Obezitatea constă dintr -o acumulare de grăsime în organism a cărui greutate crește din aceasta cauză, depășind cu cel puțin 15 -20% greutatea… [600550]

1 CAPITOLUL 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definiție
Obezitatea constă dintr -o acumulare de grăsime în organism a cărui greutate crește
din aceasta cauză, depășind cu cel puțin 15 -20% greutatea ideală.
Această acumulare de grăsime nu este numai un defect este tic, ci ea reprezintă un
risc mărit pentru unele boli grave ca ate roscleroza și consecințele ei ( infarctul de miocard și
hemoragia cerebrală), diabetul, artrozele, varicele, liti aza biliara etc.
Astfel se explică faptul observat de mai mult timp, că obez ii traiesc mai puțin decât
oamenii cu greutate normală sau subnormală. Ca atare, a urma o cură de slăbire, în cazul unui
obez, înseamnă de fapt a -și spori șansele de sănătate și viață îndelungată și activă.

Fig. 1. Obez1

1 http://jurnalul.ro/viata -sanatoasa/medicul -de-familie/sfatul -medicului -obezitatea -cauze -si-optiuni-de-tratament –
de-ce-sa-alegi -caile -medicinei -traditionale -728553.html

2 1.2. Etiologie
Există mai multe cauze care pot face ca o persoană să fie obeză:
– factori me tabolici – un metabolism încetinit , datorită fie unei hipotiroidii , fie unui stil de
viață sedentar;
– factori genetici – influența genelor este mediată de efectul lor asupra celulelor adipoase și a
ratei metabolice; astfel, corpurile unor persoane tind să t ransforme o proporție mai mare de
calorii în depozite de grăsime, în timp ce în cazul altora, corpul arde acestă cantitate de calorii
suplimentare în diferite procese metabolice, indiferent de cât de mult mănâncă; ²
– stilul de viață – pierderea somnului de noapte;
– sexul – femeile sunt mai predispuse la obezitate datorită hormonilor specifici: estrogeni,
progesteron;
– vârsta – metabolismul încetinește pe măsură ce trec anii;
– factori etnici și culturali;
– statusul socioeconomic – dieta de slabă calitate, fără f ructe și legume;
– obiceiuri alimentare – preferința mâncărurilor de tip fast -food;
– renunțarea la fumat;
– sarcina și menopauza – poftele apărute consecutiv fluxului hormonal și nevoilor
organ ismului;2
– factori psihologici – depresia determină consumul de ci ocolată sau dulciuri în cantități
ridicate întrucât stimulează serotonina, hormonul fericirii;
– hipotiroidia – scade capacitatea organismului de a folosi energia din alimentație , aceasta
fiind transformată în depozite de grăsime;
– lipsa exercițiilor fizice ;
– sindromul Cushing – prezența în organism a excesului de cortizol, hormon care
determină acumularea țesutului adipos;
– cancer pancreatic – determină o senzație permanentă de foame , asociată cu semnele
tipice hipoglicemiei;
– sindromul ovarelor polichistice – excesul de testosteron determină acumularea țesutului
adipos în jumătatea superioara a corpului;
– consumul de medicamente: contraceptive orale, fenotiazine, valproat de sodiu,
carbamazepina, antidepresivele triciclice, litiul, glucocorticosteroizi, acetat megestrol,
thiazolidine diones, sulfoniluree, insulina, antagonistii adrenergici, antagoni știi
serotoninici;

2 http://www.mediafax.ro/stiinta -sanatate/studiu -obezitatea

3 – tulburările de alimentație: bulimia nervoasă , tulburările de alimentație prin excesul
alimentar nocturn.
Sulfonilureicele își exercită acțiunea hi poglicemiantă prin stimularea secreției
endogene de insulină. În funcție de structură, acțiune și efecte ele se pot clasifica în:
Sulfonilureice de generația I
– Tolbutamid
– Clorpropamid
Sulfonilureice de generația a II -a
– Glibenclamid
– Gliclazid
– Glipizid
– Gliquidon
– Glibornurid
Sulfonilureice de generația a III -a
– Glimepirid
Dintre cele șapte preparate sulfonilureice aprobate în Germania numai
Glibenclamidul și Glimepiridul prezintă importanță practică. Preparatele ce determină o
eliberare insulini că mai de scurtă durată, precum Glipizidul și Tolbutamidul, împreună cu
Gliquidonul, un preparat eliminat preponderent prin bilă sunt din păcate puțin utilizate. O
stimulare de scurtă durată a eliberării insulinei la mesele principale scade pericolul
hipog licemiilor. Mai mult decât atât, insulina este oferită mai adecvat nevoilor organismului
decât în cazul substanțelor cu acțiune prelungită. O poziție de mijloc o ocupă Glimepiridul,
care prezintă o acțiune de lungă durată precum și o eliberare de insulină rapidă și cu durată
redusă la momentul meselor principale. Gliquidonul și Glimepiridul (cel din urmă cu anumite
limitări) pot fi administrate și în condițiile unei insuficiențe renale cu condiția monitorizării
atente a parametrilor metabolici. Restul sulfo nilureicelor nu pot fi folosite la pacienți cu
insuficiență renală de grad înalt (creatinină > 2 mg/dl).
Mecanism de acțiune
Acțiunea principală a tuturor sulfonilureicelor este de a stimula producția și secreția
insulinei indusă de glucoză la nivelul celu lelor β ale insulelor pancreatice Langerhans.
Mecanismul de acțiune constă în legarea medicamentului de receptori specifici pentru
sulfonilureice (SUR) cu închiderea consecutiă a canalelor de potasiu dependente de ATP din
membrana celulelor insulare. Acea sta duce la depolarizarea membranei și ulterior la
deschiderea canalelor de calciu voltaj -dependente. Se produce astfel un influx de calciu, care
va acționa ca mesager secundar în interiorul celululei, determinând secreția de insulină. Mai

4 mult decât atât, toate preparatele sulfonilureice prezintă și un efect extrapancreatic în sensul
îmbunătățirii acțiunii periferice a insulinei. Din punct de vedere al efectului hipoglicemic
acest aspect este însă prea redus la majoritatea sulfonilureicelor pentru a fi imp ortant clinic. O
excepție o constituie însă Glimepiridul unde efectul periferic joacă un rol mai important,
observându -se comparativ cu restul preparatelor nivele mai scăzute ale insulinei sangvine la
același efect hipoglicemic. Precum am mențiuonat anteri or, acest preparat are și avantajul
unei durate lungi de acțiune (o administrare zilnică) și a unei eliberări de insulină pe termen
scurt (mai fiziologică) la mesele principale.
Reacții adverse – Reacții alergice (rare)
– Creșteri ale enzimelor hepatice
– Hipoglicemii – pericolul hipoglicemiilor există la toate preparatele sulfonilureice. În special
la Glibenclamid, acesta se datorează potenței sale hipoglicemice ridicate, precum și duratei
lungi de acțiune. De aceea la pacienții în vârstă, cu multiple com orbidități, Glibenclamidul nu
este recomandat. Sub tratament cu Glimepirid, pericolul hipoglicemiilor este semificativ mai
scăzut, în condițiile unui echilibru glicemic similar
Rezultatele studiului UKPDS (United Kingdom Prospective Diabetes Study), în
cadrul căruia au fost evaluate Glibenclamidul și Clorpropamidul, au infirmat două presupuse
efecte adverse ale sulfonilureicelor. În primul rând, ele nu conduc la epuizarea celulelor β
insulare, ci din contră, producția de insulină pe parcursul întregului stu diu a fost menținută la
un nivel mai înalt decât cu alte medicamente. În al doilea rând, pe întreaga perioadă a
studiului (10 ani), nu s -a observat o creștere a riscului cardiovascular sau a mortalității
cardiovasculare sub tratamentul cu sulfonilureice.
Interacțiuni medicamentoase . Acțiunea hipoglicemiantă a sulfonilureicelor poate fi
potențată de: antireumatice, salicilați, sulfonamide, cumarinice, propenizid, inhibitori de
monoaminooxidază și betablocante.
Mod de administrare . Se utilizează ca monoterapi e la pacienții cu diabet zaharat tip
2 normoponderali, precum și în combinație cu inhibitori de α glucozidază, metformin,
tiazolidindione, insulină.
Noile recomandări DDG (Deutsche Diabetes – Gesellschaft, Federația Germană de
Diabet) recomandă utilizarea d e primă intenție a Glibenclamidului la pacienții normo –
ponderali, la care schimbarea stilului de viață nu a dus la atingerea țintelor terapeutice. În
cazul eșecului monoterapiei cu Glibenclamid, se recomandă asocierea cu inhibitori de α
glucozidază sau tia zolidindione. Nu se recomandă combinația Metformin – Glibenclamid.
Alte preparate des utilizate sunt Glimepiridul și Gliquidonu l (la pacienții cu insuficiență
renală).

5 Administrarea sulfonilureicelor se face în doze mici sau mijlocii, pornindu -se de la
premiza că o stimulare maximală a celulelor β determină, pe lângă secreția de insulină
eliberarea unui precursor potențial aterogen (“preinsulină”).
Terapia se inițiază de obicei cu jumătate de tabletă și în funcție de efectul metabolic
se poate crește pâ nă la maxim 3 tablete pe zi (în funcție de preparat). Prima doză se
administrează la micul dejun; în caz de administrare a mai multor tablete, acestea se distribuie
la 2 mese principale (maxim 2 -0-1). Excep ție face Glimepiridul, care se administrea ză o dat ă
pe zi, la micul dejun (timp de înjumătățire prelungit). În locul utilizării dozelor maximale, se
recomandă combinarea timpurie cu inhibitori de α glucozidază, tiazolidindione sau metformin
(mai puțin recomandată este combinația metformin – glibenclamid) .3
Contraindicații
– Boli consumptive grave
– Insuficiență renală avansată ( cu excepția Gliquidonului)
– Insuficiență hepatică
– Alergie la sulfonilureice

1.3. Clasificare
Clasificarea obezității după Standardul Societății Americane de Chirurgie Bariatri că:
– Subponderal (o greutate corporală mai mică decât greutatea normală, greutatea ideală) – >
un indice de masă corporală (imc/bmi) mai mic de 18,5;
– Normal – > un IMC (BMI) calculat între 18,5 și 24,9;
– Supraponderal – > IMC mai mare de 27 și mai mic de 29, 9;
– Obezitate de gradul 1 – > indicele de masă corporală situat între 30 și 34,9;
– Obezitate de gradul 2 – > IMC (BMI) calculat între 35 și 39,9;
– Obezitate de gradul 3 (obezitate morbidă ) – > Indicele de masă corporală (IMC / BMI) este
mai mare de 40;
În pra ctică sunt folosite și alte modele de clasificare a obezității, după: vârsta debutului: a
copilului, adolescentului, adultului, gestațională.4
Distribuția țesutului adipos:
– centrală, viscero -abdominală sau androidă;
– periferică, gluteal -femurală sau ginoi dă. Se folosește circumferința abdominală
(taliei), măsurată la nivelul ombilicului. Indică obezitatea androidă la femei dacă este
≥ 88 cm iar la bărbați ≥ 102 cm.

3 http://www.stirban.eu/sulfonilureice.html
4 Corneliu Borundel , Manual de Medicină internă , Editura Medicală, București, 2001, p. 150

6 Mecanismul patogenetic: – de aport, “simplă” sau primară;
– metabolic -endocrină sau secundară .
Clasificarea obezității după: Criteriul etiopatogenetic – Obezitate primară;
– Obezitate secundară.
Criteriul clinic – Obezitate androidă;
– Obezitate ginoidă.
Criteriul cronologic – Obezitate juvenilă;
– Obezitatea adultului.

1.4. Epidemiologie
Obezitatea î n România este mai frecventă la bărbați afectând 23 % dintre aceștia,
față de 20,3 % dintre femei, și la persoanele mai înaintate în vârstă, iar regiunea unde este cel
mai des întâlnită e Moldova, cu o pondere de 23,8 %, față de media națională de 21,3 %.
Obezitatea afectează peste 20 % dintre românii cu vârsta peste 18 ani, conform
studiului epidemiologic "Obezitatea în România (ORO) – Prevalența obezității și a factorilor
de risc ai obezității în populația adultă din România", care a fost lansat de Asoci ația Română
pentru Studiul Obezității.
Rezultatele studiului arată o rată a obezității de 21,3 % și o prevalență a
supraponderii de 31,1 %, la românii cu vârste cuprinse între 18 și 79 de ani.5
Studiul ORO a relevat totodată o prevalență mai ridicată, atât a obezității, cât și a
supraponderii în rândul bărbaților.
Conform analizei, rata obezității
crește odată cu vârsta, astfel că, în timp ce la
adulții de până în 39 de ani obezitatea are o
prevalență de 9,9%, procentul crește la 30,1
la grupa de vârstă 40 – 59 de ani și ajunge la
41,6% la persoanele de peste 60 ani.

Fig. 2. Alimenta ție nesănătoasă6

5 http://www.mediafax.ro/stiinta -sanatate/studiu -obezitatea
6 http://www.qmagazine.ro/topul -obezitatii -din-europa -pe-ce-loc-se-afla-romania_335679.html

7 De asemenea, exista si cauze aparute in primul an de viata (hranirea artificiala a
copilului cu anumite tipuri de lapte ) si care determina tocmai la pubertate obezita te, de care
nu prea se poate scapa, dar se poate trai bine cu ea, în cazul unui stil adecvat de via ță
(obezitate prin cre șterea n umărului de celule adipoase în primul an de via ță).
Clasificarea formulelor lactate folosite în alimentarea sugarului.
Există mai mult e clasificări, în raport cu principiul după care sunt împărțite
deosebim : După gradul de adaptare : – Neadaptate sau clasice.
– Parțial adaptate.
– Adaptate sau maternizate.
– Preparate speciale sau dietice.
Formulele adaptate sunt uscate, pe baza laptelui de vaci cum ar fi: NANA 1; NANA
2; MALÎȘ; MALIUTKA; HUMANA; etc.
Formulele neadaptate sunt:
1 – dulci amestec B (1:1) = 0 – 2 săptămîni.
amestec C (1:2) = 2 săptămîni – 3 luni.
lapte integru > 3 luni.
2 – acidofile Chefir, biolact, bifidoc, narine, mațoni.
Produsul fa bricat pe baza laptelui de capre – Miracle.
După vîrsta copilului: de start pentru premature ( Alprem , Nutrilon premium, Pre
Aptamil ) pentru nou născuți la termen
– de continuare sau de diversificare: 1. Aptamil 2
2. Enfamil 2
3. Milunil
După sur sa proteinelor: – din lapte de vacă
– din soia sau ,,lapte vegetal ”
– din carne ( rareori folosită în acest scop)
După particularitatea compozițională :
– fără lactoză sau cu cantitate redusă de lactoză
– semiecremate sau degresate
– cu conținut sporit de lipide
– cu conținut sporit de proteine
– cu conținut sporit de oligoelemente, vitami ne
Dacă e să stabilim rația alimentară zilnică o putem cu ușurință calcula după un șir de
formule speciale, după metodele clasice și bine cunoscute: energetică și volu metrică.

8 ! Formula Finkelstein:
L = (N-I)*70 sau 80.
unde: L – cantitatea de lapte pe o zi;
N – numărul de zile de viață.
Coeficientul 70 se folosește pentru sugarii născuți cu greutatea sub 3250 g, iar 80 –
pentru sugarii născuți cu greutatea peste 3250 g.
De la ziua a 7 -a pînă la ziua a 14 -a de viață se poate folosi formula lui Apert:
L = 1/10 din greutatea copilului+200.
După ziua a 14 -a rația alimentară se poate calcula volumetric în felul următor:
De la vârsta de două săptămâni pînă la șase -opt săptămâni:
L = 1/5 din greutatea copilului.
De la v ârsta de șase – opt săptămâni până la patru luni:
L = 1/6 din greutatea copilului.
După patru luni rația alimentară va constitui 900 -1000 mililitri până la vârsta de 1 an,
fără a depăși de obicei cantitatea de un li tru.
Pentru nou născuți sau sugari cu vârsta de șapte – zece zile se folosește formula
Zaițev: V= A * N
A – 2 % din masa corpului;
N – zile Nm;
Mai putem aplica formula Șcarin la două luni copilul primește zilnic în mediu opt
sute mililitri, deci avem: Pentru copii sub două luni V = 800 -50*n7
V – volumul zilnic.
n – numărul de săptămâni.
Pentru copii de la două la șase luni: V = 800 + 50 (N-2)
N – numărul de luni
Dacă se va folosi metoda energetică care e mai fidelă, dar mai ceva pretențioasă, se
va reieși din următoarele necesități energetice la kilogram -corp.
I trimestru – 120 kcal
II trimestru – 115 II
III trimestru – 110 II
IV trimestru – 100 kcal/ kcorp/zi.

7 http://www.calivitavelcu.ro/alimentatia -mixta -si-artificiala -a-sugarului.html

9 CAPITOLUL 2
NOȚI UNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

2.1. Noțiuni de anatomie
Țesutul adipos este țe sutul lipsit de fibre care în schimb este clădit din multe celule
grase numite adipocite .

Fig 3. Țesut adipos8

Țesutul adipos formează un strat gros sub piele, în jurul rinichilor și pe fese.
Exemplele specifice ale locațiilor țesutului adipos în corpul omenesc sunt:
– stratul subcutanat, adânc sub piele;
– în jurul inimii;
– în jurul rinichilor;
– măduva galbenă a oaselor lungi;
– în jurul încheie turilor;
– în spatele globului ocular.

Structura țesutului adipos
Celulele grase numite adipocite sunt specializate în stocarea trigliceridelor cunoscute
sub numele de grăsimi . Fiecare celulă adipocită este plină cu o singură picătură mai mare de
trigliceri de (grăsime).

8 http://www.scientia.ro/biologie/corpul -omenesc/5998 -difera -celulita -de-grasimea -obisnuita.html

10

Fig. 4. Structura țesut adipos9

Având în vedere că grăsimea ocupa cea mai mare parte a volumului celulei ,
citoplasma , nucleul și celelalt e componente ale celulei sunt împinse înspre marginea celulei –
membrana celulară .
Adipocitul reprezintă acea celulă a organismului care conține lipide. Adipocitele
formează țesutul adipos. Organismul stochează în mod natural grasimile în adipocite , iar
atunci când între stocarea și utilizarea grăsimilor există un echilibru, adipocitele își păstrează
dimensiunile normale.
În schimb, dacă stocarea depașește utilizarea grăsimilor, adipocitele se măresc și
comprimă vasele sangvine și limfatice. Astfel, apa și toxinele sunt eliminate cu dificultate.
Adipocitele se găsesc în tot organismul, iar un om normal deține între 30 și 35 de
miliarde de astfel de celule. O persoană obeză poate avea până la 275 de miliarde de
adipocite.
Încă din copilarie există o deosebi re în ceea ce privește cantitatea de grăsime și
repartiția între cele doua sexe. Diferența se menține și în ceea ce privește numărul de
adipocite (celule cu grăsime), care este mai mare la femei.
Numărul de celule adipoase, odată fixat (posibil ereditar), rămâne definitiv. Raportul
dintre numărul și volumul celulelor adipoase determină o formă hipertrofică și o alta
hiperplazică de obezitate.
Acest raport este controlat de unii hormoni care influențează și repartiția. Hormonii
androgeni (testosteronul) și glucocorticoizii influențează depunerea grăsimilor în partea
superioară a corpului, iar estrogenii în partea inferioară.

9 http://www.medi afax.ro

11 Țesutul adipos nu este un țesut inert, deoarece el reglează captarea acizilor grași și a
trigliceridelor circulante, sinteza endogenă a gliceridelor plecând de la glucoză, catabolismul
acizilor grași, eliberarea acizilor grași în circulație etc.
În ceea ce privește senzațiile de foame și sațietate, reglarea se face prin:
– glicemie (senzație de foame, în hipoglicemie și senzație de sațieta te în
hiperglicemie);
– factorii digestivi (introducerea glucozei în duoden este urmată de scăderea
senzației de foame);
– factori neurologici; aceștia acționează la nivelul hipotalamusului și cortexului.
Adipocitul secretă și exprimă un număr impresionant de hormoni, factori peptidici și
non peptidici care intervin în reglarea masei adipoase.10
Dintre aceștia descriem:
– Leptina codificată de gena ob, este o proteină sintetizată și secretată atât în
adipocitul alb cât și în cel brun. În cantități mici se s ecretă și în mușchiul scheletic, glandele
fundice gastrice și placentă. Se comportă ca un hormon al sațietății acționând în reglarea
apetitului, printr -un retrocontrol asupra receptorilor situați la nivelul neuronilor din
hipotalamus, scăzând aportul alime ntar și crescând consumul energetic. Leptina crește în
supraalimentare (la obezi) și scade în post, în paralel cu insulina.
Este mai crescută la femei decât la bărbați. Există interacțiuni complexe între leptină
și insulină, iar în obezitate este implicată în inducerea insulinorezistenței. Pe lângă rolul în
reglarea balanței energetice, leptina mai este implicată în diferențierea celulelor
hematopoietice, reglarea funcției imune, inițierea dezvoltării pubertare, menținerea funcției
reproductive, reglarea pr ocesului de creștere.
– Rezistina, implicată în insulinorezistență și apariția diabetul zaharat de tip2;
– Adiponectina – are nivele reduse în obezitate. Îmbunătățește sensibilitatea la
insulină, oxidarea lipidelor, are efecte protective vasculare;
– Citokine, i nduc rezistență la insulină;
– Factori protrombotici precum PAI I (plasminogen activator inhibitor I);
– Estrogeni care explică în parte hiperestrogenismul la femeile obeze cu consecințele
sale.

