– o temă de cercet are – [600734]

1

Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila"
Disciplina Fiziologie și Neuroștiințe Fundamentale

Eseu științific
cu titlul:

ANTRENAMENT PENTRU FERICIRE
PRIN NEUROREZONANȚĂ SONORĂ
STIMULARE CEREBRALĂ CU VECTORI ACUSTICI SPAȚIALI
– o temă de cercet are –

elaborat de către: ing. Cristian ALEXANDRU

Curs Neuro științe – 2016

Coordonator: Prof.Univ. Leon ZĂGREAN

Număr de cuvinte: 3421

2
Rezumat
Prin acest eseu am analizat două aspecte majore: 1. asimetria care a fost observată în
activitatea lobi lor prefrontali stâng și drept, și corelarea acestei asimetrii cu afecțiuni cum ar fi
anxietatea și depresia și 2. prezentarea unei metode proprii de stimulare cerebrală prin sunet, care
are un potențial foarte mare în ceea ce privește tratarea și ameliora rea unor disfuncții cerebrale.
În prima parte a lucrării am prezentat cadrul științific și nivelul actual al cercetărilor în ceea ce
privește lobul prefrontal și corelația sa cu componentele Stilului Emoțional: Reziliența și Perspectiva.
În partea a doua a m trecut în revistă tipurile clasice de stimulare cerebrală prin sunet și am
descris Tehnologia SAV, o metodă proprie de stimulare cerebrală cu Vectori Acustici Spațiali. Am
prezentat pe scurt metoda de stimulare a lobului prefrontal stâng și am arătat cum se pot transforma
emoțiile negative în emoții pozitive precum și modul de aplicare a metodei în tratarea unor afecțiuni
cum ar fi anxietatea și depresia.
Lucrarea se încheie cu prezentarea avantajelor obținute din utilizarea acestui nou tip de
stimulare cerebrală realizată cu Tehnologia SAV.

Abstract
In this essay I analyse two major aspects: 1. the asymmetry that has been observed in the
activity of left and right prefrontal lobes, correlating it with conditions such as anxiety and depression
and 2. an original method of brain entrainment through sounds, which has a significant potential in
treating and improving cerebral dysfunctions.
In the first part of the paper I present the scientific frame and current research regarding the
prefrontal lobe and it s correlation with two components of Emotional Style: Resiliency and
Perspective.
In the second part I review the classical types of brain entrainment through sound and
describe the SAV Technology, my own method of cerebral stimulation with Acoustic Spatia l Vectors. I
shortly describe the method of stimulating the left prefrontal lobe, showing how negative emotions can
turn into positive ones, as well as explaining how the method is applied in treating conditions such as
anxiety and depression.
The paper en ds with presenting the advantages obtained from using this new type of brain
entrainment performed through the SAV Technology.

Cuvinte cheie: lobul prefrontal, anxietate, depresie, fericire, stimulare cerebrala, tehnologia sav
Key words: prefrontal lobe, anxiety, depression, happiness, brainwave entrainment, cereb ral
stimulation, SAV technology

