de a începe treptat să crească spre
adolescență) , fiind considerată o perioadă critică, de creștere a riscului de apariție a
obezității în copilă rie. În această perioadă se pot produce modificări la nivelul organelor,
țesuturilor. Copiii care devin supraponderali sau care au o creștere rapidă a IMC -ului în
perioada RA au o probabilitate mai mare de a deveni obezi în copilărie și mai târziu
(Fitzgib bon, et. al, 2002).
Copilul a reușit să devină normoponderal ca urmare a faptului că părinții ei au
înțeles scopurile programului de promovare a unui stil de viață sănătos și au vrut să
corecteze vechiul stil de viață, considerând obezitatea o problemă ma joră de sănătate, care
ar putea determina complicații la vârsta de adult.

35
IV. CONCLUZII

1. În populația țintă , prevalența supraponderii a fost 8,8% (21,2% la preșcolari și 7,1% la
școlari), iar a obezității 13,7% (24,2% la preșcolari și 12,2% la școlari). Prevalența
supraponderii la lotul de studiu a fost 6,7%, iar a obezității 9,8%.
2. Am observat că la fete predomină supraponderea, iar la băieți obezitatea. La
preșcolari, obezitatea predomină la băieți, fără diferențe pentru suprapondere între fete
și băie ți. La școlari obezitatea predomină la băieți, iar supraponderea la fete.
3. 3,7% din copiii supraponderali și 15,2% din copii i obezi au avut o greutate la naștere
mai mare de 4000 g, comparativ cu normoponderalii (2,8%). Greutatea la naștere mai
mică de 280 0 g a fost înregistrată la 9,3% din supraponderali și 3,8% din obezi, față de
5,5% din normoponderali. Greutate mare la naștere s -a corelat cu o talie mare la
naștere și cu risc mai mare de obezitate la copil, predominând la băieți.
4. În primele 6 luni de vi ață, alimentația artificială a predominat la copiii cu
suprapondere (27,8%) și obezitate (39,2 %) față de normoponderali (18%) .
5. După vârsta de 6 luni, majoritatea copiilor supraponderali și obezi au primit formule
de lapte și lapte de vacă, procentul copii lor care au continuat să primească lapte de
mamă a fost mult ma i redus decât în primele 6 luni .
6. Diversificarea alimentației s -a efectuat înainte de vârsta de 4 luni la 41,8% din copiii
cu obezitate, la 38,9% din copiii cu suprapondere, față de normoponder ali (23,6%).
Aproximativ 50% din copiii care au avut o greutate la naștere mai mică de 2800 g,
respectiv mai mare de 4000 g și care au fost diversificați înainte de vârsta de 4 luni au
devenit supraponderali și obezi.
7. Copiii care au ambii părinți obezi au un risc mai mare de a deveni obezi (13,9%), iar
cei care au un singur părinte obez au un risc de a deveni atât supraponderali (16,7%)
cât și obezi (15,2%).
8. Procentul copiilor supraponderali (22%) și obezi (24%) care au în familie prezentă
obezitatea asoc iată cu DZ este mai mare decât al celor normoponderali (18%).
9. La preșcolari am întâlnit o dispoziție a adipozității uniformă, armonioasă în 15 cazuri,
la nivel abdominal în 9 cazuri, iar l a școlari la nivel abdominal în 37 cazuri, la nivelul
umerilor, feț ei posterioare a brațelor și cefei în 35 cazuri, la nivelul șoldului, fesier și
coapsă în 34 cazuri și la nivelul regiunii mamare în 11 cazuri. Dezvoltarea motorie și
intelectuală a copiilor a fost normală în toate cazurile.

36
10. Talia, în medie, a fost mai ma re la preșcolarii n ormoponderali decât la supraponderali
și obezi, și la școlarii supraponderali și obezi față de normoponderali. La preșcolari ,
valorile, în medie, pentru FAT au fost 22,1% la supraponderali și 23,6% la obezi, față
de 20,4% la normopondera li, iar la școlari, valorile FAT în medie au fost mai mari la
copiii supraponderali (30%) și obezi (31,9%), față de normoponderali (21,5%).