10 Voiculescu I.C & Petriciu I.C, Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București, 2001 , p. 134

12 2.2. Noțiuni de fiziologie
Funcțiile țesutului adipos
Țesutu l adipos funcționează ca și un strat izolant, ajutând corpul omenesc să piardă
căldura prin piele.
Are de asemenea o funcție de protecție (tampon) și de susținere în jurul organelor
importante ale corpului omenesc .
Țesutul adipos este de asemenea un depozi t de energie . Alimentele ingerate în exces
sunt transformate în grăsime și depozitate în țesutul adipos din corpul omenesc .
Metabolismul țesutului adipos este reprezentat de două căi metabolice majore:
– lipogeneza;
– lipoliza.
Lipogeneza este procesul pri n care se stochează lipidele (trigliceridele). Surplusul de
lipide ingerate se stochează în adipocite; o parte din lipidele depozitate provin și din glucidele
și proteinele alimentare care au fost convertite în lipide. În cadrul metabolismului lipidic,
insulina este principalul hormon lipogenetic ca urmare a stimulării activității și a sintezei
lipoproteinlipazei (LPL), cât și prin stimularea utilizării glucozei pentru lipogeneză.
Lipoliza este procesul prin care lipidele sunt eliberate din TA și constă în hidroliza
trigliceridelor stocate pentru a elibera acizii grași neesterificați în circulație. Enzima cheie a
lipolizei este lipaza intracelulară hormonsensibilă. Catecolaminele sunt agenți lipolitici
esențiali la om. Alți hormoni lipolitici sunt: GH, ACTH, TSH, hormonii tiroidieni, PTH,
glucagon, glucocorticoiz i. Testosteronul stimulează lipoliza prin creșterea numărului
receptorilor β-adrenergici.

Reglarea greutății corporale
Centri nervoși implicați în reglarea balanței energetice au fost descriși cla sic la
nivelul hipotalamusului. Ingestia de hrană este controlată de centrul sațietății aflat în
hipotalamusul ventromedial și de centrul foamei din hipotalamusul lateral.
Nucleii hipotalamusului lateral potențează reflexele alimentare și funcțiile motori i
legate de comportamentul alimentar. În homeostazia nutrițională intervin și alți nuclei
cerebrali: nucleii paraventriculari și dorsomediali, care controlează aportul nutrienților și
metabolizarea lor; nucleii arcuați și suprachiasmatici (controlează ritm ul circadian al
proceselor fiziologice și comportamentale).
Acești nuclei sunt în legătură cu cortexul cerebral iar activitatea lor este modulată de
un sistem complex de substanțe orexigene și anorexigene:

13 Substanțele orexigene (stimulează apetitul) cele mai importante sunt:
– neuropeptidul Y (NPY), este cel mai puternic orexigen; secretat de nucleul arcuat, ajunge
prin axoni în nucleul paraventricular unde își exercită acțiunea de stimulare a aportului
alimentar;
– MCH (Melanin Concentrating Hormone) se p roduce în hipotalamusul lateral și are acțiune
puternic orexigenă;
– peptidul omolog proteinei agouti (agouti -related peptide, AGRP), acționează ca și NPY,
antagonizând efectul anorexigen al -MSH -ului la nivelul receptorilor melanocortinici centrali
MC4 -R;
– endocanabinoidele și peptidele opioide endogene;
– orexinele (de la cuvântul grecesc orexis = apetit): orexina A și B; sunt sintetizate în
hipotalamusul lateral și acționează local;
– Ghrelina – polipeptid secretat de celulele epiteliale ale stomacului și pr ima porțiune a
intestinului subțire, dar în catități mai mici în placentă, rinichi, hipofiză și hipotalamus.
Reglează secreția, respectiv eliberarea de GH. Între ghrelină și alte neuropeptide hipotalamice
cu rol de stimulare a aportului alimentar (NPY, AGR P, MCH) și leptină există multiple
interrelații funcționale. Crește în inaniție si scade după alimentare. Foamea, dietele de slăbire
determină creșterea valorilor ghrelinei datorită ingestiei reduse de alimente.
Substanțele anorexigene (inhibă apetitul):
– leptina și sistemul melanocortinei. Leptina nivelul său crește în obezitate, dar în timp apare
fenomenul de ,,down -regulation” (rezistență funcțională la leptină) și astfel dispare efectul de
inhibare asupra apetitului;
– peptidul PYY, este eliberat postpra ndial din ileon și colon, are acțiune anorexigenă de durată
scurtă;
– CART – cocaine and amfetamine regulated transcript;
– colecistokinina, CCK – produsă în tractul gasto -intestinal ca răspuns la ingestia de alimente,
stimulează secreția enzimelor pancreati ce, inhibă motilitatea gastrică și scade ingestia de
alimente;11
– GLP1 (glucagon -like peptide -1) și agoniștii săi. GLP -1, are un timp de ½ foarte scurt (2
minute) fiind degradat de dipeptidil peptidaza. Crește secreția de insulină dependent de
glicemie și sc ade aportul de alimente.

11 Voiculescu I.C & Petriciu I.C, Anatomia și fiziologia omului , Editura Medic ală, București, 2001 , p. 142

14 CAPITOLUL 3
NOȚIUNI DE ANATOMOPATOLOGIE ȘI FIZIOPATOLOGIE

3.1. Noțiuni de anatomopatologie
Obezitatea este definită printr -un exces de țesut adipos, asociat cu creșterea
morbidității și mortalității. Deși creșterea greutății cor porale pare a fi echivalentă cu
obezitatea nu întotdeuna este valabil – indivizii cu masă musculară în exces pot fi
supraponderali fără a avea exces de adipozitate.
Obezitatea este o afecțiune metabolică datorat unui dezechilibru energetic cu
predominanța lipogenezei și reprezintă o problemă majoră de sănătate a lumii moderne
afectând sute de milioane de oameni, fiind considerată de OMS o adevărată epidemie.
Tablou clinic: – evaluarea greutății.
Aprecierea greutății ideale: – Formula Broca
GI = Î – 100
– Formula Lorentz
GI = (Î -100) – (Î-150)/4
După aceste formule, când diferența între greutatea reală (actuală) și cea ideală
(normală) este de peste 15 -20 % corespunde obezității de gradul I, între 20 -30 % corespunde
obezității de gradul II, peste 30 % corespunde obezității de gradul III.
– diagnosticul morfotipului;
– patogenia (cauza).
Obezitatea generalizată se caracterizează prin depunerea uniformă a țe sutului adipos.
Obezitatea localizată:
– de tip ginoid: țesutului adipos este depus predominant în jumătatea inferioară a
organismului;
– de tip android: țesutului adipos este depus
predominant în jumătatea superioară (ceafă
și abdomen) .12

Fig. 4. Tipuri de obezitate13

12 http://www.csid.ro/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea
13 http://www.mymed.ro/obezitatea -android -sau-ginoid.html

15 3.2. Noțiuni de fiziopatologie
Sporirea masei totale de țesut adipos se realizează prin hipertrofia și hiperplagia
adipocitelor, care se încarcă cu trigliceride. Principalul factor etiologic este supra alimentația
ca factor exogen, dar conteaza și predispoziția constituțională ca factor endogen.
Supraalimentația reprezintă abuzul sau excesul alimentar și este prezent la 80% –
90% dintre obezi. De obicei este un exces global al tuturor principiilor alimentare , dar cea ma i
mare importanță o are aportul glucidic care influențează lipogeneza și lipoliza.
O altă cauză este reprezentată de numărul meselor; masa unica luată seara
favorizează obezitatea. Consumul de alcool este tot favorizant; este un aport propriu de
calorii, iar pe de alta parte crește apetitul.
Predispoziția genetică – în cazul unui părinte obez șansele copiilor la obezitate sunt
de 50%. In cazul ambilor părinți obezi – 80% șanse.
Frecvența obezității este mai mare la sexul feminin mai ales în fazele importan te ale
vieții sexuale (pubertate, sarcină, menopauză) adică în situații în care se produc modificări
neuro -endocrine, psihice, sociale și alimentare .14
Sedentarism – prezent la mare parte dintre obezi, putând fi cauza sau efect – nu se
mișcă și s -a îngrașat pentru că nu se mișcă.
Stresul și traumele psihice au rol în modificarea obicieiurilor alimentare , în special a
excesului pentru dulciuri (ciocolată).

14 http://www.sfatulmedicului.ro/

16 CAPITOLUL 4
SIMPTOMATOLOGIE

De cele mai multe ori pacienții se prezintă la medic pentru bolile asociate obezității.
Obezitatea crește riscul de apariție a bolilor cardio -vasculare (aritmii cardiace, moarte subită,
ateroscleroză, hipertensiune arterială), a calculilor biliari, a sindromului de apnee în somn,
artrozei (la nivelul articulațiilor supuse efectului greutății), gutei.
Principale simptome sunt :
– procentul grăsimii din organism este mai mare de 30 % pentru femei și 25 % pentru
bărbați ;
– o greutate cu 20 % mai mare decât greutatea ideală ; greutatea ideală pentru fiecare
individ se calculează în funcție de sex, vârstă, gradul de activitate (dacă ești sedentar
sau dinamic).
Diagnosticul de obezitate se pune în momentul în care grăsimea din organism
depășește 30% la femei și 25% la bărbați.
Măsurarea grăsimii din organism se poate realiza fie cu ajutorul cântarelor
profesionale care afișează atât grăsimea din organism, cât și masa musculară și cantitatea de
apă, sau a testelor hidrostatice care presupun cântărirea în apă, fiind folosite doar în spitale
sau în laboratoare universitare.

Fig. 5. Obezitate15

Identificarea persoanelor cu obezitate se face prin calcularea indicelui de masă
corporală (IMC). Pentru det erminarea tipului de obezitate se folosește circumferința
abdominală (taliei) sau raportul talie/șold (WHR, waist -hip ratio) = circumferința abdominală
la nivelul ombilicului (cm) / circumferința șoldului la nivelul trohanterelor mari (cm). La

15 http://www.sfatulmedicului.ro/

17 femeie peste 0,9 și la bărbat peste 1 denotă obezitate de tip android (central). Un corp greoi
poate fi inconfortabil, însă aduce cu sine multe alte probleme.
– Respirație greoaie – dacă ești foarte mare, mișcarea poate fi un chin, deci poate să
rămână fără aer. Dacă are foarte multă grăsime în jurul gâtului și pieptului, ar putea avea
nevoie să inspire scurt și superficial. Grăsimea în exces îngreunează circulația aerului
înăuntrul și în afara plămânilor.
– Oboseala dacă are dificultate de respirțtie, nu primește suficie nt oxigen în sânge.
Acest lucru îl poate face pe pacient să se simtă obosit și ducerea acelei greutăți în plus poate
fi obositoare. Pentru unii obezi, activitățile de zi cu zi pot deveni un chin, spre exemplu
urcarea scărilor sau cărarea cumpărăturilor.
– Încheieturi și mușchi obosiți pe măsură ce se îngrașă, gleznele și genunchii trebuie
să muncească mai mult. Aceste încheieturi și mușchii din picioare și coloana pot deveni
obosiți și rigizi. Ș i postura poate avea de suferit, având tendința să te cocoșezi .
– Probleme ale pielii dacă are cute de grăsime, pielea dintre ele poate să rămână
umedă de la transpirație, ceea ce crește riscul infecțiilor de piele. Pielea de sub sânii foarte
mari sau fese poate provoca usturimi și dureri datorită fricțiunii.
– Vene vari coase sunt vase de sânge răsucite și umflate. Adesea arată ca niște
umflături albastre sau mov. Nu sunt periculoase dar sunt inestetice și pot provoca dureri în
picioare. Varicele sunt cauzate parțial de greutatea în exces care este cărată pe picioare.
– Menstruație neregulată unele femei realizează că ciclurile menstruale devin
neregulate sau pot înceta total. Asta se întâmplă deoarece grăsimea în exces poate tulbura
exchilibrul hormonal din corp.
– Sentimentele față de mâncare pote simți că nu poate control a cantitățile de mâncare
și nu se poate opri din mâncat atunci când se simtie plină. Poate avea pofte de alimente dulci
sau grase. Unele persoane încep să țină regim după care renunță și încep să mănânce cantități
foarte mari de mâncare.
– Viața de zi cu zi obezitatea poate afecta deasemenea calitatea vieții și felul în care
te poți simți față de propria persoană, putând duce la probleme psihice precum depresia și
anxietatea.16
Deoarece combaterea obezității este un lucru destul de dificil, cu care multe fem ei se
luptă, adesea fără rezultate, cea mai bună soluție ar fi prevenirea ei, adoptând un stil de viață
echilibrat, cu o dietă sănătoasă și exerciții fizice regulate.

16 http://www.csid.r o/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea

18 CAPITOLUL 5
INVESTIGAȚII DE LABORATOR

Examen de laborator
– hormonale (TSH, fT4, cortizo l plasmatic etc);
– biochimice (cele necesare diagnosticului de sindrom metabolic);17
– EKG;
– polisomnografie;
– uricemie;
– teste genetice ;
– alte examene de specialitate;
– investigații complementare pe aparate și sisteme pentru determinarea complicațiilor.

Fig. 6. Obezitate femei18

Examene investigații imagistice
Există tehnici noi de măsurare a distribuției țesutului adipos și compoziție i corporale:
– absorbțiometria duală cu raze X (DEXA);
– computer tomografia (CT);
– și rezonanța magnetică nucleară (RMN).
Aceste investigații pot stabili (măsura) compoziția în masă grasă totală a corpului și
pe segmente (măsoară distribuția grăsimii) dar s unt metode costisitoare. Impedanța
bioelectrică estimează procentual (%) masa grasă .

17 http://www.csid.ro/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea
18 http://www.csid.ro/boli -afectiuni

19 CAPITOLUL 6
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

6.1. Evoluție
În evoluția obezității există mai întâi o fază „dinamică”, caracterizată prin hiperfagie
și lipogeneză accentuată. Urm ează o fază „statică”, în care se realizează o stabilizare
ponderală; de fapt, în această fază se instalează treptat numeroasele complicații ale bolii.

6.2. Prognostic
Depinde de gradul și vechimea obezității, la început, atât prognosticul vital, cât și
cel funcțional și al capacității de muncă pot fi relativ favorabile; cu timpul – pe măsura
apariției complicațiilor – prognosticul depinde de severitate acestora și mai puțin de obezitate.

Fig. 7. Stop obezității19

Obezitatea se asociază cu o mortalitate crescută. Efectul obezității cardiovas culare
generale se realizează prin legătura cu alți factori de risc, cum ar fi: HTA, diabetul și
hiperlipoproteinemia. Totuși obezitatea are și o contribuție independentă la creșterea
mortalității, demonstrată de numeroase studii epidemiologice .20

19 http://www.sfatulmedicului.ro/Obezitatea
20 http://www.chirurgie -drfodor.ro/articole -blog-informatii/etapele -evolutiei -obezitatii -si-prognosticul –
pacientilor

20 CAPITOLUL 7
TRATAMENT ȘI COMPLICAȚII

7.1. Tratament
Deși pare simplu la prima vedere, tratam entul eficient al obezității reprezintă
în practică un deziderat greu de obținut.
Mijloacele folosite în tratamentul obezității sunt:
– măsurile dietetice
– creșterea activității fizice
– modificarea comportamentului
– excluderea băuturilor alcoolice
– unele med icamente
– intervențiile chirurgicale.
De la început trebuie stabilite ținte realizabile. Scăderea în greutate va avea loc într –
un ritm lent decât și-ar dori perasoanele implicate. În mod normal organismul reacționează la
rectricția alimentară prin:
– creștere a apetitului
– scăderea drastică a metabolismului bazal, adică prin reducerea arderilor din
organism
– creșterea sensibilității la insulină care este un câștig enorm în tratamentul diabetului
de tip II.
– creșterea activității lipoproteinlipazei, enzima cheie î n lipogeneză, adică formarea
de țesut adipos

Tratament profilactic
Prevenirea supraâncărcării ponderale și a consecințelor sale reprezintă unul din
obiectivele majore ale modului de viață rațional, propus omului modern.
Pentru atingerea lui nu sunt sufi ciente doar efeorturile rețetei medicale, ci este nevoie
de angajarea tuturor factorilor de care depinde starea de sănătate a populației.
Faza primară a profilaxiei include depistarea, ameliorarea sau suprimarea factorilor
de risc ai obezități. Profilaxia secundară cuprinde depistarea activă și precoce și tratamentul
fiecărui caz, iar profilaxia terțiară se adresează complicațiilor.

21 Tratament igienico -dietetic
Are rol de bază. În esență, el constă din negativarea bilanțului energetic, prin
administrarea unei rații calorice reduse, dar care – pe cât posibil – să nu provoace un
dezechilibru nutritiv.21
Regimul va fi deci hipocaloric, hipo -glucidic, hipolipidic, normoproteic, hiposodat.
În dieta obezului va crește considerabil prop orția legumelor și fructelor (cu un conținut
glucidic mic); acestea realizează mai ușor senzația de sațietate, sunt bogate în vitamine și
minerale. Este obligatoriu fracționa -rea meselor: 4 -5 pe zi. 12

Tratamentul dietetic
Tratamentul dietetic s -au mo dificarea alimentației reprezintă factorul principal în
terapia de slăbire, deoarece pentru majoritatea persoanelor este mai ușor să se realizeze un
bilanț energetic negative, prin scăderea ingestiei de alimente, decât prin creșterea activității
fizice.
Abordarea modernă a tratamentului obezității trebuie să se axeze pe diete sănătoase,
care să fie urmate toată viața și care în același timp să prevină hipertensiunea arterială și boala
coronariană, adică să fie o alimentație care să corespundă recomandărilor pentru întreaga
populație.
Pentru a slăbi cu success, profesorul Hermann Liebermeister recomandă 3 reguli de
aur: – Consumați apă multă, căci apa nu îngrașă
– Zarzavaturile și salatele nu îngrașă
– Reduceți mult grăsimile, evitați alcoolul, zahărul, mierea și celelalte dulciuri.
Regimul dietetic se referă la o dietă hipocalorică. Se recomandă ca aportul zilnic din
totalul caloric să fie repartizat astel: – proteine 10 -35 %;
– carbohidra ți 45-65 %;
– lipide 20 -35 %.
Se preferă lactatele, brânzeturile, cărnuri fără grăsimi (vită, pește, pasăre). Se
recomandă mese fracționate, cantitativ reduse, consum ridicat de fibre vegetale, fructe, cu
evitarea celor cu conținut crescut în zaharuri. Se evită grăsimile de origine animală, de
asemenea dulciurile în special cele rap id absorbabile ca: zahăr, miere, ciocolată, gemuri.
Nu se recomandă diete cu 0 calorii sau diete foarte hipocalorice (VLCD, < 800
calorii/zi), decât sub strictă supraveghere medicală, deoarece pot duce la complicații severe
cardiace, malabsorbtive, psihic e. Se preferă diete de 1000 -1200 calorii/zi, care se ,,prescriu”
individualizat.

21 Emil Rădulescu, Ceva în plus despre surplus , Editura Viață și sănătate, Bucure ști, 2008, p. 95

22 Dietele pot fi hipoglucidice și hiperproteice însă cel mai important aspect este
aderența susținută la o dietă. Cei cu exces ponderal sau obezitate gradul I sunt sfătuiți, în tr-o
primă etapă, să reducă cu 500 de calorii aportul zilnic.

Recomandări generale:
– Nu trebuie consumate alimente între mesele prescrise;
– Trebuie evitat abuzul de sare;
– În zilele în care carnea se înlocuiește cu 50 g parizer, șuncă sau crenvuști, nu se
adaugă untdelemn peste salate, ci ulei de parafină și lămâie sau oțet;
– Ciorbele, supele și soteurile nu se prepară din morcov, țelină, sfeclă, mazăre verde;
– Supele nu se îngroașe cu făinoase;
– Supele și ciorbele se asezonează cu verdețuri aromate de tip pă trunjel, mărar, leuștean,
tarhon;
– Sosurile se prepară din supă de carne degresată și se dreg cu o lingură de iaurt, lămâie,
verdețuri, cimbru sau dafin;
– Cărnii i se dă gust cu cimbru și puțin usturoi, iar salatelor cu lămâie oțet și chimen;
– Se pot consuma lichide în cantitatea dorită, excluzându -se băuturile îndulcite și cele
alcoolice;
– Se interzice: zahărul, dulciurile concentrate, făinoasele, fructele uscate, fructele
oleaginoase, strugurii, prunele, perele „Bergamotte” și celelalte fructe foarte dulci;
– Meniurile trebuie să fie cât mai variate, pentru ca regimul să poată fi menținut timp
îndelungat.
Model de regim hipocaloric săptămânal
(cu un total de 4 500 – 4 900 calorii; în medie cca 650 – 700 calorii pe zi)
Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Dumin ică
600 calorii 1000
calorii numai
legume și
fructe 1000
calorii numai
legume și
fructe 600 calorii 1000 calorii

Pentru zilele cu 600 calorii se pot folosi: cca 1,5 l lapte sau 2 pachete de brânză de
vaci slabă sau 2 bucăți de carne slabă (150 g) sau c ombinații.
Lipidele – nu trebuie să depășească 40 g pe zi, fiind de preferat cele de natură
vegetală (ulei de porumb, de soia, de floarea soarelui), ținând seama că valoarea calorică a
lipidelor este mai mult decât dublă în comparație cu glucidele. Pentru același individ ele nu

23 trebuie să depășească 35 g pe zi, adică 0,50 kilocorp de greutatea ideală, această cantitate
găsindu -se în grăsimea necesară preparării mâncărurilor.
Glucidele – vor fi reduse la 110 -130 g /zi, adică 1,5 -2 kilocorp din greutatea ideală.
Această cantitate rezultă din consumul de pâine, care nu trebuie să depășească 100 –120 g
zilnic și din legumele și fructele prescrise. Se vor alege legumele a căror concentrație în zahăr
nu depășește 3 -5% (spanac, ștevie, salată, mărar, pătrunje l, andive, usturoi, ceapă, varză
conopidă), iar fructele de preferate sunt citricele (portocale, mandarine, lămâi ), sau zmeura,
merele, căpșunile, fragi; glucidele datorită tendinței lor de a se transforma în lipide sunt
socotite inamicul principal al ob ezilor.
Cura de slăbire este contraindicată în caz de tuberculoză pulmonară, insuficiență
renală, psihoze acute depresive, vârstă înaintată, tumori maligne.