3
Fundamentare teoretică
Tema tratată în această lucrare poate fi încadrată în ceea ce se numește neuroștiință
afectivă, un domeniu care se ocupă atât de studiul m ecanismelor creierului care ne
influențează emoțiile cât și de căutarea unor noi căi de amplificare a stării de bine și de
dezvoltare a calităților pozitive ale minții.
Decenii la rând creierul a fost privit în mare parte ca fiind structurat pe 3 „etaje” cu
funcționări distincte și relativ slab interconectate: creierul reptilian, sistemul limbic și
neocortexul.
Mult timp oamenii de știință au considera t că centrii emoției se află localizați exclusiv
în sistemul limbic subcortical , iar ceea ce numim rațiune este generată doar de activitate a
cortexului foarte evoluat – neocortexul ; convingerea generală era că rațiunea nu poate juca
un rol esențial în emoție . Această convingere a fost depășită în ultimii ani c a urmare a
dezvoltării proiectului Conectomului uma n, care a pus în evidență conexiuni complexe și
multiple ce sunt realizate la nivelul creierului, adesea chiar între regiuni plasate la distanță.
Neurologul Henry Kennedy , de la Institutul francez de cercetare a creierului și a celulelor
stem, susține acum că sistemul nervos central uman este o rețea densă de conexiuni, în
care 70% dintre regiunile cerebrale sunt conectate cu toate celelalte regiuni cerebrale. De
asemenea, într -unul dintre articolele științifice pe care le -a publicat, Nicholas Turk -Browne
de la Princeton Neuroscience Institute, explică faptul că funcțiile cerebrale sunt distribuite în
mai multe zone ale creierului și nu restrânse într -o singură regiune. Astfel, orice
comportament complex necesită interacțiuni între aceste zone. Mai mult decâ t atât, aceste
interacțiuni depind de "starea cognitivă" a unei persoane.
În anii '80 -'90 o astfel de abordare era însă revoluționară și risca să fie tratată cu
respingere. Primul care a avut îndrăzneala să afirme că funcțiile corticale superioare, în
spec ial cele localizate în cortexul prefrontal, cel mai avansat filogenetic, sunt cruciale pentru
emoție, a fost cercetătorul Richard Davidson. Înaintea sa, observațiile clinice inițiale ale
pacienților care suferiseră o leziune într -o anumită parte a cortexul ui frontal, de obicei în
urma unui atac cerebral, au arătat că urmările de la nivelul dispozițiilor afective erau foarte
diferite în funcție de locația rănii: pe partea dreaptă sau pe cea stângă. Deteriorarea produsă
în partea stângă a creierului, în speci al în cortexul prefrontal situat imediat în spatele frunții,
a răpit persoanelor capacitatea de a simți bucurie și le -a determinat să simtă o tristețe
crescută care uneori le provoca un acces necontrolat de plâns. Prin contrast, leziunile de pe
partea drea ptă a cortexului prefrontal îi lăsa pe oameni indiferenți în legătură cu rana lor
neurologică și uneori erau predispuși să aibă accese de râs în momente nepotrivite. Precauți
în interpretarea diferențelor, cercetătorii au concluzionat la acea dată că acest e reacții
emoționale opuse „sunt corelate numai cu leziunea”.

4
Cu toate acestea, Davidson a intuit că sistemele nervoase deteriorate le spuneau
cercetătorilor ceva despre creierele sănătoase. El și -a propus să studieze creierele umane
normale, nedeteriorate pentru a vedea dacă asimetriile precum cele studiate la pacienții cu
leziuni cerebrale ar putea avea ceva de -a face cu fericirea și tristețea întâlnite la oamenii
sănătoși. În 1992 , după aproape 10 ani de cercetări, el și colegii săi au raportat că
activi tatea din cortexul prefrontal al creierului, așa cum a fost ea detectată prin EEG, este o
reflectare a stării emoționale a persoanei.
Activitatea asimetrică din această regiune corespunde unor „stiluri afective” diferite,
după cum le -a numit Davidson: câ nd activitatea în
cortexul prefrontal stâng este în mod marcant și cronic
mai ridicată decât în cel drept, oamenii mărturisesc că
se simt alerți, energici, entuziaști și veseli, bucurându -se
de viață mai mult și dispunând de un sentiment de
bunăstare mai p ronunțat. Pentru a ne exprima mai
simplu, ei tind să fie mai fericiți. Atunci când însă există
o activitate mai intensă în cortexul prefrontal drept
oamenii spun că trăiesc emoții negative care includ grija,
neliniștea și tristețea. Ei își exprimă nemulțum irea legată
de viață și simt rareori bună dispoziție sau bucurie. Dacă asimetria e atât de extremă încât
activitatea din cortexul prefrontal drept o depășește mult pe cea a cortexului prefrontal stâng,
persoana prezintă un risc mai ridicat de a cădea pradă unei depresii cronice.
Davidson împreună cu echipa sa vor publica până în anul 2006 mai mult de 50 de
articole despre asimetria din activitatea cerebrală prefrontală care se află la baza unor
diferențe de dispoziție și bunăstare.