11. Copiii supraponderali și obezi, comparativ cu normoponderalii, consumă zilnic
dulciuri (55,6%, respectiv 42,3%, vs. 11%), băuturi acidulate (38,8%, respectiv 38,2%,
vs. 8,2%), mâncare de tip fast -food (31,8%, respectiv 34%, vs. 8,3%), carne și derivate
din carne (59,6%, respectiv 79,4%, vs. 63,9%) și ocazional fructe (38,5%, respectiv
58,9%, vs. 27,1%), legume (18,6%, respectiv 34,8%, vs. 11,2%), cereale (11,2%,
respectiv 14,2%, vs. 6,7%), lapte și derivate din lapte (5,2%, respectiv 6,1%, vs.
2,8%). Copiii supraponderali și obezi care provin din familii cu nivel de instruire
parental superior consumă mai frecvent dulci uri și sucuri acidulate.
12. Părinții copiilor cu suprapondere și cu obezitate sunt influențați în alegerea alimentelor
de către copil și nu consideră important conținutul lor caloric, comparativ cu
normoponderalii , p<0,05 .
13. Am remarcat o tendință atât la cop iii obezi cât și la supra ponderali de a înlocui una sau
2 mese cu gustări. Consumul de porții mari de mâncare a fost asociat cu prezența
supraponderii și a obezității la copil.
14. Referitor la consumul de alimente la școală, copiii supraponderali și obezi con sumă
cel mai frecvent dulciuri (37%, respectiv 32,9%), sandwich (16,7%, respectiv 26,6%)
și mâncare de tip fast -food (22,2%, respectiv 15,2%), comparativ cu normoponderalii
(22,2%, 33,3%, respectiv 9,7%). La școlari, 16,7% din supraponderali, 12,6% din
obezi și 6,9% din normoponderali primesc bani de la părinți pentru procurarea
diverselor alimente . Consumul de fructe a fost întâlnit la 13,9% din obezi, la 14,8%
din supraponderali și la 27,8% din normoponderali.
15. În urma anchetei activităților fizice am cons tatat că 25,9% din supraponderali și 36,7%
din obezi, comparativ cu 8,3% din normoponderali, nu participă la orele de educație
fizică și sport. 62,9% din copiii supraponderali și 64,5% din obezi nu desfășoară o
activitate fizică în timpul liber, comparativ cu normoponderalii 22,2%. Copiii cu
suprapondere și obezitate desfășoară în timpul liber în general activități fizice ușoare
sau moderate, care nu necesită un efort fizic deosebit, comparativ cu copiii
normoponderali care participă la activități fizice mo derate sau chiar la sporturi de
performanță. În timpul activităților fizice desfășurate, 38,8% din copiii supraponderali,

37
37,9% din cei obezi, comparativ cu 20% din copiii normoponderali obosesc în timpul
efortului fizic.
16. 44,4% din copiii supraponderali, 5 0,6% din copiii obezi, și 15,2% din normoponderali
au fost considerați ca fiind sedentari de către părinții lor. 5,6% din copiii
supraponderali și 3,8% din copiii cu obezitate dorm peste 10 ore pe noapte,
comparativ cu 1,4% din normoponderali.
17. Majoritatea copiilor privesc la televizor și se joacă la calculator între 2 și 4 ore în
medie pe zi. La peste 4 ore, am întâlnit diferențe semnificative la copiii supraponderali
(20,3%, respectiv 14,8%) și copiii cu obezitate (15,2%, respectiv 24,1%), comparativ
cu no rmoponderalii (5,6%, respectiv 2,8%) .
18. În timpul vizionării programelor TV peste 2 ore, 36,8% din copiii supraponderali și
obezi consumă alimente (dulciuri, snacks -uri și mâncare de tip fast -food) , comparativ
cu normoponderalii (8,3%).
19. În urma anchetei nutriționale și a activităților fizice la preșcolari și școlari, am
observat un abuz aliment ar cantitativ dar și calitativ asociat cu scăderea activității
fizice. Copiii petrec mai mult timp în fața TV și jucând la computer decât efectuând
activitate fizică . Sedentarismul poate fi atât cauză cât și efect al surplusului ponderal .
20. La reevaluare am remarcat că numărul cazurilor de obezitate a scăzut (de la 79 de
cazuri în 2008 la 64 în 2010), și a crescut numărul cazurilor de suprapondere (de la 54
la 62 cazuri ) și de normopondere (de la 72 la 79 de cazuri). Din cei 54 de copii
supraponderali, 8 copii au devenit obez i și 13 normoponderali . Din 79 copii cu
obezitate, 22 au devenit sup raponderali și 2 normoponderali . Din cei 72 copii
normoponderali, 7 au devenit supraponderali și 1 copil obez .