Tratament medicamentos
Are un rol ajutător. Se folosesc mai multe tipuri de medicamente: medicaț ie
catabolizantă (preparate tiroidiene), diuretice, medicamente ce reduc absorția intestinală a
glucidelor sau a lipidelor.
Se indică la pacienți cu un IMC de cel puțin 30 kg/m2, pacienți supraponderali cu
comorbidității. Se recomandă:
– dacă după 6 lun i de efort fizic și dietă nu s -au obținut rezultate;
– pe o perioadă scurtă de timp, având un rol adjuvant;
– asocierea cu schimbarea stilului de viață.
Dacă după 3 luni de tratament medicamentos nu se obține o scădere ponderală de cel
puțin 5 %, se va renunța .
În practică au existat sau există mai multe tipuri de medicamente:
– amfetaminele;
– simpaticomimeticele (fentermina), stimulează eliberarea sau inhibă recaptarea NA;
– agoniștii serotoninergici (de exemplu dexfenfluramina) acționează prin stimularea
descărcă rii de serotonină;
– din aceiași clasă se poate folosi Fluoxetina (Prozac), un anorexigen recomandat la
obezii cu depresie și comportament compulsiv, care inhibă recaptarea serotoninei;
– Sibutramina (Reductil, Lindaxa, Minimacin), blochează recaptarea de sero tonină și
noradrenalină și reduce pofta de mâncare prin acțiune centrală hipotalamică. Doza este de 10 –
20 mg/zi. Reacții adverse: uscăciunea gurii, constipație, cefalee, creșterea TA.
În țara noastră Agenția Națională a Medicamentului a aprobat pentru tra tamentul
obezității numai Orlistatul (Xenical, Alli).

24 Mecanism de acțiune: blochează lipaza la nivel intestinal și prin aceasta, absorbția
sistemică de grăsimi (până la o treime din grăsimile ingerate). Grăsimile neabsorbite se
elimină prin fecale. Nu ame liorează senzația de foame. Efecte adverse: scăderea aportului de
vitamine liposolubile, disconfort gastro -intestinal. Se recomandă prudență la cei cu boli
intestinale. Doza eficientă recomandată este de 3×60 -120 mg/zi, înainte cu 30 de minute de
mesele pri ncipale.

Alte medicamente
– Metforminul, se folosește în terapia diabetului zaharat; face parte din grupa
biguanidelor, scade apetitul și greutatea corporală;
– Leptina în doze suprafiziologice, având în vedere că în obezitate există o rezistență la
leptină , este cu adevărat benefic numai în deficitul genetic determinat de leptină (foarte rare
cazuri);
– Bupropion – utilizat în patologia psihiatrică, ca antidepresiv, acționează prin
modularea activității noradrenalinei;
– Rimonabant este reprezentantul unei no i clase de medicamente. Este un inhibitor
selectiv al receptorilor endocanabinoizi tip 1. Acești receptor se află la nivelul adipocitelor și
celulelor cerebrale; influențează pofta de mâncare, dependența de tutun, metabolismele lipidic
și glucidic. Prin bl ocarea receptorilor cerebrali pacienții pot renunța la fumat și pot respecta
dieta cu conținut redus de calorii. Reacțiile adverse psihiatrice (s -a raportat chiar tendință la
suicid) îi limitează însă utilitatea.
– agoniștii GLP -1 (exenatide, liraglutide), folosiți în tratamentul diabetului zaharat
determină o scădere modestă a greutății corporale.
Sunt contraindicate eforturile fizice mari, sporadice, bruște, care generează febra
musculară, astenie, sete și foame excesive.
Tratament chirurgical
Poate i nclude intervenții cu rol estetic, dar și intervenții de scurtcircuitare a unor
segmente digestive. Tratamentul chirurgical nu are un rol major în tratamentul obezității și
este urmat adesea de probleme complexe de patologie digestivă
Chirurgia bariatrică, necesită echipe specializate în domeniu. Se folosesc metode:
– de reducere a capacității gastrice (gastroplastia, gastrobanda rigidă sau gonflabilă);
– de diminuare a absorbției intestinale (bypass -ul bilio -intestinal, bypass -ul jejuno -ileal);
– mixte, restrictive și malbasortive (bypass -ul gastric Roux -en-Y) cea mai folosită
tehnică la ora actuală. se poate efectual prin chirurgie clasică sau laparoscopic.

25 Indicațiile tratamentului chirurgical :
– obezitate gradul III;
– obezitate morbidă (IMC ≥ 40 kg/m2).
Risc acceptabil chirurgical, eșecul pierderii în greutate prin terapie conservatoare
aplicat cel puțin un an, pacient cooperant. Unele ghiduri recomandă chirugie bariatrică și la
pacienții cu BMI ≥ 35 kg/m2 în prezența complicațiilor medicale care se pot ameliora prin
reducerea greutății corporale: diabet, artroză, cardiomiopatie, apnee de somn.
Contraindicații: sindrom psihotic sau depresiv major netratat, pacient necooperant,
dependența de droguri și alcool, risc operator inacceptabil prin boli a sociate grave
(cardiopatie, coagulopatie), bulimie nervoasă.
Efecte secundare ale intervențiilor de tip bypass sunt : insuficiența hepatică,
tulburări hidro -electrolitice, creșterea absorbției de oxalat și frecvent calculi renali, colelitiază,
dificultăți în absorbția unor medicamente și vitamine liposolubile.
Alte intervenții chirurgicale (chirurgia plastică) – dermolipectomia asociată cu
liposucția. Depozitele adipoase se refac rapid deoarece intervin o serie de factori (IGF -1,
TGF -β, TNF -α, leptina, rezi stina etc.) implicați în modularea adipogenezei.
Terapia comportamentală a obezității – există mai multe strategii de schimbare a
comportamentului alimentar, menținerea dietei și stimulare a activității fizice.
Terapii alternative în obezitate : acupunctu ra, presopunctura, hipnoza, yoga,
homeoterapia terapia cu Crom și efedrină vegetală (ceaiuri) nu beneficiază de suficiente
dovezi pentru a fi indicate. Ultima datorită impuritățiilor poate fi chiar periculoasă.
Menținerea noii greutăți se realizează prin menținerea unui deficit caloric zilnic,
intensificarea activității fizice, continuarea terapiei comportamentale în cadrul educației
specifice și tratamentul medicamentos când este indicat.

7.2. Complicații
Complicații cardiovasculare – sunt frecvente și importante.
Hipertensiunea arterială însoțește aproape invariabil obezitatea. Se apreciază
că frecvența HTA în rândul obezilor este de 50 -90%. În obezitate se realizează o
hipertensiune arterială prin debit cardiac crescut. Frecvența HTA este de aproximativ trei ori
mai mare la supraponderali decât la normoponderali. Reducerea greutății la o persoană
obeză conduce la scăderea valorilor tensionale.
Ateroscleroza
Obezitatea pare să favorizeze dezvoltarea aterosclerozei cu aproximativ 1 0 ani mai
devreme, datorită unui cumul al factorilor de risc vascular: un sindrom dislipidemic (cu

26 hiperlipemie, hipercolesterolemie, creșterea raportului beta /alfa lipo -proteine, creșterea
acizilor grași liberi); hipertensiunea arter ială; sedentarismul; diabetul zaharat; o
activitate fibrinolitică mai scăzută; reducerea efortului fizic etc.
Insuficiența cardiacă este favorizată de efortul suplimentar impus inimii,
modificări -le hemodinamice induse în circulația pulmon ară și în circulația sistemică, ca
și prin alterări miocardice, infiltrația cu grăsime în pericard și miocard, alte
complicații mecanice: mărirea abdomenului, diminuarea mișcărilor diafragmatice, respirație
super -ficială etc. Ventricolul stâng este cel care suferă în mod deosebit.
Varicele membrelor inferioare sunt, deasemenea, frecvente la obezi; sunt
favorizate de hipotonia venoasă: în eficacitatea acțiunii de pompaj a musculaturii
creșterea presiunii abdominale, consti pația, ele se complică cu tromboflebite varicoase și
cu tulburări trofice. Obezitatea reprezintă, deasemenea, un factor de risc pentru trombozele
venoase profunde (în asociație și cu alți factori de risc).

Fig. 8. Complica țiile obezită ții22

Complicații metabolice . Diabetul zaharat de tip 2 (insulino -independent) apare
adeseori pe fond de obezitate, intre cele 2 afecțiuni fiind o strânsă legătură.
Hiperlipoproteinemiile și hiperuricemiile se asociază, de asemenea cu obezitatea.

22 http://www.despreboli.ro/boli -metabolice/2012/obezitatea -583/

27 Complicațiile respiratorii . În obezitățile importante se produce o disfuncție
ventilatorie de tip mixt ( predominent restrictivă). Cu timpul se dezvol tă un tablou de insufi –
ciență respiratorie și eventual hipertensiune pulmonară.
Alte complicații se realizează la nivelul:23
Aparatului osteo -articular: ele predomină la membrele inferio are și la coloana
vertebrală; pe măsură ce severitatea obezității crește, modificările degenerative osteo –
articulare se accentuează.
Aparatului digestiv : litiaza biliară este și ea mai frecventă la obezi decât la normo –
ponderali; calculii sunt predominent de colesterol.
Aparatului genital : anumite forme de canc er sunt mai des întâlnite la obezi.
De exemplu: cancerul uterin, de sân și al veziculei biliare la femei; cancerul de colon, rect și
prostată la bărbați.
Sistemului neuropsihic obezitatea se asociază frecvent cu problemele psihologice
complexe, u nele dintre ele având importante consecințe socio -familiale.
Exercițiul fizic, fizioterapia, psihoterapia. Pot fi un ajutor important în terapeutica
obezității, cu condiția să fie folosite corect.
Activitatea fizică îmbunătățește condiția fizică a organism ului și tonusul psihic,
crește sensibilitatea la insulină, îmbunătățește funcția cardiorespiratorie, scade colesterolul
total, crește osteogeneza.
Pentru prevenirea afecțiunilor cardiovasculare se indică efort fizic de intensitate
moderată, minimum 150 mi nute/săptămână.
Un nivel crescut de activitate fizică (peste 300 de minute/săptămână) se recomandă
în scopul pierderii în greutate
Se știe că efortul fizic reprezintă cel de al doilea consumator de energie al
organismului, după metabolismul bazal.
De aceea, cele mai eficiente metode de slăbire sunt realizate prin combinația
dintre restricția calorică și exercițiile fizice. Toți pacienții cu obezitate pot beneficia de pe
urma mișcării, dacă aceasta este folosită pe baza unui program rați onal. În practica medicală,
procedurile kineto -terapice pentru obezi includ: mersul pe jos, cura de teren, alergarea,
excursiile, jocurile sportive, gimnastica medicală. Indiferent de tipul activității fizice, aceasta
trebuie efectuată ritmic și cu o intensitate medie.

23 Aura Ungurescu, Obezitatea , Editura Medicală, București, 2009, p. 158

28 CAPITOLUL 8
PREZENTAREA CAZURILOR

Cazul nr. 1

Nume și prenume: A.M.
Domiciliu: Brăila.
Data nașterii: 22.05.1999
Sex: feminin.
Starea civilă: copil.
Naționalitatea: română.
Data internării: 10.05.2017
Identitate socială: elev.
Religie: creștin ortodox.
Situația administrativă: CNAS.
Descrierea pacientului: Î = 1.66 m; G = 80 kg.
Istoricul socio -cultural :
Bolnava A.M. este elevă la Liceul Economic Brăila, are o atitudine optimistă, datorită
susținerii familiei. În timpului liber , citește, privește la televizor, se joacă la calculator se
plimbă cu prietenii, colegii, familia, o ajută pe mama la curățenie. Locuiește cu familia într -un
apartament cu 3 camere frumos mobilat.
Diagnosticul medical: Obezitate cu diabet tip I
Motivele i nternării: apetit crescut, insomnii, dureri articulare, cefalee, astenie.
Antecedente hedero -colaterale: fără importanță.
Antecedente personale : diabet tip II.
Condiții de viață: bune.
Comportament: Bolnava A.M. s -a adaptat foarte greu la postura actuală de pacient care
necesită tratament.
Istoricul îngrijirii:
Bolnava în vârstă de 18 ani cunoscută cu diagnosticul de diabet tip II și obezitate se
prezintă la spital cu apetit crescut, dureri articulare, insomnii, stare generală alterată. După
examenul cli nic, medicul recomandă internarea în spital.
Obiceiuri de viață și de muncă. Pacienta este afectată deoarece nu -și poate desfășura
activitățile zilnice adaptându -se greu la postura de bolnav.

29 Examen clinic general
Stare generală: Î = 1.66 m; G = 80 kg; T = 36,7°C.
Stare de nutriție: apetit crescut.
Stare de conștiință: păstrată.
Tegumente și mucoase: palide.
Facies : anxios.
Fanere: îngrijite.
Țesut conjunctiv adipos : în exces reprezentat.
Sistem muscular : normoton, normokinetic
Aparat respirator
– torace normal conformat cu mișcǎri simetrice bilaterale;
– sonoritate pulmonarǎ normalǎ;
– murmur vezicular normal transmis la peretele toracic (prezent pe ambele arii pulmonare).
Aparat cardio – vascular
– aria relativǎ a malitǎții cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice bine bǎtute;
– artere periferice pulsatile;
– A.V. – 76 bǎtǎi /minut;
– T.A. – 110/70 mmHg.
Aparat digestiv
– abdomen normal reprezentat;
– ficat splină în limite normale;
– tranzit intestinal afectat.
Aparat uro – genital
– lojele renale libere;
– poliurie 3000 ml/24 ore.
SNC – bolnavul orientat temporo -spațial;
RMF – normale;
ROT – normale, egale bilateral.

EKG – cord în limite normale.
Radiografie pulmonară: Fără leziuni pleuro -pulmonare active. Cord de dimensiuni normale ,
hiluri pulmonare cu arii de protecție normală.

30 Investigații paraclinice
Analize Valori reale Unitate de măsură Valori normale
Glucoză ser 185 mg/dl 70-115
Hemoglobina 11.9 g/dl 12.0-15.0
Hematocrit 35.1 % 36.0-46.0
Leucocite 5.3 10/µL 4.0-10.0
TGO 18 U/L 18-40
TGP 22 U/L 18-45
GGT 65 U/L 18-50
Colesterol total 190 mg/dl < 200
VSH 18 mm 0.0-20.0

Tratament
Medicament Clasa Doza Calea de
administrare
Algocalmin analgezic 1 f/zi i.m.
Insulina Lantus insulina retard 16 unit ora 22 sc
Insuman Rapid insulina cristalina 6-4-4 sc
Metoclopramid antiemetic 1 fiolǎ/2 ori/zi perfuzie
Diazepam sedativ 1 tb per os
Ser fiziologic soluții hidrice 500 ml perfuzie
NaCl 5.8 %
electroliți 500 ml perfuzie
KCl 7.4 %
Orlistat 60 mg scăderea apetitului 1 tb/3 ori/zi per os

Culeregea datelor
Date obiective Date subiective
– paloarea tegumentelor și
– mucoaselor;
– stare generală alterată;
– transpirații abundente;
– apetit crescut. – dureri articulare;
– oboseală;
– insomnii;
– vertij;
– poliurie;

31 Analiza și interpretarea datelor
Dx 1. Durere datorita supragreutatii manifestata p rin dureriarticulare.
Dx 2. Alimentație in exces calitativ și cantitativ datorita aectiunilor cronice (DZ si Obezitate)
Manifestata prin apetit crescut, valori crescute ale glicemiei.
Dx 3. Eliminari neadecvate datorita alterarii functiei renale manifest ata prin polakiurie,
poliurie.
Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita mediului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări de agitație.
Dx 5. Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingri jorare , neliniște.
Dx 6. Probabilitatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potențiale complicații.
Dx 7. Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare manifestata prin necunoaștere.

Planul de îngrijire
Dx. 1. Durere datorita supragreutatii manifestata prin dureri articulare.
Scop:
– Asigurarea confortului fizic pe perioada spitalizarii
– Prevenirea complicatiilor pe perioada spitalizari i si dupa externare
Obiective:
– Calmarea durerii evidentiata prin verbalizarea ca durerea este absenta si pacientul se simte
mai bine cu scaderea cererii de analgezice
– Monitorizare zilnica a pacientului pentru a preveni complicatiile
– Normalizarea valorilo r ta si puls si monitorizarea lor zilnica
– Pacienta să se po ată de plasa pe ntru a -și sa tisface nevoile fundamentale pe perioada
spitalizării.
Intervenții:
– apreciez localizarea si tipul durerii pe o scala de la 1 -10;
– apreciez prezenta ametelilor, cefaleei, factori care precipita durerea, oboseala;
– observ zone le si articulatiile afectate, inflamarea si redoarea articulatiei, remisiunile si
exacerbarile durerii, timpul aparitiei (dimineata la trezire), cianoza
– simptome caracteristice conditiilor artozice prezente datorita procesului inflamator,
deterior ării cartilajelor si apropierii suprafetelor articulare si procesului degenerative
– observ factorii care precipita deurerea, miscarea, stresul asupra artic ulatiilor care

32 accentueaza durerea in timpul fazei inflamatorii
– observ manifestari nonverbale ale durerii: grimase, gemete,pozitia antalgica si incercarea de
a proteja articulatia dureroasa.
– monitorizez FV zilnic
– administrez tratamentul prescris: Algocalmin 1f in PEV
– asigur repaos la pat si un mediu linistit lipsit de stress
– combat sedentarismul pacientului;
– introduc exercițiul fizic treptat, în funcție de abilitățile individuale.
– educ pacientul si familia sa raporteze cefaleea sau alte dureri care nu sunt calmate de
tratament
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta solicită ajutor în satisfacere nevoilor fundamentale.
Ziua II:
– Pacienta acceptă un program de exerciții.
Ziua III:
– Pacienta ascultă sfaturile echipei medicale.
Ziua IV -V:
– Pacienta se află sub supraveghere și a înțeles ce trebuie făcut pentru a se evita complicațiile.

Dx 2: Alimentație inadecvată datorat ă dezechilibrului metabolismului glucidelor manifestata
prin polifagie si polidipsie , valori oscilante ale glicemiilor, transpiratii, tremuraturi.
Scop:
– Sa se obtina echilibrul metabolismului glucidic (normoglicemiei) intr -un timp cat mai scurt.
Obiectiv e:
– Pacienta sa se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative/24 de ore adaptand
dieta zilnica, astfel incat sa obtina echilibrul metabolismului glucidic scontat, administr ându-
și corect și concomitent tratamentul medicamentos prescris de medic.
– Diminuarea senzației de foame în 12 h și pe toatǎ perioada spitalizǎrii.
– Scadere ponderala, restricția aportului desare și activitate fizică
Interventii:
– apreciez nevoile cantitative si calitative in functie de varsta (copil, adolescent, adult), sex
stare fiziologica (stare, alaptare), activitatea pacientului, forma bolii: proteine 13 -15%, lipide
30-35%, glucide 50% (250-300 g) in ratia alimentara/24 de ore la adult, ca si la persoana
nediabetica, pentru activitatea usoara se recomanda 30 -35 cal./kgcorp/24 de ore;

33 – măsurăm greutatea pacientei;
– recoltam Hemoglobina glicozilata, Glicemie, Colesterol total si fractiunile sale (HDL;
LDL); Trigliceride
– educăm pacienta să îsi monitorizeze zilnic glicemia cu glucometru cu bandelete sau stripuri,
folosind sânge capila r. Citirea se face visual, prin comparație cu o scală de culori, de preferat
dimineata și de fiecare dată când pacientul consideră că este necesar;
– monitorizăm BH;
– administram medicatia prescrisa de medic la orele indicate;
– administram medicatia oral a hipoglicemiant sulfamide hipoglicemiante sau biguanide cu
15-30 de minute inainte de masa (in caz de toleranta digestiva scazuta vor fi administrate in
timpul meselor) si urmărim efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii,
inapetenta);
– administram Lantus PNS sc seara la aceiasi ora, în doza recomandată, o singură dată pe zi;
– se respectă cu strictete masurile de asepsie;
– alternăm locul de injectie pentru a prevenii lipodistrofiile;
– recoltăm produsele pentru examenul d e laborator (sânge, urina)
– indic numarul meselor/24 de ore: 3 mese principale la orele: 700, 1300, 1900 și 2 gustari –
dupa caz la orele 1000 si 1600;
– calculez rația alimentară a pacientei;
– alegerea alimentelorse face in functie de continutul de glu cide;
– alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri, siropuri, struguri,
prune;
– alimente permise si cantarite : paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele
fainoase, fructe, legume, lapte, branza de vaci, mamaliga;
– alimente permise necantarite: carnea și derivatele din carne, peștele, ouăle,
brânzeturile, smântâna, untul, legumele cu 5% glucide (varză, conopidă, pătlăgelele
roșii, fasolea verde); din alimentația zilnică nu trebuie să lipsească oul, carnea, peștele;
– urmǎresc ca pacienta sǎ co nsume numai alimentele cuprinse în regim.
– la prepararea alimentelor: se va folosi, pentru îndulcirea ceaiurilor, compoturilor, ciclamat
de sodium sau zaharina (care se pun după fierberea produselor), sosurile nu se îngroașă cu
făină, ci cu legume pasate; pastele făinoase se cantăresc inainte de fierbere, pâinea se
cântărește înainte de a fi prăjită (prin deshidratare, se concentrează in glucide), se folosesc
fierberea și coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;
– educ pacienta să respecte un regim hiposodat, hipoprotidic, hipolipidic, hipoglucidic
constând în: – supe de zarzavat, legume fierte; ceaiuri diuretice;

34 – invit periodic pacienta la screening regulat (controale paraclinice și de laborator).
Evaluare:
Ziua I:
– Pacienta înțelege importanța respectării regimului alimentar. Glucoză ser = 195 mg/dl.
Ziua II:
– După administrarea tratamentului senzația de foame a scăzut.
Ziua III:
– Pacienta acceptă sfaturile echipei medicale și o dietă care îi permite să slăbească.
Ziua IV:
– Pacienta comunică cu echipa medicală.
ZiuaV:
– Pacienta respectă dieta recomandat ă.
– Pacienta își administreaz ă corect tratamentul medicamentos.