Stilul Emoțional
„Stilu l afectiv” sau „Stilul Emoțional” despre care vorbea Davidson este dispoziția
noastră emoțională predominantă sau un mod consecvent de a răspunde experiențelor din
viața noastră. Indiferent dacă avem o perspectivă însorită asupra vieții sau una tristă – este
remarcabil de stabilă la un adult. Fericirea predomină de -a lungul zilei și în fiecare moment,
nu în sensul unor bucurii continue, ci al unui spectru de emoții pozitive, ce tinde să revină la
nivelul caracteristic a l predispoziției a celei persoane, prec um o bandă de cauciuc care revine
la poziția sa inițială. Acest aspect a dat naștere noțiunii de „reper” pentru fericire, un magnet
emoțional care, indife rent dacă am câștiga la loterie sau am declara falimentul firmei , ne
aduce, de fiecare dată, la nivelu l nostru caracteristic de fericire.
„Ideea unui reper înseamnă de fapt că există diferențe stabile între oameni și că
situația în care există unele „perturbări” ale s tării de bază – câștigul la loterie, pierderea

5
soțului sau a soției – noi tindem să reven im la nivelul nostru bazal de fericire” spune
Davidson. Și tot el afirmă: „După ce atinge o zonă de deprimare maximă, nivelul de fericire
al unei văduve începe din nou să urce și, după câțiva ani, aproape că atinge punctul în care
se afla înainte de moart ea soțului ei. Nivelul de fericire al unui câștigător la loterie atinge un
punct maxim, după care coboară la aproximativ același nivel de dinainte de norocul său. La
adulți, stilul afectiv pare a fi foarte stabil.”
De aceea sunt oameni care sunt foarte sen sibili la factori de stres și anxietate și alții
care permanent par să reziste foarte bine acestor factori de stres. Acestea au fost concluziile
inițiale ale cercetărilor.

Plasticitatea lobului prefrontal
Cu toate acestea, experimente și cercetări ulterio are au arătat că activitatea cerebrală
prefrontală nu rămâne constantă din copilărie și până în perioada adultă , lucru care, spune
Davidson, „a fost și primul indiciu în legătură cu existența plasticității în aceste circuite ale
fericirii”. Cu alte cuvinte , în anumite condiții sociale și de mediu, sau prin apelarea la anumite
metode de antrenament specific putem să ne modificăm chiar voluntar raportul dintre
activitatea din partea dreaptă și cea din partea stângă din regiunea cerebrală prefrontală.
Prin ace astă modificare voluntară putem influența nu doar sentimentul de fericire, ci și o
întreagă gamă de emoții. Cercetări realizate atât de Davidson cât și de Andrew Newberg au
dus la concluzia că diverse forme de meditație conștientă „pot induce modificări pl astice de
lungă durată la nivelul creierului”. Davidson a menționat posibilitatea ca un antrenament
mental susținut să poată modifica reperul bazal al fericirii „transformând mintea emoțională”.

Descoper irea faptului că există o activitate mai pronunțat ă în cortexul frontal stâng la
practicanții foarte experimentați ai unor forme de meditație și că această activare este
proporțională cu anii de practică, „implică faptul că fericirea este o stare pe care o putem
cultiva în mod deliberat prin antrenament m ental” (Davidson) .

6
Reziliență și Perspectivă
Acesta a fost momentul în care am început elaborarea unei metode de antrenament
cerebral care să fie capabilă să aducă aceste schimbări pozitive ale „Stilului Emoțional”
propriu. „Stilul Emoțional” așa cum l -a definit Richard Davidson are șase dimensiuni, fiecare
având un suport cerebral specific. Acestea sunt:
– Reziliență : cât de încet sau de repede îți revii în urma unor unor adversități sau
situaț ii nefavorabile
– Perspectivă : cât de mult ești cap abil să sus ții emoții pozitive
– Intuiție Socială : cât de dotat ești să preiei semnale social e de la persoane din jurul
tău
– Conștiința de Sine : cât de bine percepi senzații corporale care reflectă emoț ii
– Sensibilitate la Context : cât de bun ești în a -ți regla răs punsurile emoționale în
funcți e de contextul în care te afli
– Atenție : cât de puternică și de clară îți este concentrarea.
În studiul meu mi -am axat atenția asupra primelor două dimensiuni: Reziliența și
Perspectiva .
Ambele au legătură cu cortexul prefro ntal stâng așa cum au demonstrat cercetările lui
Davidson .
În cazul Rezilienței se evidențiază o rețea în care semnalele de la cortexul prefrontal
la amigdală și de la amigdală la cortexul prefrontal determină cât de repede își va reveni
creierul după o ex periență tulburătoare. Zona prefrontală stângă trimite semnale inhibitorii
către amigdală, scurtându -i durata activării. Calmând amigdala, cortextul prefrontal stâng
este capabil să liniștească semnalele asociate cu emoții negative, permițând creierul să
planifice și să acționeze eficient, fără să fie distras de emoția negativă – o bună definiție de
lucru a Rezilienței.