21. 38% dintre copii au înțeles scopurile programului de promovare a unui stil de viață
sănătos și au vrut să -și corecteze vechiul stil de viață. 12% dintre copii au vrut să -și
modifice comportamentul alimentar, dar nu au reușit pe termen lung și au revenit la
consumul de dulciuri și mâncare de tip fast -food cu care erau obișnuiți anterior. 2%
din copii au acuzat motive de natură financiară pentru a urma o dietă corespunzătoare
unui regim de viață sănătos. 25% dintre copii au spus că nu -i interesează să -și
modifice obiceiurile alimentare și să respecte o alimentație sănătoasă .
22. Pentru profilaxia obezității la copil este important să se realizeze identificarea
barierelor de mediu, socio -economice și educaționale prin implicarea unei echipe
multidisciplinare formată din medic de familie, medic pediatru, educator, învățător,
psiholog, formator și nutriționist.

38
V. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Flynn MA, McNeil DA, Maloff B., et al. Reducing obesity and related chronic disease
risk in childr en and youth: a synthesis of evidence with 'best practice' recommendations,
Obes Rev. 2006; Suppl. 1:7 -66, ISSN 1467 -7881.
2. Wang Y., Lobstein T . Worldwide trends in childhood overweight and obesity. Int J
Pediatr Obes 2006; 1:11 -25.
3. Barlow Sarah E., t he Expert Committee . Expert Committee Recommendations
Regarding the Prevention, Assessment, and Treatment of Child and Adolescent
Overweight and Obesity: Summary Report, Pediatrics 2007; 120:S164 -S192.
5. Summerbell CD, Waters E, Edmunds LD, et al. Interve ntions for preventing obesity
in children. The Cochrane Database of Systematic Reviews 2005; Suppl 3, No. CD001871.
6. Hedley AA, Ogden CL, Johnson CL, Carroll, Curtin LR. Prevalence of overweight
and obesity among US children, adolescents, and adults, 199 9-2002. JAMA 2004;
291:2847 -2850.
7. Popa Ioan, Brega Daniela, Alexa Aurora . Obezitatea copilului și țesutului adipos,
Editura Mirton, Timișoara, 2001.
8. Arion C, Dragomir D, Popescu V . Obezitatea la sugar, copil și adolescent, Editura
Medicală București, 1983.
9. Nader PR et al. Identifying risk for obesity in early childhood. Pediatrics 2006; 118:
e594 –e601.
11. http://www.apporg . American Academy of Pediatrics Committee on Nutrition.
Prevention of pediatric overweig ht and obesity. Pediatrics 2003;112:424 -430.
12. Lobstein T, Frelut ML . Prevalence of overweight among children in Europe. Obesity
Reviews 2003, 4(4):195 -200.
14. http://www.cdc.gov/growthcharts . Centers for Disease Control and Prevention,
National Center for Health Statistics. CDC Growth Charts: United State.
16. Krebs F. Nacy, Himes H. John, Jacobson Dawn, Nicklas A Theresa. Assessment of
Child and Adolescent Overweight and Obesity Pediatrics, 2007; 120, Sup pl. 4: S193-S228.
18. Muntean RA . Obezitatea primară la copil – definitie, epidemiologie, etiopatogenie,
metode de evaluare, Revista Română de Pediatrie, Vol.LIV Nr.3, 2005, p.260 -291.
19. Kumanyika Shiriki , Brownson, Ross. Handbook of Obesity Prevention, (Eds.) 2007,
XXVI, 537 p. 122 illus., Hardcover, ISBN: 978 -0-387-47859 -3.
21. Ogden CL, Carroll MD, Flegal KM. High Body Mass Index for Age Among US
Children and Adolescents, 2003 –2006. JAMA 2008; 299:2401 –05.
22. http:// www.iotf.org . International Obesity Task Force, European Association for the
Study of Obesity: Obesity in Europe the case for action.
23. http:// www.who.int/child -adolescent -health . World Health O rganization, Obesity:
preventing and managing the global epidemic, Report of a WHO Consultation, Geneva.
24. Freemark, Michael, Pediatric Obesity Etiology, Pathogenesis, and Treatment, 1st
Edition, XV, 2010, ISBN 978 -1-60327 -873-7.
25. http:// www.cdc.gov/nchs/data/overweight_child . Centers for Disease Control and
Prevention. Prevalence of Overweight Among Children and Adolesc ents US, NHANES.