Dx 3. Elimin ări neadecvate datorita alterarii functiei renale manifestata prin polakiurie,
poliurie.
Scop:
– prevenirea IT U pe perioada spitalizarii si dupa externare
– echilibrarea valorii glicemiei, analize la externare
Obiective:
– Monitorizarea a BH
– Pacienta să prezinte un volum urinar normal în decurs de 24 ore.
– Administrarea zilnica a tratamentului
Intervenții:
– observ pentru polakidisurie, tenesme, disurie, urina urat mirositoare, hematurie, piurie,
mucus.
– recoltez SU, urocultura, HL
-monitorizez zilnic BH, urmăresc volumul, frecvența micțiunilor și aspectul urinii;
– stabilesc un orar regulat de eliminare;
– servesc pacientul la pat cu bazinet și urinar .
– recomand alimente bogate în reziduri;
– Educ pac si familia:
– sa raportez e persistenata sau recurenta simptomelor
– cum sa recolteze urocultura
– importanta igienei regiunii perineale dupa nicturie, defecatie, si contact sexual

35 – sa goleasca vezica urinara complet si frectent la 4 h
– sa poarte lenjerie de bumbac pentru a preveni staza urinara si contaminarea organelor
genitale.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta prezintă în continuare polakiurie, poliurie.
Ziua II:
– Diureza pacientei s -a ameliorat .
Ziua III -IV:
– Pacienta a ajuns la o diureză normală 1300 ml/12 ore.
Ziua V:
– Pacienta are o diureză normală.

Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita mediului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări d e agitație.
Obiective:
– Asigurarea unui somn suficient odihnitor.
Intervenții:
– promovez obiceiurile de somn ale pacientei;
– învăț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii;
– observ și notez calitatea orarului somnului raportul dintre starea de veghe și somn;
– aerisesc salonul și se asigură o temperatură optimă în ambient.
Evaluare
Ziua I:
– Somnul nocturn a fost odihnitor, bolnava a doarmit 7 h, s -a odihnit normal.
Ziua II -III:
– Se odihnește normal Tș ambient – 18-20șC.
Ziua I V:
– Pacienta participă la discuții cu echipa medicală.
Ziua V:
– Pacienta prezintă un somn normal calitativ și cantitativ.

Dx 5: Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingrijorare.
Scop: Obtina echilibr ul psihic, un aspect important pentru buna functinare a metabolismul.

36 Obiective:
– pacienta este echilibrata psihic și participă activ la propria îngrijire.
– implicarea si sustinerea familiei in ingrijirea pacientei
Intervenții:
– asigur conditii de ing rijire in spital in saloane mici, linistite care sa permita repausul fizic si
psihic al pacientului;
– liniștesc pacienta cu privire la boală;
– explic pacientei simptomatologia bolii;
– asigur pacientei un mediu ambient corespunzator într -o cameră bine aerisită linistită;
– educ pacienta să utilizeze mijloacele de comunicare conform cu posibilităților sale;
– explic necesitatea spitalizării și a diferitelor tehnici ce umează a fi efectuate.
– explic pacientei normele de viata si alimentatie pe care trebui e sa le respecte;
– sfatuiesc pacienta sa participe la exercitii fizice regulate, ce pot imbunatatii metabolismul si
confera o stare de bine;
– ii prezint pacienti cu evolutie favorabila
– accentuez importanta impartasirii sentimentelor cu familia si pri etenii, dialogul deschis si
onest imbunatateste starea emotionala.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta încearcă să se integreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– Pacienta comunică cu echipa medicală .
Ziua III:
– Pacienta utilizează metodele de comunicare cu ceilalți pacienți.
Ziua IV -V:
– Pacienta s -a întegrat în mediul spitalicesc.

Dx 6. Prob abilitatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potențiale complicații.
Scop: – Monitorizarea complicatiilor
Obiective: – Pacienta să nu mai prezinte durere în 24 de ore.
Intervenții:
– asigur suport p sihologic;
– evaluez capacitatea de a înțelege a pacientei;
– administrez la indicația medicului un analgezic;

37 – însoțesc pacienta la investigații și o pregătesc pentru examenele de laborator indicate de
medic.
Evaluare
Ziua I:
– pacienta a reușit să se i ntegreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– comunic pacientei despre investigațiile care i se vor face.
Ziua III:
– administrarea tratamentelor a redus intensitatea durerilor.
Ziua IV:
– după efectuarea analgezicelor pacienta nu mai prezintă durere.

Dx 7 . Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare manifestata prin necunoaștere.
Obiective: Educarea pacientei cu privire la regimul alimentar efectele negative ale curei prin
acumularea de noi cunoștințe.
Intervenții:
– evaluez nevoia de cunoștințe în legătură cu boala;
– indentific obiceiurile și deprinderile de alimentație;
– informez pacienta despre durata tratamentului și efectele negative;
– asigur pacienta că va respecta regimul aliment ar care ocupă un rol important în tratamentul
bolii.
– explic pacientului si familiei s/s ale hiperglicemiei: poliurie, polidepsie, polifagie, oboseala,
vedere incetosata, scadere in greutate, glicemie crescuta, deshidratare severa datorita diurezei
osmoti ce, potasiu in sange este ridicat datorita hemoconcentratiei, deoarece HC nu sunt
metabolizate, foame, pierdere in greutate in ciuda ingestiei.
– educ pacienta in legatura cu cauzele posibile ale hiperglicemiei: aport scazut alimentar,
scaderea insulinei, scaderea exercitiului, infectii, absorbtia scazuta a insulinei
– Ingestia crescuta de alimente necesita o crestere a nivelului insulinei administrate sau a
exercitiului, astfel apar hiperglicemie, infectia creste necesitatae insulinei, insulina
insuficien ta duce la hiperglicemie
– discut nevoia de a monitoriza glicemia si glicozuria acasa, explic urmatoarele:
– glicozuria depinde de pragul renal (180 -200 mg/dl)
– absorbtia glucozei in urina indica o glicemie mai mare de 180 mg/dl
– glicozuria nu poate avertiza de reactia hipoglicemica

38 – glicemia da rezultate imediate care permit ajustarea alimentatiei exercitiului si
insulinei
– asist pacienta sa monitorizeze glicemia pe glicometru.
– asist pacienta sa identifice numele, doza, actiunea si efectele secundare ale i nsulinei
prescrise.
– sfatuiesc pacienta si familia in legatura cu mediacmentele care interactioneaza cu glicemia si
medicamentele care nu contin zahar, care se vand fara reteta pentru a evita eventualele
medicamente care pot scadea sau creste glicemia. De exemplu: aspirina, blocante beta
adrenergice scad glicemia, AIS, pilule contraceptive, diuretice si remediile contra racirii
creste glicemia.
– Explic necesitatea respectarii dietei si exercitiului prescris.
– Educ pacientul si va demonstra administrarea insulinei :
– masurarea dozei
– amestecarea a doua tipuri de insulina
– dubla verificare a dozei corecte si data de expirare a insulinei
– pregatirea locului injectiei
– tehnica administrarii insulinei pen tru a evalua capacitatea pacientului sa -si
administreze insulina singur
– explic necesitatea rotarii locurilor injectiei s.c.: la brate, coapse, abdomen, deoarece
utilizam aceeasi zona repetat poate cauza atrofie sau hipertrofie.
– cum sa pastreze insulina adecvat acasa si in timpul calatoriei si aruncarea flacoanelor
care au fost expuse la temperaturi excesive mai mult timp, flaconul din care se
administreaza curent poate fi pastrat la temperatura camerei, iar cele nefolosite la
frigider.
– sfatuiesc pacientul sa aiba un plan individualizat de alimentatie echilibrata, dezvoltat de un
nutritionist pentru a mentine glicemia normal, in care se recomanda 50 -60% HC, cu indice
glicemic cat mai mic, 12-20% proteine si 30% lipide:
– ii dau o lista cu materialele actualizate
– ii sugerez carti de bucate pentru preparate diabetice sau pentru diabetici
– asist la planificarea unei mese la restaurant pentru a calcula marimea portiei
– accentuez importanta pregatirii alimentare dupa recomandari de exercitiu: sa fiarba in
loc sa friga
– accentuez importanta limitarii alimentare bogate in gr asimi saturate si sare si incurajez
aportul mare in alimente bogate in fibra

39 – accentuez importanta consultarii nutritionustului la 6 luni pentrua evalua dieta si
glicemia zilnica
– explic hipoglicemia si s/s care pot aparea.
Hipoglicemia poate rezulta din c ombinarea a trei lucruri:
– prea multa insulina
– prea putina mancare
– efort prea mare
S/S de recunoscut ale hipoglicemiei sunt:
– paloare , diaforeza , slabiciune , foame , parestezii periorale , tahicardie, palpitatii ,
tremuraturi, nervozitate , cefalee, hipotermie , vorbire incoerenta , lipsa coordonarii
motorii , confuzie mentala , letargie severa , inconstienta , coma , convulsii
– Determinarea timpurie a hipoglicemiei determina interventia prompta pentru a preveni o
reactie serioasa, posibil fatala.
– Educ pacienta si f amilia in legatura cu masurile de prevenire a hipoglicemiei:
– verificarea glicemiei de rutina
– respectarea meselor mici si dese
– verificarea glicemiei inainte de un efort sau activitati sustinute
– verificarea cu medicul sau asistentul a indicatiei cu scaderea insulinei sau marirea
aportului alimentar inaintea unui exercitiu sau activitati sustinute
– sa cunoasca schimbarile rutinei zilnice care ar putea influenta hipoglicemia
– sa poarte intotdeuna in buzunar o forma de glucoza
– sa planifice atent aportul de aliment e cand bea alcool
– sa poarte intotdeauna in portofel o carte de identitate pentru care sa certifice ca este
diabetic sau bratara de identitate
– Educ pacienta sa monitorizeze glicozuria (urina din 24 de ore) pentru corpii cetonici, pentru
a preveni cetoaci doza.
– Educ pacienta sa creasca aportul de HC cand e bolnava:
a. lapte 12 g HC : 1 ceasca de lapte slab
1 ceasca de iaurt
½ de ceasca de inghetata
b. paine = 15 g HC : 1 felie de paine sau pesmet
c. fructe = 15 g HC : ½ suc de portocale
½ suc de mere
½ ceasca suc de mere neindulcit
½ ceasca apa minerala necarbogazoasa.

40 DZ cauzeaza pierderea apetitului, lichidului sau alimentelor semilichide, pot fi
substituienti.
Un diabetic insulino -dependent, tip I trebuie sa incerce sa mentina un aport consistent
de HC care va furziza glucoza disponibila astfel incat organismul sa nu arda grasimi pentru
energie care ar putea porduce cetone.
Nota : 1 portie de legume = 5 g HC
Carnea si grasimile nu contin HC
2 lingurite zahar = 8 g HC
1 portie de supa de pasare c u taitei = 15 g HC
– Instruiesc pacientul sa anunte nedicul daca nu poate manca, varsa sau are diaree, deoarece
sunt necesare interventii imediate pentru a preveni deshidratarea si hipoglicemia.
– explic beneficiile exercitiului regulat:
– starea de bine
– beneficii psihologice: relaxare, marirea increderii de sine, imbunatarirea imaginii de
sine
– reducerea grasimilor din organism
– controlul greutatii
– explic efectele asupra utilizarii glucozei
– exercitiul este contraindicat in complicatii ca nefropatia diabetica si retinopatia
diabetica
Educația pentru sănătate a pacientului cu obezitate
Considerată a fi evident cel mai eficace tratament (Felling, 1999), prevenția presupune 2
paliere de acțiune:
Prevenția la populația generală
Presupune demararea unui program național de profilaxie care să vizeze aspecte
multiple ale modului de viață:
Educația nutrițională;
Informarea corectă a consumatorului privind conținutul (cantitativ șicalitativ: număr de
calorii, colesterol, glucide etc) alimentelor puse în vânzare și penal izarea publicității
produselor fals-dietetice;
Dieta hipocalorică face parte din programul terapeutic complex care urmărește
optimizarea stiluluide viață.
Principii:
– controlarea ingestiei anumitor alimente, cu menținerea echilibrului nutritiv;
– evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;

41 – interzicerea consumului de alcool;
– fracționarea meselor (5-6/zi);
– reducerea aportului caloric.
Etape: Scăderea ponderală durează 3 luni și se obține prin dietă hipocalorică, exercițiu
fizic, moderat, medicație , terapie cognitiv comportamentală. Menținerea ponderală durează 3-
6 luni, după care se poate tenta o nouă scădere ponderală. Se evaluează la 3-6 luni.
Tipuri de diete:
a) Dieta cu deficit de 500 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 0,5-1 kg pe săptămână,
adică 5-10 kg în 3 luni sau 5-10% din greutatea inițială. Indicații: – pacienți cu
supraponderabilitate și cu alți factori de risc cardiovascular, distribuțiaabdominală a țesutului
adipos.
b) Dieta cu deficit de 1000 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 1-2kg /săpt. , adică 20% din
greutatea inițială după 3 luni. Indicații: – scădere ponderală la pacienții cu risc crescut și foarte
crescut cardiovascular.
c). Diete indicate în situații speciale
– diete hipocalorice standard de 1200 -1400 kcal: se indică la pacienții cu risc
cardiovascular foarte crescut, cu obezitate gradul III și aport caloric anterior de peste 4000 de
kcal/zi.
– reducerea la jumătate a portului caloric anterior la cei cu nivel educațional redus, fără a
elimina insa obiceiurile nesanatoase ceea ce are in continuare efecte negative asupra HTA,
dislipidemiilor, diabetului zaharat.
– diete foarte hipocalorice: sub 800 kcal produc scădere marcată în greutate, cu efecte
secund areimportante, motiv pentru care se face sub supraveghere medicală, pentru un timp
foarte scurt.
De reținut:
– o reducere de 5-10% a greutății are efecte importante asupra sănătății; – trebuie stabilite
obiective realiste;
– reducerea ingestiei alimentare reduce metabolismul bazal și deci se reduce și ritmul de
scădereîn greutate, fapt de care pacientul va fi înștiințat ;
– în perioada de menținere se suplimentează dieta cu 200-300 kcal cu condiția intensificării
efortului fizic.
Alimente permise în regimul hipocaloric:
– lapte smântânit, iaurt degresat, brânză de vaci dietetică, urdă;

42 – carne slabă de vacă, vițel, miel, pui;
– pește slab de râu (șalău, știucă, lin);
– ouă fierte tari;
– legume: ciuperci, rosii, ridichi, andive, ardei gras, castraveti, spana c, conopidă , lobodă,
dovlecei, varză albă, fasole verde. Acestea vor fi preparate în salate sau fierte înăbușit sau ca
sotede legume;
– grăsimile vor fi consumate în cantitate redusă și vor proveni din vegetale;
– băuturi: sucuri de legume, fructe, lapte ecremat.
– sareain medie 5 grame/zi.
Alimente interzise:
– cașcavalul, laptele integral, iaurtul gras, brânza de vaci grasă ;
– cărnuri grase, pește gras, conserve de carne și de pește, afumăturile, mezeluri grase;
– pâinea si făinoasele în cantitate mare;
– ouă prăjite;
– leguminoase uscate: fasole, mazăre, linte bob, cartofi în cantități mari;
– fructe: stafide, curmale, smochine, struguri, prune, alune, nuci, arahide;
– grăsimile: frișcă, smântână, slănină, untură;
– sosuri cu rântaș, maioneze, supe și ciorbe grase;
– dulciuri concentrate, creme, aluaturi cu grăsimi;
– băuturi: alcoolul furnizează 7 kcal/ gram, sucurile, ceaiul rusesc;
– condimentele: oțetul, ierburile aromate;
– sarea în cantități nepermise.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta participă la dis cuții cu echipa medicală.
Ziua II:
– Pacienta a înțeles importanța administrării de medicamentelor.
Ziua III:
– Pacienta este interesată să cunoască mai multe despre alimentația corectă.
Ziua IV:
– Pacientul se bazează pe cunoștințele acumulate.
Ziua V:
– Pacienta demostrează că și -a însușit cunoștințe suficiente în legătură cu boala sa,cât și cu
planul de recuperare.

43 Epicriza
Pacienta în vârstă de 18 în antecedente având o diabet tip I s -a internat pe secția de
Endocrinologie cu apetit crescut, dureri a rticulare, insomnii.
Pacienta se externează în stare ameliorată, în toata această perioadă pacienta a
respectat regimul alimentar și medicamentos prescris de medic.
Se externează cu recomandările: să evite pe cât posibil stresul, efortul, să evite
oboseal a, stările conflictuale, să respecte regimul alimentar, să continue tratamentul la
domiciliu, să efectueze control diabetologic periodic .

44 Cazul nr. 2

Nume și prenume: T.M.
Domiciliu : Brăila
Data nașterii : 22.05.2000
Sex: femini n.
Starea civilă : elevă
Naționalitatea : română
Data internării : 12.05.2017
Identitate socială : eleva
Religie : creștin ortodoxa
Situația administrativă : CNAS.
Descrierea pacientului: Î = 1.56 m; G = 80 kg.
Motivele internării : apetit crescut, insomnii, dur eri articulare, cefalee, astenie.
Istoricul socio -cultural : Bolnava T.M. este elevă, la Liceul Nicolae Iorga Brăila, are o
atitudine optimistă, datorită susținerii familiei. În timpului liber, citește, privește la televizor,
se joacă la calculator se plimb ă cu prietenii, colegii, familia, o ajută pe mama la curățenie.
Locuiește cu familia într -un apartament cu 2 camere frumos mobilat.
Diagnosticul medical: Obezitate cu Diabet zaharat tip I
Antecedente hedero -colaterale : fără importanță.
Antecedente persona le, fiziologice și patologice : Diabet tip I.
Condiții de viață : bune.
Comportament : Bolnava T.M. s -a adaptat foarte greu la postura actuală de pacienta care
necesită tratament.
Istoricul îngrijirii: Bolnava în vârstă de 17 ani cunoscută cu diagnosticul d e diabet tip I și
obezitate se prezintă la spital cu apetit crescut, dureri articulare, insomnii, stare generală
alterată. După examenul clinic, medicul recomandă internarea în spital. Se interneaza pentru
reechilibrare metabolica si conduita terapeutica.
Obiceiuri de viață și de muncă. Pacienta este afectată deoarece nu -și poate desfășura
activitatățile zilnice adaptându -se greu la postura de bolnav.
Examen clinic general
Stare generală: Î = 1.56 m; G = 80 Kg; T = 36,7°C.
Stare de nutriție: apetit crescut.
Stare de conștiință: păstrată.
Tegumente și mucoase: palide.

45 Facias: anxios.
Fanere: îngrijite.
Țesut conjunctiv adipos – in exces reprezentat.
Sistem muscular – normoton, normokinetic
Aparat respirator
– torace normal conformat cu mișcǎri simetrice bila terale;
– sonoritate pulmonarǎ normalǎ;
– murmur vezicular normal transmis la peretele toracic (prezent pe ambele arii pulmonare).
Aparat cardio -vascular
– aria relativǎ a malitǎții cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice bine bǎtute;
– artere periferice pulsatile;
– A.V. = 80 bǎtǎi/minut;
– T.A. = 120/70 mmHg.
Aparat digestiv
– abdomen normal reprezentat;
– ficat splină în limite normale;
– tranzit intestinal afectat.
Aparat uro – genital
– lojele renale libere;
– poliurie 3000 ml/24 ore.
SNC – bolnav a este orientată temporo -spațial;
RMF – normale;
ROT – normale, egale bilateral.