În cazul Perspectivei este pusă în evidență o altă rețea, numită rețeaua recompensei,
ce se stabilește între cortexul prefrontal și nu cleul accumbens de pe fața ventrală a corpului
striat.

7
Semnale dinspre zona prefrontală (în special stângă) mențin niveluri înalte de
activitate la nivelul feței ventrale a corpului striat, o zonă critică pentru generarea unui
sentiment de recompensare, ia r prin aceasta a unei Perspective Pozitive. O activitate
scăzută la nivelul feței ventrale a corpului striat, cauzată de un input mai scăzut dinspre
cortexul prefrontal, este un semn al unei Perspective Negative. Activarea corectă a acestei
rețele stă deci la baza capacității de a susține emoții pozitive.
Drept urmare, eforturile mele s -au orientat în găsirea unui mijloc care să determine,
prin antrenament sistematic, o activare bazală predo minantă a lobului prefrontal stâ ng.
Metoda propusă de mine pentru a amplifica activitatea neuronală în lobul prefrontal
stâng se bazează pe stimularea cerebrală prin sunet , folosind Tehnologia SAV , o metodă
proprie de stimulare a creierului cu VECTORI ACUSTICI SPAȚIALI (SAV – Spatial
Acoustic Vectors) ce se bazează pe un fenomen pe care l -am denumit
NEUROREZONANȚĂ SONORĂ . În cele ce urmează voi explica pe scurt fenomenele,
principiile și metoda utilizată.

Stimularea cerebrală prin sunet
Stimularea cerebrală prin antrenarea undelor cerebrale (Brainwave Entrainment) se
referă la răspunsul electric al creierului la diverse stimulări senzoriale ritmice, cum ar fi
impulsuri sonore sau luminoase.
Atunci când creierul primește un stimul prin urechi, ochi sau alte simțuri, acesta e mite
o sarcină electrică de răspuns, numită Răspuns Evocat Cortical (imaginea alăturată),
răspuns ce poate fi detectat cu ajutorul unui EEG.

Atunci când creierul primește un stimul ritmic, cum ar fi o bătaie ritmată într -o tobă,
ritmul respectiv este rep rodus în creier, sub forma acestor impulsuri electrice. În cazul în
care ritmul devine rapid și destul de consistent , acesta începe să semene cu ritmurile
naturale ale creierului, adică cu frecvențele undelor cerebrale. Atunci când se produce acest
lucru, creierul răspunde prin sincronizarea ciclurilor sale electrice cu acest ritm exterior.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de Răspuns de Urmărire a Frecvenței (Frequency
Following Response sau FFR).

8

FFR poate fi foarte util datorită faptului că undele cerebrale sunt foarte mult legate de
stările mentale. De exemplu, un semnal sonor ritmic de 4 Hz va reproduce starea de somn
în creierul celui care ascultă acel semnal. Același principiu poate fi aplicat multor stări
mentale cum ar fi concentrare, relaxar e, creativitate, vis lucid etc.

Tipuri de stimulare cerebrală
Există mai multe modalități de a genera efecte asupra creierului prin stimulări audio:
prin tonuri izocronice (bazate pe impulsuri sonore), batăi monoaurale (sau monaurale) și
batăi binaurale.
1. Stimularea izocronică este realizată pe baza unor stimuli sau impulsuri ritmice și
constante. Este considerată de mulți forma cea mai eficientă de stimulare și antrenare
cerebrală. În esență, un ton Izocronic este un sunet generat pe bază de impulsuri d istribuite
uniform, care pornesc și se opresc cu o rată specif ică pe secundă.