26. Ogden CL, Carroll MD, Curtin LR, Lamb MM, Flegal KM. Prevalence of high
body mass index in U.S. children and adolescents, 2007 -2008, JAMA 2010; 303(3):242 -9.
32. James, Philip . IOTF Chilhood Obesity Report, May 2004.
33. Moreno L., Pig eot A., Wolfgang A. , Epidemiology of Obesity in Children and
Adolescents . Prevalence and Etiology , Springer Series on Epidemiolo gy and Public Health
Vol. 2, 1st Edition, ISBN 978 -1-4419 -6038 -2, 2011, access: http://www.spring.com .

39
42. Văleanu C, Tătar S, Nanulescu M, Leucuta A, Ichim G., Prevalence of obesity and
overweight among school childr en in Cluj Napoca, Acta Endocrinologica, Vol. V, No.2,
2009, p.213 -219.
52. Koplan JP, Liverman CT, Kraak VI , Institute of Medicine; Committee on
Prevention of Obesity in Children and Youth, Preventing Childhood Obesity: Health in the
Balance, eds. Washing ton, DC: National Academies Press; 2005.
54. Lobstein T., Dibbs S. Evidence of a possible link between obesogenic food
advertising and child overweight. Obes Rev 2005; 6:203 -208.
55. Sharma M International school -based interventions for preventing obesity in children.
Obes Rev, 2007; 8: 155 –167.
56. Leigh, Deborah Anderson, Bernadette Mazurek, Melnyk , Prevention and Early
Treatment of Overweight and Obesity in Young Children: A Critical Review and Appraisal
of the Evidence, Pediatr Nurs. 2007; 33(2):149 -161.
57. Harder G, Bergmann R, Kallischnigg G , Duration of breastfeeding and risk of
overweight: a meta -analysis. American Journal of Epidemiology 2005; 162:397 -403.
60. Ziegler EE. Growth of breastfed and formula fed infants. Nestle Nutrition Workshop
Series Pediatric Program Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 58;51 -64.
61. Axelesson I. Effects of high protein intakes. Nestle Nutrition Workshop Series
Pediatric Program Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 58;121 -32.
62. Mihețiu Maria , Evaluarea stării de nutriție la copil, Pediatru.Ro, Nutriție pediatrică,
Anul III, Nr. 8. Decembrie, 2007, 54-59.
70. Eisenmann JC. Waist circumference percentiles for 7 – to 15 -year-old Australian
children. Acta Paediatr. 2005; 94:1182 –1185.
72. Muntean RA. Obezitatea primară la copil – tablou clinic, diagnostic pozitiv,
diagnostic diferențial, evoluție, complicații, tratament, Revista Română de Pediatrie,
Vol.LIV Nr.2, 2005, p.111 -126.
75. www.dietaryguidelines.giv .
76. Davis M M, Bonnie GC, Sandra Hassink Recommendations for Prevention of
Childhood Obesity, Pediatrics 2007; 120:S229 -S253.
77. Hilbert A., Ried J., et al. , Primary Prevention of Childhood Obesity: An
interdisciplinary analysis, Obesity Facts 2008; DOI: 10.1159/0001 13598.
78. Bonnie A. Spear, Sarah E. Barlow, Chris Ervin, Recommendations for Treatment of
Child and Adolescent Overweight and Obesity, PEDIATRICS Vol. 120 Supplement
December 2007, pp. S254 -S288.
79. Jennifer L. Miller, Janet H. Silverstein, Management Ap proaches for Pediatric
Obesity, Nat Clin Pract Endocrinol Metab, 2007; 3(12):810 -818.
80. Graur Mariana și colab ., Ghid pentru alimentația sănătoasă, Editura Performantica,
Iași, 2006.
81. www. comunitate -sănătoasă.ms.ro.
83. http://www.mypyramid.gov .
95. Winter et al. Newborn Adiposity by Body Mass Index Predicts Childhood Overweight
Clin Pediatr 2010; 49:866 -870.
141. Collins et al . Measuring effectiveness of dietetic interventions in child obesity : a
systematic re view of randomized trials, Arch Pediatr Adolesc Med 2006;160:906 -22.
150. Lacey Benson, Heather J . Baer, David C. Kaelber, Trends in the diagnosis of
overweight and obesity in children and adolescents: 1997 -2007, Pediatrics 2009;123:e 153 –
e158.