Investigații paraclinice
Analize Valori reale Unitate de măsură Valori normale
Glucoză ser 195 mg/dl 70-115
Hemoglobina 10.9 g/dl 12.0-15.0
Hematocrit 34.1 % 36.0-46.0
Leucocite 6.3 10/µL 4.0-10.0
TGO 20 U/L 18-40
TGP 25 U/L 18-45
GGT 60 U/L 18-50

46 Colesterol total 180 mg/dl <200
VSH 18 mm 0.0-20.0

EKG – cord în limite normale.
Radiografie pulmonară: Fără leziuni pleuro -pulmonare active. Cord de d imensiuni normale,
hiluri pulmonare cu arii de protecție normală.

Tratament
Medicament Clasa Doza Calea de
administrare
Algocalmin analgezic 1 f/zi i.m.
Insulina Lantus insulina retard 18ui/zi sc
Insulina Rapida insulina 8-6-4 sc
Metoclopramid emetic 1 fiolǎ/2 ori/zi pev
Ser fiziologic soluții hidrice 500 ml pev
NaCl 5.8%,
electroliți 500 ml pev
KCl 7.4%)
Orlistat 60 mg scăderea apetitului 1 tb/3 ori/zi po

Culeregea datelor
Date obiective Date subiective
– paloarea tegumentelor și
– mucoaselor;
– stare generală alterată;
– transpirații abundente;
– apetit crescut – dureri articulare;
– oboseală;
– insomnii;
– vertij;
– poliurie 3000 ml/24 ore.

Analiza și interpretarea datelor
Dx 1. Durere datorita supragreutatii manifestata prin dureriarticulare.
Dx 2. Alim entație in exces calitativ și cantitativ datorita aectiunilor cronice (DZ si Obezitate)
Manifestata prin apetit crescut, valori crescute ale glicemiei.
Dx 3. Eliminari neadecvate datorita alterarii functiei renale manifestata prin polakiurie,
poliurie.
Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita mediului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări de agitație.

47 Dx 5. Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingrijorare , neliniște.
Dx 6. Probabil itatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potențiale complicații.
Dx 7. Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare manifestata prin necunoaștere.

Planul de îngrijire
Dx. 1. Durere datorita supragreutatii manifestata prin dureri articulare.
Scop:
– Asigurarea confortului fizic pe perioada spitalizarii
– Prevenirea complicatiilor pe perioada spitalizarii si dupa externare
Obiective:
– Calmarea durerii evidentiata prin verbalizarea ca durerea este absenta si pacientul se simte
mai bine cu scaderea cererii de analgezice
– Monitorizare zilnica a pacientului pentru a preveni complicatiile
– Normalizarea valorilor ta si puls si monitorizarea lor zilnica
– Pacienta să se po ată de plasa pe ntru a -și sa tisface nevoile fundamentale pe perioada
spitalizării.
Intervenții:
– apreciez localizarea si tipul durerii pe o scala de la 1 -10;
– apreciez prezenta ametelilor, cefaleei, factori care precipita durerea, oboseala;
– observ zon ele si articulatiile afectate, inflamarea si redoarea articulatiei, remisiunile si
exacerbarile durerii, timpul aparitiei (dimineata la trezire), cianoza
– simptome caracteristice conditiilor artozice prezente datorita procesului inflamator,
deterior ării cartilajelor si apropierii suprafetelor articulare si procesului degenerative
– observ factorii care precipita deurerea, miscarea, stresul asupra articlulatiilor care
accentueaza durerea in timpul fazei inflamatorii
– observ manifestari nonverbale ale durerii: grimase, gemete,pozitia antalgica si incercarea de
a proteja articulatia dureroasa.
– monitorizez FV zilnic
– administrez tratamentul prescris: Algocalmin 1f in PEV
– asigur repaos la pat si un mediu linistit lipsit de stress
– combat sedentarismul pacientului;
– introduc exercițiul fizic treptat, în funcție de abilitățile individuale.

48 – educ pacientul si familia sa raporteze cefaleea sau alte dureri care nu sunt calmate de
tratament
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta solicită ajutor în satisfacere nevoilor fundamentale.
Ziua II:
– Pacienta acceptă un program de exerciții.
Ziua III:
– Pacienta ascultă sfaturile echipei medicale.
Ziua IV -V:
– Pacienta se află sub supraveghere și a înțeles ce trebuie făcut pentru a se evita complicațiile.

Dx 2: Alimentație inadecvată datora tă dezechilibrului metabolismului glucidelor manifestata
prin polifagie si polidipsie , valori oscilante ale glicemiilor, transpiratii, tremuraturi.
Scop:
– Sa se obtina echilibrul metabolismului glucidic (normoglicemiei) intr -un timp cat mai scurt.
Obiecti ve:
– Pacienta sa se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative/24 de ore adaptand
dieta zilnica, astfel incat sa obtina echilibrul metabolismului glucidic scontat, administr ându-
și corect și concomitent tratamentul medicamentos prescri s de medic.
– Diminuarea senzației de foame în 12 h și pe toatǎ perioada spitalizǎrii.
– Scadere ponderala, restricția aportului desare și activitate fizică
Interventii:
– apreciez nevoile cantitative si calitative in functie de varsta (copil, adolescent, adult), sex
stare fiziologica (stare, alaptare), activitatea pacientului, forma bolii: proteine 13 -15%, lipide
30-35%, glucide 50% (250-300g) in ratia alimentara/24 de ore la adult, ca si la persoana
nediabetica, pentru activitatea usoara se recomanda 30 -35 cal./kgcorp/24 de ore;
– măsurăm greutatea pacientei;
– recoltam Hemoglobina glicozilata, Glicemie, Colesterol total si fractiunile sale (HDL;
LDL); Trigliceride
– educăm pacienta să îsi monitorizeze zilnic glicemia cu glucometru cu bandelete sau stripuri,
folosind sânge capila r.Citirea se face visual, prin comparație cu o scală de culori, de preferat
dimineata și de fiecare dată când pacientul consideră că este necesar;
– monitorizăm BH;
– administram medicatia prescrisa de medic la orele indicate;

49 – administram medicatia orala hipoglicemiant sulfamide hipoglicemiante sau biguanide cu
15-30 de minute inainte de masa (in caz de toleranta digestiva scazuta vor fi administrate in
timpul meselor) si urmărim efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii,
inapetenta);
– administram Lantus PNS sc seara la aceiasi ora, în doza recomandată, o singură dată pe zi;
– se respectă cu strictete masurile de asepsie;
– alternăm locul de injectie pentru a prevenii lipodistrofiile;
– recoltăm produsele pentru examenul de laborator (sânge, urina)
– indic numarul meselor/24 de ore: 3 mese principale la orele: 700, 1300, 1900 și 2 gustari –
dupa caz la orele 1000 si 1600;
– calculez rația alimentară a pacientei;
– alegerea alimentelorse face in functie de continutul de gluc ide;
– alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri, siropuri, struguri,
prune;
– alimente permise si cantarite : paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele
fainoase, fructe, legume, lapte, branza de vaci, mamaliga;
– alimente p ermise necantarite: carnea și derivatele din carne, peștele, ouăle,
brânzeturile, smântâna, untul, legumele cu 5% glucide (varză, conopidă, pătlăgelele
roșii, fasolea verde); din alimentația zilnică nu trebuie să lipsească oul, carnea, peștele;
– urmǎresc ca pacienta sǎ consume numai alimentele cuprinse în regim.
– la prepararea alimentelor: se va folosi, pentru îndulcirea ceaiurilor, compoturilor, ciclamat
de sodium sau zaharina (care se pun după fierberea produselor), sosurile nu se îngroașă cu
făină, c i cu legume pasate; pastele făinoase se cantăresc inainte de fierbere, pâinea se
cântărește înainte de a fi prăjită (prin deshidratare, se concentrează in glucide), se folosesc
fierberea și coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;
– educ pacienta să respecte un regim hiposodat, hipoprotidic, hipolipidic, hipoglucidic
constând în: supe de zarzavat, legume fierte; ceaiuri diuretice;
– invit periodic pacienta la screening regulat (controale paraclinice și de laborator).
Evaluare:
Ziua I:
– Pacienta înțelege importanța respectării regimului alimentar.Glucoză ser = 195 mg/dl.
Ziua II:
– După administrarea tratamentului senzația de foame a scăzut.
Ziua III:
– Pacienta acceptă sfaturile echipei medicale și o dietă care îi permite să slăbească.

50 Ziua IV:
– Pacienta comunică cu echipa medicală.
ZiuaV:
– Pacienta respectă dieta recomandat ă.
– Pacienta își administreaz ă corect tratamentul medicamentos.

Dx 3. Elimin ări neadecvate datorita alterarii functiei renale manifestata prin polakiurie,
poliurie.
Scop:
– prevenirea ITU pe perioada spitalizarii si dupa externare
– echilibrarea valorii glicemiei, analize la externare
Obiective:
– Monitorizarea a BH
– Pacienta să prezinte un volum urinar normal în decurs de 24 ore.
– Administrarea zilnica a tratamentul ui
Intervenții:
– observ pentru polakidisurie, tenesme, disurie, urina urat mirositoare, hematurie, piurie,
mucus.
– recoltez SU, urocultura, HL
-monitorizez zilnic BH, urmăresc volumul, frecvența micțiunilor și aspectul urinii;
– stabilesc un orar regula t de eliminare;
– servesc pacientul la pat cu bazinet și urinar .
– recomand alimente bogate în reziduri;
– Educ pac si familia:
– sa raportez e persistenata sau recurenta simptomelor
– cum sa recolteze urocultura
– importanta igienei regiunii perineale dupa nict urie, defecatie, si contact sexual
– sa goleasca vezica urinara complet si frectent la 4 h
– sa poarte lenjerie de bumbac pentru a preveni staza urinara si contaminarea organelor
genitale.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta prezintă în continuare polakiurie, poliuri e.
Ziua II:
– Diureza pacientei s -a ameliorat.

51 Ziua III -IV:
– Pacienta a ajuns la o diureză normală 1300 ml/12 ore.
Ziua V:
– Pacienta are o diureză normală.

Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita mediului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări de agitație.
Obiective:
– Asigurarea unui somn suficient odihnitor.
Intervenții:
– promovez obiceiurile de somn ale pacientei;
– învăț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii;
– observ și notez calitatea orarului som nului raportul dintre starea de veghe și somn;
– aerisesc salonul și se asigură o temperatură optimă în ambient.
Evaluare
Ziua I:
– Somnul nocturn a fost odihnitor, bolnava a doarmit 7 h, s -a odihnit normal.
Ziua II -III:
– Se odihnește normal Tș ambient 18 -20șC.
Ziua IV:
– Pacienta participă la discuții cu echipa medicală.
Ziua V:
– Pacienta prezintă un somn normal calitativ și cantitativ.

Dx 5: Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingrijorare.
Scop: Obtina echilibrul psihic, un aspect important pentru buna functinare a metabolismul.
Obiective:
– pacienta este echilibrata psihic și participă activ la propria îngrijire.
– implicarea si sustinerea familiei in ingrijirea pacientei
Intervenții:
– asigur co nditii de ingrijire in spital in saloane mici, linistite care sa permita repausul fizic si
psihic al pacientului;
– liniștesc pacienta cu privire la boală;
– explic pacientei simptomatologia bolii;

52 – asigur pacientei un mediu ambient corespunzator într -o cameră bine aerisită linistită;
– educ pacienta să utilizeze mijloacele de comunicare conform cu posibilităților sale;
– explic necesitatea spitalizării și a diferitelor tehnici ce umează a fi efectuate.
– explic pacientei normele de viata si alimentatie p e care trebuie sa le respecte;
– sfatuiesc pacienta sa participe la exercitii fizice regulate, ce pot imbunatatii metabolismul si
confera o stare de bine;
– ii prezint pacienti cu evolutie favorabila
– accentuez importanta impartasirii sentimentelor cu f amilia si prietenii, dialogul deschis si
onest imbunatateste starea emotionala.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta încearcă să se integreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– Pacienta comunică cu echipa medicală .
Ziua III:
– Pacienta utilizează metodele de comun icare cu ceilalți pacienți.
Ziua IV -V:
– Pacienta s -a întegrat în mediul spitalicesc.

Dx 6. Probabilitatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potențiale complicații.
Scop: Monitorizarea complicatiil or
Obiective: Pacienta să nu mai prezinte durere în 24 de ore.
Intervenții:
– asigur suport psihologic;
– evaluez capacitatea de a înțelege a pacientei;
– administrez la indicația medicului un analgezic;
– însoțesc pacienta la investigații și o pregătesc pentru examenele de laborator indicate de
medic.
Evaluare
Ziua I:
– pacienta a reușit să se integreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– comunic pacientei despre investigațiile care i se vor face.

53 Ziua III:
– administrarea tratamentelor a redus intensitat ea durerilor.
Ziua IV:
– după efectuarea analgezicelor pacienta nu mai prezintă durere.

Dx 7. Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare manifestata prin necunoaștere.
Obiective: Educarea pacientei cu privire la regimul alimentar efectele negative ale curei prin
acumularea de noi cunoștințe.
Intervenții:
– evaluez nevoia de cunoștințe în legătură cu boala;
– indentific obiceiurile și deprinderile de alimentație;
– informez pacienta despr e durata tratamentului și efectele negative;
– asigur pacienta că va respecta regimul alimentar care ocupă un rol important în tratamentul
bolii.
– explic pacientului si familiei s/s ale hiperglicemiei: poliurie, polidepsie, polifagie, oboseala,
vedere inc etosata, scadere in greutate, glicemie crescuta, deshidratare severa datorita diurezei
osmotice, potasiu in sange este ridicat datorita hemoconcentratiei, deoarece HC nu sunt
metabolizate, foame, pierdere in greutate in ciuda ingestiei.
– educ pacienta in legatura cu cauzele posibile ale hiperglicemiei: aport scazut alimentar,
scaderea insulinei, scaderea exercitiului, infectii, absorbtia scazuta a insulinei
– Ingestia crescuta de alimente necesita o crestere a nivelului insulinei administrate sau a
exerci tiului, astfel apar hiperglicemie, infectia creste necesitatae insulinei, insulina
insuficienta duce la hiperglicemie
– discut nevoia de a monitoriza glicemia si glicozuria acasa, explic urmatoarele:
– glicozuria depinde de pragul renal (180 -200 mg/dl)
– absorbtia glucozei in urina indica o glicemie mai mare de 180 mg/dl
– glicozuria nu poate avertiza de reactia hipoglicemica
– glicemia da rezultate imediate care permit ajustarea alimentatiei exercitiului si
insulinei
– asist pacienta sa monitorizeze glicemia pe glicometru.
– asist pacienta sa identifice numele, doza, actiunea si efectele secundare ale insulinei
prescrise.
– sfatuiesc pacienta si familia in legatura cu mediacmentele care interactioneaza cu glicemia si
medicamentele care nu contin zahar, care se va nd fara reteta pentru a evita eventualele

54 medicamente care pot scadea sau creste glicemia. De exemplu: aspirina, blocante beta
adrenergice scad glicemia, AIS, pilule contraceptive, diuretice si remediile contra racirii
creste glicemia.
– Explic necesitatea respectarii dietei si exercitiului prescris.
– Educ pacientul si va demonstra administrarea insulinei:
– masurarea dozei
– amestecarea a doua tipuri de insulina
– dubla verificare a dozei corecte si data de expirare a insulinei
– pregatirea locului injectiei
– tehnica administrarii insulinei pen tru a evalua capacitatea pacientului sa -si
administreze insulina singur
– explic necesitatea rotarii locurilor injectiei s.c.: la brate, coapse, abdomen, deoarece
utilizam aceeasi zona repetat poate cauza atrofie sau hipertro fie.
– cum sa pastreze insulina adecvat acasa si in timpul calatoriei si aruncarea flacoanelor
care au fost expuse la temperaturi excesive mai mult timp, flaconul din care se
administreaza curent poate fi pastrat la temperatura camerei, iar cele nefolosite l a
frigider.
– sfatuiesc pacientul sa aiba un plan individualizat de alimentatie echilibrata, dezvoltat de un
nutritionist pentru a mentine glicemia normal, in care se recomanda 50 -60% HC, cu indice
glicemic cat mai mic, 12-20% proteine si 30% lipide:
– ii dau o lista cu materialele actualizate
– ii sugerez carti de bucate pentru preparate diabetice sau pentru diabetici
– asist la planificarea unei mese la restaurant pentru a calcula marimea portiei
– accentuez importanta pregatirii alimentare dupa recomandari de exercitiu: sa fiarba in
loc sa friga
– accentuez importanta limitarii alimentare bogate in grasimi saturate si sare si incurajez
aportul mare in alimente bogate in fibra
– accentuez importanta consultarii nutritionustului la 6 luni pentrua evalua dieta si
glicemia zilnica
– explic hipoglicemia si s/s care pot aparea.
Hipoglicemia poate rezulta din combinarea a trei lucruri:
– prea multa insulina
– prea putina mancare
– efort prea mare

55 S/S de recunoscut ale hipoglicemiei sunt:
– paloare , diaforeza , slabiciune , foame , parestezii periorale , tahicardie, palpitatii ,
tremuraturi, nervozitate , cefalee, hipotermie , vorbire incoerenta , lipsa coordonarii
motorii , confuzie mentala , letargie severa , inconstienta , coma , convulsii
– Determinarea timpurie a hipoglicemiei determina interventia prompta pentru a preveni o
reactie serioasa, posibil fatala.
– Educ pacienta si familia in legatura cu masurile de prevenire a hipoglicemiei:
– verificarea glicemiei de rutina
– respectarea meselor mici si dese
– verificarea glicemiei inainte de un e fort sau activitati sustinute
– verificarea cu medicul sau asistentul a indicatiei cu scaderea insulinei sau marirea
aportului alimentar inaintea unui exercitiu sau activitati sustinute
– sa cunoasca schimbarile rutinei zilnice care ar putea influenta hipoglic emia
– sa poarte intotdeuna in buzunar o forma de glucoza
– sa planifice atent aportul de alimente cand bea alcool
– sa poarte intotdeauna in portofel o carte de identitate pentru care sa certifice ca este
diabetic sau bratara de identitate
– Educ pacienta sa m onitorizeze glicozuria (urina din 24 de ore) pentru corpii cetonici, pentru
a preveni cetoacidoza.
– Educ pacienta sa creasca aportul de HC cand e bolnava:
a. lapte 12 g HC : 1 ceasca de lapte slab
1 ceasca de iaurt
½ de ceasca de inghetata
b. paine = 15 g HC : 1 felie de paine sau pesmet
c. fructe = 15 g HC : ½ suc de portocale
½ suc de mere
½ ceasca suc de mere neindulcit
½ ceasca apa minerala necarbogazoasa.
DZ cauzeaza pierderea apetitului, lichidului sau alimentelor semilichide, pot fi
substituien ti.
Un diabetic insulino -dependent, tip I trebuie sa incerce sa mentina un aport consistent
de HC care va furziza glucoza disponibila astfel incat organismul sa nu arda grasimi pentru
energie care ar putea porduce cetone.
Nota : 1 portie de legume = 5 g H C
Carnea si grasimile nu contin HC

56 2 lingurite zahar = 8 g HC
1 portie de supa de pasare cu taitei = 15 g HC
– Instruiesc pacientul sa anunte nedicul daca nu poate manca, varsa sau are diaree, deoarece
sunt necesare interventii imediate pentru a preveni deshidratarea si hipoglicemia.
– explic beneficiile exercitiului regulat:
– starea de bine
– beneficii psihologice: relaxare, marirea increderii de sine, imbunatarirea imaginii de
sine
– reducerea grasimilor din organism
– controlul greutatii
– explic efectele asu pra utilizarii glucozei
– exercitiul este contraindicat in complicatii ca nefropatia diabetica si retinopatia
diabetica

Educația pentru sănătate a pacientului cu obezitate
Considerată a fi evident cel mai eficace tratament (Felling, 1999), prevenția presupu ne 2
paliere de acțiune:
Prevenția la populația generală
Presupune demararea unui program național de profilaxie care să vizeze aspecte
multiple ale modului de viață:
Educația nutrițională;
Informarea corectă a consumatorului privind conținutul (cantitativ șicalitativ: număr de
calorii, colesterol, glucide etc) alimentelor puse în vânzare și penalizarea publicității
produselor fals-dietetice;
Dieta hipocalorică face parte din programul terapeutic complex care urmărește
optimizarea stiluluide viață.
Principi i:
– controlarea ingestiei anumitor alimente, cu menținerea echilibrului nutritiv;
– evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;
– interzicerea consumului de alcool;
– fracționarea meselor (5-6/zi);
– reducerea aportului caloric.
Etape: Scăderea ponde rală durează 3 luni și se obține prin dietă hipocalorică, exercițiu
fizic, moderat, medicație, terapie cognitiv comportamentală. Menținerea ponderală durează 3-
6 luni, după care se poate tenta o nouă scădere ponderală. Se evaluează la 3-6 luni.