Deoarece sunetele pornesc și se opresc foarte repede, ele produc reacții extrem de
puternice în creier, ceea ce duce la cea mai eficientă stimulare a creierului. De asemenea
permite o stimulare diferențiată (disociată) a celor două emisfere, foarte necesară în anumite
situații (de exemplu atunci când se dorește eliminarea efectelor anxietății). Pot fi utilizate mai
multe forme de undă: dr eptunghiulară (imaginea de mai sus) , triunghiulară, sinusoidală sau
cu forme specifice , fiecare cu efecte diferite asupra creierului și implicit asupra stărilor
mentale asociate.

9

2. Stimularea binaurală folosește combinații specifice de tonuri audio, ce induc
sincronizarea undelor cerebrale la n ivelul întregului creier, rezultând o stare de unitate a
creierului în care cele două emisfe re lucrează împreună în armonie ( sincronie neurală ).
Într-o descriere foarte simplă, modul de funcționare este următorul: atunci când producem la
niște căști stereo un sunet de, să zicem, 400 HZ în urech ea stângă și un alt sunet de 406 HZ
în urechea dreaptă, creierul „aude” direct cu centrii săi de procesare a sunetului (deci nu prin
urechi) un al treilea sunet cu o frecvență de 6 HZ (bătaie binaurală) care este dife rența dintre
cele două sunete de la nivelul urechilor. Această bătaie binaurală va determina creierul să
funcționeze pe o frecvență dominată de 6 HZ (în exemplul nostru). Dovezile sugerează
faptul că bătăile binaurale sunt generate în nucleii olivari super iori din creier, primul loc din
sistemul auditiv în care sunt integrate contralateral (Oster 1973). Studiile mai arată că
răspunsul de urmărire în frecvență își are orginea în collicu lus-ul inferior (Smith,
Marsh&Brown, 1975, Owens&Atwater, 1995). Această ac tivitate este condusă către cortex
acolo unde poate fi înregistrată cu ajutorul electrozilor plasați pe scalp.

3. Stimularea monoaurală (sau monaurală) are un principiu de funcționare oarecum
asemănător cu cea binaurală, cu deosebirea că cele două su nete ușor diferite sunt generate
în fiecare ureche în parte individual.
Bătăile monoaurale (ca și cele
binaurale) au loc ca rezultat al
însumării a două forme de undă care
sunt atât de apropiate încât ele se
adună și se scad una cu/din alta și
sunt perce pute ca o pulsație, sau
bătaie.

10

Tehnologia SAV – Spatial Acoustic Vectors
Stimulare cerebrală prin Vectori Acustici Spațiali

Tehnologia SAV se bazează pe studierea activității neuronale specifică unor oameni
care au experimentat stări modificate de c onștiință. Cercetările din ultimele două decenii a u
dus la cunoașterea diverselor modele ale undelor cerebrale complexe și distincte, asociate
cu experiențe intense, cum ar fi visul lucid, extracorporalizarea, înțelegerea sporită, intuiția,
detașarea, exta zul, transferul conștiinței în alte dimensiuni subtile ale universului, fericirea
intensă. Fiecare dintre aceste stări de conștiință are ca suport un anumit tipar de funcționare
cerebrală, o anumită hartă cu zone cerebrale „activate ” sau „dezactivate ” în mod specific.
Experiența a arătat că paternurile de activare cerebrală sunt foarte similare la oameni care
experimentează aceleași stări de conștiință.
Dorința de a avea la dispoziție o metodă prin care să putem reproduce o astfel de
hartă de activitate ne uronală a cuiva care atinge de exemplu per formanța într -un anumit
domeniu, în creierul altor persoane pentru a le facilita astfel reproducerea acelor
performanțe , a dus în cele din urmă la descoperirea și dezvoltarea Tehnologiei SAV.
Celelalte metode de stimulare cerebrală amintite nu puteau face aceasta. Tehnologi a SAV
se bazează deci pe stimularea particulară și distinctă a anumitor arii cerebrale de la nivelul
neocortexului, prin vectori sonori orientați spațial pe mai multe direcții . Fiecare din aceșt i
vectori poate realiza stimulări neuronale pe diferite frecvențe și poate induce o creștere sau
o diminuare a activității specifice a neuronilor din aria corticală vizată.