57 Tipuri de diete:
a) Dieta cu deficit de 500 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 0,5-1 kg pe săptămână,
adică 5-10 kg în 3 luni sau 5-10% din greutatea inițială. Indicații: – pacienți cu
supraponderabilitate și cu alți factori de risc cardiovascular, distribuția abdominală a țesutului
adipos.
b) Dieta cu deficit de 1000 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 1-2 kg /săpt., adică 20% din
greutatea inițială după 3 luni. Indicații: – scădere ponderală la pacienții cu risc crescut și foarte
crescut cardiovascular.
c). Diete indicate în situații speciale
– diete hipocalorice standard de 1200 -1400 kcal: se indică la pacienții cu risc cardiovascular
foarte crescut, cu obezitate gradul III și aport caloric anterior de peste 4000 de kcal/zi.
– reducerea la jumătate a portului caloric anterior la cei cu nivel educațional redus, fără a
elimina insa obiceiurile nesanatoase ceea ce are in continuare efecte negative asupra HTA,
dislipidemiilor, diabetului zaharat.
– diete foarte hipocalorice: sub 800 kcal produc scădere marcată în greutate, cu efecte
secundare importante, motiv pentru care se face sub supraveghere medicală, pentru un timp
foarte scurt.
De reținut:
– o reducere de 5-10% a greutății are efecte importa nte asupra sănătății; – trebuie stabilite
obiective realiste;
– reducerea ingestiei alimentare reduce metabolismul bazal și deci se reduce și ritmul de
scădereîn greutate, fapt de care pacientul va fi înștiințat ;
– în perioada de menținere se suplimentează dieta cu 200-300 kcal cu condiția intensificării
efortului fizic.
Alimente permise în regimul hipocaloric:
– lapte smântânit, iaurt degresat, brânză de vaci dietetică, urdă;
– carne slabă de vacă, vițel, miel, pui;
– pește slab de râu (șalău, știucă, lin);
– ouă fierte tari;
– legume: ciuperci, rosii, ridichi, andive, ardei gras, castraveti, spanac, conopidă , lobodă,
dovlecei, varză albă, fasole verde. Acestea vor fi preparate în salate sau fierte înăbușit sau ca
sotede legume;
– grăsimile vor fi consumat e în cantitate redusă și vor proveni din vegetale;

58 – băuturi: sucuri de legume, fructe, lapte ecremat.
– sareain medie 5 grame/zi.
Alimente interzise:
– cașcavalul, laptele integral, iaurtul gras, brânza de vaci grasă ;
– cărnuri grase, pește gras, conserv e de carne și de pește, afumăturile, mezeluri grase;
– pâinea si făinoasele în cantitate mare;
– ouă prăjite;
– leguminoase uscate: fasole, mazăre, linte bob, cartofi în cantități mari;
– fructe: stafide, curmale, smochine, struguri, prune, alune, nuci, arahide;
– grăsimile: frișcă, smântână, slănină, untură;
– sosuri cu rântaș, maioneze, supe și ciorbe grase;
– dulciuri concentrate, creme, aluaturi cu grăsimi;
– băuturi: alcoolul furnizează 7 kcal/ gram, sucurile, ceaiul rusesc;
– condimentele: oțetul, ierburile aromate;
– sarea în cantități nepermise.
Evaluare
Ziua I: – Pacienta participă la discuții cu echipa medicală.
Ziua II:
– Pacienta a înțeles importanța administrării de medicamentelor.
Ziua III:
– Pacienta este interesată să cunoască mai multe des pre alimentația corectă.
Ziua IV:
– Pacientul se bazează pe cunoștințele acumulate.
Ziua V:
– Pacienta demostrează că și -a însușit cunoștințe suficiente în legătură cu boala sa,cât și cu
planul de recuperare.

Epicriza
Pacienta în vârstă de 1 7 în anteceden te având o diabet tip I s -a internat pe secția de
Endocrinologie cu apetit crescut, dureri articulare, insomnii.
Pacienta se externează în stare ameliorată, în toata această perioadă pacienta a
respectat regimul alimentar și medicamentos prescris de medic .
Se externează cu recomandările: să evite pe cât posibil stresul, efortul, să evite
oboseala, stările conflictuale, să respecte regimul alimentar, să continue tratamentul la
domiciliu, să efectueze control diabetologic periodic .

59 Cazul nr. 3

Nume și pren ume: A.S.
Domiciliu : Brăila
Data mașterii : 23.01.2001
Sex: feminin.
Starea civilă : copil.
Naționalitatea : română.
Data internării : 10.04 .2017
Identitate socială : eleva
Religie : creștin ortodoxa
Situația administrativă : CNAS.
Descrierea pacientului : Î = 1 .69 m; G = 83 kg.
Istoricul socio -cultural : Bolnava A.S. este elevă la Liceul Economic Brăila, are o atitudine
optimistă, datorită susținerii familiei. În timpului liber, citește, privește la televizor, se joacă la
calculator se plimbă cu prietenii, coleg ii, familia, o ajută pe mama la curățenie. Locuiește cu
familia într -un apartament cu 3 camere frumos mobilat.
Diagnosticul medical: Obezitate cu diabet tip II.
Motivele internării : apetit crescut, insomnii, dureri articulare, cefalee, astenie.
Antecedent e hedero -colaterale : fără importanță.
Antecedente personale, fiziologice și patologice : Diabet zaharat tip I .
Condiții de viață : bune.
Comportament : Bolnava A.S s -a adaptat foarte greu la postura actuală de pacient care
necesită tratament.
Istoricul îngr ijirii: Bolnava în vârstă de 16 ani cunoscută cu diagnosticul de diabet tip II și
obezitate se prezintă la spital cu apetit crescut, dureri articulare, insomnii, stare generală
alterată. După examenul clinic, medicul recomandă internarea în spital.
Obicei uri de viață și de muncă. Pacienta este afectată deoarece nu -și poate desfășura
activitatățile zilnice adaptându -se greu la postura de bolnava.
Examen clinic general
Stare generală: Î = 1.69 m; G = 83 kg; T = 36,7°C.
Stare de nutriție: apetit crescut.
Stare de conștiință: păstrată.
Tegumente și mucoase: palide.
Facias: anxios.

60 Fanere: îngrijite.
Țesut conjunctiv adipos – în exces reprezentat.
Sistem muscular – normoton, normokinetic
Aparat respirator
– torace normal conformat cu mișcǎri simetrice bilaterale ;
– sonaritate pulmonarǎ normalǎ;
– murmur vezicular normal transmis la peretele toracic (prezent pe ambele arii pulmonare).
Aparat cardio -vascular
– aria relativǎ a malitǎții cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice bine bǎtute;
– artere per iferice pulsatile;
– A.V. – 90 bǎtǎi /minut;
– T.A. – 130/70 mm Hg.
Aparat digestiv
– abdomen normal reprezentat;
– ficat splină în limite normale;
– tranzit intestinal afectat.
Aparat uro – genital
– lojele renale libere;
– poliurie 3000 ml/24 ore.
SNC – bolnavul orientat temporo – spațial;
RMF – normale;
ROT – normale, egale bilateral.
Investigații paraclinice
Analize Valori reale Unitate de măsură Valori normale
Glucoză ser 185 mg/dl 70-115
Hemoglobina 11.9 g/dl 12.0-15.0
Hematocrit 35.1 % 36.0-46.0
Leucocite 5.3 10/µL 4.0-10.0
TGO 18 U/L 18-40
TGP 22 U/L 18-45
GGT 65 U/L 18-50
Colesterol total 190 mg/dl <200
VSH 18 mm 0.0-20.0

61 EKG – cord în limite normale.
Radiografie pulmonară: Fără leziuni pleuro -pulmonare active. Cord de dimensiuni norm ale,
hiluri pulmonare cu arii de protecție normală.

Tratament
Medicament Clasa Doza Calea de administrare
Algocalmin analgezic 1 f/zi i.m.
Insulina Lantus insulina retard 18ui/zi sc
Insulina Rapida insulina 8-6-4 sc
Metoclopramid antiemetic 1 fiolǎ /2 ori/zi pev
Diazepam sedativ 1 tb p.o
Ser fiziologic soluții hidrice 500 ml pev
NaCl 5.8 %
electroliți 500 ml pev
KCl 7.4 %
Orlistat 60 mg săderea apetitului 1 tb/3 ori/zi po

Culeregea datelor
Date obiective Date subiective
– paloarea tegumentel or și
– mucoaselor;
– stare generală alterată;
– transpirații abundente;
– apetit crescut. – dureri articulare;
– oboseală;
– insomnii;
– vertij;
– polakiurie.

Analiza și interpretarea datelor
Dx 1. Durere datorita supragreutatii manifestata prin dureriarticulare.
Dx 2. Alimentație in exces calitativ și cantitativ datorita aectiunilor cronice (DZ si Obezitate)
Manifestata prin apetit crescut, valori crescute ale glicemiei.
Dx 3. Eliminari neadecvate datorita alterarii functiei renale manifestata prin polakiurie,
poliuri e.
Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita mediului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări de agitație.
Dx 5. Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingrijorare , neliniște.

62 Dx 6. Probabilitatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potențiale complicații.
Dx 7. Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare manifestata p rin necunoaștere.

Planul de îngrijire
Dx. 1. Durere datorita supragreutatii manifestata prin dureri articulare.
Scop:
– Asigurarea confortului fizic pe perioada spitalizarii
– Prevenirea complicatiilor pe perioada spitalizarii si dupa externare
Obiective :
– Calmarea durerii evidentiata prin verbalizarea ca durerea este absenta si pacientul se simte
mai bine cu scaderea cererii de analgezice
– Monitorizare zilnica a pacientului pentru a preveni complicatiile
– Normalizarea valorilor ta si puls si monitorizarea lor zilnica
– pacienta să se po ată de plasa pe ntru a -și sa tisface nevoile fundamentale pe perioada
spitalizării.
Intervenții:
– apreciez localizarea si tipul durerii pe o scala de la 1 -10;
– apreciez prezenta ametelilor, cefaleei, factori care precipita durerea, oboseala;
– observ zonele si articulatiile afectate, inflamarea si redoarea articulatiei, remisiunile si
exacerbarile durerii, timpul aparitiei (dimineata la trezire), cianoza
– simptome caracteristice conditiilor artozice prezente datorita procesului infla mator,
deterior ării cartilajelor si apropierii suprafetelor articulare si procesului degenerative
– observ factorii care precipita deurerea, miscarea, stresul asupra articlulatiilor care
accentueaza durerea in timpul fazei inflamatorii
– observ manifestari no nverbale ale durerii: grimase, gemete,pozitia antalgica si incercarea de
a proteja articulatia dureroasa.
– monitorizez FV zilnic
– administrez tratamentul prescris: Algocalmin 1f in PEV
– asigur repaos la pat si un mediu linistit lipsit de stress
– combat sedenta rismul pacientului;
– introduc exercițiul fizic treptat, în funcție de abilitățile individuale.
– educ pacientul si familia sa raporteze cefaleea sau alte dureri care nu sunt calmate de
tratament

63 Evaluare
Ziua I:
– Pacienta solicită ajutor în satisfacere nevo ilor fundamentale.
Ziua II:
– Pacienta acceptă un program de exerciții.
Ziua III:
– Pacienta ascultă sfaturile echipei medicale.
Ziua IV -V:
– Pacienta se află sub supraveghere și a înțeles ce trebuie făcut pentru a se evita complicațiile.

Dx 2: Alimenta ție inadecvată datorată dezechilibrului metabolismului glucidelor manifestata
prin polifagie si polidipsie , valori oscilante ale glicemiilor, transpiratii, tremuraturi.
Scop:
– Sa se obtina echilibrul metabolismului glucidic (normoglicemiei) intr -un timp c at mai scurt.
Obiective:
– Pacienta sa se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative/24 de ore adaptand
dieta zilnica, astfel incat sa obtina echilibrul metabolismului glucidic scontat, administr ându-
și corect și concomitent tratamentul medicamentos prescris de medic.
– Diminuarea senzației de foame în 12 h și pe toatǎ perioada spitalizǎrii.
– Scadere ponderala, restricția aportului desare și activitate fizică
Interventii:
– apreciez nevoile cantitative si calitative in functie de varsta (copil, adolescent, adult), sex
stare fiziologica (stare, alaptare), activitatea pacientului, forma bolii: proteine 13 -15%, lipide
30-35%, glucide 50% (250-300g) in ratia alimentara/24 de ore la adult, ca si la persoana
nediabetica, pentru activitatea uso ara se recomanda 30 -35 cal./kgcorp/24 de ore;
– măsurăm greutatea pacientei;
– recoltam Hemoglobina glicozilata, Glicemie, Colesterol total si fractiunile sale (HDL;
LDL); Trigliceride
– educăm pacienta să îsi monitorizeze zilnic glicemia cu glucometru cu bandelete sau stripuri,
folosind sânge capilar. Citirea se face visual, prin comparație cu o scală de culori, de preferat
dimineata și de fiecare dată când pacientul consideră că este necesar;
– monitorizăm BH;
– administram medicatia prescrisa de medic l a orele indicate;
– administram medicatia orala hipoglicemiant sulfamide hipoglicemiante sau biguanide cu
15-30 de minute inainte de masa (in caz de toleranta digestiva scazuta vor fi administrate in

64 timpul meselor) si urmărim efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii,
inapetenta);
– administram Lantus PNS sc seara la aceiasi ora, în doza recomandată, o singură dată pe zi;
– se respectă cu strictete masurile de asepsie;
– alternăm locul de injectie pentru a prevenii lipodistr ofiile;
– recoltăm produsele pentru examenul de laborator (sânge, urina)
– indic numarul meselor/24 de ore: 3 mese principale la orele: 700, 1300, 1900 și 2 gustari –
dupa caz la orele 1000 si 1600;
– calculez rația alimentară a pacientei;
– alegerea alim entelorse face in functie de continutul de glucide;
– alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri, siropuri, struguri,
prune;
– alimente permise si cantarite : paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele
fainoase, fructe, legu me, lapte, branza de vaci, mamaliga;
– alimente permise necantarite: carnea și derivatele din carne, peștele, ouăle,
brânzeturile, smântâna, untul, legumele cu 5% glucide (varză, conopidă, pătlăgelele
roșii, fasolea verde); din alimentația zilnică nu trebuie să lipsească oul, carnea, peștele;
– urmǎresc ca pacienta sǎ consume numai alimentele cuprinse în regim.
– la prepararea alimentelor: se va folosi, pentru îndulcirea ceaiurilor, compoturilor, ciclamat
de sodium sau zaharina (care se pun după fierberea p roduselor), sosurile nu se îngroașă cu
făină, ci cu legume pasate; pastele făinoase se cantăresc inainte de fierbere, pâinea se
cântărește înainte de a fi prăjită (prin deshidratare, se concentrează in glucide), se folosesc
fierberea și coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;
– educ pacienta să respecte un regim hiposodat, hipoprotidic, hipolipidic, hipoglucidic
constând în: supe de zarzavat, legume fierte; ceaiuri diuretice;
– invit periodic pacienta la screening regulat (controale paraclinice și d e laborator).
Evaluare:
Ziua I:
– Pacienta înțelege importanța respectării regimului alimentar. Glucoză ser = 195 mg/dl.
Ziua II:
– După administrarea tratamentului senzația de foame a scăzut.
Ziua III:
– Pacienta acceptă sfaturile echipei medicale și o d ietă care îi permite să slăbească.
Ziua IV:
– Pacienta comunică cu echipa medicală.

65 ZiuaV:
– Pacienta respectă dieta recomandat ă.
– Pacienta își administreaz ă corect tratamentul medicamentos.

Dx 3. Elimin ări neadecvate datorita alterarii functiei renale manifestata prin polakiurie,
poliurie.
Scop:
– prevenirea ITU pe perioada spitalizarii si dupa externare
– echilibrarea valorii glicemiei, analize la externare
Obiective:
– Monitorizarea a BH
– Pacienta să prezinte un volum urinar normal în decurs d e 24 ore.
– Administrarea zilnica a tratamentului
Intervenții:
– observ pentru polakidisurie, tenesme, disurie, urina urat mirositoare, hematurie, piurie,
mucus.
– recoltez SU, urocultura, HL
-monitorizez zilnic BH, urmăresc volumul, frecvența micțiunilor și aspectul urinii;
– stabilesc un orar regulat de eliminare;
– servesc pacientul la pat cu bazinet și urinar .
– recomand alimente bogate în reziduri;
– Educ pac si familia:
– sa raportez e persistenata sau recurenta simptomelor
– cum sa recolteze urocultura
– importanta igienei regiunii perineale dupa nicturie, defecatie, si contact sexual
– sa goleasca vezica urinara complet si frectent la 4 h
– sa poarte lenjerie de bumbac pentru a preveni staza urinara si contaminarea organelor
genitale.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta prezintă în continuare polakiurie, poliurie.
Ziua II:
– Diureza pacientei s -a ameliorat .
Ziua III -IV:
– Pacienta a ajuns la o diureză normală 1300 ml/12 ore.

66 Ziua V:
– Pacienta are o diureză normală.

Dx 4. Incapacitatea de a se odihni datorita med iului spitalicesc, durerilor manifestata prin
insomnie, stări de agitație.
Obiective:
– Asigurarea unui somn suficient odihnitor.
Intervenții:
– promovez obiceiurile de somn ale pacientei;
– învăț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respir atorii;
– observ și notez calitatea orarului somnului raportul dintre starea de veghe și somn;
– aerisesc salonul și se asigură o temperatură optimă în ambient.
Evaluare
Ziua I:
– Somnul nocturn a fost odihnitor, bolnava a doarmit 7 h, s -a odihnit normal.
Ziua II -III:
– Se odihnește normal Tș ambient – 18-20șC.
Ziua IV:
– Pacienta participă la discuții cu echipa medicală.
Ziua V:
– Pacienta prezintă un somn normal calitativ și cantitativ.

Dx 5: Anxietate cauzată de necunoasterea prognosticuluilui bolii și manifestată prin insomnie
si ingrijorare.
Scop: Obtina echilibrul psihic, un aspect important pentru buna functinare a metabolismul.
Obiective:
– pacienta este echilibrata psihic și participă activ la propria îngrijire.
– implicarea si sustinerea familiei in ingrijirea pacientei
Intervenții:
– asigur conditii de ingrijire in spital in saloane mici, linistite care sa permita repausul fizic si
psihic al pacientului;
– liniștesc pacienta cu privire la boală;
– explic pacientei simptomatologia bolii;
– asigur pacientei un mediu ambient corespunzator într -o cameră bine aerisită linistită;
– educ pacienta să utilizeze mijloacele de comunicare conform cu posibilităților sale;

67 – explic necesitatea spitalizării și a diferitelor tehnici ce umează a fi efectuate.
– explic pacientei normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;
– sfatuiesc pacienta sa participe la exercitii fizice regulate, ce pot imbunatatii metabolismul si
confera o stare de bine;
– ii prezint pacienti cu evolutie favorabila
– accentuez importanta impartasirii sentimentelor cu familia si prietenii, dialogul deschis si
onest imbunatateste starea emotionala.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta încearcă să se integreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– Pacienta comunică cu echipa medicală .
Ziua III:
– Pacienta utilizează metodele de comunicare cu ceilalți pacienți.
Ziua IV -V:
– Pacienta s -a întegrat în mediul spitalicesc.

Dx 6. Probabilitatea de atingere a integrității fizice și psihice datorita mediul spitalicesc
manifestata prin potenț iale complicații.
Scop: Monitorizarea complicatiilor
Obiective: Pacienta să nu mai prezinte durere în 24 de ore.
Intervenții:
– asigur suport psihologic;
– evaluez capacitatea de a înțelege a pacientei;
– administrez la indicația medicului un analgezic;
– însoțesc pacienta la investigații și o pregătesc pentru examenele de laborator indicate de
medic.
Evaluare
Ziua I: – pacienta a reușit să se integreze în mediul spitalicesc.
Ziua II:
– comunic pacientei despre investigațiile care i se vor face.
Ziua III:
– administrarea tratamentelor a redus intensitatea durerilor.
Ziua IV:
– după efectuarea analgezicelor pacienta nu mai prezintă durere.

68 Dx 7. Cunoștințe insuficiente despre boală, prevenirea ei și importanța tratamentului datorita
lipsei de informare m anifestata prin necunoaștere.
Obiective: Educarea pacientei cu privire la regimul alimentar efectele negative ale curei prin
acumularea de noi cunoștințe.
Intervenții:
– evaluez nevoia de cunoștințe în legătură cu boala;
– indentific obiceiurile și deprin derile de alimentație;
– informez pacienta despre durata tratamentului și efectele negative;
– asigur pacienta că va respecta regimul alimentar care ocupă un rol important în tratamentul
bolii.
– explic pacientului si familiei s/s ale hiperglicemiei: poli urie, polidepsie, polifagie, oboseala,
vedere incetosata, scadere in greutate, glicemie crescuta, deshidratare severa datorita diurezei
osmotice, potasiu in sange este ridicat datorita hemoconcentratiei, deoarece HC nu sunt
metabolizate, foame, pierdere in greutate in ciuda ingestiei.
– educ pacienta in legatura cu cauzele posibile ale hiperglicemiei: aport scazut alimentar,
scaderea insulinei, scaderea exercitiului, infectii, absorbtia scazuta a insulinei
– Ingestia crescuta de alimente necesita o crester e a nivelului insulinei administrate sau a
exercitiului, astfel apar hiperglicemie, infectia creste necesitatae insulinei, insulina
insuficienta duce la hiperglicemie
– discut nevoia de a monitoriza glicemia si glicozuria acasa, explic urmatoarele:
– glicoz uria depinde de pragul renal (180 -200 mg/dl)
– absorbtia glucozei in urina indica o glicemie mai mare de 180 mg/dl
– glicozuria nu poate avertiza de reactia hipoglicemica
– glicemia da rezultate imediate care permit ajustarea alimentatiei exercitiului si
insuli nei
– asist pacienta sa monitorizeze glicemia pe glicometru.
– asist pacienta sa identifice numele, doza, actiunea si efectele secundare ale insulinei
prescrise.
– sfatuiesc pacienta si familia in legatura cu mediacmentele care interactioneaza cu glicemia si
medicamentele care nu contin zahar, care se vand fara reteta pentru a evita eventualele
medicamente care pot scadea sau creste glicemia. De exemplu: aspirina, blocante beta
adrenergice scad glicemia, AIS, pilule contraceptive, diuretice si remediile con tra racirii
creste glicemia.
– Explic necesitatea respectarii dietei si exercitiului prescris.
– Educ pacientul si va demonstra administrarea insulinei :

69 – masurarea dozei
– amestecarea a doua tipuri de insulina
– dubla verificare a dozei corecte si data de exp irare a insulinei
– pregatirea locului injectiei
– tehnica administrarii insulinei pen tru a evalua capacitatea pacientului sa -si
administreze insulina singur
– explic necesitatea rotarii locurilor injectiei s.c.: la brate, coapse, abdomen, deoarece
utilizam ace easi zona repetat poate cauza atrofie sau hipertrofie.
– cum sa pastreze insulina adecvat acasa si in timpul calatoriei si aruncarea flacoanelor
care au fost expuse la temperaturi excesive mai mult timp, flaconul din care se
administreaza curent poate fi pas trat la temperatura camerei, iar cele nefolosite la
frigider.
– sfatuiesc pacientul sa aiba un plan individualizat de alimentatie echilibrata, dezvoltat de un
nutritionist pentru a mentine glicemia normal, in care se recomanda 50 -60% HC, cu indice
glicemic cat mai mic, 12-20% proteine si 30% lipide:
– ii dau o lista cu materialele actualizate
– ii sugerez carti de bucate pentru preparate diabetice sau pentru diabetici
– asist la planificarea unei mese la restaurant pentru a calcula marimea portiei
– accentuez im portanta pregatirii alimentare dupa recomandari de exercitiu: sa fiarba in
loc sa friga
– accentuez importanta limitarii alimentare bogate in grasimi saturate si sare si incurajez
aportul mare in alimente bogate in fibra
– accentuez importanta consultarii nutr itionustului la 6 luni pentrua evalua dieta si
glicemia zilnica
– explic hipoglicemia si s/s care pot aparea.
Hipoglicemia poate rezulta din combinarea a trei lucruri:
– prea multa insulina
– prea putina mancare
– efort prea mare
S/S de recunoscut ale hipoglice miei sunt:
– paloare , diaforeza , slabiciune , foame , parestezii periorale , tahicardie, palpitatii ,
tremuraturi, nervozitate , cefalee, hipotermie , vorbire incoerenta , lipsa coordonarii
motorii , confuzie mentala , letargie severa , inconstienta , coma , convulsii
– Determinarea timpurie a hipoglicemiei determina interventia prompta pentru a preveni o
reactie serioasa, posibil fatala.

70 – Educ pacienta si familia in legatura cu masurile de prevenire a hipoglicemiei:
– verificarea glicemiei de rutina
– respectarea meselor m ici si dese
– verificarea glicemiei inainte de un efort sau activitati sustinute
– verificarea cu medicul sau asistentul a indicatiei cu scaderea insulinei sau marirea
aportului alimentar inaintea unui exercitiu sau activitati sustinute
– sa cunoasca schimbarile rutinei zilnice care ar putea influenta hipoglicemia
– sa poarte intotdeuna in buzunar o forma de glucoza
– sa planifice atent aportul de alimente cand bea alcool
– sa poarte intotdeauna in portofel o carte de identitate pentru care sa certifice ca este
diabeti c sau bratara de identitate
– Educ pacienta sa monitorizeze glicozuria (urina din 24 de ore) pentru corpii cetonici, pentru
a preveni cetoacidoza.
– Educ pacienta sa creasca aportul de HC cand e bolnava:
a. lapte 12 g HC : 1 ceasca de lapte slab
1 ceasc a de iaurt
½ de ceasca de inghetata
b. paine = 15 g HC : 1 felie de paine sau pesmet
c. fructe = 15 g HC : ½ suc de portocale
½ suc de mere
½ ceasca suc de mere neindulcit
½ ceasca apa minerala necarbogazoasa.
DZ cauzeaza pierderea apetitului, lichidulu i sau alimentelor semilichide, pot fi
substituienti.
Un diabetic insulino -dependent, tip I trebuie sa incerce sa mentina un aport consistent
de HC care va furziza glucoza disponibila astfel incat organismul sa nu arda grasimi pentru
energie care ar putea porduce cetone.
Nota : 1 portie de legume = 5 g HC
Carnea si grasimile nu contin HC
2 lingurite zahar = 8 g HC
1 portie de supa de pasare cu taitei = 15 g HC
– Instruiesc pacientul sa anunte nedicul daca nu poate manca, varsa sau are diaree, deoarece
sunt necesare interventii imediate pentru a preveni deshidratarea si hipoglicemia.
– explic beneficiile exercitiului regulat:
– starea de bine

71 – beneficii psihologice: relaxare, marirea increderii de sine, imbunatarirea imaginii de
sine
– reducerea grasimilor din organism
– controlul greutatii
– explic efectele asupra utilizarii glucozei
– exercitiul este contraindicat in complicatii ca nefropatia diabetica si retinopatia
diabetica
Educația pentru sănătate a pacientului cu obezitate
Considerată a fi evident cel mai eficace tratament (Felling, 1999), prevenția presupune 2
paliere de acțiune:
Prevenția la populația generală
Presupune demararea unui program național de profilaxie care să vizeze aspecte
multiple ale modului de viață:
Educația nutrițională;
Informarea corectă a consumatorului privind conținutul (cantitativ șicalitativ: număr de
calorii, colesterol, glucide etc) alimentelor puse în vânzare și penalizarea publicității
produselor fals-dietetice;
Dieta hipocalorică face parte din programul terapeutic complex care urmărește
optimizarea stiluluide viață.
Principii:
– controlarea ingestiei anumitor alimente, cu menținerea echilibrului nutritiv;
– evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;
– interzicerea consumului de alcool;
– fracționarea meselor (5-6/zi);
– reducerea aportului caloric.
Etape: Scăderea ponderală durează 3 luni și se obține prin dietă hipocalorică, exercițiu
fizic, moderat, medicație, terapie cognitiv comportamentală. Menținerea ponderală durează 3-
6 luni, după care se poate tenta o nouă scădere ponderală. Se evaluează la 3-6 luni.
Tipuri de diete:
a) Dieta cu deficit de 500 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 0,5-1 kg pe săptămână,
adică 5-10 kg în 3 luni sau 5-10% din greutatea inițială. Indicații: – pacienți cu
supraponderabilitate și cu alți factori de risc cardiovascular, distribuțiaabdominală a țesutului
adipos.

72 b) Dieta cu deficit de 1000 kcal
– față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală de 1-2kg /săpt. , adică 20% din
greutatea inițială după 3 luni. Indicații: – scădere ponderală la pacienții cu risc crescut și foarte
crescut cardiovascular.
c). Diete indicate în situații speciale
– diete hipocalorice standard de 1200 -1400 kcal: se indică la pacienții cu risc
cardiovascular foarte crescut, cu obezitate gradul III și aport caloric anterior de peste 4000 de
kcal/zi.
– reducerea la jumătate a portului caloric anterior la cei cu nivel educațional redus, fără a
elimina insa obiceiurile nesanatoase ceea ce are in continuare efecte negative asupra HTA,
dislipidemiilor, diabetului zaharat.
– diete foarte hipocalorice: sub 800 kcal produc scădere marcată în greutate, cu efecte
secundareimportante, motiv pentru care se face sub supraveghere medicală, pentru un timp
foarte scurt.
De reținut:
– o reducere de 5-10% a greutății are efecte importante asupra sănătății; – trebuie stabilite
obiective realiste;
– reducerea ingestiei alimentare reduce metabolismul bazal și deci se reduce și ritmul de
scădereîn greutate, fapt de care pacientul va fi înștiinț at;
– în perioada de menținere se suplimentează dieta cu 200-300 kcal cu condiția intensificării
efortului fizic.
Alimente permise în regimul hipocaloric:
– lapte smântânit, iaurt degresat, brânză de vaci dietetică, urdă;
– carne slabă de vacă, vițel, miel, pui;
– pește slab de râu (șalău, știucă, lin);
– ouă fierte tari;
– legume: ciuperci, rosii, ridichi, andive, ardei gras, castraveti, spanac, conopidă , lobodă,
dovlecei, varză albă, fasole verde. Acestea vor fi preparate în salate sau fierte înăbușit sau ca
sotede legume;
– grăsimile vor fi consumate în cantitate redusă și vor proveni din vegetale;
– băuturi: sucuri de legume, fructe, lapte ecremat.
– sareain medie 5 grame/zi.
Alimente interzise:
– cașcavalul, laptele integral, iaurtul gras, brânza de vaci grasă ;
– cărnuri grase, pește gras, conserve de carne și de pește, afumăturile, mezeluri grase;

73 – pâinea si făinoasele în cantitate mare;
– ouă prăjite;
– leguminoase uscate: fasole, mazăre, linte bob, cartofi în cantități mari;
– fructe: stafide, curmale, smochine, struguri, prune, alune, nuci, arahide;
– grăsimile: frișcă, smântână, slănină, untură;
– sosuri cu rântaș, maioneze, supe și ciorbe grase;
– dulciuri concentrate, creme, aluaturi cu grăsimi;
– băuturi: alcoolul furnizează 7 kcal/ gram, sucurile, ceaiul rusesc;
– condimentele: oțetul, ierburile aromate;
– sarea în cantități nepermise.
Evaluare
Ziua I:
– Pacienta participă la discuții cu echipa medicală.
Ziua II:
– Pacienta a înțeles importanța administrării de medicamentelor.
Ziua III:
– Pacienta este interesată să cunoască mai multe despre alimentația corectă.
Ziua IV:
– Pacientul se bazează pe cunoștințele acumulate.
Ziua V:
– Pacienta demostrează că și -a însușit cunoștințe suficiente în legătură cu boala sa,cât și cu
planul de recuperare .

Epicriza
Pacienta în vârstă de 1 6 în antecedente având o diabet tip I s -a internat pe secția de
Endocrinologie cu apetit crescut, dureri articulare, insomnii.
Pacienta se externează în stare ameliorată, în toata această perioadă pacienta a
respectat r egimul alimentar și medicamentos prescris de medic.
Se externează cu recomandările: să evite pe cât posibil stresul, efortul, să evite
oboseala, stările conflictuale, să respecte regimul alimentar, să continue tratamentul la
domiciliu, să efectueze control diabetologic periodic .

74 ANEXE

Măsurarea respirației
Definiție: respirația este funcția prin care se realizează schimburile de gaze la nivelul
organismului, se asigura aportul de O 2 necesar proceselor vitale cu eliminarea consecutive a
CO 2 în atmo sferă.
Scop:
– stabilirea diagnosticului;
– evaluarea funcției respiratorii;
– aprecierea evoluției bolii;
– stabilirea prognosticului bolii;
– observarea stării bolnavului;
– observarea efectelor medicamentelor;
– indiciu în apariția unor complicații.
Materiale n ecesare:
– cronometru (ceas cu secundar);
– pix verde;
– foaie de temperatur ă.
Pregătirea bolnavului:
– nu se anunța pacientul și nu se explica tehnica;
– bolnavul își poate modifica voluntar caracterele respirației (frecvența, ritmul respirator)
rezultând valori er onate în urma măsurării;
– se așează pacientul în decubit dorsal.
Tehnica:
– se măsoară concomitant cu pulsul, când se fixează artera radial și se aplică mana asistentei
pe toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului;
– se poate măsura și prin aplicarea palm ei pe toracele bolnavului;
– se număra inspirațiile (mișcările de ridicare a peretelui toracic) timp de 1 minut;
– aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simpla observare.
Notarea:
– cifric: în caietul independent de observații cli nice;
– grafic: în foaia de temperatură – pentru fiecare linie orizontală = o valoarea de respirație –
prin unirea valorilor succesiva rezulta curba respirației. La dispnee se notează orarul,
intensitatea, tipul, evoluția în timp.

75 Interpretare:
– respirație n ormală : suplă, amplă, regulate, profundă, nazală, lentă, simetrică;
– respirație patologică : superficială, încărcată, zgomotoasă, ritm neregulat, dispnee;
– frecventa normală: variază în dependent de vârstă, sex, poziție, temperatura mediului
ambiant, starea d e veghe sau de somn.
– Frecventa patologică:
– Tahipnee: frecventa crescută;
– Bradipnee: frecventa scăzută;
– Apnee: absenta respirației;
– Dispnee: respirație greoaie, dificilă
– Dispnee Cheyne -Stockes: respirație cu amplitudini crescânde la maxim și apoi scăzute p ână
la apnee ce durează 10 -20 secunde;
– Dispnee Kussmaul: respirație în 4 timpi, inspir profund, pauză, expir scurt, zgomotos, pauză;
– Dispnee Biot: respirație agonică, dispneea muribundului.
Valori normale ale frecvenței respiratorii:
– Nou născut: 40 (50) r /min.
– Copil mic: 20 r/min.
– Bărbat: 18 r/min.
– Femeie: 16 r/min.
Observatii:
– Se preferă măsurarea respirației în somn;
– Fiziologic curba respirației este paralelă cu cea a pulsului și curba temperaturii;
– Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7.2;
– Este î ntâlnită în come;
– În dispnee se notează: orarul, intensitatea, tipul, evoluția în timp.

Măsurarea temperaturii
Definiție: reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Scop :
– Depistarea variațiilor patologice de temperatură;
– Observarea evoluției bolii;
– Observarea efectelor tratamentelor;
– Depistarea apariției complicațiilor.

76 Locul măsurării:
– Cavități închise: rect, vagin;
– Cavități semiînchise: axial, plica inghinală, cavit ate bucală;
– Conduct auditiv extern;
– Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Materiale necesare:
– Termometru maximal, tampon cu alcool, tăvița renală;
– Prosop, lubrifian, apa, pix albastru;
– Foaie de temperatură.
Pregătirea bolnavului:
Psihică – se anunța bolnavul și se explica tehnica.
Fizică:
– Pentru măsurarea în axial se tamponează cu prosop individual și se așează bolnavul comod;
– Rectal: pentru adult poziția decubit lateral stâng, pentru copil decubit dorsal cu picioarele
flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genunchii mamei;
Tehnica:
Măsurarea temperaturii în axila:
– se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului;
– se apropie brațul de torace și se aplică mana oblic pe torace;
– se așteaptă 10 min, se retrage termomet rul;
– se șterge termometrul cu tampon cu alcool și se citește valoarea.
Măsurarea temperaturii în rect:
– se lubrifiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină;
– se introduce bulbul termometrului în rect cu mișcări de rotație și înaintare;
– se lasa 5 min, s e extrage, se șterge cu tampon cu alcool, se citește valoarea.
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală:
– se umezește termometrul folosit numai în acest scop;
– se introduce în cavitatea bucală, sub limbă;
– bolnavul închide gura și menține termometrul 5 m in, fără a -l strânge între dinți;
– se scoate termometrul, se șterge și se citește valoarea.
Notare:
– cifric: în caietul independent de observații clinice;
– grafic: în foaia de temperatură cu pix albastru (valorile pare pe linie, valorile impare intre
linii);
– prin unirea punctelor – curba termică.

77 Interpretare:
Normal: bolnav afebril – temperatura fiziologică 36 -37°C;
Patologic:
– valori scăzute – hipotermie (sub 36 °C);
– valori crescute – hipertermie (peste 37 °C);
– subfebrilitate (37 -38°C);
– febra moderată (38 -39°C);
– febra ridicată (39 -40°C);
– hiperpirexie (peste 40 °C).
Observații:
– măsurarea se face dimineață la trezire, înaintea toaletei sau altor activități între orele 7 -8, și
seara între orele 16 -17, în unele cazuri, la recomandarea medicul ui, măsurarea temperaturii se
poate face periodic (30 min, 1 oră, 3 ore, 6 ore) sau după administrarea unor tratamente.
– Nu se face termimetrizare rectal la pacienții agitate, cu inflamații anale, rectal sau cu operați
rectale.
– După măsurare, termometrul es te spălat și introdus în soluție dezinfectantă (schimbată
zilnic) .

Măsurarea pulsului
Definiție: reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan osos și
este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul i -a naștere din conflictul dintre sângele existent în
sistemul arterial și cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin
destinderea ritmică a arterei.
Scop: observarea stării pacientului.
Locul de elecție: pe orice arteră ce poate fi comprimata pe plan osos: radiala, femurala,
humerala, carotida, temporală, pedioasa.
Materiale necesare:
– Ceas cu secundar;
– Pix roșu;
– Foaia de temperatură.
Pregătirea bolnavului:
Psihică: se anunța bolnavul și se explica tehnica.
Fizică: se așează în poziție co modă (de preferat decubit dorsal) pentru a putea fi măsurat
pulsul.

78 Tehnica:
– Se fixează artera cu vârful degetelor de la capăt;
– Se număra pulsațiile timp de 1 min.
Notare:
Grafic: un pătrățel = 4 pulsații, se unesc punctele pentru grafic.
Cifric: exemplu: Pd – 75 pulsații/min și Ps – 80 pulsații/min.
Frecvența pulsului:
– Nou născut: 130 -140 p/min;
– Copil mic: 100 -120 p/min;
– 10 ani: 90 -100 p/min;
– Adult: 60 -80 p/min;
– Vârstnic: 80 -90 p/min.
Factorii care influențează pulsul:
Factori biologici:
– Vârsta: frecventa crește la copilul mic și la vârstnic;
– Înălțimea corporală: persoanele mai scunde au frecventa pulsului mai mare decât a celor
înalte;
– Somnul: frecventa pulsului în timpul somnului este mai redusă;
– Alimentația: în timpul digestiei frecventa pulsu lui crește;
– efortul fizic: determina creșterea frecvente pulsului care scade după încetarea efortului.
Factori psihologici:
– emoțiile;
– plânsul: produce creșterea frecvenței pulsului;
– mânia.
Factorii sociali:
– mediul ambiant: prin concentrația în oxigen a aer ului inspirat, influențează frecvența.
Deviații de la normal:
– tahicardie: creșterea freventei pulsului peste normal;
– bradicardie: scăderea frecventei pulsului sub valoarea normală.

Toaleta bolnavului
Definiție: Menținerea pielii într -o stare de curățenie perfectă.
Scop: Menținerea tegumentelor curate pentru a preveni complicațiile cutanate. Îndepărtarea
stratului cornos de pe suprafața pielii. Îndepărtează microbii și substanțele străine.
Loc: baia generală

79 Materiale necesare:
– Paravan (în lipsa se poate improviza cu ajutorul a 2 stative de perfuzie și un cearșaf);
– Mușama, aleza;
– Lighene;
– Apa caldă, apa rece;
– Găleata, doua bazinete;
– Tăvița renală;
– Mănuși de cauciuc;
– Mănuși baie (3) pentru fata, trunchi și membre, organe genitale;
– Săpun neutru;
– Șampon;
– Alco ol camforat;
– Tâlc, pudriera;
– Trusa unghii;
– Perie și pastă de dinți;
– Perie, pieptene și uscător de păr.
Pregătirea bolnavului:
– se anunța și se explica tehnica;
– se cere bolnavului să se urineze;
– se dezbraca bolnavul;
– se protejează părul cu casca de baie;
– se introduce bolnavul cu atenție în cadă și i se supraveghează reacțiile.
Execuția tehnicii:
– bolnavul se spala singur sau este spălat de către asistentă (mănușa);
– după baie se face clătirea cu ajutorul dușului;
– se ajuta bolnavul să iasă din cadă și se î nvelește în cearșaf;
– se poate face o frecție cu alcool pentru închiderea porilor și stimularea circulației;
– se îmbraca bolnavul cu lenjerie curată, halat și papuci;
– se piaptănă;
– se face toaleta cavității bucale;
– se taie unghiile;
– se transporta bolnavul în salon.

80 Schimbarea lenjeriei de pat
Definiție: reprezintă asigurarea condițiilor igienice
Scop:
– asigurarea confortului;
– asigurarea condițiilor igienice;
– asigurarea odihnei;
– favorizarea îngrijirii bolnavului.
Materiale necesare:
– accesoriile patul ui;
– mănuși de protecție;
– masca de protecție;
– cos pentru lenjeria murdară;
– scaun.
Execuție:
– Schimbarea se face de către 1 -2 persoane;
– Se pregătesc materialele (accesoriile) în ordinea inversa folosirii și se așează pe un scaun
lângă pat;
– Se aduce lângă pat sacul pentru lenjeria murdară.
– Se îndepărtează noptieră;
– Se deschide fereastra;
– Se îndepărtează lenjeria murdară.
Așezarea cearșafului de pat:
– Se întinde cearșaful simplu pe saltea – de mijlocul patului;
– Cu o mână se desface o parte a cearșafului s pre cap, iar cu cealaltă se întinde cearșaful spre
partea opusă.
– Se introduce cearșaful la capătul patului sub saltea și se execută colțurile (în formă de plic).
– Pentru a asigura menținerea cearșafului pe somniera se introduce cearșaful sub saltea și se
întinde bine.
– La mijlocul patului se așează mușamaua care acoperă aleza ;
Așezarea cearșafului de învelitoare – așezarea învelitorii:
– Se așează deasupra cearșafului simplu pentru învelitoare, care la partea dinspre cap se
răsfrânge peste învelitoare (păt ură);
– La partea dinspre picioare se introduce sub saltea învelitoarea împreună cu cearșaful, după
ce s-a efectuat o cută pentru a da lărgimea necesară muscarilor picioarelor bolnavului;
– Se fac colțurile la învelitoarea cu cearsf și se introduc marginile la terale sub saltea;

81 – Dacă se folosește cearșaf plic – se îndoaie învelitoarea în lungime și se introduce prin
deschizătura plicului;
– Se fixează colțurile învelitorii de cele ale cearșafului și se întinde;
– Se face cuta pentru picioare și colțurile sub saltea că mai sus;
– Se îndepărtează fetele de perne murdare, se învelesc pernele cu fete curate și se așează pe
pat;
– Se reașează noptiera lângă pat;
– Se îndepărtează sacul cu lenjerie murdară
– Se spală mâinile;
– Se închide fereastra.