În imaginea de mai sus este reprezentată distribuția vectorilor sonori în cadrul unui program de stimulare
cerebrală produs în cadrul Perfect Mind, care reproduce „harta neuronală” a unor practicanți avansați ai
meditației. Cei 3 vectori din emisfera stângă stimulează Aria Broca (responsabilă de capacitatea de a vorbi), Aria
Wernicke ( responsabilă de capacitatea de înțelegere a limbajului) și Aria de orientare și asociere din lobul parietal
(responsabilă de capacitatea de a percepe granițele fizice, spațiul și timpul).

11

Până în acest moment, stimulările cerebrale se realizau , așa cum am văzut, în modul
clasic, pe două canale auditive, stânga – dreapta, și puteau să inducă la nivelul creierului
doar anumite modele ale undelor cerebrale difuzate în mase mari de neuroni, în cele două
emisfere cerebrale.
Prin noua tehnologie SAV, semnalele s onore de diferite frecvențe sunt preluate tot la
nivelul urechilor prin căștile audio, dar datorită unor prelucrări speciale (realizate prin
procesări HRTF – Head -Related Transfer Function) , semnalele sunt percepute de creier în
zone diferite ale capului, și doar acele zone vor răspunde în mod specific la stimularea
acelui semnal audio vectorial.

Este un fenomen interesant care a fost pus în evidență prin testări EEG preliminare.
S-a observat că deși sunetul (sau impulsul sonor) perceput de creier în tr-o anumită zonă a
capului este un sunet virtual (sunetele reale le auzim la căști stereo doar prin urechi), totuși
Răspuns ul de Urmărire a Frecvenței (FFR) se produce în aria neuronală la nivelul căreia se
percepe sunetul virtual, arie care va începe gra dat să funcționeze predominant pe aceeași
frecvență cu aceea a stimulării sonore respective .
Apare astfel un fenomen de sincronie neuronală în acea arie cerebrală stimulată,
fenomen pe care l -am denumit Neurorezonanță
sonoră (aspect care poate fi corelat cu următoarea
afirmație: „ Rezultatul final al activității unei celule
postsinaptice este dependent de SINCRONIZAREA
tuturor informațiilor sau semnalelor care ajung la acea
celulă ” – Prof. Dr. Leon Zăgrean – Note de curs
Neuroștiință 2016 ).
În felul acesta programele de stimulare cerebrală
realizate prin Tehnologia SAV pot utiliza multe
semnale sonore suprapuse (vectori acustici spațiali
concomitenți) simultan în diferite zone cerebrale.

12
În cazul tehnologiei SAV fiecărui Vector acustic i se pot modifica o mulțime de
parametrii cum ar fi:
– orientarea spațială (azimutul și elevația)
– distanța de la care se emite sunetul
– frecvența sunetului de bază (sunetul purtător)
– frecvența de tip impuls
– intensitatea sunetului
– vectorul acustic po ate fi generat mono sau stereo.
Astfel, posibilitățile de inducție a unor stări modificate superioare de conștiință pot fi
acum potențial nelimitate.

Stimularea lobului frontal stâng prin Tehnologia SAV
Folosind această metodă de stimulare cerebrală, am realizat un program audio care
orientează către lobul prefrontal stâng, doi vectori sonori suprapuși (un impuls sinusoidal
izocronic și un semnal „brown noise” modulat în amplitudine) care au ace eași frecvență în
spectrul Gama (de 40 HZ). În mod evident, s e dorește imprimarea frecvenței de 40 Hz în
această arie cerebrală.