Dezbrăcarea bolnavului
Lenjer ia de corp
– Cămașa de noapte;
– Pijama;
– Șosete.
Scop
– Menținerea stării de confort;
– Păstrarea igienii bolnavului.
Materiale necesare
– Cămașa de noapte – adaptată bolnavului;
– Cearșaf;
– Alcool;
– Sac de lenjerie.
Tehnica
– se anunța bolnavul comunicându -i neces itatea efecturarii tehnicii.
– bolnavul imobilizat, adinamic sau paralizat este adus în poziția decubit lateral sprijinit;
– se trage cămașa în sus până la torace;
– se aduce bolnavul în decubit lateral opus și se repeat operație de ridicare a cămășii;
– se spriji nă bolnavul la nivelul regiunii omoplaților și se introduce mana opsă sub cămașă;
– se readuce bolnavul în poziție decubit dorsal;
– se scoate cămașa de la spate spre cap;
– se dezbraca întâi un braț, apoi celălalt braț;
– se fricționează cu alcool și se pudrează cu talc regiunile predispose escarelor;
– se îmbraca cămașa curate;

82 – se ridică ușor bolnavul sprijinit la nivelul regiunii omoplaților și se trece cămașă peste capul
bolnavului, apoi peste spatele acestuia;
– se readuce bolnavul în poziție de decubit dorsal și se trage cămașa sub șezut;
– se reface patul, iar lenjeria murdară se introduce în sacul de lenjerie murdară.
Observații:
– la pacienții operați sau răniți se recomanda folosirea cămășilor scurte desfăcute la spate;
– la pacienții cu fracture de membri se folos esc cămăși cu mâneci desfăcute;
– cămașa pijamalei se dezbrăca și se îmbraca după tehnica de mai sus.

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate
Pacientul să aibă o stare de bine , de confort fizic
– Ajuta sau menține tegumente le pacientului curate și uscate;
– Schimba lenjeria de pat și de corp;
– Asigura îmbrăcăminte ușoară și comodă.
Pacientul să prezinte echilibru psihic
– Cu tact și cu blândețe, va solicita pacientului să se spele.
Pacientul să beneficieze de confort fizic ș i psihic
– Discuta cu pacientul pentru a identifica cauzele disconfortului;
– Favorizează odihna pacientului, prin suprimarea surselor care -i pot determina discomfortul
și iritabilitatea;
– Creează contactul cu alții pacienți, cu membrii familiei;
– Facilitează c ontactul cu alți pacienți, cu membrii familiei;
– Aplica tehnici de îngrijire curentă, necesare obținerii stării de satisfacție;
– Observa și notează schimbările.
Utilizarea comunicării terapeutice
– Mesajul verbal să fie clar;
– Pacientul să fie ascultat atent, s ă fie lăsat să își exprime sentimentele, să spună ce îl
preocupa;
– Să fie încurajat pentru comunicarea cu alții (familie, ceilalți pacienți);
– În timpul discuției, se va ține cont de starea pacientului.
Menținerea legăturii cu familia
– Încurajarea familiei pe ntru a se implica în suportul emoțional de a vizita pacientul.
Asigurarea microclimatului corespunzător
– să ofere siguranță, contact cu realitatea. Să asigure o cameră liniștită, lipsită de excitanți,
temperatura optimă, posibilități de a asigura semiobs curitatea.

83 Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate
Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative
– Puls, T.A., temperatura, respirație;
– Pierderile de lichide prin diureza, tahipnee, transpirații.
Supravegherea atentă a pacien tului
– Facies;
– Tegumente;
– Tulburări de alimentative (anorexia și bulimia);
– Tulburări electrolitice (ale magneziului, calciului, potasiu);
– Suicidal în cazul bolnavilor depresivi;
– Moartea datorită malnutriției severe.
Asigurarea alimentației
– Diete foarte redu se caloric;
– Starvatia (regimul de foame) – necesită un aport hidric de minim 2000 ml/zi, vitamine,
laxative;
– Regimuri moderat restrictive și individualizate (1200 -2200 cal/zi);
– Rația alimentară se împarte în prânzuri mici (4 -5/zi), consumate fără grabă, pe ntru a evita
picurile hiperglicemice (deci hiperinsulinismul și hipoglicemiile consecutive);
– Baza alimentației o vor constitui zarzavaturile, legumele și fructele (au aport caloric redus și
la volum mare, dau senzație de sațietate), legumele vor fi servite crude, tăiate său râse, coapte
sau sub formă de compoturi (fără zahăr). Se face restrictive la legumele bogate în glucide
(cartofi, morcovi, sfecla, ceapă) și la fructele dulci, fructele oleaginoase sunt interzise.
Administrarea tratamentului medicamentos prescris
(anorexigenele central – amfetaminele; agenții anorexigeni analogi ai amfetaminei –
mazindol, dietilpropiona; depresivele cerebrale serotoninergice – isomerida)
– Orlistat (xenical), sibutramina (reductil);
– Se va explica pacientului necesitatea tra tamentului și cooperării;
– Se va urmări dacă pacientul ia tratamentul oral.

Educația pentru sănătate a pacientului cu obezitate
Considerate a fi evident cel mai eficace tratament (Felling, 1999), prevenția presupune
2 paliere de acțiune:
Prevenția la po pulația generală
Presupune demararea unui program național de profilaxie care să vizeze aspect
multiple ale modului de viață:

84 – Educația nutrițional;
– Informarea corectă a consumatorului privind conținutul (cantitativ și calitativ: număr de
calorii, chole sterol, glucide etc) alimentelor puse în vânzare și penalizarea publicității
produselor fals -dietetice;
– Schimbarea comportamentului alimentar la nivel de familie și colectivități;
– Promovarea activității fizice cotidiene;
– Angajarea mijloacelor mass -media și educaționale în realizarea acestor obiective.
Prevenția la subiecții cu risc
– Rude de grad I ale obezilor;
– Subiecți cu andecedente de creștere ponderală peste 5% din greutatea de fond (inclusive în
copilărie).
Identificarea circumstanțelor favorizante
– Sevraj tabagic;
– Reducerea activității fizice;
– Modificarea modului de viață: căsătorie/divorț, schimbări de profesie său stătut social;
– Depresie psihică însoțită de posibile accese bulimice;
– Sarcina, menopauza precoce;
– consum de medicamente (antidepresive, antiepileptice, corticoterapie, estrogeni,
progestative)
– Hipotiroidie;
– Tumori și traumatisme craniene;
– Regimuri restrictive recente.
Aplicarea unui program preventiv
– Informarea subiectului cu privire la riscurile obezității;
– Educația nutrițională;
– Activitatea fizică zilnică.
Obiective (după Basdevant et al. 1998 modificat):
Scăderea în greutate (măsură esențială)
– Schimbarea comportamentului alimentar;
– Restaurarea echilibrului psiho -somatic compromise + ajustări psiho -sociale;
– Corectarea erorilor t erapeutice anterioare (consecințele psiho -somatice ale regiunilor
hiperrestrictive, întreruperea variațiilor ponderale).
Menținerea greutății corporale scăzute (obezitatea fiind o “boală cronică recidivantă”).
Factorii care influențează realizarea obiectiv elor:
– Severitatea obezității;

85 – Antecedentele heredo -colaterale;
– Distribuția țesutului adipos;
– Vârsta de debut și durata evoluției;
– Circumstanțele declanșatoare;
– Comportamentul alimentar;
– Depresia psihică;
– Eșecul măsurilor anterioare;
– Conștientizarea benefic iilor secundare;
– Tolerant la frustare.
Prevenirea și tratamentul complicațiilor
Obiectivul global – ameliorarea calității vieții

Examenul sumar de urină
Examinare de rutină în laboratorul clinic, al cărei scop este de a evidenția modificările
patologice ș i de a orienta investigațiile următoare spre stabilirea diagnosticului.
Examenul urinei este de real folos în aprecierea atât a funcției renale, cât și a întregului
organism.
Urina se recoltează dimineața înainte de micul dejun, în vase de sticlă curate.
Determinarea debitului urinar: Diureza este variabilă, fiind dependentă, în condiții
fiziologice, de aportul exogen de lichide, gradul și durata activității fizice, temperatura
mediului ambiant, etc.
Pentru a determina debitul urinar, este necesară recoltar ea urinei pe 24 de ore.
Debitul minim de urină ce asigură eliminarea produșilor de excreție este de 500ml/zi.
Valori normale: 1000 – 2000 ml/zi (≈ 20 ml/kg corp/zi)
Creșterea diurezei peste 2000 ml/zi, se numește POLIURIE, iar scăderea ei sub 400
ml/zi se numește OLIGURIE, iar sub 100 ml/zi = ANURIE.
Culoarea urinei: Culoarea normală este galben -pal spre galben -roșiatic. În condiții
fiziologice urina devine mai închisă după efort, precum și în perioadele febrile, prin
concentrare.
Hematuria (prezența hemat iilor în urină) conferă urinei culoare roșie aprinsă în cazul în
care este alcalină și aspect negricios (asemănător cu Pepsi -Cola) când urina este acidă.
Culoarea galben -verde -neagră (asemănător cu berea neagră) este conferită de prezența
pigmenților bilia ri în urină.

86 Transparența : este caracteristică urinei normale. Modificările de transparență exprimă
prezența de puroi, microorganisme, celule descuamate din căile urinare, exces de săruri,
lipide, etc.
Densitatea urinei : se măsoară cu urodensimetrul. Valor ile normale sunt situate între
1.001 și 1.030, ajungând în condiții de restricție de apă la 1.035, iar în condiții de aport masiv
de apă la 1.001. În general, valarea densității urinare variază invers proporțional cu volumul
urinei emise în 24 de ore. Dens itatea urinei este influențată în mod semnificativ de prezența
albuminei sau a glucozei.
pH urinei : se stabilește cu ajutorul hârtiei -indicator de pH. Valorile normale se situează
între 5.1 și 8.0, funcție de regimul alimentar , astfel că într -o alimentație predominant vegetală
urina va avea pH crescut, iar într -un aport crescut de proteine animale, pH -ul va fi scăzut.
Proteinuria fiziologică oscilează între 25 și 140 mg/24ore și dă reacție negativă la estul
obișnuit de determinare a proteinuriei. Proteinuri a se notează, în funcție de cantitatea de
proteine din urină, de la + slab pozitiv, + + + intens pozitiv.
Glicozuria: în mod normal glucoza este absentă în urină; reacția pozitivă apare când
glucoza în urină depășește 1g o∕oo. Se măsoară cantitativ, compa rând intensitatea de culoare a
testerului cu cea a eșantionului de culoare corespunzătoare.
Sedimentul urinar : se obține prin centrifugarea urinei recoltate dimineața pe nemâncate.
În sedimentul urinar se pot evidenția hematii, leucocite (puroi), celule ep iteliale, cilindri,
cristale, microorganisme, levuri,etc.
– hematiile prezente în număr mai mare de 500.000 eritrocite/ml de urină, dau hematurie
macroscopică . (normal: 2000 de hematii/ml x min.);
– prezența unui număr mare de leucocite în sediment exprimă noț iunea de piurie ;
– celulele epiteliale, rotunde sau poligonale, puțin mai mari ca leucocitele, provin din
epiteliul tubar sau din epiteliul căilor urinare
– cilindrii urinari iau naștere printr -un proces de coagulare a proteinelor în tubii
uriniferi, în funcți e de osmolaritatea urinei, a pH -ului, de natura și concentrația
proteinelor în urină. Prezența cilindrilor în urină refelectă, în marea majoritate a
cazurilor, o afectare tubulară.

Injecția intramusculară
Se face cu scop terapeutic și constă în introduc erea substanței într -o masă musculară.
Prin vascularizație bogată mușchiul asigură o reabsorbție bună și rapidă, iar prin inervația
senzitivă mai puțin dezvoltată nu produce o durere prea mare la distensie, cea ce permite pe
lângă injectarea de soluții, in jectarea cu substanțe uleioase, iritante și de suspensie.

87 Zonele de elecție pentru practicarea injectia intramusculare sunt:
– regiunea fesieră
– regiunea deltoidă
– fața intero -internă a coapsei
Seringa va avea capacitatea adaptată la cantitatea de soluție ce trebuie injectată, iar acul va fi
lung de 6 -8 cm și se va introduce profund în masa musculară în funcție de grosimea stratului
celular subcutanat printr -o mișcare bruscă, acul fiind atașat la seringă.
Se aspiră în seringă pentru a verifica dacă s -a pătrun s într -un vas de sânge, după care se
injectează lent substanța.
După terminarea puncției se retrage acul și se masează ușor locul cu tampon de vată cu
alcool.

Efectuarea injecției intravenoase
Injecția intravenoasă este introducerea unei soluții medica mentoase în circulația
venoasă.
Se introduc: – soluții izotope
– hipertone
– nu se introduc soluții uleioase
Locuri de elecție:
– venele de la plica cotului
Materiale necesare:
– 2-3 ace de 25mm, diametrul de 6/10, 7/10 cu bizou scurt
– fiole cu substanță de admi nistrat
– 1-2 seringi Record sterile cu ambou excentric
Tehnica efectuări injecției intravenoase:
– se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii
– spălare pe mâini cu apă și săpun
– se pregătește seringa, se atașează acul
– se verifică fiola
– se încarcă se ringa cu substanța de administrat și se elimină aerul
– se poziționează bolnavul culcat în pat în decubit dorasal cu membrul superior sprijinit în
extensie, abducție și suspinație pe o pernă elastică sau mușama
– se stabilește brațul la care se face puncția, s e examinează calitatea venelor și se stabilește
locul puncției
– se aplică garoul elastic la nivelul treimii inferioare a brațului

88 – cu indexul se palpează locul puncției, se dezinfectează cu alcool și se cere bolnavului să
închidă pumnul
– cu seringa în mână î ntre police și celelalte degete, cu indexul se fixează amboul acului atașat
– cu policele mâinii stângi se fizează vena la 4 -5 cm sub locul puncției și se execută o
compresie și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine
– se introduce acul în mijlocul în mijl ocul venei în direcția axului longitudinal al venei cu
bizoul în sus
– se împinge acul de -a lungul venei la 1 -1,5 cm
– se desface garoul cu mâna stângă
– se injectaeză lent verificând din când în când poziția acului în venă prin aspirare
– când injecția s -a termin at se scoate acul cu seringa dintr -o dată apăsând tamponul cu alcool
la locul injecției pentru hemostază
– nu se îndoaie cotul pentru că se produce hematom

Perfuzia intravenoasă
Reprezintă introducerea, pe o cale parenterală, picătură cu picătură, a soluți ei
medicamentoase, pentru reechilibrarea hidro -electrolitică, hidro -ionică și volemică a
organismului.
Materiale necesare:
– dezinfectante: alcool iodat
– perfuzor ambalat de unică folosință
– seringi și ace de unică folosință (se verifică integritatea ambalaju lui, valabilitatea sterilizării,
lungimea și diametrul acelor)
– soluțiile de perfuzat
Tehnica
Asistenta îmbracă mănuși pentru evitarea contaminării cu sânge, pregătește soluția de
perufuzat, montează aparatul și lasă lichidul să circule prin tuburi pentru î ndepărtarea aerului.
Alege vena, aplică garoul, curăță locul cu alcool, de la centru în afară, introduce acul în venă,
scoate garoul și așează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături/min.
La sfârșitul perfuziei, se execută o presiune asupra venei, cu un tampon, și se retrage
acul în direcția vasului, se așează pacientul comod.

89 Recoltarea sângelui
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se efectuiază prin puncție venoasă,
dimineața. Tehnica puncției venoase fiind similară c u injecția intravenoasă.
Pentru VSH este necesară:
– seringă de 2 ml uscată
– ace de puncție
– soluție citrat de natriu 3,8% stativ
– eprubetă
VSH se recoltează fără stază venoasă. În seringa de 2 ml se aspiră 0,4 ml citrat de natriu
3,8% iar prin puncție venoasă se asiră 1,6 ml sânge.
Amestecul citrat – sânge se scurge în eprubetă lent și se agită.
Hematocritul se determină prin puncție venoasă recoltând 1 -2 ml sânge care se amestecă
cu 2 picături de heparină (anticoagulant) sau EDTA în flacoane de penicilină agit ându -se
ușor.
Ureea se determină prin puncție venoasă recoltând 2 -5 ml sânge fără substanță
coagulantă. Transaminazele se recoltează identic.
Glicemia se recoltează identic. Aceasta se recoltează cu 2 ml sânge cu 4 mg florură de
sodiu.
Thymolul se recoltze ază fără substanțe anticoagulante prin puncție venoasă 5 ml sânge .

90
BIBLIOGRAFIE

1. Aura Ungurescu, Obezitatea , Editura Medicală, București, 2009
2. Corneliu Borundel, Manual de Medicină internă , Editura Medicală, București, 2001
3. Emil Rădulescu, Ceva în plus despre surplus , Editura Viață și sănătate, Bucure ști, 2008
4. Voiculescu I.C & Petriciu I.C, Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București,
2001
5. http://jurnalul.ro/via ta-sanatoasa/medicul -de-familie/sfatul -medicului -obezitatea -cauze -si-
optiuni -de-tratament -de-ce-sa-alegi -caile -medicinei -traditionale -728553.html
6. http://www.mediafax.ro/stiinta -sanatate/studiu -obezitatea
7. http://www.qmagazine.ro/topul -obezitatii -din-europa -pe-ce-loc-se-afla-
romania_335679.html
8. http://www.scientia.ro/biologie/corpul -omenesc/5998 -difera -celulita -de-grasimea –
obisnuita.html
9. http://www.mediafax.ro
10. http://www.csid.ro/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea
11. http://www.mymed. ro/obezitatea -android -sau-ginoid.html
12. http://www.sfatulmedicului.ro/
13. http://www.csid.ro/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea
14. http://www.csid.ro/boli -afectiuni/diabet -boli-de-nutritie -si-metabolism/obezitatea
15. http://www.csid.ro/bo li-afectiuni
16. http://www.sfatulmedicului.ro/Obezitatea
17. http://www.despreboli.ro/boli -metabolice/2012/obezitatea -583/

91

CONCLUZII

Pe termen lung, prognosticul pacienților obezi este unul rezervat, având în vedere
faptul că excesul ponderal are ca pacitatea de a influența negativ diferite funcții ale
organismului ce pot să reducă durata de viață a pacienților. Cu cât greutatea va fi mai mare, cu
atât prognosticul va fi unul mai prost.
Prognosticul este într-o strânsă dependență de vechimea și de gra dul obezității. La
începutul afecțiunii, atât prognosticul funcțional, cât și cel vital pot fi unele destul de
favorabile, însă, cu timpul, pe măsură ce apar complicațiile, prognosticul va ajunge să depindă
de severitatea acestora și mai puțin de afecțiune a în sine.
Ultimele studii și cercetări care au urmărit mortalitatea la vârsta de 50 de ani a
persoanelor care sufereau de obezitate față de alte persoane care erau normoponderale, în
funcție de indicele de masă corporală (IMC), au relevat următoarele date : obezitatea de grad I
(IMC = 30-34,9) va crește riscul de mortalitate la vârsta de 50 de ani cu 16% față de riscul
mortalității persoanelor normoponderale, obezitatea de gradul II (IMC = 35-35,9), cu 30%, iar
obezitatea morbidă (IMC peste 40) va crește ri scul de mortalitate cu peste 50%.

92 CUPRINS

CAPITOLUL 1 . NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ……… 1
1.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
1.2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
1.3. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
1.4. Epidemiolo gie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
CAPITOLUL 2 . NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ………………………….. ……………. 9
2.1. Noțiuni de anatomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 9
2.2. Noțiuni de fiziologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
CAPITOLUL 3 . NOȚIUNI DE ANATOMOPATOLOGIE ȘI FIZIOPATOLOGIE ………….. 14
3.1. Noțiuni de anatomopatologie ………………………….. ………………………….. ………………. 14
3.2. Noțiuni de fiziopatologie ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
CAPITOLU L 4. SIMPTOMATOLOGIE ………………………….. ………………………….. ……………. 16
CAPITOLUL 5 . INVESTIGAȚII DE LABORATOR ………………………….. ……………………….. 18
CAPITOLUL 6 . EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC ………………………….. ………………………….. ….. 19
6.1. Evoluție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
6.2. Prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
CAPITOLUL 7 . TRATAMENT ȘI COMPLICAȚII ………………………….. …………………………. 20
7.1. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
7.2. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 25
CAPITOLUL 8 . PREZENTAREA CAZURILOR ………………………….. ………………………….. … 28
Cazul nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
Cazul nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 44
Cazul nr. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 59
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 74
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 90
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 91