13
Există mai multe motive pentru alegerea unei frecvențe din domeniul Gama. În primul
rând este legată de conștiență (de actul de conștientizare) și de luciditate sporită. În
cercetările realizate asupra practicanților avansați ai meditației s -au constatat unde Gama de
frecvență mare distribu ite în întreg ul creier, inclusiv în aria prefrontală stângă ce prezenta o
activare predominantă în cazul lor. Această frecvență neuronală era corelată pe de o parte
cu amplificarea și menținerea unei stări de compasiune și bunătate necondiționată (Antoine
Lutz, 2004), și pe de altă parte cu o mare claritate mentală și focalizare (R. Davidson, 2005
Mind and Life Foundation). Există și alte motive care ți n de ipoteza creierului cuantic, dar
asupra acestora nu ne vom ocupa în această expunere.

Cu alte c uvinte vizăm generarea repetată , pe o anumită p erioadă de timp, a unei
activări în banda Gama a lobului prefrontal stâng. Aceasta va determina un mai bu n control
al mecanismelor neuronale pe care se bazează dimensiunile Rezilienței și Perspectivei de
care am vorbit anterior.
Conform Prof. Dr. Mihai Moldovan ”când stimulăm axonul cu o activitate repetitivă – în
timpul activității lui electrice – acesta își schimbă diametrul… La o stimulare de 3 ore,
modificarea diametrului axonului durează aproape o săptămână. Deci forma axonilor noștri
depinde de istoricul activității și modifică astfel excitabilitatea lor” (note din cursul de
Neuroștiință 2016). Estimăm astfel, ca prin acest tip de stimulare, să determinăm o
funcționare predominantă , remanentă pe termen lung a lobului prefrontal stâng.

14
Concluzii
Testele preliminare dovedesc faptul că acest demers are rezultate atât în ceea ce
privește răspunsul neuro nal din aria prefrontală stângă cât și modificări pozitive de stare .
Cercetări ulterioare vor putea dovedi validitatea ch iar teraputică a acestei metode care ar
putea astfel să devină o metodă complementară Stimulării magnetice Transcraniene (TMS)
utilizat e astăzi în tratarea depresiei .

Considerăm că utilizarea consecventă a programelor audio special concepute pentru
acest scop, va determina, dator ită tehnologiei SAV încorporate, o amplificare gradată a
activității în lobul prefrontal stâng, stimulând circuitele neuronale din această arie cu
frecvențe ridicate din domeniul Gamma. Estimăm că acest antrenament va duce, în timp, la
schimbarea „stilului afectiv” modificând astfel „reperul” personal pentru fericire.
Aceasta ar putea fi chiar o metodă terap eutică ușor accesibilă tuturor , fiind mult mai
ieftină și ușor de utilizat , metodă ce ar putea contribui la vindecarea persoanelor care suferă
de anxi etate și depresie, afecțiuni ce sunt printre cele mai răspândite în zilele noastre.
Vom deveni astfel mul t mai înzestrați neuronal pentru a trăi și a susține stări de fericire
intense și durabile, obținând în același timp o mai mare rezistență la factorii de stres cu care
ne confruntăm.

Bibliografie selectiv ă
– Creierul și inteligența emoțională. Cum îți inf luențează tiparele lui unice felul în care gândești, simți și
trăiești și cum le poți schimba / Richard J. Davidson, Sha ron Begley; trad: Valentin Vidu – București: Ed. Litera,
2013
– Antrenează -ți mintea, modelează -ți creierul: o nouă știință ne dezvăluie potențialul extraordinar de care
dispunem / Sharon Begley; trad: Marius Chitoșcă – București: Curtea Vache Publishing, 2010
– Cum ne schimbă Dumnezeu creierul: descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog / Andrew
Newberg, Mark Robert Waldman; tra d: Ramona Neacșu Lupu – București : Curtea Veche Publishing, 2009
– http://thebrain.mcgill.ca/flash/i/i_12/i_12_cl/i_12_cl_con/i_12_cl_con.html
– Marchand WR. Neural mechanisms of mindfulness and meditation: Evidence from neuroimaging
studies. World J Radi ol 2014; 6(7): 471 -479
– https://www.youtube.com/watch?v=KnLl9vs3W20
– Tina L. Huang, Christine Charyton – A comprehensive review of the psychological ef fects of brainwave
entrainment. http://www.transparentcorp.com/research/Huang -sychologicalEffectsBrainw aveEntrainmentPDF.php